Stn(societati Transnationale) PE Piata Turistica International

Economie

Stn(societati Transnationale) PE Piata Turistica International

Byadmin ianuarie 1, 2024

STN PE PIATA TURISITICA INTERNATIONALA: LANTUL HOTELIER INTERNATIONAL

CUPRINS

INTRODUCERE 3

CAPITOLUL I ROLUL TURISMULUI ÎN CADRUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CU SERVICII 6

1.1 Comerțul internațional cu servicii 6

1.2 Specializare în exportul de turism 9

1.3 Turismul în tranzacții internaționale 10

1.4 Fluxuri turistice internaționale 13

1.4.1 Perioada 1950 – 2004 14

1.4.2 Sosirii/ încasări turistice internaționale 2005 – 2013 15

CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI INTERNAȚIONAL ASUPRA ECONOMIEI MONDIALE 20

2.1 Rolul turismului internațional în cadrul economiei mondiale 20

2.2 Internaționalizarea serviciilor turistice: factor al creșterii și dezvoltării economiei contemporane 24

2.2.1 Rolul STN în procesul de internaționalizare a serviciilor turistice 25

2.2.2 Impactul procesului de internaționalizare a serviciilor turistice asupra economiei mondiale 25

CAPITOLUL III LANȚUL HOTELIER INTERNAȚIONAL ATHENNE PALACE HILTON BUCUREȘTI 27

3.1 Prezentarea Hilton Internațional 27

INTRODUCERE

Etimologic vorbind, cuvântul „TURISM” provine din termenul englezesc „TO TOUR” (a călători, a colinda), având deci semnificația de excursie. Creat în Anglia secolului al XVIII-lea și desemnând inițial acțiunea de a voiaja în Europa, acest termen derivă la rândul său din cuvântul francez „TOUR” (călătorie, mișcare în aer liber, plimbare, drumeție) și a fost preluat treptat de majoritatea limbilor moderne, pentru a exprima forme de călătorie care urmăresc cu preponderență un scop de agrement, de recreere. Franțuzescul „TOUR” derivă din grecescul „TOURNOS” și respectiv din latinescul „TURNUS”, păstrând semnificația de circuit, în sensul de călătorie.

Unii experți (belgianul Arthur Haulot) acceptă și ipoteza originii ebraice a cuvântului; în ebraica antică „TUR” corespundea noțiunii de călătorie, descoperire, recunoaștere, explorare. Amintim aici câțiva „părinți” ai definițiilor turismului: E.Guy Freuler, Leveille- Nizerolle, Marc Boyer, Claire Lucques, M.D. Mayer, Andrẽ Siegfried, W. Hunziker. Ulterior, elemente conceptuale ale turismului, enunțate de către aceștia au stat la baza definirii turismului internațional. În acest context, se poate contura ideea conform căreia până în anii 1936/1937 nu exista o distincție clară între „turismul internațional” și „turismul național”.

Uniunea Internațională a Oficiilor Naționale de Turism (IUOTO – International Union of Official Travel Organizations), astăzi Organizația Mondială de Turism (WTO – World Turism Organization), a fost prima instituție care a sesizat această diferențiere și care a avansat definiții corespunzătoare pentru turiști și excursioniști.

Existența fiecărui individ, dar și a societății în ansamblul ei, n-ar fi posibilă în afara consumului, fiecare dintre noi având calitatea de consumator. De asemenea orice persoană simte nevoia de a ieși din mediul în care trăiește zi de zi, de a se reface fizic și psihic după o zi, o lună sau un an de muncă sau pur și simplu vrea să cunoască noi locuri și noi oameni. Acea persoană devine un consumator de servicii turistice în momentul în care ia hotărârea și pleacă într-o excursie, chiar de numai câteva zile, sau să-și petreacă un concediu.

De când a plecat și până în momentul în care s-a întors turistul are pretenția ca să fie tratat foarte bine, să simtă că cineva are grijă de el, să uite că va trebui să se întoarcă în mediul cotidian și stările de oboseală și stres pricinuite de acesta. El, turistul, devine foarte pretențios prin simplu fapt că plătește acel concediu și vrea să obțină maximum de satisfacție. De aceea, tema de față urmărește un subiect foarte important și anume percepția pe care o are românul față de turismul românesc și atitudinile pe care le manifestă față de acesta. Ideea care stă la baza problemei de cercetare este dacă și în ce măsură românul mai este tentat să-și organizeze și să-și petreacă un concediu în România.

CAPITOLUL I ROLUL TURISMULUI ÎN CADRUL COMERȚULUI INTERNAȚIONAL CU SERVICII

1.1 Comerțul internațional cu servicii

Comerțul internațional reprezintă totalitatea schimburilor de bunuri și servicii dintre două sau mai multe state, pe zone geografice.

Nu se poate vorbi de o determinare strictă între comerțul internațional și comerțul mondial. În general se folosește termenul de comerț internațional si nu cel de comerț mondial, termen ce există de mai mult timp.

Când se are în vedere comerțul unei țari atunci se vorbește de comerț exterior. Comerțul exterior este parte integrantă a comerțului internațional și include exportul, importul, reexportul și tranzitul.

Exportul reprezintă activitatea desfășurată de persoanele autorizate de a vinde bunuri și servicii în alte țări.

Importul este reprezentat de activitatea desfășurată de persoanele autorizate pentru cumpărarea de bunuri și servicii din diverse țări pentru țara căreia îi aparțin importatorii.

Reexportul este activitatea desfășurata de persoanele autorizate de a cumpăra mărfuri din unele țări și a le revinde în altele. Când această activitate se practică rațional și pe scară largă, ea poate fi o sursă importantă de profit și constituie un mijloc de dezvoltare a comerțului internațional.

Tranzitul reprezintă activitatea desfășurată de persoanele autorizate pentru transportarea mărfurilor străine pe teritoriul național, dar și în activitatea de depozitare temporară a acestor mărfuri în condiții de securitate, fiind considerat un comerț invizibil.

Pentru dezvoltarea comerțului exterior este importantă dezvoltarea de bunuri și servicii și, deci, politica economică a unui stat prin care se urmărește liberalizarea și sprijinirea tranzacțiilor comerciale externe.

Serviciile au fost mult timp considerate ca activități ce fac parte din sfera neproductivă, motiv pentru care au fost ignorate de către economiști. Lipsa unei abordări b#%l!^+a?teoretice a serviciilor a avut drept consecință lipsa unei teorii economice despre servicii. Dar dezvoltarea foarte rapidă a serviciilor în ultimele decenii i-a determinat pe specialiștii din domeniu să acorde o mai mare atenție studiului activității și definirii conceptului de servicii.

Definiția termenului de serviciu este remarcată de eterogenitatea de opinii emise de economiștii din întreaga lume, care au încercat sa definească serviciile. Majoritatea definițiilor pun in evidență caracterul nematerial al serviciilor, dar intr-o abordare reală, din care reiese că serviciul, ca și bunul material, satisface o necesitate umană, producând efecte economice.

Câteva definiții atribuite serviciilor, din literatura economică internațională:

Activități care reprezintă o valoare economic fără a corespunde unei producții de bunuri materiale

Activități economice – transportul, activitățile bancare, asigurările, turismul, telecomunicațiile, publicitatea

Serviciile reprezintă activități, beneficii sau utilități care sunt oferite pe piață.

Un rol foarte important în comerțul internațional îl are politica comercială.

Economia politică, politica economică și politica comercială sunt confundabile, din punct de vedere etimologic, pentru neinițiați, dar sunt foarte diferite din punctul de vedere al conținutului lor.

Politica economică, în țările democratice, este orientată, în general, pentru:

menținerea unui grad cât mai mare și mai stabil de ocupare a forței de muncă;

asigurarea unei creșteri a standardului de viață național;

evitarea inflației și ținerea acesteia sub control;

urmărirea stabilității balanței de plăți;

urmărirea realizării unei cât mai corecte redistribuiri a venitului național real, prin sistemul de taxare – subvenționare;

reducerea situațiilor de monopol pe care diverși agenți economici le dețin într-o economie.

Politica comercială reprezintă totalitatea reglementărilor adoptate de un stat cu b#%l!^+a?caracter administrativ, juridic, fiscal, bugetar, financiar, valutar etc., în scopul promovării sau restrângerii schimburilor comerciale externe și a protejării economiei naționale de concurența străină.

