Stirbu Ion – Scoala GimnazialaGeorge Cosbuc – Mediesu Aurit [622113]

Stirbu Ion – Scoala Gimnaziala~George Cosbuc~ – Mediesu Aurit

Definiția învățarii

Ce este învățarea?
Învățarea este o activitate conștientă, practică și intenționată cu care dobândiți anumite
cunoștințe și compe tențe. Acesta este un proces complex și permanent, prezent în toate
aspectele și perioadele vieții. Se bazează pe memorarea materiei care se învață. Prin urmare,
deosebim învățarea pe termen scurt și pe termen lung, la fel cum deosebim și memoria pe
termen scurt și memoria pe termen lung.
Învățarea cuprinde adoptarea obiceiurilor, informațiilor, cunoștințelor, competențelor și
capabilităților. Acesta este procesul care rezultă printr -o schimbare relativ permanentă în
comportament. Prin învățare lăsați anumi te date în memorie, date care rămân ca parte a
personalității și care pot avea o durată diferită, ceea ce în general depinde de scopul pe care îl
aveți când învățați.
Având în vedere cele menționate, învățarea se poate defini ca: schimbare progresivă și
relativ permanentă a individului, apărută sub influența mediului înconjurător și
provocată de nevoile individului care sunt într -o continuă schimbare.
Analiza definiției:
 Schimbare permanentă – prin această proprietate, învățarea se deosebește de
alte modificări comportamentale care există atâta timp cât există și factorul care le -a
provocat.
 Relativ permanentă – se poate întâmpla ca uneori să uităm ceea ce am învățat.
 Schimbare progresivă – în ceea ce privește semnificația, aceasta este o
schimbare can titativă care devine tot mai evidențiată în orice direcție.
 Activitatea precedentă a individului – prin aceasta, învățarea se deosebește de
schimbările apărute în comportament, schimbări care apar odată cu maturitatea.

Trebuie făcută diferența dintre înv ățare și termenii de instruire, training, dezvoltare,
educație.
Instruirea reprezintă dobândirea unor cunoștințe și abilități practice, necesare pentru
lucrul, gestionarea și managementul organizației, în conformitate cu regulile, regulamentele și
standard ele adoptate. Instruirea duce la schimbări în competențe.
Training -ul reprezintă exersarea cunoștințelor și a competențelor practice dobândite.
Dezvoltarea este legată de dobândirea de noi cunoștințe, abilități și deprinderi care să
permită individului efectuarea unor activități mai complexe, pregătindu -l în același timp
pentru viitor și pentru cerințele care urmează. Dezvoltarea duce la schimbări în atitudini și
valori.

Stirbu Ion – Scoala Gimnaziala~George Cosbuc~ – Mediesu Aurit

Educația înseamnă dobândirea și actualizarea continuă a unor cunoștințe mai ample din
disciplinele științifice aplicate și din practica de afaceri, care sunt relevante pentru activitatea
și obiectivele companiei.
Tipuri de învățare
Există mai m ulte tipuri diferite de învățare. Noi vă vom prezenta câteva tipuri clasificate
pe baza mai multor criterii, tipuri care se menționează cel mai des în literatura de specialitate.
Conform faptului dacă învățăm sau nu cu o anumită intenție, deosebim învățare a simplă
și complexă.
Formele simple sunt ( nu dobândim noi proprietăți și nu învățăm cu o anumită
intenție ):
 sensibilizarea
 deprinderea
 condiționarea clasică

Formele complexe de învățare sunt ( dobândim noi proprietăți și învățăm cu o
anumită intenție ):
 învățarea instrumentală
 învățarea prin analiză
 învățarea după model

