Stocarea Si Managementul Fisierelor Blob cu Sql Server

Byadmin

Stocarea și managementul fișierelor BLOB cu SQL server

CUPRINS

CUPRINS

DEFINIȚII

Capitolul 1. INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR

1.1. Importanța și actualitatea temei

1.2. Management. Definire, caracteristici

1.3. Tipuri de date BLOB – binary large object

1.4. Scopul și obiectivele lucrării

1.4.1. Scopul proiectului:

1.5. Conținutul lucrării

Capitolul 2. MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR

2.1. Sistem de management al documentelor

2.1.1. Caracteristici:

2.1.2. Avantaje:

2.2. Managementul fluxului de activitate

Capitolul 3. TEHNOLOGII WEB

3.1. Microsoft SQL server – Structured Query Language

3.2. HTML – HyperText Markul Language

3.2.1. Cerințe necesare în vederea realizării unui HTML

3.2.2. Crearea documentelor HTML

3.2.3. Structura unui document HTML

3.3. PHP – HyperText Preprocessor

3.3.1. Scurt istoric al versiunilor PHP

3.3.2. Maniera de funcționare a procesorului PHP

3.4. CSS – Cascading Style Sheets

3.5. JavaScript

3.6. Asp – Active Server Pages

Capitolul 4. ANALIZĂ, REALIZARE BAZĂ DE DATE ȘI REALIZARE APLICAȚIE

4.1. Baza de date

4.1.1. Organizarea datelor într-o bază de date

4.1.2. Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD)

4.1.3. Etapele de realizare a unei baze de date

4.2. Analiza și proiectarea aplicației

4.2.1. Etapele de dezvoltare a unei aplicații

4.3. Instalare și rulare aplicație

4.3.1. Instrucțiuni de instalare XAMPP

4.3.2. Prezentarea aplicației

Capitolul 5. CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

DEFINIȚII

Termenii și definițiile utilizate în această lucrare sunt în conformitate cu standardele naționale și internaționale adoptate precum și cu standardele în vigoare din domeniul de specialitate a lucrării.

Administratorul arhivei electronice este o persoană fizică sau juridică împuternicită de autoritatea de reglementare și supraveghere specializată în domeniu să administreze sistemul electronic de arhivare și documentele arhivate în cadrul arhivei electronice;

Arhiva electronică este sistemul electronic de arhivare, împreună cu totalitatea documentelor în formă electronică arhivate;

Furnizorul de servicii de arhivare electronică este orice persoană fizică sau juridică, autorizată să ofere servicii legate de arhivarea electronică;

Mediul de stocare reprezintă orice mediu pe care se poate înregistra sau de pe care se poate reda un document în format electronic;

Mesajul electronic este documentul în format electronic ce conține date de identificare privind expeditorul, destinatarul, precum și momentul de timp la care acesta a fost expediat, conceput în scopul transmiterii la distanță a unei informatii prin mijloace electronice;

Regimul de acces la document reprezintă gradul în care se acordă drept de acces la document de către titularul dreptului de dispoziție asupra documentului;

Sistemul electronic de arhivare este sistemul informatic destinat colectării, stocării, organizării și catalogării documentelor în formă electronică în scopul conservării, consultării și redării acestora;

Titularul al dreptului de dispoziție asupra documentului este persoana fizică sau juridică proprietară sau, după caz, emitentă a documentului, care are dreptul de a stabili și modifica regimul de acces la document, conform legislației în vigoare.

SSL (Secure Sockets Layer) este un acronim care reprezintă un protocol Web dezvoltat de Netscape pentru a transmite documente private prin Internet.

INTRODUCERE ÎN MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR

Importanța și actualitatea temei

Accesul la informație, la știință și la cultură sunt drepturi fundamentale ale omului, care împreună cu dreptul la educație sunt recunoscute peste tot în lume ca elemente cheie ale unei dezvoltări durabile a umanității și a progresului economic și social.

Informația este un produs care, ca și alte importante produse rezultate din activitatea umană, are valoare pentru o organizație și în consecință este necesar să fie protejată corespunzător.

Fiecare organizație în parte își poate implementa propriul său sistem de asigurare a securității informației. Un management al securității informației se realizează prin implementarea unui set corespunzător de acțiuni care cuprinde politici, practici, instrumente și proceduri, structuri organizaționale, precum și funcții software. Toate acțiunile trebuie prevăzute, definite și aplicate pentru a asigura că sunt întrunite obiectivele specifice de securitate ale organizației.

Sistemele informatice, în toate domeniile, au înregistrat o evoluție importantă în ultimii ani. În cazul instituțiilor mici, sau cele aflate în perioada de dezvoltare, cu un număr mic de salariați, se preferă realizarea unei baze de date comune care să ofere cât mai multe posibilități și avantaje. În cazul de față, printre posibilitățile și avantajele oferite de SGBD enumerăm:

calculul automat al numărului de cărți;

calculul automat al numărului de cititorilor;

calculul orelor petrecute de către cititori, în sala de lectură;

calculul numărului cărților împrumutate;

calculul numărului cărților returnate;

evidența titlurilot pe ani, etc

Se poate spune că baza de date reprezintă cel mai important instrument de tehnologia informațiilor folosit de organizații pentru stocarea și prelucrarea informațiilor cu foarte multe interdependențe. La baza dezvoltării acestei noi tehnologii stau câteva concepte și noțiuni care trebuie cunoscute: date, informații, entitate, atribut, valoare. Aceste concepte și noțiuni vor fi prezentate în capitolele următoare ale lucrării de față.

Din punct de vedere al gradului de confidențialitate pe care îl asigură, informația comportă mai multe nivele de secret:

Informații nesecrete;

Informații secrete;

Secret de serviciu;

Secret;

Strict secret;

Strict secret de importanță deosebită.

Un sistem integrat de securitate a informațiilor cuprinde șapte sisteme de securitate:

Securitate fizică;

Securitatea personalului need to know;

Securitatea administrativă;

Securitatea IT (INFOSEC);

Securitatea comunicațiilor (COMSEC);

Securitatea criptografică;

Securitatea emisiilor EM (TEMPEST).

Un document poate fi definit ca un pachet de date structurate și utilizate în scopuri informaționale. Este o colecție de indicatori și reguli care pot angaja în același timp un număr de diferite componente informatice și acțiuni.

Management. Definire, caracteristici

Managementul documentelor este o tehnologie care permite utilizatorilor să caracterizeze documentele, stocate în general în fișiere. Sistemele de management documente permit acțiuni precum stocare, mutare, descărcare, această tehnologie fiind mult mai facilă și mai puternică decât metoda sistemului de fișier.

Printre funcționalitățile cele mai importante ale managementului documentelor menționăm:

urmărirea versiunilor, pentru a vedea modul în care un document evoluează în timp;

Distribuirea documentului, pentru a verifica modul în care un document este utilizat și reutilizat în diferite procese de afaceri.

Revizuirea electronică pentru a permite utilizatorilor să adauge comentarii la document fără modificarea efectivă a documentului.

Securitatea documentului pentru a rafina comenzile de acces al diferitelor documente pentru diferiți utilizatori.

Management publicare pentru a avea control asupra livrării documentelor către diferite aplicații de publicare.

Integrarea fluxului de activitate pentru a asocia ciclul de viață al unui document cu oameni, proiecte și programe.

Având în vedere evoluția în domeniul tehnologiei informațiilor, că importanța documentelor crește din ce în ce mai mult, devenind tot mai o activitate esențială administrarea acestora, la nivel de organizație. Documentele neadministrate pot afecta comunicarea și chiar pot afecta creșterea organizațională.

Un management corespunzător al documentelor poate ajuta o organizație să atingă niveluri ridicate în ceea ce privește controlul, inspecția și avantajul competitiv.

Organizațiile sunt în prezent forțate să își examineze nevoile și țelurile și să revizuiască tipul și natura informațiilor colectate și să stabilească o procedură de utilizare a documentelor. Managementul documentelor oferă accesul rapid la versiunea corectă a unui document din cadrul organizației pentru a satisface cerințele de dezvoltare organizatorică ale acestui mediu bogat în informații.

Managementul documentelor poate să efectueze:

Creșterea productivității.

Reducerea costurilor globale prin utilizarea capacității de stocare electronică a datelor și cele de arhivare cuprinzătoare. Sunt eliminate costurile legate de păstrarea documentelor pe format de hârtie.

Accesul uniform la informații.

Administrarea tuturor informațiilor.

Accesul rapid la informații prin utilizarea bazelor de date.

Managementul riscurilor prin respectarea unor regulile de stocare a documentelor.

Tipuri de date BLOB – binary large object

Ca orice limbaj de programare, limbajul SQL suporta anumite tipuri de date. Ele pot fi în general împărțite în:

date numerice,

date logice,

data calendaristica,

timp

siruri de caractere

date binare mari (BLOB – binary large object).

Din motive de implementare, fiecare sistem de gestiune de baze de date implementeaza propriile subtipuri ale tipurilor de baza. Aceasta situatie poate pune uneori probleme de compatibilitate la trecerea bazelor de date de pe un sistem pe altul.

Tipurile de date BLOB se folosesc pentru a reține obiecte binare BLOB de mari dimensiuni, de exemplu imagini, secvente audio sau video, etc, sau pentru a reține texte de dimensiune în general mai mare de 255 caractere (TEXT).

