Stirea de Televiziunedocx

=== Stirea de televiziune ===

Funcțiile comunicării mediatice

Harold D. Laswell considerat întemeietorul disciplinei comunicării, consideră că mass-media funcționează în beneficiul societății din patru puncte de vedere, și anume: are funcția de informare și supraveghează mediul înconjurător, prin funcția redacțională corelează un răspuns informațiilor strânse, distrează cititorul, telespectatorul prin funcția de divertisment și transmite cultura generațiilor care vin prin funcția de socializare.

Comunicarea prin mass-media are următoarele funcții: funcția de informare, funcția de interpretare, funcția de liant, funcția educativ-culturală și funcția de divertisment.

Funcția de informare

Prin funcția de informare, mass-media influențează, orientează și dirijează opinia publică, interesele și motivațiile oamenilor, poate realiza instalarea unei apatii sau, chiar distrugerea discernământului; poate distruge voințade a înțelege și a acționa.

După cum prezintă Mihai Coman: “Între noi și lume se insinuează, treptat,un mediator, o instituție care adună informația, o selectează, o ambalează în forme accesibile și o difuzează – facilitând, prin chiar efortul ei de mediere, accesul nostru la realitate, ceea ceînseamnă că un număr din ce în ce mai mare de oameni, că grupuri și chiar colectivități enormedepind de mass-media pentru a stăpâni, înțelege și judeca lumea înconjurătoare.”

Funcția de interpretare presupune, calitatea noastră de consumatori de informații,simțim nevoia de a primi o prezentare cât mai ordonată și coerentă, încărcată cu un anume sens șideja ordonată după o anume ierarhie, a lumii care ne înconjoară, a evenimentelor din jurulnostru, pentru a putea lua mai ușor anumite deciziile firești ale vieții de zi cu zi.

Funcția de liant

“În fiecare seară, timp de o jumătate de oră, jurnalul deactualități de la televiziune trece în revista cele mai importante evenimente ale zilei; cu toateacestea, faptul social cel mai important, despre care jurnalul nu vorbește niciodată este acela căcel puțin jumătate din populația unei țări este imobilizata, timp de o jumătate de oră, în fata jurnalului televizat.

Această funcție este consecința celor anterioare și putem spune că astfel oameni foarte diferiți, de naționalități diferite, pot descoperii că au aceleași judecați morale când dezbat subiecte precum o emisiune televizata sau un serial

Funcția educativ-culturală

Este acea funcție care dă măsura capacității mass-mediade a socializa explicit indivizii, prin emisiuni, articole, campanii create în acest stop și, implicit prin obținerea, pe diverse teme, a solidarității sau a consensului.”

Procesul de culturalizare afost, foarte mult timp, pus în slujba familiei (părinți, rude, prieteni), a bisericii și, mai apoi, așcolii. Apariția și evoluția mass-mediei a preluat o mare parte din funcția de formator de opinie șia comportamentului și de transmitere a valorilor și cunoștințelor cultural – științifice.

Funcția de divertisment

Prin această funcție mass-media răspundedorinței de relaxare, de odihnă a omului stresat de solicitările profesionale, personale, dar și seteide evadare într-un univers imaginar a persoanei care nu-și găsește locul în realitatea cotidiană. Nu numai că, procentual, emisiunile sau paginile dedicate amuzamentului sunt în continuăcreștere, dar, mai mult, se constată o orientare tot mai marcanta către tratarea în termeni despectacol a tuturor subiectelor abordate de mijloacele de comunicare în masă.

În ultimele decenii, resursele remarcabile ale mass-media (în deosebi ale televiziunii)de a oferi un răspuns adecvat nevoilor umane de relaxare și evaziune au condus la amplificareaacestei funcții în detrimentul celei de informare sau de transmitere a valorilor culturale fundamentale.

Mass-media

Mass-media joacă un rol fundamental în societatea contemporană. Mass-media exercită o influență puternică asupra mediilor noastre, nu numai că oferă divertisment, ci furnizează și modelează o mare parte din informații pe care le utilizăm, în exercitarea noastră cotidiană.

Mass-media desemnează „mijloacelor de informare în masă” sau ansamblul mijloacelor și metodelor tehnice de informare a maselor de oamni și s-a format prin alăturarea cuvântului englez „mass”, ce înseamnă masă de oameni și a cuvântului latin „media”, fiind pluralul substantivului „medium” (intermediar, mijloc, transmițător). În limba germană și în limba franceză, pluralul este evidențiat prin cuvintele: „die Medien” și „les medias”. Prin termenul de „medium” se înțelege acel canal prin care mesajul transmis parcurge distanța dintre emițător și receptor sau distanța dintre sursă și destinatar.

