Stoica Antonio AMG -3G [629657]

Stoica Antonio AMG -3G

CALIFICARE PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL GENERALIST

PARTICULARITĂȚI DE ÎNGRIJIRE A
PACIENTULUI CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT

MOTIVAȚIA LUCRĂRII

“Sănătatea este o comoară pe care puțini știu să o prețuiască,
deși aproape toți se nasc cu ea ”
HIPOCRATE

Infarctul miocardic acut este o boală a cărei frecvență este în creștere, afectează din ce
în ce mai multe persoane tinere. Av ând în vedere că este o urgență medico -chirurgicală am
vrut să cunosc cât mai multe lucruri despre cauze, simptomatologie, etiopatogenie tratamentul
IMA și mai ales profilaxia IMA. Cu un regim de viață și alimentație echilibrat, evitând
fumatul și alcoolul se pot preveni bolile cardiovasc ulare.

„Execuția prescripțiilor medicale cu competență și conștiinciozitate rămâne doar o parte
a activității asistentei medicale. Esențială rămâne cunoașterea bolnavului, a problemelor și
nevoilor sale.”

CUPRINS

CAPITOLUL I NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INIMII 5
I.1.Prezentarea no țiunilor de anatomie inimii 5
I.2 Anatomia arborelui arterial coronarian normal 15
I.3.Prezentarea no țiunilor de fiziologie a inimii 16
CAPITOLUL II PREZENTAREA TEORETICĂ A BOLII 21
II.1 Definiție 21
II.2 Etiologie 22
II.3 Patogenie 23
II.4 Diagnostic clinic ( simptomatologia ) 23
II.5 Diagnostic paraclinic 24
II.6 Diagnostic diferen țial 26
II.7 Evoluție. Prognostic 27
II.8 Tratament 27
Capitolul I II ÎNGRIJIRI GENERALE ALE PACIENTULUI CU IMA 29
*Supreavegherea bolnavului din momentul internării până la externare și efectuarea tehnicilor
impuse de infarctul miocardic acut
III.1. Internarea pacientului în spital 29
III.2 Asigurarea condi țiilor de spitalizare 30
III.3 Asigurarea condi țiilor igienice pacien ților interna ți 30
III.4 Supravegherea func țiilor vitale și vegetative 31
III.5 Alimenta ția bolnavului 32
III.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului 33
III.7 Recoltarea produselor biologice și patologice 34
III.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de infarctul miocardic 34
III.9. Pregătirea preoperatorie și îngrijirile postoperatorii 36
III.10. Educa ție pentru sănatate 40
*Profilaxia bolii
III.11. Externarea bolnavului 41
CAPITOLUL IV – PLANURI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENȚILOR CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT 41
Cazul clinic nr.l
Cazul clinic nr.2
Cazul clinic nr.3
CONCLUZ II GENERALE
BIBLIOGRAFIE

I. NOȚIUNI DE ANATOMIE ȘI FIZIOLOGIE A INIMII

Inima este unul dintre cele mai importante organe ale corpului uman și funcționează
asemenea unei pompe musculare ce distribuie sângele ȋn ȋntreg organismul. Aceasta se
contractă și se relaxează asemeni oricărui mușchi, ȋnsa este unică prin faptul că funcționează
pe baza principiului „totul sau nimic”, fiecare contracție făcându -se cu toată forța pe care
aceasta o are.

I.1 ANATOMIA ȘI FIZIOLOGIA INIMII
Inima este localizată la nivelul toracelui, ȋn mediastinul mijlociu, o treime din aceasta
fiind localizată la dreapta față de linia mediană și două treimi fiind localizate la stânga liniei
mediene.
 Configurație externă
Are forma unei piramide triunghiulare, cu vârful orientat ȋn jos, spre ȋnainte și la stânga,
dimensiunea ei fiind aproximativ ega lă cu pumnul individului.
Prezintă:
– trei fețe: o față ȋn raport cu scheletul toracic, o față ȋn raport cu diafragmul și o față ȋn
raport cu plămânii;
– trei margini: o margine dreaptă, o margine spre anterior și o margine spre posterior;
– bază;
– un vârf.

Imaginea 1

*Fața sternocostală intră ȋn raport cu sternul și coastele, iar la acest nivel se pot identifica
atriile (ȋn porțiunea superioară) și ventriculii (ȋn porțiunea inferioară). Ventriculii sunt
reprezentați mai bine de ventricului drept la nivelul acestei fețe, cei doi ventriculi, stâng și
drept, fiind despărțiți de șanțul interventricular anterior. La nivelul acestui șanț se pot
identifica marea venă a inimii și artera descendentă anterioară. Superior, ventriculul drept
prezintă o prelungire ce poartă denumirea de conul arterei pulmonare. Conul arterei
pulmonare se continuă cu trunchiul arterei pulmonare. Ventriculii sunt separați de atrii prin
intermediul șanțului coronar. Porțiunea atrială a feței sternocostale este acoperită ȋn cea mai
mare parte de artera pu lmonară și aortă. Șanțul coronar este străbătut ȋn porțiunea dreaptă de
către artera coronară dreaptă și mica venă a cordului, iar ȋn proțiunea stângă de artera
circumflexă alături de sinusul coronar. La nivelul bazei cordului se pot observa, pe această
fața, două prelungiri ce poartă denumirea de auriculi sau urec hiușe, stâng, respectiv drept.
*Fața diafragmatică sau inferioară este aproape orizontală și este reprezentată preponderent
de către ventriculul stâng, ventriculul drept reprezentând doar o porțiune foarte mică. Cei doi
ventriculi sunt despărțiți prin intermediul șanțului interventricular posterior la niv elul căruia
se identifică artera interventriculară posterioară, ram din artera coronară dreaptă și vena
coronară medie. La nivelul feței diafragmatice se poate identifica crux cordis ce este
reprezentată de intersecția dintre șanțul coronar și șanțul inter ventricular.
*Fața pulmonară este orientată spre posterior și la stânga și este reprezentată preponderent de
o porțiune din ventriculul stâng. Prezintă șanțul coronar stâng la nivelul căruia putem
identifica artera atrioventriculară stângă și marea venă c oronară. Acesta din urmă ȋmparte fața
pulmonară ȋntr -o porțiune atrială ce corespunde atriului stâng, și o porț iune ventriculară ce
corespunde ventriculului stâng.

-Marginea dreaptă este ȋn raport direct cu pleura și cu fața medială a plămânului drept.
-Marginile anterioară și posterioară nu sunt bine evidențiate.

Vârful inimii este reprezentat de vârful ventriculului stâng și este orientat ȋn jos, ȋnainte și la
stânga și poate fi identificat la nivelul spațiului V intercostal stâng, pe linia medioclaviculară.

Baza are o poziție ȋn sus, ȋnapoi și spre dreapta, iar la nivelul ei se poate identifica șanțul
interatrial ce o ȋmparte ȋn două porțiuni și anume:
• O porțiune stângă reprezentată de atriul stâng, ȋmpreună cu orificiile celor 4 vene
pulmonare;

• O porțiune dreaptă reprezentată de atriul drept, ȋmpreună cu cele două orificii ale venelor
cave superioară, respectiv inferioară.
 Configurația internă
Inima este alcătuită din patru cavități și anume: 2 atrii și 2 ventriculi.
Structura atriilor este ușor diferită d e cea a ventriculilor, prezentând anumite caracteristici
generale:
• sunt alcătuite dintr -un perete mult mai subțire și mai neted decât al ventriculilor;
• dimensiunile sunt mai reduse decât dimensiunile ventriculilor;
• la nivelul lor sângele ajunge pr in intermediul venelor;
• fiecare prezintă câte un auricul stâng, respectiv drept;
• comunică cu ventriculii prin intermediul orificiilor atrioventriculare.

Structura ventriculilor prezintă de asemenea câteva caracteristici generale proprii și anume:
• dimensiunile lor sunt semnificativ mai mari decât dimensiunile atriilor;
• pereții sunt groși, neregulați, prezintă trabecule și cordaje tendinoase.

Inima -structură

Imaginea 2

✓ Atriul drept
Are forma unui cub ce prezintă spre anterior o prelungire reprezentată de auriculul
drept.
Peretele lateral are aspect neregulat și la acest nivel se pot identifica mușchii pectina ți ai
atriului drept. Peretele medial sau septal este alcătuit din septul i nteratrial (septul ce separă
cele două atrii). Acesta prezintă ȋn porțiunea centrală o depresiune ce poartă denumirea de
fosa ovală, aceasta corespunzând canalului interatrial a lui Bottalo din timpul vieții
intrauterine.
Peretele superior prezintă două o rificii și anume: orificiul de vărsare a venei cave superioare
și orificiul de intrare ȋn auricul.
La nivelul peretelui inferior se pot identifica :
– Orificiul de vărsare a venei cave inferioare ce prezintă valva venei cave inferioare
denumită și valva lui Eustachio;
– Anteromedial – orificiul sinusului venos coronar ce prezintă valva sinusului coronar ce
mai poartă denumirea și de valva lui Thebesius ;
– – de la nivelul valvei lui Eustachio pleacă spre peretele septal o proeminență ce poartă
denumirea de banda sinusală ce conține tendonul lui Todaro. Sub acest tendon se poate
identifica triunghiul lui Koch ce este delimitat: superior de tendonul lui Todaro , inferior
de valva tricuspidă, iar lateral se identifică orificiul sinusului venos coronar.
Ȋn profunzimea ariei triunghiului lui Koch se găsește nodulul atrioventricular ȋmpreună cu
porțiunea incip ientă a fasciculului lui Hiss. Peretele posterior prezin tă o proeminență ce poartă
denumirea de creasta terminală, aceasta fiind localizată la dreapta față de o rificiile celor două
vene cave. Superior de creasta terminală se identifică nodul sinoatrial.
Peretele anterior este reprezentat de orificiul atrioventr icular drept împreună cu valva
tricuspidă ce este alcătuită din trei cuspe și anume : anterioară, posterioară și septală.
✓ Ventricolul drept
Se prezintă sub forma unei piramide triunghiulare, având trei pereți, o bază și un vârf.
Peretele anterior este neregulat, prezentând numeroase trabecule cărnoase: de ordin I
reprezentate de mușchiul papilar anterior de la care se extind cordaje cătr e cuspele anterioară,
respectiv posterioară și septală a tricupsidei, dar și trabecule de ordin II și III.
Peretele p osterior este de asemenea neregulat, prezentând trabecule cărnoase de ordin II și III

și unul singur de ordin I reprezentat de mușchiul papilar posterior cele trimite către cuspele
posterioară și septală a valvei tricuspide
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular (septul ce separă
cei doi ventriculi). De asemenea prezintă numeroase trabecule cărnoase de ordin II și III și
doar unul singur de ordin I reprezentat de mușchiul papilar septal, ce trimite cordaje către
cuspele septa lă și anterioară a valvei tricuspide. Dintre trabeculele cărnoase de ordin II se
evidențiază trabecula septomarginală ce ȋnglobează ramul drept al fasciculului Hiss.
Vârful ventriculului drept este localizat ȋn apropierea vârfului inimii, doar la un cm
mai sus și mai la drepata fața de acesta. Baza ventriculului drept prezintă două orificii și
anume: orificiul atrioventricular drept și orificiul trunchiului arterei pul monare. Orificiul
atrioventricular drept delimitează atriul drept de ventriculul drept și este prevăzut cu valva
tricuspidă. Orificiul trunchiului arterei pulmonare este prevăzut cu valva pulmonară ce este
alcătuită din trei cuspe semilunare (ȋn cuib de râ ndunică) : una a nterioară și două posterioare.
Cavitatea ventriculului drept ȋncepe de la nivelul orificiului atrioventricular până aproape de
vârful inimii și poate fi ȋmpărțită ȋn trei regiuni diferite: o regiune de primire a sângelui de la
nivelul atriu lui drept, o regiune trabeculară, localizată apical, și o regiune distală, de evacuare,
ce mai este denumită și conus sau infundibul. Regiunea de primire a fluxului de sânge este
delimitată ȋntre orificiul atrioventricular și regiunea mușchilor papilari. R egiunea trabeculară
este localizata spre vârful ventriculului drept, fiind acoperită de trabecule musculoase. Rolul
acestora este de a ȋncetini viteza fluxul sanguin și totodată participă la fromarea structurii de
rezistență a cordului. Regiunea de evacuar e sau conusul prezintă pereți netezi și are o formă
conică. Datorită pereților netezi din această regiune, viteza sângelui crește.
✓ Atriul stâng
Are forma unui cub, prezentând un perete lateral, un perete medial, un perete superior
și un perete inferior.
Peretele lateral se continuă prin intermediul orificiului auricului stâng cu cavitatea
acestuia.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interatrial.
Peretele superior și cel inferior nu prezintă elemente anatomice importante.
Perele posterior prezintă cele 4 orificii ale venelor pulmonare: două dreote și două
stângi.
Peretele anterior conține orificiul atrioventricular stâng ce prezintă valva bicuspidă sau
mitrală, ce este alcătuită din două cuspe: una anterioară mai voluminoasă și un a
posterioară cu dimensiuni mai reduse.

