Stimularea Creativitatii Scolarului Mic Prin Lectiile de Compunere

Pedagogie

Stimularea Creativitatii Scolarului Mic Prin Lectiile de Compunere

Byadmin ianuarie 1, 2024

Stimularea creativității școlarului mic

prin lecțiile de compunere

Cuprins

Argument

I. Creativitatea – dimensiune fundamentală a personalității umane

I.1. Conceptul de ,,creativitate

I.2. Creativitatea ca produs

I.3. Produsul creativității

I.4.Personalitatea creatoare

I.5. Nivelurile creativității

I.6. Factorii creativității

I.7. Stimularea creativității în procesul de învățământ

II.Compunerea școlară – formă specifică de stimulare a creativității

II.1Compunerea – definiție, particularități didactice

II.2 Clasificarea compunerilor

II.3Obiectivele lecțiilor de compunere în învățământul primar

III.Metode și tehnici care stimulează creativitatea în procesul de învățământ

III.1. Jocul didactic – formă și mijloc complex al dezvoltării creativității

III.2.Analiza și restructurarea textelor de limba română- indicatori în stimularea creativității

III.3.Tradițional și modern în strategiile de stimulare și dezvoltare a creativității

IV. Cercetarea – Stimularea creativității școlarului mic prin lecțiile de compunere

IV.1. Metodologia cercetării

IV.2 Desfășurarea cercetării

IV.2 a) Începuturile activității de compunere

b) Compuneri pe baza unui text literar cunoscut

c) Compuneri după ilustrații, tablou, șir de imagini

d) Compuneri cu început / sfârșit dat

e) Compuneri cu expresii și cuvinte de sprijin

f) Scrierea funcțională

IV.3 Concluzii

IV.4 Anexe

Bibliografie

ARGUMENT

Motto:,,Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va exista

când ei vor fi mari. Atunci să-i învățăm să se adapteze.”(Maria Montessori)

Școala prin multitudinea obiectelor de studiu oferă multiple și eficiente posibilități pentru realizarea unei sarcini prioritare a învățământului primar: comunicarea. Elevii pot exersa actul comunicării la toate disciplinele școlare dar mai ales la limba și literatura română.

Creativitatea trebuie să fie un atribut definitoriu al omului modern. Trăind într-o societate aflată în continuă schimbare, elevul va trebui ca universului informațional întâlnit să-i dea sens in mod critic, creativ și productiv. Pentru a manevra bine informațiile, elevul va trebui să aplice un set de deprinderi de gândire care să-i ofere posibilitatea de a sorta informația cu eficiență, de a organiza ceea ce a auzit și văzut într-un tot ordonat și plin de semnificații. Învățând creativ, elevii devin creativi.

Școlarii mici au o creativitate naivă, grație fie imaginației bogate, fie curiozității, plăcerii de a fabula, spontaneității specifice vârstei. Cu cât se oferă mai mult posibilitatea copilului de a fi spontan și independent, cu atât șansele ca acesta să devină o persoană creativă cresc.

Școala este cea care trebuie să descopere potențialul creativ al elevilor sondând dimensiunile posibile ale personalității acestuia, să instruiască, să educe, să organizeze, să corecteze, să perfecționeze și să evalueze neîncetat procesul formării și desăvârșirii calităților necesare omului de mâine.

În școlile românești, potențialul elevilor trebuie dezvoltat în două sensuri: acumularea de informații, structuri, deprinderi, priceperi, competențe, tehnici de învățare și aplicare a lor în cotidian, și dezvoltarea potențialului creator, a capacității de a formula și rezolva probleme, cultivarea interesului față de domeniul descoperirilor și inovațiilor.

Având în vedere importanța Limbii și literaturii române ca obiect de studiu, dar și importanța acesteia în activitatea umană, voi prezenta, în cele ce urmează, câteva aspecte legate de modul în care am stimulat creativitatea elevilor, dezvoltându-le gândirea critică, flexibilă și originală.

Practica școlară a demonstrat că eficiența lecțiilor de limba și literatura română este determinata într-o mare măsură de modalitățile în care învățământul reușește să trateze interesul și pasiunea elevului. În acest sens, în proiectarea și desfășurarea orelor de limba și literatura română am fost preocupată să formez la elevi o exprimare corectă, atât orală cât și scrisă, să dezvolt atașament față de limba noastră, să-i învăț să aprecieze armonia, frumusețea și muzicalitatea ei.

Pentru abordarea metodologică a compunerii am ținut seama că lecțiile de limba și literatura română trebuie să le stimuleze imaginația și gândirea creatoare. Învățătorul trebuie să aleagă cele mai potrivite exerciții de compoziție de la cele mai simple la cele mai complexe.

Am ales tema ,, STIMULAREA CREATIVITĂȚII ȘCOLARULUI MIC PRIN LECȚIILE DE COMPUNERE” justificând această opțiune din perspectivă psihopedagogică astfel:

avem nevoie de copii care gândesc și au capacitatea de a prelucra informația primită, nu doar de simpli receptori;

se impune trecerea de la stocarea informației la o prelucrare logică, astfel încât aceasta să-și găsească aplicabilitatea;

este necesară stimularea creativității , a imaginației și a gândirii flexibile pentru o structurare temeinică , sistematică a informației ,a aptitudinilor, a capacităților

se impune necesitatea de a forma capacitatea elevilor de a transfera logic ,de la o arie curriculară la alta conținuturile și de a le structura, eventual de a le ierarhiza, în funcție de trebuințe, de necesități și de contextele situaționale.

I.CREATIVITATEA – DIMENSIUNE

FUNDAMENTALĂ A PERSONALITĂȚII UMANE

I.1. Conceptul de „creativitate”

Creativitatea reprezintă factorul esențial al progresului și cheia rezolvării problemelor tot mai complexe cu care se confruntă omenirea, ea fiind în același timp o necesitate de ordin personal a individului.

Definirea creativității este dificilă datorită complexității fenomenului creației și a multitudinii abordărilor întâlnite în literatura de specialitate, constituindu-se în subiect tare pentru psihologi, pedagogi, filosofi, lingviști, fiecare dintre aceștia punând accentul pe dimensiuni diferite ale acestuia. În anul 1938, G. W. Allport a introdus în psihologie termenul de creativitate pentru a desemna o formațiune de personalitate.

Abia în anul 1950 se încep investigațiile sistematice asupra conceptului de „creativitate”. Din punct de vedere etimologic, termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin „creare”, care înseamnă zămislire, făurire, naștere. Înainte de folosirea termenului propriu-zis, conceptele instrumentale erau cele de invenție, inovație, descoperire, dotație, aptitudine, geniu, talent. Acestea au fost diferit înțelese. Dotația și talentul se refereau la vechile idei despre destin și predestinare asociate cu imagini mitologice. Creativitatea nu s-a debarasat de sinonime ca: inteligență fluidă ( J. B. Cartell ), gândire creatoare ( E. Helgard ), gândire divergentă ( J. P. Guilford ), rezolvare specifică de probleme ( A. Newell, J. C. Show ), rezolvare de probleme slab structurate ( Jerome Bruner ), imaginație creatoare ( Th. Ribot ), imaginație constructivă ( Alex Osborn ), gândire aventuroasă ( F. Barlett).

Problema creativității a fost abordată prin studii de „selecția capacităților”, „selecția valorilor” , „copii superior înzestrați” , accentul punându-se pe identificarea cu ajutorul testelor de inteligență a copiilor cu un coeficient de inteligență ridicat și studierea dezvoltării lor. Există o relație între nivelul inteligenței măsurat, prin testele tradiționale și anumite performanțe creative, însă s-a considerat că C. I. ( coeficient de inteligență ) nu este o condiție satisfăcătoare a creativității. Testele de inteligență au rolul de a fi predictive pentru succesul școlar, dar nu și pentru realizările creatoare ale elevilor. Mai târziu, peste ani testele au devenit un sistem de diagnoză și prognoză a creativității care pun accentul pe imaginație și gândire divergentă.

Este greu de formulat o definiție unanim recunoscută. Astfel Popescu-Neveanu e de părere că „ substratul psihic al creației este ireductibil la aptitudini și presupune o dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare ( stilistică ) a proceselor psihice în sistemul de personalitate”. Creativitatea are mai multe accepțiuni : de desfășurare procesuală , de formațiune complexă de personalitate, de interacțiune psiho-socială, toate fiind generatoare de nou. De-a lungul timpului, s-au făcut o serie de interpretări psihologice ale creativității. Criteriile sunt următoarele: primul este acela conform curentelor clasice (asociaționismul ,gestaltismul ,behaviorismul, psihanaliza ), al doilea după fenomenele sau grupurile de fenomene psihice care au fost relevate în cadrul cercetărilor teoretice și experimentale, ca fiind semnificative pentru creație ( gândirea creatoare, imaginația creatoare , fluiditate , flexibilitate ), al treilea după caracteristicile relațiilor dintre individ și mediu (existențialismul ), iar al patrulea este după rezultatele activității creatoare ( productivitate eficiență , originalitate și valoare ).A fi creativ presupune luarea în considerare a următoarelor caracteristici ale creației: performanța creatoare sau produsul creativ, procesul creativ ( demers psihologic care duce la apariția noului ), persoana creatoare ( însușiri de personalitate, motive, atitudini ) și potențialul creativ ( disponibilitățile creative ale persoanei ).

În lucrarea de față mă voi opri asupra celor trei accepțiuni ale creativității ( ca produs, ca proces și ca personalitate creatoare )

I.2. Creativitatea ca produs

O direcție de abordare a creativității este cea din perspectivă procesuală. Procesul de creație este aspectul psihologic interior al activității creative, de la generarea problemei la realizarea produsului creativ. Sunt implicate activitatea gândirii, capacitatea de a transforma informația inițială și de a găsi noi relații între elementele informației, dinamica vieții afective și factorii de personalitate. Actul creativ poate să fie de scurtă durată, dar poate să dureze luni sau chiar ani. Procesul de creație parcurge mai multe etape. În 1971, A. Morales și R. Claude deosebeau cinci etape: informarea ( documentarea ), incubația, iluminarea, verificarea și formularea. Cercetătorul american Alex F. Osborn fixa șapte etape: orientarea sau punerea problemei, pregătirea, analiza și organizarea datelor, ideația sau producerea ideilor, incubația, sinteza, evaluarea și verificarea. Etapa incubației a fost contestată, etapa iluminării controversată, iar succesiunea etapelor a fost neconfirmată. Necontestate au fost fazele de preparare și verificare.

Prepararea este etapa în care se conturează problema, se adună informațiile în legătură cu ea și se întrezăresc eventualele piste de abordare. Este o fază complexă și presupune o solidă educație intelectuală, cunoștințe variate și profunde dar și deprinderi de lucru adecvate. Buna desfășurare a acestei faze depinde de creator, de conștiinciozitatea cu care el se ocupa de problemă, dar mai ales de întreaga lui pregătire generală. Pe lângă pregătirea generală și pregătirea specifică este foarte importantă. Pregătirea specifică este în strânsă legătură cu problema urmărită, pe care creatorul își propune să o rezolve. În această etapă se pot diferenția mai multe subetape. Sesizarea problemei este un act de originalitate, deoarece presupune formularea obiectivului prin conștientizarea deficiențelor ce trebuie remediate, a lacunelor în cunoaștere. O problemă creativă corect formulată trebuie să fie:divergentă, unică și unitară, dar să evite a fi convergentă. O altă subetapă este formularea problemei, care acoperă demersurile investigației și rezolutive de care este în stare persoana. Aceasta din urmă trebuie să se caracterizeze prin: capacități evaluative, deschidereația sau producerea ideilor, incubația, sinteza, evaluarea și verificarea. Etapa incubației a fost contestată, etapa iluminării controversată, iar succesiunea etapelor a fost neconfirmată. Necontestate au fost fazele de preparare și verificare.

Prepararea este etapa în care se conturează problema, se adună informațiile în legătură cu ea și se întrezăresc eventualele piste de abordare. Este o fază complexă și presupune o solidă educație intelectuală, cunoștințe variate și profunde dar și deprinderi de lucru adecvate. Buna desfășurare a acestei faze depinde de creator, de conștiinciozitatea cu care el se ocupa de problemă, dar mai ales de întreaga lui pregătire generală. Pe lângă pregătirea generală și pregătirea specifică este foarte importantă. Pregătirea specifică este în strânsă legătură cu problema urmărită, pe care creatorul își propune să o rezolve. În această etapă se pot diferenția mai multe subetape. Sesizarea problemei este un act de originalitate, deoarece presupune formularea obiectivului prin conștientizarea deficiențelor ce trebuie remediate, a lacunelor în cunoaștere. O problemă creativă corect formulată trebuie să fie:divergentă, unică și unitară, dar să evite a fi convergentă. O altă subetapă este formularea problemei, care acoperă demersurile investigației și rezolutive de care este în stare persoana. Aceasta din urmă trebuie să se caracterizeze prin: capacități evaluative, deschidere față de experiență, plasticitate memorială, atenție distributivă, manipularea unui bogat material informațional, originalitatea gândirii, fluiditate, motivație și concentrare, cunoștințe privind metodele de creativitate.

Incubația reprezintă faza în care problema pare să fie părăsită sau uitată, însă la un moment dat apare rezolvarea „pe neașteptate”. Este o perioadă pasivă, de odihnă, o pauză sau o întrerupere voită a efortului. Procesul creației este un schimb de energie între instanțele psihice, a inconștientului ( a proceselor, a gândirii prelogice ) și a conștientului ( a proceselor secundare, a gândirii logice ).

Inspirația este momentul în care se consideră că procesul de creație ajunge la punctul culminant, apare soluția. Această fază apare ca o iluminare bruscă a conștiinței, ca o intuiție instantanee. Iluminarea apare în urma unor intense procese psihice, prin mobilizarea efortului cognitiv la cea mai înaltă tensiune. Cel care creează trebuie să dispună de un cadru ambiental propice. Fiecare persoană creatoare se poate concentra în diferite situații. Inspirația poate fi provocată și de o întâmplare sau nu este obligatorie în activitatea de creație. Totodată, în procesul căutării soluției poate avea loc o falsă iluminare.

Verificarea este stadiul final al procesului de creație, în care materialul brut este finisat. Acest lucru se poate realiza atât în mintea creatorului, cât și în afară, printre colegii lui. Se produce testarea și validarea soluției. Creatorul trebuie să dispună de multă încredere în sine, dar și în opera creată pentru a o impune opiniei publice.

I.3. Produsul creativității

Produsul creației este criteriul cel mai cunoscut și palpabil de apreciere a creativității. Reprezintă rezultatul actului creator. El este fie ceva material ( obiect, invenție ), fie ceva spiritual (formulă, teorie ). Două caracteristici sunt definitorii pentru produsul creativ: originalitate și valoare sau utilitate pentru societate.

Originalitatea trebuie să îndeplinească următoarele dimensiuni: noutate, imprevizibilitate, surpriză și unicitate. Prin noutate se înțelege ceva „nou”, adică un lucru sau o idee care apar pentru prima dată în universul material sau spiritual. Imprevizibilitatea presupune ca produsul creativ să nu fie rezultatul unor procese logice obișnuite. Surpriza este o reacție psihică produsă de ceva neașteptat. Originalitatea unui produs este apreciată in două moduri: subiectiv ( anumite persoane evaluează produsul sub aspectele următoare: surpriză, eleganță a soluției ) și obiectiv (se caută unicitatea unui răspuns în cadrul unei multitudini de răspunsuri ).

Utilitatea sau eficiența produsului este criteriul care impune acestuia o finalitate practică. Are rolul de a distinge rezultatul imaginației, trebuie să răspundă unor nevoi umane. Aprecierea sau evaluarea produsului creat nu este o sarcină ușoară. Nu trebuie să se facă distincția între produs „bun” sau produs „rău”. Fiecare creație este originală și nouă. Evaluarea se realizează pe baza unor criterii stabilite în prealabil sau colegii își exprimă părerea cu privire la produsul finit.

I.4. Personalitatea creatoare

Ultima direcție în abordarea și analiza fenomenului creației este personalitatea creatoare. Creativitatea este o dimensiune psihologică ce antrenează întreaga personalitate. Aceasta este proprie fiecărui elev, manifestându-se cu o intensitate diferită de la unul la altul.

Caracteristicile personalității creatoare sun următoarele: capacitatea de a gândi abstract, flexibilitatea gândirii, fluența ideațională, inteligența creativă, sensibilitatea la probleme, spirit de observație, curiozitate, originalitate, spirit fantezist. Persoanele creative sunt apreciate ca nonconformiste în conduită, dar și dând dovadă de un autocontrol al impulsurilor. Fiecare individ creator vine cu nota sa proprie, în funcție de înzestrarea sa, de experiența acumulată, de domeniul de manifestare. Nu există un tip al creatorului, ci diferite individualități specifice ale creatorilor. Căile de apreciere a creativității elevilor pot fi următoarele: probe școlare cu caracter creativ specifice diferitelor discipline de învățământ, pentru depistarea aptitudinilor, cât și testele de investigare a originalității, a flexibilității gândirii, a fluidității gândirii.

Dacă o persoană are potențial creativ nu însemnă că trebuie să se manifeste creativ, după cum aptitudinea nu este aceeași cu capacitatea. Aptitudinea este o predispoziție înnăscută, pe când capacitatea semnifică posibilitatea de a efectua o activitate. Când vorbim despre capacitatea de creație nu trebuie să neglijăm factorii psihici, cei de personalitate ( motivații, atitudini, temperament, aspirații, voință ), dar și factorii sociali.

Memoria are rolul de a stoca în intelect informații. Acestea sunt sistematizate și folosite în anumite situații. Inteligența și imaginația nu pot opera fără experiența bogată a persoanei. Pasiunea, încrederea în sine, perseverența duc la asigurarea producției creatoare.

Aptitudinile speciale sunt foarte importante în realizarea unui produs creator. Nu putem cere tuturor elevilor să performeze într-un anumit domeniu. Personalitatea dar și aptitudinile sunt diferite. Fiecare individ are o afinitate către ceva. Toate procesele psihice sunt implicate în evoluția creatoare dar problema principală este aceea a modului în care ele sunt corelate și orientate, a modului în care sistemul devine emergent.” Organizarea coerentă a informațiilor duce la capacități de a exprima o idee, de a crea ceva în așa fel încât nimic să nu fie de prisos.

Ca formațiune complexă de personalitate, creativitatea este privată atât în ipostaza de potențial creativ ca substrat psihofiziologic, cât și ca substrat psihic al creației ( ca sistem de capacități cognitive și noncognitive )

I.5. Nivelurile creativității

Analizând actul creator în evoluția sa, de la formele cele mai simple și până la creația superioară deosebim patru nivele: creația expresivă, productivă, inventivă, inovatoare sau emergentă. Cel care a dat această clasificare a creativității este Irving A. Taylor și se poate aplica în orice domeniu de activitate.

Nivelul creativității expresive se referă la potențialul creativ, fără a se lua în considerare noutatea și valoarea produselor activității. Creația expresivă este cea mai simplă formă de creativitate constituind premise de dezvoltare, în procesul educației, a celorlalte forme de creație. Ea poate fi stimulată în învățământul primar prin jocuri didactice de creație, desene libere și povestiri din imaginație, texte scurte pe o anumită temă și mai târziu prin compuneri. Elevii trebuie apreciați pentru a nu le frâna spontaneitatea. Observațiile critice nu-și au locul.

Creativitatea productivă presupune angrenarea tuturor proceselor intelectuale și creative pentru elaborarea unui produs. Contribuția personală este destul de redusă la acest nivel, fiind utilizate tehnici consacrate. Importantă este învățarea creativă din școală, deoarece se folosesc metode și tehnici de creativitate. Acum elevul își lărgește orizontul de cunoștințe și își îmbogățește experiența de a crea. La acest nivel produsele nu prezintă un grad de noutate în plan social – obiectiv, ci doar în plan subiectiv.

Creativitatea inventivă reprezintă capacitatea de a stabili procedee și căi de rezolvare ingenioasă a problemelor, prin originalitate.

Creativitatea emergentă, specifică geniilor, are în vedere acele realizări ale minții umane care au revoluționat domeniul științei, culturii.

Creativitatea mai este clasificată în individuală și de grup. Sistemul creativității individuale prezintă un optimum de coerență și totodată de libertate. Sistemul creativității de grup este superior creativității individuale deoarece prin comunicări interindividuale, potențează și dezvoltă într-un ansamblu cooperativ posibilitățile membrilor grupului. Grupul poate fi format ca o sintalitate, ca o „persoana multipersonală”, cu o mare bogăție de disponibilități. Grupul de creație este format din 2-4 persoane cu obiective clar definite, constituind un nucleu pentru stimularea creativității. Nu se poate pune o barieră între creativitatea individuală și cea colectivă, sau de grup, deoarece în fiecare demers creativ al grupului este implicat potențialul creativ al fiecărui individ din grup.

Creativitatea de grup este structurată pe trei planuri: planul individual ( care cuprinde totalitatea aptitudinilor, atitudinilor și pregătirii intelectuale de care dispune elevul ca membru în cadrul grupului ), planul interacțional ( relațiile care se stabilesc între elevi pentru realizarea sarcinilor date ) și planul organizațional (mărimea, structura, funcțiile grupului și personalitatea liderului ). Cadrul didactic este cel care organizează grupul de creație după o investigație asupra personalității elevilor. Într-o clasă de elevi nu pot exista numai elevi foarte inteligenți, ci și elevi mai slabi. Grupurile se formează în funcție de obiectivele urmărite. În cadrul clasei se pot organiza mai multe grupe, tuturor propunându-li-se spre rezolvare aceleași sau diferite probleme. O asemenea formă de învățare stimulează și dezvoltă spiritul de concurență, priceperile și deprinderile de muncă ale elevilor.

Grupurile sunt omogene sau eterogene, adică numai elevi buni sau slabi, ori combinați. Grupul omogen avantajează numai pe elevii buni și îi „paralizează” pe cei slabi . De aceea este recomandat să se evite grupurile slabe, deoarece sunt ineficiente, iar colaborarea nu se poate înfiripa. Dacă se introduce în grup un elev de nivel mediu, atunci ar scoate colegii din impas și le-ar insufla încredere. Elevii înzestrați intelectual la lucru în echipă și-ar ridica nivelul de aspirație, cel intelectual, iar performanța creatoare este în progres. Într-o clasă majoritatea elevilor sunt de nivel mediu. Ne va fi foarte greu din acest punct de vedere să formăm grupuri omogene. Indicate sunt grupurile eterogene, deoarece elevi de nivel mediu, majoritari în orice clasă, intră în grupuri fie alături de cei superiori lor, fie alături de cei slabi. Când formăm un grup trebuie avute în vedere, pe lângă aptitudinile intelectuale și creative și caracteristicile sociale ale elevilor, relațiile preferențiale. Prietenia, prețuirea reciprocă, compatibilitatea, cooperarea sunt atributele unui grup creativ și nu ostilitatea. Orice grup trebuie să aibă un lider. Dacă ne gândim la clasă ca grup, atunci liderul este cadrul didactic. Dacă se formează echipe în cadrul clasei, liderul este un coleg mai dominant, nu este obligatoriu ca în această persoană să fie întruchipat individul cel mai competent sau cel mai creativ.

I.6. Factorii creativității

Creativitatea este determinată de o gamă foarte largă de factori care sunt grupați în trei mari categorii: factori psihici ,sociali și biologici. La rândul lor factorii psihici sunt divizați în trei grupe : intelectuali,aptitudinali și nonintelectuali.

