Stopul cardiac este reprezentat de oprirea bruscă a activității mecanice a cordului, ducând la oprirea circulației sângelui. În urma stopului… [629565]

STOP CARDIO RESPIRATOR

Definitie:
Stopul cardiac este reprezentat de oprirea bruscă a activității mecanice a cordului,
ducând la oprirea circulației sângelui. În urma stopului cardiac, sângele nu mai ajunge la
organele vitale, privându -le de oxigen. Astfel, netratat, stopul cardiac duce la deces. (1)

Stopul respirator nu este același lucru cu stopul cardiac, însă, fără tratament, inevitabil,
unul duce la celălalt. Oprirea schimburilor gazoase de la nivel pulmonar pentru mai mult de
5 minute poate determina leziuni ireversibile ale organelor vitale, în special la nivel cerebral.
Stopul respirator este urmat apr oape întotdeauna de stop cardiac, dacă nu este r eluată
funcția respiratorie.

Atunci când stopul cardiac și stopul respirator sunt simultane, indiferent care dintre cele
două s -a instalat primul, vorbim despre stop cardio -respirator .
Este important s ă nu confundăm stopul cardiac cu atacul de cord (infarctul), cele două
entități medicale fiind diferite. Dacă stopul cardiac este o problemă de activitate electrică a
inimii , infarctul este o problemă de circulație la nivelul arterelor coronare (arterele principale
care vascularizează cordul).

Cauzele si factori de risc
În cazul adulțil or, stopul cardiac este, de obicei, determinat de afecțiuni cardiace
preexistente (orice fel de boală cardiacă, în specială afecțiuni coronariene). La copii stopul
cardiac este rar, predominând stopul respirator. Această diferență duce la abordări diferite
din perspectiva manevrelor de resuscitare cardiopulmonară.

Posibile cauze de stop cardiac și stop respirator la adulți sunt:
 afecțiuni cardiace;
 trombembol ism pulmonar ;
 hemoragii masive gastro -intestinale;
 traumatisme;
 insuficiență respiratorie;
 tulburări metabolice;
 supradoze de medicamente ( opioidel e și sedativ – hipnoticele prin acțiunea lor la nivelul
sistemului nervos central);
 obstrucția căilor aeriene superioare cu sânge, mucus, lichid de vărsătură, corpi străini;
 spasm sau edem al corzilor vocale (de exemplu în șocul anafilactic);
 inflamaț ie la nivelul faringelui, laringelui sau traheei;
 obstrucția căilor aeriene inferioare în urma aspirației de sânge, lichid de vărsătură;

 bronhospasmul;
 înecul;
 disfuncții la nivelul sistemului nervos central;
 afecțiuni neuro -musculare care se manifes tă și la nivelul musculaturii respiratorii (leziuni
de coloană vertebrală, miastenia gravis , botulism , poliomielită, Sindromul Guillain –
Barre );
 oboseala musculaturii respiratorii, atunci când pacientul respiră pentru o perioadă de
câteva minute la mai mult de 70% din capacitatea lui pulmonară voluntară maximă

Semne si simptome :
De obicei, fiind un eveniment brusc, primul semn al stopului cardio -respirator
este pierderea stării de conștiență . Uneori, există semne și simptome premergătoare:
 agitație;
 confuzie;
 dispnee (respirați e dificilă);
 respirație rară, neregulată;
 tahicardie ;
 dureri la nivelul toracelui;
 retracții intercostale sau sternoclaviculare, mișcări respiratorii paradoxale (pot fi
menționate și ca balan s toraco -abdominal, apar în oboseala extremă a mușchilor
respiratorii și în special a mușchiului diafragm);
 pacienții care au un corp străin la nivelul căilor aeriene se pot îneca, pot avea stridor
expirator sau pot arăta cu mâinile către gât;
 la pacienții în stare critică sau cu boli în stadiu terminal, stopul cardio -respirator se
instalează de obicei după o perioadă de deteriorare clinică;
 diaforeză (transpirație intensă);
 greață, vărsături.

Diagnostic clinic si paraclinic :
Diagnosticul în cazul unui stop cardio -respirator este de obicei clinic. Cu toate acestea, este
deosebit de importantă mo nitorizarea funcțiilor vitale pe parcursul ma nevrelor de
resuscitare.

Este importantă monitorizarea ritmului cardiac și a electrocardiogramei (ECG) pentru a
indentifica cele 4 ritmuri de stop cardiac care se împart în două grupuri:
 șocabile (necesită defibrilare): fibrilația ventriculară și tahicardia ventriculară fără puls;
 neșocabile (nu necesită defibrilare): asistola și activitatea electrică fără puls. (5)

Vor mai fi monitorizate în mod constant saturația de oxigen (prin pulsoximetru) și valoarea
tensiunii arteriale a pacientului.

În cadrul diagnosticului este importantă identificarea cauzelor reversibile de stop cardio
respirator, cei 4T și cei 4H:

 tromboza (la n ivel pulmonar sau la nivelul coronarelor);
 tamponada cardiacă;
 toxicele (ingestia accidentală sau voluntară de substanțe toxice, medicamente);
 pneumotoraxul cu supapă (din engleză Tension P neumothorax )

și
 hipoxie;
 hipovolemie;
 hipo/ hiperpotasemie (sau altă dereglare metabolică);
 hiponatremia .

Tratament:
În cazul unui stop cardio -respirator, tratamentul începe simultan cu punerea diagnosticului.
Atitudinea terapeutică de referință este începerea manevrelor de resuscitarea ca rdio-
pulmonară , BLS ( Basic Life Support ) urmat de ALS ( Advanced Life Support ).