Stirea de Televiziune Si Batalia Pentru Rating
LUCRARE DE LICENȚĂ
Știrea de televiziune și bătălia pentru rating
CUPRINS
INTRODUCERE
1. ȘTIREA DE TELEVIZIUNE
1.1. Definiție
1.2. Tipologii ale știrii de televiziune
1.3. Structura știrii
1.4. Reporterul în stand-up
1.5. Elaborarea știrii de televiziune
1.6. Realizarea știrii de televiziune
2. JURNALELE TELEVIZATE ȘI BĂTĂLIA PENTRU INFORMAȚIE
2.1. Caracteristicile mesajului audiovizual
2.2. Jurnalul televizat
2.3. Sursele de informare
2.4. Sursele de informare ale românilor
3. COMPARAȚIE ÎNTRE JURNALELE INFORMATIVE DE LA TVR 1 ȘI ANTENA
3.1. Date generale despre Antena 1 și TVR 1
3.2. Selecția și ierarhizarea știrilor
3.3. Știrile și interesul public
3.4. Comparații între știrile de la Antena 1 și TVR 1
3.5. Analiză comparativă între TVR 1 și Antena 1 privind audiența în rândurile populației
CONCLUZII
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
„Fiecare copil născut în același moment cu televiziunea o consideră ceva atât de mult de la sine înțeles, că nu poate concepe o epocă anterioară. El va fi înclinat să o considere epoca zilelor noastre.”
Briggs și Burke
Televiziunea reprezintă o componentă principală a vieții contemporane, majoritatea populației devenind oarecum dependentă de această instituție. Lumea contemporană nu își poate imagina o seară fără buletinele de știri, astfel atât televiziunea, dar și jurnalele de știri au devenit elemente necesare pentru întreaga lume.
Această lucrare de licență reprezintă o sinteză a numeroaselor date existente în literatura de specialitate despre știrile de televiziune dar și a cercetării proprii. Am ales acest titlu de lucrare de licență „Știrile de televiziune și bătălia pentru rating”, în primul rând pentru că știrile de televiziune reprezintă una dintre sursele de informație a populației, dar și pentru că există o continuă întrecere între programele de televiziune din punctul de vedere al audienței.
Scopul acestei lucrări este de a oferi o imagine complexă și omogenă a știrilor de televiziune. Datorită acestui scop mi-am propus următoarele obiective ce au fost atinse pe parcursul lucrării: analiza conceptului de știre în televiziune, cercetarea tipurilor de știri, analiza structurii știrii de televiziune, examinarea elaborării știrii de televiziune, evidențierea caracteristicilor mesajului audiovizual, definirea și analiza tipurilor de jurnal televizat și identificarea surselor de informare, dar și analiza a două posturi de televiziune.
Cercetarea cuprinde două capitole și studiul de caz, după cum urmează:
Capitolul 1: Știrea de televiziune
În primul capitol se conturează definiția știrii de televiziune, termenul cheie de pe parcursul lucrării de licență.
Capitolul 2: Jurnalele televizate și bătălia pentru informație
Capitolul doi face o trecere în revistă a mai multor concepte și anume: caracteristicile mesajului audiovizualului, jurnalul televizat, sursele de informare, dar și sursele de informare pentru români.
Capitolul 3: Studiu de caz. Comparație între jurnalele informative ale TVR 1 și Antena 1
Acest ultim capitol este constituit din studiul de caz ce reprezintă o comparație între două jurnale de știri difuzate la două programe de televiziune diferite, TVR 1 și Antena 1. Pe parcursul acestui capitol vom descoperi date generale despre ambele posturi de televiziune, vor fi analizate în paralel selecția și ierarhizarea știrilor. Cercetarea propriu-zisă este însoțită de o analiză comparativă între cele două posturi de televiziune privind audiența pe care o înregistrează în rândurile populației.
Lucrarea este ilustrată cu grafice menite să ușureze înțelegerea proceselor, fenomenelor și problemelor expuse.
Doresc să mulțumesc întregului colectiv de cadre didactice de la specilizarea Jurnalism, din cadrul Facultății de Litere, Universitatea din Craiova, care mi-au pus la dispoziție materialele bibliografice necesare, mi-au oferit sugestii utile pentru îmbunătățirii lucrării și care m-au sprijinit într-un fel sau altul în realizarea ei.
1. ȘTIREA DE TELEVIZIUNE
1.1. Definiție
„Știrile televizate și serialele polițiste au multe lucruri în comun. Dacă serialele polițiste sunt o dislocare metaforică a evenimentelor vieții reale, știrile televizate sunt o metonimie a acestor evenimente. Ambele tind să stabileascăstructuri sintagmatice, care permit spectatorilor să recunoască și să deosebească programul pe care îl urmăresc săptămânal sau zilnic. În emisiunile de știri apar un număr limitat de oameni de elită, în special din lumea politicii, care revin în multe episoade. Modul în care sunt prezentați depinde nu de ceea ce fac, ci de funcția lor culturală”.
Pentru a atrage atenția jurnaliștilor, informațiile trebuie să facă referire la „evenimente, fapte și opinii care interesează un număr cât mai mare de oameni”. Aceeași teoreticieni americani susțin ideea de criteriu pentru selectarea știrii de televiziune. Ei se bazează pe următoarele criterii de selecție a știrii de televiziune: proximitatea, importanța evenimentului, personalitățile implicate, conflictul, senzaționalul, consecințele și interesul uman. La acești indicatori se mai adaugă și alte componente esențiale pentru realizarea produsului final precum: „coeziunea și rapiditatea echipei, resursele tehnice disponibile, indicațiile editoriale, restricțiile de timp și de spațiu (durata jurnalului și poziția respectivei știri în jurnal)”.
Știrea de televiziune este o relatare audio-vizuală despre un fapt din actualitate care interesează un număr cât mai mare de persoane. O știre completă trebuie să răspundă la următoarele întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?. Aceste întrebări reprezintă totalitatea elementelor semnificative care evidențiază caracterul subiectului despre care se discută.
1.2. Tipologii ale știrii de televiziune
Știrile sunt clasificate după mai multe criterii cum ar fi:
a). După conținut știrile de televiziune pot fi: politice, medicale, culturale, sociale, sportive, ecologice etc.
b). După gradul lor de interes în timp: hard news și soft news. Hard news sunt știrile cu impact intens de scurtă durată și cu un nivel ridicat de spectaculozitate, iar soft news sunt relatările care nu privesc decizii ori schimbări majore, ci fac referire la fapte diverse, fără dependență față de momente precise și a căror difuzare nu reclamă o urgență maximă.
c). În funcție de durata lor, știrile de televiziune se clasifică în:
– flash-uri, unde întâmplarea este doar enunțată în aproximativ 10-30 de secunde;
– știri obișnuite cu o durată între 30 de secunde și două minute;
– știri ample, care trec de două minute și pot ajunge la până la patru-cinci minute.
d). În funcție de momentul difuzării unei știri în raport cu momentul producerii evenimentului:
– știri în curs au în vedere evenimentele aflate în desfășurare;
– știri anticipatoare prevăd evenimentele viitoare;
– știri post factum vizează cazurile încheiate.
e). În funcție de legătura dintre imagine și comentariu pot fi următoarele tipuri de știri:
– imagine comentată: mesajul vizual este întâietor și este favorizată descrierea pentru înțelegerea știrii (de cele mai multe ori sunt prezentate: locul evenimentului, personajele principale sau martorii și ce s-a întâmplat sau se întâmplă);
– comentariu ilustrat cu imagini generice. Aici imaginile au legătură cu tema știrii, dar ele pot urma multe alte informații din aceeași arie.
– comentariu cu imagini aleatorii, este un enunț nesigur determinat de situația dificilă în care nu se poate folosi de un suport vizual adecvat. De obicei se apelează la calculator pentru a realiza diferite imagini, grafice, hărți.
1.3. Structura știrii
Spre deosebire de știrea din presa scrisă modul de structurare al știrii de televiziune este diferit. Aceasta din urmă este alcătuită din trei categorii: lead (lansarea sau atacul), corpul știrii (știrea propriu-zisă) și lead-out (finalul).
Lead-ul
Pentru știrea de televiziune, lead-ul reprezintă anunțul știrii, cel citit de prezentatorul jurnalului de pe promter. Acest text are o durată cuprinsă între 5-15 secunde și este emisă totdeauna în direct.
Principala funcție a lead-ului este aceea de a capta atenția telespectatorului și de a-i trezi curiozitatea pentru subiectul care urmează a fi povestit. Această funcție este obligatorie și reprezintă condiția esențială pentru un lead bun. A doua funcție a lead-ului este aceea de a arată despre ce este vorba și de a preciza perspectiva din care ca fi tratatî problema. De asemenea, lead-ul mai sugerează tonul știrii ( dramatic, garv, ironic), expune ipostaza evenimentului, aduce date noi apărute după terminarea materialului.
Lead-urile pot fi de mai multe feluri pentru jurnalul de știri clasic transmis în direct cu prezentator:
lead-urile narative sunt cele care dau tonul unei povestiri ce urmează a fi amănunțite în corpul știrii. În acest lead redactorul trebuie să știe să stăpânească știința dozajului pentru a nu dezvălui prea multe de la început. Exemplu: "Sute de mii de musulmani din întreaga lume iau parte în aceste zile la marele pelerinaj de la Mecca. Continuare în corpus: "Orice musulman trebuie sa parcurga acest drum cel putin o data în viata. Astazi, credinciosii se îndreapta catre muntele lui Arafat, locul cel mai important al pelerinajului unde se vor ruga pentru iertarea pacatelor".
lead-urile prin contrast arată caracterul știrii de la primele cuvinte aflându-se în antiteză cu conținutul ei printr-o componentă inițială. Exemplu: Câteva mii de suporteri ai echipei Universitatea Craiova au scandat azi, pe terenul de pe Oblemenco, deși a plouat torențial.
lead-urile explorative sunt enunțurile de începere a știrii care te ajută să înțelegi semnificația relatării printr-o suplimetare.
lead-uri rezumative, unde corpul știrii se transformă în continuarea unei formule abreviate.
Pe parcursul timpului au fost scoase câteva formule de lead considerate folositoare până la sfârșitul anilor ̉80. Un astfel de tip este lead-ul enigmatic care includea un enunț imprecis sau neobișnuit care instiga un mister ce trebuia clarificat. Alte tipuri sunt: lead-ul cu adresare directă, lead-ul interogativ care emitea o întrebare încă din primele cuvinte ale știrii.
Erori de evitat în conceperea lead-ului
Cea mai întâlnită greșeală în conceperea lead-ului este aceea de a relua cu aceleași cuvinte din lead în corpul știrii. Lead-ul nu poate lipsi din structura știrii deoarece el constituie un element de intensitate și reprezintă o componentă caracteristică a știrii de televiziune.
Răspunsul la întrebarea „cine?” nu trebuie să apară în lead decât atunci când se face raportare la celebrități, președinți, staruri ale cinematografiei. Acestea fiind personalități care pot capta atenția încă de la începutul relatării. Spre deosebire de presa scrisă, în audio-vizual, funcția unei persoane precedă numele, iar în cazul în care se citează o sursă, aceasta din urmă premerge informația care îi este atribuită tot timpul.
Cifrele se amplasează la finalul lansării și vor fi expuse astfel încât să dea o evauare cât mai succint. Corect este: „Pagubele depășesc 700 de miliarde de lei” în loc de „Pagubele au fost estimate la 704,5 miliarde de lei”.
În lead apare foarte puțin data. Jurnalul de știri televizate vizează evenimentele petrecute în aceeași zi, iar răspunsul la întrebarea „când” este dat prin verbe la timpul prezent. Răspunsurile la întrebarea „de ce” nu trebuie să apară în lead pentru că ar deveni prea lung și nu ar mai avea funcția de introducere.
