Stocurile Aspecte Teoretice

CUPRINS :

INTRODUCERE

CAPITOLUL I.STOCURILE-aspecte teoretice

1.1. Definirea stocurilor

1.2. Clasificarea stocurilor

1.3. Elementele sistemului informațional contabil

1.4. Posibilități de informatizare a contabilității stocurilor de produse și marfuri

1.5.Aplicatie

1.6. Operații cu stocuri la societatea comercială SC ZIMTUB SA

CAPITOLUL II – CONTABILITATEA STOCURILOR

2.1. Sistemul de conturi utilizat în reflectarea stocurilor

2.2.Evaluarea stocurilor

2.2.1. Evaluarea stocurilor la momentul intrarii in entitate

2.2.2. Evaluarea stocurilor cu ocazia inventarierii

2.2.3. Evaluarea stocurilor la închiderea exercițiului prin bilanț contabil

2.2.4. Evaluarea stocurilor la ieșirea din entitate

CAPITOLUL III. CONTABILITATEA STOCURILOR LA SC ZIMTUB SA

3.1. Scurt istoric

3.2. Contabilitatea si analiza stocurilor la SC ZIMTUB SA

3.3. Gestiune stocuri in ERP in cadrul firmei

3.4. Aplicatie informatica privind evidenta stocurilor la firma

CONCLUZII ȘI PROPUNERI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Realizarea obiectului de activitate al oricărei întreprinderi, indiferent de specificul său, necesită, pe lângă activele imobilizate, și o varietate de active circulante denumite și active curente. Deoarece se consideră că valoarea stocurilor se recuperează prin consum, vânzarea și, implicit, încasarea lor într-o perioadă de un an., în bilanțul contabil, stocurile sunt înscrise în activele circulante ale întreprinderii. Stocurile, componente ale activelor circulante, reprezintă ansamblul bunurilor și serviciilor din cadrul întreprinderii deținute, fie pentru a fi vândute în aceeași stare sau după prelucrarea lor în procesul de producție, fie pentru a fi utilizate la fabricația altor bunuri și servicii destinate vânzării.

Ca structuri contabile bilanțiere, elementele considerate "stocuri" trebuie să îndeplinească condițiile generale incluse în definiția activelor, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute și de la care se așteaptă obținerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidități. Un element al stocurilor este controlat de întreprindere dacă situația lui poate fi influențată prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, schimbat cu alte bunuri, folosit la plata unei datorii sau folosit drept garanție la obținerea unui împrumut bancar. În principiu, o întreprindere își poate exercita controlul asupra stocurilor pe care le are în proprietate. Ea nu își exercită controlul asupra stocurilor pe care le deține, temporar, fără titlu de proprietate, cum este cazul stocurilor preluate în custodie, deoarece depozitarea se efectuează pe riscul și la dispoziția proprietarului.

În cadrul elementelor patrimoniale ale unei societăți un rol important îl au activele circulante materiale din cadrul cărora fac parte și stocurile, adică acele materiale deținute pentru a fi vândute pe parcursul desfășurării normale a activității, în curs de producție în vederea vânzării în aceleași condiții că mai sus sau sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii. Această importantă este dată de faptul că o unitate de producție nu poate funcționa fără existența stocurilor.

Stocurile reprezintă cantitățile fizice de materiale de produse sau de mărfuri necesare fiecărei faze a ciclului de exploatare (aprovizionare, producție, desfacere), pentru a asigura desfășurarea continuă și ritmică a activelor de exploatare.

Caracterului continuu al producției (sau al desfacerilor), i se opune, din motive economice, caracterul discontinuu al aprovizionărilor.

Din punct de vedere financiar, stocurile reprezintă alocare de capital ce nu poate fi recuperat până când aceste stocuri nu parcurg întregul ciclu de exploatare și sunt valorificate prin vânzarea și încasarea produselor, lucrărilor sau servidilor realizate de întreprindere.

Stocul de producție reprezintă o cantitate de resurse, care este rezultatul unei cereri și al unei oferte, al unui mod de organizare a activității de asigurare a activității de asigurare materială și care trebuie să asigure consumul între două reaprovizionări; necesitatea existenței acestuia este determinată de:

– necoincidența în timp și spațiu a producției și consumului de resurse;

– existența anumitor incertitudini în ce privește asigurarea cu resurse și care fac necesară existența unor stocuri de resurse materiale, cum ar fi:

– stocul de siguranță – pentru incertitudini în ce privește consumul, cantita-tile livrate și timpul de livrare;

– stocurile speculative – pentru eliminarea unor influențe negative ale creșterii prețurilor etc.
– existența unor ritmuri diferite dintre producție (consum) și asigurare. Astfel, consumul se poate aprecia că este practic continuu, în timp ce asigurarea este la anumite intervale de timp.