✓ Ventricolul stâng
Este cavitatea cordului ce prezintă cele mai mari dimensiuni, având aspectul unui con.
Prezintă un perete lateral, un perete medial, două margini, o bază și un vârf.
Peretele lateral prezintă numer oase trabecule de ordin II și III.
Peretele medial sau septal este reprezentat de septul interventricular și prezintă
trabecule cărnoase.
La nivelul marginii anterioare se poate identifica mușchiul papilar anterior ce trimite cordaje
către cele două cuspe ale mitralei. Vârful ventriculului stâng coincide cu vârful inimii și
prezintă trabecule cărnoase de ordin II și II I. Baza ventriculului stâng conține două
orificii:orificiul atrioventricu lar stâng și orificiul aortei. Orificiul atrioventricular stâng est e
puntea de legătură dintre atriul stâng și ventriculul stâng și la nivelul său se găsește valva
bicuspidă s au mitrală cu cele două cuspe. Orificiul aortei se gasește la drepta față de orificiul
atrioventricular stâng și la nivelul acestuia se identifică valva aortei ce este alcătuită din trei
cuspe semilunare (ȋn cuib de rândunică): una posterioară și două anterioare.
Cavitatea ventriculului stâng poate fi ȋmpărțită ȋntr -o porțiune atrială la nivelul căreia
pătrunde inițial fluxul sanguin și o porțiune arterială ce mai poartă denumirea de vestibulul
aortic.

✓ Structura peretelui cardiac

Peretele cardiac este alcătuit de la exterior spre interior din epicard, miocard si
endocard.
Imaginea 3

✓ Epicardul

Este de fapt foița viscerală a pericardului seros și are drept scop ȋmpiedicarea apariției
frecării ȋn timpul contr acțiilor ritmice ale cordului. Ȋntre epicard și endocard se găsește
miocardul ȋmpreună cu scheletul fibros și sistemul excito -conductor al inimii.
Scheletul fibros al inimii este reprezentat de patru inele fibroase și două trigoane
fibroase. Inelele fibroase mai poartă denumirea și de inelele lui Lower și sunt localizate la
nivelul orificiilor atrioventriculare și la nivelul orificiilor arteriale reprezentate de aortă și
artera pulmonară. Trigonul fibros stâng se găsește ȋntre orificiul aortic și orif iciul mitral, iar
cel drept se găsește ȋntre orificiul trunchiului arterei pulmonare și orificiul tricuspid. La
nivelul inelelor fibroase atrioventriculare se inseră baza cuspelor atrioventriculare.
Scheletul fibros are drept scop stabilirea unei discontin uități electrofiziologice ȋntre
atrii și ventriculi.
✓ Miocardul
Prezintă un miocard contractil și un sistem excito conductor. Miocardul contractil este
reprezentat de fibre musculare miocardice atriale și ventriculare, cele atriale fiind scurte
(situate profund) și lungi (situate superficial), iar cele ventriculare sunt ȋn vârtej sau ȋn spirală
(situate superficial) și ȋn strat uri profunde interventriculare.

Imaginea 4

✓ Sistemul excitoconductor

Este alcătuit din celule miocardice cu proprietăți specifice precum automatismul
(generează impuls electric ȋn mod spon tan) și conducerea impulsului. Celulele miocardului ce
prezintă automatism mai sunt denumite și celule miocardice tip P sau pacemaker. Proprietatea
de automatism este deținută de celulele din nodul sinoatrial, din fibrele atriale specializate sau
fasciculul Bachmann, din nodul atriovent ricular, din fasciculul Hiss și ramurile sale și din
rețeaua Purkinje.

Imaginea 5

Ȋn mod normal, activitatea electrică a inimii este controlată de nodul sinoatrial, acesta
fiind pacemakerul fiziologic al inimii. Mai poartă denumirea si de nodul Keith -Flack și este
localizat la nivelul peretelui posterior al atriului drept, superior de c reasta terminală.
Impulsurile trimise de acesta sun t cu o frecvență de 70 -80/min.
Ȋn alcătuirea sa intră mai multe tipuri de celule și anume:
– Celule P cu rol de pacemaker, disfuncția acestora determinând apariția pauzelor sinusale,
oprirea sin usală urmate de înlocuirea ritmului cu unul din centrii excitoconductori mai
lenți;
– Celule T tranziționale, disfuncția acestora determinând blocarea excitației înainte ca
aceasta să ajungă la nivelul miocardului atrial;
– Celule nodale de tip Purkinje.

Nodul atrioventricular este localizat la nivelul septului interatrial inferior și ȋn alcătuirea
sa intră aceleași tipuri de celule ca și ȋn nodul sinoatrial. Mai poarta denumirea de nodul
Aschoff -Tawara și produce impulsuri cu o frecvență de 40 -50/min. La acest nivel este
ȋntârziat impulsul trimis de la nivelul nodului sinoatrial. Ȋntârzierea impulsului are două
avantaje și anume:
– Depolarizarea ventriculară este întârziată până când atriile și -au golit conținutul în
ventriculi ;
– Limitează numărul maxim de stimuli ce pot determina depolarizarea ventriculilor pe
unitatea de timp.
Fasciculul Bachmann este situat ȋntre vena cavă superioară și atriul drept, iar din el pleacă
fasciculul internodal anterior James. Fasciculul internodal m ijociu sau Wenckebach face
legătura dintre nodul sinoatrial și atrioventricular. Fasciculul internodal posterior sau Thorel
realizează tot legătura dintre nodul sinoatrial și cel atrioventricular.
Fasciculul Hiss pornește de la nivelul triunghiului lui Koc h și intră ȋn septul
interventricular, după care se ramifică ȋn două ramuri, unul drept și unul stâng. El produce
impulsuri cu o frecvență de 25 -30/min.
✓ Pericardul
Cordul ȋmpreună cu vasele mari este ȋmbrăcat de pericard ce este un sac fibroseros. Acesta
este alcătuit din pericardul f ibros și pericardul seros.
Pericardul fibros are forma unui trunchi de con și prezintă:
– față anterioară ce este ȋn raport direct cu pleura, plămânii, cutia toracică reprezentată de
stern și coaste;
– o față posterioară ce este ȋn raport direct cu aorta descendentă toracică, esofagul -porțiunea
toracică, nervii vagi și bronhiile principale;
– – două margini laterale;
– – o bază la nivelul vaselor mari, pe care se rasfrânge parțial;
– – o bază ȋn raport cu diafra gmul.
Pericardul este fixat la cușca toracică prin intermediul mai multor ligamente:
– sternopericardice;
– cervicopericardice;
– vertebropericardice;
– frenopericardice.

Pericardul este este alcătuit din două foițe: una parietală ce căptușește supra fața
interioară a pericardului fibros și una viscerală sau epicard. Ȋntre cele două foițe se găsește o
lama fină de lichid pericardic. Cele două foițe se re ȋntâlnesc la nivelul vaselor mari, formând
două tunele vasculare:unul arterial ce cuprinde aorta și trunchiul arterei pulmoare și unul
venos ce cuprinde venele cave și venele pulmonare. Prin reflexia pericardului seros, iau
naștere sinusurile pericardice: sinusul transvers, sinusul oblic, sinusul superior aortic, sinusul
inferior aortic, sinusul dintre v ena cavă superioară și vena pulmonară superioară dreaptă,
sinusul dintre venele pulmonare drepte, sinusul dintre vena cavă inferioară și vena pulmonară
inferioară dreaptă, sinusul dint re venele pulmonare stângi. Vascularizația pericardului este
realizată d e artera toracică internă, aorta descendentă toracic ă și artera musculofrenică.
Inervația este realizată de nervii vagi, frenici și sistemul nervos simpatic..

Pericardul

Imaginea 6

I.2 ANATOMIA ARBORELUI ARTERIAL CORONARIAN NORMAL

Sistemul arterial coronarian al inimii constituie un model anatomo -functional
complex, capabil sa furnizeze potential energetic pentru activitatea miocardului. Acesta este
constituit din doua retele distincte, dar nu intru totul disjuncte:
– circulatia coronariana stanga
– circulatia coronariana dreapta.
Trunchiul arterei coronare stangi (T.C.S.) isi are originea in sinusul coronar stang al
aortei, avand o lungime ce variaza intre cativa milimetri pana la 1 -2 cm si un di ametru cuprins
intre 3 si 6 mm. Din ventriculul drept (V.D.), acesta se divide in artera descendenta anterioara
(A.D.A.) si artera circumflexa (A.Cx.).
Artera descendenta anterioara (A.D.A.) masoara la individul adult, in medie, 13 mm,
avand un traiec t interventricular anterior descendent inspre apexul cardiac si doua ramuri
principale (septale si diagonale).
A.D.A. prezinta trei segmente principale:
– proximal, de la bifurcatia T.C.S. pana la originea primei perforante septale;
– mijloci u, distal de prima perforanta septala si apexul cardiac;
– distal, dincolo de segmentul mijlociu pana la apex, pe care uneori in si inconjoara.
Artera coronara circumflexa (A.Cx.) incepe de la nivelul bifurcatiei sau trifucatiei
trunchiului coronarei stangi si trece prin santul atrioventricular stang. Are o lungime medie de
90 mm si un diametru in prima treime de 3 mm.
Circulatia coronariana dreapta
Artera coronara dreapta (A.C.D.) are ostiumul in sinusul coronar drept, deasupra
cuspei aortice coronariene drepte si urmeaza un traiect de aproximativ 3 mm in directia
santului atrioventricular drept. A.C.D. masoara in traiectul ei aproximativ 110 mm lungime si
un diametru de 4 mm in treimea superioara. A.C.D. prezinta trei segmente:
– orizontal -proximal, intre ostiumul coronarian drept si jumatatea distantei intre ostium si
marginala cordului;

– vertical -mijlociu, pana la marginea acuta a cordului;
– orizontal -distal, in santul atrioventricular drept posterior, de la marginala acuta a cordului
pana la originea descendentei posterioare.
I.3 FIZIOLOGI A INIMII

Funcția principală a cordului este aceea de a furniza oxigenul și substanțele nutritive necesare
țesuturilor și totodată de a ȋndepărta dioxidul de carbon și metaboliții.
Acest lucru se realizează prin intermediul a două circulații: cea dreaptă, pulmonară și cea stângă,
sistemică.
Pentru ȋnceput, de reținut este faptul că inima stângă reprezentată de atriul și ventriculul stâng
conțin numai sânge oxigenat, iar atriul drept și ventriculul drept conțin numai sânge amestecat cu
dioxid de carbon. Astfel, sângele oxigenat de la nivelul atriului stâng trece la nivelul ventriculului
stâng prin intermediul orificiului atrioventricular, prin deschiderea valvei mitrale. De la nivelul
ventriculului stâng este ejectat prin valva aortică la nivelul aortei, aceasta furnizând sânge oxigenat și
nutrienți tuturor țesuturilor. La nivel tisular, mai exact la nivelul circulației capilare, se realizează
schimbul de gaze, oxigenul arterial fiind eliberat și preluat de țesuturi, ȋn timp ce dioxidul de carbon,
rezultat ȋn urma metabolismului tisular, ȋi ia locul. Sângele ȋncărcat cu dioxid de carbon ajunge la
nivelul sistemului venos ce se varsă prin intermediul celor două vene cave superioară, respectiv,
inferioară, la nivelul atriului drept. De aici, sângele neoxig enat ajunge ȋn ventricului drept prin
intermediul orificiului atrioventricular drept prin deschiderea valvei tricuspide. De la nivelul
ventricului drept, acesta este ejectat ȋn trunchiul pulmonarei. Cele două artere pulmonare transportă
sângele ȋncărcat cu dioxid de carbon la nivel pulmonar unde are loc hematoza ce se definește prin
procesul de eliberare a dioxidului de carbon ȋn alveole și re ȋncărcarea cu oxigen a acestuia. Sângele
oxigenat se re ȋntoarce la nivelul atriului stâng prin intermediul celor pat ru vene pulmonare: două
drepte si două stângi.
✓ Vascularizația inimii