Știrea propriu-zisă
La conceperea știrilor de televiziune nu se aplică modelul priramidei răsturnate din presa scrisă, ci se utilizează alte formule pentru organizarea materialului. Se preferă alte formule deorece la începutul știrii telespectatorul poate nu este foarte atent și poate pierde ideea esențială a știrii.
În funcție de subiectul tratat se pot identifica următoarele modele de structurare a informației în știrea de televiziune:
Modelul narativ sau linear are un conținut clasic formanalul de știri televizate vizează evenimentele petrecute în aceeași zi, iar răspunsul la întrebarea „când” este dat prin verbe la timpul prezent. Răspunsurile la întrebarea „de ce” nu trebuie să apară în lead pentru că ar deveni prea lung și nu ar mai avea funcția de introducere.
Știrea propriu-zisă
La conceperea știrilor de televiziune nu se aplică modelul priramidei răsturnate din presa scrisă, ci se utilizează alte formule pentru organizarea materialului. Se preferă alte formule deorece la începutul știrii telespectatorul poate nu este foarte atent și poate pierde ideea esențială a știrii.
În funcție de subiectul tratat se pot identifica următoarele modele de structurare a informației în știrea de televiziune:
Modelul narativ sau linear are un conținut clasic format din introducere, cuprins și încheiere. Introducerea prelungește și întregește lead-ul și are scopul de a atrage și a păstra atenția telespectatorului, de a stabili tonul materialului și de a face trecerea la partea mediană a știrii. Cuprinsul reprezintă desfășurarea acțiunii conținând doar elementele importante fără detalii netrebuincioase. Finalul reprezintă concluzia despre subiectul relatat.
Modelul situației conflictale este modul de structurare a informației pentru subiectele ce se raportează la un conflict. Acest model parcurge următoarele etape:
captarea atenției cu ajutorul primei imagini sau prin prima propoziție a comentariului;
descrierea naturii conflictului;
prezentarea poziție celor două părți;
punctul culminant care cuprinde cel mai zguduitor aspect al subiectului;
finalul reprezintă expunerea efectelor pe termen mediu sau lung și a rezolvărilor previzibile.
James Glen Stovall propune modelul unității dramatice cu o abordare a trei momente:
punctul culminant care cuprinde esențialul evenimentului;
cauza prezintă conjuctura evenimentului și accentuează răspunsul la întrebarea „de ce?”;
efectul- cuprinde expunerea cazului și a consecințelor posibile.
Andrew Boyd a lansat structura denumită what formula care lansează interogativ fiecare inițială a pronumelui:
„W” (What has happened?) „Ce s-a întâmplat?”- se rezumă principalele întamplări ale evenimentului.
„H” (How did it happen?) „Cum s-a întâmplat?” – este prezentat situația evenimentului.
„A” (Amplify the introdaction) „Detalierea introducerii”- se detaliază ce s-a prezentat.
„T” (Tie up loose ends) „Construirea finalului”- se oferă amănunte legate de context și se arată urmările evenimentului.
Lead-out-ul (textul post-știre)
Repzintă un text citit de pe prompter de către prezentator la finalul difuzării imaginilor fimate. El mai poate fi ransmis de către reporterul în stand-up care mai adaugă anumite informații apărute în ultimul moment sau prevestește posibilele consecințe ale evenimentului despre care s-a povestit. Prin acest text se face trecerea la următorul subiect din cadrul jurnalului de știri.
1.4. Reporterul în stand-up
Reporterul de știri realizează un stand-up atunci când se află pe teren și relatează în picioare în fața camerelor de luat vederi.
Stand-up-ul se poate realiza cu relatarea exclusiv verbală sau relatare verbală ilustrată parțial cu imagini.
Majoritatea producătorilor de jurnale televizate consideră că relatarea în direct a reporterului aflat la fața locului, conferă un plus de credibilitate respectivei emisiuni de știri .
Cu ajutorul fondulului din spatele reporterului, a sunetelor de fond, a intonației folosite de reporter și eventual a modului în care este îmbrăcat, se reușește redarea, într-o anumită măsură, a atmosferei locului sau a momentului, creindu-i telespectatorului impresia că este martor la cele întâmplate.
Înregistrarea de la locul evenimentului este mai spectaculoasă și mai atractivă decât simpla citire a aceluiași text din studio.
Câteodată stand-up-ul salvează lipsa imaginilor, în unele situații de forță majoră și permite înregistrarea evoluției ulterioare a evenimentelor și prezentarea implicațiilor care au intervenit după finalul filmărilor. De obicei intervenția în direct a reporterului în stand-up este redusă (maxim două minute) și se realizează ca un dialog între prezentatorul din platou al jurnalului de știri și reporter. Stand-up-ul se termină cu numele jurnalistului care a relatat, denumirea postului de televeziune și al emisiunii-gazdă precum șilocul de unde s-a transmis.
Încadrarea reporterului se face în plan mediu sau în prim-plan. Situarea în centrul imaginii îi dă reporterului un plus de autoritate. El coincide cu subiectul și îl stapânește. Câteodată jurnalistul devine parte a scenei atunci când operatorul preferă să pună în valoare ambianța printr-un cadraj lateral (stânga/dreapta). Fondul ales trebuie să evidențieze subiectul și să nu cuprindă elemente care să contrazică reporterul și care să distragă atenția telespectatorilor.
Pentru un stand-up bine realizat, reporterul trebuie să fie un bun orator și să privească în vizorul camerei de luat vederi în timp ce vorbește. Acest lucru face ca reporterul să aibă un contact continuu cu telespectatorul.
Intrarea în cadru a reporterului poate fi făcută în mai multe feluri:
direct, prin tăietură de montaj;
prin panoramare, atunci când imaginea pornește de la o componentă caracteristică a locului de unde se transmite și îl descoperă pe reporter printr-o imagine de descriere, efectuată de camera de luat vederi;
prin transfocare, atunci când imaginea reporterului este alăturată imaginii prezentatorului din studioul de știri.
Reporterul începător trebuie să știe că pentru realizarea unui stand-up bun nu trebuie să se legene, să se răsucească, să-și miște nervos picioarele, să dea din cap ca și cum ar fi un tic, să nu țină picioarele lipite, nici încrucișate, nici prea depărtate. De asemenea, reporterul va privi fix în obiectivul camerei, stabilind în acest fel legătura cu telespectatorul. Reporterul va ține astfel microfonul încât să nu-și acopere fața cu el. În cazul în care citește de pe o hârtie, aceasta va fi prinsă de un suport (clipboard) pentru a fi mai ușor de ținut în mână și pentru a nu fi mișcată de vânt. Prima propoziție va fi spusă cu energie și prietenie ca să capteze interesul pentru ceea ce urmează. Este un fel de promovare a propriului material. Cuvintele cheie pot fi accentuate fără a depăși limitele firescului. Reporterul trebuie să-și păstreze suficientă energie pentru final, astfel încât să păstreze aceeași intonație. Reporterul se va strădui să-și stapânească orice gesturi sau ticuri care i-ar trăda stări nepotrivite – irascibilitate, sensibilitate, impaciență etc. Va avea grijă ca înainte de a-și începe relatarea, precum și după ce a încheiat-o, să stea cu gura închisă.
1.5. Elaborarea știrii de televiziune
Asumarea subiectului
Reporterul de știri trebuie să își asume în totalitate subiectul despre care vorbește, să cunoască posibilele sale implicații, cadrul legal, eventualele situații similare. De obicei jurnaliștii începători produc frecvente erori în asumarea subiectului precum: nu se documentează foarte bine, nu au capacitatea de a selecta unghiul de abordare a informației.
Unghiul de abordare
Reporterul de știri trebuie sa aleagă un singur unghi de abordare a evenimentului, cea mai importantă parte. Acest lucru se datorează duratei scurte de unu-două minute în care nu se pot menționa toate aspectele și implicațiile unui subiect. În situația în care se prezintă un eveniment mai complex știrea poate avea și două unghiuri de abordare. În aceasta situație știrea va fi împărțită în două secțiuni ce vor fi tratate separat. Se va trece de la primul unghi la al doilea, fără a se reveni la primul. De preferat ar fi realizearea a din unghiuri diferite a două sau mai multe materiale despre același subiect.
Finalul știrii
De obicei știrile se uită foarte repede. Pentru a se evita acest lucru este bine ca finalul să dea rotunjime materialului, întărind ultima părere. Se va selecta o imagine puternică. De aceea, încheierea terbuie să reamintească ideea principală a știrii fără a se crea impresia de repetiție.
Coloana sonoră a știrii
Pentru a reproduce atmosfera de la fața locului, comentariu trebuie să fie însoțit de de sunetul original înregistrat în momentul filmării. Câteodată sunetul de ambianță poate fi înlocuit cu o piesă muzicală adecvată. Acest lucru se întâmplă doar la materialele realizate despre un fapt divers sau divertisment.
Contextul știrii
Contextul știrii reprezintă acele cazuri care au legătură cu subiectul știrii influențându-i semnificația și celelalte evenimente situate în jurul știrii și care chiar dacă nu au legătură cu subiectul ei, prin concordanță pot crea falsa impresie că ar exista una.
1.6. Realizarea știrii de televiziune
Echipa de știri pe teren
În televiziune orice știre este rezultatul activității mai multor persoane cu specializări diferite. Din acest motiv, reporterul pentru a realiza o știre trebuie să lucreze în echipă. Reporterul este conducătorul echipei, el spune ceea ce vrea și ce își dorește să realizeze. Pentru acest lucru reporterul trebuie să-și prezinte în mod clar intențiile sale, să arate că știe ce vrea, că este documentat și că stapânește subiectul.
Echipa completă care merge pe teren pentru a trata un subiect este alcătuită din șofer, electrician, sunetist, operator și reporter. În funcție de amploarea evenimentului, echipa poate fi extinsă adică poate fi formată din mai mulți reporteri și cameramani. De cele mai multe ori pe teren merge o echipă mai restrânsă formată din reporter și cameraman.
Componența echipei de filmare variază în principal în funcție de bugetul postului de televiziune, dar și de amploarea evenimentului. Spre deosebire de presa scrisă, jurnalistul din audovizual trebuie să-și formeze în permanență îndemânarea de lucru în echipă deoarece știrea de televiziune este rezultatul a mai multor persoane.
Este foarte important ca reporterul să mențină o atmosferă de colaborare în echipă, flexibilitate față de schimbările de ultimă oră care pot interveni, dar și coerență în propriul proiect. Toate acestea sunt considerate calități pe care reporterul trebuie să le dețină. Cu ajutorul respectivelor calități, jurnalistul de știri trebuie să aibă în vedere și câteva exigențe ale profesiei sale. Principala exigență în acest fel este aceea de a citi zilnic principalele informații din presa scrisă, să asculte principalele posturi de radio, dar și să se uite la subiectele difuzate de televiziunile adversare.
De asemenea, reporterul de știri de televiziune trebuie să rămână în legătură cu personalități din aria sa de interes cărora le poate cere oricând răspunsuri pentru un anumit eveniment. Se cade ca reporterul să fie la curent cu evoluția socială, culturală și politică din preajma sa, dar și la nivel global. Înainte de a merge pe teren cu echipa de filmare, reporterul trebuie să cereceteze datele cu privire la locul, ora și durata evenimentului care urmează a fi relatat. La fiecare filmare el trebuie să se asigure raportul optim de 1 la 3 a fost respectat (adică la o știre de 1 minut, echipa de filmare s-a întors în redacție cu o înregistrare pe bandă de 3 minute).