Dintre factorii intelectuali implicați în actul creator, inteligența și imaginația creatoare sunt cei mai importanți , întrucât ei au și funcția de integrare a celorlalți factori cognitivi – operaționali ai creativității.

Gândirea reprezintă procesul psihic prin care se realizează reflectarea , redarea generalizată și mijlocită a obiectivelor și fenomenelor .Intrarea copilului în școală, contactul cu specificul activității școlare creează condiții noi , favorizante pentru dezvoltarea gândirii copilului. Acesta își însușește pe parcursul acestei perioade un mare volum de cunoștințe , dezvoltându-și modalități noi de înțelegere. Se dezvoltă o serie de calități ale cunoașterii cum ar fi: observarea atentă, atenția, exprimarea ideilor . Dezvoltarea gândirii este condiționată și strâns legată de dezvoltarea limbajului , dar și de dezvoltarea experienței cognitive directe ( senzații, percepții, reprezentări). Gândirea creatoare se formează prin tipuri de sarcini și exerciții care pot constitui un antrenament al gândirii. Elevul învață modul în care se gândește creator. Pentru educarea creativității în activitatea instructiv – educativă sunt necesare îndeplinirea unor condiții. Astfel, o condiție esențială a creativității o constituie fondul de cunoștințe de care dispune individul și gradul de stăpânire a acestora. Gândirea nu operează în gol. Sarcina de informații constituie un obstacol în formarea gândirii creatoare. Cunoștințele multilaterale și bine asimilate se organizează în sisteme asociative multiple, care favorizează mobilitatea acțiunilor și operațiilor mintale, realizarea de combinații multiple și variate. La limba și literatura română, elevii învață să gândească creativ prin intermediul jocurilor de cuvinte care pot fi organizate sub forma unor concursuri cum ar fi: crearea unor propoziții în care toate cuvintele să înceapă cu aceeași literă , găsirea cât mai multor expresii deosebite. Foarte interesante și atractive sunt compunerile gramaticale, compunerile libere, cu început sau sfârșit dat. Compunerile sunt o modalitate a gândirii creatoare. Capacitatea de a gândi și a elabora o compunere, modul de expunere a ideilor, structura și latura stilistică și semantică a acesteia pot incuba capacitatea deosebită a elevului, talentul școlarului mic care redă ficțiunea și realitatea în manieră artistică.

Inteligența creatoare este forma superioară de organizare a comportamentului creativ, care presupune, în primul rând, sensibilitate față de probleme, apoi fluență, flexibilitate, originalitate. Considerată drept o aptitudine generală, comună tuturor operațiilor intelectuale, ea privește operațiile de: cogniție, producție convergentă și evaluare. După aplicarea testelor de gândire creativă s-a constatat că inteligența este necesară, dar nu suficientă pentru creativitate.

Sensibilitatea față de probleme este punctul de plecare al creației, manifestându-se în capacitatea de a sesiza cu ușurință problemele esențiale și neobișnuite, în curiozitate științifică și atitudine interogativă, de a „ vedea” relațiile de dependență cauzală sau funcțională, contradicțiile și inadvertențele, cu ajutorul spiritului de observație.

Funcția psihică esențială procesului de creație este imaginația. Însușirile ei definesc particularitățile actului creator.

Imaginația reprezintă procesul psihic de operare cu imagini mintale, de combinare sau construcție imagistică tinzând spre producerea noului în forma unor reconstruiri, a unor tablouri mintale, planuri iconice sau proiecte.

Fluența sau fluiditatea se referă la bogăția și ușurința cu care se realizează între elementele câmpului conștiinței, la capacitatea de a produce și stăpâni un număr mare de idei, cuvinte și expresii, la succesiunea imaginilor în plan intern, mintal. Fluiditatea este o componentă a gândirii reproductive sau o aptitudine predominant verbală, dependentă în mare măsură de influențele educative. Abundența ideilor nu este suficientă pentru a forma un spirit creativ. Ideile trebuie să fie relevante.

Flexibilitatea este considerată a fi principalul factor psihic al creativității. Aceasta presupune modificare rapidă a mersului gândirii, restructurarea ușoară a vechilor legături corticale în conformitate cu cerințele noii situații, ușurință cu care o persoană poate face asociații îndepărtate. Opusul flexibilității este inerția sau rigiditatea gândirii, care înseamnă persistența într-o situație nouă a modalității anterioare de abordare și rezolvarea problemelor. Inerția sau rigiditatea înseamnă manifestarea stereotipiei în gândire. Flexibilitatea este de două feluri : flexibilitate spontană, când elevul are posibilitatea restructurării realului și flexibilitatea adaptativă.

Originalitatea este flexibilitatea adaptativă în operarea cu informația verbală, cu material semantic. Este o dispoziție a întregii personalități și constă în capacitatea de a emite idei noi personale, diferite de cele existente. Gradul de originalitate al unei creații reflectă modalitatea procesuală subiectivă a realizării ei. Prin noutate și raritate se caracterizează acest factor creativ.

Imaginația creatoare este un factor fundamental al creativității, întrucât realizează fuziunea informațiilor în structuri noi prin contopirea, transformarea și unificarea imaginilor, a ideilor, a obiectelor și fenomenelor într-o nouă semnificație. Variantele imaginației creatoare sunt: efervescența imagistică multidirecțională , imaginația combinatorie în plan figurativ, imaginația probabilistică și analogică. Intuiția constă în apariția sau anticiparea bruscă a soluției problemei, ca urmare a jocului liber al imaginației sau al unui raționament prescurtat, fără erori. O formă superioară a imaginației creatoare este ingeniozitatea, finalizată în găsirea unor soluții simple, surprinzătoare și originale sau a unor tehnici de lucru cu un mare grad de eficiență. Imaginația școlarului mic devine mai complexă, mai bogată, se bazează pe termeni și împrejurări din ce în ce mai variați. Învățarea cititorului îi dă posibilitatea să citească cu plăcere basme și povești, toate acestea stimulându-i imaginația și interesul pentru tot ceea ce există și ar putea exista pe lume. Creșterea impresionabilității și sensibilității micului școlar contribuie la dezvoltarea imaginației reproductive. El se entuziasmează repede, are o mare admirație pentru faptele eroice și pentru întâmplările neobișnuite, îi place să aibă roluri în care să interpreteze personaje preferate. Imaginația reproductivă ajută învățarea școlară și se află la baza dezvoltării gustului pentru lectură.

Imaginația creatoare este mai puțin expansivă dar beneficiază de spiritul rigorii promovată de școală și se poate exprima în rezultate mai valoroase. Activitățile cu profil artistic stimulează și întrețin aceste capacități și le asigură progresul corespunzător astfel încât să fie premise satisfăcătoare pentru noul nivel pe care îl vor atinge în următoarele stadii.

În categoria factorilor aptitudinali sunt incluse aptitudinile speciale. Prezența acestora este semnificativ relevantă în diverse domenii ale creației artistice și științifice. Percepția, reprezentarea, memoria, limbajul sunt calități ale proceselor psihice și stau la baza aptitudinilor intelectuale.

Memoria se referă la fixarea informațiilor școlare, la modul cum elevul recunoaște și reproduce oral sau în scris ceea ce a fost memorat. Fixarea, recunoașterea și reproducerea sunt legate de nivelul dezvoltării inteligenței la copil. Tot ceea ce se fixează în memorie fără ca elevul să înțeleagă se uită repede, memoria de scurtă durată. Memoria școlarului se sprijină pe concret, pe perceptibil. Folosirea materialului didactic, ilustrații, planșe este foarte indicată. Elevul păstrează informațiile care l-au impresionat mai mult.

Dezvoltarea limbajului are loc odată cu creșterea interesului pentru citit, iar exprimarea se perfecționează în activitățile de dezvoltare a vorbirii libere, de compunere. Limbajul se dezvoltă atât la școală cât și în familie. S-au pus în evidență anumite calități ale acestui proces : ușurința de a utiliza cuvintele după o regulă dată, capacitatea de a reproduce cât mai multe cuvinte dintr-o categorie dată într-un interval de timp, viteza de construire a unui discurs coerent, capacitatea de a descrie cât mai expresiv o pictură sau un tablou.

Din categoria factorilor nonintelectuali fac parte cei motivaționali, atitudinali , temperamentali și caracteriali.

Motivația este esențială pentru înlăturarea eventualelor obstacolelor ce pot apărea. Pentru demersul creator importantă este motivația intrinsecă. Tenacitatea în muncă este o trăsătură a creatorilor, însă aceștia se mai pot caracteriza prin: putere de muncă, perseverență, răbdare, inițiativă, încredere în sine, capacitate de asumare a riscului.

Temperamentul nu este un factor ce diferențiază elevii creativi de cei mai puțin creativi, de aceea nu se poate vorbi de existența unui tip temperamental nepotrivit pentru creativitate. Acest factor influențează mai ales stilul activității creatoare, continuu sau în salturi, care poate influențează productivitatea și eficiența.

Factorii sociali ai creativității sunt cei care privesc mediul economico-social, respectiv nivelul de trai, condițiile de viață, nivelul de educație și cultură ( în care școala și familia joacă un rol important, putând la rândul lor să influențeze dezvoltarea personalității creatoare ). Favorabile dezvoltării creativității sunt mediile permisive față de ideile și dorințele copiilor, cele care stimulează gândirea prin jocuri și activități specifice, acordă independență intelectuală și decizională. Mobilizarea pasiunii și interesului elevilor pentru forme creative de activitate, cultivarea unei gândiri independente, a toleranței față de ideile noi, abordarea variată a problemelor și stimularea găsirii de probleme noi, precum și soluții la acestea constituie doar câteva modalității prin care educația contribuie la sporirea creativității. Personalitatea creatoare a elevilor este influențată de clasă, familie, grupurile cu care intră în contact, dar și din care fac parte. Se poate vorbi de situație creativă și de climatul creativ care cuprinde totalitatea particularităților ambientale, materiale și psihosociale, ce pot influența creativitatea.

Familia își exercită influența asupra copilului prin intermediul a trei poli principali: tatăl, ce acționează după principiul autorității, mama, după cel al afectivității și frații ce se supun principiului rivalității. Influențele exercitate de familie sunt legate de formarea și afirmarea creativității. Condițiile stimulative pentru creativitate pe care le poate crea familia sunt: condițiile socio – economice de nivel mediu, nivel cel puțin mediu al fondului cultural al membrilor familiei, mărimea familiei este foarte importantă ( competiția între frați poate fi stimulativă, iar copilul unic nu este întotdeauna creativ ), printre primii născuți au fost înregistrați cei mai mulți creatori, întrucât ei beneficiază de un mare entuziasm educativ din partea părinților și integrarea copilului într-o instituție asigură completarea fondului educațional oferit de familie. Un climat educativ poate fi asigurat de familie dacă va respecta următoarele principii: fiecare părinte să aibă o profesie, relațiile din familie să fie de tip democratic, generatoare a unei atmosfere de calm, toleranță, dar nu excesivă prin afecțiune sufocantă, ci să-i lase posibilitatea de inițiativă, educația precoce și intensă, stimularea de timpuriu a inițiativei și independenței intelectuale și de acțiune a copilului, încurajarea dorinței de comunicare, de a pune întrebări, obiceiul de a citi ziare și reviste, interesul părinților pentru performanțele școlare ale copilului să fie moderate, să nu fie exagerate, critica să se manifeste cu bunăvoința și nivelul afecțiuni părinților să fie moderat.

Școala poate deveni un promotor al inițiativelor creative atunci când asigură condiții, cum sunt: democratizarea relației învățător – elev, prin participarea elevului la procesul instructiv – educativ, proces care să fie interactiv, crearea unei atmosfere școlare între autoritarism și liber – arbitru, restructurarea programelor școlare, prin extinderea acelor discipline care stimulează in mod direct creativitatea ( literatura, muzica, desenul ), includerea unor strategii creative și promovarea unor metode noi ( metoda învățării prin descoperire ).

Cadrul didactic deține un loc aparte în procesul de încurajare a inițiativelor creative, în valorificarea potențialului creativ. Măsurile luate de învățător în sistemul de învățământ sunt: promovarea unei atmosfere școlare favorabile creativității, în care să se înlăture inhibițiile, criticismul exagerat, să mărească încrederea în sine a elevilor, stimularea tuturor dimensiunilor de personalitate ale elevilor, să-l facă pe elev să-și cunoască atât calitățile, cât și lipsurile, defectele. Trebuie să se țină cont de un aspect important și anume, de tendința copiilor înalt creativi de a fi mai puțin interesați de lucrul în echipă și de a-și elabora un plan personal de lucru, având un cerc restrâns de prieteni.

Factorii biologici respectiv vârsta, sexul, ereditatea și sănătatea mintală sunt cei care influențează la rândul lor creativitatea.

Ereditatea indică nivelul superior până la care se pot dezvolta potențele creative înnăscute, dar fără a garanta, în mod obligatoriu atingerea acestora. Există elevi superior înzestrați din punct de vedere al unor aptitudini speciale, dar și mai multe generații cu talente deosebite în cadrul aceleași familii. Talentele sunt o consecință a interacțiunii eredității cu mediul. Copiii se nasc cu înzestrări diferite, mai generoase ori mai sărace. Zestrea ereditară prescrie limita superioară până la care poate ajunge fiecare om în cursul vieții sale, însă nu asigură și atingerea acestui vârf. Pe parcursul dezvoltării oricărui individ intervine mediul în care trăiește, educația, ( școala, familia ), calitățile sau lipsurile personalității sale ( comoditatea, pasiuni colaterale ). De exemplu, un elev cu retard mintal nu poate ajunge la performanțele superioare chiar dacă dispune de condiții favorabile de mediu.

În calea desfășurării forței creative stau o serie de obstacole, care țin de structura ființei, cum ar fi blocajele emoționale, fie factori culturali și de mediu. Nu există o clasificare standard a blocajelor creativității. Blocajele emotive apar deoarece factorii emotivi au o influență importantă. Cauzele sunt următoarele: neîncrederea în fantezie și acordarea unei importanțe exagerate rațiunii logice, raționamentelor, teama elevilor de a nu greși, de a nu fi pe măsura așteptărilor, de a nu se face de râs, poate împiedica exprimarea și dezvoltarea unui punct de vedere neobișnuit, autodescurajarea sau descurajarea practicată de unii deoarece munca de creație, de inovație este dificilă și necesită eforturi de lungă durată. O altă cauză este tendința de a-i întrece pe alți colegi care duce la evitarea ideilor prea deosebite și dăunează procesului de creație sau lipsa de încredere în forțele proprii.

Blocajele culturale

Conformismul se referă la dorința cadrului ca toți elevii să se poarte și să gândească la fel. Cei cu idei și comportamente neobișnuite sunt dezaprobați și priviți cu suspiciune, atitudine care-l descurajează și implicit inhibă atitudinile creative. Cadrul didactic este acela care stabilește scopurile și mijloacele pentru a le atinge, veghind ca toți elevii să se încadreze disciplinei și să le realizeze. Elevul dacă nu este supravegheat zi de zi nu învață constant. Ei nu au nici experiență și nici autocontrol și autodeterminare de lucru pentru a-și organiza și desfășura activitatea de învățare în vederea unor scopuri situate departe, fără feed – back –uri parțiale, pe parcurs.

Accentul exagerat pe competiție sau pe cooperare poate inhiba libera exprimare a elevului, fie prin necesitatea ca el să-și modeleze ideile îndrăznețe pentru a se încadra în gândirea curentă a grupului suportând și presiunile colegilor mai puțin imaginativi prin efectele competiției. Când un elev lucrează împotriva altuia, în întrecerile individuale, fie că elevii mai slabi se blochează datorită convingerii că nu se încadrează în timp, sau că nu vor mai fi la înălțimea adversarilor.

Blocajele intelectuale, atitudinale, motivaționale sunt: rigiditatea algoritmilor anteriori, critica prematură, imaginație deficitară, cunoașterea superficială a metodelor de gândire divergentă, lipsa motivației. Rigiditatea algoritmilor anteriori se referă la situația în care se aplică într-un anumit caz un algoritm și deși nu pare a se potrivi, se insistă în a-l aplica și nu se încercă altceva. Algoritmul este o succesiune determinată de operații permițând rezolvarea unei anumite categorii de probleme. Critica prematură este cu totul contraindicată în ședințele de stimulare a ideilor originale. Ea îmbracă forma observațiilor critice, restrictive și distructive sau a reprimării ideilor înainte de a prinde contur. În cazul elevului, blocajul despre care vorbim își are principala sursă de alimentație în atitudinea cadrului didactic. Dacă începem să analizăm valoarea primei idei, facem o greșeală, căci ea, de obicei, nu constituie soluția, dar prin intervenția criticii am schimbat punctul de vedere și blocăm apariția altor soluții.

I.7. Stimularea creativității în procesul de învățământ

Stimularea creativității este un demers socio-educațional complex ce cuprinde simultan fenomene de activizare ,antrenare, cultivare și dezvoltare a potențialului creator. Premisele naturale, dispoziționale oferă o bază mult mai largă pentru dezvoltarea creativității decât este ea realizată în activitățile instructiv-educative în care sunt antrenați cadrele didactice și elevii.

La copilul de vârstă școlară, conceptul de creativitate are anumite particularități. Accepțiunea creativității ca act manifestat, finalizat într-un produs de mare originalitate, rămâne valabil doar pentru cazurile de copii excepționali. Sensul curent al creativității la elevi este acela de potențial, de factori sau capacități aptitudinale predictive pentru performanțele de mai târziu.

În stadiul respectiv alături de creativitatea potențială trebuie așezată noțiunea de creativitatea individuală sau psihologică, ce pune în evidență capacitățile elevului de a acționa prin sine însuși, independent, atât pe plan mintal, cât și pe plan practic, ca o premisă și un prim pas pe calea unor produse în care independența actului să garanteze originalitatea soluției.

Manifestarea și exprimarea creativității constituie și o condiție a depistării ei. Descoperirea creativității copiilor, încă din starea sa potențială, presupune priceperea de a o vedea, de a-i simți pulsul.

Originalitatea răspunsurilor, formarea lor cu vorbele proprii, găsirea unor soluții pe care învățătorul nu le-a formulat și nici în manuale nu se află, preocuparea pentru descoperirea unor lucruri noi, îndrăzneala căutătoare ș. a. sunt numai câteva din indiciile acestei structuri de personalitate la copilul creator. Aceasta, în activitățile din clasă. Condiții și mai favorabile pentru asemenea descoperire oferă însă activitățile paradidactice și extrașcolare, căci elevul nu mai este îngrădit în manifestarea lui, de normele activităților didactice.

Depistarea creativității este, fără îndoială, o obligație a tuturor cadrelor didactice și a părinților. Dar a o depista și a o înregistra ca atare , însemnă a te opri la jumătatea drumului. Căci finalitatea actului educativ este realizarea, adică opera. Și aceasta înseamnă făurirea personalității creative în fiecare elev ( în funcție de domeniul pentru care are o asemenea capacitate potențială).

Ana Stoica recomandă în lucrarea sa „Creativitatea elevilor” următoarele căi și mijloace de predicție a creativității elevilor, enumerate în ordinea relevanței:

1) cunoașterea realizărilor trecute, ca o primă selecție a copiilor superior dotați și a celor precoce, fără pretenția discriminării mai fine;

2) observarea în timpul lecției și studiul produselor activității;

3) testele de gândire creatoare;

4) aprecierile efectuate de colegi;

5) cunoașterea inteligenței;

6) studiul notelor școlare;

7) inventariile de personalitate;

8) autoaprecierile;

9) evaluările efectuate de colectivul de profesori.

În scopul dezvoltării creativității elevilor, există trei direcții de acțiune, progresive ca eficacitate, dar simultan ca necesitate.

1) A ne păstra cel puțin neutri față de evoluția potențialului creativ al elevilor, în sensul de a nu-și înăbuși manifestările și dezvoltarea; deși pare a fi o direcție pasivă, nu trebuie să ne înșelăm în privința caracterului totuși activ al acestei atitudini.

2) A interveni conștient și activ pentru îndepărtarea blocajelor obiective și subiective ale creativității elevilor.

3) A prelua și dezvolta, în mod organizat, potențialitățile creatoare ale fiecărui copil, pentru a le permite înflorirea acestora până la limitele superioare posibile.

Cele mai cunoscute metode de stimulare a creativității sunt: brainstorming-ul, sinectica, metoda 6-3-5, metoda Phillips 6-6, ciorchinele ,turul galeriei, explozia stelară.

Din perspectiva preocupării învățătorului, cele mai semnificative metode și tehnici de muncă intelectuală sunt următoarele: inițierea și familiarizarea elevilor cu folosirea unor instrumente auxiliare pentru îmbogățirea cunoștințelor și rezolvarea sarcinilor de învățare ( dicționare, enciclopedii, elemente ale mass-mediei ), formarea priceperii de folosire a surselor documentare și de întocmire pe această bază a unor planuri: de idei, conspecte, fișe, familiarizarea elevilor cu specificul și cerințele tehnicii de observare și experimentare, cu priceperea de a observa și investiga fenomenele realității, stimularea elevilor în vederea stabilirii unor corelații și de la abstract la concret.

Activitățile în afara clasei și extracurriculare oferă numeroase prilejuri pentru cultivarea imaginației și creativității. În cercurile de elevi se desfășoară o activitate liberă, unde se pot exersa diferite metode de stimulare a imaginației. Vizitarea expozițiilor, muzeelor, drumețiile, excursiile lărgesc orizontul elevilor, câmpul fanteziei copiilor și sunt surse inepuizabile de întrebări. Preocuparea de formare a independenței în gândire și exprimare implică și o legătură cu familia. Părinții, trebuie convinși că dădăcirea copilului, ba chiar de a-l suplini în efectuarea temelor mai dificile împiedică dezvoltarea intelectului, manifestarea independentă a gândirii și fanteziei lui, fiind factori esențiali în dobândirea viitoare a unei autentice competențe profesionale.

În concluzie, se pot face multe pentru educarea spiritului creativ în școală. Dar, se vede necesitatea de a modifica destul de mult modul de gândire și stilul de lucru în clasă, cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de această latură a personalității elevului, care capătă în zilele noastre o valoarea din ce în ce mai însemnată.

II. COMPUNEREA ȘCOLARĂ – FORMĂ SPECIFICĂ DE

STIMULARE A CREATIVITĂȚII

ELEVILOR

II.1. Compunerea – definiție, particularități didactice

Exprimarea corectă este un obiectiv important al procesului de învățământ în ciclul primar, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi concepută întreaga evoluție viitoare a elevilor. Elevii care reușesc să se exprime cu ușurință încă din clasele mici prezintă garanții aproape sigure de reușită deplină în activitatea de învățare la toate disciplinele școlare. Capacitatea de comunicare constituie o necesitate, cu reale implicații în viața socială. Limba este principalul instrument al comunicării între oameni, comunicarea este o manifestare a unor necesități vitale, pe care practica socială le impune indubitabil.

Exprimarea corectă, orală sau scrisă reprezintă valorificarea în practică a cunoștințelor și deprinderilor însușite în școală, la toate obiectele de învățământ, cu precădere la acelea care rezultă din studiul limbii române. Însușirea corectă a sistemului limbii române este mai ales rezultatul interdisciplinarității în predarea citirii, scrierii, comunicării cu cele două comportamente ale ei.