La comparația câmpurilor tip TEXT nu se va ține cont de tipul caracterelor (mari/mici).

TINYBLOB

TINYTEXT

Valori BLOB, respectiv TEXT cu lungime de max. 255 elemente.

BLOB

TEXT

Valori BLOB, respectiv TEXT cu lungime de max. 65535 (64 KB) elemente.

MEDIUMBLOB

MEDIUMTEXT

Valori BLOB, respectiv TEXT cu lungime de max. 16777215 (16 MB) elemente.

LONGBLOB

LONGTEXT

Valori BLOB, respectiv TEXT cu lungime de max. 4294967295 (4 TB) elemente.

BLOB – obiect binar de dimensiuni mari, este o colecție de date binare stocate ca o singură entitate într-un sistem de management de baze de date. Blobs sunt imagini critice, audio sau alte obiecte multimedia. Suportul de baze de date pentru fișierele de acest tip, nu este universal.

Inițial, datele de tip BLOB au fost bucăți amorfe de date inventate de Jim Starkey la DEC. Mai târziu, Terry McKiever, o persoană de marketing pentru Apollo, au considerat că este necesar ca aceste fișiere să aibă un acronim și a inventat denumireaBasic Large Object, de unde și denumirea BLOB.

Prin "Blobbing", inițial se înțelegea transfer de cantități mari de date între baze de date, fără filtre sau metode/procese de corectare a erorilor. Acest lucru este rapid, deoarece pune responsabilitatea pentru verificarea erorilor și filtrarea pe noul gazdă pentru datele.

Tipul de date și definirea a fost introdus pentru a descrie date nu sunt definite inițial în sistemele tradiționale de baze de date de calculator, în special pentru că a fost prea mare pentru a stoca practic în momentul în domeniul sistemelor de baze de date a fost prima fiind definite în anii 1970 și 1980. Tipul de date a devenit practic, atunci când spațiul de pe disc a devenit ieftin. Această definiție a câștigat popularitate cu DB2 IBM.

Scopul și obiectivele lucrării

Scopul proiectului:

Prezentarea câtorva noțiuni de managementul documentelor cu specificarea fișierelor BLOB, în vederea elaborării unei aplicații informatice prin care sa poată fi gestionate aceste fișiere.

Prezentarea câtorva tehnologii web în scopul informării la nivel general de cunoștințe în domeniu.

Conținutul lucrării

Lucrarea este structurată în 5 capitole principale, fiecare capitol fiind constituit din mai multe subcapitole.

Lucrarea începe cu căteva noțiuni de bază utilizate pe parcursul redactării, prezentate sub formă de definiții și abrevieri.

Capitolul 1 este intitulat “Introducere în managementul documentelor”. În care au fost atinse puni denumirea BLOB.

Prin "Blobbing", inițial se înțelegea transfer de cantități mari de date între baze de date, fără filtre sau metode/procese de corectare a erorilor. Acest lucru este rapid, deoarece pune responsabilitatea pentru verificarea erorilor și filtrarea pe noul gazdă pentru datele.

Tipul de date și definirea a fost introdus pentru a descrie date nu sunt definite inițial în sistemele tradiționale de baze de date de calculator, în special pentru că a fost prea mare pentru a stoca practic în momentul în domeniul sistemelor de baze de date a fost prima fiind definite în anii 1970 și 1980. Tipul de date a devenit practic, atunci când spațiul de pe disc a devenit ieftin. Această definiție a câștigat popularitate cu DB2 IBM.

Scopul și obiectivele lucrării

Scopul proiectului:

Prezentarea câtorva noțiuni de managementul documentelor cu specificarea fișierelor BLOB, în vederea elaborării unei aplicații informatice prin care sa poată fi gestionate aceste fișiere.

Prezentarea câtorva tehnologii web în scopul informării la nivel general de cunoștințe în domeniu.

Conținutul lucrării

Lucrarea este structurată în 5 capitole principale, fiecare capitol fiind constituit din mai multe subcapitole.

Lucrarea începe cu căteva noțiuni de bază utilizate pe parcursul redactării, prezentate sub formă de definiții și abrevieri.

Capitolul 1 este intitulat “Introducere în managementul documentelor”. În care au fost atinse puncte precum importanța și actualitatea temei tratate în lucrarea de față, definiții și noțiuni de bază, legislația în vigoare și nu în ultimul rând, scopul și obiectivele lucrării.

Capitolul 2 intitulat “Managementul documentelor ”, prezintă pe scurt ce implică acest concept nou.

Capitolul 3 intitulat “Tehnologii web”, prezintă succind tehnologiile folosite la realizarea aplicației. Printre acestea se numără PHP, JavaScript, HTML, SQL, ASP, CSS.

Capitolul 4 intitulat “Analiză, realizare bază de date și realizare aplicație”, prezintă modul de abordare și realizare a unei baze de date precum și aplicația realizată.

Capitolul 5 intitulat “Concluzii”, prezintă un scurt rezumat al lucrării și idei de dezvoltare ulterioară.

Lucrarea se încheie cu bibliografie.

MANAGEMENTUL DOCUMENTELOR

Sistem de management al documentelor

Modul în care documentele sunt administrate eficient și accesibilitatea acestora în vederea retragerii au devenit o provocare majoră în perioada actuală.

Un sistem de management al documentelor reprezintă un sistem informatic, folosit pentru a crea, gestiona, distribui și controla documente electronice, cu facilitați de conectare la alte sisteme informatice sau dispozitive electronice.

În general, un sistem performant de management al documentelor:

implementează rapid fluxuri de documente

este flexibil la orice structură organizațională

are un grad inalt de securitate

este adaptabil la orice tip de document

este conectabil la alte aplicații

prezintă ușurință in exploatare

este scalabil la dezvoltări ulterioare.

Un sistem modern de management al documentelor constă în stocarea, clasificarea și retragerea documentelor, a informațiilor, graficelor și a documentelor imagine (scanate) prin mijloace electronice. Fiecare document primește un număr de înregistrare de tip index care cuprinde informații cum ar fi autorul, descrierea documentului, data creării și tipul aplicației utilizate. Aceste documente sunt în general proiectate pentru a fi arhivate pe discuri optice mai puțin costisitoare și pe care sunt disponibile în vederea accesării ulterioare dacă este necesar.

Documentele moderne electronice pot conține informații multimedia, inclusiv elemente grafice, clipuri audio și clipuri video, fiind numite documente compuse. Cu ajutorul sistemelor de management al documentelor, documentele fizice pot fi scanate, indexate și stocate pe computere pentru un acces rapid. Documentele imagine și cele arhivate pot fi retrase în câteva secunde. Recunoașterea caracterului optic este utilizată pentru a „citi” documentele și pentru a ale transforma în fișiere text computerizate. Odată stocat, documentul poate fi duplicat la infinit. Suplimentar, secțiuni ale documentului pot fi tăiate și transpuse în alte documente.

Un sistem de management al documentelor devine esențial deoarece utilizatorii unei rețele încep să profite de avantajele acestei tehnologii.

Un sistem de management al documentelor poate ajuta un utilizator să efectueze următoarele operații/funcții:

Să administreze documente distribuite și stocate în repertorii.

Să furnizeze servicii cum ar fi stocarea, urmărirea, modificarea, indexarea și căutarea documentelor.

Să administreze revizii ale documentelor și „încercări de audit” pentru a determina locul în care s-a aflat un document.

Să pună la dispoziție informații.

Să faciliteze accesul la orice tip de documente prin intermediul rețelelor guvernamentale și al Internetului.

Să efectueze imagini ale documentului și procesarea formularelor.

Să ofere un flux de activitate și tehnologie de grup pentru un management documente orientat spre tranzacții și de colaborare.

Caracteristici:

Sistemele de management al documentelor implică operații de stocare, control al versiunilor, meta date, securitate precum și posibilități de indexare și recuperare.

Meta date

este atribuită fiecărui document în parte.

pot include data la care documentul a fost salvat și identitatea utilizatorului care a salvat acel document.

sistemul de management al documentelor poate extrage automat datele meta din cadrul unui document, sau poate atenționa utilizatorul să o introducă.

Captura

Imagini ale documentelor hartie folosind scannere sau imprimante multifuncționale. Recunoașterea optică a caracterelor este des folosită in acest caz.

Indexarea documentelor

este folosită pentru a ține evidența documentelor electronice. Poate varia de la forme simple cum ar fi stabilirea identificatorilor unici ai documentelor pană la forme complexe precum clasificarea dupa datele meta ale documentelor sau indici ai cuvintelor extrase din conținutul acestora.

Stocarea documentelor

implică de multe ori o gestionare a acestora; unde au fost salvate, pentru cat timp, migrarea documentelor de la un mediu de stocare la altul precum și distrugerea acestora.

Recuperarea datelor

implică obținerea documentelor din mediul in care au fost stocate. Acest proces poate fi unul complex. In varianta simplă, recuperarea documentelor individuale poate fi realizată prin specificarea de către utilizator a identificatorului unic atribuit documentului respectiv. O recuperare mai flexibilă, implică specificarea de către utilizator a unor termeni parțiali de căutare implicand identificatorul documentului și/sau părți din datele meta atribuite acestuia.