Vascularizația arterială a inimii este realizată prin intermediul:
– arterei coronare drepte, ram din aorta ascendentă, situată ȋn porțiunea inițială ȋntre
auriculul drept și trunchiul arterei pulmonare, după care se localizează la nivelul șanțului
coronar anterior, respectiv posterior. Se termină la nivelul șanțului interv entricular
posterior prin artera interventriculară posterioară. Ramuri ale arterei coronare drepte sunt
reprezentate de : artera dreaptă a conului, arterele ventriculare anterioare drepte, artera

interventriculară posterioară, arterele atriale, artera nodu lui sinusal, artera nodului
atrioventricular.
– arterei coronare stângi, ram din aorta ascendentă, este situată inițial ȋntre auriculul stâng și
trunchiul arterei pulmonare. La nivelul șanțului interventricular anterior se termină prin
artera interventriculară anterioară. La nivelul șanțului coronar, di n artera coronară stângă
ia naștere un ram colateral ce poartă denumirea de artera circumflexă.
– Artera interventriculară anterioară se ramifică ȋn: arterele ventriculare anterioare stângi,
artera stângă a conului ce se anastomozează cu artera dreaptă a co nului, ramuri septale
pentru 2/3 din septul interventricular .
Artera circumflexă dă următoarele ramuri: artera marginală stângă, ramuri ventriculare
anterioare și posterioare, arterele atriale, artera nodului sinusal și artera nodului
atrioventricular.
Astfel, foarte importantă este zona vascularizată de fiecare coronară ȋn parte, putându -se
identifica artera afectată ȋn fucnție de zona necrozată ȋn u rma unui infarc miocardic.
Artera coronară dreaptă vascularizează ventriculul drept, o porțiune din pere tele posterior
al ventriculul stâng, 1/3 inferioară a septului interventricular, atriul drept și sistemul
excitoconductor.
Artera coronară stângă vascularizează ventriculul stâng, o porțiune din peretele anterior al
ventriculului drept, 2/3 superioare a se ptului interv entricular și atriu stâng.
Venele sunt organizate ȋntr -un sistem venos superficial și un sistem venos profund.
Sistemul venos superficial este reprezentat de sinusul venos coronar ce poate fi identificat la
nivelul șanțului coronar posterior. Traiectul acestuia se termină la nivelul peretelui inferior al
atriului drept. La nivelul sinusului venos coronar se varsă vena coronară mare, vena coronară
mică, vena coronară mijlocie, vena posterioară a ventriculului stâng, vena oblică a atriului
stâng.
Limfo ticele drenează la nivelul nodulilor limfatici traheobronșici și brahiocefalici .

Vascularizația inimii

Imaginea 7

✓ Inervația inimii
La inervația inimii participă atât sistemul vegetativ simpatic, cât și cel parasimpatic.
Inervația parasimpatică este realizată prin intermediu ramurilor cardiace cervicale și
toracale ale celor doi nervi vagi. Nervii cardiaci cervicali superiori se desprind din nervul vag,
deasupra ganglionului inferior al vagului, iar nervii cardiaci inferiori se desprind din nervul
laringeu recurent. Acțiunea inervației parasimpa tice este cardiomoderatoare: scade frecvența
cardiacă și determin ă vasoconstricția coronarelor. Inervația simpatică se realizează prin
intermediul nervilor cardiaci cervicali superiori, mijlocii și inferiori, alături de 3 -4 nervi
cardiaci toracici. Nervul cardiac cervical superior ȋși are originea ȋn ganglionul simpatic
cervical superior. Nervul cardiac cervical mijlociu ȋși are originea ȋn ganglionul cervical
mijlociu, iar nervul cardiac cervical inferior ȋși are originea ȋn ganglionul simpatic stelat.
Acțiunea simpaticului este de a crește frecvența cardiacă și de a dilata vasele coronare.
Acești nervi simpatici și parasimpatici formează două plexuri cardiace: anterior respectiv
posterior.
*Plexul cardiac anterior (superficial), localizat ȋntre aortă și trunchiul pulmonar, este alcătuit
din nervii cardiaci superiori ai vagului și nervii cardiaci superiori stângi simpatici.
*Plexul cardiac posterior (profund) este localizat ȋn jurul venei cave și posterior de aorta
ascendentă.
Există și un plex subendocar dic, unul intramiocardic și unul subepicardic.
Activitatea cordului este influențată și de reflexele reglatoare glomice sinusale.

✓ Ciclul cardiac
Ciclul cardiac mai poartă denumirea și de revoluția cardiacă, și este asemănător atât
pentru cordul drept (reprezentat de atriu și ventriculul drept), cât și pentru cordul stâng
(reprezentat de atriu și ventriculul stâng).

Imagi nea 8
Pentru o frecvență cardiacă de 70 de bătăi/ minut, ciclul cardiac are o du rată de 0,82
de secunde.
Ciclul car diac pentru inima stângă
Ciclul cardiac ȋncepe cu sistola atrială ce durează 0,08 – 0,12 secunde, ȋn timpul
acesteia având loc faza de umplerea atrială a ventriculului. După terminarea sistolei atriale, se
egalizează presiunile atrioventriculare, lucru ce duce la ȋnchiderea valvei mitrale. Prin
ȋnchiderea atât a valvei mitrale, cât și a valvei aortice, presiunea de la nivelul ventricululu i
stâng crește considerabil. După această creștere presională, are loc deschiderea valvelor
aortice și ejecția sângelui de la nivelul cavității ventriculului stâng prin contracția acestuia.
Contracția este urmată de relaxare, și ulterior de umplere ventr iculară.
Contracția ventriculului stâng are două etape:
– ȋntr-o primă etapă se realizează contracția izovolumetrică (ventriculul ȋși menține același
volum de sânge, nici nu primește de la nivelul atriilor, nici nu pompează sânge ȋn aortă) cu

durată de 0,04 – 0,06 secunde;ȋn această etapă ventriculul stâng este ȋn continuare o
cavitate ȋnchisă, valvele aortice menținându -se ȋnchise;
– – etapa de ejecție ventriculară maximă, ce ȋncepe odată cu depăsirea presiunii diastolice
din aortă de către presiunea din ven triculul stâng, moment ȋn care valva aortică se
deschide.
Relaxarea ventriculului stâng se realizează tot ȋn două etape:
– ȋntr-o primă etapă are loc faza de ejecție lentă ce durează 0,10 – 0,20 secunde;
– ulterior apare relaxarea izovolumetrică -scăderea pres iunii intraventriculare sub presiunea
diastolică din aortă determină ȋnchiderea valvei aortice. Ventriculul stâng revine o cavitate
ȋnchisă cu o presiune scăzută la un volum ventricular constant.
Umplerea ventriculară se realizează de această dată ȋn trei etape:
– inițial are loc umplerea rapidă, ce se realizează datorită deschiderii valvei mitrale și
scăderii presiunii intraventriculare stângi sub cea intraatriale stângi;
– este urmată de umplerea lentă sau diastazis și este reprezentată de perioada ȋn care
presiunea din cele două cavități se egalizează;
– – umplerea atrială ce se realizează prin sistola atrială.

✓ Semne și simptome asociate
Principalele simptome asociate patologiei cardiovasculare sunt reprezentate de:
– durerea toracică;
– dispneea;
– sincopele;
– palpitațiile;
– edemele;
– tusea, cianoza, hemoptizia și fatigabilitatea pot fi sau nu prezente.

II. NOȚIUNI TEORETICE DESPRE INFARCTUL MIOCARDIC ACUT

✓ Definiție
Infactul miocardic reprezintă o zonă de necroză ischemică în miocard, produsă prin
obliterarea unei ramuri coronariene.

Imaginea 9

Imaginea 10

✓ Etiologie
A) Factori determinanți
În 90 -95% din cazuri etiologia IMA este reprezentată de ateroscleroza coronariană.
Iar 5 -6% sunt cauze nonaterosclerotice multiple, dintre cele mai frecvente amintim:
a)Boli coronariene obstructive neaterosclerotice
Arterite,lues,PAN,colagenoze,boala Takayasu
Îngroșare parietală: amiloidoza, mucopolizaharidoze , consum de contra ceptive,
fibroză după iradiere.
Compresie extrinsecă: tumori, anevrism de sinus Valsalva .
b) Embolii coronariene: endocardită bacteriană subacută, prolaps de valvă mitrală,
mixom atrial, embolii intraoperatorii sau intracoronarografice.
c) Traumatisme: disecție de aortă, plăgi penetrante, disecție în timpul angioplastiei și
coronarografiei.
d) Anomalii congenitale coronariene
e) Tromboze coronariene „în situ”: trombocitoză, coagulare intravasculară diseminată.
f) Spasme coronariene .
g) Dis proporție cerere -ofertă :
– Stenoza aortică, cord hipertensiv, cardiomiopatia hipertrofică obstructivă, insuficiență
aortică
– Tireotoxicoza, feocromocitom
– Hipoxie, anemie, intoxicații (cianuri, CO) de cauză pulmonară .
Pacienții cu risc crescut de a dezvolta IMA sunt cei cu angină instabilă, multiplii factori cu
risc coronarian și cei cu angină Prinzmetal.

B) Factori favorizanț i
Factori care cresc alura ventriculară: stress, frig, efort fizic, efort digestiv, consum de
droguri.
Factori care cresc contractilita tea miocardica -simpatomimetice.
Intervenții chirurgicale la vârstnici sau coronarieni cunoscuți sau în timpul intervențiilor
pe cord, sau proceduri de cardiologie invazivă .
În timpul unor afecțiuni acute severe: accident vascular cerebral, pneumonii severe la
vârstnici, tromboembolii pulmonare.
În aproximativ 50% din cazur i nu se pot identifica factorii precipitanț i.

Incidenta maximă a IMA s -a înregistrat dimineața între orele 5 și 10 în perioada de
hiperc atecolaminemie motivată.

✓ Patogenie
În patogenia Infarctului miocardic acut intervine procesul de ocluzie coronariană
durabilă, printr -un proces de tromboză pe vas ateroslerotic în 95% din cazuri.

✓ Diagnostic clinic
Debutul IMA este brusc legat de anumite circumstanțe de apariție sau fără o explicație
imediată.
Durerea are sediu retrosternal și \sau epigastric cu iradiere către umărul său membrul
superior stâng (pe marginea cubitală), în ambii umeri, în ambele braț e, ambele coate,
mandibulă, interscapulovertebral, epigastrică.
Caracterul durerii este de apăsare, constricție, strivire, arsură, iar intensitatea este
foarte mare, adesea de nesuportat.
Durata de obicei este de peste 30 minute, poate dura ore, de regulă dispare după 12 -24
ore după definitivarea necrozei. Durerea poate lipsi la aproximativ 20% din pacienți sau este
foarte ștearsă (în special la pacienții cu diabet zaharat, la femei sau la vârstnici).
Factorii declanșatori nu cedează la nitroglicerină sau l a alți nitrați, nu cedează la
analgez ice uzuale sau în repaus.
Fenomenele asociate durerii sunt anxietate, neliniște, paloare, dispnee, palpitații,
transpirații profunde, grețuri și vărsături.
Modificările tensiunii arteriale sunt hipertensiune sau hipotens iunea arterială.
Manifestările digestive sunt reprezentate de grețuri, vărsături (prin reflex vagal),
diaree, sughiț prin iritarea nervului frenic.

Alte manifestări :
 Dispnee (polipnee) care este semn de disfuncție de pompă.
 Palpitații prin tahiaritmii sau bradiaritmii.
 Manifestări neurologice reprezentate de sincope.
 Fatigabilitatea și astenia fizică accentuată pot fi uneori singurele simptome ale
unui infarct indolor.

 Febra poate fi moderată în primele zile de la debut și se menține 7 -10 zile.

