Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114 [609042]

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „V ASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40 -234-588884
www.ub.ro ; e-mail: litere @ub.ro

LUCRARE DE
DISERTAȚIE

Coordonator științific
Profesor dr. Liliana Mâță
Absolvent: [anonimizat]
2019

ROMÂNIA
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA „V ASILE ALECSANDRI ” DIN BACĂU
Facultatea de Litere
Str. Spiru Haret, nr. 8, Bacău, 600114
Tel./ fax ++40 -234-588884
www.ub.ro ; e-mail: litere @ub.ro

Demersuri pentru dezvoltarea
inteligenței vizual -spațială la
școlarii mici

Coordonator științific
Conf. dr. Liliana Mâță
Absolvent: [anonimizat]аpitolul I. Importanța stimulării inteligenței vizual -spațiale la școlarii mici
I.1. Valențe formative ale dezvoltării reprezentărilor la vârsta școlară
mică……………………………………………………………………………………..
I.2. Modalități de exersare a inteligenței vizual -spațială la lecțiile de Arte vizuale
și abilități practice………………………………. ………………………..
Cаpitolul II . Abordări psihopedagogice cu privire la educarea inteligenței vizual –
spațiale la școlarii mici
II.1. Delimitări conceptu аle ………………………………………………………….
II.2. Particularități ale inteligenței vizual -spațiale……………………………..
II.3. Metode didactice de formare a inteligenței vizual -spațiale
II.3.1. Metode tradiționale de predare -învățare……………………………….
II.3.2. Metodele active ………… ……………………………………………………..
Cаpitolul III. Cercetare experimentală de dezvoltare a inteligenței vizual -spațiale
la școlarii mici
III.1. Obiectivele și ipoteza cercetării………………………………………………..
III.2. Metodologi а cercetării
III.2.1. Grupul de cercet аre………………………………………………… …………..
III.2.2. Metode și tehnici de cercet аre psihoped аgogică…… …………………
III.2.3. Etapele cercetării …………………………………………………….………….
III.3. Exemple de aplicarea a metodelor didactice pentru dezvoltarea inteligenței
vizual -spațiale la clasa pregătitoare ………………………… ……
Cаpitolul IV . Prezent аreа, аnаlizа și interpret аreа rezult аtelor cercetării
Concluzii ……………………………………………………………………………………
Bibliogr аfie …………………………………………….. ………………………………..
Аnexe
Anexa 1 . Grilă de identificare a nivelului de dezvoltare a inteligenței vizual –
spațiale…….
Anexa 2. Rezultate obținute de școlarii mici la grila de observare

ARGUMENT

„ Ori de câte ori un copil pus în fața unei probleme restructurează datele
problemei sau imaginează procedeul ce conduce la soluție independent de faptul
că este o sarcină școlară, a vieții curente sau un test, e l înfăptuiește o invenție .”
( P . Oleron)

Din prima copilărie, dispunem de o puritate a imaginației, o curiozitate
neobosită pe care adulții nu o pot găsi decât cu mare dificultate. Copilăria se
evidențiază prin imaginație, aventură. fantezie și căutări.
Copiii nu pot realiza la începutul drumului lor de mici artiști forme care să le
întruchipeze cât mai sugestiv ideile și sentime ntele. Cu atât mai puțin se vor
orienta în structura spațiului compozițional. Privind atent natura, ei vor observa nu
numai frumusețea ei, dar și varietatea plantelor, forma și culoarea lor. O frunză
care se desprinde și se leagănă în vânt, o castană căzut ă pe o alee din parc sau o
ghindă găsită la poalele copacilor pot constitui materiale de bază în realizarea unor
minunate lucrări în orele de ,,Arte vizuale și abilități practice''. Aceste materiale din
natură, ușor de procurat, se pot transforma în mâinil e lor în jucării minunate. Este
nevoie de puțină îndemânare, fantezie, imaginație și multă răbdare.
Am ales tema ,,Demersuri pentru dezvoltarea inteligenței vizual -spațială la
școlarii mici ” justificând această opțiune din perspectivă psiho -pedagogi că astfel:
-avem nevoie de copii care gândesc și au capacitatea de a prelucra informația
primită, nu doar de simpli receptori;
– se impune trecerea de la stocarea informației la o prelucrare logică, astfel încât
aceasta să -și găsească aplicabilitatea;
-este necesară stimularea creativității, a imaginației și a gândirii flexibile pentru o
structurare temeinică, sistematică a informației, a aptitudinilor, a capacităților ;
-se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic de la o
arie curriculară la alta, conținuturile și de a le structura, eventual de a le ierarhiza,
în funcție de trebuințe, de necesități și de contextele situaționale.
Inteligența vizuală este capacitatea de a vedea lucrurile clar, de a recreea ceea
ce alții vă d si de a învăța din ceea ce vezi.
Inteligența spațială se referă la capacitatea de a te orienta în spațiu și de a
recunoaște locul obiectelor din spațiu, cum ar fi o piesa dintr -un mozaic sau o
localitate pe o hartă.