Documentarea asupra subiectului
Primul lucru pe care trebuie să-l facă reporterul în realizarea oricărui material de televiziune este acela de a se documenta asupra subiectului. Uneori evenimentele anunțate sau previzibile îi permit reporterului să se informezee asupra temei, alteori el nu are timp să se documenteze deoarece se produc evenimente neașteptate. Pentru a trece peste o astfel de încurcătură, reporterul de televiziune are drept sarcină de a supraveghea zilnic evenimentele curente.
Există o regulă a documentării în jurnalism: se spune că, atunci când abordează un subiect, oricare ar fi el, ziaristul trebuie să știe cel puțin 50% din cât știe interlocutorul său, care este specialist în domeniul respectiv. Unui reporter bine informat nu îi este greu atunci când merge la locul evenimentului să constate ceea ce este relevant în subiectul în cauză, el va ști cui să se adreseze și înțelege care este coerența subiectului.
Fără această documentare „de acasă”, reporterului îi este greu să înțeleagă agitația actorilor evenimentului care nu au starea necesară pentru a explica reporterilor despre ce este vorba. De cele mai multe ori ei sunt interesați de derularea evenimentului și nu de aducerea la cunoștință a publicului prin intermediul mass-media. Dacă reporterul este bine informat poate observa esența mesajului și intenția materialului său.
Jurnalistul de televiziune trebuie să fie prezent la fața locului spre deosebire de jurnalistul din presa scrisă care poate să conceapă o știre chiar dacă nu a luat parte la respectivul eveniment.
Definirea intenției de comunicare
Atunci când realizează un material, reporterul trebuie să se întrebe cu ce rămâne telespectatorul după vizionarea materialului. Dacă după vizionarea materialului, telespectatorul rămâne cu o informație, impresie, dacă materialul îl pune pe gânduri însemană că v-ați atins scopul. Atunci telespectatorii vă vor aprecia pe voi ca reporteri, apreciază programul pe care îl îl semnați, dar și reîntoarcerea pe postul de televiziune care l-a difuzat.
Este capital să vă gândiți care este ideea de comunicare a materialului și care ar putea fi mesajul pe care vreți să-l comunicați telespectatorilor. Mesajul pe care vreți să-l transmiteți trebuie să cuprindă: calitatea informației pe care o furnizați și coerența în care o ordonați, corectitudinea textului, acuratețea montajului.
Lucrul cu echipa de filmare
Echipa de televiziune care merge pe teren diferă de importanța și proporția evenimentului, dar și de evidența veniturilor postului respectiv. Astfel echipa de televiziune ce se deplasează pe teren poate avea următoarea formulă:
doar un operator- reporter, varianta strictă;
mai mulți reporteri și mai mulți operatori plus alți tehnicieni, varianta largă;
un reporter și un operator la care se adaugă de la caz la caz un sunetist, un electrician, un șofer.
Cu siguranță, televiziunea este o muncă în echipă și are efecte asupra calității materialelor difuzate. Televiziunea reprezintă imagine, iar reporterul oricât de inteligent și documentat ar fi fără imagini de calitate sau potrivite este incapabil să realizeze un material bun.
Relația cu operatorul de imagine, electricianul, sunetistul și chiar șoferul este necesară pentru calitatea materialului finit. De asemenea, reporterul trebuie să-i comunice operatorului durata pe care o va avea materialul, ce elemente vrea să fie filmate și în ce mod și nu în ultimul rând ce intenții are în structurarea materialului. Reporterul trebuie să se consulte cu operatorul asupra modului de executare a materialului și chiar să asculte sugestiile acestuia, mai ales dacă are experiență mai mare.
În drumul spre locul de filmare, reporterul este obligat să-i explice cameramanului în ce constă evenimentul, ce trebuie să evidențieze imaginile, ce mărime va avea, care este ideea materialului, care sunt persoanele pe care trebuie să le supravegheze. De asemenea, reporterul îi spune exact cameramanului ce tipuri de planuri vrea să înregistreze, ce tip de mișcare a camerei, ce racorduri să tragă, ce durată să aibă cadrele, etc. De obicei, reporterii fără experiență se sfiesc să ceară cameramanului anumite lucruri specifice sau nu știu să le ceară. În acest fel, cameramanii filmează și fac ce vor. Dacă materialul nu iese bine, nu operatorul este de vină ci reporterul.
Structura tehnică a știrii de televiziune
Atunci când emisiunile sunt transmise în direct, materialele ce urmează a fi difuzate sunt pregătite într-una din variante: fie se înregistrează pe o casetă separat, fie pe aceeași casetă cu alte materiale ale emisiunii sau pe hard-diskul computer-ului.
Post-procesarea știrii de televiziune poate fi făcută în două feluri: reporterul este cel care scrie și citește comentariul, iar împreună cu editorul de imagine asamblează materialul brut sau reporterul doar trimite materialul brut în redacție iar redactarea comentariului și montajul imaginii să fie făcute de un editor.
Vizionarea materialului filmat
Vizionarea materialului garantează un produs finit de o bună calitate și protejează reporterul în găsirea unui plan care să se potrivească cu ceea ce are nevoie. La întoarcerea după de teren, când sunt informațiile proaspete, reporterul trebuie să vizioneze materialul filmat în două rânduri.
În primul rând, reporterul trebuie să analizeze imaginile cele mai ofertante, pentru a ști ce cadre pot fi puse în materialul final. De asemenea, reporterul trebuie să asculte toate sincroanele înregistrate pentr a-și da seama care sunt cele mai însemnate și care sunt în conformitate cu imaginile prezente. Apoi aceste sincroane sunt listate cu o scurtă descriere. După vizionarea materialului brut se aleg atât cadrele cât și sincroane optime pentru montarea respectivului material.
La a doua vizionare, reporterul trebuie să cronometreze cu precizie durata cadrelor și a sincroanelor și să noteze pentru fiecare minutele de început și de sfârșit pe lista de la prima vizionare. Apoi, reporterul trebuie să scoată textul exact de la începutul și de la sfârșitul sincroanelor, aceasta fiind necesară pentru redactarea textului de comentariu.
La sfârșitul vizionării trebuie însumat minutajul pentru fiecare cadru și sincron pentru a ști durata materialului.
Întocmirea sinopsisului
Ordonarea ideilor, a imaginilor, a vorbitorilor reprezintă sinopsisul. Toată această ordonare presupune întocmirea unui material coerent care să răspundă intenției de comunicare a reporterului. Pentru anumite materiale este obligatorie inserarea unor frânturi de imagine cu sunet care să-l introducă pe telespectator în atmosfera evenimentului. Într-un material este foarte importantă coerența sincroanelor. Ele pot să aducă ceva nou, interesant sau să consolideze afirmațiile din comentariul reporterului. Nu toate materialele trebuie să conțină sincroane.
Materialul se ordonează pe două coloane, astfel în partea stângă se trec imaginile cele mai potrivite pentru material, iar în partea dreaptă se trec ideile pe care le va comunica materialul. Întocmirea sinopsisului este foarte importantă pentru realizarea montajului și redactare textului unui material.
Redactarea textului
Regula de bază care trebuie respectată în redactarea materialelor de televiziune este aceea că textul se supune imaginii. Mai întâi se aleg imaginile, ia în funcție de acestea se redactează textul care pune în valoare imaginea. Câteodată informațiile textului sunt mai importante și atunci trebuie căutate acele imagini care să întrețină textul. Toate informațiile și ideile selectate trebuie să scoată în evidență intenția materialului. În televiziune, telespectatorul nu se poate reîntoarce la text să înțeleagă ce a vrut să spună reporterul.
Reporterul din audiovizual trebuie să fi un bun orator și un limbaj comun, evitând cuvintele pompoase pe care nu le-ar înțelege toți oamenii. Dacă se vor folosi astfel de cuvinte trebuie să le și explicați. Textul materialului trebuie prezentat într-o manieră naturală ca și cum l-ai povesti unui prieten. Frazele trebuie să fie limitate ca și număr de cuvinte, având un maxim de 12-14 cuvinte cu subiect și predicat. În redactarea textului unui material de televiziune trebuie evitate cuvintele: „acesta”, „aceasta”, „acela”, „asta”, dar și cuvântul „care”. De asemnea trebuie evitate gerunziile. Cuvinte ce încarcă textul nu au ce căuta într-un material de televiziune. Cuvintele în limbi străine nu se folosesc decât dacă fac parte din limbajul comun. Dacă în text se face referire la o entitate care se poate desemna prin inițiale, mai întâi se dă numele întreg urmat de inițiale.
De fiecare dată la finalul redactării, textul trebuie recitit pentru a-l curăța de cuvintele nefolositoare, dar fără a altera informația.
Montajul
Prima regulă în montarea materialului de televiziune este aceea că nu trebuie să se folosească două planuri de același tip unul după altul și nu se pot pune doi vorbitori unul după altul. De asemenea sunt nepermise două planuri în mișcare unul după altul. Toate cadrele în mișcare încep și se termină printr-un plan fix de 1-2 secunde. Este interzis ca subiectul imaginii să fie pus în primul plan în partea stângă, iar în planul următor în partea dreaptă a imaginii. Materialul începe și se termină cu un plan fix, de cel puțin 3 secunde. Un cadru trebuie să aibă o dominantă cromatică asemănătoare cu cea a cadrului anterior. Niciodată nu se încheie cu un vorbitor în sincron, în prim-plan. Nu se dă sincron după sincron doar în situația în care cei doi vorbitori manifestă opinii contradictorii.
Ultimul cadru al materialului trebuie să fie ca o concluzie vizuală a materialului.
2. JURNALELE TELEVIZATE ȘI BĂTĂLIA PENTRU INFORMAȚIE
2.1. Caracteristicile mesajului audiovizual
Jurnalistul trebuie să cunoască principalele caracteristici ale mesajului audiovizual pentru o elaborare cât mai eficace a produsului final. Cu ajutorul caracteristicilor mesajului audiovizual, jurnalistul va ști să prelucreze informația astfel încât ea să fie înțeleasă și reținută de public. De asemenea, jurnalul televizat va fi elaborat după aceleași reguli impuse de aceleași caracteristici. Este foarte important pentru un jurnal de știri televizat să țină seama de aceste caracteristici. În mod contrar, produsul final nu va fi cel dorit.
Impactul asupra publicului. Cu siguranța, televiziunea este media cu cel mai puternic impact asupra publicului. Acest lucru se datorează prezenței imaginii. Prin imagine, mesajul se adresează nu numai raționalului, prin intermediul cuvântului ci și emoționalului. De aici tragem o concluzie si anume că televiziunea însemnă în primul rând imagine. A gândi o informație în termeni de imagine este vital pentru ca ea să aibă impactul scontat asupra publicului. A valorifica la maximum forța imaginii trebuie să fie obiectivul principal al oricărui jurnalist care își respectă publicul și meseria.
Efemeritatea mesajului. Este o caracteristică foarte importantă, dar și un mare dezavantaj al audiovizualului. Cunoașterea mesajului este instantanee, se poate face doar în timpul difuzării acestuia. Publicul vizat nu are posibilitatea de a reveni asupra unei informații pentru a o reciti și înțelege. De aici rezultă că informația trebuie să fie foarte clară, să nu stârnească întrebări sau să nu lase posibilitatea interpretării.
Linearitatea receptării mesajului. Telespectatorilor li sunt prezentate evenimente dintr-un reportaj în ordinea în fixată de jurnalist. Nu același lucru se întâmplă și în cazul presei scrise. Atunci când citești o revistă, un ziar ai posibilitatea în a-ți alege ordinea în care vei parcurge paginile sau momentul în care vei privi imaginile. În televiziune, publicul va primi informațiile linear, în ordinea în care îi sunt furnizate de către emițător. Acest fapt trebuie să ducă la o grijă mai mare în structurarea mesajului, dar și în clasificarea știrilor.