Lucrarea este structurată pe trei capitole mari, împărțite la rândul lor în subcapitole, astfel încât să se asigure o tratare judicioasă a tuturor aspectelor legate de contabilitatea stocurilor. Aceste capitole sunt:

Capitolul I si II – Contabilitatea si analiza stocurilor cu referire la clasificarea și structura stocurilor, evaluarea stocurilor, contabilitatea stocurilor de natură materiilor prime, materialelor, produselor, mărfurilor și a altor materiale consumabile precum si o aplicație în programul informatic folosit de această societate;

Capitolul III. Studiul de caz privind stocurile la firma capitol care cuprinde analiza stocurilor si prezentarea firmei.

Lucrarea se incheie cu -Concluzii și propuneri asupra acestei lucrări.

CAPITOLUL I

STOCURILE – aspecte teoretice

1.1 Definirea stocurilor

Cea mai integrată și bine adaptată definiție a stocurilor în contabilitatea contemporană este definiția data de Standardele Internaționale de Contabilitate și anume norma contabilă IAS 2 Contabilitatea stocurilor (engleză: inventories), revizuită în 1993. Conform acestei norme “stocurile sunt active: deținute de întreprindere pentru a fi vîndute pe parcursul desfașurării normale a activității; în curs de producție în vedera vânzarii în aceleași condiții ca mai sus; sub formă de materii prime, materiale și alte consumabile ce urmează a fi folosite în procesul de producție sau pentru prestarea de servicii”.

În concluzie aceasta calificare nu depinde de natura elementului considerat, ci de destinația sa care este puternic influențată de activitatea întreprinderii ce deține bunurile. De exemplu terenurile și construcțiile constituie imobilizările în majoritatea întreprinderilor, dar ele sunt stocuri pentru un comerciant de bunuri materiale. De asemenea stocurile pot să aibe o natură necorporala (imaterială). Astfel, în întreprinderile prestatoare de servicii, lucrările realizate și nefacturate, la închiderea exercițiului, constituie stocuri.

Pentru ca un stoc sa fie înscris în activul bilanțului acesta trebuie să raspundă definiției oricărui activ, adică să fie resurse controlate de întreprindere, provenind din evenimente trecute și de la care se așteaptă obținerea de avantaje viitoare sub forma fluxurilor de lichidități. Un stoc este controlat de întreprindere dacă acesta poate fi influențat prin deciziile managerilor, adică poate fi consumat, vândut, folosit la plata unei datorii, folosit drept garanție la obținerea unui împrumut bancar etc.

O caracteristică specifică stocurilor spre deosebire de celelalte categorii de bunuri aflate în întreprindere este aceea că stocurile și producția în curs de execuție se consumă la prima lor utilizare în procesul de producție și trebuie înlocuite cu exemplare noi de același fel, deci ele intră și ies în și din entitate în mod continuu, în cadrul fiecărui ciclu de exploatare, care nu poate fi mai mare de un an.

1.2- Clasificarea stocurilor

Pentru a ne putea crea o imagine completă a ceea ce regăsim în categoria stocurilor și producției în curs de execuție vom prezenta în continuare, pe scurt funcția de exploatare a întreprinderii una din cele trei funcții ale bilanțului funcțional alături de funcția de finanțare si funcția de investiții.

În cadrul ciclului de exploatare al întrepinderii sunt parcurse mai multe faze ale circuitului economic: aprovizionare; producție; desfacere în care stocurile își schimbă atât forma cât și conținutul lor material. Vom analiza în continuare problema structurii stocurilor din punctul de vedere al activității întreprinderilor de producție căt și ale celor de desfacere, urmând ca la sfârșitul acestei analize să avem un tablou complet al stocurilor și producției în curs de execuție.

În cazul întreprinderilor productive ce crează valori noi, în faza de aprovizionare activele circulante sub forma disponibilităților bănești se transformă în active circulante sub forma stocurilor de materii prime și materiale consumabile; în faza de producție stocurile de materii prime și materiale consumabile se transformă în stocuri de semifabricate și produse finite; în faza de desfacere stocurile de semifabricate și produse finite sunt vândute clienților, iar în urma decontărilor cu clienții se transformă în active circulante sub forma disponibilitaților bănești. În ciclul de exploatare următor acest circuit se reia, având loc continuu transformarea stocurilor dintr-o formă în alta, dintr-o stare în alta, dintr-un loc de gestiune în altul.