Persoanele care au inteligența vizuzal -spațială dezvoltată își pot imagina, pot
ințelege și pot reprezenta vizual cu mai multă ușurință concepte geometrice și
spațiale. Acest tip de inteligență poate fi descoperit în diferite forme, de la un simț
al direcției dezvoltat, până la o coordonare foarte bun ă a mișcărilor și o memorie
vizuală deosebită. Pentru a exersa aceste calități, se începe de la rezolvarea unor
puzzle -uri, labirinturi și modelarea plastilinei pâna la construirea unor machete.
Exercițiile de imaginație, prin v izualizarea mentala tridimensionala a unor obiecte
sau clădiri ajută la dezvoltarea acestui tip de inteligență. V oi încerca prin stimularea
inteligenței vizual spațială formarea unor oameni cu gândiri îndrăznețe, creative
care iubesc frumosul din natură și din artă.De aceea în activitatea noastra nu
trebuie sa uităm că:
,,Niciodată nu este prea devreme pentru începerea educării creativității; activitatea
creatoare nu ar trebui să fie îngradită de nici un fel de restricții , limitări, critici. ”
( V . Lowenfeld)

Cаpitolul I. Importanța stimulării inteligenței vizual -spațială la școlarii mici

I.1. V alențe formative ale dezvoltării reprezentărilor la vârsta școlară mică

Dezvoltarea intelectuală a elevului este antrenată permanent în activitatea
școlară și se resimte în mod pregnant după vârsta de 6 ani. Primul aspect al
modificărilor în plan intelectual se exprimă în schimbări ale caracterului
investigativ al percepției și observației, ca instrumente ale cunoașterii .
Reprezentările joacă la școlarul mic un rol considerabil în construirea
semnificației cuvintelor, în dezvoltarea gândirii intuitive și în imaginație.
Reprezentările au o dublă natură: una configurativ -intuitivă și una operațional
intelectivă.
Rolul experienței perceptive în formarea reprezentărilor este tocmai de a fixa
caracteristicile importante ale obiectelor, folosindu -se în special acele aspecte care
sunt atrăgătoare pentru copii. Tot pe acest sistem se bazează conversația cu școlarii,
în care este bine să se recurgă atât la imag ini colorate, cât și la povestire
(verbalizare). Neveanu explică într -un capitol de psihologia școlarului rolul
exprimărilor plastice în fixarea -reprezentare a unor însușiri ale plantelor și
animalelor.
Legătura puternică dintre percepții și repreze ntări este relevată și în
dificultatea pe care o întâmpină copiii în desenarea unui profil uman sau a unei
căruțe trase de cai.
Reprezentările școlarului mic sunt putin sistematizate, confuze. Sub acțiunea
învățării însă, ele capătă modificări esenț iale atăt în ceea ce privește sfera și
conținutul, cât și în ceea privește modul de a se produce și de a funcționa. Devine
posibilă folosirea liberă, voluntară a fondului de reprezentări existent, iar pe o
treaptă mai înaltă copilul reuseste să descompună reprezentarea în părti
componente, în elemente și caracterisitici cu care poate opera independent de
contextul situației. El le include în noi combinații, realizând noi imagini.
Între șapte și nouă ani se produce trecerea schemelor spre o reprezentare
grafică mai suplă, mai realistă, uneori anecdotică. Putem spune că la școlarul mic
funcția imaginativă manifestată pe plan verbal prin fabulație poate să se exprime și
grafic. Schema tismul atinge punctul culminant între șapte și nouă ani. De la
această vârstă se manifestă o evoluție spre atenția acordată în desenarea datelor
vizuale. Începând de la opt ani apare preocuparea pentru detalii, copilul stăpânește
formele grafice, precizia sporește. În ciclul primar, din cauza unor constrângeri
legate de principalele activități școlare, precum și a cerințelor impuse copilului în
sensul de a desena „mai realist ” asistăm la un declin treptat al desenului spontan.
Desenul pierde, puțin câte puț in, toate caracteristicile tipice fazei precedente:

