STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN UTILIZAREA MATERIALULUI DIN NATURĂ ÎN CICLUL PREȘCOLAR [310480]
[anonimizat]-NAPOCA
FACULTATEA DE PSIHOLOGIE ȘI ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI
SPECIALIZAREA: PEDAGOGIA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI PRIMAR ȘI PREȘCOLAR
STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN UTILIZAREA MATERIALULUI DIN NATURĂ ÎN CICLUL PREȘCOLAR
Aplicații la aria curriculară „[anonimizat]”
ABSOLVENT: [anonimizat]-MOLDOVAN VALENTINA
COORDONATOR:
PROF. DR. [anonimizat] 2014
CUPRINS
Introducere……………………………………………………………………………………………………pag.4
Capitolul I- REPERE TEORETICE PRIVIND CULTIVAREA CREATIVITĂȚII.
I.1. Conceptul de creativitate…………………………………………………………..pag.6
I.2. Nivelurile creativității……………………………………………………………….pag.8
I.3. Factorii dezvoltării creativității……………………………………………….pag.10
I.4. Blocajele în creativitate……………………………………………………………pag.13
I.5. Importanța activităților practice în dezvoltarea personalității și creativității preșcolarilor……………………………………………………………………pag.16
[anonimizat].1. Specificul activităților practice în învățământul preșcolar……….pag.19
II.2. Componentele atitudinii estetice ale activităților practice………..pag.20
II.3. Obiectivele cadru și de referință ale activităților practice………..pag.23
II.4. Rolul materialelordin natură în dezvoltarea creativității…………pag.25
II.5. Orientări și metode în predarea activităților practice la preșcolarul mare……………………………………………………………………………………………………………pag.27
II.6. Tehnici și metode utilizate în cadrul activităților practice……….pag.30
[anonimizat] “STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN UTILIZAREA MATERIALULUI DIN NATURĂ ÎN CICLUL PREȘCOLAR”
III.1. Scopul cercetării………………………………………………………………….pag.35
III.2. Obiectivele cercetării……………………………………………………………pag.37
III.3. Ipoteza cercetării…………………………………………………………………pag.37
III.4. Variabelele cercetării…………………………………………………………..pag.38
III.5. Coordonatele majore ale cercetării
III.5.1. Locul de desfășurare…………………………………………………….pag.39
III.5.2. Perioada de desfășurare……………………………………………….pag.39
III.5.3. Eșantionul de copii……………………………………………………….pag.39
III.5.4. Eșantionul de conținut………………………………………………….pag.41
III.6. Metodologia cercetării…………………………………………………………….pag.42
III.6.1. Metode și tehnici de cercetare…………………………………………pag.42
III.7. Etapele cercetării……………………………………………………………………pag.44
III.7.1. Etapa constatativă (pre-testul)………………………………………..pag.44
III.7.2. [anonimizat]…………………………………..pag.46
III.7.3. Etapa finală (posttestul)………………………………………………….pag.50
III.8. Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute……………..pag.52
Capitolul IV. CONCLUZIILE FINALE……………………………………………………….pag.61
BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………pag.65
ANEXE……………………………………………………………………………………………………….pag.66
INTRODUCERE
Societatea contemporană, comparativ cu cele anterioare, se caracterizează prin schimbări radicale, care se petrec în conduită, la locul de muncă sau în familie, în educație, în știință și tehnologie, în religie și aproape în orice aspect al vieții noastre. A trăi într-o asemenea lume presupune un înalt grad de adaptare și de curaj care este legat în mare măsură de creativitate.
Omul zilelor noastre are nevoie de culturalizare în interiorul propriei lui ființe, deoarece goliciunea interioară corespunde unei apatii exterioare, incapacității de a înțelege realitatea și de a avea comportamente adecvate. Prin originea ei, natura umană este creatoare. Omul se justifică pe sine în fața Creatorului nu numai prin ispășire, ci și prin creație (N. Berdiaev, 1927).
Creativitatea este, în esență, un complex proces, o complexă activitate psihică ce se finalizează într-un anumit produs, este acea capacitate psihică a individului uman de a realiza noul, sub diferite forme: teoretică, științifică, tehnică, socială, etc., de a releva aspecte deosebite, necunoscute ale realității, de a elabora căi și soluții originale de rezolvare a problemelor și a le exprima în forme personale inedite.
Creativitatea a constituit și constituie condiția sine qua non a progresului cunoașterii, a transformării lumii. Gândirea secolului nostru și a celor viitoare se cere a fi tot mai mult o gândire creatoare, iar omul prezentului și al viitorului,ușor adaptabil la schimbări, inventiv.
În prezent există nenumărate modalități prin care este definită creativitatea. Psihologii susțin în general că, a fi creativ, înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității, a face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care interpretează rolul și dă viață unui personaj, a compune repede. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate, este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inovativ, etc.
Imaginația creatoare este un factor fundamental al creativității, întrucât fuziunea informației se realizează prin elaborarea unei strucruri noi.
Un factor deosebit de important al imaginației creatoare este intuiția. Ea constă în reorganizarea și sinteza rapidă a experienței anterioare, în anticiparea sau apariția bruscă a soluției problemei, ca urmare a jocului liber al imaginației sau al unui raționament prescurtat, fără încercări și erori.
Totuși o condiție fundamentală a creativității este inteligența, ea fiind una dintre cele mai generale aptitudini umane și un atribut al tuturor proceselor cognitive, având particularități specifice: capacitatea de a surprinde repede și cu precizie trăsăturile definitorii ale unui obiect, de a sesiza ceea ce este esențial, general, repetabil din percepțiile anterioare, de a organiza și structura rapid și selectiv, de a combina și stabili relații între idei, imagini, lucruri sau fenomene la diverse niveluri de abstracție sau intuiție.
Inteligența rămâne însă o condiție necesară, dar nu și suficientă a creativității. Există și inteligențe sterile, neproductive. În realizarea actului de creație este necesară o fantezie bogată, unele aptitudini speciale, implicația unor factori motivaționali (curiozitate, interes pentru cunoaștere), precum și anumite trăsături ale personalității.
Având în vedere particularitățile și potențele vârstei preșcolare (imaginație bogată, capacitate de achiziționare rapidă, emotivitate și afectivitate mare și o curiozitate debordantă), precum și faptul că la această vârstă se pun bazele dezvoltării ulterioare a copilului, considerăm nu numai posibil, dar și oportun, necesar, ca în anii preșcolarității să se înceapă primii pași spre creativitate.
Primii pași spre creativitate sunt făcuți atunci când îndemnăm un copil să miroase o floare, să deseneze un pom în toate amănuntele sale, să mângâie blana unei pisici. Copilul trebuie să fie îndemnat să-și folosească ochii, nu numai pentru a vedea, dar și pentru a privi; urechile nu numai pentru a auzi, dar și pentru a asculta cu atenție; mâinile, nu numai pentru a apuca obiectele ci și pentru a le pipăi și simți. Educarea activității are drept urmare o educare a creativității în general.
CAPITOLUL I
REPERE TEORETICE PRIVIND CULTIVAREA CREATIVITĂȚII
„Copiii sunt creativi în mod natural și doar așteaptă admosfera propice pentru a-și manifesta creativitatea”.
I. C. Gowan și G. D. Demons
I.1. CONCEPTUL DE CREATIVITATE
Cuvântul “creativitate” provine din latinescul “creare” care înseamnă “ a zămisli”, a făuri”, “a crea”, “a naște”.
“Nici astăzi creativitatea nu s-a debarasat de sinonime, unele mai reușite, dar altele cu totul unilaterale: inteligență fluidă (R. B.Cattell), gândire direcționată creatoare (Ernest Hilgard), gândire și divergență (Jean P. Guilford), rezolvare specifică de probleme (A. Newell, J. C. Shaw și H. A. Simon), rezolvare de probleme slab structurate (Jerome Bruner), imaginație creatoare (Theodule Ribot, Jean Piaget), imaginație constructivă (Alex Osborn), gândire aventuroasă (F. Bartlett)”(Ana Stoica, 1983, p.5).
„Termenul de creativitate are accepțiuni diferite, care nu se contrazic, ci mai degrabă se completează. Se simpte însă nevoia unor termeni diferiți, pentru a desemna semnificații diferite. În definițiile date, accentul este pus uneori pe produsul creat, alteori pe procesul creator, iar alteori pe persoana creatoare. Mai frecvent, creativitatea este considerată ca fiind un proces, care duce la un anumit produs, caracterizat prin originalitate sau noutate și prin valoare sau utilitate pentru societate. În cazul când accentul este pus pe persoană, creativitatea este definită fie ca o caracteristică a performanței persoanei, fie ca facultate sau capacitate de a inventa, de a descoperi sau a crea, cu alte cuvinte de a realiza un produs nou și valoros”(Al. Roșca, 1972, p.7).
Al. Roșca credea că din acest motiv este firesc ca activitatea creatoare să fie considerată ca forma cea mai înaltă a activității omenești.
În prezent există sute de modalități prin care este definită creativitatea. În general, psihhologii susțin că „a fi creativ“ înseamnă „a crea ceva nou, original și adecvat realității“. Iată câteva din definițiile date creativității:
„Prin creativitate se înțeleg adeseori factorii psihologici ai unei performanțe creatoare viitoare, într-un domerniu sau altul al creativității omenești“(Al. Roșca, 1972, p.9).
D. Vrabie (2002) afirmă despre creativitate că este o activitate mintală de elaborare a ideilor noi și originale pe plan mintal, iar creația este activitatea de metamorfozare a ideilor noi în proiecte, planuri schițe și în final în obiecte tehnice sau artistice.
Al. Roșca (1981), arată despre creativitate că este un fenomen foarte complex cu multiple aspecte, fațete, laturi sau dimensiuni. El definește creativitatea atăt în sens restrâns, cât și în sens larg. În sens restrâns, creativitatea este activitatea sau procesul care conduce la un produs caracterizat prin noutate sau originalitate și valoare pentru societate. În sens larg, creativitatea se referă la găsirea de soluții, idei, probleme metode, procedee care nu sunt noi pentru societate, dar la care s-a ajuns pe o cale independentă. În acest caz produsul este nou numai pentru subiectul respectiv sau pentru un grup restrâns.
U. Șchiopu (1997) definește creativitatea ca o dispoziție spontană de a crea și inventa, care există la fiecare persoană, la toate vârstele.
B. Lèvy-Leboyer (1999) consideră despre creativitate că este o aptitudine complexă, distinctă de inteligență și de funcționarea cognitivă și existentă în funcție de fluiditatea ideilor, de raționamentul inductiv, de anumite calități perceptive și de personalitate, ca și în funcție de gândirea divergentă, în măsura în care ea favorizează diversiunea soluțiilor și rezultatelor. Același autor (1999) arată că indivizii creativi dau dovadă de imaginație, de spirit inventiv, de originalitate iar procesul creativeste favorizat de o atitudine pozitivă față de ideile noi și neașteptate și mai presus de dispersarea atenției decât de concentrarea ei asupra problemelor puse.
I. Căpâlneanu (1981) prezintă câteva definiții ale unor celebrii cercetători care definesc creativitatea ca fiind „facultatea de a introduce în lume un lucru oarecare nou“ (Moreno) sau „ faptul de a lega dimensiuni până aici străine una de alta“ (Koestler).
Maslow considera că „a fi creativ înseamnă ați realiza în chip autentic potențialul“, iar în dicționarul de psihologie „ Larousse“ această facultate este definită ca dispoziție de a crea ce este în stare potențială la toți indivizii de toate vârstele.
Dacă ne referim la conceptul de creativitate, I. Căpâlneanu spune că acesta reprezintă „cel mai înalt nivel comportamental uman, capabil de a antrena și focaliza toate celelalte nivele de conduită biologică și logică (instincte, deprinderi, inteligență), precum și toate însușirile psihice ale unui individ (gândire, memorie, atenție, voință, afectivitate etc.) în direcția pentru care acesta este pregătit și îl preocupă, în vederea realizării unor produse ce se caracterizează prin originalitate, noutate, valoare și utilitate socială“.