În cazul întreprinderilor de desfacere (de comerț), ciclul de exploatare este realizat (vizibil) numai în două faze ale circuitului economic; aprovizionarea și desfacerea. În faza de desfacere are loc revânzarea lor în aceeași stare, când stocurile de mărfuri se transformă în active circulante bănești.

Ajunși în acest punct putem afirma că în contabilitatea financiară a întreprinderii “stocurile și producția în curs de execuție sunt clasificate și delimitate în functie de 4 criterii: destinația, locul de creare a gestiunii, faza ciclului de exploatare, fizic”. Corespunzător acestor criterii sunt individualizate următoarele structuri:

A) Materiile prime sunt acele bunuri care participă și care își transmit direct, atât valoarea, cât și conținutul material, asupra produselor la a căror fabricație participă. Ele se regăsesc în produsul finit integral sau parțial, fie în starea lor inițiala, fie transformată;

B) Materialele consumabile sunt acele categorii de bunuri de natura activelor circulante (materiale auxiliare, combustibili, ambalaje, piese de schimb, semințe și materiale de plantat, furaje și așternut, alte materiale consumabile), care participă direct la procesul de producție, fără a se regăsi în conținutul material al noilor produse. Ceea ce se transmite este numai valoarea, nu și conținutul lor material.

C) Semifabricatele sunt alte bunuri, produse care nu au parcurs toate fazele procesului tehnologic din întreprindere, urmând a parcurge restul fazelor pentru a deveni produse finite, sau pot fi vândute, în aceasta stare, altor întreprinderi.

D) Produsele sunt reprezentate de produse finite și produse reziduale. Produsele finite reprezintă produsele care au parcurs toate fazele de fabricație prevăzute de procesul tehnologic, fiind depozitate în vederea livrării lor către cumpăratori. Produsele reziduale constau din produse care se obțin din același proces de producție, necorespunzătoare calitativ și care vor primi o altă întrebuințare: rebuturi, deșeuri, materiale recuperabile.

E) Mărfurile sunt bunuri cumpărate de întreprinderile comerciale în scopul revănzării lor în aceeiași stare sau după o anumită prelucrare.

F) Ambalajele sunt bunuri utilizate în scopul păstrării și transportului în bune condiții a celorlalte categorii de bunuri menționate. Ambalajele pot fi cumpărate sau confecționate în întreprindere și sunt refolosibile.

G) Materialele de natura obiectelor de inventar sunt acele categorii de bunuri care nu îndeplinesc cumulativ cele două condiții de a fi considerate mijloace fixe: au o valoare mai mică decât limita prevăzută de lege, indiferent de durata lor de utilizare, sau au o durată de utilizare mai mică de un an, indiferent de valoarea lor. În structura lor se cuprind: sculele; dispozitivele verificatoare din dotarea secțiilor, sectoarelor, fermelor etc; echipamentul de protecție și de lucru; cazarmamentul și alte asemenea bunuri.

H) Animalele și păsările cuprind bunuri de natură agricolă, respectiv animalele tinere existente în întreprindere (născute vii sau cumpărate), în scopul creșterii pentru a fi trecute la îngrășat sau pentru a fi trecute la animale de muncă (mijloace fixe). Ele cuprind animalele tinere din orice specie (bovine, ovine, porcine, bubaline, cabaline etc), coloniile de albine și animalele pentru blană.

I) Producția în curs de execuție cupinde producția care nu a parcurs toate stadiile de prelucrare prevăzute în procesul tehnologic, sau producția căreia nu i s-au efectuat probele tehnologice și recepția calitativă si cantitativă. Ea cuprinde atât producția de bunuri și servicii, cât și cea de prestări de servicii, și mai poartă denumirea de producție neterminată.

Conform IAS 18 paragraful 16 (Contabilitatea veniturilor) în cazul unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor pentru care întreprinderea nu a înregistrat încă venitul aferent, acestea au o natură necorporală (imaterială). În cadrul stocurilor se includ și bunurile aflate în custodie, pentru prelucrare sau în consignație la terți.

În raport de locul de creare a gestiunilor, structurile de stocuri prezentate mai sus se grupează în: stocuri aflate în depozitul întreprinderii, stocuri în curs de aprovizionare sau sosite și nerecepționate, stocuri sosite fară factură, stocuri livrate dar nefacturate, stocuri facturate dar nelivrate, stocuri aflate la terți.