Drept urmare, politica comercială a fiecărui stat trebuie să îndeplineasca trei funcții principale:

promovarea relațiilor economice externe, adică impulsionarea exporturilor;

protejarea economiei naționale de concurența străină, ceea ce presupune reglementări și controlul asupra importurilor;

urmărirea pentru a realiza un echilibru dinamic în balanța comercială și balanța de plăți, concomitent cu sporirea rezervei valutare a statului.

Din aceste obiective pe termen lung se desprind mai multe obiective pe termen scurt și mediu:

perfecționarea structurii schimburilor comerciale externe;

fie restrângerea, fie stimularea comerțului cu anumite produse sau grupe de produse;

orientarea geografică a fluxurilor comerciale internaționale: restrângerea acestor fluxuri cu unele țări și dezvoltarea lor cu altele;

îmbunătățirea raportului de schimb prin sporirea puterii de cumpărare a exportului.

Toate aceste obiective sunt diferite de la stat la stat, în funcție de condițiile interne și internaționale.

Comerțul cu servicii este definit în cadrul GATS (Acordul General privind Comerțul cu Servicii) , drept prestare a serviciului în patru forme:

din teritoriul unei țări în teritoriul alteia

din teritoriul unei țări, consumatorilor altei țări

cu ajutorul serviciului de aprovizionare a unei țări, prin intermediul prezenței comerciale în teritoriul altei țări

cu ajutorul serviciului de aprovizionare a unei țări, prin intermediul persoanelor fizice ale unei țări, pe teritoriul alteia

1.2 Specializare în exportul de turism

În ansamblul unei economii naționale, turismul acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, el presupunând o cerere specifică de bunuri și servicii, cerere care antrenează o creștere în sfera producției acestora. De asemenea, cererea turistică determină o adaptare a ofertei, care se materializează în dezvoltarea structurilor turistice și indirect în stimularea producției ramurilor participante la: construirea și realizarea de noi mijloace de transport, instalații de agrement pentru sporturi de iarnă, nautice etc. Dezvoltarea turismului conduce astfel, la un semnificativ spor de producție.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement, transport pe cablu.

Turismul internațional a generat mai mult de un bilion de euro din exporturi în 2013, potrivit ultimului barometru al Organizației Mondiale a Turismului (OMT), echivalentul a unei medii zilnice de 2.774 milioane de euro. Acest sector reprezintă deja 29% din exporturile mondiale de servicii și 6% din toate tranzacțiile de bunuri și servicii.

În plus față de veniturile percepute de destinații, încasările din călătorii în balanța de plăți, turismul generează, de asemenea, venituri din exporturile de servicii de transport internațional de pasageri (prestate sau nu rezidenților). În 2013, s-au generat venituri de 1,02 bilioane de euro din acest concept.

Turismul internațional (călătorii și transport de pasageri) reprezintă 29% din exporturile mondiale de servicii și 6% din totalul exporturilor de bunuri și servicii.

La nivel mondial, turismul se află pe locul al cincilea în clasamentul sectoarelor de export, după combustibili, produse chimice, alimente și produse auto. Și ocupă chiar primul loc în multe țări în curs de dezvoltare.

OMT indică o creștere de 5% a veniturilor obținute de diferitele destinații turistice din lume datorită cheltuielilor realizate de turiști internaționali pe cazare, gastronomie, spectacole, cumpărături și alte servicii, ajungând la 846.000 milioane de euro în 2013. b#%l!^+a?

Această creștere a fost echivalentă cu creșterea de turiști în întreaga lume, care au crescut, de asemenea, cu 5%, la 1.087 milioane, comparativ cu 1.035 de milioane cu un an mai devreme.

„Aceste rezultate ari de 1,02 bilioane de euro din acest concept.

Turismul internațional (călătorii și transport de pasageri) reprezintă 29% din exporturile mondiale de servicii și 6% din totalul exporturilor de bunuri și servicii.

La nivel mondial, turismul se află pe locul al cincilea în clasamentul sectoarelor de export, după combustibili, produse chimice, alimente și produse auto. Și ocupă chiar primul loc în multe țări în curs de dezvoltare.

OMT indică o creștere de 5% a veniturilor obținute de diferitele destinații turistice din lume datorită cheltuielilor realizate de turiști internaționali pe cazare, gastronomie, spectacole, cumpărături și alte servicii, ajungând la 846.000 milioane de euro în 2013. b#%l!^+a?

Această creștere a fost echivalentă cu creșterea de turiști în întreaga lume, care au crescut, de asemenea, cu 5%, la 1.087 milioane, comparativ cu 1.035 de milioane cu un an mai devreme.

„Aceste rezultate arată că este momentul ca turismul să crească ca importanță în agenda comercială, pentru a profita la maxim de capacitatea sa de a stimula atât comerțul internațional cât și integrarea regională“, a afirmat secretarul general al OMT, Taleb Rifai.

Pe regiuni

Asia Pacific este regiunea cu cea mai rapidă creștere, iar Europa este pe primul loc ca și cota de piață, după ce a crescut cu 4%. Cu 42% din veniturile din turism internațional, Vechiul Continent a condus creșterea în anul 2013, ajungând la 489.000 de milioane de dolari (357.000 de milioane de euro).

Printre primele zece destinații turistice în funcție de venituri, destinațiile asiatice au înregistrat o creștere puternică, Thailanda (+23%), Hong Kong (China) și Macao(China) (+18% în ambele cazuri), în timp ce Marea Britanie (+13%) și Statele Unite (+11%) au înregistrat, de asemenea, creșteri de două cifre. Veniturile din Spania, Franța, China, Italia și Germania au crescut între 1% și 5%.

1.3 Turismul în tranzacții internaționale

Turismul internațional reprezintă un factor important al dezvoltării economiilor naționale ale țărilor lumii și totodată îndeplinește un rol multiplicator în circuitul economic ale unei țări. Dacă transformările social-economice din epoca contemporană au creat și dezvoltat turismul internațional transformându-l, în anumite țări de pe glob, într-o adevărată sursă de venituri, la rândul ei, această ramură economică stimulează prin obiectul activității sale, dezvoltarea altor ramuri ale economiei naționale, ca de exemplu industria, agricultura, transporturile, construcțiile etc.

Turistul reprezintă un consumator de bunuri și servicii; așa cum precizează O. Snak b#%l!^+a? „din mijloacele financiare rezultate din activitatea întreprinderilor aparținând industriei turismului (transporturi, cazare, alimentație publică, alte servicii), o parte revin direct acestor unități, sub formă de beneficii și de fonduri bănești pentru plata retribuțiilor lucrătorilor ocupați în întreprinderile respective, altă parte intră în bugetul statului sub formă de impozite, taxe, cotepărți, de amortisment etc., iar a treia parte este transmisă diverselor ramuri ale economiei naționale pentru plata produselor livrate și a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului”.

Importanța deosebită a turismului o constituie impactul pe care îl are în balanța de plăți a multor țări. Auzim multe despre balanța de plăți și despre particularitățile ei în România sau în alte state, importurile de turism afectează balanța de plăți și situația economică, în general. Situația balanței noastre de plăți afectează direct Produsul Național Brut. Ecuația ce sugerează această înțelegere este următoarea:

Y=C+I+G+(E-H), unde:

Y= Produs Național Brut;

C= Cheltuieli cu bunurile de consum;

I= Cheltuieli pentru bunuri investiționale;

G= Cheltuieli guvernamentale;

E= Exporturi;

H= Importuri.

Analizând, chiar sumar, ecuația putem intui că, dacă importurile (H) exced exporturilor (E), soldul va fi negativ, iar Produl Național Brut (Y) va fi, la rândul lui, mai mic. Deci, este mai avantajos pentru economia României să atragă mai mulți vizitatori. Aceste ”exporturi de turism” sunt, într-un fel, ca și creditele și vor prijini economia. Din punct de vedere economic este mai bine să avem vizitatori străini sosiți în România, decât cetățeni români care călătoresc în afara granițelor țării.