➢ Diagnostic paraclinic
Investigații de laborator
Relevă sindromul de citoliză miocardică prin nivelul seric crescut al enzimelor
cardiace.
Markerii serici cardiaci:
– CK- creatinfosfokinaza crescută cu debut la 4 -6 ore și revenire la normal după 48 -72 ore
(nivelul maxim la 24 ore);
– CK – MB – creatinfosfokinaza – izoenzima cardiacă elevată la 12 -24 ore. Raportul CK –
MB2 / CK – MB, > 1,5 este înalt specific pentru IMA în special după 4 -6 ore de la debut;
– AST – aspartattransaminaza crescută la 18 – 36 or e;
– LDH – lactatdehidrogenaza crescută la 72 – 96 ore;
– troponina T cardiacă – specifică și troponina I cardiacă – specifică (două secvențe diferite de
aminoacizi față de formele din musculatura scheletică ale acestor proteine) – sunt crescute în
IMA la niveluri de peste 20 de ori mai mare decât valoarea de repaus.
Acești markeri serici cardiaci noi sunt de mare valoare diagnostică în special când
există suspiciunea de Infarct miocardic mic (non Q) care poate fi sub limita detecției pentru
măsurătorile CK și CK – MB. Nivelurile troponinei I rămân crescute timp de 7 – 10 zile, iar a
troponinei T -timp de 10 – 14 zile după Infarctul miocardic, fiind (preferabile evaluării LDH și
izoenzimelor sale) deosebit de utile pentru diagnosticul de IMA, în special, la pacienții care se
prezintă la examenul medical după mai mul t de 24 – 48 ore de la debut (câ nd nivelurile LDH
sunt deja normale).
Hemoleucograma:
– Leucocitoza polinucleară până la 12000 -15000 de leucocite pe microlitru care apare la
câteva ore de la debu tul durerii, persista 3 -7 zile;
– VSH este ușor crescută și persista l – 2 săptămâni.

Schimbări morfologice
Aspectele anatomo -morfologice ale IMA țin de: obstrucția coronariană și problemele
ce duc la oprirea fluxului coronarian și de modificările miocard ice macroscopic și histologice.

S-a demonstrat prezenta trombului obstructiv coronar în pe ste 90% din cazuri în
infarctul transmural.Trombusul oclusiv inițial se dezvoltă că trombus primar plachetar pe o
placă de aterom fisurată.Fisura plăcii de aterom con stituie factoru l declanșat al majorității
IMA.
Modificările morfopatologic miocardice în necroza inițială pot avea 3 aspecte
histologice de bază: necroza de coagulare, miocitoliza de coagulare sau necroza cu benzi de
contracție și miocitoliza simplă. Ulter ior între 1 și 3 luni are loc înlocuirea zonei de necroza
prin stadiul de granulație cu o cicatrice fibroasă alb -sidefie.

Investigații instrumentale
ECG
– Este necesară și suficientă înregistrarea în 12 derivații obișnuite și uneori, la necesitate, și în
derivațiile suplimentare: V7, V8, V9, V33, V34 V35, V3R, V4R. Ea permite confirmarea
diagnosticului, indicând succesiv în teritoriul necrozei:
– Unda T giganta, ascuțită și simetrică (ischemie subendocardică) foarte precoce (primele 2
ore), inconstanta.
– Sub denivelare de ST (leziunea sub epicardică) convexă în sus cu înglobarea undei T
formează așa – numită undă Parde.
– Unda Q largă ("0.04") și profundă (L sau 1/3 din amplitudinea undei R care urmează), care
apare mai târziu de 6 ore și semnalizează definitiv necroză.
– Localizarea zonei de infarct se determină prin apariția semnelor directe în derivațiile: – în V1
– V4 pentru IMA anterior; – în DII, DIII, AVF – pentru IMA inferior; – în D1, VL, V4 – V6
pentru IMA antero -lateral; – în V3 R – V5R pentru IMA a ventriculului drept;
– În derivațiile opuse zonei de infarct (de ex. V1 – V4 pentru IM inferior, în DII, DIII, AVF
pentru IM antero – lateral) sunt prezente modificări reciproce (sub denivelare de ST), în
infarctul non Q dovedit există un risc crescut de reinfarctizare.

Ecocardiograma
– În caz de criză anginoasa prelungită și în lipsa modificărilor ECG se face la patul
pacientului.
– Identificarea precoce a unei zone akinetice atunci când diagnosticul pozitiv de IMA este
incert prin tr iada clasică.

– Precizarea originii unei disfuncții acute de pompă: hipo – akinezia difuză, diskinezia
localizată cu formare de anevrism, infarctul predominant de ventricul drept, insuficientă
mitrală ischemică.
– Prezența trombilor intraventriculari sau a triali.
– Identificarea complicațiilor: pericardita lichidiană, rupturile mecanice.
– Aprecierea disfuncției sistolice și diastolice a ventriculului afectat.

➢ Diagnostic diferențial
Cauzele de durere toracică anterioară ce pot fi luate în discutie în diagnosticul diferential al
IMA sunt:
✓ Angina instabilă se prezintă cu durere precordială recurentă și prelungită, cu răspuns slab
la nitroglicerină; EKG poate prezenta modificări ST -T schimbătoare de la o înregistrare la
alta (mai frecvent ST subdenivelat cu T negativ; în angorul Prinzmetal ST supradenivelat),
dar nu apare cresterea enzimatică .
✓ Pericardita produce durere retrosternală prelungită însotită de frecatură pericardică si
supradenivelare ST pe EKG dar modificările su nt difuze, prezente în toate derivatiile,
unda Q e absentă , iar creș terea enzimatică lipseș te.
✓ Se însoteș te deseori de febră chiar de la debut, durerea seaccentuează în inspir ș i diminuă
în pozitia aplecat înainte .
✓ Ecocardiografia precizează d iagnostic prin evidentierea lichiduluipericardic.
✓ Embolia pulmonară se manifestă cu durere toracică, dispnee, iar pe EKG poate apare o
undă Q cu T negativ în D3 ca expresie asupra încărcării ventriculare drepte; va lipsi însă
unda Q în D2, ceea ce face dif erențierea de IMA inferior.
✓ bolnavul mai poate prezenta tuse, spute hemoptoice, frecătură pleurală, tahicardie,
anxietate, modificări radiologice și, foarte important, contextul clinic emboligen
(tromboflebite profunde, imobilizare prelungită, perioadă pos t- operatorie etc.);
scintigrama pulmonară confirmă diagnosticul.
✓ Disectia de aortă toracică poate simula un IMA prin durerea violentă apărută brusc în
favoarea diagnosticului de dissecție de aorta pledează iradierea posterioară sau spre
membrele inferioar e a durerii, inegalitatea pulsului la arterele radiale și/sau femurale,
apariția unui suflu de insuficiență aortică, imaginea radiologică a unei aorte lărgite, lipsa
modificărilor EKG în dinamică și a creșterii enzimatice.
✓ Investigațiile hotărâtoare sunt: ecografia, tomografia computerizată și aortografia
(evidențiază prezența faldului de disecție în lumenul aortic).

✓ Evoluție și prognostic
Evaluarea prognosticului imediat și la distanță se face în bază a numeroși indicatori clinici și
paraclinici din faza acută a IMA sau în covalescență. Factorii de prognostic nefavorabil i sunt:
insuficiență cardiacă congestivă (fracția de ejecție a ventriculului stâng < 40%), I nfarct
miocardic întins documentat enzimatic, ECG sau ecografic, infarct situat anterior, anevrism
ventricular, reinfarctizare, angor postinfarct, dereglări de ritm și conducere, diabet zaharat la
vârsta peste 70 ani etc. Mortalitatea acută în IMA s -a redus în ultimii 30 de ani în spital de la
25 – 35% până la 15 – 25%. în condițiile utilizării tehnicilor de reperfuzie coronariana
mortalitatea acută în spital este redusă sub pragul de 10%. Aproximativ unul din fiecare 25 de
pacienți, care au supraviețuit la spitalizare inițială, moare în primul an după infarctul de
miocar d. Riscul de deces a persoanelor ce au suportat IMA chiar după 10 ani este de 3,5 mai
mare decât la persoanele de aceeași vârstă, dar fără IMA în anamneză.

✓ Tratament
a) igieno -dietetic
Toaleta bolnavului constituie una din condițiile indispensabile ale proce sului de vindecare.
A fi curat, îngrijit și a -ți proteja tegumentele și mucoasele sunt o necesitate pentru a avea o
ținută decenta și pielea sănătoasă astfel încât aceasta să -și poată îndeplini funcțiile.
Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curățirea salonului. Acesta se curăța de două
ori pe zi și de câte ori s -a murdărit cu sânge, alimente, secreții din timpul procesului de
îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curata și bine întinsă pentru a evita escarele. Atât
lenjeria de pat cât și lenjeria bolnavului vor fi schimbate de câte ori este nevoie.
Primele 4 – 12 ore să nu primească hrană și să folosească numai lichide limpezi.
Meniul trebuie să conțină alimente bogate în potasiu, magneziu și fibre, dar sărace în sodiu.
Pacienții care s uferă de diabet zaharat și trigliceridemie vor avea restricția dulciurilor
concentrate în dietă.

b) medical
Oxigenoterapie,repaus
Calmarea durerii:Algocalmin,Fortral,Mialgin.
Sedarea se face cu Diazepam intravenos,Nitroglicerina sublingual la 15 minute.
Tratamentul antiaritmic cu Xilina 1%.

Nitrații -nitroglicerină perfuzie intravenoasă urmată de nitrat per oral după 24 -48 de ore
(izosorbit mononitrat sau dinitrat)
– Nitroprusiatul de sodiu în Edem pulmonar acut cu hipertensiune important ă
Tratament tromboembolic -Streptokinaza este antigenică, tratamentul nu poate fi repetat sub 1
an.
– Urokinaza
Tratamentul anticoagulant și antiagregant plachetar se face cu Heparină.
Betablocantele se administrează intravenos în primele 12 ore de la debut în IMA cu
insuficientă de pompă sau tulburări de conducere.Se utilizează Metoprolol, Esmolol,
Atenolol, Timolol, Propranolol.
În mod obligatoriu, supraviețuitorul uni Infarct miocardic va fi explorat prin
coronarografie în vederea stabilirii unei eve ntuale indicații de by -pass aorto -coronarian sau
angioplastie transluminală percutană, cu instalarea unui stent.
Dintre măsurile generale necesare a fi luate subliniem: regim alimentar hipolipidic,
fracționat în 5 -6 mese pe zilnice, menținerea greutății co rporale optime, combaterea
constipației, suprimarea fumatului, evitarea stresului.În paralel se va aplica un program
intensiv de recuperare a capacității de efort.
Contraindicații Nitroglicerină: TAs<100mmHg, IMA de VD, IMA inferior.
c) chirurgical
1.prin cateterism
2.chirurgical prin by -pass AoC

Obiectivele tratamentului :
1. Prevenirea extinderii necrozei
2. Limitarea întinderii necrozei
3. Restabilirea fluxului coronarian
4. Tratamenul complicațiilor
5. Reabilitarea bolnavu lui

III. ROLUL ASISTENTEI MEDICALE ÎN ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU INFARCT
MIOCARDIC ACUT

Asistenta:
– Este treapta cea mai înaltă a cadrelor medii sanitare;
– Participă la aplicarea metodelor moderne de investigație și tratament ale bolnavilor;
– Trebuie să aibă cun oștințe de specialitate;
– Calități: punctualitate, devotament, datoria păstrării secretului medical, afecțiune și
devotament față de pacienții internați, atitudine corespunzătoare cu gravitatea bolii
pacienților;
– Imunizări (vaccinări) pentru asigurarea stării de sănătate.

III.1. Internarea pacientului în spital

Internarea în spital constituie un eveniment important în viața bolnavului, el se
desparte de mediul său obișnuit și în stare de infirmitate sau semiinfirmitate este nevoit să
recurgă la ajutorul cadrelor sanitare.
Internarea este primul contact al bolnavului cu spitalul. Acest prim contact este
hotărâtor pentru câștigarea încrederii bolnavului, factor indispensabil pentru asigurarea unei
colaborări sincere între bolnav și personalul de în grijire, în vederea recâștigării sănătății celui
internat.
Bolnavul trebuie să simtă atenția cu care este înconjurat și să fie convins că colectivul
în mijlocul căruia a ajuns vrea să -l ajute și că va depune tot efortul pentru a -l vindeca.
Bolnavii cu IMA sunt internați de urgență, fără bilet de trimitere.Vor fi luați în
evidență la serviciul de primire, vor fi trecuți în registrul de internări, li se întocmește foaia de
observație clinică cu datele de identitate.La serviciul de primire se pregătește bolnav ul pentru
examenul medical și li se preiau hainele și efectele pe bază de bon.
Bolnavii cu IMA vor fi internați pe secția de medicină de internă, terapie intensivă sau
cardiologie.