În Dicționarul de pedagogie, ediția 1979, se stabilește compunerea drept disciplină de învățământ la clasele I – IV pentru care se prevăd în programă un anumit număr de ore și are ca obiectiv formarea priceperilor și deprinderilor de a se exprima, de a redacta o lucrare. În cadrul orelor de compunere se realizează o variată și complexă gamă de exerciții orale sau scrise constând în redarea unui conținut de idei pe baza unei teme, cu scopul de a contribui la dezvoltarea gândirii logice și creatoare, a imaginație, a deprinderilor de exprimare coerentă, corectă și expresivă, a cultivării simțului artistic.

Constantin Parfene definește astfel compunerile „un mod de funcționare a limbajului, o activitate de producere a sensului prin explorarea și prelucrarea capacităților de funcționare ale limbii”, iar Silvia Nuță: „ … rezultanta unei activități intelectuale complexe, care implică sinteza cunoștințelor, priceperilor și deprinderilor dobândite de elevi în lecțiile de citire, gramatică, lectură, precum și alte obiecte de învățământ.”

În planurile de învățământ ale ciclului primar, compunerii i s-au stabilit ore speciale încă din timpul școlii lui Spiru Haret, sub denumirea de „Exerciții de compunere”. Mai târziu disciplina s-a numit „compunere”, „compunere – expunere” iar în prezent noțiunile de gramatică și orele dedicate compunerilor se realizează în cadrul ariei curriculare „Limbă și comunicare” la disciplina „Limba și literatura română.”

Capacitatea de exprimare se formează și se perfecționează prin solicitarea efortului intelectual al elevilor, prin punerea sistematică în situația de a exersa, într-o formă sau alta, verbalizarea în mod liber. Exersarea verbalizării libere, încă din clasa I, creează premisele depășirii dificultăților de adaptare la specificul muncii școlare, le stimulează încrederea în posibilitățile de a relata aspecte din experiența personală, impresiile și observațiile pe care și le-au creat asupra realităților în mijlocul cărora trăiesc și își desfășoară activitatea.

Experiența de viață a copiilor se îmbogățește treptat de la intrarea în învățământul preșcolar și continuă pe parcursul întregii vieți ( educația permanentă ). Dacă la început de drum „De ce?”-ul este frecvent și răspunsurile se găsesc la părinți și cadru didactic ( educator, învățător ) mai târziu la clasele a III-a și a IV-a elevii învață să descopere singuri aceste răspunsuri. Informarea trebuie stimulată pentru a elimina timiditatea, frica.

Prin orele de comunicare ( compunere ) se oferă forme variate de îmbogățire a vocabularului copiilor, de formare a exprimării orale și scrise, de stimulare a creativității. Desfășurându-se după anumite reguli compunerile dezvoltă gândirea logică și creatoare a elevilor, le formează deprinderea de a face diferențe între esențial și neesențial, de a observa și prezenta caracteristicile unor obiecte și fenomene, de a aduna material în legătură cu o temă, de a-l sistematiza. Prin creația proprie elevul transmite sentimente, trăiește stări afective, ia atitudini în legătură cu întâmplări și personaje.

Pentru elaborarea compunerilor elevii sunt îndrumați să observe natura, mediul înconjurător și să redea într-o formă îngrijită ceea ce au văzut. Aceste exerciții stimulează nevoia de activitate creatoare și îi ajută pe elevi să aibă încredere în forțele proprii. Cuvintele îi ajută pe elevi să descopere splendoarea de imagini a lumii înconjurătoare.

În alcătuirea compunerilor, cuvântul are rolul cărămizii în construirea caselor așa cum arată Marcela Peneș în poezia sa „Compunerea”, compoziția este o zidire, cărămizile se adună în rânduri și înalță zidul așa cum cuvintele se adună în propoziții. Rândurile de cărămizi sunt trainic legate unele de altele așa cum propozițiile sunt legate prin înțeles, continuându-se una pe alta.

Compunerea-i precum o casă, Tu planul îmi arăți îndată

Este a ta și e frumoasă; O schiță mică da-nsemnată,

Tu ai făcut-o cu gândire Un gând trimis spre mai departe

Și-n ea e trudă și simțire. Ce- a fost înaintea celorlalte.

I-ai pus, cum și-alții au făcut, Și-a fost în gând, și loc de ușă.

O temelie de-nceput, Și de fereastra jucăușă,

Din care a țâșnit, în salt, Și de-ncăperi cât e nevoie

Zidirea mândră spre înalt. Să poți să locuiești în voie.

Din cărămizi, pe lung și lat, Ai dat pereții cu culoare,

Cuprinsul casei s-a-nălțat. Să-ți placă și s-adune soare;

Și-n încheiere, tu, pieptiș, Și-ai pus și mobila. Visata,

I-ai meșterit acoperiș. Dorita casă iat-o gata!

Dar, când mă-ntreb așa, în mine, E trainică, frumoasă este,

Cum de ieșiră toate bine, Te muți în ea ca-ntr-o poveste.

Algoritmul alcătuirii unei compuneri este unul specific fiecărui tip de compunere și constituie un instrument de muncă intelectuală care ordonează ideile și etapele unei compuneri. Silvia Nuță exemplifică următoarele aspecte surprinse de varietatea tipurilor de compunere ce au rolul de a crea deprinderi de comunicare scrisă:

Redarea conținutului unui text;

Povestirea unei întâmplări trăite, auzite, văzute, citite, imaginate;

Descrierea unui aspect văzut sau imaginat;

Narativul științific;

Crearea portretului unei persoane;

Compuneri de corespondență;

Compuneri cu început/final dat sau după ilustrații.

Se constată situații asemănătoare între unele aspecte ale comunicării orale și unele aspecte ( de conținut și structură ) ale comunicării scrise. Astfel putem spune că povestirea după imagini realizată în comunicarea orală poate fi continuată în comunicarea scrisă cu respectarea rigorilor redactării.

Exigențele comunicării scrise au în vedere următoarele aspecte:

Respectarea structurii compunerii;

Corectitudinea vocabularului;

Calitățile stilului;

Respectarea normelor gramaticale;

Ortografia și punctuația necesară;

Așezarea textului în pagină;

Aspectul general al scrisului;

Estetica generală a lucrării.

Dobândirea deprinderilor de a compune nu e posibilă decât punând elevii sistematic în situația de a exersa, de a-și formula gândurile în mod explicit în propoziții, în texte coerente. Tehnica elaborării compozițiilor nu se însușește prin învățarea unor noțiuni teoretice, ci punând elevii să lucreze, să opereze, să exerseze continuu în conformitate cu propria lor individualitate și originalitate. Inițierea în tehnica elaborării compunerilor presupune stimularea gândirii independente, a viziunilor personale, a sentimentelor elevilor, ei fiind îndrumați în a observa, a aprecia cu sensibilitate și a reflecta asupra celor observate pentru a reuși să exprime cât mai bine ceea ce observă, simt și gândesc.

VALENȚE INSTRUCTIVE ALE COMPUNERILOR:

îmbogățirea limbajului elevilor;

consolidarea și adâncirea cunoștințelor de ortografie și punctuație;

înțelegerea textelor literare;

sesizarea omonimelor, sinonimelor, a expresiilor sinonimice și a expresiilor în texte;

asimilarea unui limbaj literar în expunerile orale și scrise;

reținerea expresiilor cu sens metaforic din lecțiile învățate;

dezvoltarea capacității de transformare a unor expresii obiectual concrete în expresii artistice;

așezarea corectă în pagină a unui text, deprinderea unui scris corect, citeț;

formarea capacității de a răspunde oral și în scris la întrebări care privesc pregătirea și experiența lor de viață;

alcătuirea corectă a unor scrisori, felicitări, etc.;

realizarea caracterizării unor personaje literare sau a unor persoane cunoscute;

ASPECTE FORMATIVE ALE COMPUNERILOR:

stimularea proceselor intelectuale;

cultivarea gustului pentru frumos;

descoperirea și cultivarea talentelor;

punerea elevilor în situații specific creatoare;

deprinderea unei vorbiri corecte;

educarea perseverenței, consecvenței și inițiativei în muncă;

formarea personalității elevilor;

dezvoltarea laturii pozitive a caracterului elevilor;

dezvoltarea imaginației creatoare;

formarea abilităților de comunicare, de emitere a unor păreri proprii.

II.2. Clasificarea compunerilor

Învățământul primar pune bazele unui proces de lungă durată prin care se formează deprinderea de a realiza compuneri. În această etapă de școlaritate, se învață exteriorizarea trebuințelor, intereselor și stărilor afective, apoi exprimarea acestora corect din punct de vedere ortografic și de punctuație. Elevul trebuie să ia parte conștient la actul comunicării.

Exprimarea corectă, orală și scrisă, obiectiv important al procesului de învățământ în ciclul primar, constituie unul din instrumentele de bază ale muncii intelectuale, fără de care nu poate fi concepută dezvoltarea intelectuală viitoare a elevilor. Ca și în cazul învățării celorlalte instrumente ale muncii intelectuale, a cititului, a scrisului, a calcului aritmetic, capacitatea de exprimare se formează și se perfecționează prin solicitarea efortului intelectual al elevilor.

Compunerile realizează pe de o parte o sinteză a ceea ce învață elevii la disciplina Limba și literatura română, iar pe de altă parte, ele constituie cel mai potrivit prilej de valorificare a experienței de viață a elevilor, de manifestare a imaginației și a fanteziei lor creatoare.

Factorii reușitei în formarea deprinderilor de a compune sunt:

nivelul dezvoltării fizice ( antrenarea continuă a simțurilor );

nivelul dezvoltării intelectuale ( deprinderea de a povesti evenimente sau întâmplări în ordine logică, de a identifica asemănări – deosebiri );

dezvoltarea socio-afectivă ( relația individ – grup, acceptarea celorlalți membri ai grupului );

nivelul dezvoltării psihologice ( plăcerea jocului ).

Criterii de clasificare a compunerilor:

* în funcție de un anumit subiect și un anumit scop:

compoziții pe baza textelor literare ( comentariul literat, caracterizarea unui personaj, analiza literară );

compoziții epistolare ( biletul, scrisoare );

compoziții cu caracter oratoric ( alocuțiunea, discursul );

compoziții cu caracter publicistic ( știrea, informația, anunțul publicitar, articolul, interviul );

compuneri libere, creatoare ( descrieri, narațiuni, evocări ).

* după forma activității efectuate compunerile sunt: orale și scrise;

* după gradul de participare există compuneri: colective și individuale;

* după principala sursă care sprijină și stimulează elaborarea: compuneri pe baza unor ilustrații, a unui text cunoscut, bazate pe experiența proprie sau pe imaginația creatoare a elevilor;

* după natura lor, după preponderența unuia sau altuia dintre modurile de expunere, sunt narative și descriptive.

Etapele privind elaborarea unei compuneri și indicațiile ce se pot da sunt:

1. Alegerea, formularea și analiza subiectului: alegerea subiectului constituie punctul de plecare în elaborarea unei compuneri. Subiectul fie că este impus, fie că este ales, trebuie să stârnească, interesul elevilor, iar formularea lui trebuie să fie clară, căci el indică liniile directoare ale tratării lui.

2. După ce au înțeles bine subiectul, elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării, documentarea și căutarea ideilor: constă în căutarea faptelor, a exemplelor necesare pentru a răspunde la solicitările subiectului și presupune adunarea observațiilor, gândurilor, sentimentelor, părerilor, cunoștințelor în legătură cu subiectul stabilit și formularea lui sub formă de idei, a unor propoziții.

Valorificarea experienței personale constituie o sursă de documentare pentru orice tip de subiect și mai ales pentru acela care se bazează pe observarea realității înconjurătoare. Materialul adunat, precum și gândurile și sentimentele elevilor sunt notate sub forma unor idei în ordinea în care au fost găsite ele.

Exemplu: „A venit toamna.”

Elevii își vor nota ideile referitoare la schimbările ce au loc în natură:

se întunecă repede;

diminețile și nopțile sunt mai răcoroase;

frunzele își schimbă culoarea și cad.

Referitoare la preocupările oamenilor:

strângerea recoltelor;

deschiderea școlilor

Materialul adunat trebuie ordonat după plan, deci elevii pot trece la următoarea etapă a elaborării compunerii: 3. Alcătuirea planului

Faptele și ideile descoperite trebuie ordonate după un plan ce cuprinde trei părți: introducere, cuprins și încheiere.

Introducerea este partea care trebuie să stârnească interesul, dar să și pregătească povestirea întâmplărilor ce urmează. De obicei, ea indică timpul, locul unde se petrec faptele, principalele personaje.

Cuprinsul este partea cea mai dezvoltată și cea mai importantă a unei compuneri. Faptele trebuie prezentate în mod logic, gradat, într-o anumită ordine încât desfășurarea întâmplărilor să stârnească interesul. Un rol important îl au amănuntele semnificative.

Încheierea este ultima parte a unei compuneri, de obicei fiind foarte scurtă, conține soluționarea întâmplărilor, păreri, sentimente proprii în legătură cu subiectul tratat.

Planul de idei trebuie să fie unitar, ideea generală fiind plasată în centrul compunerii, asigurând astfel claritate și armonie compunerii.

Un plan posibil pentru o compunere cu titlul ,,Prima zi de școală”:

Introducerea

cum au așteptat elevii prima zi de școală;

cu ce gânduri s-au trezit de dimineață.

Cuprinsul:

când, cu cine ,pe unde au mers spre școală;

ce făceau elevii și părinții lor în curtea școlii;

cum s-a desfășurat festivitatea de deschidere a noului an;

ce au făcut elevii după ce au intrat în clase.

Încheierea:

ce i-a impresionat mai mult în acea zi;

gânduri de viitor .

După etapa ordonării ideilor într-un plan, elevii se află în faza finală a procesului de elaborare a compunerii, aceea de dezvoltare a ideilor în cuvinte, a redactării compunerii. Pregătirea și elaborarea compunerii este un proces complex și de lungă durată, care presupune înarmarea elevilor cu abilități și cunoștințe necesare pentru aceste activități. Elevii trebuie să parcurgă etapele compunerii, să le înțeleagă nu pe cale teoretică, ci prin exercițiu practic.

La clasa a doua pașii spre creație pot fi următorii:

Cel mai frumos enunț despre …………

Cea mai interesantă întâmplare relatată.

Ce final putea avea povestirea audiată?

Imaginează-ți o întâmplare privind obiectele expuse.

Dezvoltă propozițiile simple adăugând detalii.

Imaginează-ți un dialog între ……..și ………..

Urmărește benzile desenate și povestește.

Creează un tablou răspunzând pe larg la întrebări.

Dă viață șirului de cuvinte creând un text.

Continuă începutul dat.

Găsește partea de început a sfârșitului dat.

Dezvoltă ideea din proverbul dat.

Creează un text prin analogie.

Redactează o scrisoare destinată unei ființe dragi.

Realizează portretul unui coleg.

Descrie planta pe care o ai în imagine.

Scrie un bilet adresat colegului de bancă.

Participă la un dialog.

Pentru optimizarea acestor pași este necesar să se țină seama de unele reguli:

Când elevul care vorbește se oprește, ezită sau a terminat, învățătorul trebuie să se înscrie la cuvânt;

Folosirea dicționarului în fața elevilor;

Folosirea corectă a instrumentului de scris ( stilou ) și a suportului ( caietul ), nu se recomandă folosirea pixului sau a creionului;

În condițiile scrierii cu cerneală, cuvintele cu greșeli se trec în paranteze și se scriu alături corect;

Nu se rup foile.

Pentru a obține o CREAȚIE REUȘITĂ se va ține cont de următorii pași:

Numai citind mult vei izbuti să realizezi texte reușite!

Vei putea scrie frumos, adevărat și convingător numai despre ceea ce cunoști.

Lasă imaginația să zboare!

Fiecare text are un titlu.

Orice text are un început ( o introducere ), o desfășurare ( un cuprins ) și un sfârșit ( o încheiere ).

Nu te rătăci!

Un plan bun, o creație bună.

Nu repeta aceleași cuvinte!

Respectă alineatele!

Timpul povestirii: același în întregul text: trecut, prezent sau viitor și la aceeași persoană.

Înainte de a scrie gândește!

Citirea parțială sau în întregime de către cei care doresc nu trebuie amânată, ci, imediat după ce are scris ceva pentru a primi confirmarea din partea învățătorului și a colegilor că e bine.

Învățătorul va lucra alături de elevi, dându-le idei, atenționându-i cu privire la erori sau încurajându-le rezultatele.

Evaluarea finală se concretizează cu selectarea celor mai interesante creații și scrierea lor în portofoliul elevului sau clasei, la vitrina cu surprize.

Compunerile cu destinație oficială

Sunt frecvente în viața cotidiană și au întrebuințare practică.

1. Cererea este o compunere prin care se solicită unei instituții, întreprinderi sau organizații un anumit lucru și cuprinde:

formula de adresare;

numele și prenumele, funcția, adresa completă a solicitantului;

conținutul propriu-zis și motivația acestuia;

semnătura;

funcția adresantului și instituția.

Compunerile corespondență

Spre deosebire de compunerile cu destinație oficială, acest tip de compunere are un caracter privat, vizând raporturile dintre indivizi. De aceea, ele poartă pecetea personalității autorului și îi oferă acestuia posibilitatea de a-și manifesta originalitatea.

1. Biletul are un conținut simplu, prin care se transmit știri sumare, o rugăminte, o precizare, o scuză. Se folosește între persoane egale ca poziție socială, vârsta, grad de rudenie. Exprimarea este simplă, nepretențioasă, dar nu neglijentă.

2. Telegrama are ca și principală caracteristică concizia, obținută prin suprimarea unor elemente de relație – propoziții, conjuncții – fără ca prin aceasta să fie prejudiciată înțelegerea celor transmise. De cele mai multe ori, telegrama cuprinde o singură informație, enunțată lapidar. Este de mai multe feluri și anume:

telegrama de felicitare;

telegrama de mulțumire;

telegrama de condoleanțe;

telegrama oficială.

3. Scrisoarea este alături de mesajele pe internet cel mai răspândit tip de corespondență utilizat. Aceasta înseamnă comunicare, dar și evidențierea unei înclinații artistice. De regulă, când transmitem ceva – gânduri, idei, sentimente – avem în vedere ca formularea să releve și atitudinea afectivă, concretizată într-o anume modalitate de expresie, diferențiată în funcție de conținutul comunicării și de persoana căreia îi este adresată.

Scrisoarea poate fi de mai multe feluri și anume:

scrisoare familială;

scrisoare amicală;

scrisoare de felicitare;

scrisoare de mulțumire;

scrisoare de dragoste;

scrisoare de justificare;

scrisoare oficială;

scrisoare literară;

Regulile care trebuie să fie respectate în alcătuirea unei scrisori sunt:

nu se scrie cu creionul;

scrisul trebuie să fie lizibil;

nu sunt admise ștersături, corecturi;

hârtia trebuie să fie neșifonată;

corespondența se datează, se notează și localitatea din care a fost expediată;

adresa destinatarului scrisă pe plic trebuie să fie completă și scrisă corect;

respectarea normelor ortografice și de punctuație este obligatorie;

concizia și precizia celor scrise;

aspectul îngrijit acordat acestui tip de corespondență.

Compunerea literară

Trebuie să fie redactată îngrijit, scrisul elevilor să fie corect din puct de vedere gramatical, să fie respectate alineatele și așezarea în pagină. Acestea sunt de mai multe feluri:

compuneri narative pe baza unui șir de întrebări;

compuneri narative pe baza unui șir de ilustrații;

compuneri pe baza unui plan de idei dat;

compuneri cu sfârșitul dat;

compuneri libere.

În ciclul primar se formează deprinderea de a alcătui o compunere. Depinde de dorința învățătorului, de implicarea în acest tip de activitate, de felul cum le insuflă elevilor interesul pentru compunere. Odată înțeles mecanismul de alcătuire a unei compuneri, indiferent de felul acesteia, elevul din ciclul primar continuă să alcătuiască aceleași compuneri frumoase, în care utilizează cuvinte și expresii noi, folosesc imaginația și părerea personală.

II.3. Obiectivele lecțiilor de compunere în învățământul primar

Curruculum-ul disciplinei Limba și literatura română pentru clasele I – IV urmărește formarea și dezvoltarea la elevi a competențelor esențiale ale comunicării orale și scrise, precum și familializarea acestora cu texte literare și nonliterare.

Obiectivele cadru ale obiectului Limba și literatura română la clasele I – IV sunt:

Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului oral;

Dezvoltarea capacității de exprimare orală;

Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului scris ( citirea/lectura );

Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă;

Pentru fiecare obiectiv cadru sunt formulate obiective de referință pe clase, concepute în progresie. Obiectivul cadru al lecțiilor de compunere din învățământul primar este „Dezvoltarea capacității de exprimare scrisă”.,, În școală tehnica redactării compunerii se învață treptat, urmărind obiective diverse pe diferite trepte ale procesului de învățământ”. La clasa I elevii învață să citească și să scrie, să se exprime oral corect. Abia din clasa a II-a se poate vorbi de redactarea unor texte scurte.

La clasa a II-a, asemenea capacității sunt direcționate de prevederi ale programelor, care stabilesc obiective de referință precum: „să scrie corect, enunțuri”, prin: „exerciții de punere în corespondență imagine-cuvânt, cuvânt-imagine, exerciții de completare a propozoțiilor, exerciții de scriere a cuvintelor într-o/ într-un, dintr-o/ dintr-un, a cuvintelor cu mb și mp a cuvintelor care conțin grupurile ia, ea, ie, oa ,ua, uă, scrierea corectă a cuvintelor care conțin literele „â” și „î” ; „să redacteze texte scurte pe baza unui suport vizual și a unui șir de întrebări”, prin „exerciții de analizare corectă a imaginilor, exerciții de transformare a propozițiilor simple în propoziții dezvoltate, formulări de răspunsuri și de întrebări, exerciții de redactare a unor texte de mică întindere pe baza unui suport vizual și a unui șir de întrebări, exerciții de redactare de bilete în diverse scopuri ( de informare, de solicitare, de mulțumire ). Obiectivul „ să utilizeze sensul cuvintelor noi în enunțuri proprii” este atins prin „exerciții de sinonimie și antonimie”, „exerciții de înlocuire a unor cuvinte în enunțuri date în scopul păstrării sau schimbării mesajului transmis”, „ exerciții de punere în corespondență a cuvintelor cu sinonime/antonime”, „exerciții de integrare în enunțuri proprii a cuvintelor necunoscute”.

Elevii își formează deprinderi de scriere corectă, lizibilă, îngrijită a textelor, precum și utilizarea de convenții ale limbajului scris printr-o serie de activități de învățare ca „exerciții de scriere a textelor”, „exerciții de încadrare pe spațiu și în pagină”, „exerciții de explicare a folosirii unor convenții grafice”, „exerciții de plasare a semnelor de punctuație într-un text”, ”redactarea de enunțuri, texte scurte care să conțină semnele de punctuație”.

Stimularea interesului pentru redactarea corectă ți îngrijită a textelor se realizează prin „ exerciții de analiză și apreciere a lucrărilor”, „ exerciții de redactare/ elaborare individuală / în grup a unor lucrări de interes școlar sau de evidențiere a unor momente importante din viața colectivului de elevi”.