La rândul lor, stocurile aflate în depozitele întreprinderii la un moment dat pot fi grupate din punct de vedere al apartenenței în: stocuri proprii, proprietate a întreprinderii, care sunt cumpărate sau fabricate și păstrate pentru a fi utilizate în procesul de producție, ele sunt evidențiate în activul patrimonial al întreprinderii; stocuri ale altor întreprinderi, aflate în păstrare, prelucrare sau reparare, urmând a fi restituite, care sunt evidențiate în conturi speciale, conturi în afara bilanțului.

În raport de faza ciclului de exploatare se delimiteaza: stocuri cumpărate, stocuri fabricate, stocuri în curs de execuție.

Sub aspect fizic, tehnic si chimic stocurile se dezvoltă pe sortimente și articole specifice activității întreprinderii.

Primele 3 criterii de clasificare se regăsesc în Planul de conturi general clasa a 3- a : Conturi de stocuri și producție în curs de execuție. Ultimul criteriu de clasificare asociat cu primele 3 sta la baza alcătuirii “nomenclatorului stocurilor” propriu fiecărei întreprinderi care gestionează stocul.

1.3. – Elementele sistemului informațional contabil

Elementele cu care operează sistemul informațional contabil, referitor la stocuri și producție în curs de execuție se pot împărți în principiu în trei subsisteme:

Subsistemul de documente: aici se cuprind documentele întocmite la locul și în momentul producției operațiilor economice pe feluri de operații, intrări/ieșiri care constituie purtătorii de informații ai sistemului informațional contabil.

Astfel cu ocazia intrăilor de stocuri în entitatel întreprinderii se folosesc: “Factura” primită de la furnizor o dată cu bunurile cumpărate; “Nota de recepție și constatare de diferențe”, întocmită cu ocazia recepției acestora; “Bonul de predare-transfer-restituire”, cu ocazia intrării în stocuri de la alte subunități ale întreprinderii sau de la gestiunea centrală la secțiile și sectoarele unității; “Bonul de primire”, cu ocazia primirii bunurilor în consignație.

Cu ocazia ieșirilor de stocuri se întocmesc următoarele documente: “Bonul de consum”; “Fișa limită de consum”, cu ocazia dării în consum la secțiile principale și auxiliare de producție; “Factura”; “Dispoziția de livrare”; “Aviz de însoțire a mărfii”, cu ocazia vânzării;

Subsistemul evidenței tehnic-operative: în cadrul acestui sistem se cuprind o serie de fișe, situații, registre, care se întocmesc periodic la nivelul subunităților, locurilor de gestionare etc, în care se prelucreză datele din documentele primare și în care se determină o serie de indicatori specifici, necesari conducerii operative a subunităților respective. Subsistemul cuprinde: Registrul stocurilor; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar în folosință; Fișa de evidență a materialelor și obiectelor de inventar pe locuri de folosință; Fișa de stoc; Listele de inventariere.

Subsistemul conturilor de stocuri: organizarea contabilității stocurilor și producției în curs de execuție se realizează cu ajutorul conturilor din clasa 3 “Conturi de stocuri și producție în curs de execuție” din Planul de Conturi General, care cuprinde mai multe grupe și conturi sintetice de gradul 1 și 2. În ceea ce privește grupele, acestea se structureaza astfel: conturi de stocuri cumpărate, conturi de stocuri din producție proprie, conturi rectificative de stocuri.

1.4 Posibilități de informatizare a contabilității stocurilor de produse și Mărfuri

Conceptul de sistem informațional economic este de cele mai multe ori sinonim cu conceptul de sistem informațional pentru conducere, astfel din mai multe definiții se poate spune că sistemul informațional economic “este un ansamblu de resurse umane și de capital investite într-o unitate economică, în vederea colectării și prelucrării datelor necesare producerii informațiilor, care vor fi folosite la toate nivelurile decizionale ale conducerii și controlului activității organizației”. Acest sistem are o arie mai mare de cuprindere, el include resursele informatice, electronice, dar nu numai acestea deoarece și firmele care nu beneficiază de ajutorul acestor resurse au sistem informațional bazat pe resurse umane.

Există două tipuri de sistemelor informatice, pe de o parte avem sistemele informatice clasice/convenționale care se caracterizează prin faptul că lucrează cu date sau informații și nu au capacitate de raționament, iar pe de altă parte avem sisteme informatice inteligente bazate pe inteligentă artificială, care lucrează cu cunoștințe și care au capacitate de raționamet.

Inteligența artificială reține din ce în ce mai mult atenția economiștilor, managerilor, dar și celorlalte categorii de profesii deoarece dezvoltarea lor duce la crearea de mașini mai inteligente și în consecință mai utile pentru activitatea umană în general și pentru cea economică în special.