Rapiditatea. Principalul avantaj al mesajului de televiziune este fără îndoială rapiditatea. Acest avantaj poate deveni un impediment pentru jurnalistul de televiziune deoarece informația poate deveni perisabilă. Jurnalistul de televiziune fiind într-o căutare permanentă de informații proaspete. Diferența dintre momentul producerii evenimentului și cel al difuzării informației a scăzut până la simultaneitate – cazul transmisiilor în direct.
Accesibilitatea. În lumea contemporană este foarte greu de imaginat că există casă fară cel puțin un televizor. Și asta, pentru că oricine indiferent de gradul cultură se poate informa pe această cale. Televiziunea a apărut ca o soluție a nevoilor celor care, în secolele trecute "se holbau de după ferestre sau așteptau neliniștiți mesaje pentru a afla ceva despre forțele dinafară ce le determinau cursul vieții".
Flexibilitatea. În presa scrisă această caracteristică nu există, odată cu închiderea ediției nimic nu se mai poate întâmpla. Însă în televiziune programul poate fi schimbat în orice moment. De multe ori s-a întâmplat ca o emisiune să fie suspendată pentru a face loc unei știri de maximă importanță, despre un eveniment ce s-a produs în urmă cu câteva minute.Sau altă dată, jurnalul a fost prelungit pentru a urmări desfășurarea unui eveniment în curs.
Produsul unei echipe. Reporterul de televiziune trebuie să știe încă de la început că el nu va putea fi ca în cazul presei scrise un lup singuratic. În audiovizual, individualismul nu poate avea succes. Aici contează foarte mult solidaritatea echipei și complementaritatea profesiilor. De exemplu, un reporter care nu este sprijinit de operatorul de imagine va avea slabe șsanse să realizeze un material bun. Orice greșeală a reporterului se va răsfrânge asupra întregii echipe deoarece orice produs, de la cea mai mică știre până la jurnalul întreg este rodul muncii în echipă.
Costuri de producție ridicate. În realizarea materialelor de televiziune se folosește o aparatură extrem de costisitoare, dar și salariile angajaților mai mari duc la concluzia că televziunea este media cu cele mai mari costuri de producție. Costurile sunt de câteva ori mai mari decât în cazil celorlalte media.
2.2. Jurnalul televizat
Jurnalul televizat poate fi definit ca o emisiune inclusă în grila de programe a unei stații cu scopul de a informa categorii cât mai numeroase de public. Conceput inițial ca un simulacru al buletinului de actualități proiectat în sălile de cinema, înainte de film, fără a avea prea mare legătură cu ideea de actualitate, jurnalul televizat a traversat modificări continue până la formulele actuale. La începutul anilor `80, jurnalul televizat începe să consacre vedete și să primească acel caracter ritual de „liturghie de seară”. La nivelul produsului mediatic intră în circulație un model. Acest model are informații zilnice intr-o structură coerentă, creatoare de stereotipii pentru telespectatori: același generic și același prezentator în fiecare seară, o punere în pagină a noutăților, previzibilă și identificabilă față de alt produs audiovizual asemănător.
Teoreticienii americani susțin că există „o filozofie participativă a actualităților televizate”, care poate fi evidențiată prin implicarea celor care privesc în mod constant la televizor, beneficiarii aparținând mai ales piețelor restrânse ale audiovizualului, în care se delimitează un public fidel uneia sau alteia dintre televiziuni. Sentimentul de fidelitate față de grila de programe a unui post de televiziune se extindea și asupra jurnalului de știri din prime time (intervalul orar 19.00-22.00) sau a celorlalte ediții ale buletinelor informative.
La sfârșitul anilor ̉90, odată cu „segmentarea și profesionalizarea publicului” atenția și interesul telespectatorului aleargă de la un jurnal televizat la altul, zappează, compară și alege chiar cu riscul de a pierde esențialul dintr-un material tocmai pentru a rămâne acolo unde prezentarea informației i se pare mai atractivă. Mai nou, perspectiva asupra informației are în vedere maniera de ambalare a faptului relatat iar apoi veridicitatea lui căci „publicul nu-și dorește niciodată evenimentul real, ci spectacolul acestuia”.
În materie de jurnale de știri oferta mediatică românească s-a modificat în ultimii ani, apărând noi televiziuni profilate precum Realitatea TV, N24, dar și datorită opțiunii multiple a publicului. Din cele două motive enunșate mai sus, jurnalele deja consacrate ale televiziunilor au intrat într-un sistem concurențial acut. Pe lângă jurnalele tematice și cele cu formulă atipică, jurnalul televizat se susține prin cele două formate cunoscute și anume: jurnalul cu prezentator/prezentatori și jurnalul în imagini. Jurnalul în imagini prezintă o sinteză, un rezumat a unei ediții mai ample, iar jurnalulu cu prezentator rămâne o formă tipică de acroșare a telespectatorului într-un mediu cu receptare superficială, așa cum est eteleviziuanea. Nu contează de ce tip de jurnal este vorba, producătorul jurnalului televizat este direct răspunzător atât de criteriile de ierarhizare a informației, cât și de conținutul buletinului audiovizual. Tot producătorul stabilește cadrul, scenografia, grafica platoului, efectele speciale și ambalarea mesajului informației ca și proporția corectă între materialele înregistrate, știrile off, transmisiile în direct și dialogurile din studio.
De asemenea, tipul formatului jurnalului televiuzat nu contează atunci când îi prezintă telespectatorului concomitent cu oferta informatică o funcție de agendă. Din acest motiv, ierarhizarea subiectelor din cadrul unui jurnal televizat este o practică jurnalistică importantă. În ierarhizarea informațiilor din buletinele de știri există două reguli: „Jurnalul se deschide cu reperele cele mai importante ale momentului, legate de marile titluri și întâmplări ale actualității, deoarece, la ora care se difuzează, este foarte posibil ca telespectatorii sa fi auzit vorbindu-se despre subiectele respective. Dacă nu vor găsi informațiile care să le satisfacă curiozitatea deja stârnită, aceștia se vor simți frustrați și vor sancționa jurnalul prin schimbarea canalului, cea de-a doua regulă se referă la succesiunea subiectelor în jurnal: aceasta trebuie să fie logică, să aibă un «fir roșu» pe care telespectatorul să-l urmeze.
Ierarhizarea informației în jurnalul televizat este orientativă, însă există un clasament respectat, în general, de jurnalele de știri difuzate de televiziunile publice:
Știri privind siguranța imediată a telespectatorului (inundații, epidemii).
Anticipări ale unor evenimente cu repercursiuni rapide în viața cotidiană.
Informații din domenii specializate (comunicații, industrie, medicină), cu un grad mare de interes pentru un număr reprezentativ de persoane.
Relatări despre evenimente importante, vehiculate în sistemul mass-media concurențial, pentru obținerea unui rating performant.
Știri fără referire la viața majorității, dar cu un grad înalt de interes uman (divorțul unui star).
Informații privind desfășurarea normală a unei activități.
Știri de divertisment.
Teoreticianul francez, Guy Croussy apreciază că există trei modalități specifice de tratare a informației pe parcursul unui jurnal televizat clasic:
Informație brută; formatul: știre video (prezentatorul anunță evenimentul aflat în derulare, accentuând elementele de importanță ale știrii); imaginile fie sunt considerate irelevante la momentul transmiterii informației, fie sunt insuficiente.
Informație ilustrată cu imagini provenite din surse diverse, plus comentariu din off.
Informație elaborată prin modalități multiple (imagini, grafică computerizată, comentariu din off etc).
Toți specialiștii, nici chiar renumiții news doctors, pe care îi consideră Ivor Yorke drept consultanți competenți competenți, nu au reușit să se pună de acord asupra unei formule de succes, universal valabile.
Indiferent de ce jurnal este vorba, de la unul clasic, de prime time, la un brief sau la un jurnal amplu la fiecare se ia în considerare atât o formulă stilistică proprie dar și un format de succes. Pentru ambele variante, mulți teoriticieni vorbesc despre două elemente obligatorii în organizarea jurnalului de televiziune și anume: proximitatea și coeziunea.
Alți autori consideră că este necesar conceptul de structură în organizarea jurnalului de televiziune „ Structura este inclusă în modul în care poveștile din știrile de televiziune sunt produse, filmate, editate și expuseîn cadrul larg al jurnalului, chiar el- o unitate structurată… Ținând cont de acest concept al structurii, putem să privim ingredientele ce compun modelul optim al comunicării știrilor televizate. Sunt implicate cinci aspecte distincte: să arăți și să spui, relația dintre cei de pe ecran și telespectatori, felul cum realizezi, claritatea lineară și structura vizuală. De fiecare dată la știri când este dat un reportaj despre un accident mortal și un altfel de material referitor la prestația unui clovn de la circ trebuie inserată o informație neutră. Aici jurnalul de știri poate fi împărțit în seri tematice. Atunci când respectivele știri sunt foarte bine alese și structurate provoacă telespectatorul însă nu trebuie să-i dezvăluie prea mult sau sa-i promită prea mult.
Unii teoreticieni se bazează pe impactul produs de prima știre din jurnal asupra telespectatorilor: „Selecția știrii principale esre esențială pentru că, prin decizia pentru ea, sunt provocate trei consecințe: se obține atenția audienței, e afectat în întregime conținutul primului segment din jurnal și sunt parțial afectate celelalte segmente” .
Teoreticienii francezi, Brigitte Besse și Didier Desormeaux realizază conceptul de profil pentru jurnalul de știri televizat. Astfel aceste profiluri ale jurnalului de televiziune sunt: jurnalul linear, jurnalul în crescendo, jurnalul în descrescendo, jurnalul cu cocoașă (sau jurnalul în arc) și jurnalul în crevasă. Respectivele profiluri caracterizează organizarea internă ci nu evaluează nici calitățile și nici defectele jurnalelor de televiziune. „Punearea în profil înregistrează doar caracteristicile unui jurnal și este ca un fel de fotografie, comodă pentru toți cei interesați, pentru că oferă impresii despre ritm și despre organizare, alături de o lectură a ceea ce este specific”.
Jurnalul linear- este profilul care are o traiectorie dreaptă, adică durata secvențelor este egală și nu depășește 50 de secunde. În profilul jurnalului linear, ritmul este imprimat prin repetarea aceleiași durate până la finele jurnalului. Clasificarea informației se produce într-o mod simplu prin înșirarea afirmațiilor, fără ca emiterea din platou a fiecărei sevențe să fluctueze în funcție de importanța subiectului.
Fig. 2.1. Jurnalul linear
Sursa: Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, București, 2005, p. 59
Jurnalul în crescendo- este profilul care începe cu secvențe scurte, de soft news, pentru atragerea telespectatorului spre partea de mijloc dar și spre cea finală, acolo unde sunt ordonate secvențele puternice, mai lungi ca durată și dezvoltate sub aspectul conținutului. De asemenea acest profil este unul progresiv, „structurat pe principiul acroșeului”.
Fig. 2.2. Jurnalul în crescendo
Sursa: Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, București, 2005, p. 59
Jurnalul în descrescendo- este profilul ce începe ca prima pagină a unui ziar, având subiecte ample, iar apoi scade treptat până la reportaje scurte, subiecte anecdotice, flash-uri. Acest profil este inspirat după modelul presei scrise, dar totodată această organizare îi da jurnalului plauzabilitate și o tonalitate sobră.
Fig. 2.3. Jurnalul în descrescendo
Sursa: Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, București, 2005, p. 60
Jurnalul cu cocoașă (în arc)- este profilul în care aproape toate secvențele sunt ample ca durată și conținut, încadrate de „intrări” și „ieșiri” scurte, dar percutante.
Fig. 2.4. Jurnalul cu cocoașă
Sursa: Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, București, 2005, p. 60
Jurnalul în crevasă- este profilul mărginit de două secvențe cuprinzătoare, egale ca durată. Între aceste două secvențe evidențiindu-se o „pauză de respirație, strucr’turată în două tranșe: așa-zise reportaje complete, de maximă actualitate, uramte de subiecte economice, culturale, sportive etc”.