III.2 Asigurarea condi țiilor de spitalizare

Scopul spitalizării bolnavilor, în majoritatea cazurilor, este vindecarea. Pentru a
realiza acest lucru trebuie create condiții prielnice, necesare ridicării forței de apărare și
regenerare a organismului și scoaterii lui de sub eventualeleinfluente nociv e ale mediului
înconjurător.
Asistenta medicală va avea grijă să -i fie asigurat bolnavului un climat de liniște, salon
bine încălzit, îngrijit și aerisit.
Asistenta va așeza bolnavul într -o poziție cât mai comodă în pat, este bine ca paturile
să fie prevăz ute cu somiere reglabile pentru a se evita pozițiile forțate. Se vor înlătura toți
excitanții auditivi, vizuali și olfactivi cu efecte negative asupra sistemului nervos.
Tratamentul se face cu mare punctualitate deoarece întârzierile pot provoca bolnavului
emoții inutile.Se va respecta somnul bolnavului care prin inhibiția scoarței cerebrale
constituie un factor terapeutic important. Condițiile create în spital trebuie să asigure
bonavului un somn mai bun decât cel obișnuit.
Asistenta medicală are datoria d e a vizita bonavul frecvent, indiferen t de solicitări,
fără însă să deranjeze odihna acestuia.
Saloanele, coridoarele și încăperile anexe trebuie astfel mobilate și amenajate ca să se
apropie cât mai mult de anturajul obișnuit al bolnavului. Foile de obser vație și de temperatură
nu vor fi ținute în saloane.
Personalul administrativ care intră în secție în interes de serviciu, precum și vizitatorii
care vin l a bolna vi vor fi instruiți de asistență pentru a păstra o comportare modestă, liniștită
pe secție.

III.3 Asigurarea condițiilor igienice pacien ților interna ți

Toaleta bolnavului constituie una din condițiile indispensabile ale procesului de
vindecare.
A fi curat, îngrijit și a -ți proteja tegumentele și mucoasele sunt o necesitate pentru a
avea o ținută decentă și pielea sănătoasă astfel încât aceasta să -și poată îndeplini funcțiile.

Asistenta medicală are datoria de a verifica zilnic curățirea salonului. Acesta se curăța
de două ori pe zi și de câte ori s -a murdărit cu sânge, alimente, secreții di n timpul procesului
de îngrijire. Lenjeria de pat trebuie păstrată curată și bine întinsă pentru a evita escarele. Atât
lenjeria de pat cât și lenjeria bolnavului vor fi shimbate de câte ori este nevoie.
Bolnavii cu IMA transpiră abundent, asistenta va ște rge mereu cu un prosop uscat
regiunile transpirate. Baia generală și parțială se face la pat fără să obosească bolnavul, în
primele zile fără să fie ridicat.
Scopul toaletei corporale este îndepărtarea de pe suprafața pielii a stratului cornos,
descuamat ș i impregnat cu secrețiile glandelor sebacee și sudoripare, microbi care aderă la
piele.
Pentru efectuarea toaletei bolnavului asistenta trebuie să respecte următoarele: să
asigure o temperatură adecvată în salon pentru a feri bolnavul de răceală, să pregăt ească
materialele necesare astfel ca îngrijirea să se desfășoare în timp util, să acționeze rapid cu
mișcări sigure dar totodată blânde pentru a scuti bolnavul de alte suferințe și oboseala, să
menajeze bolnavul protejându -l cu un paravan față de cei din j ur. Toaleta zilnică permite
controlul regiunilor expuse escarelor și acționează în vederea prevenirii acestora.
Bolnavul cu IMA va sta în poziție semisezanda. Repausul absolut la pat în prima
săptămână este obligatoriu. Durata imobilizării va fi adaptata î n funcție de evoluția
simptomelor și de prezența complicațiilor. Dacă bolnavul nu are dureri, febră sau alte
complicații începând din prima săptămână se pot face chiar mișcări pasive ale degetelor de la
mâini și picioare. Durata repausului la pat în poziți e semisezanda este 2 -3 săptămâni.
Mobilizarea bolnavului se face progresiv, șederea pe marginea patului, șederea în
fotoliu, ridicarea din pat, sub controlul pulsului și al tensiunii arteriale, inițial în prezența
medicului.
Se va servi bolnavul cu urinar și bazinet de câte ori este nevoie, fără să fie ridicat din
poziția șezândă. Asistenta va urmări tulburările de micțiune, volumul de urină în 24 ore și
caracterele calitative ale urinii. Constipația trebuie combătută cu ajutorul clismelor uleioase
sau cu l axative ușoare.

III.4 Supravegherea func țiilor vitale și vegetative
Urmărirea ideală a unui infarct este monitorizarea cu supravegherea permanentă în
primele zile a electrocardiogramei, a tensiunii arteriale și a ritmului cardiac.
În secțiile obișnuite de boli interne, în lipsa aparaturii de monitorizare, supravegherea
constă în măsurarea tensiunii arteriale, frecvenței pulsului și a respirației la o oră, la nevoie

mai des, în funcție de starea bolnavului, înregistrarea electrocardiogramei precum și a
temperaturii de câte ori este indicat de medic. Tensiunea arteriala -valoarea normală a tensiunii
arteriale sistolice sau maxime variază între 120 -140mmHg, iar a tensiunii arteriale diastolice
sau minime între 70 -80mmHg. Măsurarea tensiunii arteriale se face cu ajutorul
tensiometrului.Se notează în foaia de temperatură cu creio n de culoare roșie, pentru fiecare
linie orizontală a foii de temperatură se socotesc 10 mmHg.
În cazul IMA, hipotensiunea arterială poate să apară imediat sau la câteva ore,
precedată de o ușoară creștere a tensiunii arteriale. Când tensiunea arterială sc ade brusc
pericolul socului cardiogen este iminent.
Pulsul -are valori normale la adult cuprinse între 60 -80 pulsații/min, se obține prin
comprimarea arterei radiale pe un plan osos și se notează în foaia de temperatură cu un creion
roșu, o linie orizontală corespunzând la 4 pulsații.
Bolnavii cu IMA prezintă o ușoară creștere a frecvenței pulsului până la 90 -100
pulsații/min.
Respiratia -are frecventa normală cuprinsă între 16 -18 respirații/min, prezentând ușoare
variații în funcție de sex și vârstă.
Se note ază în foaia de temperatură cu creion de culoare verde, pentru fiecare linie
orizontală considerându -se o respirație/min.
Bolnavii cu IMA prezintă dispnee cu polipnee, semn de disfuncție de pompă.
Temperatura -are valori normale între 36 -37°C, se măsoară cu termometrul în axilă, cel
mai frecvent.Se notează în foaia de temperatură cu creion albastru, pentru fiecare linie a foii
se socotesc două diviziuni de grad.
Bolna vii cu IMA prezintă o creștere a temperaturii, 37,5 -38,5°C, datorită substanțelor
piretogene produse în focarul de necroză.

III.5 Alimenta ția bolnavului

Se va evita consumul de cantități mari la o masă prin servirea meselor fracționate.
Se va face alimentația pasivă la pat în primele zile în decubit dorsal. Treptat se va
trece la alimentația activă în pat numai la recomandarea medicului în poziție șezândă. După
mobilizarea bolnavului se poate servi masa în sala de mese. Regimul alimentar va fi hiposodat
și hipocaloric. În primele zile va fi alcătuit din lichid e și pireuri date lent cu lingura , ceaiuri,
compoturi, supe, lapte, sucuri de fructe, oua moi dar și mai târziu vor fi evitate alimentele care
produc gaze sau întârzie tranzitul intestinal. Se interzice total fumatul.

III.6 Administrarea medicamentelor și hidratarea organismului

Administrarea medicamentelor se face cu mare punctualitate, deoarece întârzierile pot
provoca bolnavului emoții inutile.
Tratamentul medicamentos se face la pat, în poziție orizontală. Deși medicamentale se
dau strict la indicația medicului, în unele cazuri de urgență, asistenta va trebui să intervină cu
unele medicamente cum este Nitroglicerina și oxigen. Obiectivele tratamentului în IMA sunt
repausul la pat, combaterea durerii și tratamentul anticoagulant.
Sedarea durerii se face cu Mialgin 0,10 g subcutanat sau intramuscular, eventual
intravenos, diluat în 10 ml ser fiziologic sau glucoza10%.
Morfina se administrează 0,01 -0,02 g (1 fiola=0,02 g) subcutanat sau intramuscular
eventual intravenos, încet diluat în ser fiziologic, su b controlul r espirației. Morfina poate
provoca o hipotensiune arterială și deprimarea ventilației pulmonare.Asocierea cu Atropina 1
mg subcutanat sau intramuscular, eventual 0,5mg intravenos poate preveni aceste fenomene.
Fortral se administrează 30mg intravenos sau in tramuscular.
Tratamentul anticoagulant și trombolitic se face cu Streptokinaza care are proprietăți
trombolitice și se administrează în primele 6 ore în perfuzie rapidă 150000 UI în 45 minute.
Heparina împiedică coagularea și se administrează intravenos, i nițial 10000 UI apoi
5000 -10000UI la fiecare 4 -6 ore. Concomitent e administrează Trombostop 4 -6 tablete pe zi
în funcț ie de timpul Quick.
În primele ore și zile se administrează sedative și tranchilizante cum ar fi Diazepam 2 –
5 mg de 1 -2 ori\zi și Meproba mat 0,5 -1 comprimat de 2 -4 ori\zi.
Se urmărește tensiunea arterială și pulsul. Menținerea tensiunii arteriale se face cu
perfuzii de Glucoză 5%, Dextran.
Corectarea extrasistolelor se face cu Xilină de uz cardilogic, 200mg intramuscular sau
intravenos.
Menținerea permeabilității căilor aeriene se face prin aspirație, la nevoie se face
oxigenoterapie.

III.7 Recoltarea produselor biologice și patologice

În cazul bolnavilor cu IMA, asistenta medicală va recolta sânge pentru probe de
laborator indicate de medic: fibrinogen, glicemie, leucocite, VSH, colesterol, acid uric,
transaminaze.
Recoltarea pentru aceste analize de laborator se face prin puncție veno asă la nivelul
plicii cotului în eprubete sterile și uscate sau prin puncție capilară prin înțeparea pulpei
degetului.
Pentru determinarea fibrinogenului este necesar 0,5ml citrat de sodiu 3,8% și 4,5 ml
de sânge. Valorile normale sunt 200 -400 mg%. La boln avii cu IMA fibrinogenul este crescut.
Pentru determinarea leucocitelor se recoltează sânge prin înțeparea pulpeu degetului.
Valorile normale sunt între 4200 -8000/mm³.Bolnavii cu IMA prezintă leucocitoza cu
valori între 10000 -15000mm³.
Pentru determinarea glicemiei se recoltează 2 ml sânge pe 4 mg florura de sodiu.
Valoarea normală este de 80 -120g%. Bolnavii cu IMA prezintă hiperglicemie în
primele 24 -48 ore.
Pentru determinarea VSH -ului se recoltează 1,6 ml sânge într -o seringă de 2 ml care
conține 0,4 ml citrat de sodiu3,8%. Valorile normale sunt 1 -10mm/1h, 7 -15/2h, la femei
valorile sunt cu 1 -3mm mai mari.În IMA, VSH -ul este crescut.
Pentru determinarea colesterolului se recoltează 5 -10 ml sânge.Valorile normale sunt
între 180 -280 g %.În cazul bolnavilor cu IMA, colesterolul nu prezintă modificări.
Pentru determinarea acidului uric se recoltează 5 -10 ml sânge.Valorile normale sunt
între 3 -5 mg%.Acidul uric nu prezintă modificări în cazul bolnavilor cu IMA.
Pentru determinarea transaminazelor sunt necesari 5-10 ml sânge.Valorile normale
sunt TGO 2 -20 UI, TGP 2 -16 UI.Bolnavii cu IMA prezintă TGO crescută 25 -40 UI.
Recoltarea sângelui se face dimineață pe nemâncate, iar eprubetele vor fi însoțite de
un buletin de analize care conține numele bolnavului, numărul salonului și al patului,
diagnosticul clinic, natura produsului, analiza cerută, data recoltării și numele celui care a
efectuat recoltarea.

III.8 Pregătirea pacientului și efectuarea tehnicilor impuse de infarctul miocardic

➢ Electrocardiograma EKG

Electrocardiograma reprezintă înregistrarea grafică a fenomenelor bioelectrice din cursul
unui ciclu cardiac.
Înregistrarea EKG se face cu aparate speciale numite electrocardiografe.