Analiza efectelor mass-media reprezintă principala preocupare a cercetătorilor în studiile privind comunicarea de masă. Aceasta deoarece mass-media, acționând asupra întregii societăți, poate afecta personalitatea umană în cele trei dimensiuni ale sale: cognitivă, afectivă și comportamentală. Astfel, rezultatele acestor căutări au fost o serie de teorii care încearcă să descrie, să explice și să prezică ce se întâmplă atunci când anumite categorii de oameni sunt expuse unor conținuturi specifice prin intermediul unui anumit mijloc de comunicare de masă.

Coform definiției date de DEX, mass-media înseamnă: „Totalitatea mijloacelor tehnicede comunicare în masă a informațiilor și cuprind toate sursele de informație publice, televiziune, radio, internet, inclusiv aparițiile periodice din ziare, reviste sau foiletoane”.

Totodată, o altă definiție a mass-media dată de Dicționarul Politic: „Presupune un ansamblu mijloacelor sau al modalităților tehnice de informare și care influențează masele de oameni prin intermediul presei, radioului, televiziunii, discursurilor și al altor mijloace.”.

„Mass-media își desfășoară activitatea ca un sistem ce furnizează informații esențiale pentru societatea în acre trăim, existând și consecințe importante asupra populației. Atâta timp cât sistemul mass-media răspunde la necesitățile societății și îl informează, sinstemul va rămâne același”.

„Opinia publică este motorul care antrenează roțile democrației și se exprimă, în principal prin mass-media. Formarea opiniei publice și menținerea comunicării între membrii acestor comunități în contunuă expansiune au fost posibile prin introducerea și generalizarea maass-media.”

Au fost produse două teorii de bază referitoare la rolul pe care îl are mass-media, decătre mediile social-politice din ultimele cinci secole:

Teoria autoritară își are originea în societatea controlată a renașterii, conform căreiao castă, presupusă înțeleaptă și nu foarte numeroasă, decidea ce trebuie să știe și să facăsocietatea. Acesta teorie autoritară a presei există și în zilele noastre în acele zone undesocietatea este controlată de o clasă, în dauna maselor largi.

Teoria liberală apăruta în Anglia prin secolul al XVII-lea, devine dominantă tocmaiîn secolul al XIX-lea. Această teorie nu vede mass-media ca un instrument guvernamental și nici purtător de cuvânt pentru o elită conducătoare. “Se consideră că masele de oameni sunt apte sădiscearnă între adevăr și minciună și se exprimă liber prin mass-media ca într-o agoră a ideilor șiinformațiilor, pentru a contribui la determinarea politicii publice. Este esențial ca într-o societateliberă minoritatea și majoritatea, cel slab și cel puternic, să aibă acces liber la exprimarea publică.”

Mass-media este o sursă de putere, influență și control, un spațiu de manifectare a voinței publice, o sursă de imagine a realității sociale, iar termenul de media are o dublă semnificație, pe de o parte materială, iar pe de altă parte ideatică sau intelectuală. Cele două dimensiuni le întâlnim și în cadrul programelor de televiziune, în primă instanță este receptat mesajul vizual, după care este interpretat materialul în funcție de trăirile fiecărei persoane.

Efectele mass-mediei sunt acele forme de exercitare a influenței mas-media asupra cititorului, receptorului și telespectatorului. Totodată, un efect al cominicării prin mass-media se realizează atunci când orice schimbare în comportamentul publicului este cauzată de expunerea unui mesaj media, efectulse maninestă la nivelul comportamental al telespectatorului.

Televiziunea

Definiții. Concepte

Prin televiziune se înțelege acea tehnică de transmitere la distanță a unor imagini în mișcare, pe calea unor unde vizuale. Din punct de vedere tehnic, televiziunea este definită ca un procedeu de descompunere, transmitere la distanșă și apoi de recompunere a imaginilor.

Televiziunea este mijlocul de comunicare cel mai complex, deoarece oferă posibilitatea de a convinge telespactatorul prin intermediul unei prezentări senzoriale. Prin intermediul televizunii se îmbină cuvintele și a imaginile și pătrundinvoluntar în mintea telespectatatorului mai mult decât orice alt mijloc de comunicare. Totodată, televiziunea este instituția care realizează materiale televizate și le transmite prin cadrul programelor televizate.

Roger Silverston, referitor la sistemul tele-tehnologic, din acdrul televiziunii spune următoarele: Tehnologiile, incluv televizorul, sunt obiecte atât simbolice, cât și reale. Dar sunt obiecte constituie printr-o gamă de proiecte și de utilitate, în concepție și în practică și nu pot fi înțelese inafara implantării lor sistematice în dimensiunile politice, economice și culturale ale societății moderne.

Acest mijloc de comunicare a apărut în perioada celor două războaie mondiale și a început să se dezvolte la nivel de public la sfârșitul anilor 1940, în Statele Unite și apoi în Europa.