Sistemele inteligente constituie, în momentul de față, acea tehnologie informațională de vârf, capabilă să identifice unele probleme pe care entitățile economice le pot avea și pot avea un rol fundamental în evoluția acestora. Inteligența artificială s-a dezvoltat pe mai multe categorii de sisteme inteligente, acestea sunt:

Sistemele neuronale artificiale au apărut în anii '80 și au la bază metoda rețelelor neuronale de reprezentare a cunoașterii.

Sisteme pentru calculul evolutiv. Calculul evolutiv simulează procesele de evoluție cu ajutorul calculatorului, iar rezultatul acestei simulări îl constituie seria de algoritmi de optimizare bazați pe seturi de reguli.

Sistemele expert. Tehnologia sistemelor inteligente de tip sisteme expert este cea mai veche și cea mai bine pusă la punct, în special pentru sistemele expert bazate pe reguli. Există deja câteva mii de sisteme expert operaționale și comerciale (peste 12.500), pentru o gamă foarte largă de aplicații.

Sistemele fuzzy sunt sisteme expert bazate pe logica fuzzy. Ele dispun de o flexibilitate deosebită și s-au dovedit performante într-o varietate de aplicații, de la controlul industrial și recunoașterea structurilor, până la scrisul de mână și evaluarea creditelor.

Sistemele hibride sunt importante și atunci când trebuie ținută seama de marea varietate a aplicațiilor de gestiune. Diferitele componente ale sistemelor hibride comunică rezultatele una alteia astfel încât să se obțină rezultatul final cel mai bun.

Sistemele multiagent se referă la managementul comportamentului unor colecții de entități informatice independente sau agenți, așa cum se prezintă ele în lumea reală, foarte complexă.

Aceste sisteme inteligente au o mare arie de aplicativitate mai ales în domeniul economic, dar și în cadrul altor domenii.

La mijlocul anilor ’80 apar și sisteme pentru alte domenii decât cele economice, profilându-se, astfel, un nou tip de sisteme și anume Expert Support Systems (ESS), cunoscute ca sisteme expert, prin care se face trecerea la prelucrarea cunoștințelor umane.

Noțiunea de sistem expert se conturează suficient cu următoarele idei:

din punct de vedere conceptual sistemele expert vizează reconstituirea raționamentului uman pe baza expertizei obținută de la experți;

sistemele expert dispun de cunoștințe și de capacitatea de a desfășura activități intelectuale umane;

sistemele expert sunt organizate pentru achiziția și exploatarea cunoașterii dintr-un domeniu particular numit domeniul problemei;

sistemele expert dispun de metode de invocare a cunoașterii și exprimarea expertizei, comportându-se ca un “asistent inteligent”;

ca nivel de realizare informatică, sistemele expert se bazează pe principiul separării cunoașterii de programul care o tratează;

sistemele expert sunt capabile să memoreze cunoașterea și să stabilească legături între cunoștințe.

1.5. Aplicatie

1) Introducerea situației inițiale a balanței contabile, balanței de parteneri (facturi neachitate, neîncasate) și a stocurilor.

Societatea a cărei evidenta dorim să o ținem în programul ERP al firmei începând cu luna octombrie 2014 are la 31 septembrie 2014 următoarea situație:

Tabel nr. 1.

Soldul final creditor la 31 septembrie al contului 401 în valoare de 33200 are următoarea componenta:

“FURNIZOR 1” – 20000

“FURNIZOR 2” – 13200

Soldul final debitor la 31 septembrie al contului 4111 în valoare de 11300 are următoarea componenta:

“CLIENT 1” 1300

“CLIENT 2” 1000

Soldul clientului “CLIENT 1” în valoare de 1300 de lei are la rândul următoarea componenta:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Începem cu introducerea soldurilor inițiale la începutul lunii octombrie în balanță contabilă

PASUL 1.

Intrăm din meniul principal în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă”

PASUL 2.

După ce am intrat în “Balanță contabilă” apăsam pe butonul “Șolduri inițiale”.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială, contul 1012.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial creditor la 01 ianuarie 2014 și salvăm.

Căutăm în lista conturilor din balanță inițială următorul cont și anume contul 371.

Apăsam "Modificare" (sau “Enter” direct pe cont) și completăm șoldul inițial debitor la 01 ianuarie 4000, total rulaje debitoare precedente 9500 (în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente), total rulaje creditoare precedente 2000 ( în dreptul rubricii șold inițial/rulaje precedente) după care salvăm.