Exportul de servicii turistice devine un obiectiv strategic nu numai de dorit, ci și de realizat practic, atâta timp cât ne preocupă creșterea produsului național și prosperitatea țării. Eforturile făcute de instituțiile guvernamentale și asociațiile profesionale pentru a atrage vizitatori străini au un impact important asupra situației balanței de plăți. Firmele care propun și asigură serviciile dorite vizitatorilor străini, stimulează vânzările, ajută economia națională.

Problemele care se pun în ceea ce privește influența pe care o exercită turismul asupra economiei unei țări sunt două și anume: fiscalitatea și presiunea inflaționistă. b#%l!^+a?Turiștii, ca și mulți alți oameni, trebuie să plătească taxe. Pentru că vin din alte țări, cheltuielile lor reprezintă o taxă pentru regiunea gazdă. În plus, față de taxele obișnuite de vânzare a serviciilor turistice, turiștii plătesc uneori taxe în moduri mai puțin directe. Taxele de aeroport, taxele de ieșire, cheltuielile vamale, cheltuielile pentru obținerea vizelor sunt doar câteva din metodele utilizate în taxarea turiștilor. Utilitatea impunerii unor astfel de taxe asupra turiștilor este îndoielnică, atâta timp cât ea servește numai la diminuarea cererii. În țara noastră, de exemplu, tariful pentru camera de hotel poate fi diferit pentru turiștii străini (în general mai mare) față de cei rezidenți.

Turiștii injectează bani (câștigați altundeva) în economia zonei gazdă. Pe de o parte, aceștia cresc venitul comunității regionale, dar, pe de altă parte, ei pot crea presiuni inflaționiste. Turiștii au, de obicei, o capacitate mai mare de a face cheltuieli, decât rezidenții. Din acest motiv ei pot oferi mai mult pentru mărfuri și servicii ca: hrană, transport, cazare, arte, ș.a., ceea ce induce presiuni inflaționiste, care pot fi dăunătoare prosperității economice a rezidenților comunității gazdă. Această stare este în mod special adevărată când inflația afectează prețurile la produse și servicii esențiale ca: hrană, îmbrăcămintea, transportul, cazarea. Prețurile pe care străinii sunt dispuși să le plătească pentru ”casele de vacanță” într-o anumită zonă pot duce la scăderea cererii solvabile a rezidenților pentru ”prima casă”. Realitățile existente astăzi în lume, inclusiv în țara noastră, ilustreză faptul că în zonele de destinație turistică intensă, prețul pământului a crescut rapid. Analistul acestui fenomen internațional, Lundberg, a remarcat faptul că, pe măsură ce industria turismului se dezvoltă într-o zonă, urcă abrupt prețul pământului. Într-o zonă subdezvoltată turistic, după calculele sale, nivelul investiției în pământ reprezintă doar 1% din investiția totală pentru un hotel, în timp ce acest procent crește la 20% într-o zonă unde turismul este deja supradezvoltat. Cu o asemenea creștere la prețul pământului, ne putem aștepta ca rezidenții locali (cu venituri scăzute) să fie efectiv ”vânați” pe piața liberă a locuințelor într-o zonă turistică dezvoltată.

Fenomenul turism este, astfel, unul cu un mare grad de complexitate și care are legături strânse cu toate celelalte ramuri ale unei economii. Particularitățile sale face ca importanța care ar trebui să i se acorde în țara noastră să fie mult mai mare, pentru că există potențial și poate contribui la creșterea economică. Ar trebui urmat modelul țărilor cu tradiție în turism care își acoperă o mare parte a cheltuielilor pe baza veniturilor încasate din turism. De asemenea, prin turism se poate crea o imagine foarte bună unei țări.

1.4 Fluxuri turistice internaționale

Un flux turistic este reprezentat de „un număr de persoane care circulă între un bazin de cerere și unul de ofertă” turistică, iar modul de formare și amploarea acestuia sunt condiționate de caracteristicile celor două bazine, precum și de o serie de factori, de o mare diversitate, care determină intensitatea și structura circulației turistice internaționale. Privit din această perspectivă, turismul internațional poate fi considerat a fi totalitatea fluxurilor ce iau naștere între țările sau regiunile emițătoare și cele receptoare de turiști.

Fluxurile turistice internaționale reprezintă una dintre cele mai dinamice componente ale schimburilor economice internaționale. Ponderea cea mai mare, în circulația turistică internațională, o au fluxurile turistice interne și cele intra-regionale (realizate între țările situate în aceeași regiune turistică).

Statisticile internaționale arată că peste trei sferturi dintre voiajele internaționale se desfășoară pe distanțe scurte, cele mai multe dintre acestea fiind realizate în interiorul sau între țările cu economie dezvoltată, din Europa, America de Nord și Asia. Analiza fluxurilor turistice internaționale se realizează utilizând atât indicatori fizici (numărul de sosiri la frontiere), cât și valorici (încasări din turismul internațional).

La scară globală, câteva bazine turistice emițătoare domină fluxurile turistice internaționale. Astfel, principalele 10 țări emițătoare de turiști, împărțite între America (SUA și Canada), Europa (Germania, Marea Britanie, Franța, Olanda, Italia, Belgia și Spania) și Asia (Japonia), reprezintă, împreună, peste 40% din bazinele de cerere turistică la nivel mondial. Acestea reprezintă principalele țări bogate ale lumii.

Mai mult de jumătate dintre turiștii internaționali au, de fapt, domiciliul în țări europene, ceilalți provenind de pe continentul american (sub 20%) și din Asia de Sud și Pacific (regiune ce înregistrează cele mai ridicate ritmuri de creștere ale sosirilor de turiști internaționali, în ultimii ani), în timp ce, împreună, Africa și Asia de Sud abia ating 3%.

Țările cu economie dezvoltată reprezintă atât marii emițători de turiști, cât și principalele destinații turistice ale lumii, astfel că ambele „capete” ale fluxurilor turistice b#%l!^+a?mondiale sunt situate, în principal, în Europa și America de Nord. De fapt, la nivel mondial, există trei mari bazine de destinație turistică sau „trei mari lacuri de vacanță ale lumii”, cum le-a denumit Georges Cazes, amplasate în jurul periferiilor meridionale ale marilor regiuni emițătoare, care reprezintă „inima” sistemului, precum și la frontierele destinațiilor turistice emergente. Cel mai important dintre acestea este bazinul euro-mediteranean, cu o concentrare turistică mai mare pe țărmul nordic al Mării Mediterane. Celelalte două sunt: bazinul America de Nord – Caraibe, zonă denumită și „Mediterana americană” și bazinul Asia de Est și Pacific.

Fluxurile turistice internaționale se împart în două mari categorii, care se completează sau se alimentează reciproc, respectiv:

Fluxuri intra-regionale (în interiorul acelorași regiuni turistice);

Fluxuri inter-regionale (între marile regiuni turistice ale lumii).

1.4.1 Perioada 1950 – 2004

Circulația turistică internaționala, având o multitudine de fațete, se impune a fi analizata cel puțin din perspectiva evoluției și a distribuției teritoriale. Să mai adăugăm ca, indicatorii cei mai expresivi de caracterizare a acestora sunt sosirile/plecările de turiști si încasările/cheltuielile din turismul internațional.

Evoluția principalilor indicatori ai circulației turistice internaționale

Tabel nr. 1

Sursa: WTO, International Tourism Overview, 1999, http://www.tia.org, date prelucrate

b#%l!^+a?

În privința dimensiunilor, în perioada 1950-2004, călătoriile internaționale au înregistrat o creștere de peste 25 de ori, de la 25,3 milioane la 759,6 milioane, într-un ritm mediu anual de 7,4%; în același timp, încasările au crescut de peste 200 ori, de la 2,1 mld USD la 455,5 mld USD.

1.4.2 Sosirii/ încasări turistice internaționale 2005 – 2013

Vizitatorul internațional desemnează din punct de vedere statistic, orice persoană care călătorește către o țara, altă decât aceea în care își are în mod obișnuit reședința, pentru o perioadă care să nu depășească 12 luni, scopul principal al vizitei fiind altul decât exercitarea unei activități remunerate în țara vizitată.

Sosiri reprezintă unitatea de măsură pentru vizitatorii străini înregistrați la intrarea în țara. Numărul de sosiri diferă de numărul persoanelor care intră în țara. Aceeași persoană din străinătate poate realiză mai multe călătorii în țara în perioadă respectivă, fiind înregistrată de fiecare data că o nouă sosire.