➢ Pregătirea bolnavului
Se pregătește psihic bolnavul pentru a -i înlătura emoțiile, se transporta bolnavul cu
căruciorul în sala de înregistrare, bolnavul va fi culcat comod pe patul de consultații și va fi
rugat să -și relaxeze musculature.

➢ Montarea electrozilor pe bolnav
Se montează pe părțile moi ale extremităților plăcile de metal ale electrozilor.Sub placa de
metal a electrozilor se așează o pânză înmuiată într -o soluție de electrolit, o lingură de sare la
un pahar de apă sau pasta specială pentru electrozi.Se fixează 4 el ectrozi pe membre și 6
precordial.

➢ Montarea electrozilor pe membre
Roșu la mâna dreaptă
Galben la mâna stângă
Verde la piciorul stâng
Negru la piciorul drept
➢ Montarea electrozilor precordial
V1-Spațiul 4 intercostal pe marginea dreapt ă a sternului
V2-Spațiul 4 intercostal pe marginea stângă a sernului

V3-Spațiul între V2 și V4
V4-Spațiul 5 intercostal stâng pe linia medioclavicular ă
V5-La intersecția de la orizontală dusă de la V4 și linia axilară anterioară stângă
V6-La intersecția din tre orizontala dusă din V4 și linia axilară mijlocie stânga.
Graficul unui ciclu cardiac se compune din succesiunea a 5 unde notate în mod
convențional cu litere P, Q, R, S, T.Între două cicluri cardiace se înscrie linia de 0 potențial.
EKG es te interpreta tă întotdeuna de medic în lumina datelor clinice.
În cazul bol navilor cu IMA, EKG arat ă unde Q anormale acestea reprezentand cele mai
importante semne electrocardiografice de infarct miocardic acut, ele exprimand necroza,
undele R sunt mai pu țin ample, iar modific ările undei T reflect ă noțiunea EKG de ischemie.

III.9. Pregătirea preoperator ie și îngrijirile postoperatorii
PREGĂTIREA PREOPERATORIE

❖ OBIECTIVE SPECIFICE
Pregătirea pacientului pentru operație prin:
• restricționarea aportului de alimente și lichide ;
• pregătirea câmpului operator (suprafața cutanată) ;
• recoltarea produselor pentru examene de laborator ;
• efectuarea igienei personale și a altor nevoi de bază ;
• asigurarea siguranței pacientului după adminis trarea medicației preanestezice.
Pregătirea documentelor pacientului pentru operație prin:
• revederea semnăturii consimțământul ui chirurgical ;
• completarea c u acuratețe a listei operatorii;
• furnizarea, preoperator, de informații și instrucțiuni pacientului și familiei.

❖ PRINCIPII DE ÎNGRIJIRE
• Operația este un eveniment important în viața pacientului, generator de stress fizic și
psihic

• Teama de spital, de anestezie, de operație, de suferința postoperatorie fac ca bolnavii să
fie anxioși, agitați, deprimați psihic.
• Incizia operatorie determină durere și predispune la infecții.
• Anestezicele și drogurile analgezice au efect depresi v asupra organismului diminuând
durerea dar și capacitatea de reacție a pacientu lui față de stimulii din mediul
înconjurător.

1. PREGĂTIREA PREOPERATORIE GENERALĂ DIN ZIUA CARE PRECEDE OPERAȚIA
PREGĂTIREA PSIHICĂ A BOLNAVULUI
– Se recomandă tact și înțeleg ere empatică în comunicarea cu pacientul pentru a reduce
disconfortul psihic creat de teama de operație, anestezie.
– Se recomandă selectarea pacienților pe saloane, evitându -se contactul celor nou internați
cu cei care au avut o evoluție postoperatorie difi cilă, gravă sau cu muribunzii.
– Se liniștește pacientul cu privire la anestezie, durere și procedurile preoperatorii. Se
respectă opiniile pacientului legate de credințe și concepții.
– Se oferă informații clare, accesibile legate de actul operator și de cons ecințele acestuia
(limitări, mutilări).
– Se obține consimțământul scris al pacientului conștient, adult sau al familiei în cazul
minorilor sau al pacienților inconștienți.
– Se stabilește data intervenției și se comunică bolnavului.
– Consimțământul informat în intervențiile chirurgicale este responsabilitatea medicului;
asistenta este responsabilă din punct de vedere etic, nu legal, acționând ca un avocat al
pacientului (verificând dacă pacientul a înțeles informațiile primite și dacă sunt respectați
toți pașii în pregătirea preoperatorie).
– Formele de consimțământ trebuie semnate înainte ca pacientul să pr imească medicația
sedativă, pre anestezică.
– Se administrează, la indicația medicului sedative, hipnotice în seara dinaintea intervenției
pentru a asigura o odi hnă adecvată în timpul nopții .

IGIENA PACIENTULUI
– Se face baie, sau duș, sau toaleta pe regiuni, la pat, în cazul bolnavilor nedeplasabili.
– Se curăță cu atenție zonele de flexie și cea ombilicală pentru a reduce riscul infecției prin
flora cutanată.

SUPRAVEGHEREA ÎNAINTEA OPERAȚIEI
– Se măsoară și se reprezintă grafic funcțiile vitale: temperatura, puls, T.A, respirație.
– Se cântărește bolnavul și se apreciază talia pentru dozarea premedicației și anestezicelor.
– Se semnalează medicului eventual ele modificări ale tegumentelor din zonele prevăzute
pentru intervenție cum ar fi semnele de inflamație sau de alergie.
– Se notează și se raportează eventualele simptome de infecție a căilor respiratorii
superioare, precum și apariția menstruației la femei.

INVESTIGAREA PARACLINICĂ
Se verifică, obligatoriu, pentru toate tipurile de intervenții chirurgicale:
• grupul sanguin și factorul Rh ;
• hemograma ;
• glicemia ;
• urea;
• creatinina sanguină ;
• electroliții serici ;
• probele hepatice ;
• factorii de coagulare ;
• sumarul de urină.
Se efectuează: ECG, radiografie pulmonară.

GOLIREA INTESTINULUI TERMINAL
– Se face clisma evacuatoare în seara dinaintea și în dimineața intervenției chirurgicale în
caz de intervenții pe tubul digestiv. Se administrează un laxativ cu 12 -24 ore înaintea
intervenției dacă actul operator nu se desfășoară pe tubul digestiv și tranzitul bolnavului
este normal.

RESTRICȚIA ALIMENTARĂ
– Se scade aportul alimentar oral cu o zi înainte de operație.
– Se sistează aportul de alimente și lichide de la o rele 21, în seara de dinaintea operației.
– Se interzice fumatul cu o seară înainte de operație, precum și consumul de băuturi
alcoolice.

ÎNGRIJIREA POSTOPERATORIE

DEFINIȚIE
– Perioada Postoperatorie imediată = perioada care durează de la sfârșitul intervenției
chirurgicale până la restabilirea stării de cunoștință și a funcțiilor vitale; se mai numește
perioada de trezire.
– Perioada Postoperatorie precoce = începe din momentul în care pacientul a fost complet
recuperat din anestezie și s e termină în momentul externării.

❖ OBIECTIVE
– Restabilirea homeostaziei fizice și psihice.
– Prevenirea și tratarea promptă a complicațiilor postoperatorii imediate și precoce.
– Managementul durerii .

SUPRAVEGHEREA POSTOPERATORIE
– Se face în compartimentul postoperator.
– Se supraveghează funcțiile vitale (R, P, T°, T.A., starea de conștiență, durerea, SpO 2) din
15' în 15' până devin stabile și se notează în fișa de trezire aoperatului.
– Se raportează imediat medicului anestezist și chirurgului o rice modificare (cianoza cu
transpirații, tirajul mușchilor intercostali, în caz de obstrucțierespiratorie, de exemplu).
– Se observă aspectul general al operatului: în mod obișnuit este palid, cu extremități reci,
cu psihic lent și sensibil la durere.
– Se ve rifică permeabilitatea și poziția cateterelor, sondelor, tuburilor de dren.

TRANSPORTUL DE LA BLOCUL OPERATOR
– Se aplică măsuri de protecție și de siguranță a pacientului, mai ales în cazul celor agitați.
– Se transportă operatul cu funcțiile vitale și vegetative stabile î n salonul postoperator sau în
ATI.
– Se evită, pe timpul transportului, zdruncinăturile, curenții de aer.
– Se impune atenție sporită la tuburile de dren, perfuzie, sonda de aspirație, plaga
operatorie.

III.10. Educație pentru sănatate
Profilaxia IMA

La externare bolnavul este instruit asupra modului de viață:
– Bolnavul trebuie să ducă o viață ordonată evitând suprasolicitările.
– Să respecte regimul dietetic rațional hipolipidic, fără sare, glucide, hidrocarbonate și
fracționat 5 -6 mese p e zi.
– Se va reduce consumul de cafea.
– Se va evita fumatul și alcoolul.
– Se va respecta tratamentul medicamentos și modul de administrare a medicamentelor.
– Să practice sporturi ușoare.
– Să aibă un program rațional de muncă și viață.
– Să se prezinte la controale periodice.
Protocoale de urmarire a bolnavilor incadrati in diferite clase de risc la externare

Inainte de externarea din spital, bolnavii trebuie evaluati, pentru stabilirea clasei de risc.
Aceasta evaluare implica, de regula, teste non -invazi ve si, eventual, explorare invaziva
coronarografica si, daca este indicata, revascularizarea coronariana. Supravietuirea pe termen
scurt sau lung dupa infarctul miocardic depinde de trei factori:
– functia miocardului
– miocardul rezidual potential ischemic (supravietuirea se coreleaza cu cantitatea de
miocard necrozata, cantitatea de miocard la risc de necroza)
– susceptibilitatea la aritmii ventriculare severe
La una din extreme, la pacientii cu vas e coronare permeabile, la care s -a infarctizat
doar o mica zona a miocardului, VS (5%) ca o consecinta a unei embolii coronariene si
fara miocard la risc, prognosticul este foarte bun. La cealalta extrema, se afla pacientii cu
un infarct extins, cu insufic ienta ventriculara stanga, al caror miocard viabil rezidual este
perfuzat de vase cu stenoze semnificative si care au un prognostic rezervat.
Testul la efort poate fi realizat prin exercitiu fizic la covor, la bicicleta, la scarita sau prin
tehnici imag istice (ecocardiografie, scintigrama miocardica de perfuzie), la stress (fizic sau
farmacologic). Testul ECG de efort ofera informatii multiple care pot avea valoare

prognostica, cum ar fi: aparitia si gradul subdenivelarii segmentului ST, aparitia anginei ,
capacitatea de efort, raspunsul TA sistolice la efort.
Testele de stress farmacologic sunt rezervate, de regula, bolnavilor incapabili de efort.
Tehnicile imagistice de efort nu sunt folosite de rutina pentru stratificarea riscului dupa
infarctul mi ocardic. Ele sunt utilizate, in special, la bolnavii cu teste ECG neinterpretabile
(cum ar fi bolnavii cu tulburari de conducere).
Evaluarea ischemiei miocardice prin coronarografie ne aduce informatii asupra
semnificatiei functionale a leziunilor cor onariene, de aceea explorarea invaziva pentru
stratificarea riscului dupa I.M.A. are limite importante, in ciuda faptului ca permite
identificarea si tratarea prin angioplastie simultana a obstructiilor coronariene.

III.11. Externarea bolnavului

Momentul plecării bolnavului din spital este stabilit de medic.
Asistenta va aduna toată documentația relativă a bolnavului și o va pune la dispoziția
medicului de salon, în vederea formulării epicrizei.
Asistenta va fixa cu bolnavu l ora exactă a plecării, pentru a -i putea asigura alimentația
până în ultimul moment.
Externarea bolnavului se efectuează pe baza biletului de iesir e din spital.Pe baza
acestui bilet se eliberează hainele și efectele bolnavului.
Asistent a medicală înștiinț ează familia bonavului privind indicațiile primite de la
medic cuprinse în biletul de ieșire.Asistenta ajută bolnavul la împachetarea lucrurilor, la
îmbrăcare și încălțare. Bolnavul va fi condus până la poarta spitalului de către asistentă .