Începând cu clasa a III-a conținuturile învățării prevăd acțiuni ce țin de elemente ale tehnicilor muncii cu cartea, precum: „povestirea în scris a unor fragmente dintr-un text citit” prin „exerciții de povestire în scris a unor fragmente dintr-un text citit”, „ selectarea adecvată a cuvintelor într-un text propriu”. Elevii vor fi capabili „ să redacteze texte de mică întindere, ținând seama de părțile unei compuneri” prin „exerciții de povestire în scris a unor fapte și întâmplări”, „exerciții de redactare a unor compuneri cu început/ sfârșit dat”, „exerciții de redactare a unor texte narative pe baza unui suport vizual sau folosind cuvinte date”, „alcătuirea planului de idei”, „exerciții de redactare a povestirii unor fragmente din text”, „exerciții de redactare a povestirii unui text după planul de idei”. Prin astfel de compoziții se dezvoltă capacitățile de scriere imaginativă.

Scrierea funcțională este deprinsă cu ajutorul obiectivului „să manifeste interes pentru redactarea corectă și îngrijită a compunerilor și textelor cu destinație specială” prin următoarele activități de învățare: „exerciții de redactare a unor felicitări, cărți poștale, invitații ( adresate colegilor, învățătorului, rudelor )”, „exerciții de completare a datelor destinatarului într-o carte poștală”, „exercițiile evaluare a redactării corecte și îngrijite a textului propriu”.

Redactarea unor enunțuri corecte din punct de vedere gramatical este un obiectiv de seamă, care poate fi atins prin „exerciții de stabilire a acordului gramatical”, „exerciții de redactare a propozițiilor simple și dezvoltate”, „exerciții de transformare a propozițiilor, atunci când se schimbă persoana sau numărul subiectului exprimat prin substantiv sau pronume”.

La clasa a IV-a, programa prevede acțiuni de lucru cu cartea, precum „alcătuirea povestirii unui text literar după un plan simplu de idei” prin „ exerciții de împărțire a textului în unități logice de conținut”, „exerciții de formulare a ideilor principale într-un șir de enunțuri cu înțeles logic”.

Scrierea imaginativă este deprinsă cu ajutorul obiectivului „să redacteze diverse texte de mică întindere adaptându-le destinației și scopului comunicării” prin activități ca: „exerciții de descriere a unor obiecte/ fenomene/ ființe”, „exerciții de elaborare a planului inițial al compunerii”, „exerciții de elaborare a unor compuneri: după un suport vizual, cu început/ sfârșit dat, după un plan dat sau un plan propriu de idei, pe baza unor cuvinte și a unor expresii date, cu titlu dat, liberă, narativă, în care se introduce dialogul”. În ceea ce privește scrierea funcțională, în această clasă s-au introdus invitația și scrisoarea. Interesul și spiritul critic față de redactarea diverselor tipuri de texte se realizează prin „exerciții de redactare de texte narative, descriptive, dialogate și funcționale”, „exerciții de înlocuire a unor expresii și cuvenite cu echivalențele cerute de context”, „exerciții de formulare a unor opinii și puncte de vedere proprii referitoare la modul de redactare și de prezentare a textelor”.

Obiectivele operaționale sunt formulate de cadrul didactic pentru fiecare lecție de compunere.

Pregătirea lecțiilor de compunere presupune cel puțin un obiectiv principal în jurul căruia se organizează întreaga activitate a colectivului de elevi dirijat de cadrul didactic. Sarcinile ce urmează să fie realizate în lecție sunt subordonate obiectivului stabilit care se concretizează în cunoștințe, priceperi și deprinderi, sistematizare, verificare. Organizarea și desfășurarea lecției în vederea atingerii obiectivelor menționate determină tipul de lecție, nu impune numai o singură schemă de desfășurare a demersului didactic, ci are în vedere personalitatea învățătorului și colectivului de elevi condus de acesta.

Cadrul didactic trebuie să ia în considerare priceperile și deprinderile formate de elevi până în momentul respectiv, nivelul de performanță atins de aceștia privind însușirea tehnicii de elaborare a compunerilor, nivelul exprimării, bogăția vocabularului, gradul de imaginație.

Lucrările de specialitate acceptă următoarele tipuri de lecție:

mixtă sau combinată;

de comunicare;

de formare de priceperi și deprinderi;

de recapitulare și sistematizare;

de verificare și apreciere.

Lecția mixtă sau combinată presupune un volum aproximativ egal de muncă din partea învățătorului și a elevilor. Chiar dacă este abordat un tip nou de compunere, elevii sunt antrenați în toate momentele lecției, pentru că numai prin exerciții variate repetate își pot însuși caractere tehnice noi și își formează o exprimare corectă, își îmbogățesc vocabularul.

Etapele unei lecții mixte pot fi:

Organizarea clasei pentru lecție cu cele necesare.

Verificarea temei scrise acasă, care nu este obligatoriu sa fie compunere având în vedere aspectul integrat al predării limbii române în ultimii ani.

Pregătirea pentru lecția nouă se poate organiza în mai multe feluri în funcție de obiectivele urmărite și de scopul general. Se au în vedere expresii frumoase și înțelegerea acestora, scrierea corectă a unor ortograme uzitate. Se poate stabilii, de asemenea, domeniul din care se alege tema pentru compunere ( excursie, vizită, întâmplare imaginară, șir de ilustrații ) etc.

Comunicarea și asimilarea noilor cunoștințe presupune analiza tabloului, imaginilor, a începutului sau sfârșitului dat, a cuvintelor și propozițiilor de sprijin etc. Se stabilește planul de idei, elaborarea orală ( dacă este cazul ) și apoi elaborarea scrisă a compunerii.

Ora de compunere nu presupune un moment de fixare propriu-zisă a cunoștințelor nou dobândite dar la sfârșitul orei, în cadrul analizei compunerilor elaborate se fixează anumite deprinderi și tehnici folosite de copii iar acest moment s-ar putea numi „controlul și analiza compunerilor”.

Lecția de comunicare nu este specifică orelor propriu-zise de compunere dar presupune o activitate susținută din partea învățătorului, mai ales în primele ore de comunicare scrisă privind tehnica de elaborare a unui text. Astfel, copii sunt folosiți în mai puține momente ale lecției și nu trebuie pierdut din vedere faptul că elaborarea compunerii nu se însușește prin predare, ci numai prin exercițiu.

Lecția de formare a priceperilor și deprinderilor implică munca independentă, în grup sau pe echipe a elevilor. Acest tip de lecție solicită un volum de muncă mai mare din partea elevilor în scopul formării de priceperi și deprinderi, în vederea dezvoltării exprimării și a spiritului de creație. Cadrul didactic trebuie să stăpânească anumite tehnici în dezvoltarea sarcinilor specifice compunerilor și să cunoască posibilitățile elevilor de utilizare a acestora.

Etapele unei astfel de lecții sunt mai puține și se referă la: anunțarea subiectului, reactualizarea cunoștințelor, activitatea independentă, controlul și aprecierea lucrărilor.

În elaborare unei compuneri gramaticale, de exemplu, în care se urmărește folosirea consoanei dublu „nn”, se reamintește regula, se dau câteva exemple iar elevii construiesc enunțuri în care sunt incluse cuvintele care conțin literele respective. Apoi se trece la elaborarea în care sunt incluse cuvintele care conțin literele respective. Apoi se trece la elaborarea unei compuneri unde sunt date cuvinte de sprijin ce conțin dublu „nn”. Elevii primesc sarcina de a elabora o compunere despre o zi ploioasă în care să folosească cuvintele: înnorat, înnodat, înnoptat etc. – în formele pe care le doresc. Astfel se formează deprinderi de scriere corectă a consoanei duble „nn” prin alăturarea lui „în” cu un cuvânt ce începe cu „n” dar și de elaborarea unei compuneri cu cuvinte de sprijin prin activitate independentă.

Lecțiile de recapitulare și sistematizare urmăresc fixarea și consolidarea unor cunoștințe și deprinderi, compunerile gramaticale și chiar povestirile și rezumatele textelor literare studiate încadrându-se foarte bine în acest tip de lecție.

O lecție care are ca obiectiv recunoașterea adjectivelor într-un text, de exemplu, și apoi elaborarea unor compuneri gramaticale cu ele, urmărește atât recunoașterea acestei părți de vorbire cât și folosirea ei în alte structuri avându-se în vedere fixarea și consolidarea cunoștințelor despre adjective dar și consolidarea tehnicilor de elaborare a compunerilor.

Lecția de verificare și apreciere ( de control și evaluare ) are ca obiectiv principal cunoașterea nivelului de pregătire, de asimilare a cunoștințelor de către elevi și stadiul atins de aceștia în formarea priceperilor și deprinderilor stabilite ca obiective în lecțiile anterioare.

În aceste lecții ponderea de timp o dețin verificare și aprecierea. Acestea nu pot fi confundate cu momentele de verificare sau apreciere din celelalte tipuri de lecții.

Verificarea, corectarea și aprecierea compunerilor prezintă o deosebită importanță în procesul de formare și dezvoltare a exprimării elevilor. Aceste acțiuni se desfășoară periodic și creează condiții atât pentru înlăturarea unor greșeli cât și pentru prevenirea lor. În urma verificării lucrărilor, cadrul didactic se informează în legătură cu activitățile pe care urmează să le întreprindă în vederea exprimării corecte, orale și scrise, de către elevi. Datele obținute de acesta stau la baza organizării corespunzătoare a activității diferențiate.

Aprecierea lucrărilor se face prin discutarea acestora în colectivul clasei. Mai ales la clasele mici, învățătorul are scris la tablă sau pe o planșă cerințele pentru aprecierea compunerilor și care se referă la:

A dezvolta complet temă dată?

A urmărit subiectul sau a deviat de la el?

Datele folosite sunt exacte?

A folosit corect tot materialul dat?

A respectat proporția dintre părțile compunerii?

A respectat tipul de compunere?

A realizat legături logice, firești între ideile dezvoltate?

Exprimarea este corectă?

A respectat sarcinile specifice date? ( folosirea unor cuvinte, a expresiilor, a dialogului etc.)

La clasa a IV-a parametrii pentru analiza compunerilor se pot da și astfel:

dezvoltarea temei fixate;

urmărirea planului de idei;

înlănțuirea corectă a propozițiilor;

bogăția conținutului lucrării;

folosirea limbajului: adecvat temei, bogat, nuanțat;

respectare sarcinilor speciale.

Nu trebuie pierdut din vedere de fiecare dată aportul creativ al elevilor care trebuie pus în discuție și apreciat corespunzător.

Orele de compunere oferă forme variate de îmbogățire a vocabularului copiilor, de formare a exprimării corecte orale și scrise, de stimulare a creativității acestora contribuind la formarea copiilor și la pregătirea lor pentru viață.

Compunerile oferă elevilor posibilitatea să aplice o serie de cunoștințe însușite în cadrul altor obiecte de învățământ, fiind bogate în conținut și îmbrăcând forme complexe de organizare și desfășurare. Desfășurându-se după anumite reguli, aceste forme de activitate dezvoltă gândirea logică și creatoare a copiilor, le formează deprinderea de a deosebi esențialul de neesențial, de a observa și prezenta caracteristicile unor obiecte și fenomene, de a aduna material în legătură cu o anumită temă, de a-l sistematiza. Creația determină elevul să transmită anumite sentimente, să trăiască stări afective, să ia atitudini în legătură cu întâmplări și personaje. Elevii sunt îndrumați să observe natura, mediul ambiant și, după o sistematizare atentă, să redea într-o formă îngrijită ceea ce au văzut. Succesele acestor exerciții stimulează la elevi nevoia de activitate creatoare, încrederea în forțele proprii de exprimare.

III.METODE ȘI TEHNICI CARE STIMULEAZĂ

CREATIVITATEA ÎN PROCESUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT

III.1 Jocul didactic – formă și mijloc complex al dezvoltării creativității

O componentă esențială a curriculum-lui școlar o constituie metodologia didactică, respectiv sistemul de metode și procedee prin care se asigură atingerea obiectivelor informative și formative ale învățământului. Metoda didactică reprezintă o succesiune de operații realizate în vederea atingerii unui scop, instrumentul de lucru în activitatea de cunoaștere, de formare și de dezvoltare a abilităților.

Inovația didactică a adus în atenția cadrelor didactice termeni și atitudini noi necesare în procesul instructiv-educativ. Integrarea este unul din acești termeni și în același timp este o manieră de organizare cu interdisciplinaritatea, în sensul că obiectivele învățării au ca referință nu o singură categorie de activitate, ci o tematică unitară, comună mai multor categorii de activități.

Învățarea prin intermediul jocului didactic, mai ales la vârsta școlară mică, este unul din dezideratele pedagogiei moderne și post moderne ,deoarece lecțiile organizate pe baza jocului oferă elevilor nu numai bucuria și satisfacția de a se juca, dar sunt și un real prilej de dezvoltare a capacităților de exprimare orală și în același timp de dezvoltare a capacităților creative. Pentru a putea fi integrat cu succes în lecție, jocul didactic trebuie să urmărească realizarea unui scop și o sarcină din punct de vedere al conținuturilor propuse , să utilizeze un conținut specific atractiv , accesibil elevilor, să utilizeze reguli de joc cunoscute și respectate de elevi. Scopul jocului didactic trebuie să fie în concordanță cu cerințele programei și trebuie să respecte particularitățile psihologice și individuale ale elevilor. Jocurile urmăresc probleme de natură cognitivă, aspecte de ordin formativ. Sarcina didactică este strâns legată de scopul și conținutul jocului, este partea centrală a acestuia, antrenând operațiile gândirii: analiza, sinteza, comparația și imaginația copilului. Elementele de joc constau în: întrecerea individuală sau pe grupe, spiritul de echipă ,recompensa, penalizarea, încurajările ,cuvintele stimulative, etc.

Activitatea de echipă are un rol deosebit de important în activitatea instructiv-educativă, pentru că ,,exersează capacitatea de decizie și de inițiativă, dă o notă mai personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor, ceea ce asigură o participare mai vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuasă.”

Conținutul jocului trebuie să corespundă particularităților de vârstă ale elevilor, să fie accesibil, atractiv. Materialul didactic trebuie ales cu grijă, pregătindu-se înaintea jocului: jetoane, creioane colorate, planșe, figuri diverse, casete audio, personaje surpriză, cărți, etc.

Învățătorul trebuie să urmărească împărțirea corespunzătoare a elevilor, aranjarea materialelor și a mobilierului( probleme organizatorice ) dar și crearea unei ambianțe potrivite (introducerea în atmosfera jocului, anunțarea și prezentarea acestuia, explicarea sarcinilor și încheierea).

Prin intermediul jocului ,,elevii pot ajunge la adevăruri, își pot antrena capacitățile lor de a acționa creativ, pentru că strategiile jocului sunt în fond strategii euristice, în care se manifestă istețimea, spontaneitatea, inventivitatea, inițiativa, răbdarea, îndrăzneala, prudența,etc.”

Cunoaștem că la nivelul clasei I, jocul rămâne activitatea specifică, ce poate fi folosit în orice moment al lecției , cu condiția ca în cadrul lui să prezinte obiective instructiv-educative, nu să fie un simplu divertisment ci un mijloc de învățare. Subliniind valoarea cognitivă a jocului didactic ,Ioan Cerghit relevă că prin acesta ,,copilul imaginează, rejoacă o lume reală în scopul de a cunoaște mai bine, de a-și lărgi orizontul de cunoaștere,de a-și forma anumite deprinderi.”

Am folosit cu succes la clasă jocuri didactice în însușirea, exersarea și consolidarea noțiunilor de lexic: cuvânt, sinonime, antonime, omonime, sunet, literă, vocale, consoane, silabe, despărțirea cuvintelor în silabe, formarea capacității de sesizare și utilizare a sensului și a rolului sunetelor și cuvintelor în exprimarea orală și scrisă.

Exemplificări:

1. Pornind de la o literă formați cuvinte cu 2,3,4 litere:

„m”: mă, mac, masă

2. Adăugați o literă în fața cuvintelor date pentru a obține cuvinte noi:

ai, _ai, _ai ( nai, pai, vai )

are, _are, _are ( sare, tare, mare )

3. „Scara cuvintelor”: pornind de la o silabă dată, compuneți cuvinte formate din 2,3,4,5 silabe:

Re-pa-ra-tă ma-ca-ra-le-le

Re-pa-ra ma-ca-ra-ua

Re-ce ma-ca-ra

Re ma-ma

ma

4. „ Cuvinte prietene”

Unește cuvintele cu înțeles asemănător ( sinonime )

voios patrie

șireată vesel

omăt vicleană

îndată nea

țară imediat

În explicarea cuvintelor noi se folosesc diferite procedee: legarea cuvintelor noi de imagini și ilustrații, căutarea cuvintelor noi în dicționar. În același timp cu explicarea cuvintelor noi se arată forma lor corectă, scrierea și pronunțarea lor. De exemplu, pe tablă s-au scris din pauză , cu cretă colorată și s-au acoperit două adjective și două substantive sinonime între ele , pe care copiii le-au întâlnit în lecturile parcurse: suav, firav, larmă, zarvă. Prima cerință a fost ca elevii să găsească pentru fiecare cuvânt, cuvântul cu înțeles asemănător. Copiii au găsit cu ușurință sinonimele respective, având impresia că se întrec într-un joc. Folosirea jocului didactic angajează întregul potențial psihic al elevilor, gândirea și inițiativa.

Jocul ,, Formează cuvântul” folosit la clasa întâi, conform căruia elevul trebuia să formeze din silabe cuvântul corespunzător imaginii de pe plic, a ajutat la explicarea unor cuvinte ca: ghimpi, gherghef, ghirlandă. Noile cuvinte au fost folosite în enunțuri orale și scrise. Alte jocuri pe care le-am folosit: jocul ,,Cuvinte perechi” a avut ca cerință căutarea perechii cuvântului dat care arată profesia : redacție –redactor , desen- desenator, laborator-laborant etc.

Alt joc a avut ca sarcină formularea unor propoziții pe baza inițialelor cuvintelor din propoziție: B…………d………….s. Elevii au formulat propozițiile:

Barbu desenează steluțe.

Bunica dorește struguri.

Bianca doarme singură.

Pentru ca activitatea didactică să aibă o mai mare atractivitate pentru elevi, am utilizat o serie de jocuri didactice: „Să găsim familia cuvântului”, „Cine răspunde repede și bine?”, „Jocul însușirilor” , „Ordonați și transformați” , „Cele mai frumoase expresii”, „Unde sunt greșelile?”, ,,Eu spun una tu spui multe”, „Eu , tu, el, noi, voi, ei”, ,,Cum nu este?”, „Cel mai bun povestitor”, „Spune cum e corect!”, „Unde e greșeala?”, „ Litera se plimbă”, „ Scara cuvintelor”.

La clasele mai mari (a III-a și a IV-a), am complicat sarcina jocurilor:

*,,Și cuvintele au familia lor”: Formați familia cuvintelor:

pace: ………………………………………………………..

român:……………………………………………………….

Exemplu: poveste- povestitor, a povesti, povestit, povestioară, povestire.

*,, Cum este?” Găsiți însușiri pentru:

ghiocel

(parfumat) (gingaș) (minunat)

Jocul de rol reprezintă o modalitate de îmbogățire și nuanțare a vocabularului și de stimulare a creativității elevilor:

Imaginați-vă că ați fi o pasăre călătoare care a sosit acasă. Povestiți unde ați fost și ce ați văzut, unde ați poposit în drum spre casă?

Redă o faptă bună ce ți s-a întâmplat.

III.2. Analiza și restructurare textelor de limba română – indicatori în stimularea creativității

Lecțiile de limba română oferă reale posibilități de organizare și desfășurare a unor multiple activități menite a dezvolta capacitatea de creație a elevilor. Dintre acestea pot fi amintite: povestirea cu schimbarea formei, povestirea prin analogie, continuarea povestirii, intercalarea unor noi episoade în povestirii, ilustrarea textelor, modelajul, dramatizarea povestirilor, rezolvarea compunerilor, crearea de poezii, ghicitori, alcătuirea propozițiilor după scheme date, transformarea vorbirii directe în vorbire indirectă și invers.

Consider că prezența textelor literare este de o importanță majoră, deoarece acestea le oferă elevilor, pe lângă modelul de aranjare în pagină a textelor, cuvinte și expresii frumoase, ce le îmbogățesc vocabularul, familiarizându-i în același timp cu diverși scriitori și poeți, dezvoltându-le câmpul de citire, ajutându-i să observe în felul acesta diferitele stiluri de redare a textelor în funcție de fiecare autor în parte. Toate acestea îi ajută pe copii să aibă modelele de creație și le stimulează imaginația de natură literară, înconjurându-i să creeze în chip original.

Prin felul în care, ca învățătoare, solicit întrebări, prin felul în care organizez activitatea de informare și formare a elevului, prin accentul pe care-l pun pe dezvoltare proceselor cognitive-afective, pot influență comportamentul activ și creativ al elevului. Pentru a incita elevul spre o participare activă, am selectat texte care să stimuleze gândirea critică, curiozitatea , interesul către nou, necunoscut, care să dezvolte capacitatea de a privi altfel lucrurile, de a-și pune întrebări neobișnuite despre lucruri obișnuite. Studierea acestor texte literare, analiza și restructurarea lor au ca efect atât stimularea creativității elevilor, dar au și un puternic caracter formativ, ele duc la transformări în comportamentul elevilor, care vor/sau nu să se identifice cu un anumit personaj.

Iată câteva din activitățile pe care le-am propus pentru stimularea creativității gândirii:

Imaginați-vă discuția dintre moșneag și brad, înainte de a fi tăiat ( în textul „Vreau să trăiesc printre stele” din manual de Limba și literatura română la clasa a II-a );

Imaginați-vă un dialog între ciocănitoare și veveriță ( textul „Cioc! Cioc! Cioc!”, de Emil Gârleanu, clasa a III-a );

Imaginați-vă un dialog purtat cu Moș Crăciun;

Ce ați face dacă ați fi în locul copiilor din textul „Cuibul de păsărele”? Cum ați proceda?

Exercițiile lexicale contribuie de asemenea la îmbogățirea vocabularului, la dezvoltarea capacității de a gândi și de a se exprima; formarea unui limbaj care să fie expresia unei gândirii logice și ordonarea poate fi un instrument de lucru extrem de eficace în formarea capacităților creatoare.

Iată și câteva exemple:

Se dau substantive pentru care li se cere elevilor să găsească cele mai frumoase însușiri ( adjective- epitite ):

Gust amar ( adjectiv )

Suflet amar (epitet)

Lângă cuvinte neînsuflețite se cere elevilor să găsească acțiuni săvârșite de oameni ( personificări ):

Norii se ascund, se înfurie.

Soarele zâmbește printre nori.

Se cere elevilor să creeze comparații deosebite:

Fulgi de nea ca niște steluțe sclipitoare;

Ghiocei plăpânzi ca niște mici clopoței;

Covorul moale și pufos al frunzelor ca o plapumă.

Exerciții de depistare a metaforelor, a cuvintelor simbol sau a repetiției:

*metafore: Ochi de apă – lacul

Împărăție a păsărilor – pădurea

*cuvinte simbol: alb = puritate, pace, candoare

Vultur = putere, forță, măreție

*repetiții: mic, mic, de tot

Curat, curat ca lacrima

Alte exerciții au vizat transformarea unor propoziții simple în propoziții dezvoltate și invers.

Florile au înflorit.

Florile au înflorit în anotimpul primăvara.

Munca cu dicționarul este o problemă de cultură și un mijloc de autoinstuire.

Imaginile, ilustrațiile contribuie și ele la însușirea corectă a cuvintelor, dar și la îmbogățirea vocabularului elevilor. Prezentarea planșei având ca desen „Povestea bobului de grâu”, nu numai că a integrat cunoștințele, dar a și precizat vocabularul.