Redactarea textelor pentru televiziune

Modul de transmitere al unui text, în formă scrisă, prin intermediul revistelor, ziarelor, sau vorbită, prin intermediul, radioului sau televiziunii, inflluențează receptarea sa, de aceea un jurnalist trebuie să își adapteze stilul și să își adapteze organizarea informației în funție de canalul de comunicare prin care transmite mesajul.

Mesajul audio și video este prezentat în flux continuu, de aceea trebuie să existe o concordanță între cele două, deoarece ceea ce nu se înțelege în mometul difuzării rămâne o informație pierdută, televiziunea fiind un mediu instantaneu.

Prin alăturarea lor, între imagini și cuvânt pot exista anumite relații, spre exemplu o imagine foarte captiantă prin dramatismul și ineditul ei poate distrage atenția telespectatorului de la comentariu. De altfel, un comentariu interesant va putea pune în umbră imaginea care îl însoțește. Un text nu este absolut liniar, el poate să conțină pasaje mai mult sau mai puțin interesante, la fel se întâmplă și în ceea ce privește succesiunea de imagini. De aceea momentele cele mai bune ale discursului vizual nu trebuie să coincidă cu momentele cele mai bune ale discursului verbal și de cele mai multe ori atenția telespectatorului trebuie să fie condusă alternativ între palierul vizual și cel auditiv.

Imaginea reprezintă reproducere a unui obiect obținută cu ajutorul unui sistem optic; reprezentare plastică a înfățișării unei ființe, a unui lucru sau a unei scene din viață, obținută prin desen, picture, poză sau filmare.

Imaginile sunt stocate în memorie și asociate cu mediul care le-a furnizat, însă au apărut și consecințe negative ale dominației imaginii în televiziune, fapte care nu ar fi catalogate drept știri sunt acum difuzate numai pentru că imaginile filmate la fața locului sunt impresionante. Spre exemplu, toate infracțiunile și crimele prezentate la știrile de la ProTV de la ora 17.00. Violența transmisă chiar și prin intermediul media ajunge să fie tot mai căutată de către public, de aceea se și realizează materiale cu acest conținut.

Prin influența cuvântului asupra imaginii se înțelege că o imagine nu poate să numească o persoană, un lucru sau un eveniment, imaginea nu oferă decât indicații generale despre locul sau momentul în care a fost înregistrat materialul. Totodată, influența imaginii asupra cuvântului are un rol inportant în transmiterea mesajului, deoarece imaginea are un efect mai rapid și poate comunica o mai mare cantitate de informații.

Posturile de televiziune se adresează unei unui public larg, cu un bagaj culrural eterogen, dispunând de capacități de înțelegere diferită. Materialele audio-vizuale difuzate să fie cât mai accesibile, permițând telespectatorului să înțeleagă imediat, fără greutate, sensul mesajului.

Știrea de televiziune

Concept

Știrea de televiziune este o relatare audio vizuală succintă despre un fapt, o problemă sau o situație, de actualitate ce interesează un număr mare de persoane. O știre trebuie să răspundă la cele șase întrebări Cine? Ce? Când? Cum? De ce?, care determină caracterul subiectului despre care se vorbește. Totodată, știrile de televiziune prezintă fapte care se caracterizează prin numărul de persoane care sunt afectate, prin prezența unui element de conflict, prin spectaculozitate, prin dramatism sau printr-un interes uman justificat.

Tipologii de știri

După criteriul conținutului, știrile de televiziune se pot delimita conform domeniului căruia îi circumscriu, în: politice, medicale, culturale, sociale, sportive etc. și presupun strategii de producție diferite.

După gradul lor de interes în timp, știrile unui jurnal televizat aparțin categoriei de actualitate imediată (hard news), fiind știri cu impact puternic, dar de scută durată și cu un grad înal de spectaculozitate, sau categoriei de largă actualitate (soft news), ca relatări care nu primesc decizii ori schimbări majore, ci fac referire la fapte diverse, fără dependenșă fașă de momente precize și a căror difuzare nu reclamă o urgență maximă.

După criteriul duratei lor, știrile de televiziune pot fi: flash-uri (evenimentul este doar enunțat în maxim 30 de secunde), știri cu durată medie (cuprinse între 30 de secunde și două minute) și știri ample (care depășesc două minute, dar nu trec de patru minute).

Conform raportului dintre momentul difuzării unei știri de televizune și momentul producerii evenimentului despre care se relatează, se disting: știri în curs (focalizate pe evenimete aflate în desfășurare), știri anticipatoare (prognozează evenimente din perspectiva imediată) și știri „post factum” (fac referire la evenimente încheiate).