Securitate

este un lucru vital in astfel de sisteme. Multe aplicații de management al documentelor au implementat un modul de atribuire de drepturi de către administrator, asupra documentelor, pentru anumiți utilizatori sau grupuri de utilizatori. Securitatea implică și atribuirea de semnături digitale asupra documentelor pentru validarea autenticității acestora precum și transmiterea lor de la server la client sau invers folosind conexiuni sigure (SSL2).

Workflow (Aplicații de flux)

documentele intr-o organizație nu sunt statice. Ele sunt create, modificate, distribuite pe rute clar definite. De aceea, sistemele de management de documente conțin aplicații de flux care determină cu precizie unde se trimite un document, dacă a ajuns la destinație, cand a fost redirectat și care este statutul lui la un moment dat. Permit automatizarea proceselor din cadrul organizației, rutand un document sau un folder de documente către utilizatori și grupuri folosind un set de reguli stabilite de noi. Ele pot fi manuale, bazate pe reguli sau automate.

Colaborare

atunci cand un utilizator autorizat face modificări asupra unui document, accesul celorlalți utilizatori trebuie să fie blocat atat timp cat se desfașoară acea activitate.

Controlul versiunilor

Versiunea unui document este o copie intermediară a unui document sau o actualizare a unui document precedent. Prin crearea și păstrarea transparentă a versiunilor unui document este posibilă urmărirea evoluției acestuia.

Publicare

un document publicat trebuie să fie intr-un format care nu poate fi modificat ușor decat cu unelte sau cunoștințe specifice, fiind totodată read-only sau portabil.

Avantaje:

Spre deosebire de sistemele manuale, sistemele automate de management al documentelor:

Stochează informațiile legate de document intr-un singur loc

Permit accesul rapid la locul in care se află documentul in organizație

Informează privind stadiul de avizare (rezoluție) in care se află un document

Urmăresc timpul necesar finalizării unei avizări (rezoluții) și cele care au depășit acest termen

Vizualizează numărul de documente intrate zilnic, săptămanal și lunar.

Managementul fluxului de activitate

Scopul managementului fluxului de activitate este de a automatiza procedurile documentelor din cadrul unei organizații prin înlocuirea sistemelor pe suport de hârtie cu sisteme electronice. Rețeaua oferă sistemul de distribuție care mută documentele spre și din locul de stocare și distribuie documentele utilizatorilor care trebuie să vizualizeze și să modifice aceste documente sau care trebuie să le semneze și valideze în ceea privește autenticitatea. Managementul fluxului de activitate încurajează colaborarea grupurilor de activitate prin procese automate și eliminarea deplasărilor. [13]

Editarea și publicarea sunt un exemplu tipic de mediu de colaborare care poate beneficia de un management al fluxului de activitate. În cadrul multor agenții guvernamentale, aproape toate diviziile și unitățile lucrează cu instrumente de editare și publicare a documentelor.

Aspectele cheie ale sistemului de management al fluxului de activitate includ:

Documente care conțin informații de direcționare și care servesc pentru distribuirea documentului către utilizatori sau dispozitive prestabilite.

Documente care pot fi accesate simultan.

Un document este vizualizat în timpul elaborării până în momentul în care iese din fluxul de activitate. Utilizatorii autorizați părăsesc aplicația în diferite faze, blocând secțiuni ale întregului document care nu mai pot fi editate ulterior.

Elementele software din sistem au un sistem de completare și de adăugare și un administrator al fluxului de activitate care menține sistemul funcțional.

TEHNOLOGII WEB

Când vorbim de tehnologie web, vorbim de tot ce se află în spatele aplicațiilor pe care le dezvoltăm și anume:

platforme software;

limbaje și framework-uri;

concepte de programare;

tehnici de prelucrare a informației.

Așadar, fie că este vorba de platformele pe care ne dezvoltăm aplicațiile, bazele de date, mediile și uneltele software pe care le utilizăm, algoritmii, funcțiile și procedurile pe care le gândim, standardele pe care trebuie să le respectăm pentru dezvoltarea acestora, acestea țin de tehnologiile web.

Utilizăm constant:

PHP și MySQL, Flash, Papervision și Actionscript, HTML și CSS, Java și JavaScript;

librării dinamice de genul YUI, mootools sau jquery;

content sharing prin RSS/API;

CMS open-source: WordPress, Joomla;

CMS custom-made: Adkontent, shopping carturi personalizate, sisteme de e-commerce "white label", sisteme de afiliați;

sisteme de e-payment prin card sau prin SMS via web sau prin telefonul mobil, platforme de server Microsoft sau Apache.

Microsoft SQL server – Structured Query Language

Sistemele de gestiune a bazelor de date (DBMS – DataBase Management System) sunt sisteme informatice specializate în stocarea și prelucrarea unui volum mare de date, numărul prelucrărilor fiind relativ mic.

Termenul de bază de date se va referi la datele de prelucrat, la modul de organizare a acestora pe suportul fizic de memorare, iar termenul de gestiune va semnifica totalitatea operațiilor ce se aplică asupra datelor din baza de date.

În arhitectura unui sistem de baze de date SGBD ocupă locul central [12], [11].

Un SGBD este ansamblul software interpus între utilizatori și baza de date și este un interpretor de cereri de acces sau regăsire de date în baza de date, execută cererea și returnează rezultatul. SGBD este un sistem de programe care facilitează procesul definirii, construcței, organizării și manipulării datelor pentru diverse aplicații. Utilizatorul are acces la SGBD prin intermediul unei interfețe (aplicație) cu ajutorul căreia stabilesc parametrii interogării și se primește răspuns; întreg ansamblul este descris în figura 3.1.

Figure 3.1 Ansamblul SGBD

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

Funcționarea unui SGBD se realizează prin comenzi specifice limbajului SQL. Nivelele conceptual și intern nefiind distinct delimitate sunt adresate printr-un limbaj comun numit DDL – Data Definition Language, utilizat pentru administrarea și proiectarea bazei de date în definirea ambelor scheme. Dacă SGBD are o delimitare clară între nivelul conceptual și cel intern, atunci DDL se folosește pentru comenzile la nivel conceptual, iar pentru specificarea schemei interne se folosește limbajul SDL – Storage Definition Language. Pentru cel de al treilea nivel, extern, se folosește limbajul VDL – View Definition Language, destinat utilizatorilor și pentru interfața acestora cu nivelul conceptual. Pentru operațiile tipice legate de căutare, inserare, ștergere și modificarea datelor, SGBD dispune de un limbaj de manipulare numit DML – Data Manipulation Language.

Microsoft SQL Server:

este un sistem de gestionare de baze de date relaționale (RDBMS) dezvoltat de compania Microsoft Corp.

foloseste o varianta de T-SQL (Transact-SQL) a SQL, o implementare de SQL-92 (standardul ISO pentru SQL) cu unele extensii. T-SQL în principal adaugă sintaxa adițională pentru procedurile stocate și pentru tranzacții. Standardele SQL necesită ACID (atomicitate, consistență, izolare, durabilitate). MS SQL Server suportă ODBC (Open Database Connectivity). [2]

suportă versiunea companiei Microsoft de SQL (Structured Query Language – limbaj structurat de interogări), cel utilizat limbaj pentru bazele de date.

poate fi aplicat pe date de dimensiuni foarte mari.

codul de bază provine din Sybase SQL Server și a reprezentat intrarea Microsoft pe piața bazelor de date pentru întreprinderi, concurând cu Oracle, IBM și Sybase. Microsoft, Sybase si Ashton-Tate s-au unit pentru a crea și a lansa pe piață prima versiune numita SQL Server 4.2 pentru Win OS/2. Ulterior Microsoft a negociat pentru drepturi de exclusivitate la toate versiunile de SQL Server pentru sistemele de operare Microsoft. Sybase a devenit apoi Adaptive Server Enterprise, pentru a nu se confunda cu Microsoft SQL Server.

SQL Server 7.0 a fost primul server de baze de date bazat pe GUI.

SQL Server 2000 a fost prima variantă comerciala pentru arhitectura Intel.

HTML – HyperText Markul Language

Termenul HTML (HyperText Markup Language) este denumit în limba română “Limbaj de marcare a hipertextului”. Prima versiune HTML a fost realizată de Tim Berners-Ly un colaborator al Laboratorului European pentru fizica particulelor elementare. Ca orice alt limbaj, HTML a cunoscut o dezvoltare continuă de-a lungul timpului apărând versiunile 2.0, 3.0, 4.0, cu posibilitatea recunoașterii documentelor create în versiunile anterioare de către versiunile ulterioare.

Cerințe necesare în vederea realizării unui HTML

cunoașterea aplicațiilor de tip procesoare de text (Notepad, WordPad, Microsoft Word etc.);

cunoașterea aplicațiilor grafice scalare și vectoriale (Adobe PhotoShop, Corel PhotoPaint);

noțiuni despre clasificarea caracterelor digitale, codificare binară și cod binar al caracterelor;

cerințe software:

un procesor de text în care se prelucrează sursa documentului;

un program browser în care se realizează controlul rezultatelor programării (Microsoft Internet Explorer, Netscape Communicator, Opera, Crome, etc.).

După acumularea experienței de creare a documentelor electronice se poate trece la un soft specializat pentru programare HTML, cum ar fi, de exemplu, Macromedia Flash.

Crearea documentelor HTML

Principalele două principii de creare a documentelor HTML sunt

Tehnologia închisă. Se utilizează sisteme de tipul WYSIWYG – What You See Is What You Get în traducere înseamnă ce vezi este ce primești. Aici ne întâlnim cu aplicații de genul Microsoft Front Page, Word, Netscape Editor, etc. la care utilizatorul nu are acces la sursa documentului. El vede doar rezultatul.