La rândul său, I. Moraru (1980) privește definirea creativității din mai multe perspective: metodologiccă, plurifactorială și chiar după ipotezele cibernetice. El definește creatiivitatea ca fiind „ capacitatea esențială și integrală a persoanei, rezultată din activitatea conjugată a tuturor funcțiilor sale psihice (intelectuale, afective, volitive), conștiente și incoștiente, native și dobândite, de ordin biologic, psihofiziologic și social, implicată în producerea ideilor noi, originale și valoroase“.
Evoluția rapidă a societății umane, datorită revoluțiilor științifice și tehnice contemporane a dus la o amplificare în domeniul creativității. Astfel, studiul și dezvoltarea creativității a devenit un element prioritar nu numai pentru psihologie ci și pentru alte științe responsabile pentru dezvoltarea științei umane în ansamblul ei. Motivul îl constituie faptul că în orice domeniu, științific literar sau artistic, nimeni nu mai concepe posibilitatea unor realizări importante în afara procesului creativ.
I.2. NIVELURILE CREATIVITĂȚII
„Creativitatea înseamnă mai mult decât „creier“, totuși. Persoanele care sunt foarte creative au și trăsături de personalitate și de caracter care contribuie la producerea unor soluții neobișnuite și adecvate la probleme. Două dintrevcele mai importante trăsături sunt predispoziția de a-și asuma riscuri rezonabile și abilitatea de a tolera niveluri ridicate de confuzie și ambiguitate”(R. J. Sternberg, I. T.Lubart, 1999).
Mihaela Roco (1979) include în cadrul cercetărilor de a obține o interpretare sistematică a creativității și clasificarea lui I. A. Taylor referitoare la nivelurile creativității care, după părerea autorului, sunt generale, caracteristice creației din orice domeniu de activitate. Cele cinci niveluri de creativitate stabilite de I. A. Taylor sunt:
►nivelul creativității expresive, se referă la potențialul creativ, la modul de a fi, de a se comporta al persoanei. În special sunt apreciate unele caracteristici creative ale proceselor psihice, exprimării verbale și reacțiilor comportamentale: spontaneitate, libertate grad de modificare și adaptabilitatea;
►nivelul creativității productive, se referă la valorificarea, formarea și dezvoltarea unor priceperi, a unor tehnici, care poate să nu prezinte un grad de noutate în plan social-obiectiv, ci doar în plan subiectiv;
Un exemplu, educatoarea poate oferi copiilor mai multe legume de primăvară și scobitori ca apoi să îi solicite pe aceștia să construiască diferite structuri cu aceste materiale. Astfel, copiii cunosc materialele cu care lucrează, noutatea constând în structurile care se obțin prin îmbinarea elementelor.
►nivelul creativității inventive, se referă la descoperirea unor însușiri noi ale obiectelor sau fenomenelor, la stabilirea unor relații noi dintre obiective și fenomene, a unor procedee și căi de rezolvare ingenioasă a problemelor, în care noul se raportează doar la anumite transformări, modificări, optimizări ale unor lucruri deja existente.La nivelul procedeelor de operare intelectuală este prezentă creativitatea în special;
Un bun exemplu în acest sens ar fi solicitarea copiilor în a descoperii și alte utilizări ale unor materiale și obiecte cunoscute cum ar fi o sticlă de plastic. Pe lângă utilitatea ei ca recipient pentru lichide, în urma unui exercițiu imaginativ, o sticlă de plastic poate deveni ușor o vază pentru flori sau chiar un suport de rechizite care poate fi decorat ulterior. Utilizând astfel materiale reciclabile copiii sunt educați și în vederea protejării mediului.
►nivelul creativității inovative privește elaborarea unor produse noi și originale atât din punct de vedere teoretic-fundamental, cât și practic-aplicativ. Marile descoperiri din domeniul cercetării fundamentale sunt considerate ca realizări tipice pentru acest nivel;
►nivelul creativității emergente se manifestă la omul de geniu care revoluționează un domeniu științific, ori la creația artistică, deschizând noi căi de abordare;
„Fiecare persoană creatoare vine de fapt cu nota sa proprie, având o dominantă specifică în funcție de înzestrarea sa, de experiența acumulată, nivelul creativității, domeniul de manifestare și multe alte condiții. Există o infinită varietate a formelor particulare de structură psihică pe care le pot căpăta persoanele creatoare: nu se poate vorbi de un tip al creatorului, ci de diferite tipuri, ba mai mult încă, de individualități specifice ale creatorilor”(Anca Stoica, 1983).
I.3. FACTORII DEZVOLTĂRII CREATIVITĂȚII
„Văzută prin prisma personalității, creativitatea capătă sensul de potențial creativ, de sumă de însușiri sau factori psihologici ai unor viitoare performanțe creatoare. Toate condițiile virtuale existente în om, dar nu neapărat utilizate, care ar putea contribui la succesul actului creativ, alcătuiesc creativitatea potențială a persoanei, spre deosebire de facultatea creativă, care presupune posibilitatea reală, „actualizată”, de acrea”(Ana Stoica, 1983).
După părerea lui Al. Roșca (1972), factorii care determină sau pot influența creativitatea sunt foarte numeroși și variați. Ei se pot combina în structuri foarte diferite ceea ce face ca fiecare creator să aibă particularitățile sale caracteristice, personalitatea sa proprie, care-l diferențiază de ceilalți. În mod cu totul general mai spune autorul, factorii creativității pot fi grupați în subiectivi pe care-i grupează în factori intelectuali, aptitudini speciale, factori non-intelectuali și non-aptitudinali care reprezintă în esență trăsături și calități ale personalității și factori ai creativității obiectivi.
Deși , până în prezent în legătură cu fenomenul creației nu există o umanitate a punctelor de vedere, mai ales în privința structurii acestuia, pe baza cercetărilor efectuate, intensiv în ultimele trei decenii ale secolului nostru, s-a putut ajunge la o abordare sistematică a creativității. Analiza diferitelor categorii de factori ai creativității, atât a celor individuali (intelectuali): psihologici și biologici, cât și a factorilor de mediu (nonintelectuali sau sociali) au contribuit la elaborarea unor modele integrative ale creativității (Mihaela Roco, 1979).
Factori intelectuali:
Ana Stoica (1983) a identificat factorii intelectuali ai creativității astfel:
► sensibilitatea față de probleme – capacitatea de a remarca cu ușurință fenomenele neobijnuite, problemele acolo unde majoritatea nu le observă; se poate cere copiilor să descopere deficiențele unor obiecte de consum, astfel se poate măsura sensibilitatea prin viteza cu care copiii sesizează greșeli, inadvertențe, contradicții (M. E. Dulamă, O. R. Ilovan 2010);
► sensibilitatea la implicații – capacitatea de a recunoaște probleme acolo unde alții nu le văd;
► fluența – bogăția, ușurința și rapiditatea cu care se realizează și se succed asociațiile între imagini, idei; fluența poate fi:
– ideaționistă (bogăția de idei);
– verbală (bogăția de cuvinte și folosirea lor);
– asociativă (stabilirea de analogii, similarități, sinonomii);
-expresională (cantitatea de noi expresii corelate cu un sistem);
► flexibilitatea – capacitatea sbiectului de a modifica, restructura rapid și eficient mersul gândirii, de a adopta puncte de vedere noi; flexibilitatea poate fi:
– spontană (inițiativa aparține subiectului);
– adaptivă (impusă de situații noi);
► originalitatea – capacitatea subiectului de a produce imagini și idei noi, de a găsi soluții noi;
►ingeniozitatea – capacitatea de a rezolva problemele într-un mod abil și surprinzător, cu metode și procedee originale și foarte simple; capacitatea de a găsi calea cea mai simplă de rezolvare;
► redefinirea – capacitatea de a restructura, de a interpreta, de a transforma sau schimba funcția unui obiect, în vederea unor noi întrebuințări;
►elaborarea – capacitatea de a organiza coerent informațiile, ideile, de a planifica acțiuni pe baza a cât mai multor detalii, cu anticiparea rezultatului final, elaborarea unor ipoteze multiple și selectarea celor mai semnificative.
„Că factorii nonintelectuali sau cei intelectuali imprimă mai multă generalitate potențialului creativ, nu importă prea mult în contextul de față. Esențială este recunoașterea aspectului comun, premisă pe care se construiește ideea transferului în educație”(Ana Stoica, 1983).
Al. Roșca (1972) spunea că fluiditatea nu poate fi o componentă a creativității dacă elementele asociativ-verbale nu exprimă și un conținut de idei, ea fiind implicată atât în gândirea reproductivă, cât și în gândirea creatoare. Același autor (1972) consideră că principala componentă a gândirii creatoare este flexibilitatea care are o caracteristică esențială: restructurarea ușoară a vechilor legături temporare, a vechilor asociații, în conformitate cu cerințele noii situații o schimbare ușoară a punctului de vedere, a direcției gândirii, a modului de abordare a unei situații sau probleme în funcție de cerințele noii situații.
„A treia componentă a gândirii creatoare este originalitatea. Ca indiciu al originalității este caracterul neuzual al răspunsurilor și soluțiilor, varietatea lor statistică. Dacă subiectului i se cere să înșire cât mai multe consecințe diferite ale unui fapt sau eveniment numărul răspunsurilor mai îndepărtate, mai neașteptate, ar constitui o cotă pentru originalitate, iar cele evidente pentru fluiditate. Există însă tendința de a se considera originalitatea ca fiind de fapt flexibilitate adaptativă în operarea cu informația verbală, cu material semantic”(Al. Roșca, 1972).
Factori sociali:
J. Piaget (1971) spune că „societatea este unitatea supremă, iar individul nu ajunge la invențiile și construcțiile sale intelectuale decât în măsura în care el este sediul de interacțiuni colective, ale căror nivel și valoare depind natural de ansamblul societății. Marele om care apare să lanseze curente noi nu este decât un punct de intersecție sau de sinteză a unor idei elaborate printr-o cooperare continuă”.
„Nici o mare invenție sau descoperire n-a apărut din nimic, fără vreo legătură cu alte invenții sau descoperiri similare, așa cum se spune în mitologie că s-a născut zeița Minerva, gata înarmată din capul lui Iupiter, în urma loviturii de ciocan aplicată lui Iupiter de zeul Vulcan. Gândirea fiecărui om se formează și se îmbogățește prin contactul și confruntarea cu ideile altor oameni, în procesul asimilării creatoare a cunoștințelor generate de contemporani și înaintași”(Al. Roșca, 1972, p.62).
D. Goleman (2007) spune despre potențialul emoțional și social al copiilor că poate fi dezvoltat, învățându-i să-și recunoască sentimentele personale și să le diferențieze, să-și pună de acord sentimentele cu ale celorlalți, să învețe să asculte, să fie constructivi. Dezvoltarea inteligenței emoționale este deosebit de importantă pentru o persoană creativă. Aceasta poate fi dezvoltată prin educație. Canalizarea emoțiilor spre scopuri productive este o aptitudine majoră, iar puterea emoției constă în ghidarea unui efort eficient.
A. Cury (2005) spune despre copiii care trăiesc emoții pozitive atât acasă, cât și la școală, sunt mai relaxați din punct de vedere psihologic, sunt mai stăpâni pe sentimentele lor, dovedesc o concentrare mai mare a atenției și o capacitate de învățare mai mare. De asemenea, își dezvoltă mai mult talentele, aptitudinile, capacitatea de a crea. Copiii nu au nevoie de părinți extraordinari, ci de ființe umane care să vorbească limba lor și care să fie capabili să pătrundă în inima lor .