În funcție de relația dintre imagine și comentariu, o știre de telviziune poate să se instituie ca: „imagine comentată, comentariu ilustrat cu imagini generice, comentariu cu imagini aleatorii”.

Structura știrii televizate

Indiferent de modul de structurare al informației, știrea de televiziune este o arhitectură cu trei niveluri atacul sau lansarea, corpul știrii și finalul (engl. lead-out).

Jurnalismul de televiziune desemneză prin lead textul de prerzentare, de anunț al știrii, citit de pe prompter de prezentatorul jurnalului televizat. Durata acestui text este cuprinsă între 5 și 15 secunde și emisă întotdeauna în direct. Prin lead se captează atenția telespectatorului, se prezintă perspectiva din care va fi tratat subiectul și oferă o minimă localizare în context a evenimentului.

În corpul știrii este prezentat materialul video realizat de reporter și cameraman și prezintă desfășurarea acțiunii” în cadre și text prin care se spune o poveste ce are un fir narativ.

În lead-out prezentatorul citește de pe prompter un text post-știre, la încheierea difuzării imaginilor filmate. Îrin acest text, prezentatorul face trecerea către textul următor din cadrul jurnalului de știri.

Elaborarea știrii de televiziune

Principala calitate a unei informații care este transformată în știre, trebuie să facă referire la: „evenimente, fapte și opinii care interesează un număr mai mare de oameni”. Între criteriile de selecție a știrii de televiziune se caută proximitatea, importnța evenimentului, personalitățile implicate, conflictul, senzaționalul, consecințele și interesul uman.

În primul rând, jurnalistul trebuie să îmi asume subiectul pe care îl realizează, după care trebuie să își caute sursele de informații. Cea mai frecventă sursă este internetul, platfornele agențiilor de presă sau de la acei colaboratorii permanenți și corespondenții din teritoriu. Trebuie să existe echipa completă care se deplasează pe teren, în vederea realizării materialului sau abordării unui eveniment.

După stocarea materialelor de pe teren, înregistrarea de cadre, interviuri, declarații, materiale la fața locului cu subiectul propus, toate materialele se trimit pentru a fi prelucrate în studiorile de televiziune. După realizarea produsul final acesta va fi transmis pe post în cadrul jurnalului de știri.

Influența televiziunii asupra publicului

Orice modificare a atitudinilor șicomportamentului unor indivizi nu are la bază o schimbare a sistemului de valori în care acestacrede și, implicit, o influență a acelor surse care au și rol educativ.“Perseverența cu care mulți manageri și jurnaliști susțin că televiziunea nu ar trebui săaibă un rol educativ arată tocmai incapacitatea de asumare a acestui rol pe care televiziunea l-acăpătat, indiferent de intențiile sale. A susține că televiziunea informează fără să formeze este cași cum ai dori ca soarele să încălzească fără să dea lumină. Orice act informativ este, în acelașitimp, și un act formativ, chiar dacă intențiile sursei nu converg în această direcție. Este unfenomen obiectiv care ar trebui să-i preocupe pe acei jurnaliști care cred că, negând roluleducativ al televiziunii, acesta nu există.”

Exista foarte multe cauze ale abuzuri din societatea contemporană: creșterea într-ofamilie dezorganizată, abuzurile la care au fost supuși copiii, continua goană după oportunitățimereu refuzate, frustrarea legată de nivelul de trai, dificultatea din ce în ce mai mare de a trece peste prăpastia care separă categoriile sociale, greutatea de a alege singur un drum în viață etc.Din această cauză este mai greu să facem diferența între efectele violenței media și influențacelorlalți. Totuși, peste 100 de studii de specialitate realizate in ultimii 40 de ani au demonstratcă, copiii care privesc mai mult la televizor (peste patru ore pe zi) tind să-și rezolve conflictelemai agresiv decât ceilalți; de asemenea, cu cât copiii încep să privească la televizor de la o vârstămai fragedă, cu atât sunt mai predispuși să comită acte de violență mai târziu.Continuăm acest studiu cu premisa, elementară, că „televiziunea poate să adune în fața jurnalului de știri de la ora douăzeci mai mulți oameni decât toate cotidianele de dimineață și deseară la un loc”

Dr. Tiberiu Mircea, șeful Clinicii de Psihiatrie Infantila din Timișoara, susține: “Atâtatimp cât nu ai o cercetare la bază, afirmația că violența din mass- media influențează psihiculcopiilor și adolescenților tine doar de un aspect generalizator. Nu se poate nega însă ca mass-media, televiziunea în special, prezintă cel mai adesea cazuri în care violența apare ca mijloc derezolvare a problemelor. Cred însă că violența este în primul rând o problemă de comunicare.Acolo unde individul nu este capabil să comunice, intervine violenta. Și mass-media promoveazănon-comunicarea, iar incitarea la violența este amplificată”.