Țara de origine a vizitatorului internațional se stabilește după cetățenia înscrisă în pașaportul vizitatorului.

Tabel 1.1

Sursa: http://statistici.insse.ro/shop/

Exportul de servicii turistice devine un obiectiv strategic nu numai de dorit, ci și de realizat practic, atâta timp cât ne preocupă creșterea produsului național și prosperitatea țării. Eforturile făcute de intituțiile guvernamentale și asociațiile profesionale pentru a atrage vizitatori străini au un impact important asupra situației balanței de plăți. Firmele care propun și asigură serviciile dorite vizitatorilor străini, stimulează vânzările, ajută economia națională.

Problemele care se pun în ceea ce privește influența pe care o exercită turismul asupra economiei unei țări sunt două și anume: fiscalitatea și presiunea inflaționistă. Turiștii, ca și mulți alți oameni, trebuie să plătească taxe. Pentru că vin din alte țări, cheltuielile lor reprezintă o taxă pentru regiunea gazdă. În plus, față de taxele obișnuite de vânzare a serviciilor turistice, turiștii plătesc uneori taxe în moduri mai puțin directe. Taxele de aeroport, taxele de ieșire, cheltuielile vamale, cheltuielile pentru obținerea vizelor sunt doar câteva din metodele utilizate în taxarea turiștilor. Utilitatea impunerii unor astfel de taxe asupra turiștilor este îndoielnică, atâta timp cât ea servește numai la diminuarea cererii. În țara noastră, de exemplu, tariful pentru camera de hotel poate fi diferit pentru turiștii străini (în general mai mare) față de cei rezidenți.

Turiștii injectează bani (câștigați altundeva) în economia zonei gazdă. Pe de o parte, aceștia cresc venitul comunității regionale, dar, pe de altă parte, ei pot crea presiuni inflaționiste. Turiștii au, de obicei, o capacitate mai mare de a face cheltuieli, decât rezidenții. Din acest motiv ei pot oferi mai mult pentru mărfuri și servicii ca: hrană, transport, cazare, arte, ș.a., ceea ce induce presiuni inflaționiste, care pot fi dăunătoare prosperității economice a rezidenților comunității gazdă. Această stare este în mod special adevărată când inflația afectează prețurile la produse și servicii esențiale ca: hrană, b#%l!^+a?îmbrăcămintea, transportul, cazarea. Prețurile pe care străinii sunt dispuși să le plătească pentru ”casele de vacanță” într-o anumită zonă pot duce la scăderea cererii solvabile a rezidenților pentru ”prima casă”. Realitățile existente astăzi în lume, inclusiv în țara noastră, ilustreză faptul că în zonele de destinație turistică intensă, prețul pământului a crescut rapid. Analistul acestui fenomen internațional, Lundberg, a remarcat faptul că, pe măsură ce industria turismului se dezvoltă într-o zonă, urcă abrupt prețul pământului. Într-o zonă subdezvoltată turistic, după calculele sale, nivelul investiției în pământ reprezintă doar 1% din investiția totală pentru un hotel, în timp ce acest procent crește la 20% într-o zonă unde turismul este deja supradezvoltat. Cu o asemenea creștere la prețul pământului, ne putem aștepta ca rezidenții locali (cu venituri scăzute) să fie efectiv ”vânați” pe piața liberă a locuințelor într-o zonă turistică dezvoltată.

Fenomenul turism este, astfel, unul cu un mare grad de complexitate și care are legături strânse cu toate celelalte ramuri ale unei economii. Particularitățile sale face ca importanța care ar trebui să i se acorde în țara noastră să fie mult mai mare, pentru că există potențial și poate contribui la creșterea economică. Ar trebui urmat modelul țărilor cu tradiție în turism care își acoperă o mare parte a cheltuielilor pe baza veniturilor încasate din turism. Deasemenea, prin turism se poate crea o imagine foarte bună unei țări.

b#%l!^+a?

CAPITOLUL II IMPACTUL TURISMULUI INTERNAȚIONAL ASUPRA ECONOMIEI MONDIALE

2.1 Rolul turismului internațional în cadrul economiei mondiale

Turismul internațional reprezintă o sursa de devize (venituri din diverse servicii turistice, taxe vamale, diferite comisioane, etc.) sau de economisire a acestora, ca mijloc de valorificare, în condiții mai avantajoase comparativ cu formele clasice ale exporturilor, a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mărfuri destinate pieței internaționale. Turismul internațional contribuie astfel la echilibrarea balanțelor comercială și de plăti externe.

Cu toate că are un aport semnificativ la crearea PIB, turismul are și o contribuție aparte la realizarea valorii adăugate. Având ca specific consumul mare de muncă vie, de inteligență și creativitate, turismul participă la crearea valorii adăugate într-o măsură mai mare decât alte ramuri apropiate din punct de vedere al nivelului de dezvoltare.

De asemenea, turismul antrenează și stimulează producția din alte domenii. Studiile de specialitate au evidențiat faptul că activitatea unor ramuri este determinată în mare parte de nevoile turismului.

Turismul reprezintă totodată un mijloc de diversificare a structurii economiei unei țări. Astfel, necesitatea de adaptare a activității turistice la nevoile tot mai diversificate, mai b#%l!^+a?complexe ale turiștilor determină apariția unor activități specifice de agrement, transport pe cablu.

Știința economică este preocupată de realizarea unei utilizări optime a resurselor limitate, multe dintre ele, rare sau unice. Agenții economici caută să satisfacă dorințe fizice și psihologice. Cum trebuie să fie alocate aceste resurse rare în scopul satisfacerii unei varietăți de nevoi și dorințe? Aceasta este întrebarea căreia teoria și practica economică din domeniul turismului încearcă să-i dea un răspuns cât mai acceptabil.

Din această perspectivă pot fi nominalizate cel puțin trei scopuri importante ale turismului:

maximizarea importanței experienței psihologice pentru turiști;

maximizarea profiturilor firmelor ce furnizează bunuri materiale și servicii turiștilor;

maximizarea efectelor – primare și secundare – induse de investițiile turistice asupra unei comunități sau regiuni.

Pentru majoritatea țărilor, turismul internațional reprezintă un factor important de dezvoltare economică, prin consecințele sale asupra producției, consumului și ocupării forței de muncă. Această influență cantitativă exercitată de turismul internațional are, în general, efect pozitiv asupra creșterii economice. De aceea, în strategia dezvoltării economice, multe țări includ ca opțiune dezvoltarea industriei turistice. Dezvoltarea industriei turistice nu se referă însă numai la creșterea producției, ci cuprinde și aspecte calitative-sociale, umane și de protecție a mediului.

Turismul prezintă trăsăturile unui domeniu distinct de activitate constituindu-se, într- b#%l!^+a?o ramură a economiei naționale, ramură care prin specificul său, se integrează în sectorul terțiar. Este o ramură de interferență datorată complexității legăturilor ce se dezvoltă între turism și celelalte ramuri ale economiei, indiferent din ce sector de activitate face parte.

Referitor la rolul turismului în cadrul economiei naționale, literatura de specialitate evidențiază faptul că el are „un impact considerabil asupra economiilor, societăților și culturilor diferitelor țări de referință”.

„Turismul joacă un rol important în viața economică și socială, acționează ca un element dinamizator al sistemului economic global, ca un mijloc de diversificare a structurii economice, ca o pârghie de atenuare a dezechilibrelor interregionale, ca un mijloc activ de educare, de ridicare a nivelului de instruire, cultură și civilizație a oamenilor”.

Din punct de vedere economic, turistul este consumator de bunuri și beneficiază de servicii; din cheltuielile acestuia și, implicit din mijloacele financiare rezultate prin activitatea unităților economice ale industriei turismului, o parte revine direct acestor unități sub formă de profit și de fonduri bănești pentru plata salariilor lucrătorilor ocupați în unitățile respective, altă parte intră în bugetul statului sau în cel local sub formă de impozite, taxe, etc. iar a treia parte este absorbită direct în alte ramuri ale economiei pentru plata produselor și bunurilor livrate și a serviciilor prestate de aceste sectoare pentru necesitățile industriei turismului. b#%l!^+a?