La fel procedăm pentru fiecare cont din situația inițială.

Notă: dacă se dorește, se poate introduce direct șoldul final din luna precedentă în dreptul rubricii Sold inițial/rulaje precedente.

PASUL 3

După ce am terminat de introdus șoldurile inițiale la octombrie în balanță contabilă, apăsam pe butonul “Ieșire”.

Din fereastră “Balanta contabilă” apăsam pe butonul “Listare F10”. Selectam Balanta analitică, formularul 3 și apăsam “Enter” pe acesta său dublu click.

Notă: am ales formularul 3 deoarece aici puteți să vedeți direct șoldul inițial la începutul lunii octombrie care trebuie să fie egal cu șoldul final al balanței din luna septembrie. Dacă nu ați obținut egalitate între șoldurile debitoare și creditoare comparați cont cu cont pentru a vedea unde ați greșit în introducerea Soldurilor. Dumneavoastră puteți opta în a lista orice formular din lista balanțelor ce pot fi listate, v-am recomandat formularul 3 deoarece aici este mai ușor de urmărit și depistat diferențele.

Dacă în balanță contabilă am introdus doar sineticul contului 401 și 4111, vom introduce și analiticele acestor conturi separat, fără să definim conturi analitice pentru fiecare cont de furnizor sau client, această situație fiind realizată automat de către program.

Introducerea Soldurilor inițiale pe parteneri la începutul lunii octombrie.

PASUL 1

Intrăm în “Configurări diverse – Sold inițial parteneri”

PASUL 2

Apăsam “Adăugă” și completăm pe rând următoarele rubrici:

număr document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune șoldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce numărul de factură, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener vom completa cu 1 sau 111 sau orice doriți dvs)

dată document (dacă dorim să introducem factură cu factura ce compune șoldul inițial pe un partener anume atunci aici vom introduce dată facturii, dacă dorim să introducem direct total analitic pe partener atunci vom trece doar o dată precedentă spre exemplu 31 septembrie.)

dată scadenta ( vezi data document)

partener ( selectam numele partenerului din lista de parteneri. Dacă acesta nu este definit îl vom defini și apoi vom selecta)

cont partener ( completăm contul 401,4111 etc.)

valoare ( completăm valoarea facturii dacă introducem factură cu factura neachitata sau neîncasata, sau direct cu valoarea Soldului total pe fiecare partener.

Astfel avem “CLIENT 1” total creanța 1300 care este compusă din:

fact. Nr 1332 din 20.09.2014 în valoare de 300 lei

fact. Nr. 2123 din 26.09.2014 în valoare de 1000 de lei.

Apăsam “Adăugă” și completăm:

număr document 1332

dată document 20.09.2014

dată scadenta 20.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 300 de lei

număr document 2123

dată document 26.09.2014

dată scadenta 26.09.2014

partener “Client 1”

cont: 4111

valoare 1000 de lei

În cazul clientului “CLIENT 2” vom introduce valoarea totală a creanței. Astfel vom avea:

număr document 11111

dată document: 31.09.2014

dată scadenta 31.09.2014

partener “Client 2”

cont 4111

valoare 1300

PASUL 3

După ce am terminat de introdus șoldurile inițiale ale partenerilor, va trebui să verificăm dacă am lucrat corect și anume dacă totalul din sinteticul 401 sau 4111 din balanța este egal cu totul analiticelor introduse pe 4111 și 401 din Sold inițial parteneri.

Vom analiza mai întâi furnizorii din balanță contabilă. Intrăm în “Raportări -> Situații lunare -> Balanta contabilă” și vizualizam șoldul inițial al contului 401.

Apoi vom intra în “Raportări -> Situații diverse ->Balanta parteneri”. Aici vom selecta în dreptul rubricii cont, contul 401 (pentru a filtra după contul 401) după care apăsam pe butonul “Listare F10” și vizualizam totalul analiticelor pe 401.

Totalul pe 401 din balanță de parteneri trebuie să fie egal cu sinteticul din balanță contabilă.

Introducerea Soldului inițial al stocurilor.

Șoldul final debitor la 31 septembrie al contului 371 în valoare de 11500 de unități monetare are următoarea componenta:

350 m profil aluminiu X 30 lei/m =10500 lei

10 mp plexiglas X 100 lei/mp=1000 lei

PASUL 1

Pentru a introduce șoldul inițial de marfă vom intra în “Configurari->Șold inițial stoc”. Ne apare în fata fereastra de unde vom selecta gestiunea pe care introducem stocul de marfă. Presupunem că vom introduce stocul de marfă într-o gestiune de tip depozit.