Limba română oferă o varietate de exerciții cum ar fi cele de combinare a silabelor. După ce au învățat literele a, m, n, r, e, u le cerem elevilor să formuleze cu ele silabe, apoi cu silabele respective cuvinte ( mama, mare, mure, mere, Mara, Ana ).

În clasa a treia am folosit exerciții care aveau ca cerință găsirea cât mai multor adjective pentru substantivele date: ordonarea logică a întâmplărilor exprimate de propozițiile unui text; realizarea celei mai frumoase introduceri a unei compuneri.

Schimbarea valorii gramaticale sau a clasei morfologice constituie un nou procedeu da îmbogățire și stimulare a exprimării și creativității copiilor. De exemplu:

Alcătuiți enunțuri în care verbele sare, poartă, mătură, să fie parte de vorbire.

Dați exemple de enunțuri în care cuvintele noi, bătrân, tânăr, să fie alte părți de vorbire diferite.

Adjectivarea unor substantive trandafirie, portocalie, argintie

Substantivizarea unor adjective mândra, voioasa, tânărul

Activitățile de dezvoltare a vorbirii se desfășoară în școală pe cale orală cât și prin exerciții de copiere și dictare care vor pregăti elevii pentru trecerea la realizarea unor compoziții scrise.

Experiența și creativitatea cadrelor didactice pot multiplica aceste forme, conferindu-le eficiență și realizând astfel obiectivele dezvoltării vorbirii elevilor.

În cadrul lecțiilor de limbă și literatură română se pot face povestirii cu elevii, sarcina învățătorului fiind de a prezenta fie începutul, fie planul de idei la tablă sub formă de ilustrații. Elevul este astfel liber să interpreteze faptele așa cum dorește el, să-și imagineze întâmplarea și să le expună în mod personal.

III.3. Tradițional și modern în strategiile de stimulare și dezvoltare a creativității

literar – artistice

Observând evoluția învățământului de la cel tradițional la cel modern, se observă o complementaritate la nivelul strategiilor didactice. Metode tradiționale ( conversația, explicația, expunerea ) alternează cu metodele moderne. De multe ori elevul este ajutat să ajungă la soluția dorită prin intermediul conversației sau explicației învățătorului. Pe fondul metodelor tradiționale au fost create metode noi, care au suplinit neajunsurile celor tradiționale, cum ar fi: conversația euristică, problematizarea, brainstorming-ul, jocul de rol, sau și mai noile metode: metoda cubului, ciorchinelui, diagrama Wenn, explozia stelară, metoda pălăriilor gânditoare, jurnalul cu dublă intrare, știu/vreau să știu/ am aflat, etc.

În ultimul timp a crescut interesul pentru așa-zisele metode activ-participative. Acestea pun accentul pe cunoașterea operațională, pe învățarea prin acțiune, prin operarea în plan mintal și manual a obiectivelor și acțiunilor, au în vedere dezvoltarea intelectuală, dezvoltarea unor operații științifice, a capacității de sinteză, asociere și pun accentul pe caracterul formativ-educativ. Prin aceste metode se stimulează strângerea de informații, producerea de idei, căutarea de soluții, organizarea și reorganizarea progresivă a ideilor, interpretare, reflecție personală, comunicare, inventivitate și creație.

Metodele activ-participative solicită efortul personal de gândire, imaginație și voință, dar valorifică și potențialul de cunoaștere, acțiune și trăire a copilului.

Strategia didactică activ-participativă:

Asigură un demers interactiv al actului de predare-învățare-evaluare, adaptat nevoilor de individualizare a sarcinilor de lucru pentru fiecare copil, valorificând și stimulând potențialul creativ și originalitatea acestuia;

Asigură o bună punere în practică a celor însușite;

Exersează capacități de luare a deciziilor;

Stimulează implicarea activă a copiilor, aceștia fiind conștienți de responsabilitatea ce și-o asumă.

Acela care învață trebuie să-și construiască cunoașterea prin intermediul propriei înțelegeri și că nimeni nu poate face acest lucru în locul său. Această construcție personală este favorizată de interacțiunea cu alții care la rândul lor învață. Adevărata învățare este aceea care permite transferul achizițiilor în contexte noi.

Flexibilitatea în ceea ce privește adaptarea conținuturilor la nivelul de dezvoltare concretă ți la interesele copiilor, precum și punerea accentului pe învățare procedurală, conduc la structurarea unor strategii și proceduri proprii de rezolvare de exerciții, de explorare și de investigare, la dezvoltarea interesului și a motivației pentru studiul și aplicarea limbii române în contexte variate.

Dezvoltarea gândirii critice constituie un important obiectiv de tip formativ și se realizează prin folosirea cu precădere a unor strategii activ-participative. Aceste strategii nu trebuie rupte de cele tradiționale; ele marchează un nivel superior în spirala modernizării strategiilor didactice. Prin metode activ-participative înțelegem toate situațiile ( nu numai metodele active propriu-zise ) care-i scot pe elevi din ipostaza de obiect al informării și-i transformă în subiect al formării.

Activarea predării-învățării presupune folosirea unor metode, tehnici și procedee care să-l implice pe elev în procesul de învățare, urmărindu-se: dezvoltarea gândirii sale critice, stimularea creativității, dezvoltarea interesului pentru cunoaștere, în sensul formării lui ca participant activ la procesul de învățare. Astfel elevul este ajutat să înțeleagă lumea în care trăiește și să aplice în diferite situații de viață ceea ce a învățat. Metodele didactice constituie elementul esențial al strategiei didactice, ele reprezentând latura executorie, de punere în acțiune a întregului ansamblu ce caracterizează curriculum școlar. În acest context, metoda didactică poate fi considerată ca instrumentul de realizare cât mai deplină a obiectivelor prestabilite ale activității instructive. De aici și o mare grijă pentru adoptarea unor metode variate, eficiente și adecvate nu numai specificului disciplinelor, ci și scopului general al învățământului și al cerințelor de educație ale societății contemporane.

„Funcțiunea generală a acestei paradigme – cea în care își au originea metodele active – este aceea de organizare educativă centrată pe ființa umană care devine subiect, care trebuie să poată funcționa din plin, să trăiască o viață plină”.

La vârsta școlară mică, cristalizarea unor atitudini favorabile creativității și dezvoltarea proceselor de cunoaștere implicate în creativitate se poate realiza prin folosirea dominantă a metodelor active, a metodelor bazate pe problematizare, pe acțiunea reală și fictivă, pe explorare. Deși, mai puțin formative în raport cu creativitatea, metodele expozitive nu pot fi excluse.

Descrierea, povestirea, explicația sunt absolut indispensabile pentru activitățile din școală, dar, în perspectiva stimulării creativității, se impune optimizarea lor prin o permanentă problematizare a comunicării ( prin introducerea unor întrebări-problemă, a interogației și a invocației retorice, a dialogului ).

Conversația își sporește valorile ei formative dacă este mai suplă, mai puțin dirijată, bazată pe faptele de viață trăite de copil. Întrebările cuprinzătoare, deschise, solicită gândirea productivă, favorizează spontaneitatea și inițiativa. Prin formularea și structurarea întrebărilor putem să sugerăm și să generăm modul de operare mintală. Se impune armonizarea întrebărilor convergente ( care călăuzesc elevii în analiză, comparație, sinteza ) cu întrebări divergente ( solicită să găsească alternative de modalități rezolutive și soluții ), întrebări evaluative ( solicită capacitatea de analiză și de elaborare a judecăților de valoare ), întrebările predictive. Ascultarea activă, încurajarea, întărirea pozitivă a răspunsurilor corecte, spontane, originale, stimulează conduita interogativă a copilului. Se cristalizează astfel sensibilitatea față de probleme și capacitatea de definire a problemelor.

Conversația în grup favorizează găsirea unei diversități de modalități rezolutive, capacitatea de comunicare, interacțiunile, cooperarea, atitudinea pozitivă față de comunicare, respectul față de valorile emise de ceilalți, dezvoltă capacitatea de observație, de argumentare, încurajează tendința de afirmare. Este foarte important să obișnuim elevul să formuleze răspunsuri adecvate, să completeze răspunsul elaborat de colegi, și mai ales, să formuleze el însuși întrebări, întrucât întrebarea este una act de meditație, de reflecție. Atitudinea adultului va fi una încurajatoare.

Observarea cu formele ei ( spontană și neorganizată, dirijată din exterior, enumerativă și descriptivă, organizată și sistematică ), instrumentează pe copil cu spiritul de observație, capacitatea de descoperire și definire a problemelor, capacitatea apreciativă și descriptivă. Conduita interogativă față de realitate, îmbinarea intuiției senzoriale cu intuiția intelectuală, curiozitatea, comunicarea cu sine și cu realitatea se formează și se dezvoltă prin această metodă. Este o pregătire pentru actul creator și anume etapa pregătirii sau preparării. Cunoștințele la care ajunge copilul prin observare sunt încărcate acțional și afectiv, și de aceea, mult mai stabile.

Un bun cadru didactic este acela care este capabil de o mare varietate de stiluri didactice, având astfel posibilitatea să-și adapteze munca sa diferitelor circumstanțe, să confere predării flexibilitatea și mai multă eficiență. Un stil modern și actual este cel creativ. Unele cadre didactice dovedesc mai multă flexibilitate decât altele în comportamentul lor didactic, acestea sunt receptive la ideile și experiențele noi, manifestă îndrăzneală, mai multă independență în gândire și acțiunea didactică, au capacitatea de a-și asuma riscuri și sunt dispuse să încerce noi practici, noi procedee.

Prin metodele moderne de stimulare a creativității pe care eu însămi le-am abordat în activitatea didactică la clasă, voi aminti:

Ciorchinele. Este o metodă brainstorming neliniară folosită pentru a stimula gândirea creatoare. Poate fi realizată în echipe de 2-6 elevi. Etapele realizării ciorchinelui sunt următoarele:

Scrieți un cuvânt sau o sintagmă pe mijlocul foii ( tablei );

Începeți să scrieți cuvinte ( sintagme în legătură cu această temă );

Trageți linii între ideile care se leagă.

Reguli:

Scrieți tot ce vă trece prin minte;

Nu vă opriți din scris până la expirarea timpului.

Eseul de zece minute minute. Se poate folosi la clasele a III-a și a IV-a. Se folosește în reflecție și se cere elevilor să dezvolte ideile cu toată sinceritatea și maturitatea de care dispun: „Sunt om. Învăț. Mă joc și visez ca trăiesc într-o lume mai bună.” sau „Norii au acoperit cerul. Se stârnește vânt. ploaia cade. Stropii lovesc în geam. Frunzele foșnesc. Privesc pe fereastră. Natură stranie. Păsările au dispărut. O lume moartă, pustie.”

Pentru evaluarea lucrărilor se vor folosi grilele de corectare expuse în clasă sau scrise la începutul caietului. Să nu uităm însă faptul că diferența da calitate creativă trebuie să fie apreciată în mod pozitiv. Operațiile mintale ale copiilor diferă și fiecare trebuie apreciat pentru modul în care a pus în aplicație funcția creatoare a creierului uman.

Explozia stelară – este o metodă noua de dezvoltare a creativității, similară brainstormingu-lui. Începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemenea exploziei stelare;

Exemplu: La lecția „Miță Fărămiță”, din manualul de limbă și literatură română de clasa a II-a, am folosit această metodă și a plăcut foarte mult elevilor.

Iată ce au răspuns:

Cine? ( Personajele sunt: băiatul și albinele )

Ce? Unde?

( Băiatul, Miță ( Acțiunea se petrece în

scormone cu un băț în stup ) curtea școlii.)

Când? Cum?

( Întâmplarea are loc în reacție.) ( Băiatul este pedepsit de albine. )

Cubul – metodă folosită în cazul în care se dorește explorarea unui subiect, a unei situații din mai multe perspective. Se oferă posibilitatea de a se dezvolta competențele necesare unor abordări complexe;

Tehnica cubului – strategia de învățare care facilitează examinarea unui teme din diferite indicații – cheie pe fiecare latură a cubului. de exemplu: descrie, compară, asociază, analizează, aplică găsește argumente pro și contra. Cubul are 6 fețe, pe care sunt scrise, verbele ce numesc operațiile de gândire:

Descrie/definește ( se descrie subiectul operei )

Compară ( specificul obiectului în raport cu altele, deja examinate )

Asociază ( fiecare subiect poate declanșa diverse asociații )

Analiza ( interpretarea legăturii ca element al întregului )

Aplică ( aplicarea în viața cotidiană )

Apreciază ( pro sau contra )

Aplicație: Clasa a III-a

Lecția „Bunicul”, după B. Șt. Delavrancea

1. Descriere: adaugă adjective din texte fiecărui substantiv dat: pletele ( albe și crețe ), ochii ( blânzi și mângâietori ), flori ( albe ), ani ( mulți și grei ), obrajii ( roșii și calzi).

2. Compară:

Pletele bunicului sunt albe și crețe ca ( niște ciorchini de flori albe ).

Ochii bunicului sunt blânzi și mângâietori ca ( lumina ).

3. Analizează:

Explică sensul cuvintelor:

Peste plete au nins ani mulți și grei. ( = pletele bunicului sunt albe ca neaua )

Ochii blânzi și mângâietori ai bunicului privesc spre poartă. ( = bunicul așteaptă sosirea nepoților cu ochii duioși )

4. Asociază :

Identifică în coloana a doua sinonime pentru cuvintele din prima coloană:

Bunicul purpurii

Băietan grăsuți

Blânzi duioși

Bucălăi bătrânul

Roșii fecior

5. Aplică:

Formulează enunțuri utilizând expresiile: ciorchini de flori albe, un băietan și o fetiță roșii și bucălăi, ani mulți grei.

6.Argumenteză :

De ce acest text se numește ,,Bunicul”?

( Textul creionează un portret al bunicului cu însușirile sale fizice și sufletești.)

Diagrama Venn Euler – procedeu pentru dezvoltarea gândirii critice a elevilor care pornește de la 2 sau mai multe idei discutate care au trăsături comune și distinctive. Constă din 2 sau 3 cercuri ce se suprapun. În interiorul cercurilor se înscriu concluzii privitor la trăsăturile distinctive, iar în locurile unde se suprapun, trăsăturile comune. Pentru clasele primare cercurile pot fi înlocuite cu un tabel alcătuit din trei coloane.

În cadrul orelor de limba română această tehnică presupune următoarele etape:

Se enunță problema ce urmează a fi discutată;

Profesorul formulează un subiect care se pretează discuției și comparației cu un alt subiect cunoscut;

Conceptele vor prezenta prin cercuri parțial coincidente;

Elevii desenează cercurile și scriu cuvintele necesare

Suprafața comună a cercurilor se hașurează;

Se fac prezentările și se comentează.

Turul galeriei este o metodă care constă în trecerea în revistă a produselor realizate de elevi expuse pe pereții clasei sau pe tablă. Ea presupune o evaluare interactivă și profund formativă a realizărilor elevilor realizate individual sau în grup.

Avantaje:

Stimulează creativitatea individuală sau de grup;

Permite analize comparative și aplicații ale cunoștințelor în contexte noi;

Creează emulație și dinamism;

Încurajează învățarea prin cooperare.

Etape:

Alegerea și lansarea sarcinii de lucru către elevi;

Organizați în echipe de 4-5, elevii pot materializa rezultatul muncii într-un produs care să ilustre abordări diferite ale problemei (lucrare, desen, diagramă, etc. );

Expunerea produselor prin „turul galeriei”. Individual sau în grup elevii inventariază toate lucrările expuse. Unele observații sau comentarii pot fi consemnate direct pe lucrările expuse;

Reexaminarea propriilor produse prin comparație cu celelalte și citirea comentariilor făcute pe produsul lor.

Metoda pălăriilor gânditoare

Acest nou tip de metodă de predare-învățare este în sine un joc. Copiii se împart în șase grupe pentru șase pălării. Pentru succesul acestei metode este important ca materialul didactic să fie bogat, iar cele șase pălării să fie frumos colorate, să-i atragă pe elevi. Fiecare culoare reprezintă un rol:

Aplicație: „Ciuboțele ogarului”, Călin Gruia

Clasa a II-a

Brainstorming-ul ( „Furtună în creier” sau „metoda asaltului de ide” ) este cea mai cunoscută metodă de grup, folosită pentru producerea ideilor creative. Esența acestei metode constă în separarea momentului emiterii ideilor, de momentul evaluării lor. În constituirea grupului se vor respecta câteva exigențe: participarea benevolă a membrilor, relațiile ambientale între participanți și interdicția de a face parte din același grup, un șef și un subaltern. Pe parcursul aplicării acestei metode, participanții trebuie să respecte cele patru reguli:

1. Judecata critică este interzisă!

2. Dați frâu liber imaginației ( idei cât mai absurde, mai fanteziste )!

3. Gândiți-vă la cât mai multe idei posibile!

4. Preluați și dezvoltați ideile celorlalți!

Grupul creativ este compus din membri de nivel intelectual eterogen, cu un conducător receptiv, de încredere și respectat. Problema este pusă tuturor membrilor, fiecare își expune punctul de vedere, se discută și se alege cea mai bună soluție. La clasele primare se poate aplica și are un succes deosebit, deoarece copii sunt deschiși spre colaborare, mai ales dacă aceasta capătă și caracter de joc, întrecere între grupe.

Brainstorming-ul oferă posibilitatea manifestării libere, spontane a gândirii și imaginației membrilor grupului, precum și creșterea productivității creativității individuale ca urmare a interacțiunii membrilor într-o situație de grup. Tehnica asaltului de idei se poate folosi atât în cadrul orelor curente, cât și în cercurile pe specialități.

Imaginea școlii secolului XXI este încă neclară; însă liniile de forță pe care un observator atent le poate surprinde se pot caracteriza în două tendințe :

centrarea pe „copil”, pe nevoile celui care este beneficiarul și, în același timp, partenerul nostru în propria formare;

folosirea unor metode și stiluri moderne care să descopere cât mai bine întreaga sferă de interes a persoanei educate, persoană care va reprezenta resursa și creatorul de resurse pentru anii viitori.

IV. CERCETAREA – STIMULARE CREATIVITĂȚII

ȘCOLARULUI MIC PRIN LECȚIILE

DE COMPUNERE

1.Metodologia cercetării

Această lucrare metodico-științifică are ca scop prezentarea unor modalități de lucru cu elevii în cadrul orelor de limba și literatura română care trebuie să conducă la formarea și dezvoltarea competenței de comunicare scrisă prin lecțiile de compunere.

De asemenea cercetarea care urmează va demonstra că metodele interactive sunt mai eficiente în ceea ce privește stimularea creativității elevilor, dezvoltarea imaginației a gândirii creatoare, dar și a spiritului de inițiativă.

a) Ipoteza și obiectivele cercetării:

Dacă voi utiliza cât mai multe tipuri de compuneri de texte (creații literare), aplicând metode și tehnici interactive, voi avea rezultate pozitive în dezvoltarea creativității școlarilor mici.

Obiectivele cercetării:

O1 – Utilizarea unor tehnici și metode de determinare obiectivă a nivelului de pregătire a elevilor;

O2 – Determinarea nivelului general de pregătire la disciplina limba și literatura română;

O3 – Investigarea impactului compunerilor școlare asupra stimulării creativității elevilor;

O 4 – Urmărirea progreselor/ regreselor înregistrate de elevi pe linia creativității.

b) Organizarea cercetării

Am ales cercetarea de tip practic- aplicativ pornind de la încadrarea temei într-un spațiu teoretic și ajungând la reliefarea implicațiilor practice menite să îmbunătățească, să optimizeze activitatea de învățare .

Experimentul a fost derulat în perioada octombrie 2011- mai 2012.

Din punct de vedere metodologic ,cercetarea este experimentală pentru că prin introducerea în activitatea elevilor a unor strategii moderne se declanșează acțiuni educaționale noi, ale căror rezultate sunt înregistrate și prelucrate in vederea demonstrării valorii pe care o au.

Metodologia cercetării cuprinde:

Metode nonexperimentale de colectare a datelor:

Observația are un demers inductiv, de la particular la general și îmi va oferi date concrete despre posibilitățile reale ale elevilor și despre influența asupra lor a factorilor ce intervin în activitățile desfășurate individual, frontal sau de grup.

Testele mă vor ajuta să cunosc ,să pot delimita nivelul de cunoștințe , să cunosc în amănunt aspecte legate de dificultățile pe care le întâmpină, să obțin date concrete și să surprind obiectiv evoluția și stadiul atins de fiecare elev în parte.

Chestionarele mă vor ajuta să aflu opiniile elevilor despre activitățile desfășurate, ce preferințe au în ceea ce privește metodele aplicate, ce nu au înțeles sau ce nu le-a plăcut și care sunt motivele ce au dus la aceste opinii.

Metoda analizei produselor școlare mă va ajuta să culeg informații despre nivelul atins de elevi, într-un mod cât mai obiectiv.

Metode acționale sau de intervenție:

Experimentul pedagogic este metoda fundamentală de investigație și are ca principale variabile:

variabila independentă: structura psihologică a fiecărui copil;

variabila dependentă: performanțele elevilor pe parcursul experimentului.

c) Grupurile de cercetare

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei am cuprins în cercetare două eșantioane și anume: eșantionul experimental ( clasa mea ) format din 14 elevi, 7 băieți și 7 fete și eșantionul de control reprezentat de elevii din clasa a II-a ( 8 fete și 6 băieți) de la Școala cu clasele I – VIII Movila Banului, învățătoare Matei Gabriela. Grupurile alese au fost stabilite ținându-se seama de vârstele elevilor și de nivelul cunoștințelor. Elevii au vârste cuprinse între 7 și 8 ani, provin din același mediu social, cu posibilități materiale medii și un coeficient de inteligență mediu.

Experimentul aplicat a avut trei faze:

Faza prealabilă, când am ales eșantioanele, am testat nivelul de cunoștințe

al elevilor, apoi am înregistrat rezultatele;

Faza administrării factorului experimental, când am introdus în activitățile de limba și literatura română mai multe tipuri de compuneri precum și metode interactive;

Faza înregistrării rezultatelor când am testat nivelul cunoștințelor după aplicarea experimentului, am înregistrat datele în tabele, apoi le-am comparat cu cele inițiale, această comparație permițând o interpretare obiectivă a rezultatelor celor două testări.

Pentru a testa nivelul claselor am aplicat următorul test:

Scrie după dictare:

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Despărțiți în silabe cuvintele:

școală -……………..

buchete – ………………

nor – ………………….

buburuză – …………….

Completează cu grupul de litere potrivit:

min___

reli___e

____ndă

____te

o____lari

__upercă

Scrie cuvinte cu:

sens asemănător: b )sens opus:

vesel -………….. cald – ………………

steag – …………. lumină – ……………

vorbește – ……… urcă – ………………

Ordonați cuvintele pentru a forma o propoziție:

copacilor, pe, galbene, stradă, cad, frunzele, ale

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

____________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Unește propoziția cu imaginea corespunzătoare:

A sosit toamna.

Elevul stă în bancă.

Cățelul latră.

Pisicuța bea lapte.

Elevii aleargă în curtea școlii.

Puișorul desenează o buburuză.

Scrie trei enunțuri despre toamnă.

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

__________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

_ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _ _

Dictare:

A sosit toamna. Copiii se îndreaptă veseli spre școală. Pe chipul lor se poate vedea bucuria revederii.