OMT (Organizația Internațională a Turismului)estimează că turismul contribuie:

– cu 3-10% la PIB în țările cu economie avansată;

– cu până la 40% la PIB în economiile insulelor mici și țărilor în curs de dezvoltare;

– cele mai recente date statistice publicate indică o pondere de 5,5% a turismului în cadrul PIB total al țărilor europene .

Activitatea de turism are o importanță mai mare pentru țările lipsite de bogății naturale și care nu posedă o bază industrială, decât pentru țările dotate cu bogății minerale și agricole, ori dispunînd de o bază industrială solidă. Deci turismul procură țărilor cu posibilități reduse de export o sursă apreciabilă de venituri.

Eficiența activității de turism trebuie apreciată atât prin reflectarea și comensurarea efectelor economice, cât și și a celor sociale. Numai în acest fel se poate asigura o evaluare corespunzătoare a contribuției turismului la dezvoltarea economico-socială a țării. În esență, eficiența socială a turismului este dată de contribuția adusă de acest domeniu de activitate la petrecerea utilă a timpului liber, reconfortarea și recreerea oamenilor, refacerea capacității de muncă, ridicarea nivelului general de cunoaștere și pregătire, satisfacerea unor motivații spirituale, psihice, crearea unui climat de pace și înțelegere între națiuni.

Pe piața muncii, dezvoltarea turismului are rezultate benefice remarcabile, atât pentru redresarea economiilor naționale ale multor țări cu potențial turistic valoros, dar și prin faptul că, potrivit aprecierilor OMT (Oragnizația Mondială a Turismului), industria b#%l!^+a?turismului se situează pe primul loc în lume în ceea ce privește contribuția la ocuparea forței de muncă, asigurând într-un spectru complet al structurii acesteia.

De asemenea, turiștii injectează bani în economia zonei gazdă. Pe de o parte, aceștia cresc venitul comunității regionale, dar, pe de altă parte, ei pot crea presiuni inflaționiste. Turiștii au, de obicei, o capacitate mai mare de a face cheltuieli, decât rezidenții. Din acest motiv ei pot oferi mai mult pentru mărfuri și servicii ca: hrană, transport, cazare, arte, ceea ce induce presiuni inflaționiste, pot fi dăunătoare prosperității economice a rezidenților comunității-gazdă. Prețurile pe care străinii sunt dispuși să le plătească pentru „casele de vacanță” într-o anumită zonă pot duce la scăderea cererii solvabile a rezidenților pentru „prima casă”. Realitățile existente astăzi în lume, inclusiv în țara noastră, ilustrează faptul că, în zonele de destinație turistică intensă, prețul pământului a crescut rapid. Cu o asemenea creștere la prețul pământului, ne putem aștepta ca rezidenții locali (cu venituri scăzute) să fie efectiv „vânați” pe piața liberă a locuințelor într-o zonă turistică dezvoltată.

Importanța turismului sub raport economic poate fi subliniată astfel:

turismul îndeplinește o funcție economică importantă întrucât contribuie la crearea și utilizarea venitului național;

turismul contribuie la ridicarea social-economică a unor zone, asigurând eliminarea decalajelor interregionale;

activitatea turistică face posibilă preluarea unei părți a consumului intern casnic și antrenarea circulației bănești, determinând atenuarea fenomenului inflaționist; b#%l!^+a?

turismul valorifică zonele bogate în resurse turistice naturale și antropice neepuizând „materia primă”, valorifică acele elemente care n-ar fi putut fi puse în valoare în cadrul altei activități;

turismul prezintă și vocație ecologică întrucât, în strategia dezvoltării turistice, se impun măsuri de protejare a mediului, a valorilor fundamentale ale existenței umane, a peisajului, apei, aerului, florei, faunei;

turismul se constituie într-o importantă sursă de valută fără a necesita eforturi deosebite pe plan intern, o sursă de valorificare în condiții mai avantajoase a resurselor interne cheltuite pentru producerea unor mijloace destinate exportului, turismul se manifestă ca un important capitol al exporturilor denumit export intern, oferind piață de desfacere unei game variate de produse și servicii care, în alte condiții, nu se pot exporta sau se exportă în cantități mai mici, cu eforturi și riscuri mai mari. Această formă de export, caracterizată prin consum la locul de producție și eterogenitatea produselor și serviciilor solicitate este și foarte eficientă: ea presupune costuri mai reduse prin eliminarea cheltuielilor de transport, promovarea taxelor vamale, a comisioanelor.

Turismul internațional influențează balanța de plăți prin intermediul balanței valutare a turismului care, în funcție de natura sa, poate compensa, reduce sau agrava o balanță de plăți deficitară. Potrivit definiției adoptate de FMI (Fondul Monetar Internațional), în balanța de plăți sunt înscrise trei mari categorii de tranzacții:

tranzacții asupra bunurilor și serviciilor;

plata transferurilor;

tranzacții de capital și aur monetar. b#%l!^+a?

2.2 Internaționalizarea serviciilor turistice: factor al creșterii și dezvoltării economiei contemporane

Turismul internațional este partea cea mai cunoscută a turismului, deși știm că el nu reprezintă decât cca 20% din totalul călătoriilor. 80% sunt “turism intern”, denumit în limbajul de specialitate și ca turism “domestic”.

Turismul internațional a devenit vedeta activității de turism atât pentru contribuția sa la balanțele de plăți externe dar mai ales că era, în perioada războiului rece, când a explodat și turismul de masă internațional o excepție care proba libertatea, mai ales superioritatea sistemului democratic capitalist. Imediat, concurența între cele două blocuri s-a extins și în domeniul turismului, fiind un argument cu mare putere de convingere.

Turismul este o activitate deosebit de complexă, care reunește elemente din toate zonele activității economice dar implică și sistemele politice, legislative, financiar bancare etc. Totuși, la baza lui, contrar părerii vehiculate de regulă, nu stă infrastructura turistică (mai ales cea a serviciilor de bază) ci un amalgam de elemente din care trebuie să remarcăm pe cel impregnat peste tot: cultura, sub toate formele și aspectele ei.

Economia, ansamblul activităților umane desfășurate în sfera producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor a depășit de mult cadrul restrâns al definiției. Astăzi este un truism că revoluția tehnico-științifică a adus cercetarea la disciplinele de b#%l!^+a?graniță, la cercetările interdisciplinare, a dublat specialistul – “cel care știe totul despre nimic” – cu un nou homo universalis, dar de altă natură decât cel din epoca enciclopediștilor sau Renașterii. Producția, distribuția și consumul s-au schimbat total față de teoria clasică.

Prăbușirea sistemului comunist a adus un fenomen pe atât de insolit pe cât de interesant: Trader Tourism sau turismul de bișniță – "formă globală" în teritoriul estic. Cunoaștem cu toții, cei ce locuim în aceste spații că imediat după 1989 a înflorit o adevărată industrie. Au apărut așa numiții “bișnițari” care cutreierau statele foste socialiste cumpărând și vânzând tot felul de produse. Fenomenul a fost atent studiat.

2.2.1 Rolul STN în procesul de internaționalizare a serviciilor turistice

Societățile transnaționale reprezintă principala forță care acționează în sensul internaționalizării și globalizării vieții economice. În prezent, societățile transnaționale au depășit ca forță economică statele națiune, un număr mai mic de 50 de corporații, controlând peste 40% din exporturile mondiale, pe când vânzarile filialelor au depășit de mult volumul înregistrat de către comerțul exterior. Societăție transnaționale reprezintă entități economice care și-au extins activitățile economico-financiare dincolo de 21 granițele țării de origine. Sunt compuse dintr-o firmă-mamă și filiale implantate în mai multe țări. Internaționalizarea producției are la bază accesul facil la resurse umane, materiale și financiare la nivel internațional. Strategic, societăție transnaționale se axează pe valorificarea oportunităților oferite de mediul economic global. În dezvoltarea lor, societăție transnaționale au parcurs mai multe etape. Inițial, în perioada interbelică, dezvoltarea s-a concentrat în sensul constituirii de filiale pe piețele țărilor țintă, datorită măsurilor protecționiste manifestate în comerțul internațional. Perioada de după cel de-al doilea razboi mondial si pâna la sfârsitul anilor ’60 a fost caracterizată de liberarizarea comerțului internațional, ca urmare a rundelor GATT și a efectelor acordului de la Bretton Woods. În această perioadă a crescut rolul investițional al societăților transnaționale, pe fondul lipsei de lichidități a țărilor dezvoltate. Acțiunea societăților transnaționale, în anii ’70-’80 se caracterizează în schimb, prin accentuarea integrării regionale. Procesul de globalizare le modifică caracterul regional, afacerile acestora răspândindu-se în scurt timp, la nivelul continentelor în funcție de oportunitățile oferite și de posibilitatea de valorificare a acestora.