Dacă gestiunea nu a fost definită vom apăsa pe butonul “Adăugă INS” și vom completa:

nume gestiune: “depozit marfa”

tip gestiune: “depozit”

cont gestiune: “371”

cont venit “707”

cont cheltuieli “607”

evidenta stoc “da”

gestionar “NUME RECEPȚIONER”

După ce am completat datele gestiunii apăsam pe butonul “Salvare”. Gestiunea odată definită va fi ulterior doar selectată.

PASUL 4.

Apăsam pe butonul “ADĂUGA”. Selectam produsul din nomenclatorul de produse, și completăm prețul și șoldul inițial și salvăm pentru fiecare produs. ( profil aluminiu, 30 lei, 350 lei/m , plexiglas, 100 lei, 10 mp).

1.6 Operații cu stocuri la societatea comercială SC ZIMTUB SA

Pentru studierea cât mai rapidă a acestui set de operații cât și pentru formarea unei vederi de ansmblu care să corespundă scopului acestui capitol, respectiv aceea de a prezenta cât mai multe tipuri de operații cu stocuri vom prezenta în pagina următoare un tabel în care sunt trecute operațiile după "natura" lor.

– Prezentarea operațiilor și a formulelor contabile

Operația 1. Pe data de 3.09.2014 în urma rezultatului inventarierii pe trimestrul al doilea al exercițiului financiar 1.01.2014 – 31.12.2014 în cadrul societății comerciale s-a constatat un plus la inventar în valoare de 2.500 lei la ambalaje (100 de ambalaje) și a unui minus de inventar la materiale consumabile, respectiv 50 litri benzină în valoare de 1.200. lei.

a) Înregistrarea plusului de inventar pentru cele 100 de ambalaje pe data de 3.09.2014:

b) Înregistarea minusului de inventar la combustibil (50 litri de benzină) pe data de 3.09.2014:

Operația 2. Societatea comercială cumpără pe data de 5.09.2014 de la furnizorul materii prime sub forma a 60 de foi de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare (60 buc. x 1.000 lei). Cheltuielile de transport aferente acestei tranzacții sunt de 3.500 lei, cheltuielile de manipulare 1.500 lei. Furnizorul va fi plătit pe data de 20.09.2014 Pe data de 10.09.2014 se vor da în folosință 35 de foi de aluminiu la preț de achizitie.

a) Înregistrarea datoriei către furnizor și a intrării de materii prime conform facturii nr. 1556677 din 5.09.2014:

valoarea de intrare = 60 buc x 1.000+ 3.500 + 1.500 = 65.000 lei.

prețul de achiziție a unei foi de aluminiu = 65.000 / 60 buc = 1.083 lei.

b) Darea în consum a materiilor prime conform bonului de consum nr. 70010 din data de 10.09.2014:

valoarea de dat în consum : 35 buc. x 1.083 = 37.916 lei.

c) Plata furnizorului RASCO S.A. conform ordinului de plata nr. 4556677 din 20.09.2014:

Operația 3. Pe data de 15.09.2014 societatea comercială recepționează obiecte de inventar de la furnizorul BASEN S.A., preț de cumpărare 5.000. lei. Pentru decontarea contravalorii facturii, furnizorul BASEN S.A. emite o cambie către societatea, termen de decontare 30.09.2014.

a) Înregistrarea datoriei față de furnizorul BASEN S.A și a intrării de obiecte de inventar conform facturii nr 1556678 din data de 15.09.2014:

b) Înregistrearea cambiei emise de societatea BASEN S.A.:

c) Decontarea cambiei de către societatea comercială pe data de 30.09.2014:

Operația 4. Pe data de 1.10.2014 se acordă un avans din casieria societății comerciale în valoare de 800 lei unei persoane împuternicite din societate pentru a cumpăra materiale de curățire și dezinfectare. În aceiași zi se decontează avansul pe baza facturilor cu care s-au cumpărat aceste materiale, prețul menționat în factură este de 500 lei, diferența neutilizată din avansul acordat se depune în casieriea unității.

a) Înregistrarea acordării avansului din data de 1.10.2014:

b) Decontarea avansului pe baza facturii primite de la persoana careia i s-a acordat avansul (factura nr 3778855 din 1.10.2014); și depunerea restului de bani neutilizați din avans în casieriea unității:

decontarae în sumă de: 500+ 500x 24 % = 620 lei.

restul de bani de depus în casierie: 800- 620 = 180 lei.