Învățarea instrumentală
La învățarea instrumentală, organismul este inițiat de o anumită nevoie, iar
comportamentul învățat se folosește ca instrument pentru satisfacerea nevoii. Exemple clasice
de experimente sunt cel al cutiei lui Skinner, în care un șobolan primește mâncare dacă apasă
pe o manetă care deschide cutia, și cel al lui Thorndike cu pisica în cușcă ce trebuia să se
folosească de anumite pârghii pentru a ajunge la hrană. În am bele experimente, animalul
elimină toate mișcările inutile și stabilește reacția care duce la obiectiv, învățând din încercări
și greșeli. Thorndike a formulat și un mecanism al condiționării instrumentale prin legea
efectului care sună astfel: "Comportame ntele sunt întărite sau eliminate în funcție de efectul
pe care îl produc".
Behavioriștii consideră că toate modelele de comportament sunt învățate sub influența
recompenselor și a pedepselor.
Întărirea este satisfacerea nevoilor pe care organismul o obți ne din stimulii care sunt o
consecință a unui anumit comportament. Tipurile de întărire sunt: întărirea pozitivă
(producând un stimul pozitiv, se ajunge la satisfacerea nevoilor), întărirea negativă (prin
comportamentul său, corpul evită aversiunea și de a ceea resimte senzația de bine), pedeapsa
(aversiune care nu se poate evita). Întăririle pot fi primare (hrană, apă, bani) și secundare
(recompense, note).
Învățarea prin analiză
Învățarea prin analiză este cel mai complex mod de învățare, bazat pe soluționarea
problemelor în urma descoperirii relațiilor importante dintr -o situație. O astfel de învățare este
caracterizată prin faptul că se ajunge brusc la soluția exactă. Modalitatea de succes în

Stirbu Ion – Scoala Gimnaziala~George Cosbuc~ – Mediesu Aurit

descoperirea soluției este generalizată și se aplică și în alte situații similare. Învățarea prin
analiză este o formă dominantă de învățare la om, formă pe care acesta o aplică chiar și atunci
când învață un material care nu este conceput. La acest tip de învățare, c unoștințele existente
nu sunt suficiente, așadar trebuie create noi mijloace pentru a rezolva problema – trebuie
analizate relațiile dintre mijloace și obiectiv. Acest tip de învățare este caracterizat printr -o
reacție bruscă și prin inexistența repetării greșelilor.
Experimentul lui Kohler – cimpanzeul este închis într -o cușcă, iar în cușcă se află un băț
cu ajutorul căruia trebuie să ajungă la banană – după ce repetă același set de comportamente
ca și pisica lui Thorndike, cimpanzeul se retrage în colțul cuștii pentru "a gândi puțin",
apoi brusc, fața îi devine roșie și printr -un set de mișcări neîntrerupte și clar orientate ,
merge direct spre băț și cu el ajunge la banană. Aflat din nou în aceeași situație,
cimpanzeul nu repetă greșelile , ci folosește so luția corectă. Soluționarea problemei prin
analiză duce la schimbări permanente în comportament și de aceea acesta este un mod de
învățare foarte eficient .
Învățarea după model
Învățarea după model este un tip de învățare care se caracterizează prin a avea un idol
sau un model în învățare, al cărui comportament și trăsături de personalitate se imită sau se
identifică. Idolul sau modelul este o persoană de care individul este strâns legat emoțional, pe
care acesta o iubește, o respectă sau o adoră. În copilărie, cel mai frecvent model este
părintele, unchiul, fratele mai mare, învățătorul sau, mai târziu, un cântăreț celebru, un
sportiv, politician, om de știință, scriitor, om de afaceri sau o altă celebri tate sau personalitate
publică.
Putem efectua și o clasificare a învățării după conținut:
 Dobândirea competențelor senzo -motorii – învățarea mișcărilor și conectarea
lor cu competențele.
 Învățarea verbală – conținuturi exprimate prin cuvinte. Poate exista în două
forme: forma mecanică și forma de învățare prin înțelegere.