transparență, confuzia punctelor de vedere, reducțiile, schematismul.
Reprezentarea grafică a spațiului tridimensional se apropie de cea a adultului.
Perspectiva liniara corectă se instalează odată cu in troducerea în desen a
raporturilor euclidiene (măsura, coordonate, proporții). Deci, în desene se
instalează și se manifestă realismul vizual.
Intrarea în școlaritate creează si funcției imaginative noi solicitări si condiții.
Descrierile, tablouril e, schemele utilizate în procesul transmiterii cunoștințelor
solicită participarea activă a proceselor imaginative. Este mult solicitată imaginatia
reproductivă, copilul fiind pus adesea în situația de a reconstitui imaginea unor
realităti pe care nu le -a cunoscut niciodată. În strînsă legătură cu imaginația
reproductivă se dezvoltă imaginația creatoare. Formele creative ale imaginației
școlarului mic sunt stimulate de joc si fabulație, de povestire si compunere, de
activități practice si muzicale, de conta ctul cu natura si activitățile de muncă.
Asadar în perioada micii scolarităti, imaginatia se află în plin progres atît sub
raportul conținutului cît si al formei. Comparativ cu vârsta preșcolară, ea devine
însă mai critică, se apropie mai mult de realitat e, copilul însusi adoptând acum față
de propria imaginație o atitudine mai circumspectă de autocontrol.
Reprezentările școlarilor mici sunt de asemenea influențate de școală și
caracteristicile lor principale sunt urmatoarele:
-sunt mult mai bo gate pentru că școala depășește sursa reprezentată de
experiența de viață și asigură condiții de formare a unor reprezentări legate de
cunoștințele școlare;
-încep să se formeze si reprezentări cu un grad mai mare de generalitate asa
cum sunt cele al e figurilor geometrice si relațiilor matematice;
-se formează categorii noi de reprezentări cum sunt cele fonetice si grafice;
-reprezentările dobândesc mai multa mobilitate și pot semnaliza și mișcarea și
transformările obiectelor pentru că ele beneficiază de un nou nivel al inteligenței
care se atinge în școlaritatea mică.
Școala trebuie să acorde atenție speciala formării reprezentărilor pentru că
acestea continuă să aiba un important rol in activitatea de învățare a elevilor. Copiii
de vârstă școlară mică sunt extrem de curioși și atrași de lucrurile interzise sau
necunoscute. Conform clasificării lui Piaget, școlarul mic se află în stadiul concret
operațional al dezvoltării cognitive, caracterizat de transformarea fanteziei infantile
în gândire logică și capacitatea de a înțelege relațiile cauză – efect. Odată cu
introducerea în mediul școlarității, copiii au ca activitate principală învățatul și în
școala primară, cunoștințele se acumulează piramidal, având la bază aptitudinile
achiziționate deja. V olumul de cunoștințe, precum și solicitările cresc în
complexitate odată cu trecerea anilor, iar școlarul poate evolua numai dacă și -a
însușit cunoștințele și deprinderile de bază în învățare.