Tehnologia deschisă. Se utilizează procesoare HTML propriu-zise unde utilizatorul îndeplinește rolul de programator creând/realizând documentul direct prin modelarea sursei și utilizarea instrucțiunilor limbajului.

Structura unui document HTML

Structura paginilor de tip HTML este formată din două parți principale, head și body, după cum se poate observa în figura 3.2 și exemplul de mai jos.

Figure 3.2 Structura unui document HTML.

Documentele HTML sunt fișiere text obișnuite care au extensia *.html. Un document cu extensia .html sau altfel spus, un documen HTML simplu, are structura prezentată mai jos:

<html>

<head>

<title> Tema 1 </title>

<H1> Tema 1 </H1>

</head>

<body>

<H1> SALUT! </H1>

<P> E primul pas în lumea publicațiilor electronice.

</P>

<P>

<B> Temă </B> Scrieți acest fișier într-un procesor de texte, salvați-l și deschideți o copie a lui în înternet Explorer.

</P>

</body>

</html>

Figure 3.3 Vizualizarea grafică a codului HTML.

Orice pagină HTML începe cu tag-ul <html> care la rândul său conține alte două tag-uri principale: head și body. O pagină HTML se temină întotdeauna cu tag-ul </html> tag care determină sfârșitul codului HTML și implicit al paginii.

Tag-ul <head> conține tag-ul <title>. Astfel folosind codul <title> Titlul tau </title> în bară de titlu a navigatorului web va apărea ce este între tag-urile title și anume: Titlul tau . Dacă acest tag lipsește, în bară de titlu a navigatorului web va fi afișat numele fișierului HTML.

Tag-ul head mai poate conține următoarele tag-uri:

<style> … </style> – definește stilul în care sunt afișate informațiile din document.

<style> … </style> – utilizat pentru introducerea unor secvențe de program de scriptare în document.

<base> … </base> – definește baza pentru toate linkurile relative din document.

<link> … </link> – definește legătura dintre document și o resursă externă. Tagul este des folosit pentru a lega documentul de un css extern.

<meta> … </meta> – definește informații despre document. Chiar dacă nu sunt afișate ele sunt procesate și sunt deseori folosite pentru a descrie documentul, cuvinte cheie, autor sau alte informații .

Tag-ul <body> … </body> este după cum spune și traducerea cuvântului corpul documentului HTML. Acesta conține toate informațiile ce vor fi afișate de navigatorul web când documentul va fi accesat.

Acest tag poate primii următoare atribute:

background – indică o imagine care dorim să apară pe fundal.

link – definește culoarea link-urilor nevizitate.

<body link="blue">

alink – definește culoarea link-urilor active.

<body alink="red">

vlink – definește culoarea link-urilor vizitate.

<body vlink="green">

background – definește o imagine de fundal pentru document.

<body background="poza.jpg">

bgcolor – definește o culoare de fundal pentru document.

<body bgcolor="#E6E6FA">

text – definește culoarea textului din document.

<body text="green">

În interiorul tag-ului <body> pot fi folosite numeroase alte tag-uri dintre care enumeram cele mai inportante:

Tagul <div> definește o secține intr-un document HTML. Poate fi folosit să grupeze blocuri din document pentru a fi formatate folosind CSS. În exemplu de mai jos vom avea o secțiune în care textul va fi colorat în albastru.

Folosind tagul < font > putem definii ce font folosim, ce culoare are sau ce mărime are acesta.

Principalele atribute:

color – definește culoarea fontului

face – definește fontul folosit

size – definește marimea fontului

Pentru a insera un formular într-un document HTML se foloseste elementul

< form > acest tag folosește atât partea de client cât și partea de server pentru a procesa informațiile.

Poate conține următoarele tag-uri

<input> – definește tipul de infomație care poate fi introdusă.

<textarea> – definește un camp de text cu mai multe randuri.

<button> – definește un buton care poate fi click-uit

<select> – este folosit pentru a creea o listă de tipul drop-down.

<optgroup> – creează grupuri intr-o listă de tipul drop-down.

<fieldset> – este folosit pentru a grupa elementele cu legături dint-un form.

<label> – genereaza o lista de optiuni cu o singură varianta de alegere.

<img> – folosit pentru a insera o imagine în documentul HTML.

Are două atribute obligatorii: src și alt. Alte atribute ce îi pot fi atribuite: align, border, hspace, vspace.

Tagul <input> este atribuit tuturor câmpurilor destinate introducerii datelor într-un formular. Există zece tipuri de câmpuri ce pot fi introduse. Acestea sunt: text, submit, image, password, hidden, checkbox, reset, radio, file și buton.

Dacă dorim ca un text să fie afișat asa cum este scris în codul HTML vom folosi perechea de taguri <pre>…..</pre>.

Putem creeea și liste, aceastea pot fi ordonoate ( <ol> , elementele vor fi numerotate), neordonate ( <ul>, elementele vor avea un bullet ) și definite ( <dl>, care conține o secvență de descrieri, referințe sau indexuri ). Liste pot conține un număr nelimitat de obiecte.

Se pot creea trimiteri către obiecte din document sau către pagini externe folosind tagul <a>.

Listele pot avea diferite atribute dintre care admintim următoarele atribute :

type: definește tipul de bullet folosit

value: stabilește valoarea unui element din listă

Folosirea tagului <frame> ne permite afișarea unei pagini web externe în interiorul documentului nostru.

Tabelele reprezintă în HTML un element foarte important fiind marcate de tagurile <table>….</table>. Ele pot fi folosite pentru formatarea și împarțirea paginii.

Alte tag-uri HTML importante:

<b> / <strong> – creează text bold.

<h1> – <h6> – h1 definește cel mai important titlu iar h6 definește cel mai puțin important titlu.

<hr> – creează o linie orizontală.

<i> – creează text italic.

<p> – definește un paragraf.

<img> – inserează o poză în documentul HTML

PHP – HyperText Preprocessor

PHP este un limbaj de programare al cărui nume este un acronim recursiv al Hypertext Preprocessor, provinind din limba engleză. Inițial a fost dezvoltat și utilizat pentru a realizare de pagini web dinamice, în dezvoltarea paginilor și aplicațiilor web.

Și la această oră este considerat un limbaj important în programarea web, de tip open-source și server-side.

Astfel folosind PHP putem genera și manipula coduri HTML dar putem trimite headere HTTP pentru autentificare, seta cookie-uri sau redirecția utilizatorii dupa criterii dorite.

Scurt istoric al versiunilor PHP

Personal Home Page Tools (1995) – Rasmus Lerdorf

PHP/FI 2.0 (1995)

PHP 3 (1998) – începe să fie dezvoltat de Zend

Zeev Suraski & Andi Gutmans

PHP 4 (2000) – motor de procesare Zend

PHP 4.3 (2002-2003) – motor de procesare Zend 2.0

PHP 5 (2004) – multe facilități inspirate din Java

PHP 6 (în dezvoltare)

Spre deosebire de documentele HTML care pot fi deschise de orice utilizator folosind un simplu navigator web , un document PHP necesită instalarea unui interpretor PHP pe serverul HTTP. Server de aplicații Web oferă un limbaj de programare de tip script, interpretat poate fi inclus direct și în cadrul documentelor HTML.

Maniera de funcționare a procesorului PHP

Pentru a fi recunoscut de serverul HTTP un fișier PHP trebuie să aibă extensia .php.

La accesarea documentului de un utilizator interpretorul PHP parcurge codul sursă al documentului până ajunge la tag-ul care marchează începutul codului PHP ( <?php ). Din acel moment codul este interpretat ca un cod PHP până la închiderea tag-ului ( ?>) .

Figure 3.4 Schema bloc.

Sabin Buraga, „Tehnologii web. Programare web în PHP”, Polirom, 2006.

În codurile PHP putem creea variabile pe care le putem apela de câte ori dorim. Pentru a creea o variabilă începem cu simbolul “ $ ” urmat de numele acesteia care trebuie să înceapă cu o literă sau underscore. Utilizarea variabilelor este limitată doar de scopul în care dorim să folosim funția.

$exemplu=” Acesta este un exemplu “;

PHP-ul este un limbaj de programare foarte permisiv nefiind nevoiți să declarăm ce tip este variabilă când o creem, de asemenea putem ajunge la același rezultat prin mai multe metode depinzând de module de gândire a fiecarui programator.

La creearea unui cod PHP ghilimelele se folosesc în perechi "…" sau '…', folosirea lor "…' sau '…" constituie o eroare.

Limbajul PHP folosește structuri de control aceastea permițând definirea unei condiții care va declașa operațiunea în funcție de condițiile puse.

Condițiile sunt încadrate în paranteze rotunde iar instrucțiunea care se execută în funcție de condițiile îndeplinite este încadrată de acolade. Dintre cele mai importante condiții amintim: if , else, elseif , while , for, include, break, require, ș.a.

Instrucțiunea condițională if este cea mai folosită, else este altă instrucțiune condițională care indică ce se execută în cazul în care condiția menționată în instrucțiunea if nu este îndeplinită. Elseif este o combinație între if și else. În cazul în care condiția if nu este îndeplinită se introduce elseif care definește încă o condiție. Dacă nu este îndeplinită a doua condiție se execută declarația introdusă prin else.