„Factorii intelectuali și aptitudinile speciale constituie latura sine qua non a creativității. Totuși, o persoană nu va atinge niciodată nivelurile de care ar fi în stare, dacă aptitudinile sale nu sunt dinamizate și susținute la un tonus corespunzător, de o curiozitate vie, de dorința de a realiza ceva, de tenacitate. Anumite trăsături de personalitate, cum ar fi: simțul de răspundere, capacitatea de efort prelungit, conștiința responsabilității față de om, de materialul pe care-l lucrezi, de produsul realizat, au funcție de catalizatori pentru factorii intelectuali. Ele se instituie în condiții predictive ale reușitei creatoare și totodată mențin potențialul creativ”(Ana Stoica, 1983, p.10).
I.4. BLOCAJE ÎN CREATIVITATE
„În calea descătușării forței creative virtuale inerente fiecărui individ stau o serie de obstacole, care țin fie de structura particulară a ființei respective, fie de factori culturali, de mediu, care în ultimă instanță acționează tot prin intermediul celor psihologici”(Ana Stoica, 1983, p.52).
La copiii stimularea creativității presupune încurajarea lor de a emite ipoteze, chiar hazardate (evident, nu absurde), capacitatea lor de a aprecia în ce măsură este plauzibilă o anumită ipoteză, de a elabora o strategie de lucru și nu de a aștepta de-a gata soluțiile adulților.
Talentul, îndemânarea, inteligența nu trebuie confundate cu creativitatea, ea înseamnă a gândi, a explora, a descoperii și a imagina. Ideile creative se găsesc în toate aspectele vieții în plină dezvoltare a unui copil, creativitatea poate fi învățată zilnic.
Factori care stau în calea dezvoltării creativității:
►Blocaje culturale: conformismul (atât la nivelul copilului, cât și al cadrului didactic)-dorința oamenilor ca toți să se poarte și să gândească la fel ceea ce face ca persoanele cu idei sau comportamente deosebite să fie priviți cu suspiciune, cu dezaprobare. Atitudinea sceptică, neîncrederea în fantezie și prețuirea exagerată a rațiunii, deducțiile riguroase nu permit un progres real nici în matematică (M. E. Dulamă,O. R. Ilovan 2010).
Câteva exempe concludente în acest sens: obișnuința unor educatoare de a colora merele numai cu culoarea roșie și de a omite culorile galben și verde sau chiar combinații ale acestor culori, iar acest conformism poate fi adoptat și de către copii; ca și educatori punem un accent deosebit pe colorarea în contur, fără a depăși linia și uităm să lăsăm imaginația copiilor să zboare astfel încât să putem observa interpretarea originală a subiectului; dacă ceilalți colegi ai unui copil pictează toți cu pensula, chiar dacă nu-și dorește și copilul în cauză va folosi același instrument pentru a nu face notă discordantă cu restul grupului și totodată din nevoia de a fi acceptat de grup; de multe ori putem vedea același mod de redare a unei teme plastice sau practice la copiii care ocupă locuri alăturate la mese tocmai datorită acestei incapacități a unora de a transforma o idee.
Ana Soica (1983) spune despre conformism că este ca o presiune venită dinspre exterior pentru supunerea la normele acceptate și pe de altă parte ca tendință accționând dinspre interior, este ca o definiție a creativității prin ceea ce nu trebuie ea să fie. Autoarea (1983), mai spune că a accepta totul așa cum este și ți se oferă pentru „a fi în rând cu lumea”, pentru a nu te deosebi de ceilalți înseamnă a te plasa de la început pe o poziție incompatibilă cu spiritul inovator.
►Blocaje metodologice: sunt cele care rezultă din procedeele de gândire. De exemplu, utilizarea algoritmilor- succesiune determinată de operații care permite rezolvarea unei anumite categorii de probleme, în situații în care aceștia nu ajută la rezolvarea problemei, blochează rezolvarea ei. Fixitatea funcțională se manifestă atunci când folosim obiecte numai cu funcția pentru care au fost create și nu altfel Critica prematură blochează creativitatea dacă în procesul creației sunt evaluate imediat ideile, soluțiile produse în minte (M. E. Dulamă, O. R. Ilovan 2010);
►Blocaje emotive: teama de a nu greși, graba de a accepta prima idee, tendința exagerată de a-i întrece pe alții, teama de ridicol, teama de a nu comite o greșeală, dependența față de opiniile altora, lipsa competenței de a depune efort susținut pentru a desfășura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la soluționare.
În acest sens amintesc câteva exemple: din dorința de a fi apreciați și de a nu greși unii copii simt nevoia să fie încurajați în permanență, să fie asigurați tot timpul că tot ceea ce fac este corect; descurajarea rapidă am putut-o observa în momentul în care copilul, pus în situația de a desena o pară, neștiind să traseze forma fructului, a lăsat creionul pe masă și a spus: „Nu pot!”; din tendința exagerată de a-i întrece pe ceilalți copiii realizează lucrări inestetice și incomplete; din cauza dependența excesivă față de opiniile altora intervine întrebarea „dacă lucrarea mea nu place colegului?”; lipsa competenței de a depune efort susținut pentru a desfășura procesul de rezolvare a unei probleme de la identificarea ei până la soluționare; lipsa independenței în gândire a unui copil și a deprinderilor de muncă independentă.
►Blocaje de ordin perceptiv: incapacitatea de a se interoga asupra evidentului; incapacitatea de a distinge între cauză și efect; dificultatea de a defini o problemă sau refuzul de a sesiza problema; dificultatea de a destructura o problemă în elemente care pot fi manipulate, dirijate; dificultatea de a diferenția între fapte și probleme; dificultatea de a percepe relații neobișnuite între idei și obiecte; îngustarea excesivă a punctului de vedere; credința negativă: „Nu sunt creativ”.
De exemplu: un copil de la oraș care nu a văzut niciodată un animal adevărat nu îl va putea reprezenta sau transpune plastic; o bicicletă nu poate zbura în realitate dar în colaj da.
Eliminând din calea copiilor aceste blocaje, un educator va avea cea mai mare satisfacție sufletească atunci când, peste ani, își va vedea „copiii” la a căror formare a contribuit că sunt oameni echilibrați, stăpâni pe ei, inteligenți și originali, chiar creativi în ceea ce fac.
I.5. IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN DEZVOLTAREA PERSONALITĂȚII ȘI CREATIVITĂȚII PREȘCOLARILOR
Pentru a dezvolta creativitatea și abilitățile copiilor în activitatea didactică, este nevoie ca educatorii să cunoască anumite concepte, metodologia creativității și a abilităților. Creativitatea este un ansamblu de capacități cu ajutorul cărora o persoană produce produse noi și originale. Deprinderile practice și intelectuale sunt părți automatizate ale activității, ireversibile, îndepărtate spre același rezultat, relativ izolat de celelalte conduite. Aptitudinea este o însușire psihică individuală, care condiționează îndeplinirea în bune condiții a unei acțiuni. Abilității i se atribuie în dicționare mai multe atribute: îndemânare, iscusință pricepere, dibăcie (DEX); caracter abil; capacitate de a face totul cu ușurință și iscusință; dibăcie; îndemânare; măiestrie pricepere; manifestare abilă; lucru sau act făcut cu ingeniozitate și finețe (NODEX); calitatea de a fi abil; dexteritate; pricepere, dibăcie; aptitudine legată de a face ceva (MDN). Abilitatea intelectuală sau motrice este un mod învățat de a răspunde adecvat la un ansamblu sau la o categorie de sarcini aparținând unui anumit domeniu M. E. Dulamă, O. R. Ilovan, 2010).
Un loc foarte important în dezvoltarea personalității copilului ca valoare formativă este creativitatea. Preșcolaritatea este apreciată ca fiind vârsta ce cuprinde cea mai importantă experiență educațională. Preșccolarii creativi își dezvoltă în mod liber creativitatea, sunt foarte curioși, au idei originale, au inițiativă și un spirit de observație foarte bine dezvoltat, căutându-și și explorând noi posibilități, diferențiindu-se de restul grupei prin diferite componente specifice dacă li se permite acest lucru.
În cadrul orelor de abilități practice preșcolarii fac primii pași în vederea participării mai târziu la munca productivă care contribuie la îmbogățirea, aprofundarea și consolidarea cunoștințelor însușite la celelalte activități. Aplicarea permanentă a cunoștiințelor în practică întărește încrederea copiilor în forțele proprii, în valoarea acestora, stimulându-le creativitatea, simțul estetic. Participarea la munca practică contribuie la spiritul de disciplină a copiilor prin o bună organizare a spațiului de instruire, folosirea judicioasă a timpului cât și a materialelor cu care lucrează.
Preșcolarii își formează unele deprinderi elementare de mânuire a uneltelor de lucru, prin activitățile de abilități practice învață să-și coordoneze mișcările, își formează deprinderi practice de a opera cu diverse materiale și instrumente, se educă simțul estetic.
Copiii realizează cu mult interes și plăcere activitățile practice desfășurate în grădiniță și de aceea trebuie să profităm de motivația lor internă pentru a optimiza atingerea anumitor obiective de dezvoltare psihomotrică a copiilor, pe care nu le putem realiza prin alte forme de activitate.
În procesul abilităților practice cunoștințele dobândite despre obiectele și fenomenele din mediul înconjurător despre muncă, despre transformările diferitelor materiale în procesul muncii se adâncesc.
Observând modelul, copiii vor fi obișnuiți să analizeze în mod dirijat părțile componente ale obiectului ce urmează a fi efectuat ansamblând întregul din părțile lui componente. Astfel, de exemplu în execuția unei flori copilul își consolidează cunoștințele privind forma, mărimea, culoarea și așezarea petalelor, codiței, frunzei, mărimea și proporția lor.
Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură (boabe de fasole, pene de păsări, bețișoare, scobitori, sâmburi de dovleac, semințe de floarea soarelui), copilul are prilejul să cunoască însușirile acestora, să le compare și să-și îmbogățească cunoștințele privind proprietățile lor precum și noi procedee de lucru.
Activitățile practice desfășurate cu copiii în grădiniță reprezintă o formă de muncă special organizată, având valențe multiple în dezvoltarea personalității acestora. Copiii își formează deprinderi practico-gospodărești, li se dezvoltă dragostea pentru frumos, simțul estetic. Bucuria, satisfacția pe care le resimt în momentul în care constată că au ajuns la rezultatul dorit și lucrarea lor este apreciată, contribuie la educarea dragostei pentru muncă, a optimismului și încrederii în forțele proprii.
Educatoarele trebuie să motiveze copiii, să-i determine să înțeleagă necesitatea efortului în executarea acțiunilor de reproducere a unui obiect, iar copiii cunoscând destinația obiectului sunt stimulați și interesați să-și ducă la bun sfârșit lucrul început. Astfel copiii învață să-și învingă greutățile care se ivesc în timpul efectuării obiectului, să-și concentreze atenția.
Activitatea de abilități practice se desfășoară ordonat, totul decurge după o anumită ordine dinainte stabilită. În acest mod se formează spiritul de curățenie și ordine, copiii învață să lucreze curat, să strângă în coșul de gunoi resturile rămase, să-și spele mâinile murdare, să-și așeze lucrarea la expoziție.
Educatoarele care respectă ideile copiilor îi ajută să gândească și să-și rezolve problemele singuri. Copiii care sunt liberi să greșească, să exploreze și sa experimenteze, de asemenea, se vor simți liberi să inventeze, să creeze și să găsească multiple modalități de a rezolva situațiile întâlnite. Libertatea copilului trebuie garantată lăsându-l să învețe din greșelile lui, făcând diferite lucruri.
Cel mai important este ca educatoarele să dea copiilor timp: timp să se joace, timp să experimenteze, timp să facă greșeli, timp să încerce toate posibilitățile într-o situație și timp să exploreze propria lor lume imaginară. Tot acest timp îi va ajuta să devină mai creativi în rezolvarea problemelor și, cu timpul ar putea deveni adulți care gândesc mai departe de aparențe. Un educator care va reuși să elimine din calea copiilor săi aceste blocaje, să se deschidă odată cu ei spre creativitate, ieșind din tiparele învățământului formal va avea cea mai mare satisfacție.