2.5. Jurnalul în crevasă
Sursa: Daniela, Zeca-Buzura, Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, București, 2005, p. 60
2.3. Sursele de informare
Conform Dicționarului Media, sursele de informații desemnează „ansamblul mijloacelor la care recurg jurnaliștii pentru a se ține la curent cu evenimentele. Sursele au funcția de a informa, de a documenta și de a permite verificarea. Ele trebuie deci să fie utile, originale si eficace. După o clasificare tradițională ele se împart în diverse categorii: agenții de presă și de informații, servicii de comunicare ale organizațiilor (întreprinderi, administrații, asociații), surse de documentare (bănci de date, biblioteci), informatori privați, pe care jurnalistul îi are notați în caietul său de adrese personale, etc. Calitățile surselor de informații sunt: eficacitatea, fiabilitatea și originalitatea".
Pentru elaborarea unui subiect, jurnalisrul trebuie să acceseze mai multe surse. Pentru jurnaliștii cu experiență cele mai rapide surse sunt:
Internetul;
Pe lângă Internet, jurnalistul trebuie să mai caute și în alte surse cum ar fi: presa- scrisă, posturi de radio, alte posturi de televiziune;
Reporterii prezenți la eveniment;
Colaboratori permanenți, corespondență în teritoriu, persoane particulare care semnalează evenimente;
Agenții de presă;
Evenimentele anunțate (invitații la vernisaje, lansări de carte, reuniuni).
Putem clasifica sursele de informare în cinci categorii și anume:
Corespondenții și trimișii speciali ai postului. Din acest punct de vedere, postul de televiziune este în avantaj față de presa scrisă deoarece poate trimite jurnaliștii săi pe teren pentru a se informa și relata un eveniment de la fața locului. Corespondenții sunt jurnaliștii delegați pentru o perioadă mai lungă de timp într-un anumit loc cu scopul de a colecta și transmite informații din zona respectivă. Din motive financiare, posturile de televiziune nu își pot trimite corespondenți peste tot în lume, astfel rămân multe zone neacoperite din acest punct de vedere. Trimișii speciali sunt acei jurnaliști ce lucrează în cadrul redacției însă câteodată sunt trimiși într-o deplasare pe o perioadă determinată pentru a aborda un eveniment important.
Agențiile de presă și imagine. O agenție de presă este „un organism care colectează date pentru a furniza mass-mediei informațiile și elementele pe care aceasta să le conțină: știri, articole redactate, ilustrații fotografice sau infografice, filme de actualități, date statistice sau de serie. În afara mass-media, agențiile de presă au clienți și administrații, organizații sau întreprinderi economice”. Agențiile de presă se întâlnesc în toată lumea și joacă un rol foarte important în sortarea și repartizarea știrilor contemporane.
Sursele vizuale
Redacția de știri a unei televiziuni ar trebui să dețină următoarele surse de imagini:
materiale filmate de propriile echipe trimise pe teren;
arhiva studiourilor;
imagini din portofoliu;
surse particulare (martori care se aflau la fața locului și au surprins evenimentul video);
imagini de la agențiile de presă.
O știre neînsoțită de imagini nu este o știre de televiziune. Însă pot fi și cazuri când jurnalul televizat poate să includă știri fără imagini numai dacă informația este de maxim interes. Dar și în această situație o televiziune cu pretenții caută soluții pentru ilustrarea comentariului. Ilustratele pot fi: reprezentări grafice și cartografice, fotografii, imagini generice etc.
Reporterul va studia încă de la început ce informație vizuală îi va da subiectul său și în funcție de asta își va stabili planul pentru redactarea știrii. Subiectul poate să fie concret și astfel el poate să fie relatat vizual. Aceste subiecte concrete pot fi de exemplu accidentele, demonstrațiile, reuniunile politice etc. Jurnalistul poate avea acces la imagini cu ajutorul cărora poate monta o știre. Subiectul abstract, dar care poate fi ilustrat cu imagini generice face referire la mărirea prețurilor, consumul de droguri, rata șomajului etc. De asemenea mai există și subiectul abstract, dar greu de ilustrat (devalorizarea leului).
Alte mijloace media. În această categorie intră presa scrisă, posturile de radio, alte posturi de televiziune, internetul.
Alte surse media. Din această categorie fac parte comunicatele sau conferințele de presă, declarațiile martorilor de la anumite evenimente, agende cu persoane de contact (jurnaliștii își notează numele, adresele, numerele de telefon și e-mail-urile persoanelor care le-au dat informații; aceste persoane pot fi și pe viitor surse de informare). „Conferința de presă este adeseori utilizată ca sursă directă de informații. Ea are rol de anunțare sau comentare a evenimentului. Ea este în general convocată de cei care au interesul sa îi dea curs. Poate fi prezentată de cei care provoacă evenimentul, dar se întâmpla destul de des, ca de exemplu în cazul marilor înreprinderi, ea sa fie prezentată de către mandatarii factorilor de decizie. În acest caz avem de-a face cu surse secundare care sunt aproape același lucru cu sursele indirecte”. Comunicatul de presă permite obținerea rapidă și cu cheltuială puțin a informațiilor. El are rolul de a anunța, de a descrie sau de a comenta un eveniment. El este întotdeauna pregătit de oamenii al caror singur interes este acela de a oferi doar versiunea lor proprie. În acest caz trebuie să ne asiguram ca informațiile sunt exacte”.
Surse complementare pot fi: martori apropiați ai oamenilor ce au desfășurat un eveniment sau informatori particulari, sursele documentare cum ar fi: rapoartele, studiile, arhivele, sontajele etc.
Nu există limite pentru a colecta informații. Este important ca informațiile să fie adevărate. O regulă care trebuie respectată este aceea a încrucișării surselor, ceea ce însemnă că o informație trebuie verificată din cel puțin trei surse pentru a omite inexactitățile. Unele subiecte vin singure.
2.4. Sursele de informare ale românilor
Potrivit Eurobarometrului, principala sursă de informare pentru 97% dintre români este televizorul. Acest sondaj a fost realizat la cererea Comisiei Europene și ne confirmă că unul din patru români se crede destul de informat cu privire la chestiunile europene, 49% considera că mass-media din România vorbește despre Uniunea Europeană într-o măsură satisfăcătoare, dar cei mai mulți cred că televiziunea tratează obiectiv știrile despre UE.
Fig. 2.6. Sursele de informare ale românilor
Sursa: Eurobarometru
Principala sursă de informare a românilor este televizorul, aproximativ 97% dintre români au declarat că se uită cel puțin odată pe săptămână la televizor. Televizorul este urmat de radio (64%), presa scrisă (51%), internet (accesat de 43% dintre respondenți) și rețelele de socializare (folosite de către 28% dintre români). Consultarea și informarea cu privire la chestiunile politice naționale este realizată în primul rând cu ajutorul televizorului (94%), urmat de presa/ziare (46%), radio (44%) și internet (23%). Același trend ierarhic este menținut și în cazul informării cu privire la chestiunile politice europene: televizor (88%), presa/ziare (43%), radio (41%) și internet (22%).
3. COMPARAȚIE ÎNTRE JURNALELE INFORMATIVE DE LA TVR 1 ȘI ANTENA 1
3.1. Date generale despre Antena 1 și TVR 1
Pentru realizarea studiului de caz au fost monitorizate două televiziuni și anume: Antena 1 și TVR 1. Aceste două televiziuni sunt diferite deoarece Antena 1 este o televiziune privată, iar TVR 1 este este primul canal al televiziunii publice. Din punctul de vedere al genului, cele două televiziuni se încadrează ca fiind generaliste.
TVR 1 are acoperire peste tot în România, este singurul post de televiziune care poate fi receptat într-un procent de 100% de toți locuitorii care au televizor. Astfel, toată populația stabilă a țării reprezintă publicul postului de televiziune, TVR 1. TVR 1 se bucură de o largă acoperire la nivelul țării datorită Societății Naționale de Radiocomunicații, care transportă și repartizează semnalul audio-video pe toate treptele de relief.
De partea cealaltă, televiziunea comercială generalistă, Antena 1, are o acoperire mare în teritoriu. În anul 2012, accesul populației la postul de televiziune, Antena 1, era într-un procent de 97,8% din populația stabilă.
TVR 1, are acoperire mare atât în mediul rural cât și în mediul urban, spre deosebire de Antena 1 care are o acoperire mai mare în mediul urban și mai mică în mediul rural.
Pe parcursul studiului am am avut în vedere următoarele criterii: cum sunt selectate știrile, din ce unghi sunt abordate, cum sunt calculate informațiile la cele două posturi de televiziune. Am analizat și audiența celor două programe de televiziune privind mai multe criterii și anume: audiența pe grupe de vârstă, audiența pe sexe, audiența după veniturile populației. Deasemenea, am avut în vedere analiza și evaluarea violenței în programele de știri televizate.
În perioada evaluată a știrilor, Antena 1 se axează mai mult pe probleme privind: copiii, accidente, politică inetrnă, fapt divers, știri despre vedete, știri din domeniul economic, sănătate, ecologie, informații externe. La polul opus, TVR 1 își centrează atenția asupra problemelor despre: politică internă, știri externe, știri economice interne, sănătate.
Din cele enumerate mai sus se observă lipsa câtorva domenii și anume: educație, tineret, protecția mediului, subiecte de business, responsabilitatea socială a corporațiilor în raport cu consumatorii, societatea, mediul înconjurător.
Formatul știrilor diferă de la o televiziune la alta, astfel, TVR 1 preferă transmisiunile în direct în schimb ce Antena 1 folosește în special reportajul și știrea.
Reporterii de la Antena 1 folosesc un ton afectiv atunci când este vorba despre un eveniment cu fapte comune pentru a-l face mai atractiv, iar reporterii de la TVR 1 au un ton comun, standard.
Fig. 3.1. Formatul știrilor de la TVR1 Fig. 3.2. Formatul știrilor de la Antena 1
Sursa: TVR 1 Sursa: Antena 1
Principalul jurnal de știri al postului comercial generalist, Antena 1, îl constituie Observator 19. „Observatorul ANTENEI 1 este construit ca un jurnal de atitudine, în care subiectele mari, grave, naționale contează și nu suferă în competiția cu soluția facilă a știrilor sângeroase […] În cadrul Observatorului va exista un dozaj între două curente, rigoare și tabloid pentru a satisface toate categoriile de public.”
Telejurnalul de la ora 20 este principala emisiune de informare publică a postului de televiziune TVR 1. „Idealul, în momentul ăsta, este ca Jurnalul să fie un reper și o alternativă serioasă la jurnalele de știri ale televiziunilor importante din România. Un standard.”
Jurnalul de seară de la ora 20:00 de la TVR 1 își începe programul cu știri despre politică, iar acestui domeniu i se acordă mai multă importanță, iar ca durată este mult mai întins față de Antena 1. Deasemenea, știrile externe sunt preponderente postului public de televiziune față de Antena 1, care difuzează mai mult fapt divers.
Observatorul de la ora 19, este compus în medie din circa 32 de știri și are o durată de aproximativ 52 de minute. Telejurnalul este alcătuit în medie din circa 22 de știri și are o durată medie de 45 de minute.
În Telejurnal, știrile dedicate în special copiilor și tinerilor aproape că lipsesc; în Observator aceste știri sunt prezente însă sunt expuse printr-un conținut negativ.
Telejurnalul folosește în special transmisiile în direct, însă Observatorul folosește foarte mult reportajele. În ambele părți există o singură problemă și anume că niciunul nu citează agențiile de unde preia informațiile despre știrile externe. În mod clar aceste știri nu pot fi aflate fără rețelele internaționale sau diverse surse.