Sunt nerăbdători să ajungă la clasele primitoare.

Oare, ce discută ei?

Obiective operaționale:

O1: Să scrie corect un text după dictare;

O2: Să despartă în silabe cuvintele date;

O3: Să completeze cuvinte cu grupul de litere potrivite;

O4: Să descopere cuvinte cu sens asemănător și cu sens opus;

O5: Să ordoneze cuvintele în propoziție;

O6: Să unească propoziția cu imaginea corespunzătoare;

O7: Să formuleze enunțuri despre toamnă.

Descriptori de performanță

Rezultatele testului inițial au fost următoarele:

1. La clasa experimentală:

Foarte bine – 4 elevi, 28,57 %

Bine – 3 elevi, 21,42 %

Suficient – 5 elevi, 35,71 %

Insuficient – 2 elevi, 14,30 %

2. La clasa de control:

Foarte Bine – 4 elevi, 28,57%

Bine – 2 elevi, 14,30 %

Suficient – 5 elevi, 35,71%

Insuficient – 3 elevi, 21,42 %

Testul inițial a scos în evidență următoarele aspecte:

majoritatea elevilor scriu după dictare;

alcătuiesc propozițiile cu ajutorul cuvintelor date;

despart în silabe cuvintele cerute;

aranjează cuvintele pentru a obține propoziții;

găsesc cuvinte cu sens asemănător dar și cu sens opus pentru cuvintele date;

unele lucrări au aspect neîngrijit și scris dezordonat;

elevii cu deficiențe de vorbire întâmpină dificultăți în redactarea unor texte după dictare, dificultăți în găsirea sensurilor unor cuvinte, dificultăți în alcătuirea unor enunțuri despre un subiect dat.

IV.2. Desfășurarea cercetării

În procesul de învățământ nu interesează produsule elevilor ca valoare socială, ci în plan psihologic interesează suplețea soluției găsite pentru rezolvarea problemelor solicitate de învățător; interesează măsura în care soluțiile găsite în rezolvarea problemelor – prin caracterul lor relevator – produc elevilor o stare de surpriză și în același timp o trăire intensivă în plan afectiv. Acest lucru reanimă dorința și curiozitatea de a descoperi și alte căi și soluții mai elevate.

Învățarea creativă ca formă specifică a învățării școlare se realizează în cadrul lecțiilor desfășurate organizațional după sistemul clasic, folosind însă metode moderne, active menite să transforme elevul din simplu spectator în participant activ la propria sa formare, în funcție de particularitățile psiho-aptitudinale ale acestuia.

De-a lungul timpului, învățătoare fiind am înțeles că lecțiile de compunere sunt prin excelență „lecții de creativitate”, solicitând din plin atât inima, cât și mintea, experiența de viață a celor care compun. Dacă un om stăpânește arta comunicării poate progresa și poate contribui la progresul poporului său.

Într-o cugetare de o neasemuită frumusețe, Lucian Blaga spunea: „Limba este întâiul mare poem al unui popor”.

Voi prezenta în continuare o parte din activitatea desfășurată la clasă în scopul realizării obiectivelor propuse și a verificării ipotezei.

Mai întâi, la începutul fiecărei ore, am asigurat un cadru ambiental plăcut, în măsură să antreneze și să stimuleze independența și spontaneitatea creatoare. Aceasta a contribuit la instaurarea unei atmosfere de comunicare liberă, activă și favorabilă comunicării în muncă.

Chiar și copiii cu tendințe spre pasivitate, neobișnuiți cu efortul intelectual, au intrat treptat în procesul muncii intelectuale, eliberându-și de asemenea, treptat, energiile latente, psihice prin dorința de autoafirmare.

a) Începuturile activității de compunere

Programa școlară în vigoare prevede realizarea compunerii scrise în clasa a II-a.

Orice școlar își dorește să compună cele mai frumoase compuneri. Dar pentru ca elevii să poată găsi locul cuvintelor, cunoscându-le bine înțelesurile(sensurile) am încercat să găsim împreună drumul spre minunata lume a compunerilor. Le-am explicat elevilor că lectura îi va învăța cum să compună. Prin lectură își vor îmbogăți vocabularul cu cuvinte noi și vor învăța cum să aranjeze aceste cuvinte în propoziții, astfel încât ce au scris să le placă cu adevărat.

Pentru a obișnui elevii cu actul creației nu am trecut direct la realizarea unei compuneri respectând introducerea , cuprinsul și încheierea. Exercițiile de redactare reprezintă primele trepte în însușirea tehnicii compoziției. În cadrul acestor activități am cerut elevilor să alcătuiască și să scrie propoziții cu cuvinte date. Am introdus aceste sarcini gradat. Astfel am început cu propoziții simple apoi am trecut la cele dezvoltate. Un astfel de exercițiu a fost formulat astfel: ,,Alcătuiți enunțuri folosind cuvintele : școală, bucurie , elevi ,învățătoare, manuale. ” În alte situații le-am cerut să așeze cuvintele date în ordine, pentru a forma o propoziție. Am realizat această sarcină printr-un joc didactic numit ,,Jocul jetoanelor” .Elevii primesc jetoane pe care sunt scrise cuvinte. Ei trebuie să le așeze în ordine logică, pentru a construi propoziții. Activitatea s-a desfășurat pe grupe. A câștigat grupa care a terminat mai repede de ordonat cuvintele.

Exemplu:

luăl

Elevii au aranjat jetoanele astfel:

Alte exerciții cereau completarea unor propoziții cu acele cuvinte potrivite.

Exemplu:

Completați:

Pe câmpuri țăranii………….. .

În vii se strâng……………… .

În livezi se culeg…………… .

În grădini se adună…………. .

Același obiectiv l-am realizat și prin jocul didactic „Continuă propoziția”

Jocul se desfășoară pe rânduri de bănci .Primul elev din rând spune un cuvânt cu care începe o propoziție . El indică un alt elev care să spună un cuvânt nou pentru construirea propoziției. Al doilea elev, după ce a spus cuvântul, stabilește cine continuă. Câștigă rândul care a construit corect propoziția și a dezvoltat-o mai mult. Am scris cuvintele pe tablă, pentru că e mai ușor de urmărit.

Alte forme de activitate au constat în faptul că eu am început o propoziție, iar elevii au completat-o în scris independent.

Exemplu:

„ Lizuca pleacă…………………. .”, elevii au scris: „ Lizuca pleacă împreună cu Patrocle la bunici./ Lizuca pleacă la bunici.”

Pe parcursul experimentului am dat o atenție sporită vocabularului activ al elevilor prin:

explicarea cuvintele noi care ar fi putut împiedica înțelegerea textului prin sinonime,antonime prin comparație ;

folosirea unor materiale concrete sau imaginare ( excursii ,vizite );

precizarea nuanței cuvintelor în context;

folosire cuvintelor nou învățate în alte contexte.

În continuare voi exemplifica cu câteva exerciții introduse în desfășurarea lecțiilor din timpul experimentului.

1. Legați cuvintele cu același sens:

demult a reveni

a ajunge a decide

a se întoarce a construi

a hotărî odinioară

a zidi a sosi

2.Scrieți cuvintele cu sens opus :

lung-

cald-

a îmbătrâni-

a pleca-

frumos –

gol-

bine-

puternic-

Alte exerciții solicitau formarea pluralului sau formarea singularului unor cuvinte.

3.Completați formele corespunzătoare:

Model: cercel- cercei

sertar-

cutie-

treabă-

odaie-

judecată-

4. Scrieți forma cerută:

Model: parale- para

sarmale-

basmale-

saltele-

5. Scrieți obiectele mai mici.

Model: creion – creionaș

frunză – grădină –

clopot – copil –

copac – ochi –

Le-am stimulat creativitatea prin exerciții de atribuire de însușiri unor obiecte, ființe, fenomene ale naturii, apoi am integrat aceste „expresii” în enunțuri proprii.

Exemplu:

pădure deasă, verde;

mamă duioasă, bună, frumoasă;

carte interesantă, colorată, groasă;

vânt puternic, slab, moderat;

Iată ce enunțuri au format elevii:

În pădurea deasă cântă păsărele.

Marin are o mamă bună.

Adi citește o carte interesantă.

Afară bate un vânt puternic.

Tot pentru dezvoltarea vocabularului și a exprimării orale și scrise a elevilor am introdus în lecții „Jocul însușirilor”. Jocul se desfășoară pe rânduri de bănci. Pe prima bancă se află câte o foaie de hârtie. Elevul din stânga scrie un cuvânt care denumește un obiect(substantiv) și trece hârtia celui din dreapta, care scrie o însușire a substantivului. Hârtia trece la colegii din spate ,care o completează la fel. Nu se admit repetări de substantive sau de însușiri . Câștigă rândul care termină primul și a scris corect.

Rândul 1 Rândul 2

1. rândunică ageră 1. ploaie rece

2. cană mică 2. tablă curată

3. copil cuminte 3. iepure fricos

4. caiet ordonat

Aceste jocuri au avut ca scop pregătirea descrierilor de mai târziu.

Jocul ,, Ce putem face cu ajutorul a două cuvinte.”

Obiective: dezvoltarea fluidității, flexibilității și originalității, a imaginației creatoare, îmbogățirea și activizarea vocabularului elevilor, formarea deprinderii de exprimare corectă, expresivă, dezvoltarea perseverenței.

Sarcina didactică: crearea unei povești pornind de la două cuvinte.

Desfășurarea jocului: alegem două cuvinte, între care să fie o anumită distanță; unul să fie suficient de străin de celălalt. Spre exemplu, lup și urs sunt prea apropiate, fac parte din aceeași noțiune.

Pentru alegerea cuvintelor se recomandă următorul procedeu: fiecare elev va scrie un cuvânt pe o hârtiuță pe care o va împătura. Se amestecă toate bilețelele și se extrag două la întâmplare. Primul, spre exemplu, câine, al doilea dulap .Aceste două cuvinte vor forma o pereche. Va fi o descoperire, o invenție, un stimul.

Imaginația elevului e constrânsă să se pună în mișcare, spre a institui între ele o înrudire, spre a constitui un tot unde cele două elemente străine să poată conviețui.

Procedeul cel mai simplu pentru a institui între ele un raport e acela de a le lega printr-o propoziție. Obținem astfel diferite figuri:

Câinele cu dulapul.

Dulapul pentru câine.

Câinele pe dulap.

Câinele în dulap.

Fiecare figură ne oferă schema unei situații fantastice care stă la baza unei povești. Spre exemplu:

* Un câine trece strada cu un dulap în spate. E cotețul lui, ce să-i faci. Îl poartă mereu după el, cum face melcul cu cochilia…

* Dulapul pentru câine conține paltonașul câinelui, șirul de botnițe și de zgărzi, papucii îmblăniți, oase false, pisici false, ghidul orașului (ca să meargă să ia laptele, ziarul și țigările stăpânului)…

* Câinele în dulap. Doctorul x se întoarce acasă, deschide dulapul să-și ia halatul și aici găsește un câine. Prietenos față de aproapele său, dă din coadă afectuos, dă laba elegant, dar să iasă din dulap nici gând, oricât l-ar implora doctorul. Doctorul merge să facă un duș și găsește alt câine în dulăpiorul de baie. E unul și-n dulapul cu oale din bucătărie, unul în mașina de spălat, unul în frigider pe jumătate congelat. E un câine lățos în dulapul pentru mături, unul în sertarul biroului…

Deci, ,,drumul’’ pe care va trebui să-l parcurgă elevul este următorul:

– alegerea celor două cuvinte ( la întâmplare);

– legarea cuvintelor în propoziții;

– dezvoltarea propozițiilor în povești.

În caz că elevii nu pot parcurge singuri aceste etape, învățătorul va trebui să le exemplifice. O dată însușite de elevi, aceștia le vor aplica cu mult amuzament. Pe lângă stimularea creativității, compunerea unor asemenea povești are și efecte comice.

În aprecierea poveștilor create de elevi, să se țină seama, în primul rând de gradul lor de noutate, de originalitatea lor. Se recomandă să li se permită elevilor să creeze și acasă povești.

De asemenea, este indicat să li se ceară elevilor să-și deseneze episoadele cele mai importante ale povestirii pe care au inventat-o; aceasta deoarece unii elevi, cu o imaginație bogată, pot avea un vocabular sărac. E posibil ca ei să realizeze desene cu mult superioare creațiilor literare.

Tot pentru dezvoltarea gândirii și a imaginației creatoare, am cerut elevilor să inventeze un joc interesant , un cuvânt nou prin combinarea altor silabe, să găsească un răspuns mai neașteptat. Am încercat cu elevii câteva exerciții .

Exemplu : re-du- pă

pă-re- du

re-pă- du

du-pă-re

pă-du-re . Ce pot face cu acest cuvânt? Pot face propoziții ,sau un scurt text în care să se vorbească despre pădure.

Ce face? Eu întreb ce face un lucru sau o ființă. Solicit elevilor răspunsurile cele mai diverse,mai deosebite mai neașteptate.

Ce face norul ?

Trece, aleargă, vine, plânge, etc.

Ce face vântul ?

Suflă, bate, aleargă, adie, cântă, șoptește, povestește.

Ceva extraordinar!

Eu îți pun o întrebare : Ce poate face un bob de fasole ? Solicit elevilor răspunsuri neobișnuite , extraordinare. Răspuns : Un bob de fasole poate crește mare, mare, mare, până ajunge dincolo de nori. Un copil se urcă pe el fiindcă e curios să vadă ce este deasupra perdelei de nori . Și povestea poate continua arătând ce i s-a mai întâmplat copilului și bobului de fasole.

Astfel de exerciții se pot lansa la nesfârșit , ele stimulând astfel imaginația elevilor și ajutându-i prin intermediul jocului să creeze în mod spontan comparații și metafore, imagini artistice frumoase ,care să „coloreze” creațiile lor.

b) Compuneri pe baza unui text literar cunoscut

Textul literar oferă numeroase posibilități de a realiza diferite feluri de compuneri . La clasa a II-a am realizat acest fel de compunere prin:

așezare în ordine logică a ideilor principale ale unui text studiat;

povestirea lecturii la o altă persoană sau la un alt timp;

găsirea unui alt final povestirii;

înlocuirea unor cuvinte prin sinonimele lor;

caracterizarea unui personaj.

În cadrul unității de învățare ,,Familia” elevii au studiat lecturile ,,Amintiri din copilărie”,după Ion Creangă, și ,,Cheile”, după Tudor Arghezi. După lectura explicativă a textului, în secvența,, Obținerea performanței” , elevii au avut ca sarcină să ordoneze enunțurile date în ordinea în care au avut loc întâmplările din textul studiat.

Am scris înainte pe tablă următoarele enunțuri:

Băiatul îi cere iertare mamei.

Nică stă rușinat în fața mamei.

Mama cere ajutorul lui Nică.

Le-am discutat împreună cu elevii. După discutarea lor, aceștia au avut sarcina de a le scrie pe caiet în ordinea cerută de acțiune.

Mama cere ajutorul lui Nică.

Nică stă rușinat în fața mamei.

Băiatul îi cere iertare mamei.

Studiind conținutul lecției ,,Cheile”,după Tudor Arghezi ,elevii au avut o sarcina

asemănătoare.

Ordonați enunțurile potrivit cu desfășurarea întâmplărilor .

Familia discută cu Mițu și Baruțu.

Copiii aduc scaune la dulap.

Dulapul se răstoarnă.

Mițu și Baruțu încep să comploteze.

Elevii au ordonat astfel:

Mițu și Baruțu încep să comploteze.

Copii aduc scaune la dulap.

Dulapul se răstoarnă.

Familia discută cu Mițu și Baruțu.

În fazele următoare, după ce elevii s-au obișnuit cu astfel de exerciții, am complicat sarcina dând elevilor mai multe propoziții( fără a avea ca suport un text literar) ei având sarcina să le aranjeze într-o succesiune logică.

Textul la care se va ajunge este următorul:

,,Andreea și Răzvan s-au dus în pădure. Lângă un arbore au găsit un arici. Avea corpul ca un ghem plin cu ace. L-au dus în grădina casei lor. Îl urmăreau în fiecare zi. Ariciul prindea gândaci. Într-o zi a dispărut”.

Textul este scris pe tablă astfel:

Lângă un arbore au găsit un arici.

Îl urmăreau în fiecare zi.

Într-o zi a dispărut.

Andreea și Răzvan s-au dus în pădure.

Avea capul ca un ghem de ace.

Ariciul prindea gândaci.

L-au adus în grădina casei lor.

Un elev citește propozițiile.

Învățătorul: Putem înțelege povestirea în această formă? ( Nu)

De ce?

( Pentru că propozițiile au fost încurcate. )

Învățătorul: Ce trebuie să facem pentru a o înțelege?

( Să așezăm propoziția în ordine. )

Învățătorul: Să încercăm să găsim această ordine!

Refacerea textului se realizează cu ajutorul metodei „explozia stelară”.

Cine? ( Personajele sunt: Andreea și Răzvan)

Ce? Unde? ( L-au dus în

( Lângă un arbore au găsit un grădina casei lor )

arici)

Când? Cum? ( Îl urmăreau în fiecare zi )

( Într-o zi a dispărut )

1.Cine s-a dus în pădure?

Andreea și Răzvan s-au dus în pădure.

2.Ce au găsit acolo?

Lângă un arbore au găsit un arici.

3.Cum arăta ariciul?

Avea corpul ca un ghem plin cu ace.

4.Unde l-au dus copiii?

L-au dus în grădina casei lor.

5.Cum au reacționat copiii?

Îl urmăreau în fiecare zi.

6. Ce mânaca ariciul?

Ariciul prindea gândaci.

7.Cum se încheie povestea?

Într-o zi a dispărut.

După ce au răspuns oral la aceste întrebări, am cerut elevilor să scrie propozițiile în ordinea stabilită oral. Se alege titlul povestirii.,,Ariciul” .Elevii l-au aranjat astfel:

Ariciul

Andreea și Răzvan s-au dus în pădure. Lângă un arbore au găsit un arici. Avea corpul ca un ghem plin cu ace . L-au dus în grădina casei lor. Îl urmăreau în fiecare zi. Ariciul prindea gândaci. Într-o zi a dispărut.

În încheiere se citește încă o dată povestirea, cu voce tare.

Acesta este momentul în care elevul ia contact cu textul, cum se așază în pagina caietului ( titlul, alineatele).

În momentul,, Captarea atenției”,al lecției ,,Spicul de grâu și pleava”, după Alexandru Mitru, pentru aceeași sarcină ( să aranjeze în ordine logică propozițiile date) am inventat o mică povestioară: ,, Gigel a scris un text pe o foaie de hârtie și a plecat să se joace ,cu gândul că o va transcrie în caiet când revine în casă. Fratele lui cel mic a luat foarfeca și a tăiat foaia scrisă, rând cu rând. Pe când se juca el cu fâșiile de hârtie, a sosit și Gigel .În graba mare a adunat fâșiile și le-a pus pe masă. Erau încurcate precum sunt cele de pe banca voastră . Să-l ajutăm pe Gigel să ordoneze textul! ”Copiii sunt aranjați pe grupe .Pe bănci se află fâșii cu următoarele propoziții:

Cerul era senin. Sub bolta albastră ,lanul părea o mare aurie.

Un lan de grâu se legăna sub adierea blândă a vântului de vară.

Spicele încărcate de boabe se aplecau spre pământ.

Pentru rezolvarea sarcinii am îndrumat elevii să se folosească de întrebările metodei ,,explozia stelară”.

Elevii au aranjat textul în felul următor:

Un lan de grâu se legăna sub adierea blândă a vântului de vară.

Cerul era senin. Sub bolta albastră, lanul părea o mare aurie.

Spicele încărcate de boabe se aplecau spre pământ.

Copiii sunt familiarizați cu povestirea orală a textului dezvoltând planul de idei , care a urmat de cele mai multe ori după aranjarea ideilor în ordinea desfășurării evenimentelor din textul studiat . Povestirea s-a realizat la persoana a III-a. Am îndrumat elevii de fiecare dată să povestească textele folosind cuvinte din vocabularul propriu și să introducă în povestire cuvintele noi din text. În alte situații am realizat povestirea textului și în cadrul analizei acestuia din perspectiva ,,pălăriilor gânditoare”.

Exemplu: Lectura ,,Vreau să trăiesc printre stele”, după Victor Eftimiu din manualul de clasa a II-a autori: Tudora Pițilă , Cleopatra Mihăilescu

Îndrăgite de către copii sunt și jocurile de rol, prilej cu care ei devin mici actori punând în scenă, prin rolul lor, sentimentele, gândurile, manifestându-și creativitatea, pe care în situații obișnuite nu le-ar fi arătat. Iată cum a decurs,, judecata” copiilor, Mițu și Baruțu, din lectura ,,Cheile”, după Tudor Arghezi, în viziunea micilor școlari. S-au stabilit la nivelul clasei ,,judecătorii ” și ,,acuzații”, copii interpretând pe rând aceste roluri.

Schimbarea finalului unei povestiri, precum și exercițiile de felul,, Ce părere ai despre…?”, descătușează imaginația copiilor schimbând finalul după dorințele lor. De obicei aceste finaluri sunt fericite și optimiste ca în cazul arătat anterior privind soarta brăduțului.

Pe măsură ce am introdus în activitatea de scriere, compunere de texte, de 5-7 rânduri ,am atras atenția elevilor că pentru a evita repetarea supărătoare a unor cuvinte se folosesc sinonimele lor . Acest gen de exerciții îi ajută pe elevi să-și îmbogățească vocabularul și implicit exprimarea.

Exemplu:

Iarna

Peste tot s-a așternut zăpada. Casele, pomii, drumurile s-au îmbrăcat în haine de omăt. Totul este alb și sclipitor.

Ce tare scârțâie neaua sub bocancii trecătorilor!

Înlocuiți cuvintele subliniate cu altele din text având același înțeles:

Lizuca și Patrocle au sosit într-o pădure, lângă o scorbură de salcie bătrână. Fetița i-a spus că nu trebuie să se sperie de mama pădurii. Ei îi era frică de bursuc. Patrocle a mormăit cu desconsiderare despre acesta. Cățelul s-a năpustit asupra unui iepure. Lizuca l-a alintat cu respect.

Copii au transcris textul înlocuind cu sinonimele din text.

Lizuca și Patrocle au ajuns într-o pădure, lângă o scorbură de răchită bătrână. Fetița i-a spus că nu trebuie să se teamă de mama pădurii. Ei îi era teamă de bursuc. Patrocle a mormăit cu dispreț despre acesta. Cățelul s-a năpustit asupra unui iepure. Lizuca l-a mângâiat cu respect.

În ceea ce privește caracterizarea unui personaj, am procedat în felul următor: mai întâi am prezentat elevilor modele din texte ușoare studiate la clasă. Iată, de exemplu, un fragment din textul ,,Dumbrava minunată”, de Mihail Sadoveanu, în care este prezentată Lizuca:

,, Era o fetiță mărunțică, însă voinică și plinuță…

Capu-i era tuns scurt,băiețește. Năsucu-i mititel ar fi avut nevoie de batistă…gura-i era cam mare și obrajii roșii. Numai ochii căprui, umbriți de gene ,aveau în ei câte o mică floare de lumină.”

Am prezentat elevilor spre vizionare și filmul ,, Dumbrava minunată”,apoi am cerut ca urmând modelul dat să realizeze singuri descrierea altui personaj dintr-o poveste preferată.