În dezvoltarea multilaterală a personalității copilului un rol deosebit îl au activitățile practice. Mâna este unealta prin excelență, fără de care am fi infirmi, mâna permite realizarea cerințelor legate de toate împrejurările vieții. Exersarea mâinii prin activități practice dă siguranță, precizie, îndemânare, abilitate și astfel pe lângă pregătirea necesară pentru școală și viață se realizează o eliberare de piedicile datorate lipsei lor de experiență.
Astfel prin aceste activități, copilul execută anumite operațiuni ale gândirii cum ar fi: analiza, sinteza, comparația, simțul orientării. Instruirea trebuie să-l facă pe copil să trăiască, să crească, să se dezvolte, să se exprime pe sine, …să învețe să învețe…să analizeze frumosul.
CAPITOLUL II. DEZVOLTAREA ȘI CULTIVAREA CREATIVITĂȚII PRIN ACTIVITĂȚILE PRACTICE
II.1 SPECIFICUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE ÎN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR
Curriculum pentru învățământul preșcolar cuprinde cinci domenii experiențiale, printre care se numără și Domeniul om și societate, care are o extindere și către contexte curriculare care privesc tehnologia, în sensul abordării capacităților umane de a controla evenimentele și de a ordona mediul. Deoarece tehnologia este cea care face ca productivitatea muncii să crească, astfel încât membrii comunității să-și poată procura produse mai multe, mai ieftine și de mai bună calitate, în curriculum se apreciază că preșcolarii pot fi puși în contact cu acest domeniu prin:
Manipularea unor materiale și executarea unor lucrări care țin de domeniul abilităților practice;
Constatarea proprietăților materialelor;
Selecția unor materiale în funcție de caracteristicile lor;
Constatarea că materialele pot avea și calități estetice, cum ar fi textura, culoarea, forma, etc.
Realizarea diferitelor sarcini didactice în cadrul activităților practice din grădiniță este condiționată de alegerea și folosirea celor mai adecvate metode și procedee care să țină seama de conținutul specific al acestor activități, scopul și sarcina lor și de particularitățile de vârstă și individuale ale copiilor preșolari.
Cunoscând faptul că, deprinderile practice sunt însușite prin învățare și automatizate prin exercițiu, acest complex proces implică folosirea unor metode de predare-învățare prin care copiii cunosc materialul, unealta de lucru, componentele și succesiunea diferitelor operațiuni, precum și folosiea unor metode care să conducă la perfecționarea deprinderilor.
II.2 COMPONENTELE ATITUDINII ESTETICE ALE ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
Atitudinea estetică (Ioan Nicola, 2003), ca una din cele mai complexe componente ale spiritualității umane, se exprimă printr-un ansamblu de reacții spirituale ale omului față de valorile estetice. Spre deosebire de atitudinea practic-utilitară, ce se bazează pe nevoia satisfacerii unor trebuințe biologice și social-materiale, și spre deosebire de atitudinea teoretică ce implică cu precădere o finalitate cognitivă, atitudinea estetică vizează și are la bază satisfacerea unor plăceri, aspirații, curiozități și desfătări subiective. La baza atitudinii estetice se află interesul estetic, cae se referă la subiectivitatea umană pe care o sensibilizează, producându-i încântare, desfătare, dăruire, uitare de sine.
Principalele componente ale atitudinii estetice ale activităților practice sunt:
-Gustul estetic- Este considerat ca fiind capaciatea de a reacționa spontan, printr-un sentiment de satisfacție sau insatisfacție față de obiectele și procesele naturii, față de relațiile sociale, față de operele de artă.
Gustul estetic este o reacție individuală ce se declanșează în momentul contactului cu valorile estetice și se manifestă sub forma unor trăiri subiective. Din această cauză este în strânsă corelație cu structura personalității, depinzând de experiența acesteia în mod nemijlocit, de situația și momentul în care se produce și de valoarea estetică ce o provoacă.
Reacția de gust estetic aparține prin excelență sensibilității și imaginației, fapt pentru care nu poate fi întotdeauna argumentată din punct de vedere teoretic, deși în mod implicit se bazează pe anumite criterii, uneori imposibil de exprimat pe plan logic. De aceea, gsturile se caracterizează prin marea lor varietate, diferite de la individ la individ, condițiile sociale punându-și însă amprenta asupra genezei și constituirii lor.
La preșcolari, gustul estetic se manifestă prin atracția și plăcerea lor de a privi, de a mânui obiecte viu colorate, jucării ce pot fi puse în mișcare, care produc sunete mai puternice, prin prefernța lor pentru luminozitate. Preșcolarii preferă obiectele ce ies în evidență prin formă, prin mărime și prin culoare; gustul lor este prin excelență spontan, neargumentat, cu puține excepții când afirmă: „Îmi place frunza aceasta pentru că e roșie și mare; îmi place castana pentru că… așa vreau eu!”
Cu tot caracterul său spontan și individual, gustul estetic este, în cele din urmă, rezultatul educației și al climatului cultural în care trăiește copilul, iar anumite trăsături ale personalității, înnăscute sau dobândite, constituie doar premisa apariției, evoluției și diversificării gusturilor în cadrul unei comunități (grădinița) sociale date.
În consecință, acțiunea educațională nu-și poate propune uniformizarea gusturilor în cadrul societății, ci dimpotrivă, luând în considerare spontaneitatea și individualitatea ce le caracterizează, să urmărească dezvoltarea și formarea lor în conformitate cu structura și experiența fiecărei personalități.
-Judecata estetică- este un act psihic prin excelență intelectual ce constă în capacitatea de a aprecia valorile estetice pe baza unor criterii de evaluare prin intervenția gândirii. Spre deosebire de gustul estetic, în care predominante sunt imaginația și sensibilitatea, judecata estetică se exprimă pe plan logic sub forma unor propoziți ce redau anumite impresii argumentate, întemeiate pe criterii de apreciere a frumosului.
Prin judecata estetică preșcolarul poate arăta „de ce” îi place un peisaj, o floare, un tablou realizat din frunze sau semințe, o jucărie realizată din fructe de pădure sau din legume, etc.
Gustul estetic premerge judecata estetică, dar poate fi cultivat prin intervenția gândirii artistice, iar aceasta, la rândul ei, se poate îmbogăți și poate deveni mai subtilă pe măsură ce interacționează mai intens și mai constant cu gustul estetic.
În consecință, gustul și judecata nu pot fi net delimitate, nici în privința conținutului lor și nici în modul de operare, ele intercondiționându-se.
La preșcolari se poate vorbi doar de gust estetic și acest cu totul incipient. Poate fi vorba aici doar de punerea bazelor formării judecății estetice printr-o metodică și un conținut adecvat vârstei și fiecărei individualități. Educatoarea poate cultiva spiritul critic și gustul estetic prin evaluarea unor tablouri (colaje) realizate de artiști, dar și prin evaluarea lucrărilor proprii și a celorlalți copii din grupă sau din grădiniță.
-Idealul estetic- cuprinde un sistem de principii și norme teoretice care orientează atitudinile estetice ale oamenilor, precum și creațiile artistice din diferite domenii.
Între idealul estetic, gustul și judecata estetică se stabilește o relație de interdependență în sensul că, idealul orientează și imprimă acestora o anumită direcție, în timp ce gustul și judecata asigură conținutul propriu idealului.
La preșcolari, idealul estetic este puțin accesibil, dar mereu prezent în mintea educatoarelor, ajutându-le să stabilească în mod corect sarcinile, conținutul și metodica educării pentru și prin frumos prin intermediul activităților practice.
-Sentimentele estetice- sunt trăiri superioare, rezultat al intelectualizării emoțiilor, deosebindu-se de acestea nu numai prin intensitatea și durata manifestării, ci și prin profunzimea ș mai ales, prin fidelitatea lor.
Sentimentele estetice, cea mai înaltă formă de trăire a frumosului, se răsfrâng și își pun amprenta asupra întregii personalități. Profunzimea și durata trăirii diferă de la un inivid la altul, fiind determinate atât de structura personalității, cât mai ales de tipul sau categoria valorii estetice car declanșează și întreține acel sentiment.
La preșcolari predomină emoțiile simple, primare, înnăscute și cu rezonanță biologică (bucurie-atunci când descoperă forme și culori, sau atunci când reușesc să-și însușească o deprindere și să realizeze o lucrare practică; tristețe- când nu reușesc să obțină un produs reușit din materialele primite; mânie, durere, etc.), dar și unele emoții complexe, de natură socială, specific umane (milă față de iepuraș care a rămas fără căsuță și atunci sunt motivați să-i realizeze o căsută din diferite materiale; simpatie, dor.).
Acestea constituie baza pe care se formează sentimentele superioare, inclusiv estetice, ca cea mai înaltă formă de trăire a frumosului, ce se va realiza treptat, odată cu lărgirea experienței și îmbogățirea culturii estetice, de-a lungul anilor de școală.
-Convingerile estetice- sunt toate acele reprezentări și idei despre frumos, care au devenit mobiluri interne ce determină atitudinea și comportatea estetică a omului, grija lui de a înfrumuseța mediul ambiant, modul său de viață, precum și străduința creatorilor de artă ( împinsă adesea până la sacrificiu) de a oferi semenilor capodopere nemuritoare.
Pe treptele incipiente ale învățământului, convingerile estetice constituie mai curând perspectivă de viitor, decât o realitate. Totuși, formarea lor și la această vârstă trebuie să fie o permanentă preocupare a creativității educaționale, pentru că, preșcolarii sunt dornici să realizeze diferite lucrări practice cu care să înfrumusețeze sala de grupă, locul de joacă, propria cameră, sau să le dăruiască celor dragi.
II.3 OBIECTIVE CADRU ȘI DE REFERINȚĂ ALE ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
Activitățile practice sunt un mijloc deosebit de îndrăgit prin care copiii sunt familiarizați cu frumusețea și armonia artei, creației, devenind ei înșiși creatori de frumos. Aceste categorii de activități răspund pe deplin nevoilor de cunoaștere, de acțiune și de exprimare a copiilor preșcolari.
Prin activitățile practice copilul trebuie să fie sprijinit să înțeleagă și să recepteze frumosul din mediul înconjurător, atât în armonia din natură cât și în arte, și astfel: să fie el însuși “creator de lucruri frumoase”, să perceapă frumosul din realitatea înconjurătoare identificând culori și forme,să învețe să mânuiască materialele, uneltele, accesoriile necesare activităților practice, să realizeze lucrări practice inspirându-se din natură, din viața cotidiană, din imaginație, după o temă aleasă de el sau de educatoare, să îmbine într-un ansamblu elemente folosind procedee variate (lipire, apăsare, îndoire, suprapunere, înfășurare, împletire, tăiere), să sesizeze însușirile carateristice ale materialelor și modificărilor în prelucrarea acestora, să analizeze materialele și produsele cu care vin în contact (să le atingă, să le simtă, să le strângă, să le apuce), să valorifice lucrările proprii în înfrumusețarea mediului ambient.
Activitățile practice sunt prevăzute de programa preșcolară diferențiat pentru cele două niveluri, astfel: pentru nivelul II, respectiv 5-7 ani, fiind prevăzuta o activitate pe săptămână, în timp ce pentru nivelul I, respectiv 3-5 ani, activitatea practică se realizează o dată la două săptămâni, ea alternând cu activiatea de educație pentru societate. Programa instructiv-educativă prevede sarcinile și obiectivele ce trebuie urmărite în cadrul acestor activități. Iar nouă educatoarelor ne revine sarcina să formăm și să dezvoltăm la copii componentele principale ale creativității.