Comanda include și require sunt două comenzi indentice folosite pentru a integra un cod PHP scris în alt fișier în fisierul PHP la care lucram. În principiu aceste comenzi fac același lucru singura diferență este când apare o eroare:

Include va produce doar un avertisment (E_WARNING) și codul va continua să ruleze.

Require va produce o eroare fatală (E_COMPILE_ERROR) și va oprii codul.

Variabilele get și post sunt folosite pentru a aduna informațiile dintr-un formular. Deși în principu au acelasi rezultat exită unele diferențe.

get – informațiile colectate din formular sunt vizibile tuturor în bara de adresă a navigatorului web și limita de informații trimise este de 2000 de caractere.

post – informațiile colectate din formular nu sunt vizibile în bara de adresă a navigatorului web și nu există limită pentru informațiile trimise.

De asemenea PHP-ul poate fi folosit pentru a manipula baze de date (MySql sau alte tipuri de baze de date ). Astfel putem creea variabile care să includă anumite query-uri sau putem creea form-uri care pot scrie direct în baza de date informațiile introduse.

Creeare unei variabile ce conține un query MySql permite culegerea informațiilor dintr-o bază de date. $q = mysql_query("SELECT * FROM tabel");

Folosirea limbajului PHP ne permite executarea unor operații asupra fisierelor aflate pe server. Putem deschide (fopen), închide (fclose), citii (fread), scrie (fwrite) sau indica dimensiunea unui fișier(filesize).

CSS – Cascading Style Sheets

CSS acronimul de la Cascading Style Sheets este un standard utilizat la formatarea elementelor unui document HTML. Prin intermediul fișierelor externe sau în cadrul documentului, stilurile se pot atașa elementelor HTML, prin elementul <style> și/sau atributul style. CSS se poate utiliza și pentru formatarea elementelor XHTML, XML și SVGL.

Prin utilizarea CSS modificarea unor anumite elemente ale paginii se realizează doar prin schimbarea sau adăugarea unor elemente în codul CSS, nefiind nevoiți să lucrăm la fiecare pagină în parte sau la fiecare element din pagină.

CSS se ocupă în general cu aspectul și controlul grafic al elementelor din pagină cum ar fi:

Textul;

Imaginile;

Fondul;

Culorile;

așezarea elementelor în cadrul ferestrei paginii.

Acesta folosește stiluri acestea înglobând sub un anumit nume atribute de formatare care se aplică elementelor paginii.

Un mare dezavantaj este că unele navigatoare web nu sunt compatibile CSS sau nu citesc în totalite corect codul CSS , astfel pagina HTML nu va fi afișată corect sau va exclude CSS în totalitate.

Un fișier HTML este legat de un fisier CSS extern folosind tag-ul <link>: <link rel="stylesheet" href="style.css" type="text/css" />.

În codul CSS perechea proprietate: valoare se scrie încadrată de acoladele obiectului CSS pe care îl definesc. Între "proprietate" și "valoare" trebuie să fie un caracter două puncte (:) iar la sfarșitul perechii se adaugă un caracter punct și virgula (;). La adăugarea sintaxelor într-un fișier extern CSS folosim aceași sintaxă doar că nu este încadrată de tagul <style>.

Principalele elemente ale unui cod CSS sunt:

Selector – definește un obiect. Pot fi selectori de tag-uri , clase sau identificatori.

Proprietate – definește o proprietate o unui selector

Valoare – definește atributele unei proprietăți

În cadrul limbajului CSS exită trei tipuri principale de obiecte:

Selector;

Clasă;

identificator.

Selectorul (selector) reprezintă partea tag-uli HTML care indică tip tag căruia i-a fost modificat modul de afișare.

Utilizarea unui selector în CSS va avea efect asupra tuturor tag-urilor definite de acel selector. Dacă mai mulți selectori folosesc aceleași proprietăți CSS aceștia pot avea aceași linie de elemente fiind scriși separați prin virgule.

h2 { font-family:"Tahoma"; font-size:10px; }

Orice text aflat în tag-ul <h2> va avea fontul Tahoma și va avea mărimea 10px.

Clasa (class) poate fi atribuit oricărui tag HTML fiecare va prelua același stil css.

Se creează în fișierul css și poate purta orice nume cu condiția ca în fața numelui să se afle simbolul “.” (punct). Clasa va fi apelată folosind atributul class. Toate proprietățile și valorile acestora vor fi încadrate între acolade și vor fi despărțite de punct și virgula ( ; ) .

Modul de definire a unei clase într-un fișier HTML:

exemplu { font-family:"Tahoma"; font-size:10px;}

Folosind atributul class putem atribui unui tag HTML o clasă creeată.

<h1 class="exemplu"> Text </h1>

Identificatorul (ID) este asemănător cu clasa doar că un ID spre deosebire de clasă poate fi atribuit unui singur tag HTML. Spre deosebire de clasa la definirea unui ID folosim simbolul # la inceputul numelui. ID-ul va fi apelat folosind atributul id.

Creeare unui ID într-un fișier HTML , acesta va fi atribuit unui singur tag HTML:

#exemplu { font-family:"Tahoma"; font-size:10px; }

Folosind atributul id putem atribui unui tag HTML un id creeat

<h1 id="exemplu"> Text </h1>

JavaScript

Se cunoaște faptul că limbajul de programare JavaScript este un limbaj orientat pe obiect și nu numai, este bazat pe conceptul prototipurilor. El a fost creat special pentru construirea și dezvoltarea paginilor/siteurilor web, fiind folosit mai ales pentru introducerea diferitor funcționalități. Codul JavaScript din pagini este rulat de către browser. Limbajul JavaScript mai este utilizat și în tehnologia embedded objects, în alte aplicații.

Rădăcinile acestui limbaj pornesc de la Brendan Eich – Netscape Communications Corporation sub numele de Mocha, apoi trecând la LiveScript, în final a fost denumit JavaScript.

Trebuie de menționat că între limbajul de programare JavaScript și limbajul de programare Java nu există nicio legătură, este doar o coincidență de denumire, ambele au sintaxă apropiată de cea a limbajului C.

Scriptarea paginilor web este prezentată ca fiind utilizarea cel mai frecvent întâlnită a limbajului de programare JavaScript. Programatorii web au facilități de înglobare în paginile HTML a scripturilor pentru diverse acțiuni precum verificarea datelor introduse de utilizatori sau crearea de meniuri și/sau efecte animate.

O altă tehnică de construire a paginilor web este AJAX – Asynchronous JavaScript and XML care constă în executarea de cereri HTTP în fundal, fără a reîncărca toată pagina web, și actualizarea numai anumitor porțiuni ale paginii prin manipularea DOM-ului paginii.

Avantajul utilizării tehnicii AJAX este că permite construirea interfețelor web cu timp de răspuns mic, astfel încât operația de încărcare a unei pagini HTML complete este în mare parte eliminată.

Principalele evenimente JavaScript:

onClick – Acțiune la apasarea unui click pe un obiect

onDblClick – Acțiune la efectuarea a două clickuri unul după altul

onMouseOver – Acțiune la poziționarea mouse-ul deasupra unui link sau a unei imagini

onMouseOut – Acțiune la se mutarea mouse-ului de pe un hiperlink sau pe o imagine

onMouseMove – Acțiune la mișcarea mouse-ului

onMouseDown – Acțiune apăsarea menținută a unuia dintre butoanele mouse-ului, pe un document, buton sau pe un link

onMouseUp – Acțiune la eliberarea degetului de pe unul din butoanele mouse-ului

onFocus – Acțiune la activarea unui obiect câmp cum ar fi caseta password, câmp text, bloc de text, camp FileUpload dintr-un formular HTML.

onChange – Acțiune la modificarea conținutului unui câmp dintr-un formular HTML de exemplu o parola, text, bloc de text, sau FileUpload și când acesta pierde focalizarea

onBlur – inversul lui "onFocus()", este declanșat atunci când un obiect nu mai este activ, prin trecerea la o alta resursă

onLoad – Acțione când browserul a terminat de încărcat un document, imagine sau toate Frame-urile dintr-un <FRAMESET>

onUnload – Acțiune la ieșirea dintr-un document și încărcarea altuia

onKeydown – Acțiune la apasarea unei taste

onKeyUp – Acțiune la eliberarea unuei taste apăsate

onKeyPress – Acțiune la apasarea unei taste (precede "KeyDown")

onSubmit – Acțiune la trimiterea unui formular

onReset – Acțiune la reinițializarea unui formular

onSelect – Acțiune la selectarea textului dintr-un obiect Text sau Textarea.

onAbort – Acțiune la renunțarea la încarcarea unei imagini, ferestre, etc

onError – Acțiune la încărcarea eșuată a unei imagini sau a unui document

onMove – Acțiune la comandă de deplasare a ferestrei sau a cadrului

onResize – Acțiune la comandă redimensionare a ferestrei sau a cadrului

Asp – Active Server Pages

Active Server Pages (ASP), cunoscut și sub denumirile de Classic ASP sau ASP Classic, a fost primul limbaj de programare “server-side” al lui “Microsoft” pentru generarea de pagini web dinamice.

Paginile ASP sunt fișiere stocate pe server Web și au extensia .asp. Această extensie face deosebirea dintre o pagină ASP și un fisier HTML.