Am observat că acest lucru le-a făcut mare plăcere, însoțind descrierile chiar și de desene.

Un alt mod de caracterizare a unor personaje este următorul : se dă un text literar sau un fragment dintr-un text și se cere elevilor să identifice trăsăturile fizice și morale ale unor personaje și apoi să le scrie într-un tabel, ca în modelul de mai jos:

,, Fata moșneagului însă era frumoasă, harnică, ascultătoare și bună la inimă.

…Fata babei era slută, leneșă, țâfnoasă și rea la inimă.

…Când se duceau amândouă fetele la șezătoare sara, fata moșneagului nu se încurca, ci torcea câte un ciur plin de fuse…când veneau amândouă fetele acasă, fata babei sărea iute peste pârleaz și-i zicea fetei moșneagului să-i deie ciurul să le ție până va sări și ea…

Vicleană, cum era, lua ciurul și fugea în casă la babă și la moșneag spuind că ea a tors acele fuse.”

Ion Creangă, ,,Fata babei și fata moșneagului”

Copii au completat astfel:

Tot în acest scop, al realizării unei descrieri, elevii au rezolvat exerciții care le cereau să găsească însușiri unor cuvinte sau imagini date:

La unitatea de învățare,,Țara”, elevii au făcut cunoștință cu marii domnitori ai neamului românesc: Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul

La recapitularea unității ,,Țara” am făcut împreună cu elevii caracterizarea celor doi domnitori cu ajutorul diagramei Venn Euler. Încă de la începutul studierii acestei unități am afișat la panoul clasei portretele domnitorilor amintiți, precum și planșe cu mănăstiri ridicate de aceștia, fapt ce le-a trezit interesul elevilor pentru studiul acestor lecții.

Înainte de a trece la caracterizarea celor doi domnitori am introdus un moment de brainstorming. Elevii trebuia să spună tot ce le trecea prin minte spunând cuvântul,, țară”.

strămoși

popor domnitori

patrie capitală

obiective turistice județe

Mihai Viteazul Ștefan cel Mare

Elevii au completat diagrama astfel:

Mihai Viteazul- domnitor al Țării Românesti Ștefan cel Mare-domnitor al Moldovei

-viteaz – mic de înălțime

– credincios – curajos

– războinic

-iubitor de țară -războinic

-unificator – cinstit

– iubitor de țară

Trăsături comune

-sunt domnitori

– luptători împotriva turcilor

– cinstiți

-curajoși

-iubitori de țară

c) Compunerea după ilustrații, tablou, șir de imagini

Din experiența la clasă am observat că una din preferatele elevilor este compunerea după un șir de ilustrații, imagini sau tablouri. Elevilor le plac aceste compuneri ,deoarece sunt mai motivați, ideile le vin parcă mai ușor, sunt mai creativi (mai ales dacă este vorba despre imagini cu animale , personaje animate sau activități preferate).

Compunerile pe baza unor ilustrații și tablouri se realizează începând cu clasa a II-a, dar și pe cale orală în cadrul activității de povestire la clasa I. Tablourile prezentate elevilor trebuie să fie bine realizate din punct de vedere artistic, cu un conținut clar , de mărime potrivită, pentru a fi cu ușurință urmărite. Ceea ce trebuie să observe fiecare copil în tablou să se găsească în prim- plan. Este mult mai ușor să se elaboreze o compunere după un plan de imagini ,decât după un plan scris sau după un singur tablou. Întrebările care dirijează observare imaginilor sunt amănunțite la clasele mici, iar spre sfârșitul clasei a III-a și în clasa a IV-a vor fi cu un conținut mai general, pentru a stimula gândirea și creativitatea elevilor.

În activitatea didactică am urmărit formarea deprinderilor de a elabora compuneri având ca element de sprijin un șir de ilustrații, o imagine sau un tablou. Acest demers l-am realizat numai pornind de la imagini cunoscute de elevi (poveștile copilăriei),la îndemâna lor și continuând cu tablouri. Rolul ilustrațiilor, tablourilor este de a exercita o mai mare influență în înțelegerea sensului anumitor cuvinte, în dezvoltarea vorbirii ordonate a elevilor ,cât și la îmbogățirea vocabularului lor cu cuvinte noi și la dezvoltarea gândirii logice . Imaginile se găsesc din abundență în manualele claselor I-IV datorită particularităților de vârstă, gândirea elevilor de vârstă școlară mică având un pronunțat caracter intuitiv, iar materialul intuitiv favorizează dezvoltarea senzațiilor, percepțiilor, reprezentărilor , influențează puternic gândirea și sentimentele elevilor, trezește emoții, le stimulează imaginația creatoare și le concentrează atenția.

Respectând cerințele programei de clasa a II-a, am început această activitate prin scrierea unor cuvinte după imagini date (cuvinte care conțin grupurile de litere ce, ci ,ge, gi,che, chi,ghe ,ghi sau cuvinte care se scriu cu grupurile de litere oa ,ea, ia ,ea, ua, cuvinte care se scriu cu,,mp” , ,,mb” ) , apoi am continuat cu scrierea propozițiilor după imagini și în final cu alcătuirea unui text după un șir de ilustrații.

In continuare voi prezenta o activitate desfășurată cu elevii clasei a II-a în care am alcătuit propoziții după imagini date, apoi le-am ordonat într-un text.

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA CU CLASELE I-VIII LIMPEZIȘ

CLASA a II-a

PROPUNĂTOR: Olteanu Vasilica

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

OBIECTUL: Limba și literatura română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE:Obiceiuri ,Tradiții, Sărbători

SUBIECTUL:Alcătuirea unor propoziții după imagini date și ordonarea lor

TIPUL LECȚIEI: Formare de priceperi și deprinderi

SCOPUL LECȚIEI: -Formarea deprinderii de a alcătui enunțuri după imagini și de a le ordona într-un text.

-Dezvoltarea exprimării corecte, frumoase, expresive.

OBIECTIVELE LECȚIEI:

O1 – să analizeze ,cu ajutorul întrebărilor formulate de învățător, imaginile prezentate;

O2 – să alcătuiască oral enunțuri cu expresiile date ;

O3 – să scrie corect propozițiile formulate oral;

O4 – să ordoneze logic propozițiile , pentru a obține un text;

O5 – să găsească titlul textului având în vedere conținutul și cerințele formulate.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația , exercițiul, ,observația, jocul didactic.

MATERIAL DIDACTIC: imagini cu anotimpul iarna, caietele, manualul

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

1.MOMENTUL ORGANIZATORIC: -pregătirea clasei cu cele necesare pentru lecție

2.VERIFICAREA TEMEI: – se verifică tema cantitativ și calitativ prin citirea exercițiilor.

3.CAPTAREA ATENȚIEI: -se organizează jocul,, Cuvântul interzis”

Voi anunța cuvântul interzis ,,iarnă”, anunț regulile . Voi pune întrebări .În răspunsuri , copiii nu trebuie să rostească acel cuvânt (iarna), ci trebuie să caute alte cuvinte cu care să-l înlocuiască pe acesta. Iată câteva întrebări și răspunsuri posibile.

În ce anotimp este luna decembrie?

În anotimpul alb.

În ce anotimp vine Moș Crăciun?

În anotimpul cu zăpadă.

Care este cel mai friguros anotimp?

Anotimpul care urmează după toamnă.

4.ANUNȚAREA TITLULUI ȘI A OBIECTIVELOR: Elevii sunt anunțați că vor alcătui propoziții după imagini și că în aceste propoziții vor introduce expresiile scrise sub imagini.

Vor ordona propozițiile într-un text și-i va da un titlu potrivit.

5.DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII

Prezint pe calculator următoarele imagini:
,

, ,, iarnă de vis”, ,,plapumă de omăt” , ,,întindere de cristal”, ,,copaci de zahăr”

,,peisaj de basm”, ,, căprioară sfioasă”

Îndrum copiii să observe imaginile prezentate .Las un moment de observare în tăcere, după care se trece la intuirea primei imagini. Cer copiilor să formuleze propoziții legate de imagine folosind expresiile scrise sub imagine. Expresiile au fost scrise în ordinea în care vor fi folosite în propoziții. Îndrum atenția copiilor asupra anotimpului prezentat în ambele imagini.

Pentru a ajuta copiii pun întrebări ajutătoare.

Cine a pus stăpânire peste natură?

Ce fel de iarnă este?

Cine sunt acoperite cu o plapumă de omăt?

Cum par copacii?

Elevii formulează răspunsurile la întrebările puse. Răspunsurile se scriu pe tablă .

Se trece la imaginea a II-a . Se discută oral imaginea. Copii răspund la întrebări:

Cine apare din pădure?

Ce face omul de zăpadă?

Se aleg răspunsurile corecte, potrivite cu imaginile. Se scriu pe tablă propozițiile.

Câțiva elevi citesc propozițiile cu voce tare și constată că ele se leagă într-un text. Propun elevilor să-i dea un titlu potrivit . Se va scrie textul în caiete respectându-se regulile de așezare în pagină , precum și părțile compunerii, după ce acestea au fost enumerate oral.

6. OBȚINEREA PERFORMANȚEI

Elevii vor redacta compunerea.

Vor fi citite și corectate câteva compuneri

7.TEMA PENTRU ACASĂ

Se dă tema pentru acasă. Elevii au de formulat enunțuri cu cuvintele: ,,căciuli de nea”, ,, sănii,, , ,, derdeluș”, ,,năsucuri îghețate”

8.ÎNCHEIEREA LECȚIEI

Se va interpreta cântecelul ,,Dansul fulgilor de nea”. Se fac aprecieri asupra lecției. Sunt evidențiați elevii care au aranjat textul corect în pagina caietului și nu au făcut greșeli de scriere.

Compunerea realizată cu întreaga clasă este următoarea:

La cabană

Anotimpul alb a pus stăpânire peste natură. Este o iarnă de vis. Cabana , brazii, grădina sunt acoperite cu o plapumă de omăt. Pe întinderea de cristal copacii par de zahăr.

Din pădure apare o căprioară sfioasă. Omul de zăpadă privește acest peisaj de basm.

Ce frumoasă este iarna!

Alcătuirea unor texte după un șir de ilustrații, am realizat-o după următoarele etape:

conversația introductivă pentru pregătirea perceperii ilustrațiilor;

examinarea ilustrațiilor, independent, de către elevi;

intuirea dirijată a fiecărei imagini;

elaborarea, oral, a compunerii,

elaborarea în scris a compunerii;

autocontrolul;

citirea și aprecierea câtorva lucrări.

PROIECT DIDACTIC

ȘCOALA CU CLASELE I-VIII LIMPEZIȘ

CLASA a II-a

PROPUNĂTOR: prof. pentru înv. primar Olteanu Vasilica

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

DISCIPLINA: Limba română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Obiceiuri,Tradiții, Sărbători

SUBIECTUL LECȚIEI: Alcătuirea uni text după un șir de ilustrații

TIPUL LECȚIEI : Formare de priceperi și deprinderi.

SCOPUL LECȚIEI:- Formarea deprinderii de a alcătui o compunere după un șir de ilustrații.

Dezvoltarea exprimării corecte, frumoase, expresive.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

O1 – să analizeze ,cu ajutorul întrebărilor date, imaginile din manual;

O2 – să alcătuiască enunțuri cu expresii date;

O3 – să grupeze întrebările conform părților unei compuneri( introducere ,cuprins, încheiere);

O4 – să redacteze textul cu titlul,, De Crăciun” pe care l-au formulat oral.

METODE ȘI PROCEDEE: conversația, observația, exercițiul, brainstormingul, ciorchinele problematizarea.

MATERIAL DIDACTIC: manualul, caiete ,vocabulare, manualul auxiliar ,,Să dezlegăm tainele textelor literare”, planșă cu ciorchinele ,,,Iarna”.

DESFĂȘURAREA LECȚIEI

1.MOMENTUL ORGANIZATORIC: Stabilirea ordinii pentru buna desfășurare a lecției.

2.VERIFICAREA TEMEI:Fac controlul cantitativ al temei, apoi calitativ prin citirea exercițiilor.

3.CAPTAREA ATENȚIEI: Se realizează printr-un moment de brainstorming. Elevii sunt solicitați să spună tot ce le vin în minte despre anotimpul iarna timp de trei minute.

TRADIȚII ȘI OBICEIURI

VISCOL

MOȘ CRĂCIUN FRIG

PROMOROACĂ SĂRBĂTORI

GHEAȚĂ SANIE

DERDELUȘ TROIENE DE ZĂPADĂ

În momentul următor se completează pe planșă ciorchinele ,,Iarna”

4.ANUNȚAREA TITLULUI ȘI A OBIECTIVELOR : Anunț copiii că astăzi vor compune un text (o compunere) cu titlul ,,De Crăciun”, folosindu-se de ilustrațiile din manual, precum și de întrebările ajutătoare. La sfârșit vor analiza lucrările după criteriile de evaluare date.

DIRIJAREA ÎNVĂȚĂRII: Se poartă discuții cu privire la părțile compunerii-,, Căsuța cu povești” -realizarea unei compuneri este asemănată cu construirea unei case: temelia- introducerea, zidurile, cuprinsul, acoperișul – încheierea. Se face comparație cu alcătuirea unui text studiat la clasă.

Vor intui ilustrațiile din manual, cu ajutorul întrebărilor:

În ce anotimp se petrece acțiunea?

Ce fac cei trei copii?( dau nume copiilor )

Unde au ajuns ei?

Cum îi răsplătesc gazdele pe colindători?

Ce le aduce tatăl copiilor?

Ce face întreaga familie?

Cum își arată fetița bucuria?

Elevii descriu imaginile din manual cu ajutorul întrebărilor puse de învățător. Introduc în enunțurile lor expresiile date la exercițiul 1: noapte geroasă, obraji îmbujorați, glasuri cristaline, valuri de lumină.

Se grupează întrebările după cele trei părți ale compunerii.

ORA a II-a

Elevii grupează răspunsurile după cele trei părți ale compunerii: introducere, cuprins, încheiere. Se elaborează oral compunerea.

6.OBȚINEREA PERFORMANȚEI: Elevii scriu compunerea pe caiet dându-i titlul, ,,De Crăciun”

Autocontrolul

. Planul compunerii cuprinde: introducere, cuprins și încheiere;

Compunerea are un titlu potrivit;

A fost respectată tema propusă;

Fiecare idee este scrisă cu alineat;

Exprimarea este corectă, s-au folosit expresii frumoase;

Ideile se înlănțuie corect;

Compunerea prezintă originalitate;

Nu există greșeli de ortografie și punctuație;

Scrisul este îngrijit.

Câțiva elevi citesc compunerea cu voce tare. Se fac corectările necesare.

7.TEMA PENTRU ACASĂ. Dau tema pentru acasă. Scrie un text alcătuit din cinci enunțuri, în care să prezinți obiceiuri de iarnă.

8.ÎNCHEIEREA LECȚIEI :În încheiere fac aprecieri asupra activității. Evidențiez elevii care au răspuns corect la întrebări , și pe cei care au formulat răspunsuri originale. Sunt notate cele mai reușite compuneri.

Redau compunerea realizată de elevul Anton Adi care a obținut calificativul Foarte bine.

De Crăciun

Este o noapte geroasă de decembrie.

Ana, Mihai, și Răducu merg cu Moș Ajunul. Ajung la o casă de gospodari, unde cântă colindul .Au mânuțele înghețate și obrajii îmbujorați. Glasurile cristaline ale copiilor brăzdează liniștea nopții. Valuri de lumină pătrund în sufletele lor.

Gazdele îi primesc cu mare bucurie și îi răsplătesc cu mere, nuci și covrigi.

A doua zi tatăl le aduce un brăduț frumos. Părinții și copii împodobesc brăduțul și cântă cântece de sărbătoare.

În somn, ca prin magie, în visul fetiței apare Moș Crăciun ,care aduce daruri pentru toți.

d) Compuneri cu început / sfârșit dat

Compunerea cu început dat/sfârșit dat îmbină creația proprie a elevilor cu ideile de început sau sfârșit deja oferite. Introducerea/ încheierea este aceeași pentru toți copiii, lucrările diferă doar prin cuprins și încheiere/ introducere, aici elevii dând frâu liber fanteziei și imaginației lor.

Compunerea cu început dat:

În introducerea dată se prezintă locul, timpul și personajele povestirii;

Trebuie continuat cuprinsul și încheierea;

Se alcătuiește mai întâi un plan de idei care să sintetizeze cuprinsul și încheierea compunerii. Acestea sunt potrivite cu începutul dat și cu titlul.

Compunerea cu sfârșit dat:

Pornind de la încheierea dată, se alcătuiește un plan de idei , care să cuprindă introducerea și cuprinsul;trebuie respectate aceleași reguli ale unei compuneri, legătura dintre enunțuri, între părțile compunerii și titlu.

În cele ce urmează,voi exemplifica o compunere cu început dat, la care elevii au găsit final. Din câte am observat, majoritatea elevilor au găsit un final optimist,fericit întâmplării date.

Dezvoltați următorul text, adăugând cuvinte ori propoziții. Creează un final

fericit și scrie întregul text. Găsește un titlu potrivit.

Orele s-au terminat de câteva minute. Aproape toți elevii claselor a II-a au părăsit curtea școlii. Lângă poartă, cu ghiozdanul în spate, Ancuța îl așteaptă pe bunicul ei.

De ce întârzie oare?

Bunicul nu întârzie niciodată. Ancuța își amintește brusc că bunicul nu s-a simțit prea bine în această dimineață. Se pare că gripa îi dă târcoale. Ancuța stă pe gânduri. Ce să facă? Să plece singură acasă? Dar nu apucă să sfârșească bine gândul că…………………. .

Am solicitat câțiva copii să citească textul. Au identificat introducerea (locul,timpul și personajele) și cuprinsul. Elevii observă că cea dea doua parte a compunerii nu este întreagă și de asemenea lipsește sfârșitul. Am formulat câteva întrebări ajutătoare:

Cine credeți că apare pe lângă gardul școlii?

Unde se duc bunicul și nepoțica?

Voi reda în continuare compunerea elevului Udrescu Adrian din clasa a II-a.

O întâmplare neobișnuită

Orele s-au terminat de câteva minute. Aproape toți elevii claselor a II-a au părăsit curtea școlii. Lângă poartă, cu ghiozdanul în spate, Ancuța îl așteaptă pe bunicul ei.

De ce întârzie oare?

Bunicul nu întârzie niciodată. Ancuța își amintește brusc că bunicul nu s-a simțit prea bine în această dimineață. Se pare că gripa îi dă târcoale. Ancuța stă pe gânduri: Ce să facă? Să plece singură acasă? Dar nu apucă să sfârșească bine gândul că, pe lângă gardul școlii, îl vede pe bunicul venind. Inima îi tresaltă de bucurie.

Ce bine îmi pare că ai venit bunicule! Mi-am făcut atâtea probleme….

Bunicul își îmbrățișează cu drag nepoata și pornesc împreună spre casă ținându-se

de mână.

Alte titluri găsite au fost:,, Bunicul” , ,,Bunicul și Ancuța”.

e)Compunerile cu expresii și cuvinte de sprijin

Elevii primesc un număr de cuvinte ca sprijin pentru elaborarea compunerii, așezate în ordinea în care apar în lucrare, cuvinte care sugerează o acțiune, o întâmplare cunoscută de aceștia. Ele ar trebui să fie stabilite , astfel încât să fie folosite în toate părțile compunerii, în caz contrar ,învățătorul îi va avertiza pe elevi . Lecția începe cu citirea cuvintelor scrise pe tablă sau pe o planșă, care ar trebui să fie cunoscute de toți elevii. Apoi fiecare caută legături logice între ele . Se formulează propoziții cu cuvintele date sau grupe de cuvinte , se scriu la tablă , și se completează cu alte structuri care întregesc desfășurarea acțiunii. Construcțiile se ordonează după logica de organizare a lucrării. În alte situații cuvintele se dau ordonate pe părți ale compunerii, pe care elevii le dezvoltă în ordinea cunoscută. Cu unele colective de elevi, după citirea cuvintelor se poate trece la elaborarea, oral, a compunerii. Înainte de scriere se va stabili titlul acesteia.

Compunerile cu ajutorul cuvintelor de sprijin sunt mai ușor de elaborat. Într-o oră de acest gen elevii sunt puși în situația de a căuta legături logice între cuvinte. De regulă în compuneri cuvintele date sunt folosite în ordinea dată. Dacă un cuvânt nu este înțeles se explică și apoi este integrat în enunțuri proprii.

La clasa a II-a am început cu exerciții simple .

Exemplu : Alcătuiți un text despre toamnă utilizând cuvintele:

frunze ruginii, căldură blândă , livadă bogată, mere roșii , gutui parfumate ,pere aurii.

Înainte de a trece la redactarea textului am cerut copiilor să spună tot ce gândesc atunci când spun cuvântul toamnă.

pleacă păsările

ploi frunze ruginii

toamnă bogăție

vânt brumă

În sprijinul copiilor am formulat câteva întrebări pentru a le ordona ideile. De asemenea i-am sfătuit să folosească cuvintele în ordinea în care sunt scrise.

Voi prezenta o compunere redactată de elevul Olteanu Răzvan din clasa a II-a.

În livadă

Zilele dogoritoare ale verii au zburat ca gândul. Toamna zburdalnică împrăștie frunze ruginii pe poteci. Soarele dăruiește o căldură blândă pământului.

La sfârșitul săptămânii trecute, am fost la bunici. Ei au o livadă bogată și mare .I-am ajutat la culesul fructelor. Bunicii ne-au dat: mere roșii, gutui parfumate și pere aurii.

Iubesc toamna cu frumusețile și bogățiile ei.

Un alt exercițiu a avut următoarea cerință: Scrieți un scurt text intitulat ,, Prietenul meu „ ajutându-vă de colecțiile de cuvinte de mai jos pe care să le completați cu alte trăsături.

Prietenul meu este un băiat: înalt, scund, subțirel, dolofan.

El are părul: blond, șaten, negru;

și ochii:albaștrii, căprui, negri.

Zâmbetul lui vesel îmi dă: curaj, voioșie, liniște.

Am ajutat copiii cu următoarele întrebări:

Cum se numește prietenul tău?

Când și unde v-ați cunoscut?

De ce sunteți prieteni?

Ajutându-se de cuvintele de sprijin și de întrebări elevii au trecut la redactarea textului.

Iată o compunere redactată de eleva Nechifor Alexandra din clasa a II-a.

Prietena mea

Prietena mea se numește Adina . Ne cunoaștem de la grădiniță. Atunci aveam patru ani. Acum suntem în clasa a II-a și suntem colege de bancă.

Este potrivită de statură și subțirică. Are părul șaten, ochii , căprui, și obrajii roșii. Are un suflet foarte bun. Zâmbetul ei vesel îmi dă voioșie.

Eu țin mult la ea și petrecem mult timp împreună.

f) Scrierea funcțională

Biletul este o scurtă comunicare scrisă prin care se adresează cuiva o rugăminte, o informație, o veste. Un bilet trebuie să conțină data, formula de adresare, conținut, formula de încheiere, semnătura, precizia informației. Biletul se adresează, de obicei, prietenilor, rudelor, cunoștințelor apropiate.

Se încadrează în stilul colocvial sau de corespondență.

.