2.2.2 Impactul procesului de internaționalizare a serviciilor turistice asupra economiei mondiale

Turismul, cea mai puțin poluantă și ecologică ramură a economiei, are o tradiție îndelungată și este cunoscut că stimulează piață muncii, promovează creșterea și schimbă metodele de dezvoltare. Acest subiect s-a discutat cu ocazia decernării premiilor a Turismul de maine” de către WTTC (World Travel Tourism Council) în cadrul ediției cu numărul 10 a summit-ului mondial de turism, de la Beijing, China.Turismul constituie una dintre prioritățile economice ale unui număr mare de țări din întreagă lume, pentru că acestea au înțeles că prin dezvoltarea turismului pot face profit. Dintre cei 12 finaliști, au fost desemnați patru câștigători: Emirates Hotels & Resorts, Whale Watch Kaikoura, Accor și Botswana Tourism Board. Aceștia au fost aleși datorită succesului înregistrat în urmă implementării celor mai bune practici în turismul ecologic. Conform dezbaterilor din cadrul summit-ului, cea mai mare industrie la nivel mondial nu este cea a automobilelor și cea a petrolului, ci cea a turismului. încă de la începutul anilor 1990, componența economiei, turismul a fost responsabil pentru 10% din PIB-ul mondial, iar numărul oamenilor angajați în această industrie a reprezentat peste 8% din piață muncii.

Astfel, turismul a depășit domeniul petrolier și al automobilelor, devenind cea mai mare industrie a economiei mondiale și este cel mai important simbol al economiei moderne și al dezvoltării sociale. Conform unui raport al WTO (World Tourism Organization), până în 2020, 1,6 miliarde de turiști internaționali vor călători în întreagă lume, iar cheltuielile efectuate de aceștia vor ajunge la 2.000 miliarde de dolari. Rată anuală de creștere a numărului de turiști va fi de 4,35%, iar cea a cheltuielilor turistice va fi de 6,7%, ceea ce înseamnă o dublare a consumului din industria turismului, care în prezent este de 3% din veniturile globale.

Turismul favorizează investițiile mici, efecte imediate, absența poluării și beneficii permanente. Dezvoltarea turismului înseamnă pentru statele lumii o perspectivă optimistă de revenire economică. Potrivit datelor WTO, un yuan chinezesc din turism poate însemna 4 yuani pentru celelalte industrii și un loc de muncă turistic poate însemna 4,2 locuri de muncă în alte domenii de activitate economică. Nu în ultimul rând, turismul este oportunitatea prin care o țara își poate promova puterea și influența la nivel internațional, au sutinut reprezentanții domeniului turismului prezenți la summit. Ei susțin faptul că activitățile turistice pot înlesni și întări comunicarea eficientă dintre diferitele regiuni, națiuni, culture și societăți, și pot în mod direct să prezinte imaginea și statutul unui stat la nivel internațional.

CAPITOLUL III LANȚUL HOTELIER INTERNAȚIONAL ATHENNE PALACE HILTON BUCUREȘTI

3.1 Prezentarea Hilton Internațional

Hilton Internațional, un nume echivalent cu cea mai bună clasă a serviciilor hoteliere din lume, asigură managementul a peste 160 de hoteluri în mai mult de 50 de tari (68 de hoteluri în Europa).

HILTON CORPORATION este unul din cele mai vechi lanțuri hoteliere din lume, fiind fondat în 1919 cand Conrad M. Hilton cumpară hotelul MOBLEY, în Cisco, Texas, S.U.A.

Hilton Internațional s-a desprins că filială separată a lui Hilton Corporațion încă din 1949 prin operarea unui singur hotel și anume "Caraibe Hilton Internațional". Însă în decembrie 1964, cu 24 de hoteluri, Hilton Internațional s-a desprins ca o companie îndependentă ale carei acțiuni sunt cotate la New York Stock Exchange. Începand cu această dată Hilton Internațional are dreptul exclusiv să utilizeze numele HILTON oriunde în lume, în afara teritoriului Statelor Unite ale Americii, unde opereaz Hilton Corporațion. Singura legătură între cele doua companii o reprezintă sistemul propriu de rezervari folosit în întreaga lume sub numele de Hilton Reservation Service.

În 1979 Hilton Internațional se hotărăște să deschidă hoteluri în SUA, acestea urmand să se numească Vista Internațional SUA, iar în 1983 Hilton Corporațion deschide noi hoteluri în restul lumii care se vor numi Conrad Hotels.

În mai 1967, Hilton International a fost achiziționat de Trans World Airlines Inc., devenind parte a trustului Transworld Corporation.

În aprilie 1987, Hilton International a fost cumparat de Allegis Corporation, însa după numai doua luni Allegis a decis să vândă hotelurile, pentru un miliard de dolari SUA, firmei Ladbroke Group PLC, care le deține și în prezent. Astfel, Hilton International a devenit a patra și cea mai mare diviziune a grupului, alaturi de: Property, Rasing si Retailing Texas Homecare.

Ladbroke Group PLC este unul din liderii companiilor britanice de servicii, cotat la London Stock Exchange.

Anterior achiziționțrii lanțului Hilton International, grupul era deja lanțul hotelier cu cea mai rapidă creștere din Marea Britanie. Grupul a început activitatea în 1973, cu trei hoteluri, iar ulterior prin achiziționarea de noi hoteluri și mici lanțuri, precum și prin dezvoltarea și extinderea propriilor hoteluri a ajuns la 63 de hoteluri în 1987.

În urma acestei achiziții numele de HILTON a aparut în 7 localități din Marea Britanie, alaturi de cele trei deja existente. Acum operează 25 de hoteluri de primă clasă sub numele de Hilton Național, în întreaga Marea Britanie. Toate hotelurile sunt amplasate în regiuni centrale ale Marii Britanii și oferă facilități pentru turismul de afaceri și pentru agrement, dând posibilitatea unui public larg să se bucure de calitatea serviciilor sale.

3.1.2 Scurt istoric al hotelurilor Hilton

1919 – Conrad M. Hilton înfiintează hotelul MOBLEY, în Cisco, Texas, S.U.A., formând astfel HILTON CORPORATION.

1949 – se formează HILTON INTERNATIONAL prin deschiderea hotelului CARIBE HILTON în San Juan Puerto Rico.

Hilton International a fost creată ca o subsidiara a companiei Hilton Corporation, cuprinzând toate hotelurile Hilton din lume mai puțin cele din Statele Unite.

1964 – are loc separarea Hilton-ului Corporation de Hilton International. Hilton Corporation cuprinde hotelurile Hilton de pe teritoriul S.U.A., iar Hilton International cuprinde hotelurile Hilton din restul lumii.

1969 – Hilton Reservation Service = HRS, HILSTAR reprezintă puntea de legătură dintre cele 2 companii, Hilton Coroporation si International si anume sistemul comun de rezervări.

1983 – Hilton Corporation (S.U.A.) înfiintează, în restul lumii, hotelurile Conrad.

1979 – Hilton International înființează Vista International în U.S.A.

1987 – Ladbroke PLC achiziționează întreg lanțtul hotelier Hilton International, având de asemenea si hotelurile de * * * si ****, numite Hilton National în Marea Britanie; Ladbroke PLC cuprinde Vernon Pools – jocuri de noroc si pariuri, agenții imobiliare – Real Estate și Hilton International care cuprinde, la rândul sau, Hilton National și Vista International.

1997 – Hilton Corporation si Hilton International formează o alianșă. Se dorște ca pe viitor cele 2 companii sa fie reunite într-una singură, Hilton.

1998 – are loc lansarea noului logo Hilton:"It happends at the Hilton"("Se întampla la Hilton").

1998 – are loc campania publicitară.

14 mai 1999 – se formeaza Hilton Group PLC care cuprinde Hilton International si Ladbroke betting and gaming (pariuri si jocuri de noroc).