Printre limbajele de generare a script-urilor, menționăm Microsoft Visual Basic Scripting Edition, Microsoft Jscript sau PerlScript. Limbajele precum VBScript diferă de limbajele de programare complete (Visual Basic, Java), prin afișarea cu simplitate a regulilor și sintaxelor.

Principalul avantaj al utilizării acestor limbaje de generare de script-uri utilizate la construirea paginilor Web este faptul că acesta facilitează modificarea unui site Web chiar și după ce a fost lansat în Internet (la descoperirea unei eroari în site, se poate încărca rapid pagina respectivă în programul Notepad sau Wordpad unde se va rezolva problema).

O pagină ASP poate conține componente pe partea de server. Prin componente se înțelege ceva care are în structura sa (sau permite prin structura sa):

Metode – determină acțiunile care se pot efectua cu un obiect.

Proprietăți – pot fi citite sau stabilite pentru a preciza starea.

Colecții – sunt seturi de perechi cheie și valoare, referitoare la componentă.

Paginile Active Server au două tipuri de componente:

obiecte incluse;

componente ce pot fi instalate.

Cele sașe obiecte incluse în Active Server Pages sunt:

Applications – reprezintă informația care poate fi partajată între toți utilizatorii unei aplicații ASP.

ObjectContext – se utilizează la paginile ASP care se ocupă de tranzacții

Request – reprezintă toate informațiile trimise de browser către server, inclusiv variabile de forma și șiruri interogare.

Response – reprezintă toate informațiile trimise de la un server către un browser, inclusiv conținutul HTML trimis de către o pagină ASP.

Server – permite folosirea pe server a diferite funcții utilitare

Session – reprezintă informația referitoare la sesiunea de lucru particulară a unui utilizator.

ANALIZĂ, REALIZARE BAZĂ DE DATE ȘI REALIZARE APLICAȚIE

Baza de date

Necesitatea colectării, organizării sub formă de tabele și stocării datelor a crescut dramatic în ultima sută de ani. Actuala „eră a informației” este cu adevărat o eră a datelor.

Sistemele de baze de date, sau băncile de date, reprezintă un sistem de organizare și prelucrare, respectiv teleprelucrare (prelucrare la distanță) a informației, constituit din următoarele trei elemente:

colecție de date aflate în interdependență;

descrierea datelor și a relațiilor dintre ele;

un sistem de programe care asigură exploatarea bazei de date (actualizare, interogare).

Arhitectura sistemului de baze de date este formată din următoarele componente prezentate în figura 4.1:

Figure 4.1. Arhitectura sistemului de baze de date.

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

baza/bazele de date reprezintă componenta de tip date a sistemului adica colecțiile de date propriu-zise si indecșii;

sistemul de gestiune a bazei/bazelor de date este ansamblul de programe care asigură gestionarea și prelucrarea complexă a datelor și reprezinta asa numita componenta software a sistemului de baze de date;

alte componente – proceduri manuale sau automate, reglementări administrative, , dicționarul bazei de date care conține informații despre date, structura acestora, elemente de descriere a semanticii, statistici, documentații, mijloacele hardware utilizate, personalul implicat.

Organizarea datelor într-o bază de date

Arhitectura internă a unui sistem de baze de date conform standardului ANSI/X3/SPARC (1975) conține trei niveluri funcționale. Una din caracteristicile fundamentale a bazelor de date este aceea că produce câteva niveluri de abstractizare a datelor prin ascunderea (transparența) pentru utilizatori a detaliilor legate de stocarea datelor.

Modelul datelor este un set de concept utilizat în descrierea structurii datelor. Prin structura bazei de date se intelege tipul datelor, legătura dintre ele, restricțiile aplicate acestora. O structură de date asociată unei baze de date poate fi reprezentată pe trei niveluri, (vezi figura 4.2), astfel:

Figure 4.2 Structură de date asociată unei baze de date.

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

Nivelul intern este format din schema internă ce descrie structura de stocare fizică a datelor în baza de date, folosind un model al datelor fizice. La acest nivel se descriu in detaliu, complet, atat modul de stocare cat și modul de acces la date.

Nivelul conceptual (schema conceptuală) descrie structura întregii baze de date pentru o comunitate de utilizatori. La nivel conceptual se descrie complet baze de date, ascunzând detaliile legate de stocarea fizică și detaliind descrierea entităților, tipurilor de date, relațiile dintre ele și restricțiile asociate.

Nivelul extern (nivelul vizual), include o colecție de scheme externe care descriu baza de date din punctul de vedere al diferiților utilizatori.

Sistem de gestiune a bazelor de date (SGBD)

Interfețe SGBD

Un SGBD ( Sistem de Gestiune al Bazelor de Date) este un ansamblu complex de programe care asigură interfața între o bază de date și utilizatorii acesteia. SGBD este componenta software a unui sistem de baze de date care are interactiuni cu toate celelalte componente ale acestuia asigurând in acest mod legătura și interdependența între ele.

Un SGBD oferă interfețele corespunzătoare tuturor categoriilor de utilizatori pentru a ușura legătura acestora cu baza de date. Principalele tipuri de interfețe:

• Interfețe pe bază de meniuri – oferă utilizatorilor o listă de opțiuni (meniuri) pentru formularea interogărilor.

• Interfețe grafice – afișează utilizatorului un set de diagrame, cererile sunt formulate prin manipularea acestor diagrame. De cele mai multe ori sunt asociate cu meniurile.

• Interfețe bazate pe videoformate – se utilizează pentru introducerea de noi date, actualizarea bazei de date și căutare.

• Interfețe în limbaj natural – acceptă comenzi scrise în limba engleză sau alte limbi de circulație internațională. Interpretarea cererilor se face pe baza unui set de standard de cuvinte cheie ce sunt interpretate pe baza schemei interne.

• Interfețe specializate pentru cereri repetate (limbaj de comandă) – sunt destinate unei anumite categorii de utilizatori, de exemplu pentru angajații unei bănci se implementează un mic set de comenzi prescurtate pentru a micșora timpul necesar introducerii comenzii.

• Interfețe pentru administrarea bazei de date – se utilizează pentru comenzile privilegiate utilizate de administratorii bazei de date și se referă la crearea de conturi, parole, setarea parametrilor sistemului, autorizarea intrării pe un anumit cont, reorganizarea structurii de stocare a datelor din baza de date, accsul la e, înregistrări.

Funcții și servicii oferite de un SGBD

Un SGBD trebuie să asigure funcțiile (figura 5.3):

• funcția de descriere a datelor – datelor este realizata cu ajutorul LDD, realizându-se descrierea atributelor din cadrul structurii bazei de date, legăturile dintre entitățile bazei de date, definirea eventualele criterii de validare a datelor, metode de acces la date, integritatea datelor. Schema bazei de date reprezinta concretizarea funcției de descriere a datelor.

• funcția de manipulare este cea mai complexă functie a unui SGBD realizand actualizarea și regăsirea datelor.

• funcția de utilizare – asigură mulțimea interfețelor necesare pentru comunicare a tuturor utilizatorilor, cu baza de date.

Categorii de utilizatori:

neinformaticieni – sunt acei beneficiari ai informației care nu trebuie să cunoască structura bazei de date, să programeze aplicații, ci doar să le utilizeze prin intermediul unei interfețe;

informaticieni – sunt acele personae care crează structura bazei de date și realizează procedurile complexe de exploatare a bazei de date;

administratorul bazei de date – este un utilizator special, care are un rol determinant în funcționarea optimă a întregului sistem.

• funcția de administrare – este indeplinita de administrator care realizează schema conceptuală a bazei de date si în perioada de exploatare a bazei de date permite accesul la date, reface baza în caz de incident.

• funcția de protecție a bazei de date – este ansamblul de măsuri necesare pentru asigurarea integrității și securității datelor [3].

Figure 4.3 Funcțiile SGBD.

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

Prin acestea, un SGBD trebuie să asigure:

• definirea – crearea bazei de date;

• introducerea (adăugarea) datelor în baza de date;

• modificarea structurii sau a unor date deja existente în baza de date;

• ștergerea datelor din baza de date;

• consultarea bazei de date – interogare/extragerea datelor.

În plus un SGBD mai asigură și alte servicii:

• suport pentru limbaj de programare;

• interfață cât mai atractivă pentru comunicarea cu utilizatorul;

• tehnici avansate de memorare, organizare, accesare a datelor din baza de date;

• utilitare încorporate: sistem de gestiune a fișierelor, listelor, tabelelor etc.;

• “help” pentru ajutarea utilizatorului în lucrul cu baza de date.

Activitățile asigurate de SGBD

Un SGBD trebuie să asigure următoarele activități:

• definirea și descrierea structurii bazei de date – se realizează printr-un limbaj propriu, limbaj de definire a datelor (LDD), conform unui anumit model de date;

• încărcarea datelor în baza de date – se realizează prin comenzi în limbaj propriu, limbaj de manipulare a datelor (LMD);

• accesul la date – se realizează prin comenzi specifice din limbajul de manipulare a datelor. Accesul la date se referă la operațiile de interogare și actualizare.

Obiectivele unui SGBD

Un SGBD are rolul de a furniza suportul software complet pentru dezvoltarea de aplicații informatice cu baze de date.

El trebuie să asigure:

• minimizarea costului de prelucrare a datelor,

• reducerea timpului de răspuns,

• flexibilitatea aplicațiilor și

• protecția datelor.