Din punctul de vedere al acoperirii evenimentelor, Antena 1 se detașează față de TVR 1 deoarece difuzează mai multe subiecte ce au o diversitate mai mare.
3.2. Selecția și ierarhizarea știrilor
Ambele jurnale de știri au ca subiect societatea și tot ceea ce implică aceasta. Cine urmărește cele două jurnale poate afla multe lucruri despre societatea de azi. De regulă, știrile se grupează în jurul următoarelor subiecte majore și anume: politică (adică Guvern, Parlament, strategii politice, personalități și disputele lor), economia (companiile și lumea financiară, performanțele și managementul lor, cifrele oficilale ale zilei, economia ca model statistic, cifre si diagrame de comert, import/export, somaj, salarii, asigurari, inflatie, preturi, etc.), relațiile internaționale (de obicei relațiile dintre Guverne și mai ales între cei implicați într-o problema comună; de asemenea, rapoarte despre războaie, lovituri de stat, etc.), știrile autohtone (având cele două categorii de știri și anume: știrile hard și știrile soft). Știrile hard sunt prezente în prima parte a jurnalului televizat și fac referire la diverse conflicte, violențe sau cele care interesează un număr mai mare de persoane. Știrile soft sunt prezente în ultimele minute ale jurnalelor informative, respectiv ultimele poziții.
Selecția și ierarhizarea știrilor însoțește în primul rând agenda publică la TVR 1 și principiul unui interes uman exagerat la Antena 1.
De obicei, Observatorul începe cu diverse probleme legate de copii, copii dispăruți, victime ale abuzurilor, sau copii ce suferă de diferite boli necruțătoare. Însă în perioada monitorizată, situația s-a schimbat, iar Observatorul este deschis cu știri despre Simona Halep care s-a calificat în finală la Roland Garros. Al doile subiect din Observator se referă la cazul unui preot ce și-a deschis creșă și gradiniță în casa parorhială. După cum se observă cel de-al doilea subiect al Observatorului face referire la copii, însă aceștia nu sunt chiar actorii principali ci preotul care a deschis respectiva grădiniță. În această știre se face referire în mod indirect și la gradinița ce funcționează pe baza aceleiași legi, adică fără a fi recunoscută de inspectorat, acolo unde copiii erau bătuți și amețiți cu vin ca să doarmă. Cel de-al treilea subiect se raportează la cele două surori din Bacău ce suferă de o boală degenerativă care le macină fiecare mușchi și riscă să le atace și inima.
Știrile despre Simona Halep deschid și Telejurnalul de la TVR 1. Al doilea subiect din Telejurnal face referire la miliardarul Dan Adamescu, care a fost arestat preventiv, el fiind acuzat că a dat mită unor judecători de la Tribunalul București. Al treilea subiect se raportează la vicepreședintele ANRE, Claudiu Dumbrăveanu, directorul ENEL, Florin Gugu și Gheorghe Ciubotaru, asociat Electroalfa care sunt acuzați că ar fi distorsionat mecanismul de calcul pentru facturile consumatorilor și ar putea fi arestați preventiv.
Principalele teme identificate în Telejurnalul TVR 1. În cadrul Telejurnalui, știrile de actualitate au făcut referire la Simona Halep, finalista la Roland Garros. În această zi, dar și în zilele următoare, Simona Halep a fost personajul principal atât în presa scrisă, televiziune, dar și pe internet. Prima parte a Telejurnalului de la TVR 1 a fost dedicat Simonei prin transmiterea mesajelor de apreciere și încurajare atât de la români cât și din străinătate.
Politică și marile dosare de corupție
Pe parcursul Telejurnalului de la TVR 1 se poate observa prezența numeroaselor știri politice. În Telejurnalul de la TVR 1, media știrilor cu subiecte politice este de aproximativ două știri pe ediție. O știre ce tratează subiecte politice are o durată medie de aproximativ două minute. Acest tip de știre este situat la începutul Telejurnalului, printre primele zece știri ale programului. Pe parcursul monitorizării, jurnalul de la TVR 1 a urmărit evenimentele legate de milionarul Dan Adamescu ce a fost arestat preventiv pentru că a mituit unii judecători de la Tribunalul București și informații despre sechestrul de 1 milion de euro a celor trei medici din Caransebeș care au eliberat sute de decizii de pensionare false. Durata acestor știri este cuprinsă între 1 minut și 48 de secunde și 2 minute.
Externe
Cu un procent ridicat în Telejurnal sunt și știrile externe ce sunt plasate de obiecei în cea de-a doua jumătate a programului. Știrile externe difuzate în Telejurnal au de obicei o durată medie de aproximativ 1 minut și 35 de secunde, aici regăsindu-se principalele evenimente aflate pe agenda internațională în perioada analizată.
În perioada supusă analizei am identificat următoarele subiecte de știri externe: aniversarea a 70 de ani de la debarcarea aliaților în Normandia, Ziua Z comemorată, întâlnirea președintelui american cu președintele rus după criza din Ucraina, prima nuntă comună de la Rio de Janeiro, Cristine Lagarde nu v-a candida la funcția de președinte a Comisiei Europene, informații privind atacul armat de la o universitate din Seattle, arestarea ucigașului de polițiști din Canada și despre măicuța care a câstigat concursul „Vocea Italiei”.
Administrație
Subiectele administrative fac referire la principalele instituții publice din România (Guvern, Parlament, ministere), dar și la administrațiile locale (primării, consilii județene). Aceste știri transmit informații referitoare la cheltuirea fondurilor publice, dar și despre disfuncționalitățile apărute în aceste unități. Durata medie a știrilor administrative este de două minute, iar ele sunt situate în prima jumătate a Telejurnalului. Știrile administrative din Telejurnal s-au bucurat de o frecvență medie de răspândire de aproximativ două știri pe ediție.
Social
În cea de-a doua jumătate a jurnalului sunt plasate știrile sociale ce prezintă probleme sociale pe care le întâmpină diferite colectivități, despre copiii victime sau despre cei care suferă de diferite boli necruțătoare, campanii sociale, dar și informații privind fenomene sociale cum ar fi sărăcia de exemplu. Informațiile sociale sunt situate la începutul celei de-a doua jumătăți a jurnalului și au o durată medie de circa 2 minute și 9 secunde. De asemenea, în cadrul Telejurnalului au fost identificate o serie de știri sociale: coșmarul sinistraților ce au rămas fără locuințe în urma inundațiilor devastatoare din aprilie, pelerinajul de Rusalii, sărbătoarea de Rusalii dă speranțe mari hotelierilor, băncile sunt ținta plângerilor cosumatorilor, aniversarea a 150 de ani a Curții de Conturi.
Justiție
Din punctul de vedere al duratei, știrile dedicate justiției se întind pe o durată de aproximativ 1 minut și 50 de secunde, iar amplasarea lor este de obicei la finalul primei jumătăți a jurnalului. În cadrul acestor știri sunt transmise informații cu privire la diverse anchete, la desfășurarea unor procese în care sunt implicate persoane publice. La acest tip de știri se încadrează și știrea despre fostul director al RATB, Viorel Popescu a fost reținut de către procurorii DNA pentru 24 de ore fiind acuzat de abuz în serviciu. De asemenea, informațiile despre senatorul PSD, Marius Sisăilă care a fost pus control judiciar sunt încadrate în acest tip de știri.
În Telejurnalul de la TVR 1 se remarcă și știrile legate de cultură. Aceastea au o durată de aproximativ 1 minut și 50 de secunde și sunt plasate în primele 10 știri ale Telejurnalului. Sunt prezente cam o știre pe ediție. În ediția de pe 6 iunie, știrea dedicată culturii este dată de orașul Sibiu care este considerat capitala mondială a teatrului.
Principalele teme identificate în Observatorul Antena 1. La fel ca și în Telejurnal, Observatorul este deschis cu știri dedicate Simonei Halep. Durata acestor știri este destul de mare, acoperind o lungime de aproximativ 10 minute.
Fapt divers
Principalul jurnal de știri al Antenei 1, Observator 19, este stăpânit de știri ce prezintă informații din categoria fapt divers. Știrile de fapt divers sunt relatate la începutul celei de a doua jumătăți a jurnalului, durata medie a acestora fiind de 1 minut și 25 de secunde. De asemenea, la Observator 19 sunt relatate și informații de fapt divers extern. Știrile de fapt divers extern fac referire la subiecte din viața vedetelor internaționale. De data aceasta, știrile de fapt divers externe sunt situate în partea finală a jurnalului, iar durata unei astfel de știri este de aproximativ 1 minut și 10 secunde.
Politică
Știrile politice au fost clădite în jurul evenimentelor contemporane din viața politică, fiind dezbătute interacțiunile politice dar și aspectele legate de organizarea internă a partidelor politice. De obicei, știrile politice sunt amplasate spre sfărțitul Observatorului, iar întinderea medie a unei știri de acest tip este de 1 minut și 40 de secunde.
Externe
Știrile externe sunt situate spre spre finalul jurnalului, iar mărimea medie a unei astfel de știri este de circa 1 minut și 15 secunde. Principalele știri externe aflate în Observatorul Antenei 1 au dezbătut informații despre comemorarea a 70 de ani de la marea debarcare a aliaților în Normandia, în Arizona a avut loc o operațiune de salvare mai puțin obișnuită, un bărbat a resuscitat o veveriță înecată.
Social
Știrile sociale tratează subiecte legate de sărăcie, șomaj, dar și problemele cu care întâlnesc în mod special unele persoane. Aceste știri pot avea un impact major asupra publicului, iar durata medie este de circa 1 minut și 50 de secunde. Pe 6 iunie la Observator 19 a fost relatat un caz despre două surori ce împart aceeași suferință. Fetele suferind de o boală ce le macină fiecare mușchi, știrea având un impact emoțional asupra publicului și totodată aceasta poate fi considerată și o campanie socială. Campanie socială ce are drept scop strângerea de fonduri pentru cele două surori pentru a merge să se trateze într-o clinică din China. Alte subiecte sociale de la Observator sunt legate de: medicul ce a ucis, dar încă profesează, înmormântarea lui Ilie Vonica, vacanța de Rusalii, doamna Mateescu care a dat banca în judecată și a câștigat, bărbatul împușcat din Câmpulung Moldovenesc chiar când spărgea un magazin și nu îl ultimul rând de preotul ce și-a deschis grăniță în casa parorhială.
Administrație
Știrile administrative sunt situate central în cadrul jurnalului și au întindere medie de aproximativ 1 minut și 35 de secunde.
Educție
Știrile dedicate educației sunt amplasate în cea de-a doua parte a jurnalului de la Antena 1 și au o durată de aproximativ 1 minut și 58 de secunde. În perioada monitorizată s-a identificat o singură știre legată de examenul transdisciplinar susținut de elevii clasei a VI-a.
Sport
Pe lângă știrile dedicate finalistei, Simona Halep s-a mai identificat în Observatorul ore 19 al Antenei 1 și o altă știre despre, Steluța Duță, o campioană de data aceasta la box ce a ajuns în finala Campionatului European. Această știre este poziționată în prima parte a jurnalului și are o durată de aproximativ 2 minute.
3.3. Știrile și interesul public
Interesul și comportamentul populației față de mijloacele de comunicare în masă (televiziunea, radioul, presa scrisă, internetul) sunt ramificate și oferă multe posibilități. Programele de televiziune sunt vizualizate zilnic sau de câteva ori pe săptămână de majoritatea populației.
Publicul telespectator privește în medie aproximativ patru ore pe zi la televizor. În zilele de weekend, preocuparea populației pentru programele tv este mult mai mare decât în zilele din cursul săptămânii. În weekend crește numărul persoanelor ce urmăresc o emisiune, dar și numărul orelor petrecute în fața televizorului, indiferent de momentul zilei. Perioada zilei în care publicul urmărește cel mai mult la televizor atât în zilele lucrătoare cât și în weekend este 19:00-23:00. Acest interval este denumit în literatura de specialitate „prime-time”.