Obiective cadru: pentru vârsta preșcolară mare (5-6 ani)
1.Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre utilizarea de tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple:
1.Obiective de referință:
Să cunoască și să utilizeze unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
Să cunoască diferite materiale de lucru din natură sau sintetice;
Să sesizeze modificările materialelor în urma prelucrării lor;
Obiective operaționale:
O1 – să denumească ustensile de lucru accesibile vârstei;
O2 –să observe caracteristici ale materialelor din natură și a celor sintetice (formă, culoare, dimensiune etc)
O3 – să colecteze din natură, deșeuri (materiale refolosibile) și să le găsească utilitatea;
O4 – să sesizeze modificările produse în urma mototolirii hârtiei sau a unui material refolosibil;
O5 – să motiveze fiecare acțiune practică pe care o realizează;
2.Formarea și consolidarea unor abilități practice specific nivelului de dezvoltare motrică:
2.Obiective de referință:
2.1. Să identifice, să proiecteze și să găsească soluții pentru realizarea temei propuse în cadrul activităților practice:
2.2. Să efectueze operații simple de lucru cu materiale refolosibile și sintetice;
2.3. Să realizeze lucrări practice inspirate din natură și viața cotidiană, valorificând deprinderile însușite;
Obiective operaționale:
O1- să selecteze materialul necesar temei propuse;
O2 – să verbalizeze acțiunile întreprinse, folosind un limbaj adecvat;
O3 – să manifeste spirit cooperant în activitățile de grup;
O4 – să trateze suprafețele realizând diferite colaje estetice și funcționale;
O5 – să realizeze, prin îndoiri successive, jucării simple;
3.Dezvoltarea simțului practic și estetic- stimularea expresivității și imaginației creatoare prin activitățile practice;
Obiectiv de referință:
3.1. Să se raporteze la mediul înconjurător contribuind la îmbogățirea acestuia prin lucrări personale;
Obiective operaționale:
O1 – să realizeze lucrări originale, manifestând creativitatea în alegerea subiectelor;
O2 – să realizeze creații individuale cu și fără temă dată;
O3 – să găsească utilitate tuturor lucrărilor realizate;
O4 – să exprime opinii față de lucrarea proprie și față de lucrările altora, motivându-și părerile;
O5 – să participle efectiv la crearea cadrului estetic din mediul ambiental;
O6 – să-și dezvolte încrederea în forțele proprii și să manifeste stabilitate și perseverență în activitate;
II.4. ROLUL MATERIALELOR DIN NATURĂ ÎN DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII
În grădiniță, preșcolarii desfășoară o activitate variată; în cadrul activităților de observare, ei privesc natura cu multă curiozitate, descoperă obiectele și fenomenele realității, își lărgesc treptat cercul de reprezentări și participă activ la viața care îi înconjoară. Cunoștințele multiple și variate despre obiectele și fenomnele din mediul înconjurător, despre muncă, despre transformările diferitelor materiale în procesul muncii, sunt însușite în marea lor majoritate în cadrul activităților de observare, în convorbiri după imagini, etc.
Mânuirea materialelor si a obiectelor în diferite acțiuni practice influențează exactitatea și profunzimea percepțiilor si reprezentărilor copiilor iar participarea mâinilor determină o percepție mai clară si o cunoastere mai temeinică.
În procesul activităților practice cunostințele dobândite se adâncesc. Astfel, în procesul execuției unei flori de primăvară copilul își consolidează cunostințele privind forma, mărimea, culoarea și așezarea petalelor, a codiței, a frunzei, mărimea si proporția lor. Lucrând cu diferite materiale: hârtie, carton, lipici, pânză, materiale din natură, etc. și propunându-și să realizeze ceva din ele, așa cum își imaginează sau cum îi indică modelul educatoarei, copilul are prilejul să cunoască însușirile acestora, să le compare și să generalizeze calități ale lor, calități pe care au posibilitatea să le constate în mod direct.
Întreaga activitate de învățare a copiilor se realizează în grădiniță prin joc-activitate de bază concepută stiințific, ce trebuie îmbinată cu un puternic sentiment de afectivitate, dar și cu exigențe crescute pentru dezvoltarea capacităților intelectuale, pentru cultivarea curajului de a întreba, de a se exprima, de a gândi și de a acționa independent. Așadar, instruirea trebuie să-l facă pe copil să trăiască, să crească, să se dezvolte, să se exprime pe sine, să-l ajute să învețe și să-și construiască o perspectivă activă.
Copiii analizează frumosul și-și formează în același timp o serie de priceperi și deprinderi artistice și, în cele din urmă, gustul estetic.
Activitățile practice impresionează în mod plăcut prin varietatea materialului, prin armonia culorilor, prin multitudinea formelor și proporțiilor. Materialele din natură care vor fi utilizate în cadrul activităților practice, trebuie atent selectate și conservate pentru a asigura reușita utilizării lor optime în activități. Este deosebit de important ca, în adunarea materialelor din natură să fie imlicați copiii, fie în timpul plimbărilor și drumețiilor organizate de către educatoare, fie în timpul liber, petrecut alături de familie. Prin varietatea și dinamismul ei, natura invită copilul la cunoaștere, iar el o străbate cu interes, trăind emoția căderii unei frunze, admirând florile, exploziile naturii în debutul primăverii, puritatea și prospețimea tabloului luminos de iarnă.
În timpul activităților practice în care utilizează materiale din natură, copilul are posibilitatea de a aprecia calitățile artistice ale modelului pe care îl va realiza, analizând culoarea, forma, mărimea și simetria. În momentul încheieii lucrului, copilul de grupă mare analizează produsul finit realizat de el, îl compară cu modelul oferit de către educatoare și cu realizările colegilor săi, poate să aprecieze critic calitatea muncii sale chiar dacă nu reușește de fiecare dată să verbalizeze acest lucru.
Dacă la început, educatoarea va oferi copiilor un model și materialele necesare realizării acestuia, treptat, va lărgi gama de materiale, dând copiilor posibilitatea să selecteze din mai multe materiale pe acelea care le suscită interesul, fie prin formă, culoare, mărime sau textură, lăsându-le posibilitatea de a se manifesta liber și creativ.
Depășind granițele unui model fix, rigid, copiii au posibilitatea să devină inventivi, să creeze ei înșiși modele, să le îmbunătățească, să combine diferite materiale, devenind mici creatori de artă.
Activitățile practice cu materiale din natură asigură confecționarea unor obiece care pot fi utilizate în aranjarea vitrinelor, în înfrumusețarea sălilor de grupă, în expoziții pentru colegii din grădiniță, pentru părinți sau chiar la concursuri cu diferite tematici: de iarnă, de ziua mamei, de Paște, etc.
Această utilitate mărește interesul copiilor pentru crearea frumosului și contribuie la dezvoltarea imaginației și creativității copiilor de vârst preșcolară.
II.5 ORIENTĂRI ȘI METODE ÎN PREDAREA ACTIVITĂȚILOR PRACTICE LA PREȘCOLARUL MARE
“Abilitățile practice” nu se îndepărtează de metodele clasice de învățare, dar unele au o mai mare pondere, trebuie dezvoltate, deprinderile utilizând imaginația și creativitatea ca instrumente de activizare mare și conștientizare a procesului muncii, având în vedere caracterul practic-aplicativ al disciplinei.
Pornind de la ușor la greu, de la simplu la complex, abilitățile practice pot folosi materiale existente frecvent în regiune, planificând lucrări familiare, apoi trecându-se la activități necunoscute.
La pregatirea practică, educatoarea, ținând seama de particularitățile psiho-fizice ale fiecarui copil, găseste căile de valorificare maximă a capacităților, aptitudinilor și talentului fiecăruia.
Fără a face o ierarhie, voi prezenta metodele de învățământ folosite în desfășurarea unei activități, știind că între ele există legaturi atât de puternice, încât, practic, nu pot fi tratate izolat.
Metoda explicației
Oricât de maestro ar fi educatoarea în realizarea diferitelor obiecte propuse a fi obținute de copii, dacă le face fără a vorbi, fără a da explicații, nu-și realizează obiectivele, nu este eficientă.
Cuvântul are rolul sau în comunicare cu semenii, în transmiterea mesajului către aceștia, a informațiilor, a explicațiilor, a lămuririlor. Cu cât exprimarea este mai clară, mai simplă, pe ințelesul celor mici, cu atât aceștia înteleg mai ușor. Explicația nu trebuie să fie lungă.
Metoda conversației
În predarea activităților practice conversația deține rolul cel mai important deoarece ea ne convinge că, copiii au înțeles explicațiile și și-au însușit etapele de realizare a obiectului, tehnica de lucru și de asemenea, știu ce anume trebuie să lucreze. Prin întrebări, educatoarea trebuie să îi conducă pe preșcolari să observe ceea ce este essențial în materialul prezentat, să înțeleagă procesele de muncă prezentate.
În timpul efectuării de către preșcolari a exercițiilor de muncă, educatoarea pune întrebări suplimentare, pentru a ajuta preșcolarii care trebuie să-și continue sau să-și îndrepte eventualele greșeli în executarea obiectului.
Metoda demonstrației
Este aproape imposibil să predăm procesul confecționării unui obiect, oricât de simplu, fără a demonstra în fața lor cum trebuie procedat. Demonstrația, ca metodă de predare, se folosește atunci când li se prezintă preșcolarilor un obiect nou sau când se preda o nouă operație de prelucrare a unui material oarecare.
Pentru ca preșcolarul să știe cum să realizeze o lucrare, un obiect, după intuirea acestuia, educatoarea trebuie să arate etapele de lucru. Este acel moment al actului didactic în care copilul receptează și înțelege, pe baza explicațiilor și a intuirii concrete, modul de a lucra.
Metoda exercițiulu
Plecând chiar de la denumirea obiectului “Abilități practice”- ne explicam ușor de ce exercițiul, ca metodă de învățământ, are o mare pondere. Pentru a dezvolta o abilitate, omul trebuie sa exerseze.
Exercițiul este o activitate motrică sau intelectuală care se repeta identic cu scopul automatizării și interiorizării unor modalități sau tehnici de lucru de natură motrică (în cazul activităților practice).
Se deosebesc următoarele forme ale metodei exercițiului folosite la orele de abilități practice:
1.Exerciții introductive sau pregătitoare- când preșcolarii fac încercări de reproducere a acțiunilor- model demonstrate. In cazul unor lucrari mai complexe, copiii sunt pusi sa execute de proba cateva aplicatii partiale, care ne dovedesc masura in care copiii au inteles ca pot sa manuiasca materialul de prelucrat, uneltele de lucru, ne ajuta sa corectam de la inceput eventualele greseli.
2) Exercitii de baza- de repetitive, de insusire si dobandire a deprinderilor. Copiii sunt solicitati sa execute ei lucrarea parte cu parte, impreuna cu educatoarea.Daca lucrarea nu are la baza procedee de lucru deja invatate de copii, acestia incep executia impreuna cu educatoarea, apoi continua singuri.
Exista si lucrari mai usoare. Aceste lucrari pot fi executate de catre copii numai pe baza explicatiilor si a demonstratiilor.
3) Exercitii paralele- educatoarea determina copiii, pe langa procedee noi, si altele mai vechi.
Exercitiile paralele sunt exercitii independente, de creatie personala prin care copiii pot inventa si ei lucrari. Aceste exercitii sunt valoroase prin antrenarea imaginatiei, a gandirii creatoare, educarea perseverentei, etc.
Tinand seama de varsta prescolarilor (6-7) ani , cea mai potrivita forma de activitate practica in timpul organizarii si desfasurarii exercitiilor de munca, o constituie cea frontala. Pentru aceea, e nevoie ca fiecare sa aiba asigurate uneltele, materiaelele si instrumentele. Dup ace prescolarii si-au insusit anumite priceperi si deprinderi, cand pot confectiona obiectele in mod independent, activitatea practica desfasurata frontal poate fi impletita cu indrumarea prescolarilor in timpul lucrului.