3.1.3 Scurt istoric al hotelului Athenee Palace

Hotelul Athenee Palace s-a numarat printre cele mai importante hoteluri din lume fiind implicat în istorie, a fost o imagine de supraviețuire, triumf, jurnalism și politică, putere și istorie.

1914 – a început construcția hotelului de către un arhitect francez Theophile Bradeau, iar în prima fază a avut 149 de camere si 10 suite mobilate cu mobila Louis XIV, importața din Anglia si Franța.

1916 – România a intrat în război și a gazduit corespondenți de război, cum ar fi John Reed, baronul van Meckensen care și-a stabilit rezidența în hotel.

1920 – multe nume distinse, cum ar fi primii minștrii ai Venezuelei și Greciei, tenorul Enrico Caruso precum și scriitorii E.Hope, John McCullock și Paul Morand au fost gazduiși în hotel.

1934 – Athenee Palace a funcționat ca legație sovietică iar între anii 1936-1939 a funcționat de asemenea ca misiune spaniolă pentru guvernul spaniol în timpul Razboiului Civil Spaniol.

1937 – hotelul a fost complet renovat sub conducerea arhitectului român Duiliu Marcu.

1940 – contesa Waldeck a scris despre Athenee Palace ca fiind cea mai cosmopolită scena a Europei, un nume cunoscut în cadrul hotelurilor faimoase din Europa, atragând astfel membrii ai familiei regale precum și jurnaliști cunoscuți.

1940(oct.) – au fost cazați ofiteri naziști în hotel și după razboi alți clienți renumiți, cum ar fi Yehudy Mehuhin David Oistrach si Shirley Temple.

1947 – hotelul Athenee Palace a fost naționalizat.

1965 – a avut loc o noua renovare și a fost construită aripa nouă.

1997 – Athenee Palace își deschide din nou porțile sub emblema Hilton International ca unul dintre cele mai elegante și interesante hoteluri din lume pastrând și unele încăperi originale, cum ar fi sala de bal Le Diplomat,English Bar.

3.2 Domeniul de activitate

Athenee Palace Bucharest Hilton este un hotel de cinci stele, renovat, care adăpostește 272 de camere pentru oaspeți, Executive Floor, restaurantele Cafe Royal și Pergola, English Bar, 11 săli de banchete și conferinte, centru de sănătate și alte numeroase facilități.

Athenee Palace Bucharest Hilton este vizitat de oameni de afaceri profesioniști care sosesc din toate colțurile lumii și care au cele mai mari așteptări de la acest hotel și de la angajații săi. În ajoritatea cazurilor ei stau în hotel o noapte sau doua. De aceea promtitudinea, profesionalismul, calitatea serviciului oferit, cât si atmosfera caldă și prietenoasă trebuie să fie de o înaltă ținută.

Oaspeții hotelului trebuie să rămână cu amintirea că la Athenee Palace Bucharest Hilton au întalnit personal prietenos și săritor. Fie că angajații hotelului au de a face cu un oaspete sau cu colegii, întotdeauna trebuie să ofere ceea ce au mai bun. Dacă acordă numai puțin timp unei persoane pentru a-i oferi o mâna de ajutor, acelei persoane îi va rămâne întiparit în memorie, și va fi nerabdătoare să vă mai întâlnească.

Intenția hotelului de a se asigura că fiecare oaspete va fi satisfăcut de șederea sa în hotel.

3.3 Structura organizatorica a Hotelului Athenne Palace Hilton Bucharest

Organigrama Hotelului Athenee Palace Hilton Bucharest

3.4 Mărcile Athenee Palace Hilton Bucharest

Hilton HHonors, programul premiat de loialitate pentru oaspeți pentru cele 10 mărci ale Hilton Worldwide oferă celor 30 de milioane de membri ai săi mai multe moduri de a câștiga și valorifica puncte decât orice alt program de loialitate pentru oaspeți, permițându-le acestora să creeze experiențe demne de a fi povestite în peste 3800 de hoteluri din 91 de țări.

De asemenea, HHonors este singurul program de loialitate pentru oaspeți care asigură ‘nicio dată de întrerupere a serviciului’ și ‘puncte și mile’ pentru același sejur la proprietățile sale din întreaga lume. Portofoliul de mărci Hilton Worldwide include:

Waldorf AstoriaHotels & Resorts;

Conrad® Hotels & Resorts;

Hilton Hotels & Resorts;

DoubleTree by Hilton;

Embassy Suites Hotels;

Hilton Garden Inn;

Hampton InnHotels;

Homewood Suites by Hilton;

Home2Suites by Hilton;

Hilton Grand Vacations.

Facilități

Camere spațioase;

Televizor cu HBO, CNN și ESPN;

Internet wireless;

Aer condiționat;

Mini Bar;

Ceainic și cafetieră;

Casetă de valori în cameră;

Produse cosmetice, halat de baie și papuci;

Centru spa și cazinou.

3.5 Sosiri/plecări de la Athenee Palace Hilton Bucharest 2011 – 2013

Sosiri Athenee Palace Hilton

Obiectiv: oaspetii se vor simti in largul lor, bineveniti si li se va insufla un sentiment de incredere in ceea ce privește cazarea in hotelul Athenne Palace Hilton.

Standarde de servicii de marca:

Nici un oaspete nu va aștepta mai mult de trei minute la coada inainte sa fie servit sau inante ca un membru al echipei sa se apropie de el si sa ii explice serviciile de cazare.

Oaspetii vor fi intampinati folosind numele hotelului.

Se va confirma tipul de camera rezervat, daca este o camera de fumatori sau de nefumatori, data plecarii si tariful.

Se va confirma numărul de membru Hhonors; daca oaspetele nu este membru se vor reitera avantajele calitatii de membru, se va incuraja aderarea și se va oferi un formular de înscriere.

In cazul oaspetilor membri Hhonors, se vor explica avantajele procedurii „Non stop Farewell".

Se vor reconfirma numerele de membru Frequent Flyer pentru companiile aeriene; daca acest număr nu exista în baza de date, oaspeții vor fi încurajați să își folosească legitimația de membru și se vor menționa avantajele „doubledipping"

Daca oaspetele a mai fost cazat în hotel, membrul echipei care îi face cazarea va menționa câteva amanunte din istoricul cazărilor precedente, subliniind faptul că hotelul apreciaza fidelitatea.

Numerele camerelor vor fi indicate în scris, cu claritate și nu vor fi niciodata menționate oral.

Oaspetilor li se va indica drumul spre camera lor și li se va ura o ședere placuta in hotel.

Tuturor oaspeților li se va oferi asistenta la transport bagajelor; cel puțin un bagajist va fi în permanența la dispoziria lor.

Se vor menționa unul sau doua caracteristici importante ale hotelului, fără a reține oaspetele prea mult la recepție.

Daca oaspetele este însoțit pâna la camera, sau cand sosește bagajistul, se pot sublinia una sau doua caracteristici principale ale dormitorului, care altfel ar putea fi trecute cu vederea.

Dacă oaspetele este însoțit pâna la camera, toate sacoșele, pachetele și hainele oaspetelui vor fi transportate de catre bagajist.

Se vor oferi băuturi răcoritoare din partea hotelului, cum ar fi sucul proaspat de fructe (NUMAI IN HOTELURILE DIN STATIUNILE DE VACANTA).

În perioadele în care se formează cozi mai lungi, un membru al echipei va fi prezent pe hol, accelerand serviciile de cazare și oferind asistenta.

Plecări de la Athenee Palace Hilton

Obiectiv: servicii promte, prestate cu amabilitate, care oferă oaspetelui sentimentul ca a beneficiat de valoarea integrala a serviciilor achitate si ca noi apreciem alegerea pe care a facut-o, precum si sugestiile sale.

Standarde de servicii de marca:

Nici un oaspete nu va aștepta mai mult de trei minute la coada înainte să fie servit sau înainte ca un membru al echipei să se apropie de el și să îi explice serviciile din recepție sau să accelereze oferirea acestora.

Factura oferită oaspetelui va fi clară, ușor de citit și absolut corecta.

Toate solicitările oaspetelui vor fi satisfăcute într-o maniera agreabila, fără ezitări sau comantarii; toate documentele justificative vor fi la îndemână.