Etapele de realizare a unei baze de date

Etapa de analiză

Proiectarea unei baze de date constă din proiectare logică și fizică a acesteia astfel încât să răspundă cerințelor utilizatorilor pentru un anumit set de aplicații specifice. În general, proiectarea corectă a unei baze de date parcurge etapele de analiză și programare. Pentru etapa de analiză se recomandă parcurgerea pașilor:

1. Studierea problemei de rezolvat – constă din studiul și descrierea activităților pentru care se va organiza baza de date (cerințe și resurse);

2. Proiectarea structurii bazei de date – are ca principale activități alegerea modelului de SGBD, proiectarea funcțiilor bazei de date, stabilirea intrărilor și ieșirilor aplicațiilor;

3. Stabilirea modului de memorare a datelor – în memorie (temporare) sau pe disc în baza de date, pentru care trebuie stabilită și structura;

4. Stabilirea algoritmului general de rezolvare a problemei – la nivel de schemă bloc;

5. Stabilirea structurii meniului principal al aplicației – acesta trebuie să conțină opțiuni pentru toate funcțiunile sistemului informatic care sunt accesibile utilizatorului.

6. Împărțirea aplicației pe programe – fiecare program urmărește rezolvarea unei părți a problemei generale.

Etapa de programare

În etapa de programare se recomandă urmărirea pașilor:

1. Elaborarea programelor: realizarea componentelor logice – programe/aplicații – începând cu programul monitor (principal), continuând cu cele de introducere/actualizare a datelor, cu cele de prelucrare și terminând cu programele de interogare baza de date și extragere de informații.

2. Testarea funcționării corecte a programelor individuale și a sistemului în ansamblu – pentru cât mai multe situații posibile (ideal ar fi testarea în toate situațiile posibile, dar numărul acestora este foarte mare) incluzând în mod obligatoriu și situațiile limită.

3. Înlăturarea erorilor depistate – și reluarea pasului 2. Dacă nu mai sunt erori, se continuă cu următoarea etapă.

Punerea în funcțiune și exploatarea bazei de date

1. Încărcarea și manipularea datelor – operații de actualizare și consultare, întreținere (dezvoltare) a bazei de date.

2. Elaborarea documentației de utilizare – care se predă beneficiarului, cât și documentația tehnică a sistemului (de preferat ca fiecare program să aibă câte o fișă tehnică, pentru o mai ușoară depanare, întreținere).

Figure 4.4 Schema bloc a unei aplicații dpdv al utilizatorului.

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

Figure 4.5 Schema bloc a unei aplicații dpdv al proiectantului.

R, Trandafir, M, Nistorescu, I, Mierluș-Maziliu, “Bazele informaticii și limbaje de programare2. Baze de date relaționale”, București, 2007.

Notă: Programele de extragere date pot fi elaborate de programator sau pot fi obținute cu generatoarele incluse în SGBD.

Întreaga activitate din sistem este controlată de programul monitor care conține un meniu principal definit de utilizator. Programele aplicației pentru introducerea datelor, prelucrare, actualizare și extragere de date sub formă de rapoarte se află sub controlul programului monitor.

Documentația aplicației

În cele ce urmează este detaliată documentarea programelor prin fișa tehnică, fișă care trebuie să conțină rubricile:

Program – nume;

Scop;

Parametri;

Variabile – de intrare, de ieșire;

Ce programe apelează;

Care sunt programele care îl apelează;

Ce fișiere utilizează;

Explicații – sub formă de comentarii în programele sursă;

Programul sursă.

Analiza și proiectarea aplicației

Proiectarea generală:

are ca obiectiv elaborarea concepției logice a sistemului informatic;

definirea acestuia din punct de vedere structural și funcțional;

presupune stabilirea componentelor sistemului informatic;

presupune analiza datelor de ieșire, a bazei informaționale de intrare, a documentelor pe care sunt consemnate datele de intrare, a legăturilor dintre ele și a funcționalității sistemului astfel încât toate elementele sale să formeze un întreg.

Structura generală a sistemului informatic cuprinde un ansamblu de intrări, prelucrări și ieșiri definite în funcție de obiectivele noului sistem.

Fazele proiectării trebuiesc parcurse în ordinea următoare:

stabilirea obiectivelor;

proiectarea ieșirilor;

proiectarea bazei informaționale de intrare;

codificarea;

proiectarea documentelor de intrare;

proiectarea structurală și funcțională;

elaborarea documentului.

Etapele de dezvoltare a unei aplicații

Scopul și obiectivele aplicației Web – Identificarea și înțelegerea nevoilor vizitatorilor.

Intelegerea, definirea si stabilirea scopului precum si planificarea activităților sunt determinante, atunci cand se lucreaza intr-o echipă de design a unui site. Înainte de a începe construirea site-ului, trebuie luate in considerare urmatoarele:

identificarea publicului-țintă (target audience);

stabilirea scopului site-ului;

stabilirea obiectivelor principale;

alcătuirea unui plan referitor la informațiile disponibile pe site.

proiectarea site-ului trebuie să ia în considerație cerințele impuse de beneficiarul acestuia. Se impune comunicarea cu beneficiarul, în amănunțime, a cerințelor, stabilindu-se de comun acord unele aspecte generale și/sau particulare ale site-ului respectiv.

Aspecte generale ale proiectării interfeței Web

Una dintre regulile de bază în conceperea unei interfețe utilizator pentru un produs software este următoarea: O interfață utilizator este bine scrisă atunci când programul se comportă exact așa cum se așteaptă utilizatorii săi.

De această regulă trebuie ținut cont și la conceperea site-urilor Web.

Navigarea prin site este o altă problemă importantă, de interfață în cazul site-urilor Web. Pentru a da incredere utilizatorilor ca vor gasi intr-un mod efficient informatiile dorite, site-ul trebuie sa contina un o pagina de cuprins, pictograme clare, consistente astfel incat o privire de ansamblu asupra lui sa fie edificatoare.

Utilizatorii trebuie să aibă întotdeauna posibilitatea de a se întoarce cu rapiditate la pagina de start și la oricare alte puncte importante de navigare din cadrul site-ului. Aceste legături, care trebuie să fie prezente în fiecare pagină a site-ului, sunt butoane grafice sau ancore text, care furnizeaza legături de navigare de bază și dau certitudinea utilizatorului că se află în continuare în domeniul site-ului nostru.

O interfață Web bună trebuie să țină cont de context, utilizatorii trebuind să fie conștienți de poziția lor în cadrul organizării informațiilor de pe site. În cazul documentelor tipărite, contextul este dat de o combinație de indicii organizaționale și grafice puse la dispoziție de designul grafic al publicației și de faptul că acel document este perceput ca obiect fizic. Prin urmare, proiectantul Web trebuie să furnizeze un anumit context al navigării.

Asigurarea simplității și consistenței

Utilizatorii nu sunt impresionați de complexitatea gratuită a site-ului, mai ales cei care își doresc să obțină de la site informații clare și actuale.

Orice obiect ce aparține interfeței (e.g.: butoanele, sigla organizației) are asociat un simbol. Acest simbol trebuie utilizat oriunde apare obiectul în pagina Web. Pentru ca interfața să fie eficientă trebuie să aibă un număr redus de simboluri, restrângându-se la minim vocabularul de interacțiune cu utilizatorul.

Stabilitatea designului

Pentru a inspira incredere utilizatorilor un site trebuie sa aiba un design atragator, atent realizat si usor de folosit, mai ales în domenii precum comerțul electronic.

Stabilitatea funcțională în designul Web înseamnă asigurarea funcționării elementelor interactive ale site-ului pentur exploatarea eficienta a acestuia. Stabilitatea funcțională implica existent a doua două componente esentiale:

realizarea optimă a site-ului chiar de la prima versiune a acestuia, din momentul construirii și implementării;

menținerea unei bune funcționări a site-ului de-a lungul existenței sale.

Asigurarea accesibilității

Nu toți utilizatorii site-ului vor putea profita de multitudiea de informatii grafice oferite de paginile Web. Unii vizitatori pot parcurge site-ul folosind un navigator text (precum Lynx sau Links din mediile Linux) sau pot avea diverse handicapuri fizice. Un avantajul al limbajului HTML este posibilitatea de a oferi mesaje alternative pentru obiectele multimedia – spre exemplu, pentru &lt;img&gt; atributul alt, pentru tabele – summary sau pentru majoritatea marcatorilor – title. Utilizatorii care nu pot vizualiza grafic conținutului site-ului vor putea înțelege funcționalitatea elementelor din paginile site-ului.

Proiectarea site-ului Web

Înainte de a începe proiectarea propriu-zisă trebuie avut in vedere faptul că există motiveorganizaționale fundamentale pentru a împărți o cantitate. Scopul majorității schemelor organizaționale este acela de a minimiza numărul variabilelor locale pe care utilizatorul trebuie să le păstreze usor în memoria de scurtă durată. Pentru aceasta se folosesc diverse combinații de design grafic și șabloane ale layout-ului informației. Pe un site, utilizatorii trebuie să aibă acces la părți discrete de informație, disponibile în cantități mici, ușor de reținut. Modul în care oamenii caută și folosesc informațiile indica faptul că unitățile de informație mici, distincte, se dovedesc mai funcționale și mai usor de parcurs decât cele nediferențiate, de dimensiuni mari. Organizarea informațiilor

Organizarea informației pe site are patru etape de bază si anume:

împărțirea informațiilor în unități logice,

stabilirea ierarhiei modulelor de date în funcție de importanță și de generalitate,

folosirea acestei ierarhii pentru a crea relații între unitățile logice,

analizarea rezultatului din punct de vedere estetic și funcțional.