II.6. TEHNICI ȘI METODE UTILIZATE ÎN CADRUL ACTIVITĂȚILOR PRACTICE
Rolul cel mai important din punct de vedere al activităților practice este cel de dobândire al deprinderilor psiho – motrice de mânuire a materialelor și instrumentelor și de aplicare a acestor deprinderi în activități utilitare; de a aceea educatoarea trebuie să cunoască foarte bine aceste deprinderi, precum și vârstele la care se formează ele și in funcție de acestea să planifice activitățile practice comune într-o gradare a temelor, pornind de la deprinderi și aplicații simple și ajungând la deprinderi și aplicații complexe.
Folosirea tehnicilor de lucru cât mai variate îi ajută pe copiii să-și formeze deprinderi de lucru pe care le vor folosi în clasele primare. La nivel preșcolar se pun bazele formării deprinderilor de lucru: în hârtie – îndoire, pliere, decupare, lipire, asamblare, împletire și țesere; cu fire textile – împletire, înnodare, șnuruire, tăiere și lipire, rulare; cu materiale textile – decupare, lipire, împletire; înșirare; lucrări cu materiale din natură în care se folosește decuparea, lipirea, asamblarea și decorarea.
Tehnicile de lucru și materialele care se folosesc în activitățile practice sunt acelea care contribuie la dezvoltarea creativității copiilor. Cu cât materialele sunt mai variate, copii trebuie să dea frâu liber imaginației pentru crearea de obiecte cu temă dată.
Tehnicile care conduc cel mai mult la dezvoltarea creativității prin activitățile practice sunt cele folosite în lucrul cu materiale din natură sau deșeuri. Dacă în tehnicile de lucru în hârtie, fire de lână, materiale textile, copiii parcurg un anumit proces tehnologic demonstrat și explicat de educatoare, în activitățile cu materiale din natură un rol deosebit îl are imaginația fiecăruia deoarece se anunță copiilor tema lăsând la libera lor alegere modul de execuție.
În mod deosebit în aceste activități se folosește metoda brainstorming-ului, metodă de dezvoltare a creativității în grup. Această metodă este nelipsită în activitățile practice. După ce se anunță tema copiii sunt solicitați să formuleze idei despre modul în care se poate realiza tema. Educatoarea poate aduce modele de lucrări realizate cu tema respectivă, dar acestea sunt prezentate doar la începutul activității ca o sugestie a modului de realizare a temei și nu este lăsată lucrarea ca model de lucru pentru copii. Ei trebuie să lucreze după propria imaginație. În timpul lucrului copiilor le pot fi sugerate unele tehnici de îmbinare a detaliilor și este mult mai productiv ca preșcolarii să fie lăsați să se consulte între ei, în acest fel dezvoltându-se spiritul de cooperare.
Copiii sunt creativi din naștere, dar este datoria cadrului didactic să dirijeze și să valorifice această creativitate prin stimularea lor cu teme cât mai variate în care să folosească combinații de tehnici de lucru și materiale cât mai diversificate.
Toate aceste frumuseți n-ar fi posibil să prindă viață ,dacă mâinile dibace ale copiilor preșcolari n-ar fi învățate să utilizeze tehnici specifice de lucru, dacă nu s-ar însuși priceperi și deprinderi care să ajute copiii să pună în practică toate aceste tehnici.
Încă de la grupele mici copiii sunt învățați să mototolească, să înșire, să rupă, să lipească, să îndoaie, să ruleze, să șnuruască, iar apoi pe parcursul înaintării în vârstă gama deprinderilor sporește și se complică prin: răsucire, înnodare, tăiere, bobinare, țesătură, cusătură, folosind o multitudine de materiale.
Nu numai însușirea acestor tehnici este o încântare pentru copiii ci și felul cum toate materialele cu care lucrează, prind viață și dau copiilor o satisfacție nebănuită făcându-i să-și dezvolte imaginația, simțul estetic, creativitatea, încrederea in fortele proprii și utilitatea muncii lor.
Am considerat necesară introducerea unui subcapitol dedicat tehnicilor de lucru specifice activităților practice, astfel că putem spune că abilitățile practice pot fi clasificate după criteriul tehnicilor folosite și al sarcinilor didactice care se realizează în cadrul acestora.
Mototolirea.
Mototolirea înseamnă realizarea unor biluțe de hîrtie creponată (sau alte tipuri de hârtie) ce vor fi aplicate pe planșe desenate. Culorile, mărimile și combinarea acestora depind de personalitatea fiecărui copil.
Pași în realizarea acestei tenici: se pregătesc fâșii de hârtie, iar cu ajutorul degetelor se rotește hârtia până în momentul obținerii unei mingiuțe. Această tehnică bineînțeles ajută la dezvolatarea mușchilor mici ai mâinii copilului, deci a motricității. De asemenea ajută și la consolidarea unor conoștințe anterior învățate, în funcție de tema propusă, deci ajută la dezvoltarea intelectuală și ajută și la dezvolatera simțului estetic, în funcție de combinarea cât mai bună a culorilor hârtiei utilizate.
Decuparea.
Decuparea este o tehnică de lucru de bază specifică abilităților practice. Este absolut necesar ca utilizarea foarfecei să se facă în mod corect (folosirea degetelui mare și a celui mijlociu) pentru reușita lucrării. La început copiii vor încerca să obțină prin decupare obiecte de diferite forme geometrice fără contur, apoi pe baza unui șablon se va încerca obținerea cât mai aproape de realitate a unor jucării, obiecte ale mediului înconjurător etc. Astfel cu ajutorul și cu ajutorul acestei dehnici se dezvoltă cele patru laturi menționate mai sus.
Materiale necesare: hârtie xerox color (utilizată în tehnica decupării fără contur), hârtie glasată (utilizată în tehnica decupării după contur), foarfece, șablon.
La fel ca și în cazul ruperii, tehnica decupării are două posibilităși de realizare:
Decuparea fără contur
Exemplu : „Om de zăpadă”
Pași în realizarea acestei tehnici : acestă tehnică o regăsim la nivelul doi al preșcolarității ; trebuie avut grijă, ca încă de la început copilul să țină corect foarfeca în mână :
Introducerea degetului mare și a celui mijlociu în cele două verigi ale foarfecii și sprijinirea acesteia pe degetul arătător.
Depărtarea și apropierea celor două degete introduse în cele două verigi, pentru obținerea mișcărilor de închidere și deschidere a celor două brațe.
Decuparea după contur
Exemplu: „Om de zăpadă”
Pași în realizarea acestei tehnici – se realizează aceeași pași, doar că se respectă conturul trasat.
Lipirea.
Lipirea reprezintă o operație simplă de lucru, dar foarte importantă, fiind o pârghie pentru legarea a două sau mai multe tehnici. În folosirea acestei metode avem nevoie de materiale din natură și sintetice. La început, copilul va învăța pe care parte a hârtiei glasate se aplică lipiciul, pentru ca, mai târziu, această tehnică să se transforme într-o simplă joacă.
Materiale necesare: hârtie de diferite tipuri, materiale din natură, lipici (solid de preferință), suport de lipit
Exemplu: ”Lipim globulețe “
Pași în realizarea acestei tehnici – se fixează materialul ce urmează a fi lipit pe suport astfel încât să obținem obiectul dat, se întinde stratul subțire de lipici, apoi se presează pentru a se fixa materialul.
Înșirarea.
Operațiunea de înșirare este foarte simplă și se introduce în cadrul activităților practice, încă de la grupa mică. Familiarizarea copiilor cu această tehnică începe cu demonstrarea și explicarea modului de folosire a materialului:
-ținerea firului de ață între degetul mare, arătător și mijlociu al mâinii;
-apucarea mărgelei cu degetul mare și arătător al celeilalte mâini;
-introducerea firului de ață prin orificiul mărgelei și împingerea ei pe fir, în jos cu agutorul mâinii cu care se introduge mărgeluța.
Șnuruirea.
Această tehnică se introduce pentru prima dată în grupa mijlocie, în vederea pregătirii lor pentru însușirea unei tehnici mai complexe, și anume cusutul. De asemenea familirizarea copiilor cu această tehnică se face prin demonstrarea șii explicarea modului de folosire al materialului:
-fixare poziției obiectului de șnuruit în degetele mânii stângi, cu degetul mare deasupra obiectului;
-apucarea șnurului între degetul mare, arătător și mijlociu al mâinii drepte;
-fixarea punctului de plecare în șnuruire;
-introducerea șnurului în orificiul indicat inițial prin partea din spate a obiectului , împingerea lui pentru a putea fi prins și tragerea lui cu mâna dreaptă, prin fața obiectului, cu revenirea la poziția inițială (de plecare);
-potrivirea șnuruluincu mâna dreaptă pe marginea obiectului pentru a se asigura distanțe egale între părțile de șnuruire.
Împletiturile.
Constituie o tehnică de prelucrare a firelor textile. Împletire a două, trei sau chiar a mai multor fire înseamnă realizarea șnurului pentru mărțișor, a corzii de sărit, a cosițelor păpușii, a biciului sau a lucrului pe gherghef.
Materiale necesare: sfoară, foi de porumb, rafie, lână, cânepă, in etc.
Exemplu: ”Îmbrăcarea paharului”
Rularea.
Tehnica rulării sau a bobinării, este ușor de însușit încă din ciclul preșcolar, fiind un bun exercițiu pentru dezvoltarea mușchilor încheieturii mâinilor.
Prin rularea aței obișnuite, dar colorate, pe bețe de chibrituri, creioane sau orice alt suport, lipite pe etamină se pot obține covorașe multicolore, șervețele decorate etc.
Materiale necesare: suport, ață, etamină
Exemplu: Bobinarea firului de ață.
Colajul.
Colajul este cea mai complexă tehnică a abilităților practice datorită faptului că dezvoltă în mod absolut simțul estetic al copilului, pe de o parte, iar pe de altă parte îl învață să fie mai econom, să prețuiască fiecare lucru. În realizarea colajelor se regăsesc majoritatea tehnicilor amintite mai sus: mototolire, rupere, decupare, lipire, origami, tangram, răsucirea etc.
Materialele necesare acestei tehnici sunt foarte diverse: materiale din natură, materiale textile, hârtie, lipici, foarfece. Exemplu: ”Narcisa”, Păpădii”.
CAPITOLUL III
DEMERSUL INVESTIGATIV CU TEMA “STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN UTILIZAREA MATERIALULUI DIN NATURĂ ÎN CICLUL PREȘCOLAR”
III.1. Scopul cercetării
În ultimii ani, a început în România un proces amplu de reformă, de reorganizare a sistemului de învățământ, în vederea alinierii acestuia cu cel european. Școala reprezintă principalul factor de evoluție socială, iar societatea impune, la rândul ei, schimbarea în educație. Cele două sunt interdependente, iar progresul uneia este în strânsă legătură cu al celeilalte. Influențat de schimbările sociale, sistemul de învățământ se restructurează și el începând chiar de la sistemul preșcolar. Astfel noul curriculum pentru învățământul preșcolar aduce ca noutate cerința centrării activităților pe dezvoltarea de competențe, nu de cunoștințe, se pune accent pe creativitate, pe experiența personală, pe acțiune, iar în centrul activității didactice stau obiectivele, nu conținuturile. În prezent, educația timpurie se focalizează pe dezvoltarea globală a copiilor, atât intelectuală, cât și socială, emoțională și fizică, cât și pe abordarea copilului ca persoană activă, care ia parte la propria formare.
Pornind de la aceste considerente, subliniem faptul că, creativitatea, fiind o însușire complexă a pesonalității, trebuie să fie un obiectiv fundamental al întregului proces educațional din școală și din afara ei. Creativitatea este posibilă și necesară în toate domeniile de activitate: știință, tehnică, producție, artă.