Operația 5. Pe data de 3.10.2014 se acordă de către societatea comercială din disponibilitățile din cont un avans furnizorului LARIUS S.A. în valoare de 15.000 lei în contul unei aprovizionări ulterioare cu materiale consumabile și anume piese de schimb pentru instalațiile de semaforizare. Pe data de 8.10.2014 se primesc respectivele materiale, prețul de cumpărarea fiind de 20.000 lei. Pe data de 10.10.2014 se decontează avansul acordat furnizorului și se plătește restul de bani către acesta.

a) Înregistrarea acordării avansului către furnizorul LARIUS S.A. pe data de 3.10.2014:

b) Înregistrarea intrării de materiale consumabile de la furnizorul LARIUS S.A., precum și înregistrarea datoriei față de acesta din data de 8.10.2014 conform facturii nr. 1556699:

c) Decontarea avansului acordat furnizorului LARIUS S.A. din data de 10.10.2014 și plata diferenței de bani către acesta în vederea achitării integrale a achiziției de materiale consumabile din data de 8.10.2014. Plata diferenței de bani se face prin ordinul de plată nr. 4556678 din data de 10.10.2014:

difereța de bani de plătit: 24.800 – 15.000 = 9.800 lei

Operația 6. Pe data de 13.10.2014 se deschide un acreditiv în valoare de 35.000 lei la dispoziția furnizorului CHIMCOLOR S.A. în vederea aprovizionării de la acesta cu vopsele folosite la vopsirea de panouri publicitare puse spre vânzare. Pe data de 23.10.2014 se primesc materiile prime, prețul consemnat în factură este de 28.000.

a) Deschiderea acreditivului către furnizorul CHIMCOLCOR S.A. pe data de 13.10.2014:

b) Înregistrarea intrării de materii prime și a datoriei față de furnizor conform facturii nr. 3344667 din data de 23.10.2014:

c) Decontarea furnizorului prin acreditivul deschis către acesta:

d) Reintegrarea în contul curent a diferenței de acreditiv neutilizată:

diferența de acreditiv reintegrată: 35.000 – 34.720 = 280 lei.

Operația 7. Societatea comerciala prezintă următoarele informații privind stocul de materie primă (folii de aluminiu pentru realizarea de panouri publicitare) pentru luna octombrie 2014:

Stoc inițial pe data de 1.10.2014

25 bucăți x 1.083 = 27.083 lei.

Pe parcursul lunii au existat intrări în stoc astfel:

06.10.2014 – 100 bucăți x 1.100 = 110.000 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

25.10.2014 – 80 bucăți x 1.200 = 96.000 lei (cost efectiv materii prime + cheltuieli de transport și manipulare)

Consumurile înregistrate pe parcursul lunii au fost următoarele:

10.10.2014 – 110 bucăți

29.10.2014 – 70 bucăți.

a) Înregistrarea intrării de 100 bucăți de folii de aluminiu din 06.10.2014 conform facurii nr. 6655590:

b) Înregistrarea consumului de 110 de bucăți de folii de aluminiu din 10.10.2014 conform bonului de consum nr. 70052 aplicând metoda F.I.F.O.:

c) Înregistrarea intrării de 80 de bucăți folii de aluminiu din 25.08.2014 conform facurii nr. 6677993:

d) Înregistrarea consumului de 70 de bucăți de folii de aluminiu din 29.10.2014conform bonului de consum nr. 70055 aplicând metoda F.I.F.O.:

la sfârșitul lunii au ramas în gestiune 15 bucați de folii de aluminiu x 1.200 lei / folie = 18.000 lei.

Operația 8. Societatea comerciala obține pe data de 18.10.2014 în urma procesului de producție 100 de panouri publicitare, valoarea unui panou la cost de producție 10.000 lei. Pe data de 22.10.2014 societatea vinde 50 de panouri la prețul de 12.500 lei bucata, societății comerciale MEC BUCUREȘTI S.A.

a) Înregistrarea celor 100 bucăți de panouri pubicitare la cost de producție pe data de 18.10.2014.

valoarea: 100 bucăți x 10.000 = 1.000.000 lei.

b) Înregistrarea vânzării celor 50 de panouri publicitare pe data de 22.10.2014 potrivit facturii nr. 5556667 clientului MEC BUCUREȘTI S.A.:

valoarea de vânzare: 50 bucăți x 12.500 = 625.000 lei.

b) Contabilizarea ieșirii din gestiune a celor 50 de panouri publicitare în urma vânzării pe date 22.10.2014:

valoarea: 100 bucăți x 10.000 = 1.000.000 lei.