IV. PLANU RI DE ÎNGRIJIRE ALE PACIENȚILOR CU INFARCT MIOCARDIC ACUT

❖ Plan de îngrijire 1
Culegerea datelor
Nume: X
Prenume: Z
Vârsta: 4 8 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Boto șani
Profesia: pensiona r
Anamneza medicală
Antecedente :– heredocolaterale : tata – HTA
mama – sănătoasă
–personale – HTA, gastrită cronică
Diagnostic clinic Infarct Miocardic Acut posteroinferior
– Istoricul bolii
Bolnav cunoscut hipertensiv de aproximativ 6 ani, cu tratament neglijat, cu antecedente de
gastrită cronică. Prezintă în timpul serii, în timpul unui stres emoțional, durere violentă
retrosternală cu iradiere în membrul superior stâng prelungită peste 30 minute, care nu
cedează la Nitro glicerină sublingual, asociată cu anxietate, transpirații reci, greață, vomă,
motiv pentru care solicită serviciul de urgență.
– Motivele internării :
• Dureri retrosternale cu caracter de apăsare, zdrobire.
• Transpirații reci.
• Dispnee.
• Iradierea durerii în membrul superior stâng.
– Problemele pacientului :
• Dificultate în a respira .
• Circulație deficitară.
• Deficit de volum lichidian.
• Dificultate în a se odihni.
• Alterarea integrității fizice și psihice.

Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenții Evaluare
1.Dificultate în a respira
datorită durerii și anxietății
manifestată prin dispnee,
bradipnee și hipoventilație. Pacientul să
prezinte o
respirație cu
frecvență
normală. Pentru ca pacientul să
respire liber pe nas voi
umezi aerul din salon,
administrez ohigen pe
mască, bronhodilatoare și
antialgice la indicația
medicului, asigur poziția
semișezândă. În urma inntervențiilor
pacientul respiră mai
ușor, dispneea se
reduce.
2.Circulație deficitară datorită
alterării mușchiului cardiac și
perețil or arteriali manifestat
prin bradicardie și tegumente
ușor cianotice. Pacientul să
prezinte un ritm
cardiac în limite
normale. Măsor și notez zilnic în
foaia de temperatură T.A,
pulsul, respirația,
temperatura, diureza,
scaunul. Efectuez masaj
și mișcări p asive și active
ale membrelor.
Administrez medicația
indicată de medic și
urmăresc efectul acesteia, În urma intervențiilor
pacientul pprezintă un
ritm cardiac nnormal și
tegumente normale
colorate.
3.Deficit de volum lichidian
datorită transpirațiilor re ci
manifestat prin adinamie,
neliniște. Pacientul să fie
echilibrat
volemic în
decurs de 2 -3
zile. Supraveghez pulsul, T.A,
apetitul, semnele de
deshidratare, scaunul și
greutatea corporală. Fac
bilanțul zilnic între
lichidele ingerate și cele
eliminate. Administrez
pe cale parenterală soluții
perfuzabile prescrise de
medic. Pacientul este
echilibrat volemic, nu
prezintă semne de
deshidratare.

4.Dificultate în a se odihni
datorită anxietății, durerii și
dispneei manifestată prin
insomnie. Pacie ntul să aibă
un somn
odihnitor din
punct de vedere
calitativ și
cantitativ. Respect orele de somn
ale bolnavului, aerisesc
salonul, asigur o
temperatură adecvată,
administrez la indicația
medicului somnifere. Pacientul prezintă un
somn odihnitor.
5.Alterarea integrității fizice
și psihice datorită efectului
bolii manifestată prin durere,
limitarea mișcărilor, frică. Pacientul să își
recapete
independența de
mișcare,
încredere în
personalul
medical. Să nu
prezinte escare
de decubit. Voi schimba pozi ția
bolnavului în pat la
fiecare 2 ore, Efectuez
masaj pe regiunile
predispuse la escare.
Liniștesc bolnavul cu
privire la starea sa. Pacientul prezintă o
stare bună și
colaborează activ. Nu
prezintă escare de
decubit, se deplasează
fără ajutor
Tabel 1

Supravegherea funcțiilor vitale
Data
2013 T.A Puls Respirație Temperatură
0C Diureza
ml Scaun
16.05 160/120 85
82 19
17 36,6
36,8 1250 N
17.05 150/100 78
79 17
16 37,7
37 1300 N
18.05 140/80 74
73 18
17 36,9
36,8 1350 N
19.05 110/70 73
70 17
17 36,9
37 1450 N
20.05 115/70 69
69 18
18 36,6
36,8 1400 N
Tabel 2

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 0,4 ml citrat de Na
3,8, se aspiră sânge
până la 2 ml. VSH= 4/12 mm VSH=1 -10 mm/h

VSH=7 –15 mm/h
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
Hematocrit Înțeparea pulpei
degetului. Se
recoltează 2 ml sânge
pe cristale de EDTA. L=10000 mmc
Hgb=13%
T=215 000
Htc=42% L=4200 -8000
Hgb=14 -16g%
T=150 – 400000mmc
Htc=40 -45%
Fribinogen 0,5 ml citrat de Na
3,8% și 4,5 ml sânge F=180 mg % F=200 -400mg %
Glicemie 2 ml sânge pe florură
de Na 4 mg G=130mg % G=80 -120 mg %
Uree
Creatinină
Acid uric 5-10 ml sânge,
puncție venoasă U=80 mg%
C=2,4 mg%
A.U=1 -2 mg% U=20 -40 mg%
C=0,6 -1,2 mg%
A.U=2 -6 mg%
Colesterol 5-10 ml sânge,
puncție venoasă 260 mg 180-280 mg %
Examen sumar de
urină Recipiente sterile, din
jetul mijlociu. Normal
Enzime 5-10 ml, puncție
venoasă TGO=25U/L
TGP=13,5U/L TGO=2 -20U/L
TGP=2 -16U/L
Tabel 3

Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
16.05 În primele 24 -48 h regimul este strict : sucuri de
fructe, ceaiuri 1000 -1500 ml Alimente hipercalorice,
alimente care conțin NaCl
17.05 Ceaiuri, compoturi, supe, lapte,sucuri de fructe,
ouă moi, pireuri Grăsimi, prăjeli, varză,
făinoase în cantitate mare
18.05 In plus pâine cu unt Alimente care conțin NaCl
19.05 Lactate Alimente hipercalorice
Tabel 4
Administrarea medicamentelor
Data 2013 Medicamente Mod de administrare
16.05 Dipiridamol
Diazepam
Mialg in
Heparina 3*1 tb/oral
1 tb seara/oral
2 ml iv
1300UI/H
17.05 Aspirină
Betaloc
Trombostop
Diazepam ½ oral
100 mg
0-0-2 oral
0-0-1 seara oral
18.05 Betaloc
Aspirină
Trombostop
Nifedipin 100 g
½ oral
0-0-2 oral
2*1 oral
19.05 Captopril
Betaloc
Trombostop
Diazepam 10 mg oral
100 mg
0-0-2 oral
0-0-1 seara oral

20.05 Betaloc
Trombostop
Diazepam 100 mg
0-0-2 oral
0-0-1 seara oral
Tabel 5
Investigații paraclinice
Data
2013 Examene
curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după
examene
16.05 EKG Bolnavul va fi așezat în decubit dorsal, își
va relaxa musculatura.
Montarea electrozilor :
– Pe membre: roșu la mâna dreaptă,
galben la mâna stângă, negru la picior
drept și verde picior stâng
– Precordial
V1-sp 4 intercostal
V2- sp 4 intercostal stâng
V3- între V2 și V3
V4 – sp 5 intercostal, pe linia
medioclaviculară stg
V5- sp 5 intercostal stg pe linia axilară
anterioară
V6- SP 5 intercostal stg pe linia axilară
mijlocie Nu necesită îngrijiri
speciale.
17.05 Rtg toracic
EKG
18.05 EKG
19.05 RTtg toracic
Ekg
: Tabel 6

❖ Plan de îngrijire 2

Culegerea datelor
Nume: V
Prenume: A
Vârsta: 5 0 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Boto șani
Profesia: pensionar
Anamneza medicală
Antecedente :–antecedente heredo -colaterale : tata decedat (ulcer)
mama astm bronșic
–personale – neagă
Diagnostic clinic : Infarct Miocardic Acut anterior
– Istoricul bolii
Bolnav este fumător, obez, prezintă în cursul dimineții dureri retrosternale cu caracter de
apăsare, zdrobire. În timpul consultului efectuat de echipa salvării bolnavul prezintă stop
cardiorespirator, resuscitat de aceștia (IOT, masaj cardia c extern). De menționat c ă preze nța
durerilor toracice cu caracter anginos în antecedente cărora bolnavul nu le -a acordat
importanță.
– Motivele internării :
• Durereviolentă retrosternală cu caracter de apăsare, zdrobire.
• Transpirații reci.
• Dispnee.
• Iradierea durerii în umărul stâng și de -a lungul marginii cubitale a membrului
superior stâng
– Problemele pacientului :
• Dificultate în a se odihni .
• Riscul alterării circulației și respirației .
• Anxietate .
• Alterarea mobilității fizice .

• Disconfort – durere .

Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenții Evaluare
1.Riscul alterării circulației
și respirației din cauza
complicaț iilor bolii
manifestate prin
dispnee,hipotensiune
arterială,transpiraț ii reci. Pacientul să fie
echilibrat circulator
și respirator. Supraveghez
T.A.,repiratia,pulsul ,
temperatura din 2 in 2
ore.Asigur pozitia
semisezand a pt.favorizarea
respiratiei.ef ectuez EKG. Pacien tul este
echilibrat circulator
și respirator. Nu au
apărut complicaț ii.
2.Anxietate din cauza
necunoaș terii
prognosticului bolii
manifestată prin
ingrijor are, teamă . Pacientul să fie
echilibrat psihic, să
fie in format asupra
regimului de viață
și de alimentaț ie
care trebuie
respectat. Educ pacientul să aibă o
viață ordonată , echilibrată ,
port discuții liniș titoare. Pacientul este
echilibrat psihic.
3.Discon fort din cauza
alterării muș chiului
cardiac manifestat prin
dureri retrosternale fără
cedare la NTG. Să se amelioreze
durerile î n 2-3 ore
de la admin istrarea
.medicației de
urgență . Asigur repaus fizic al
bolnavului în perioada
dureroasă. Administrez
medicația indicată de
medic . Durerile se
ameliorează la
administrarea
medicaț iei, dar nu
dispare î n totalitate.
4.Alterarea mobilităț ii
fizice legate de deficitul
motor ș i senzorial
manif estată prin impotenț a
funțională . Pacientul să îș i
recapete
independența de
mișcare afectată
relativ . Asigur poziția
semișezândă î n repaus
absolut la pat a bolnavului.
Mobilizez pacientul la 2
ore.Efectuez masaj al
membrelor timp de 10
min.Supraveghez misc ările
active ale bolnavului. Pacientul reușește
să realizeze
obiectivele impuse
devenind mai
optimist.

5.Dificultate în a dormi și
a se odihni datorită durerii,
anxietăț ii,stresului
manifestat prin insomnie,
oboseală . Pacientul să
beneficieze de
confort fizic ș i
psihic pentru a se
odihni . Se va favoriza odihna din
timpul zilei pr in creearea
unui climat de liniș te.Se
vor administra sedative la
indicaț ia medicului. Pacientul prezintă
un somn odihnitor.
Tabel 7

Supravegherea funcțiilor vitale
Data
2013 T.A Puls Respirație Temperatură
0C Diureza
ml Scaun
10.04 145/95 82
81 19
20 36,6
36,4 1000 N
11.04 130/80 80
75 17
18 37,5
37,2 1100 N
12.04 145/95 76
73 18
18 36,5
36,8 950 N
13.04 150/95 72
65 19
18 36,4
37 1150 N
14.04 145/9 0 76
72 18
17 36,5
36,7 1100 N
15.04 145/90 76
78 17
18 36,5
36,7 1200
Tabel 8

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 0,4 ml citrat de Na
3,8, se aspiră sânge
până la 1,6 ml. VSH= 10 /23 VSH=1 -10 mm/h