Creativitatea devine educabilă încă de la vârsta preșcolară, în condițiile în care educatoarea este cea care este preocupată pentru crearea unui climat corespunzător, propunându-și să utilizeze metode active, să realizeze corelații interdisciplinare, să promoveze manifestarea liberă a copiilor, dar în primul rând, să cunoască și să stimuleze potențialul creativ al fiecărui copil.
Preșcolaritatea este perioada în care se înregistrează cele mai pregnante ritmuri în dezvoltarea individualității umane și unele din cele mai semnificative achiziții cu ecouri evidente pentru etapele ulterioare ale dezvoltării sale.
Profilul psihologic al vârstei preșcolare cuprinde multiple premise favorizante pentru cultivarea potențialului creativ. Avem în vedere acel freamăt permanent ce conferă copiilor note specifice de dinamism creativ, disponibilități de exteriorizare spontană și autoexpresie însuflețită specifică fiecărui creator.
Ca strategie generală de acțiune în stimularea creativității copiilor din grupa mea, am adoptat în sistemul activităților instructiv-educative pe care le-am desfășurat a condițiilor și principiilor unor învățări de tip creativ. Aceasta presupune asigurarea unui climat socio-relațional adecvat stimulării creativității ca și preocuparea mea permanentă pentru aprecierea pozitivă, pentru încurajarea și promovarea efortului creativ al copiilor.
Obiectivele pe care mi le-am propus în scopul educării creativității la vârsta preșcolară le-am putut realiza printr-o multitudine de metode și tehnici sau sarcini didactice.
Copiilor le place să rupă hârtia, s-o mototolească, să înșire diferite obiecte, să decupeze, să lipească, de aceea, trebuie căutate acele resurse care să diversifice încercările creatoare ale acestora. Și unde putem găsi aceste materiale, dacă nu în natură, atât de darnică și atât de variată în forme, culori, texturi?
Am ales această temă de cercetare tocmai pentru a arăta cum putem stimula creativitatea copiilor de grupă prin utilizarea materialului din natură
Scopul principal al cercetării îl constituie procesul de dezvoltare a capacităților creative la preșcolari, prin intermediu activităților practice realizate cu și prin intermediul materialelor din natură.
Observând că folosirea diverselor tehnici și materiale în activitățile practice oferă copilului modalități de comunicare, exprimare, creare, dar și de înțelegere a frumosului din natură, din artă, am căutat să extind gama tehnicilor de lucru, aplicându-le în funcție de particularitățile de vârstă ale copiilor.
Pentru a evita monotoni și rutina am introdus noi tehnici de lucru pentru a stimula creativitatea. Dacă ne uităm cum lucrează copiii și ne reamintim ce simțeam noi, copii fiind în timp ce împleteam covorașe din pănuși, ori confecționam păpușele din coceni de porumb, atunci vom înțelege că, copiii nu au nici un fel de restricții în ceea ce privește creativitatea. Ei nu își impun limite; descoperă, aplică, creează. Trebuie să lăsăm creativitatea să iasă la lumină, să lăsăm copiii să se exprime liber, să nu le îngrădim nevoia de exprimare.
III.2. Obiectivele cercetării
Obiectivele generale al cercetării îl constituie proiectarea, organizarea și desfășurarea unor procese de stimulare a creativității copilului preșcolar prin utilizarea materialelor din natură în cadrul activitățile practice Obiectivele cercetării:
Identificarea potențialului creativ al copilului preșcolar;
Determinarea particularităților specifice de dezvoltare a capaităților creative, la vârsa preșcolară;
Stimularea potențialului creativ al copiilor în realizarea unor lucrări practice, utilizând cu precădere tehnici și materiale de lucru noi;
Înregistrarea, monitorizarea și compararea rezultatelor obținute de copiii grupei experimentale și de control în diferite etape ale cercetării;
Analiza rezultatelor obținute prin utilizarea unor metode, procedee și tehnici în cadrul activităților practice la grupa experimentală comparativ cu rezultatele obținute la grupa de control.
III.3. Ipoteza cercetării
Ipoteza de lucru stabilită în vederea derulării cercetării pedagogice a fost următoarea: utilizarea materialului din natură în activitățile practice la grupa mare este în măsură să stimuleze creativitatea copiilor și influențează pozitiv interesul copiilor pentru activitatea practică.
În stabilirea ipotezei de lucru am pornit de la ideea că, utilizarea materialului din natură ca mijloc de realizare a activităților practice, ca și utilizarea unui set de metode și tehnici specifice acestui tip de activitate, poate determina realizarea obiectivului major al educației preșcolare, și anume, stimularea creativității copiilor și pregătirea acestora pentru pentru integrarea în viața socială și, în special, în activitatea de viitori școlari.
III.4. Variabilele cercetării
Variabilele implicate în derularea experimentului sunt:
Variabila independentă;
Variabila dependentă.
Variabila independentă reprezintă factorul experimental controlat sau manipulat de cercetător/ educatoare, respectiv, modificarea pe care acesta/ aceasta a introdus-o pentru a studia efectele pe care le-a produs.
În acest caz, variabila independentă este reprezentată de folosirea sistematică a materialului din natură în activitățile practice, în vederea stimulării creativității copiilor de grupă mare.
Variabila dependentă reprezintă efectul și rezultatele obținute în urma introducerii variabilei independente ( Bocoș Mușata, 2003).
În cadrul experimentului propus de noi, variabila dependentă este reprezentată de efectele formative ale utilizării materialelor din natură în activitățile practice în stimularea creativității copiilor.
Pentru îndeplinirea obiectivelor propuse, considerăm că este necesară corelarea utilizării mijloacelor de învățământ cu strategiile didactice, arătând ca rezultat efectele utilizării materialelor din natură în activitatea cu copiii de grupă mare.
Importanța utilizării acestor tipuri de activități la vârste timpurii este bine cunoscută de educatoare. Ne putem însă întreba, dacă nu pot fi găsite și alte posibilități de a îmbunătăți, de a optimiza mijloacele și modalitățile prin care derulăm activitățile practice în activitatea noastră ca educatoare.
Răspunsul este cu siguranță afirmativ. Aplicând în practică metodele interactive de grup pe care le-am considerat mai potrivite, îmbinându-le cu un material didactic variat și de calitate, ne-a dat posibilitatea să înlăturăm rutina, ajungând astfel ca, în derularea activităților practice, să obținem rezultate deosebite de cele de până acum.
III.5. Coordonatele majore ale cercetării
III.5.1. Locul de desfățurare
Cercetatea propriu-zisă am desfășurat-o cu copiii din grupa mare de la Grădinița Frata, jud.Cluj.
III.5.2. Perioada de cercetare
Investigațiile prealabile au fost făcute la începutul anului școlar, iar experimentul propriu-zis s-a desfășurat în anul școlar 2013-2014, când s-a observat un eșantion de 20 subiecți (copii).
III.5.3. Eșantionul de copii
Având în vedere faptul că mediul familial exercită, în general, o influență cultural- educativă binefăcătoare asupra dezvoltării psihice a copilului și în mod deosebit asupra dezvoltării limbajului, am efectuat un studiu socio-cultural, departajând colectivul cu 20 subiecți în 3 categorii: copii proveniți din rândul agricultorilor, muncitorilor și intelectualilor și alte categorii care ni s-au părut reprezentative pentru formarea intelectuală a copiilor. Am studiat fiecare copil în parte și mediul din care provine. Reprezentăm aceasta în următorul tabel pentru a ne da seama de influența mediului familial asupra formării intelectuale a subiecților.
Tabelul nr.1
Din totalul de 20 de subiecți, 12 provin din mediul agricol, 4 din mediul muncitoresc, 3 provin din mediul intelectual, 1 provine din alte categorii. Constatările făcute pot fi reprezentate grafic, pentru a evidenția mai bine situația reală a grupei de lucru astfel:
Experimentul a fost de natură formativă, pe o durată mai lungă, necesitând o cunoaștere mai amănunțită a fiecărui copil, aceste date fiind culese în urma discuțiilor avute cu familiile fiecărui copil, dar și în urma observației sistematice a comportamentului copiilor. Majoritatea copiilor cu care am lucrat în cadrul experimentului au frecventat grădinița de la grupa mică.
Efectuând un studiu socio-cultural asupra celor 20 de subiecți care fac parte din eșantionul experimental, după studierea atentă a fiecărui copil în parte și din datele furnizate de familie am constatat următoarele:
cei 12 subiecți proveniți din mediul agricol aveau posibilități medii de asigurarea unei dezvoltări corespunzătoare vârstei lor și erau lipsiți de îndrumare și control. Aveau relativ o sferă mai largă de cunoștințe, dar uneori eronate, foloseau un vocabular neadecvat vârstei sau situației create, nivelul deprinderilor morale și de comportare civilizată era relativ redus (salutul, formule de politețe, deprinderi de autoservire și igienice);
cei 4 subiecți provenind din mediul muncitoresc sunt foarte apropiați de cei din mediul agricol, ținând cont că părinții sunt navetiști, iar copiii sunt lăsați în grija bunicilor sau a fraților mai mari;
cei 3 subiecți proveniți din mediul intelectual beneficiază de influența pozitivă a
educației cu repercusiuni asupra dezvoltării psihice a copiilor și dezvoltării lor. Ei dețineau cunoștințe bogate și practice, aveau dezvoltarea psihică bună, memoria, gândirea, limbajul le erau dezvoltate, deprinderile de comportament fiind net superioare celorlalți din grupă;
s-a ivit o altă categorie socio-culturală provenită din rândul familiilor cu o pregătire superioară: proprietari de firme, la al căror copil am constatat un nivel bun de dezvoltare psihică, un limbaj adecvat, procese psihice normal dezvoltate. Am observat, de asemenea, la acest copil că este răsfățat, uneori egoist.
Din cele prezentate mai sus reiese necesitatea unei munci intense în grădiniță așa încât, prin activitățile variate efectuate la grupă, prin utilizarea materialelor din natură în activitățile practice să contribuie la îmbogățirea cunoștințelor și stimularea creativității copiilor.
III.5.4. Eșantionul de conținut
Constituirea eșantionului de conținut s-a realizat în conformitate cu cerințele curriculum-ului preșcolar și pornind de la constatarea că, testarea ipotezei de lucru presupune organizarea și desfășurarea unei investigații pe o perioadă de un an școlar.
Această investigație a constat într-un sistem de experimente didactice organizate în cadrul unor unor activități practice în care am utilizat materialul din natură ( prin activități integrate derulate în cadrul unor proiecte tematice, în interiorul temelor anuale de studiu.
Alegerea temelor anuale și a activităților practice pentru experimentare, au avut la bază următoarele considerații:
-tematica abordată este accesibilă și atractivă pentru copii;
-dezvoltă curiozitatea copiilor prin angajarea lor în acțiuni concrete de explorare a naturii, de rezolvare de probleme;
-implică activ și creativ copiii în stimularea gândirii, în libertatea de exprimare a cunoștințelor, gândurilor, faptelor și în formarea deprinderii de a cerceta, descoperi, rezolva probleme și aplica în diferite situații de viață cunoștințele acumulate.
Temele propuse pentru cercetare au fost următoarele:
Aplicații din semințe și boabe (floarea-soarelui, fructe);
Colaje din frunze (Chipul meu),
Colaje din semințe și frunze (tablouri cu flori),
Confecții din conuri de brad și nuci (jucării, animale).
III.6. Metodologia cercetării
Cercetarea pedagogică presupune crearea unor situații noi prin introducerea unor modificări în desfășurarea acțiunii educaționale, cu scopul verificării ipotezei care a declanșat aceste inovații, deci presupune intervenție și modificare în desfășurarea fenomenului. Pentru a aduna materialul faptic cel mai semnificativ, pentru a-l putea prelucra cu scopul de a ajunge la generalizări menite să ne îndrume spre alegerea celor mai bune procedee în vederea stimulării creativității prin utilizarea materialului din natură la grupa mare, am utilizat diferite metode de cercetare, dintre care amintim câteva: experimentul pedagogic, metoda testelor, metoda statisticii, metoda analizei produselor activității și metoda observației sistematice.