Cele mai importante programe de televiziune pentru public sunt programele informative, de divertisment, sport sau celor din categoria cultural. Însă jurnalele de știri prezintă cea mai mare atenție pentru toate tipurile de public, astfel nu contează unde au domiciliul (fie că locuiesc la orașe sau la sate) sau ce studii au. Jurnalele de știri sunt urmărite de obicei individual sau împreună cu familia. De obicei, în programele informative se întâlnesc conținuturi dăunătoare, de exemplu violență, obscenitate, sexualitate. Știrile despre crime, actele de violență domestică și limbaj afectiv influențează atât în mod negativ cât și afectiv copiii.
În Observatorul de la Antena 1, de obicei știrile de interes pentru publicul larg sunt legate de gestionarea fondurilor publice, despre ocupațiile principalelor instituții ale statului, despre variatele fenomene economice și sociale, despre schimbările politice de pe teritoriul țării, dar și alte informații ce influențează în mod direct și alte categorii de public. De partea cealaltă, știrile ce nu prezintă un interes pentru public sunt materialele de fapt divers intern dar și extern, subiectele legate de viața celebrităților și infracțiunile ce nu reprezintă un pericol pentru siguranța publică.
Știrile din Telejurnal ce prezintă interes pentru public sunt legate de problemele ce au loc în politică, în mediul social, în justiție. De obicei, știrile de interes public sunt situate în prima jumătate a jurnalului și se întind pe parcursul a 2 minte și 5 secunde.
Mijloacele audiovizuale sunt considerate tipurile de media care comunică publicului informațiile cele mai plauzibile. De la an la an, sporește încrederea populației față de acest tip de media dacă informațiile primite de către telespectatori sunt corecte. Programele de știri trebuie să îndeplinească următoarele criterii pentru a câstiga încrederea populației: informațiile trebuie să fie noi, corecte, complete.
3.4. Comparații între știrile de la Antena 1 și TVR 1
-câteva exemple-
Antena 1, 6 iunie 2014
Cum a fost deja indicat, pe 6 iunie, Antena 1 s-a focalizat pe știrile despre finalista de la Roland Garros, Simona Halep. Știrile sunt prezentate într-un mod maleabil. Sunt prezente informații atât despre evoluția sportivei cât și mesaje de apreciere și încurajare din partea românilor, dar și din partea străinilor.
Alte tipuri de știri din prima jumătate a jurnalului sunt: o știre despre Steluța Duță finalista la Campionatul European de Box, o știre despre medicul care a ucis o tânără și el încă profesează, un fapt grav, dar tratat superficial. În continuarea jurnalului întâlnim o serie de evenimente sociale ( înmormântarea lui Ilie Vonica, o știre despre milionarul dan Adamescu, un reportaj despre bărbatul ce a fost împușcat chiar în momentul când spărgea un magazin, o știre despre vacanța de 3 zile de Rusalii).
În cea de-a doua parte, jurnalul de la Antena 1 este concentrat pe subiecte legate de domeniul social ce au un impact emoțional asupra publicului. Tot aici întâlnim și o știre din domeniul educației și anume despre evaluările naționale transdisciplinare de la clasa a VI-a. Pe parcusul Observatorului mai sunt prezentate știri despre: doamna ce a dat banca în judecată și a câștigat, o știre despre supusul reginei care vrea Palatul Mogoșoaia fără a fi despăgubit, un reportaj de la evenimentul din Normandia. Și nu în ultimul rând prezența unei știri externe, ușoare despre o veveriță ce a fost salvată de la înnec.
TVR 1, 6 iunie 2014
La fel ca și jurnalul Antenei 1 și Telejurnalul are știrea zilei despre Simona Halep, însă cu o durată mai scurtă. Apoi, jurnalul începe cu știrea despre milionarul Dan Adamescu, proprietarul companiei de asigurări Astra, a fost arestat preventiv pentru că a dat mită unor judecători de la Tribunalul București. Jurnalistul în fața Tribunalului relatează asupra subiectului printr-o transmisiune în direct. O altă investigație din sfera justiției prezintă detalii despre facturile de la ENEL ce au fost majorate cu 4,7%. Relatarea este făcută cu ajutorul unui reportaj ce aduce date de context. Durata acestui subiect este de 2 minute și 6 secunde. Un alt caz de justiție este și cel al doctorilor ce au eliberat decizii de pensionare false. Din nou, reporterul în stand-up prezintă date concrete a celor întâmplate.
În următoarele minute sunt prezentate o serie de știri sociale: modul de viață al oamenilor dintr-o comună teleormăneană după ce au fost afectați de inundații, două știri având ca subiect sărbătoarea de Rusalii. Urmează o serie de materiale legate de comemorarea aliaților din Normandia. Alte tipuri de materiale: un reportaj despre plangerile ce ajung la protecția consumatorilor care acuză nereguli în contractele cu băncile, iar apoi mai multe știri sociale și financiare.
Jurnalul se continuă cu știrile pe scurt, ce au dimensiuni mai mici, sunt încadrate ca fiind știri soft nu datorită lipsei de impact, dar niciunul dintre aceste materiale nu este tratat în profunzime (de exemplu, hackerul Guccifer a fost condamnat, fostul șef al RATB a fost reținut, Lagarde nu vrea șef la Comisia Europeană). Știrile externe sunt prezentate de două știri (autoritățile canadiene au reușit sa-l aresteze pe bărbatul care a împușcat mortal trei polițiști; câștigătoarea Vocii Italiei este o măicuță).
Spre deosebire de Observatorul Antenei 1, Telejurnalul din 6 iunie 2014 abordează și o știre despre cultură, mai exact este vorba despre orașul Sibiu care a devenit capitala mondială a teatrului. Un reportaj ce relatează despre evenimentele ce se vor desfășura cu prilejul acesteia.
Comparația știrilor din data de 6 iunie 2014 reliefează unghiuri de abordare diferite având în vedere un subiect social, Băncile din România. TVR 1 observă că sunt multe cereri înregistrate la protecția consumatorului incriminează băncile pentru neregulile din contractele semnate cu acestea. La polul opus, Antena 1 difuzează un reportaj, o variantă diferită oarecum, despre doamna Mateescu care a câștigat procesul cu banca. Astfel acest reportaj de la Antena 1 încurajează cetățenii nemulțumiți de neregulile sesizate în contractele cu băncile să le dea în judecată.
3.5. Analiză comparativă între TVR 1 și Antena 1 privind audiența în rândurile populației
Audiența constituie un ansamblu structurat de indivizi care receptează mesajele mass media, diferit de celelalte grupări menționate prin faptul că este: mai numeroasă, mai dispersată (practic nelimitată spațial, mai ales pentru mijloacele audiovizuale), este structurată, în funcție de factori grupali, de mediu sociocultural și de elemente caracteristice de personalitate.
Audiența de televiziune reprezintă locuitorii ce au posibilitatea de a avea un televizor și de a primi mesajele mass media. Audiența de televiziune este împărțită pe mai multe categorii, iar principalele sunt: după media de vârstă, după sex, după veniturile populației, după nivelul studiilor.
Analiza audienței după vârstă. Principalele grupe de vârstă care urmăresc programele de știri sunt cele cuprinse între: 25-34 de ani, 35-44 de ani, 45-54 de ani, 55-64 de ani, dar și populația cu vârsta de peste 65 de ani.
Grupa de vârstă, 25-34 de ani preferă jurnalele de știri difuzate de Observatorul Antenei 1. Telejurnalul de la TVR 1 este urmărit de această categorie de vârstă, dar într-o măsură mult mai mică. Populația cu vârste cuprinse între 35-44 de ani urmăresc în mod special știrile de la postul de televiziune, Antena 1. Această categorie de vârstă preferă transmisiunile sportive de la TVR 1.
Și grupa cu vârsta cuprinsă între 45-54 de ani își îndreaptă atenția spre televiziunea comercială Antena 1, dar și programele de știri de la TVR 1 încep să crească în preferințele acestora. Situația preferințelor se schimbă odată cu următoarea categorie de vârstă, 55-64 de ani. Această categorie de vârstă consideră că știrile difuzate de Telejurnalul de la TVR 1 sunt mai bune, mai importante, mai valoroase față de știrile Observatorului. De asemenea, și populația cu vârsta de peste 65 de ani urmărește programul de știri de la TVR 1 cu un procent de 91%.
Analiza privind audiența după sex. Atât persoanele de sex feminin cât și persoanele de sex masculin preferă programele de informare, știrile. Populația feminină ce înregistrează audiențe mari este încadrată în grupa de vârstă cuprinsă între 25-54 de ani. Aceeași categorie de vârstă este prezentă și în cazul populației de sex masculin. În mod egal, atât femeile cât și bărbații urmăresc același post generalist, Antena 1. Publicul postului de televiziune, TVR 1 este alcătuit populația de sex masculin, 46 %, iar procentul populației de sex feminin este mai ridicat, fiind de 54%.
Fig. 3.1. Ponderea populației după sex care formează audiența buletinelor informative de la Antena 1 și TVR1
Sursa: Kantar Media Audiences
Luând în considerare jurnalele de știri de la cele două posturi de televiziune constatăm că în cazul tinerilor nu există diferențe semnificative între bărbați și femei.
Audiența după veniturile populației. Populația se clasifică în funcție de venit astfel: populație cu venituri mari, populație cu venituri medii, persoane cu venituri scăzute sau fără venit. Populația cu venituri mari urmărește jurnalele de știri și nu numai de la posturile generaliste TVR 1 (reprezintă 36% din telespectatorii acestui post), iar cu un procent puțin mai mic este postul de televiziune, Antena 1 (32%).
Fig. 3.3. Ponderea populației după venituri care formează audiența posturilor de televiziune TVR 1 și Antena 1
Sursa: Kantar Media Audiences
Populația cu venituri medii urmărește emisiunile de știri de la cele două posturile de televiziune puțin diferit față de prima clasă. Astfel situația se schimbă și postul de televziune Antena 1 se remarcă printr-un procent de 68%, în timp ce Telejurnalul de la TVR 1 are un preocent de 64%.
Audiența după educație. Atât populația tânără cât și populația adultă ce se încadrează la nivelul de educație mediu spre superior formează audiența pentru Observatorul de la Antena 1. Postul de televiziune TVR 1, are un public în vârstă, de peste 55 de ani, dar este cel mai bine educat.
Fig. 3.4. Ponderea populației după educație care formează audiența posturilor de televiziune TVR 1 și Antena 1
Sursa: Kantar Media Audiences
În ziua monitorizată, postul generalist de televiziune Antena 1 s-a aflat în topul clasamentului, fiind lider de audiență în prime time, pe targetul comercial, 18-49 urban. Observator 19, prezentat de Andreea Berecleanu s-a clast în topul preferințelor publicului român. Observator 19 a înregistrat un rating mediu de 2,76% național, 3,07% urban și 12,66% cota de piață național și 13,27% cotă de piață urban.
Telejurnalul de la TVR 1 este prezentat de Mihai Constantin și Ligia Munteanu clasându-se după știrile de la Pro TV și Antena 1, înregistrând în perioada monitorizată un rating mediu național de 0,75% și urban de 0,66% și 3,42% share național și 2,88% share urban.
CONCLUZII
Prezenta lucrare, „Știrile de televiziune și bătălia pentru rating” realizată ca lucrare de licență aduce în actualitate mai multe probleme legate de știrile de televiziune. Știrile de televiziune reprezintă principala sursă de informare a populației, iar între programele de televiziune există o continuă întrecere din punctul de vedere al audienței.