Organizarea site-ului

Site-ul trebuie să prezinte utilizatorilor săi o organizare rațională, clară. Alături de pagina de start, paginile subiectelor intermediare și paginile subsidiare, care constitue principalele componente ale unui site Web, trebuie să luam în considerare diversele elemente care au rolul de a înlesni navigarea prin site și parcurgerea conținutului acestuia. Deasemenea, site-ul trebuie să conțină posibilități de navigare: butoane, legături textuale,hărți de imagini, eventual cadre deși utilizarea cadrelor nu este recomandata. Atunci când se folosesc imagini sau hărți sensitive pentru legături, trebuie incluse si legăturile textuale corespunzătoare.

Site-ul trebuie să fie consistent. Mărimea și culoarea butoanelor, textului și legăturilor, poziționarea pe pagină a legăturilor navigaționale trebuie să fie aceeași în întregul site.

Instalare și rulare aplicație

Instrucțiuni de instalare XAMPP

Având în vedere specificul aplicației și după cum am menționat în capitolele anterioare, pentru a putea vizualiza aplicația sunt necesari de urmat, următorii pași:

Se descarcă kitul de instalare XAMPP care este de fapt un web server cross platform și care constă în Apache HTTP Server, MySQL Database și interpretoare pentru rularea scripturilor PHP.

Linkul de la care se poate realiza downloadul, este:

https://www.apachefriends.org/ro/index.html

După terminarea descărcării se rulează executabilul în vederea instalării aplicației.

După finalizarea instalării, în directorul în care a fost realizată instalarea (C dacă nu sunt schimbate locațiile), se va regăsi un folder numit xampp.

Dublu click pe fișierul xamppcontrol.exe (din directorul xampp).

Se deschide o fereastră prezentată în figura 4.6.

Figure 4.6 Instalare XAMPP.

Figure 4.7 Pornire module Apache și MySQL.

Se instalează modulele necesare, în cazul de față modulul Apache și modulul MySQL, prin apasarea butoanelor de Start aferente fiecărei categorii în parte (Apache, MySQL)

În urma pornirii efectuate, pentru categoria Apache vor aparea la port 2 numere. Cel de al doilea număr este portul pe care va rula localhost-ul.

Se mută folderul cu proiectul realizat în subdirectorul C:/xampp/htdocs (dacă la instalarea XAMPP nu s-a schimbat locația.

Deschideti un browser și accesați adresa

http://localhost:(port)/BLOBApp/index.php

ex : http://localhost:7777/BLOBApp/index.php

Date logare :

Email : [anonimizat]

Parola : 1234

Prezentarea aplicației

Descriere generală

BlobManage este o aplicație online prin care utilizatorul poate gestiona și manipula fișiere de tip BLOB.

BookTicket este o aplicație de tip responsive, concepută cu tehnologii moderne, totul fiind dinamic, nimic hardcoded.

Detalii tehnice

Tehnologiile folosite sunt:

HTML, CSS, Javascript – framework Bootstrap – >Front end

PHP, MySQL și AngularJs – Backend

Descriere detaliată

Prima pagină a aplicației (index.php) conține o pagină în care utilizatorul poate vedea documentele disponibile.

Figure 4.8 Pagina principală.

Pagina web este formată 4 categorii

Fotografii

Documente

Audio

Video

Pentru conexiunea la baza de datea fost utilizat următorul script PHP:

<?php  

$serverName='HOME\SQLEXPRESS';  

$connInfo=array('Database'=>'BlobApp');  

$conn=sqlsrv_connect($serverName, $connInfo);  

?>

Scriptul pentru printarea tabelului cu imagini

 <?php  

              $res=sqlsrv_query($conn,"SELECT * FROM Imagini");  

                 while($row=  sqlsrv_fetch_array($res))  

                    {  

                       echo "<tr>\n";   

                       echo "<td>\n $row[id] </td>\n";  

                       echo "<td>$row[nume]</td>";  

                       echo "<td>\n *.$row[extensie] </td>\n";  

                       echo "</tr>\n";     

               }  

?> 

Sectiunea Imagini

Figure 4.9 Secțiunea imagini.

Sectiunea Documente

Figure 4.10 Secțiunea documente.

Utilizatorul poate deschide fiecare document.

Figure 4.11 Secțiunea documente – deschidere documente.

Sectiunea Audio

Utilizatorul dispune de un playlist și poate asculta fiecare melodie, apasând butonul play

Figure 4.12 Secțiunea Audio.

Sectiunea Video

Figure 4.13 Secțiunea Video.

Baza de date in Microsoft SQL Server Management Studio.

Figure 4.14 Baza de date.

Aplicatia este realizata cu ajutorul framewok-ului Bootstrap , continutul fiind de responsive.

CONCLUZII

In cadrul aceste lucrări a fost dezvoltată o aplicație de management al fișierelor BLOB (fișiere cu mărimi mari). S-a obținut o aplicație ușor de folosit, dinamică, sigură, scalabilă și adaptabilă la viitoare dezvoltări.

Urmărirea stării documentelor in diferite stadii prin care trec acestea, evidențierea modului de rezolvare al documentelor, alocarea de permisiuni, rutarea automată și facilitățile pentru gestiunea documentelor prin folosirea grupurilor, indeplinesc principalele criterii necesare unei organizații pentru managementul propriilor documente. Beneficiile utilizatorului sunt reprezentate printr-o interfață prietenoasă și intuitivă, ușor de folosit, iar rularea aplicației pe un server web, duce la independența acesteia față de sistemul de operare al utilizatorului.

Inregistrarea operațiilor de gestiune in baza de date precum și validarea acestora prin intermediul limbajului de programare JavaScript, asigură dinamica aplicației. Scalabilitatea și performantele aplicatiei sunt asigurate prin folosirea procedurilor stocate, implementate in baza de date și folosirea formelor normale. Posibilitatea de arhivare a documentelor precum si transmiterea acestora dintr-o locatie in alta prin folosirea conexiunilor SSL, garanteaza standardele de securitate si confidențialitate.

Prin utilizarea acestei aplicații se obține o reducere substanțială a timpului de regăsire a informațiilor si documentelor prin gestionarea structurată a acestora, avand acces rapid la valorile organizației.

Aplicația poate fi dezvoltată ulterior prin adăugarea unor noi module și funcționalități.

BIBLIOGRAFIE

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_management_al_documentelor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_SQL_Server

Sabin Buraga, „Tehnologii web. Programare web în PHP”, Polirom, 2006.

Romică TRANDAFIR, Mihai NISTORESCU, Ion MIERLUȘ-MAZILU, Bazele informaticii și limbaje de programare. Baze de date relaționale, București, 2007.

Andy Oppel. SQL fara mistere – ghid pentru autodidacti. Rosetti Educational, 2006

Trandafir Romica, Nistorescu Mihai, Mierlus-Mazilu Ion. Bazele informaticii si limbaje de programare 2. Baze de date relationale. Universitatea Bucuresti 2007

***, Microsoft Access 2010 – Help

Connolly, Thomas; Begg, Carolyn. Baze de date: proiectare, implementare, gestionare. Bucuresti : Teora, 2001

Ioan Mocian Baze de date. Terminologie, proiectare, SQL, Access. Matrixrom, 2007

Lungu, Ion; Musat, Nely. Baze de date relationale: utilizarea limbajului SQL PLUS. Bucuresti: All, 1992

Virgil Chichernea, G. Garais “Baze de date. Sistemul FoxPro vol.II”, Editura Prouniversitaria, 2006

M. Moise Sisteme informatice cu baze de date, Editura Pro-Universitaria, București, 2008

BIBLIOGRAFIE

http://ro.wikipedia.org/wiki/Sistem_de_management_al_documentelor

http://ro.wikipedia.org/wiki/Microsoft_SQL_Server

Sabin Buraga, „Tehnologii web. Programare web în PHP”, Polirom, 2006.

Romică TRANDAFIR, Mihai NISTORESCU, Ion MIERLUȘ-MAZILU, Bazele informaticii și limbaje de programare. Baze de date relaționale, București, 2007.

Andy Oppel. SQL fara mistere – ghid pentru autodidacti. Rosetti Educational, 2006

Trandafir Romica, Nistorescu Mihai, Mierlus-Mazilu Ion. Bazele informaticii si limbaje de programare 2. Baze de date relationale. Universitatea Bucuresti 2007

***, Microsoft Access 2010 – Help

Connolly, Thomas; Begg, Carolyn. Baze de date: proiectare, implementare, gestionare. Bucuresti : Teora, 2001

Ioan Mocian Baze de date. Terminologie, proiectare, SQL, Access. Matrixrom, 2007

Lungu, Ion; Musat, Nely. Baze de date relationale: utilizarea limbajului SQL PLUS. Bucuresti: All, 1992

Virgil Chichernea, G. Garais “Baze de date. Sistemul FoxPro vol.II”, Editura Prouniversitaria, 2006

M. Moise Sisteme informatice cu baze de date, Editura Pro-Universitaria, București, 2008

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Stocarea Si Managementul Fisierelor Blob cu Sql Server (ID: 146974)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Similar Posts