PROIECT DE LECȚIE

DATA:

PROPUNĂTOR: prof.înv. primar OlteanuVasilica

CLASA: a II-a

ARIA CURRICULARĂ: Limbă și comunicare

DISCIPLINA: Limba română

UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Familia

SUBIECTUL LECȚIEI: Scrierea funcțională – Biletul

TIPUL LECȚIEI: predare – învățare

MOTIVAȚIA:

Prin parcurgerea etapelor acestei lecții, elevii vor coopera în realizarea sarcinilor, găsind cea mai potrivită metodă pentru a le arăta colegilor modul în care au rezolvat sarcinile propuse. Acest lucru le stimulează gândirea critică și îi îndeamnă la reflecție.

Exercițiile de scriere pe care le vor realiza pe parcursul orei îi vor ajuta să se exprime mai ușor în scris și să comunice corect și eficient cu persoanele apropiate din jurul lor.

OBIECTIVE OPERAȚIONALE:

a)cognitive

O1 – să identifice elementele specifice unui bilet (dată, formulă de adresare, conținut, semnătură);

O2 – să ordoneze logic un bilet, respectând structura acestuia;

O3 – să redacteze fără ajutor un bilet adresat unui coleg;

O4 – să extragă dintr-un text doar informațiile esențiale constituirii unui bilet;

b)afective

O1 – să manifeste toleranță față de partenerii din grupă sau pereche;

O2 – să-și îmbunătățească abilitățile de comunicare, ascultare, cooperare;

RESURSE:

procedurale: conversația, explicația, observația, brainstorming, ciorchinele, turul galeriei

materiale: fișe de lucru, fișe cu bilete, bucăți de hârtie cu părți din bilet, flipchart, panouri de polistiren, buline roșii

organizatorice: pe grupe, individual, frontal, în pereche

BIBLIOGRAFIE:

Curriculum Național – Programa școlară pentru clasa a II-a;

Oprea Crenguța Lăcrămioara – „Strategii didactice interactive”, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2006;

Bratu Gabriela – „Aplicații ale metodelor de gândire critică la învățământul primar”, Ed. Humanitas Educațional, București, 2004

DESFĂȘURAREA LECȚIEI:

1. EVOCAREA

brainstorming în perechi: elevii vor scrie pe o foaie tot ceea ce le trece prin minte legat de cuvântul „comunicare”;

după 3 minute toate informațiile sunt adunate într-un ciorchine, la flipchart (anexa 1);

ne oprim asupra cuvântului „bilet”; se anunță tema și obiectivele orelor de limba română de astăzi.

2. REALIZAREA SENSULUI

Frontal:

se discută despre informațiile pe care copiii le dețin deja despre bilet;

se analizează un bilet scris pe tablă (anexa 2)

se observă părțile componente ale acestuia precum și felul în care sunt așezate în pagină acestea;

se notează pe caiet câteva noțiuni teoretice despre bilet (anexa 3);

se atrage atenția asupra faptului că biletul nu se adresează oricui, ci doar persoanelor apropiate, și nu se trimite prin poștă;

15 minute

Pe grupe:

1. – copiii sunt așezați în grupe de câte 4 elevi;

fiecare copil din grupă primește un plic în care sunt niște fâșii de hârtie pe care sunt scrise diferite părți ale unui bilet (anexa 4);

elevii ordonează bucățile, respectând structura unui bilet, apoi îl transcriu pe o foaie de mărime A6, de culoare roz;

biletele obținute sunt așezate pe un panou;

[fiecare grupă va realiza până la sfârșitul orei un panou pe care vor așeza cât mai frumos toate biletele realizate pe parcursul activităților]

10 minute

2. – copiii sunt așezați în grupe de câte 4 elevi;

fiecare copil din grupă primește o fișă pe care este redactat un bilet lacunar (anexa 5);

elevii completează biletul cu părțile sau informațiile care lipsesc, apoi îl transcriu pe o foaie de culoare verde;

biletele obținute sunt așezate pe un panou;

10 minute

3. – fiecare elev primește o fișă pe care sunt scrie niște enunțuri referitoare la bilet (anexa 6);

elevii completează pe fișă cu A sau F, după cum enunțurile sunt adevărate sau nu;

5 minute

În perechi:

4. – fiecare elev lucrează cu colegul de bancă;

perechea primește o fișă pe care sunt scrise amestecat părți din două bilete distincte (anexa 7);

elevii separă cele două bilete, apoi fiecare își transcrie biletul pe o foaie galbenă;

biletele obținute sunt așezate pe un panou;

15 minute

Frontal și pe grupe:

5. – se prezintă la tablă un text;

elevii observă că seamănă cu un bilet dar are mult mai multe informații (anexa 8);

se citește textul și se discută puțin pe baza conținutului său;

li se cere copiilor să scoată din textul dat informațiile care nu sunt necesare, așa încât să transforme textul dat într-un bilet corect conceput;

fiecare grupă va scrie pe o foaie portocalie biletul obținut, care se va afișa pe panou;

15 minute

Individual:

6. – fiecare elev va redacta un bilet pentru unul dintre colegii săi de grupă;

biletul va fi scris pe o foaie albastră, apoi se vor afișa pe panou;

10 minute

3. REFLECȚIA (10 minute)

Turul galeriei

se vor expune panourile realizate de elevi;

fiecare copil va avea o bulină roșie pe care o va lipi pe panoul care i-a plăcut cel mai mult; li se atrage atenție să urmărească modul în care au fost realizate biletele, scrisul corect, frumos, aranjarea armonioasă a biletelor pe panou

se va observa faptul că biletele scrise pe aceleași culori au un conținut asemănător, realizându-se astfel o ușoară clasificare a lor.

ANEXA1

ANEXA 2

8 decembrie 2012

Dragă Costel,

Nu pot veni astăzi la teatru, deoarece nu mă

simt bine.

Andrei

ANEXA 3

8.12 .2012

Biletul

Biletul cuprinde un scurt mesaj scris, adresat unei persoane apropiate.

El cuprinde: data,

formula de adresare,

conținutul,

semnătura.

ANEXA 4

– biletele tăiate

10 martie

Dragă Anca,

Îți mulțumesc pentru cadoul pe care mi l-ai trimis.

Aura

5 aprilie

Dragă Maria,

Îți mulțumesc pentru că l-ai ajutat pe fratele meu să rezolve problema.

Ionuț

Rodica,

Cărțile pe care mi le-ai împrumutat mi-au plăcut foarte mult. Îți mulțumesc!

Ioana

20 martie

Gina,

Am primit astăzi buchetul de flori de la tine. Este deosebit. Îți mulțumesc!

Mirela

ANEXA5

bilete lacunare

14

Dragă ,

Îmi pare rău că nu am ajuns aseară la tine, dar mama mea………… ……………………………………….

Mirela

Mioara,

Spectacolul s-a terminat foarte târziu și nu am mai ajuns la tine. Sper să ….………………………….… Îmi pare rău!

mai

Raluca,

Îmi pare rău că ți-am stricat jucăria. Nu am vrut. Dacă vrei îți aduc mâine……………………………….

20 martie

Gigel,

Te rog să mă ierți că………… … … ………….. Îți promit că nu mai fac așa ceva!

ANEXA7

Dragă Viorel,

Mamă,

3 iunie

7 decembrie

Nu uita că mâine avem serbare la ora 16.

Nu te îngrijora.

Irina

Am plecat la teatru cu Simona.

Ne vedem acolo!

Trebuie să vii costumat.

Mă aduce tatăl ei acasă.

Geanina

Dragă Mircea,

Tată,

13 august

27 martie

Vine astăzi la noi.

Adu și mingea ta cea nouă.

Carmen

Dimineață a sunat bunica.

Te așteptăm pe teren.

Ajunge pe la ora 12.

Am plecat cu George să jucăm baschet.

Radu

ANEXA 8

20 mai 2009

Dragă Mariana,

Mi-am petrecut ziua de ieri la bunici, într-un sat peste Dunăre. Totul a fost frumos, dar la întoarcere o ploaie cumplită a împiedicat circulația bacului. Așa că astăzi nu am putut ajunge la școală. Te rog să-mi dai temele pentru orele la care am lipsit. Nu vreau ca doamna învățătoare să se supere pe mine. Mulțumesc mult!

Cu drag, colega ta de bancă,

Iulia

ANEXA6

Biletul

Biletul se poate adresa oricui.

Biletul nu se trimite prin poștă.

Biletul este o formă de comunicare orală.

Biletul nu are semnătură.

Data se scrie la mijlocul foii.

După formula de adresare se scrie virgula.

Tot pentru îndeplinirea aceluiași obiectiv (să redacteze corect un bilet) , În lecția ,,Cheile „după Tudor Arghezi , ora a II-a, Unul din exercițiile aplicative cerea :

Imaginați-vă că sunteți Mițu și Baruțu.

Scrieți un bilet prin care cereți scuze părinților pentru întâmplarea cu dulapul răsturnat.

Citiți biletele în fața colegilor, apoi afișați-le în fața clasei pe un panou.

Apreciați biletele având în vedere: așezarea în pagină, scrierea corectă și caligrafică.

Elevii au redactat bilete respectând cerința exercițiului.

Iată biletul redactat de elevul Corbu Andrei din clasa a II-a.

11 decembrie 2012

Dragi părinți,

Ne cerem scuze că am umblat la dulapuri fără știrea voastră. Vă garantăm că nu se va mai întâmpla.

Mițu și Baruțu

Alte exerciții cereau scrierea unui bilet pornind de la imagini.

La finalul experimentului am aplicat următorul test:

Citește textul de mai jos pentru a răspunde cerințelor:

A fost odată o femeie care avea doi copii. Ei au plecat în lume să-și caute de lucru. Băiatul a intrat învățăcel la un țesător de pânză, iar fata ajuta la ziditul caselor. Pe patul de moarte, mama lor a trimis după ei.

– Eu ce să-i fac? a zis băiatul și a rămas mai departe să țeasă.

Fata a alergat la mama cea bolnavă, alinându-i ultimele clipe.

După moartea femeii, băiatul s-a făcut un păianjen posomorât care-și țese pânza pe care oamenii i-o strică, iar fata a devenit o albină, dând oamenilor mierea ei.

(după George Coșbuc, Legenda albinei)

1.Răspunde la următoarele întrebări, pe baza textului dat:

Care este titlul și autorul textului?

__________________________________________________________________________________________________________________________________________

Care sunt personajele textului?

____________________________________________________________________________________________________________________________________

În ce s-au transformat cei doi copii, după moartea mamei?

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

2.Desparte în silabe cuvintele: femeie, băiatul, păianjen .

______________________________________________________________________________________________________________________________________________________

3.Înlocuiește cuvintele subliniate din textul dat cu altele având același înțeles :

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

4. Ordonați enunțurile, respectând desfășurarea evenimentelor în text:

Băiatul s-a transformat într-un păianjen.

O femeie avea doi copii.

Fata s-a transformat într-o albină.

Fiind bolnavă femeia a chemat copiii.

5.Alcătuiește o propoziție în care să folosești cuvântul ( ortograma) s-a.

_________________________________________________________________________________________________________________________________________

6.Alcătuiește un text de 4 rânduri în care să descrii animalul sau insecta preferată.

___________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

Descriptori de performanță:

Evaluare finală:

În urma testului final rezultatele au fost următoarele:

Clasa experimentală

Foarte bine- 7elevi 50%

Bine- 5elevi 35,71%

Suficient-2 elevi 14,30 %

Insuficient-1elev 7,15%

Clasa de control

Foarte bine- 5 elevi 35,71%

Bine- 3elevi 28,57 %

Suficient- 4 elevi 21,42%

Insuficient-2elevi 14,30 %

Evaluare inițială Evaluare finală

IV.3 Concluzii

Experimentul prezentat a reușit să confirme ipoteza conform căreia compunerile școlare pot contribui efectiv la formarea deprinderilor elevilor de a redacta un text literar sau funcțional și implicit a creativității, în măsura în care folosirea ei devine o preocupare continuă, sistematică.

Rezultatele experimentului nu sunt spectaculoase , având în vedere media generală la care s-a ridicat clasa experimentală.

Diagrama comparativă între situația inițială și finală a celor două clase comparate prin intermediul acestui experiment pune evidență o creștere ușor accentuată a mediei generale de la clasa experimentală, unde s-a lucrat cu metode interactive, și s-a insistat asupra compunerilor, spre deosebire de clasa de control unde s-a lucrat cu metode tradiționale și unde progresul este mai lent.

La o analiză mai atentă a realității , rezultatele sunt totuși încurajatoare având în vedere că experimentul s-a efectuat la clase obișnuite cu elevi neselecționați.

Rezultatele obținute la probele finale confirmă stimularea creativității elevilor prin lecțiile de compunere.

IV.4 ANEXE

a) Începuturile activității de compunere

1. Alcătuiește enunțuri în care cuvintele următoare să aibă sensuri diferite: vie, broască, toc, poartă.

2. Descoperă cuvintele cu același înțeles pentru: domol, a cuvânta, a îmbia, a fugi.

3. Stabilește câte trei însușiri pentru fiecare din cuvintele: mamă, copil, iepure, soare, frunziș, cățel, ghetuțe.

4. Găsește cuvintele cu sens opus pentru: lene, minciună, lăcomie, sărăcie tăcut, sensibil, vesel, curajos, a plâns, a alergat, a râs, nu, aici, sub, jos.

5. Descoperă proverbele ordonând cuvintele următoare:

a) omenia, Lăcomia, strică;

b) omului, Vorba, sărăcia, multă;

c) nevoie, se cunoaște, Prietenul, la.

6. Ordonând logic cuvintele următoare vei descoperi un sfat practic.

Respectă- l!

Să, zilnic, te, pe, dinți, speli, trebuie.

7. Joc! Continuă ideea, adăugând un cuvânt potrivit:

Copilul……..

cântă…….

un………

Fiecare propoziție va avea cel puțin cinci cuvinte.

Iese din joc elevul care nu găsește cuvântul potrivit:

8. Formulează enunțuri în care să comunici în patru cuvinte despre o vrăbiuță.

9. Înlocuiește cuvintele subliniate cu altele care au sens apropiat:

Gura înțeleptului adevăr grăiește.

Foamea face bucatele mai bune.

Nu făgădui ce nu poți împlini.

10. Găsește cuvinte cu sens opus. Caută proverbe în legătură cu ele. Activitatea se desfășoară pe grupe. Fiecare grupă de elevi va primi câte unul din cuvintele următoare: minciuna, noaptea, hărnicia.

b) Compunerile după un text literar cunoscut

1. Comentează purtarea mamei vitrege din povestea ,,Cenușăreasa” scrisă de Frații Grimm

2. Continuă tu întâmplarea prezentată mai jos:

Lângă o grămadă de lemne sunt doi copii. Unul vrea să se urce pe lemne.

Nu te urca ! Vin lemnele peste tine !

Ești un fricos !

Lemnele s-au rostogolit și au prins picioarele băiatului.

Stabilește cărui proverb se potrivește întâmplarea de mai sus;

Mărul nu cade departe de pom.

Unde nu e cap, vai de picioare.

Lăcomia strică omenia.

3.Povestiți fragmentul următor fără a folosi dialogul:

,, Într-o bună zi îl întrebă pe tatăl său:

De ce nu mă mai plictisesc?

Pentru că ți-ai găsit cel mai bun prieten.

Ce prieten? Plastilina?

Munca- i-a răspuns tatăl său.”

,,Cel mai bun prieten”, de V. Sivetidis

4. Iată descrierea unui câine. Înfățișați și voi animalul vostru preferat!

Max este un cățeluș simpatic și vioi. Pe blănița lui de culoarea cafelei cu lapte, sunt două pete mari , albe. urechile nu sunt niciodată pleoștite, pentru că Max este tot timpul atent la cei din jur, iar codița lui este tot timpul în mișcare.

Gata mereu de joacă, Max nu refuză niciodată o plimbare. Ochii negri cu care te fixează par că spun: ,,Vrei să te joci cu mine? Eu sunt cuminte și îmi plac mult copiii!” Între timp, căpșorul drăgălaș se înclină de la stânga la dreapta.

Când obosește de atâta alergat, Max adoarme cu capul pe labe, iar dacă lăbuțele îi tresar în somn, înseamnă că visează o pisică pe care trebuie neapărat să o prindă… .

5. Pune în ordine următoarele enunțuri pentru a obține un text; transcrie textul obținut și pune-i titlul potrivit.

Vara este minunată, dar se sfârșește așa de repede!

Spre sfârșitul vacanței, ei fac teme și citesc.

Elevii se pregătesc pentru excursii și plimbări.

A sosit vacanța de vară.

Unii vor merge la mare, alții la munte.

Se pregătesc serios pentru școală.

6.Scrie și un text pornind de la proverbul: ,,Minciuna are picioare scurte.”

7. Completează următoarele enunțuri cu cuvinte potrivite. Transcrie apoi textul obținut având grijă să scrii cu alineat fiecare idee nouă. Titlul textului ar putea fi:,, Din lumea necuvântătoarelor”. Scrie-l la locul potrivit.

,,……………..este cel mai bun prieten al omului. El este inteligent și fidel. Trăiește pe lângă ………omului.

……………….este jucăușă. Ea se hrănește cu șoareci. Toarce și se alintă. Atât………. cât și ………………. sunt animale domestice. ………………….le hrănește și le ocrotește.

Poate avea mereu încredere în ele.

8. Citește textul:

Un cetățean ce avea în curte un cățel pune la poartă o tăbliță pe care era scris:,,CÂINE RĂU”.

Dulău trece, citește și intră în curte întrebând:

Unde…e?

Cine ? întreabă cățelul.

Fiorosul.

Nu e

Cum nu e? atunci cine-i cine-i ,, câine rău”?

Eu…Nu mănânc tot…

Textul este o glumă. Scrie și tu un text care ți-a plăcut mai mult.

c) Compunerile după materiale de sprijin

1. Scrie o compunere scurtă în care să folosești următoarele expresii: munții argintii, drumuri troienite, bulgări rotunzi, copii voinici, nasuri roșii, obraji îmbujorați.

2. Redactează o compunere cu titlul ,, Dorința unui brăduț” folosindu-te de șirul de ilustrații de mai jos:

3. Imaginează-ți că tu ești un om de zăpadă pe care tocmai l-au ridicat copiii. Scrie o compunere în care să povestești ce vezi în jurul tău în acel moment. Corectează compunerea și respectă următoarele cerințe;

Planul compunerii cuprinde: introducere, cuprins și încheiere;

Compunerea are un titlu potrivit;

A fost respectată tema propusă;

Fiecare idee este scrisă cu alineat;

Exprimarea este corectă, s-au folosit expresii frumoase;

Ideile se înlănțuie corect;

Compunerea prezintă originalitate;

Nu există greșeli de ortografie și punctuație;

Scrisul este îngrijit.

Dacă ai respectat cerințele de mai sus, acordă pentru fiecare câte un punct ( 1punct oficiu). Cine a obținut punctaj maxim?

4. Găsește începutul textului de mai jos. Dă-i un titlu potrivit.

……………………………………………………………………………………

Mașina a oprit brusc, scârțâind din toate frânele. Era la un metru de mine.

Am scăpat ca prin minune. Toată strada se uita mustrător la mine. Am înțeles ce lucru grav am făcut.

5 . Găsește începutul textului de mai jos.

Cea mai bună prietenă

……………………………………………………………………………………………

Când am văzut în ce situație era, m-am dus în fiecare zi la ea acasă și am pregătit împreună lecțiile.

După un timp, doamna învățătoare a apreciat-o pentru progresele realizate.

Am rămas prietene foarte bune.

6. Citește enunțurile următoare. Adaugă alte 4-5 enunțuri pentru a obține un text. Găsește-i titlul potrivit.

Alex și George s-au împrietenit. Ei au hotărât să meargă împreună la grădina zoologică

………………………………………………………………………………………………

7. Completează textul următor cu finalul pe care ți-l dorești; pune titlul potrivit.

………………………………………………

Un băiat și o fetiță se plimbă prin pădure. Ei rătăcesc drumul. Se înserează. Fetița începe să plângă și întreabă:

Ce ne facem? Cum ieșim din pădure?

Băiatul este mai curajos. El spune:

Nu te teme !Vom găsi poteca!

Lumina devine tot mai slabă. Copiilor le pare rău că n-au ascultat sfatul mamei.

Deodată……………………………………

d) Scrierea funcțională

1. Biletul lui Victor a fost pătat de câteva picături de ploaie. Ajută-l tu pe Cristian să-l descifreze.

6 mai 2012

……………………,

……trecut să-ți arăt………de fotbal pe …………….am primit-o de la părinții mei. ……………..grozavă!

………………………..

2. Redactează și tu un bilet din care lipsesc câteva cuvinte și roagă-l pe colegul tău să-l redacteze. Descifrează și tu un bilet alcătuit de el.

3. Scrie un bilet prietenului tău în care să folosești cuvintele: echipament, meci, fotbal.

BIBLIOGRAFIE

Ancuța,L.,Ancuța, P.,,Jocurile de creativitate”, Editura Excelsior, 1997

Bratu, Gabriela, ,,Aplicații ale metodelor de gândire critică la învățământul primar” Editura Humanitas Educațional, București 2004

Cosmovici Andrei, ,,Psihopedagogie”, Editura Polirom , Iași, 2005

Curriculum Național, ,,Programa școlară pentru învățământul primar” 2003-2005

Cerghit, I., ,,Metode de învățământ, E.D.P., București, 1997

Drăgotoiu, Ion, ,,Metodica predării limbii și literaturii române ”, E.D.P., București 1995

Fierăscu, Aurelia, Lapoviță, Ana, ,,Primii trei pași în tainele compunerii”, clasa a II-a, Editura Ana, București, 2000

Golu, Pantelimon, Verza, Emil, Zlate, Mielu , Psihologia copilului”, E.D.P.R.A., București,1996

Iordăchescu, Carmen, ,,Să dezlegăm tainele textelor literare”, clasa a II-a, Editura Carminis, Pitești ,2004

Nicola, Gr., ,,Stimularea creativității elevilor în procesul de învățământ”, E.D.P.București, 1981

Nicola, Ioan, ,,Tratat de pedagogie școlară”, Editura Aramis, București, 2003

Nuță, Silvia, ,,Metodica predării limbii române în clasele primare”,Editura Aramis, București, 2002

Oprea, Crenguța, Lăcrimioara, ,,Strategii didactice interactive” E.D.P.,București, 2006

Parfene, Constantin, ,,Compozițiile în școală”, E.D.P., București 1980

Peneș, Marcela, Molan, Vasile, ,,Metodica desfășurării orelor de compunere- expunere în ciclul primar”,E. D. P., București,1983

Peneș, Marcela, ,,Bucuria de a scrie compuneri”, Editura Aramis, București,2008

Petrache, Maria, Sofian, Steliana, Toma, Cecilia, Vlad Elena, Caiet de vacanță-limba română, clasa a II-a, Editura Carminis, Pitești, 2003

Pițilă, Tudora, Mihăilescu, Cleopatra, Limba și literature română, clasa a II-a, Editura Aramis, 2004

Popescu, Gabriela, ,,Psihologia creativității”, Editura Fundația România de Mâine, București ,2007

Popescu – Neveanu, Paul, ,,Dicționar de psihologie”, Editura Albatros, 1978

Roco, Mihaiela, ,,Creativitatea individual și de grup”, Editura Academiei ,1979

Roșca, Alexandru, ,, Creativitatea generală și specifică”, Editura Academiei,1981

Stoica, Ana, ,,Creativitatea elevilor”, E.D.P. București,1983

Șerdean, Ion, ,, Metodica predării limbii române la clasele I-IV”, Editura Corint ,București, 2008

Site-ul www.didactic.ro