Învățarea mecanică este învățarea pe de rost, unde materia se învață cuvânt cu cuvânt,
fără modificări, fără înțelegere și fără stabilirea unor relații cu sens între materia existentă și o
altă materie (indiferent dacă este vorba de același obiect de studiu sau este vorba de două
obiecte de studiu diferite). În practică, pentru acest tip de învățare deseori se utilizează
termenul de jargon "a toci", iar persoanele care învață astfel sunt numite tocilari.
Deosebim câteva variante ale acestei metode de învățare:
 Învățarea pe de rost a materiei care de altfel nu se învață prin înțelegere
(precum tabla înmulțirii sau denumirile organismelor care provin din limba latină).
 Învățarea materiei car e poate fi înțeleasă, dar care trebuie învățată pe de rost
(de exemplu, o poezie care trebuie recitată sau un text pentru o piesă de teatru).
 Învățarea materiei care poate fi înțeleasă, dar care în procesul de învățare, în
general din greșeala profesorului , nu este predată cu sens. O astfel de învățare există în
practica școlară, însă nu este de dorit.

Stirbu Ion – Scoala Gimnaziala~George Cosbuc~ – Mediesu Aurit

Învățarea prin înțelegere reprezintă o învățare opusă celei mecanice, iar diferența
esențială constă în scopul pe care îl avem atunci când învățăm, în proc esele de gândire și în
rolul activ al elevului în procesul de învățare.
 Învățarea prin descoperire este metoda prin care elevii sau studenții trebuie
să stabilească o interacțiune cu mediul în care trăiesc, astfel încât descoperă și
manipulează obiectele, ajungând la anumite întrebări și controverse prin experiment.
Caracteristica de bază a învățării prin descoperire este că ceea ce trebuie învățat nu
este de dinainte știut, ci cel care învață trebuie să ajungă singur la ceea ce trebuie
învățat prin descop erire. În primul rând, datele existente trebuie organizate în unități
noi, pentru a ajunge la o combinație care duce la soluție. Învățând prin descoperire, se
ating obiectivele generale ale educației, se formează autonomia, capacitatea de
rezolvare individ uală a problemelor, capacitatea de cercetare și aplicare a celor
învățate asupra unor situații noi, se dezvoltă motivația și altele.
 Învățarea convergentă se mai numește și învățare logică, deoarece se bazează
pe regulile gândirii logice, respectiv pe un set logic de activități intelectuale care duc
la o soluție exactă. Acestă metodă de învățare este caracteristică pentru domeniile
științifice din cadrul școlii, precum matematica, fizica, chimia, biologia, istoria,
geografia etc., respectiv pentru domenii le în care elevii trebuie în primul rând să -și
pună în aplicare gândirea logică. Exemplele pentru această metodă de învățare sunt
numeroase. În matematică, în acest mod se învață algoritmul pentru rezolvarea unei
clase de probleme matematice, iar în științ ele naturale și sociale, avem relațiile cauză –
efect care duc la soluționarea unei anumite probleme (de exemplu, de ce pentru
lansarea baloanelor nu se mai utilizează hidrogenul).
 Învățarea activă este învățarea prin muncă, prin efectuarea unor exerciții s au
acțiuni. Aceasta înseamnă că elevii sunt incluși direct în procesul de învățare. Esența
învățării active se poate înțelege și prin următorul citat al lui Benjamin
Franklin: "Spune -mi, dar eu voi uita, arată -mi, poate că voi memora, include -mă și eu
voi înțelege" .
În cadrul literaturii de specialitate, deseori se menționează și următoarele tipuri de
învățare:
Învățarea didactică este procesul tradițional de învățare în care în centrul procesului de
învățare se află profesorul. Această învățare este caracterizată prin prelegeri, demonstrații ,
examinarea studenților și învățarea directă.

Învățarea programată este modul modern de învățare, unde materia se împarte într -un șir de
părți interconectate, pe care studentul le studiază singur, în mod succesiv. După fiecare parte
învățată, studentul își verifică cunoștințele dobândite și progresul individual, în funcție de
cunoștințele anterioare. Se pot programa cu succes părți strâns legate și structurate din cadrul
materiei, care reprezintă cunoștințele generale pe care studentul ar trebui să le dobândească.