7 – 15 mm/h
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
Hematocrit Înțeparea pulpei
degetului. Se
recoltează 2 ml sânge
pe cristale de EDTA. L=8800 mmc
Hgb=14g %
T=22 0000
Htc=45 % L=4200 -8000 mmc
Hgb=14 -16g%
T=150 -400000mmc
Htc=40 -45%
Fribinogen 0,5 ml citrat de Na
3,8% și 4,5 ml sânge F=180 mg % F=200 -400mg %
Glicemie 2 ml sânge pe 4 mg
florură de Na G=11 0mg % G=80 -120 mg %
Uree
Creatinină
Acid uric 5-10 ml sânge prin
puncție venoasă U=27 mg%
C=0,92 mg%
A.U=2,67 mg% U=20 -40 mg%
C=0,6 -1,2 mg%
A.U=2 -6 mg%
Enzime 5-10 ml sânge prin
puncție venoasă GOT=52
GPT=31,3 GOT=2 -20UI
GPT=2 -16 UI
Tabel 9
Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
Primele
24-48 ore În primele 24 -48 h regimul este strict hidric : sucuri
de fructe, ceaiuri 1000 -1500 ml Alimente hipercalorice,
alimente care conțin NaCl
Prima
săptămână Regim cu 800 -1000 calorii, supe, creme, pireuri de
legume, iaurt, budinci, lapte. Făinoase în cantități mari,
NaCl
A doua
săptămână Regim normal sau
hiposodat,hipolipidic,hipoprotidic, normoglucidic
compus din pireuri de legume cu lapte,carne tocată Vor fi evitate ele mentele
care producgaze sau
întârzietranzitul intestinal.

fiartă ,legume cu ulei .
A treia
săptămână Regim practic care trebuie respectat tot timpul,
format din 55%glucide,15% proteine ș i 30% lipide
proporțional cu vâ rsta,sexul,gradul de activitate . Grăsimi, prăjeli, varză.
Tabel 10
Administrarea medicamentelor
Data 2013 Medicamente Mod de administrare
10.04 Glucoză 5%
Xilina
Heparină
Propranol ol
Fortral 500 ml iv
200 mg iv
140 u/h iv
1 mg iv
30 mg iv
11.04 Aspirină
Diazepam
Propranol ol
Trombostop 1-1-2 0-1/2-0 tb
0-0-1 tb seara
1mg iv
½ -1/2 – o tb
12.04 Același tratament Aceeași doză
13.04 Nifedipin
Propranol ol
Aspirină
Dipiridamol 0-1-1 Tb
1mg iv
3*1/zi
14.04 Același tratament Aceeași doză
Tabel 10
Investigații paraclinice
Data
2013 Examene
curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după
examene
10.04 EKG
RTG toracic Se explică bolnavului modul de
desfășurare a examină rii. Se cere Nu necesită îngrijiri
speciale.

bolnavului să stea relaxat,ex aminarea se
face în camere liniștite la 20° C,bolnav î n
repaus 20 min.
11.04 RTG toracic
EKG

Tabel 12

❖ Plan de îngrijire 3

Culegerea datelor
Nume: C
Prenume: M
Vârsta: 6 5 ani
Sex: masculin
Domiciliu: Boto șani
Profesia: pensionar
Anamneza medicală
Antecedente :– heredo -colaterale : tata decedat (ulcer)
mama decedată, cardiopatie ischemică
–personale – apendice ctomie 1965
Diagnostic clinic : Infarct Miocardic Acut anterior , HTA
– Istoricul bolii
Pacientul în vârstă de 75 de ani, fără antecedente cardiace se prezintă de urgență la clinică
acuzând durere precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în membrul superior stâng
însoțită de dispnee paroxistică, transpirații reci, adinamie, amețeli.
– Motivele internării :
• Dureri precordială cu caracter constrictiv cu iradiere în membrul superior stâng .
• Transpirații reci.
• Dispnee paroxistică .
• Adinamie.
– Problemele pacientului :
• Riscul alterării circulației și respirației.
• Anxietate.
• Disconfort – durere.
• Dificultate în a se odihni.

Diagnostic de îngrijire Obiective Intervenții Evaluare
1.Riscul alterării circulației
și respirației din cauza
complicaț iilor bolii
manifestată prin dispnee
paroxistică ,hipotensiune
arterială . Pacientul să fie
echilibrat circulator
și respirator. Supraveghez temperatura,
T.A.,repiraț ia,pulsul .
La intervale egale de
timp.Efectuez EKG , asigur
poziția semisezândă pentru
favorizarea respiratiei. Pacien tul este
echilibrat circulator
și respirator .
2.Anxietate,senzatie de
"moarte iminentă" din
cauza lipsei de cunoaș tere
a bolii manifestată prin
agitație și teamă . Pacientul să prezinte
o stare generală
bună. Port discuții liniștitoare ș i
încurajatoare cu bolnavul.
Îl educ cu privire la
menț inerea unui mod de
viață sănă tos. Starea generală a
bolnavului s -a
îmbun ătățit.
3.Proces inflamator
datorită focarului de
necroză manifestat prin
subfebrilitate. Pacientul să
prezinte o
temperatură în
parametri normali. Administrez antipiretice :
paracetamol. Pacientul nu
prezintă modificări
ale curbei termice. .
4.Disconfort din cauza
alterării muș chilui cardiac
manifestat prin dureri
precordiale cu caracter
constrictiv. Să se amelioreze
durerile în 2 -3 ore
de la administrarea
tratamentului de
urgență. Asigur repausul fizic ș i
psihic al pacientului î n
perioada
dureroasă .Administrez
medicația indicată de
medic.Efectuez EKG. Durerile se
ameliorează la
administrarea
medicației.
5.Dificultatea în a se
odihni din cauza
durerii, anxietății,
manifestat prin ore de
odihnă insuficiente. Pacientul să declare
că are un somn
odihnitor după 2 -3
zile. La indicatia medicului se
vor administra sedative si
somnifere,se va diminua
anxietatea prin discutii
incurajatoare.se va asigura
confortul de noapte. Pacie ntul prezintă
un somn odihnitor,
liniștit după 2 zile.
Tabel 13

Supravegherea funcțiilor vitale
Data
2013 T.A Puls Respirație Temperatură
0C Diureza
ml Scaun
02.04 130/90 70
75 20
18 36,6
36,8 1000 N
03.04 130/95 60
65 18
19 36,9
37 1200 N
04.04 140/95 60
68 17
17 36,9
37,1 1400 N
05.04 145/95 65
73 17
18 37,2
37,4 1450 N
06.04 150/90 75
76 18
19 36,9
37 1500 N
Tabel 14

Examenul de laborator
Examen cerut Mod de recoltare Rezultate Valori normale
VSH 0,4 ml citrat de Na
3,8 %, pe 1,6 ml
sânge. VSH= 6/14 VSH=1 -10 mm/h

VSH=7 -15 mm/ 2h
Leucocite
Hemoglobina
Trombocite
Hematocrit Înțeparea pulpei
degetului. Se
recoltează 2 ml sânge
pe cristale de EDTA. L=9700 mmc
Hgb=13 g %
T=200 000
Htc=39,4 % L=4200 -8000 mmc
Hgb=14 -16g%
T=150 -400000mmc
Htc=40 -45%
Fribinogen 0,5 ml citrat de Na
3,8% pe 4,5 ml sânge F=17 0 mg % F=200 -400mg %
Glicemie 2 ml sânge pe 4 mg
florură de Na G=115 mg % G=80 -120 mg %
Uree
Creatinină
Acid uric 5-10 ml sânge prin
puncție venoasă U=26 mg%
C=2,4 mg%
A.U=7,94 mg% U=20 -40 mg%
C=0,6 -1,2 mg%
A.U=2 -6 mg%

Colesterol 5-10 ml sânge prin
puncție venoasă 260 mg% C=180 -280 mg%
Sumar de urină Recipient curat Densitate 1017 Densitate 1015 -1025
Enzime 5-10 ml sânge prin
puncție venoasă TGO=25 U/L
TGO=23,5 U/L TGO =2-20UI
TGP =2-16 UI
Tabel 15
Alimentația bolnavului
Perioada Alimente permise Alimente interzise
02.04 Ceaiuri,compoturi,supe , lapte,sucuri de fructe, ouă
moi,pireuri de castane. Alimente care conțin NaCl ,
calorii și sunt solide ca
consistență.
06-09.04 Paine cu unt,lactate,lapte dulce sau acru, cașcaval ,
brânză topită , mezeluri necondimentate:parizer,
șuncă , carne slabă de pasă re, vită, pește, fructe ș i
legume proaspete . Grăsimi, prăjeli, varză ,
făinoase în cantitate mare,
alimente hipersodate ș i
hipercalorice.
Tabel 16
Administrarea medicamentelor
Data 2013 Medicamente Mod de administrare
02.04 Glucoză 5%
Xilina
Heparină
Propanol ol
Diazepam
Mialgin 500 ml iv
200 mg iv
1400 u/h iv
1mg iv
1tb seara
2ml iv
03.04 Aspirină
Dipiridamol
Propranol ol
NTG
Trombostop 3*1/zi
0-0-1 tb
1mg iv
0-1-1 S.L

1 tb/zi
04.04 Același tratament Aceeași doză
05.04 Același tratament fără
Dipiridamol Aceeași doză
06.04 Propranol ol
Aspirină
Trombostop
Nifedipin 1mg iv
3*1/zi
1tb/zi
0-1-1 SL
Tabel 17
Investigații paraclinice
Data
2013 Examene
curente Pregătire pentru examen Îngrijiri după
examene
02.04 EKG
RTG toracic Se explică bolnavului modul de desfășurare
a examină rii. Se cere bolnavului să stea
relaxat,ex aminarea se face în camere
liniștite la 20° C,bolnav î n repaus 20 min. Nu necesită îngrijiri
speciale.
03-06.04 RTG toracic
EKG
Tabel 18

CONCLUZII

Lucrarea “Particularități de îngrijire a pacientului cu Infactul Miocardic Acut” dorește
să evidențieze importanța socială a subiectului abordat, simptomatologia majoră și
posibilitățile actuale de diagnostic și tratament. Printr -un tratament de prevenire primară și
secundară atât igienico – dietetic cât și med icamentos, bolnavului i se amelioreaze
simptomele și se pot evita complicațiile.
Asistenta medicală are un rol deosebit în recuperarea bolnavului sau în cazurile mai
grave, de alinare a suferințelor atunci când nu există nici o rază de speranță pentru a ad uce
mai multă fericire semenilor noștri.
Pentru a evita bolile cardiovasculare, eu c a viitoare asistentă medicală trebuie să ajut
ca persoanele sănătoase să respecte un regim alimentar echilibrat, fără excese de condimente
și bogate în vitamine.
Aritmiile sunt complicațiifoarte frecvente ale Infarctului Miocardic Acut și pot surveni
de-a lun gul întregii sale e voluții, uneori constituind o mo dalitate de debut și explicând
moartea care poate surveni în aceste condiții.
În infarctele miocardice posterioare, antero – septale întinse și anterioare, frecvența
tulburărilor de ritm este aproape egală, cu diferențe relativ mici . Fibrilația atrială este mai
frecventă în infa rctele posterioare, apoi în cele anterioare și anterioare întinse.
Blocul atri o-ventricular de toate gradele a fost cel mai frecvent întâlnit în infarctele
miocardice posterio – inferioare.
Bradicardia sinusală a fost fracventă în infa rctele miocardice posterio -inferioare.
Toate acestea sunt importante deoarece în țara noastră bolil e cardio -vasculare dețin un
procent ridicat de mortalitate. Lucrarea ’’Infarctul Miocardic Acut’’ doreste s a evidentieze
importanta socială a subiectului abordat, simptomatologia majoră și posibilităț ile actuale de
diagnostic ș i tratament .

BIBLIOGRAFI E

1. BORUNDEL, Corneliu, (sub redactia), Medicinǎ internǎ pentru cadre medii , Editura.
ALL, Bucuresti, 2000.
2. BRUCKNER, Ion, Medicina interna, Vol.I -II, Editura Medicală, Bucuresti, 1980.
3. MOGOS, Gh., Mica enciclopedie de boli interne , Editura Știintificǎ si Enciclopedicǎ,
Bucuresti, 1986.
4. NICULESCU , Th.Cezar, Colaboratorii, Anatomia si fiziologia omului. Compendiu,
Editura Corint, 2009.
5. TITIRCA, Lucreția., Urgente medico -chirurgicale , Editura Medicală., Bucuresti, 2001.
6. TITIRCA, Lucreția, Ingrijiri speciale acordate pacientilor de catre asistentii medicali,
Editura Viata Medicala Romaneasca, Bucuresti, 2008.
7. TITIRCA, Lucreția, Ghid de nursing, Editura Viata Medicala Romaneasca,
București,1995.
8. TITIRCA, Lucreția, Tehnici de evalua re si ingrijiri acordate de asistentii medicali, Editura
Viața Medicală, Românească, 2005.
9. ȚIPLIC, Tatiana, Anatomia si fiziologia omului, Vol.I -III, Editura Aktis, București, 1999.
10. STROESCU, Valentin, Bazele farmacologiei de practicI medicale vol.I -II, Editura
Medicală, Bucuresti, 1989.