Studiul pornește de la aspectele generale ale știrii de televiziune, definiție, tipologie, structură, elaborarea știrii, realizarea știrii de televiziune, iar apoi trece la caracteristicile mesajului audiovizual, jurnalul televizat și la sursele de informare. Studiul reprezintă rezultatul unei activități de documentare, efectuată nu doar în perioada redactării lucrării ci și pe parcursuș anilor de studiu.
Știrea de televiziune este o relatare audio-vizuală despre un fapt din actualitate care interesează un număr cât mai mare de persoane. O știre completă trebuie să răspundă la următoarele întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, cum?, de ce?. Știrile de televiziune pot fi clasificate după mai multe criterii: după conținut, după gradul lor de interes în timp, în funcție de durată, în funcție de momentul difuzării în raport cu momentul producerii, în funcție de legătura dintre imagine și comentariu.
Spre deosebire de știrea din presa scrisă modul de structurare al știrii de televiziune este diferit. Aceasta din urmă este alcătuită din trei categorii: lead (lansarea sau atacul), corpul știrii (știrea propriu-zisă) și lead-out (finalul).
Atunci când se elaborează o știre de televiziune trebuie luate în seamă mai multe aspecte: reporterul trebuie să-și asume subiectul, trebuie să-și aleagă un singur unghi de abordare, finalul știrii trebuie să reamintească ideea principală, coloana sonoră trebuie să fie bine aleasă dar și contextul știrii.
În televiziune orice știre este rezultatul activității mai multor persoane cu specializări diferite. Din acest motiv, reporterul pentru a realiza o știre trebuie să lucreze în echipă. Reporterul este conducătorul echipei, el spune ceea ce vrea și ce își dorește să realizeze. Pentru acest lucru reporterul trebuie să-și prezinte în mod clar intențiile sale, să arate că știe ce vrea, că este documentat și că stapânește subiectul.
Jurnalistul trebuie să cunoască principalele caracteristici ale mesajului audiovizual pentru o elaborare cât mai eficace a produsului final. Cu ajutorul caracteristicilor mesajului audiovizual, jurnalistul va ști să prelucreze informația astfel încât ea să fie înțeleasă și reținută de public. De asemenea, jurnalul televizat va fi elaborat după aceleași reguli impuse de aceleași caracteristici. Este foarte important pentru un jurnal de știri televizat să țină seama de aceste caracteristici. În mod contrar, produsul final nu va fi cel dorit.
Jurnalul televizat poate fi definit ca o emisiune inclusă în grila de programe a unei stații cu scopul de a informa categorii cât mai numeroase de public. Jurnalul televizat are mai multe profiluri, acestea sunt: jurnalul linear, jurnalul în crescendo, jurnalul în descrescendo, jurnalul cu cocoașă (sau jurnalul în arc) și jurnalul în crevasă.
Pentru a se putea realiza o știre este nevoie ca reporterul să aibă niște surse de informare pentru documentare. Sursele de informare pot fi: agenții de presă și de informații, servicii de comunicare ale organizațiilor (întreprinderi, administrații, asociații), surse de documentare (bănci de date, biblioteci), informatori privați, pe care jurnalistul îi are notați în caietul său de adrese personale, etc.
Un capitol extins îl reprezintă capitolul III, acolo unde am studiat două jurnale de știri de la posturile de televiziune TVR 1 și Antena 1. Capitolul conține o paralelă între cele două jurnale de știri de la cele două posturi de televiziune. Pe parcursul acestei comparații am avut în vedere următoarele: date generale despre cele două posturi de televiziune, modul de selecție și ierarhizare a știrilor la ambele posturi de televiziune, pricipalele teme identificate în Telejurnal și Observator, știrile și interesul public, câteva exemple de știri din Telejurnal și Observator. În continuare am analizat audiența celor două televiziuni supuse monitorizării, TVR 1 și Antena 1. Audiența de televiziune este împărțită pe mai multe categorii, iar principalele sunt: după media de vârstă, după sex, după veniturile populației, după nivelul studiilor. Am analizat fiecare categori în parte pentru fiecare jurnal de știri de la cele două programe de televiziune.
Consider, așadar, această lucrare, ca punct de plecare pentru eventualele studii legate de știrile de televiziune, și care cu siguranță vor completa multe dintre aspectele tratate mai pe scurt aici, deoarece întotdeauna este loc de mai mult și de mai bine.
BIBLIOGRAFIE
Bălășescu, Mădălina (2003), Manual de producție de televiziune, Editura Polirom, Iași
Bautrillard, Jean (1996), Strategiile fatale, Editura Polirom, Iași
Bertrand, C., J. (2000), Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, București
Bertrand, C., J. (2001), O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași
Besse, Brigitte, Didier, Desormeaux (2002), Construire le reportage de télévisé, CFPJ, Paris,
Bignell, Jonathan, Orlebar, Jeremy (2009), Manual practic de televiziune, Editura Polirom, Iași
Boyd, Andrew (1988), Broadcast Journalism, Heinemann Profesional Publishing, Oxford
Bourdieu, P. (1998), Despre televiziune, Editura Meridiane, București
Briggs, A., Burke, Peter (2005), Mass-media. O istorie socială, Editura Polirom, Iași
Bucheru, Ion (1997), Fenomenul televiziune, Editura Fundației România de Mâine, București
Coman, Mihai (2003), Mass-media, mit și ritual. O perspectivă antropologică, Editura Polirom, Iași
Coman, Mihai (2006), Manual de jurnalism, Editura Polirom, Iași
Cremer, colaboratorii (1996), Television News, ediția a III-a,
Croussy, Guy (1990), La comunication audiovisuelle, Les Edition d'Organisation, Paris
Dobrescu, P., Bârgăoanu, A. (2003), Mass-media și societatea, Ediția a doua, comunicare.ro, București
Drăgan, I. (2007), Comunicarea. Paradigme și teorii, Editura RAO, București
Fiske, John, Hartley, John (2002), Semnele televiziunii, Editura Institutului European, Iași
Garvey, E. Daniel, Rivers, L. William (1987), L'information radiotélévisée, De Boeck, Bruxelles
Gravel (1994), La démarche journalistique. De l'idée au reportage, SRC, Quebec
Guibert, Edward (1987), La television, Echo- Hachette, Paris
Hartley, John (1999), Discursul știrilor, Editura Polirom, Iași
Lazăr, Mirela (2008), Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Editura Polirom, Iași
Lochard, G., Boyer, H. (1998), Comunicarea mediatică, Institutul European,
Macovei, Monica, Drăgăliță, Adriana, Mihai, Dan (2009), Ghid juridic pentru jurnaliști, Ediția a III-a, București
Norris, Pippa (2000), A virtuous Circle. Political Communication in Post-Industrial Societies, Press,
Palmer, Michael (2003), Bătălia pentru știri în televiziune, Editura Tritonic, București
Popa, N. (2007), Analiza mediului concurențial pe piața de media, manuscris, București
Raymond, Williams (1994), Television -Technology and cultural form, Editura Routledge, Londra
Roșca, Luminița (2004), Producția textului journalistic, Editura Polirom,
Shook, Friederich (1989), Television Field Production and Reporting, Longman, London
Silverstone, Roger (1999), Televiziunea în viața cotidiană, Editura Polirom, Iași
Stanciu, N.(1975), Dicționar tehnic de radio și telebiziune, Editura Tehnică, București
Stanciu, N., Varlam, P. (2001), Managementul televiziunii, Editura Libra Vox, București
Stovall, G. James (2001), Manual pentru ziariștii din Europa Centrală și de Est, Metropol
Walters, L. Roger (1994), Broadcast Writting,
Yorke, Ivor (1984), The Tehnique of Television News, Focal Press, Londra
Zeca- Buzura, Daniela (2005), Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, Iași
*** www.activewatch.ro
*** www.a1.ro
*** www.gfk.com
*** www.paginademedia.ro
*** www.kantarmedia.ro
*** www.tvr.ro
BIBLIOGRAFIE
Bălășescu, Mădălina (2003), Manual de producție de televiziune, Editura Polirom, Iași
Bautrillard, Jean (1996), Strategiile fatale, Editura Polirom, Iași
Bertrand, C., J. (2000), Deontologia mijloacelor de comunicare, Editura Institutul European, București
Bertrand, C., J. (2001), O introducere în presa scrisă și vorbită, Editura Polirom, Iași
Besse, Brigitte, Didier, Desormeaux (2002), Construire le reportage de télévisé, CFPJ, Paris,
Bignell, Jonathan, Orlebar, Jeremy (2009), Manual practic de televiziune, Editura Polirom, Iași
Boyd, Andrew (1988), Broadcast Journalism, Heinemann Profesional Publishing, Oxford
Bourdieu, P. (1998), Despre televiziune, Editura Meridiane, București
Briggs, A., Burke, Peter (2005), Mass-media. O istorie socială, Editura Polirom, Iași
Bucheru, Ion (1997), Fenomenul televiziune, Editura Fundației România de Mâine, București
Coman, Mihai (2003), Mass-media, mit și ritual. O perspectivă antropologică, Editura Polirom, Iași
Coman, Mihai (2006), Manual de jurnalism, Editura Polirom, Iași
Cremer, colaboratorii (1996), Television News, ediția a III-a,
Croussy, Guy (1990), La comunication audiovisuelle, Les Edition d'Organisation, Paris
Dobrescu, P., Bârgăoanu, A. (2003), Mass-media și societatea, Ediția a doua, comunicare.ro, București
Drăgan, I. (2007), Comunicarea. Paradigme și teorii, Editura RAO, București
Fiske, John, Hartley, John (2002), Semnele televiziunii, Editura Institutului European, Iași
Garvey, E. Daniel, Rivers, L. William (1987), L'information radiotélévisée, De Boeck, Bruxelles
Gravel (1994), La démarche journalistique. De l'idée au reportage, SRC, Quebec
Guibert, Edward (1987), La television, Echo- Hachette, Paris
Hartley, John (1999), Discursul știrilor, Editura Polirom, Iași
Lazăr, Mirela (2008), Noua televiziune și jurnalismul de spectacol, Editura Polirom, Iași
Lochard, G., Boyer, H. (1998), Comunicarea mediatică, Institutul European,
Macovei, Monica, Drăgăliță, Adriana, Mihai, Dan (2009), Ghid juridic pentru jurnaliști, Ediția a III-a, București
Norris, Pippa (2000), A virtuous Circle. Political Communication in Post-Industrial Societies, Press,
Palmer, Michael (2003), Bătălia pentru știri în televiziune, Editura Tritonic, București
Popa, N. (2007), Analiza mediului concurențial pe piața de media, manuscris, București
Raymond, Williams (1994), Television -Technology and cultural form, Editura Routledge, Londra
Roșca, Luminița (2004), Producția textului journalistic, Editura Polirom,
Shook, Friederich (1989), Television Field Production and Reporting, Longman, London
Silverstone, Roger (1999), Televiziunea în viața cotidiană, Editura Polirom, Iași
Stanciu, N.(1975), Dicționar tehnic de radio și telebiziune, Editura Tehnică, București
Stanciu, N., Varlam, P. (2001), Managementul televiziunii, Editura Libra Vox, București
Stovall, G. James (2001), Manual pentru ziariștii din Europa Centrală și de Est, Metropol
Walters, L. Roger (1994), Broadcast Writting,
Yorke, Ivor (1984), The Tehnique of Television News, Focal Press, Londra
Zeca- Buzura, Daniela (2005), Jurnalismul de televiziune, Editura Polirom, Iași
*** www.activewatch.ro
*** www.a1.ro
*** www.gfk.com
*** www.paginademedia.ro
*** www.kantarmedia.ro
*** www.tvr.ro
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stirea de Televiziune Si Batalia Pentru Rating (ID: 124058)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.