Tuturor oaspeților li se va oferi asistență la transportul bagajelor, cel puțin un bagajist va fi în permanență la dispoziția lor.

Tuturor oaspeților li se va adresa un salut cordial de rămas bun, cum ar fi invitația de a reveni în hotel, urarea de drum bun sau de o zi bună, etc.

3.6 Evoluția financiară Athenee Palace SA

Grafic indicatori financiari Athenee Palace SA 2011 – 2013

Evoluția cifrei de afaceri

Venituri și cheltuieli

3.7 Analiza SWOT Athenee Palace Hilton Hotel Bucharest

Analiza SWOT reprezintă un pas important și presupune analizarea punctelor forte, punctelor slabe, oportunitățile pe piață și amenințările.

Analiza SWOT este un proces foarte simplu care poate oferi companiei o perspectivă nouă în ceea ce privește potențialele probleme și punctele critice pe care le întâlnește pe parcursul activității sale.

Analiza SWOT pentru Athenee Palace Hilton Hotel Bucharest, reprezintă cea mai mare importanță în activitatea tehnico managerială utilizată pentru poziția strategică pe care o ocupă.

Scopul principal al analizei este de a identifica și a atribui fiecare factor semnificativ la una din cele patru categorii: puncte tari, puncte slabe, oportunități, și amenințări, astfel încât compania să obțină o perspectivă obiectivă. Analiza reprezintă un element util în dezvoltarea strategiei de marketing.

Tabel 1.2 Analiza SWOT

Concluzii și recomandări

Atâta timp cât proiectarea imaginii dorite reprezinta una din țintele principale ale hotelului, care își cunoaște locul pe piața și care dorște să se plaseze cât mai sus în aceasta, instrumentele de comunicare și de exprimare a imaginii companiei reprezinta două din principalele direcții ce trebuiesc analizate atât la nivel strategic cât și tactic.

Succesul creării imaginii, firma este legat de consistența produsului, o pozitie organizată și comunicare efectiva cu segmente de tinta. Hotelul Athenee Palace Hilton Bucure§ti are, în general, la bază , o pozitie competitive analizând în permanența imaginea și poziția concurenței. Însa nu există o imagine clară a poziționarii fiecărei companii hoteliere internaționala în România, atunci când vrem să facem o comparație de poziții ocupate pe piață.

Deși multe companii hoteliere internaționale, existente azi, în România, nu au folosit o maniera sistematică de comparative și nu exista un sistem de referință, exista însă si exceptii. Athenee Palace Hilton s-a pozitionat având la baza atribute tangibile si intangibile ale produsului, de fapt punctele forte ale companiei. Aceasta poate fi explicat probabil, prin poziția de lider, ocupată de hotel în momentul actual. În cadrul hotelului, departamentul de marketing a prezentat poziția companiei ca și imagine a companiei.

De asemenea, este foarte important pentru renumele hotelului, faptul ca numele acestuia reprezintă de fapt logo-ul hotelului: Athenee Palace Hilton București. Citandu-1 pe Kothler (1999), o poziționare efectiva este ceruta pentru a conferi credibilitate prin imagine și diferențiere și pentru a oferi beneficiile promise clienților. Toate este criterii ar trebui sa fie consistente și să constituie punctul de plecare al unei poziții organizate.

În cadrul altor companii hoteliere prezente în România, mijloacele de comunicare utilizate arata o apropiere mai mult tactică decât strategică. Modul în care aceste hoteluri utilizează aceste instrumente arată o tendință de a le alege mai mult pe criteriu de acomodare decât în funcție de eficiență. Nu exista nici o evidență că mijloacele de comunicare sunt exploatate la maxim, situatia variând în funcție de companie.

În cazul hotelului Athenee Palace Hilton Bucurști există un interes mai mare în a crea o imagine distinctă, astfel efortul de a promova este mai direct și mai consistent, utilizându-se o mixtură de comunicație integrate incluzțâd instrumente mai puțin utilizate de alte companii concurente. Acest hotel conferă o importanță mai mare relațiilor cu publicul și activităților de publicitate fiind de fapt singurul care se axează pe asocierea hotelului cu alte valori și care contruieste personalitatea hotelului ca un punct puternic de diferențiere.

Athenee Palace Hilton București ar trebui să-și stabilească poziția pe piață bazându-se pe propriile puteri și nu să o facă împotriva concurenței, alegând atribute care favorizează pozițiile menite să acapreze mintea clienților. Membrii organizației ar trebui să împărtășească aceleași valori în cadrul hotelului, atributele si beneficiile putând astfel să ofere publicului o imagine cât mai clara și plină de informații.

Hotelul ar trebui să dezvolte în permanență identitatea sa, integrând cultura, personalitatea, propria reflexe fizica si relațiile cu ceilalți. Ar trebui să construiască o reputație perfectă, pozitivă cu clienții și în cadrul comunității de afaceri, printr-un proces flexibil de comunicare, reflectând și transmițând imaginea hotelului nu numai clienților săi și altor segmente de piata.

Pentru lanturile hoteliere este extrem de important să folosească modele pentru a construi preferințele companiei utilizând criterii potrivite de segmentare bazându-se pe psihografice pentru ca în zilele noastre, oamenii preferă un nivel emoțional de exprimare. Modelele vor lua în calcul segmentele țintă și stadiul la care sunt plasați consumatorii: anticipare, achiziție, actualizare sau cazare. Astfel valorile clienților și stilul de viața cer un model cu care să se rivalizeze și o personalitate care să se potrivească hotelurilor.

Este necesar înzestrarea hotelului cu personalitate pentru a crește preferințele clienților și vizitele lor în cadrul hotelului printr-o apropiere emoțională, prin asocieri si loialitate.

Hotelul Athenee Palace Hilton Bucurști analizează și evaluează mijloacele de comunicare ale marketingului în paralel cu targetul piețelor și segmentelor acestora, cât și valorile hotelului și beneficiile clienților, stabilește planuri de comunicare incluzând analize periodice, obiective, strategii, tactici și ținte de atins. Monitorizeaza reliazările programelor de comunicare și eficacitatea acestora, măsoară impactul imaginii hotelului.

Promovarea atributelor reale ale hotelului și a factorilor de diferențiere, explorarea punctelor de vedere ale consumatorilor privind imaginea hotelului si serviciile oferite, refuzarea stereotipurilor cum ar fi: standarde , calitate și servicii suprautilizate în promovarea companiilor.

Stabilirea mijloacelor de comunicare și instrumentelor de media ca urmare a unei profunde analize și evaluări a impactului lor asupra imaginii companiei.

Hotelul poate apela și la alte surse de informare astfel încât să crească încrederea și valabilitatea imaginii având la baza o triangulare cu informația adunată din afara companiei.

Alte surse de informare ar merita să arate interes în investigarea atitudinii clienților față de hotelul Athenee Palace Hilton București; punctul lor de vedere si imaginea hotelului ar trebui analizate și comparate cu intențile hotelului privind identitatea mărcii, poziția și obiectivele comunicarii.

BIBLIOGRAFIE

Cristiana Cristureanu ,Nicolae Neacsu,Andreea Baltaretu – Turism international, 1999

Cristureanu, Cristiana, Strategii și tranzacții în turismul internațional, Editura C.H. Beck, București, 2006

Cetină, Iuliana – Marketingul competitiv în sectorul serviciilor Editura Rao, București 2001

Gabriela Stanciulesc – Managementul turismului durabil in centrele urbane, Editura Economica, Bucuresti, 2004

Gray, P. H., International Travel – International Trade, Lexington Books, Londra, 1970

Kothler, Phillip – Hotelul- economie si management", Ed. Uranus, 1999

Lector Univ. Dr. Alexandru Nedelea – Piața turistică, Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 2003

Minciu, Rodica, Economia turismului, Ediția a III-a revăzută și adăugită, Editura Uranus, București, 2005

Postelnicu, Gheorghe – Turism internațional, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2007

Rodica Minciu – Economia turismului , Editura Uranus,iunie 2000

SNAK, O., BARON, P., NEACȘU, N. – Economia turismului, Editura Expert, București, 2001.

Patriche, Dumitru – Marketing în economia de piață, Editura Optimal, București, 1991

http://statistici.insse.ro/shop/

http://www3.hilton.com/en/hotels/romania/athenee-palace-hilton-bucharest-BUHHITW/index.html