III.6.1. Metode și tehnici de cercetare
1. Experimentul pedagogic- constituie principala medotă de investigație utilizată în cercetare. Testarea ipotezei de lucru presupune organizarea și desfășurarea unui sistem de experiențe pedagogice ce se vor derula pe parcursul unui an școlar în cadrul domeniului de activitate DOS, având ca formă de activitate Activități practice. Experimentele pedagogice vor fi organizate la nivelul învățământului preșcolar, la subiecți cuprinși în grupa mare- grupa experimentală și grupa de control.
2. Metoda testelor – testul este un set de probe sau întrebări cu ajutorul căruia se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacității de a opera cu ele prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil. Testul implică două compartimente fundamentale: unul care se referă la stabilirea întrebărilor (probelor) iar altul la măsurarea și evaluarea răspunsurilor. Ne-am folosit de această metodă la testele pe care le-am dat pentru a constata nivelul de la care au pornit și evoluția lor pe parcursul anului școlar.
3. Metoda statistică a fost metoda care m-a ajutat în centralizarea datelor culese, în toate fazele experimentului: inițială, de mijloc și finală. În felul acesta am avut permanent o viziune clară asupra evoluției copiilor în ceea ce privește dezvoltarea capacităților creative ale copiilor, am selectat metodele și procedeele cele mai eficiente pe parcursul experimentului pentru realizarea obiectivelor propuse.
4. Metoda analizei produselor activității s-a realizat prin lucrările practice realizate de către copii. Executarea acestor materiale au contribuit la îmbogățirea experienței senzoriale a copiilor, la educarea simțului estetic, la dezvoltarea categoriilor de abilități necesare a fi luate în considerare cu referire la creativitate: fluența, flexibilitatea, originalitatea și ingeniozitatea.
5. Metoda observației sistematice- este o metodă de colectare a datelor în cercetare și constă în urmărirea intenționată, metodică și sistematică a unui experiment sau a unui complex de evenimente educaționale în condiții obișnuite de desfășurare (fără nici o intervenție din partea cercetatorului) în scopul explicării, înțelegerii și ameliorării lor. Observația se realizează prin prisma scopului cercetării, a ipotezei cercetări și a indicilor observaționali.
Metoda este utilizată pe tot parcursul cercetării deoarece deține un rol aparte în sistemul metodelor de cercetare pedagogică care sunt însoțite și sprijinite de observația științifică.
În etapa constatativă, metoda obserației este utilizată în scopul alegerii eșantionului de lucru prin urmărirea activității de predare – învațare în cadrul DOS- Activități practice.
În etapa experimentului propriu-zis, metoda observației este utilizată permanent pentru a stabili eficiența strategiilor didactice de tip euristic, a metodelor și procedeelor experimentale, de a identifica modalitatea de realizare a feed-back-ului în activitatea didactică.
III.7 Etapele cercetării
În practica educației preșcolarilor, cunoașterea și respectarea legităților și principiilor psihologiei genetice (care studiază etapele dezvoltării copilului), precum și ale educației genetice, este o condiție sine-qua-non a formării copiilor potrivit cu disponibilitățile lor individuale. De aceea, înțelegerea copilăriei înseamnă înțelegerea și facilitarea transformărilor ce survin la vârsta preșcolară. Educatoarea va putea influența pozitiv pe copil numai cunoscând nivelul actual al dezvoltării copilului și zonele proximale ale dezvoltării acestuia.
III.7.1. Etapa constatativă (pre-testul)
Etapa preexperimentală /Pretestul, are rolul de a stabili nivelul existent al cunoștințelor în momentul inițierii experimentului psihopedagogic, atât la eșantionul experimental, cât și la cel de control. Pentru ambele categorii de eșantioane, datele de start care interesează cercetătorul sunt nivelul general al grupului și structura sa valorică.
Astfel, pentru etapa constatativă am stabilit ca obiectiv:
Stabilirea nivelui inițial de pregătire al preșcolarilor prin teste inițiale:
-Capacitatea de a utiliza unelte simple de lucru pentru realizarea unei activități practice;
-Capacitatea de a efectua operații simple de lucru cu materiale din natură și sintetice;
Esențial în etapa preexperimentală este asigurarea echivalenței între cele două eșantioane, astfel încât, să poată fi considerate inițial comparabile sub toate aspectele.
În prima etapă a experimentului, modalitățile de culegere a datelor de start pe care le-am utilizat, au fost:
Discuții cu educatoarea de la eșantionul de control, în vederea desfășurării activităților de predare-învățare-evaluare conform cu cerințele curriculum-ului, pe baza experienței sale didactice și fără a introduce elemente de cercetare;
Valorificarea datelor furnizate de observația sistematică și de comportamentul copiilor, cum ar fi: ritmul de lucru, nivelul de cunoștințe, priceperi, deprinderi și abilități, nivelul de interrelaționare și colaborare;
Valorificarea rezultatelor pe care le-am obținut la aplicarea unui test inițial care trebuie să fie identic pentru cele două eșantioane de copii.
Pentru colectarea datelor informative privind nivelul dezvoltării deprinderilor practice și existența elementelor de creativitate a copiilor, se vor administra câteva probe de evaluare inițială celor două eșantioane cuprinse în experimentul pedagogic.
Probele pe care le-am aplicat au urmărit cunoașterea nivelului de dezvoltare a deprinderilor practice ale copiilor la debutul în grupa mare, sarcinile pe care copiii le-au rezolvat bazându-se în primul rând, pe volumul de abilități achiziționate la grupa mijlocie, iar în al doilea rând, pe unele deprinderi care urmează a fi înșușite și aprofundate pe parcursul anului școlar.
Sarcinile propuse spre rezolvare se vor soluționa practic, individual și în colectiv, vor avea stabilit un timp de lucru și un punctaj proporțional cu gradul de complexitate al capacităților și deprinderilor evaluate.
În timpul desfășurării probelor, dar și pe parcursul anului școlar, copiii au fost observați în permanență și s-a notat comportamentul lor. S-au interpretat testele, copiii fiind notați cu calificativele:
CCA – Comportament creativ atins
CCD – Comportament creativ în dezvoltare
CCI – Comportament creativ inexistent
Proba nr.1 Fața de masă
Itemii propuși pentru pretest au fost următorii:
*Selectează din materialele puse la dispoziție acele elemente cu care poți decora fața de masă ( floricele, bulinuțe)
*Alege dintre materialele din natură acele materiale care-ți permit ca, în mijlocul feței de masă să realizezi o floare ( frunze, petale de flori presate).
Copiii au primit cartoane colorate, de formă patrată, cu chenar, pe care să aplice materialele primite.
Proba nr.2 Șiragul de mărgele
Itemii propuși :
*Selectează din materialele puse la dispoziție obiecte de diferite culori și mărimi care pot fi înșirate pe bucata de sârmă ( mărgele, boabe de porumb, boabe de fasole care au fost înmuiate și găurite pentru a permite înșirarea);
*Realizează un șirag de mărgele deosebit.
Rezultatele obținute în urma pretestului au fost asemănătoare la cele două eșantioane de copii.
III.7.2. Etapa experimental-ameliorativă
După ce, în etapa constatativă, a pretestului, ne-am asigurat prin observații, discuții, probe de evaluare, că profilul grupei experimentale și al celei de control este asemănător, vom trece la realizarea experimentului formativ.
Etapa intervenției presupune introducerea la eșantionul experimental a variabilei independente (intervenției) și controlarea situației în manieră analitică, riguroasă, precisă. Astfel proiectarea, realizarea, evaluarea și reglarea activității didactice în cazul grupei experimentale se va face în perspectiva modificării introduse.
În etapa intervenției experimentale, pentru grupa experimentală se vor respecta cu strictețe cerințele curriculum-ulum privind numărul de activități practice în care se vor utiliza materiale din natură și durata activității. Pentru grupa de control, metodica activităților didactice va fi cea obișnuită, fără a fi influențată de variabila experimentală preconizată pentru grupa experimentală. Activitatea de predare-învățare se va desfășura conform proiectării întocmite pe baza experienței didactice a educatoarei. Educatoarea de la grupa de control nu va cunoaște modul în care vor fi proiectate activitățile de la grupa experimentală și nici organizarea situațiilor de învățare pentru a un fi influențată în activitatea didactică ce urmează să o desfășoare.
La grupa experimentală, instruirea se va caracteriza prin derularea unor activități practice și practice integrate pe parcursul anului școlar, în deplină concordanță cu scopul cercetării. Pentru buna desfășurare a experimentului am selectat cu grijă acele teme care prezintă un interes deosebit pentru copii, care să-i încurajeze în activitatea de creație, să-i provoace la noi experimente, încercări și descoperiri.
Vom ilustra în continuare procedeele utilizate în cadrul intervenției experimentale la grupa mare:
1. Aplicații din semințe și boabe
Activitate integrată “Sortăm cereale”-DȘ, DOS (Anexa 1)
Scopul activității a fost formarea capacității de a selecta și grupa obiectele după formă, de a număra corect în limitele 1-5 și dezvoltarea capacității de a utiliza corect materialul pus la dispoziție pentru a realiza tema practică, iar ca obiectve mi-am propus:
-Să selecteze, să grupeze elementele după formă, să formeze perechi între elementele celor două mulțimi, să numere corect în limitele 1-5, să raporteze numărul și cifra la cantitate și invers, să sesizeze unde sunt mai multe, mai puține elemente, să rezolve probleme pentru a obține tot atâtea elemente în ambele mulțimi.
-Să exerseze deprinderile tehnice specifice activității practice: selectarea materialului, asamblare, lipire, în redarea temei propuse;
-Să demonstreze originalitate și imaginație creatoare, flexibilitate și ingeniozitate în îmbinarea materialului din natură pentru a realiza o lucrare practică;
-Să se exprime liber și creativ.
În prima parte a activității, copiii au rezolvat sarcinile care țin de activitatea matematică, după care au realizat lucrările practice cu materiale din natură. Am pregătit din timp materialul suport pentru realizarea temei: tulpini din carton verde (realizate prin rularea cartonului) în vârful căreia am lipit un disc tot din carton, discuri mari din carton, boabe de porumb de două culori, lipici. Copiii au lipit boabele de porumb pe marginea discului mare, cu vârful în interior, după care au lipit floarea în vârful tulpinei.
Materialele primite au trezit interesul copiilor, au selectat boabe cam de aceeași mărime, le-au combinat pe cele galbene cu cele roșii, fiecare după cum a dorit, fără a fi restricționați în vreun fel.
În cadrul activităților alese, la centrele de activitate, am desfășurat cu copiii o serie de activități practice cu materiale din natură, în special semințe, boabe de porumb, de fasole, de floarea soarelui.
Spre exemplu, în cadrul temei săptămânale “Din livadă, în cămară”, am realizat cu copiii fructe din toate categoriile: mere, pere, struguri, etc. (Anexa 2). Ca suport de lucru am folosit cartonul, la început decupat sub formă de fructe, copiii având posibilitatea să-și aleagă fructul din carton și materialul pe care urmau să-l folosească. Pentru a oferi o finalizare atractivă a activităților, am dat posibilitatea copiilor să-și atârne fructele într-un pomișor realizat dintr-o creangă groasă.
2. Aplicații din frunze presate
Activitate integrată “Frunze fermecate”- ADE (DȘ, DOS) (Anexa 3)
Scopul activității a fost formarea capacității de a selecta și grupa obiectele după culoare, de a număra corect în limitele 1-5 și dezvoltarea capacității de a utiliza corect materialul din natură pus la dispoziție pentru a realiza tema practică.
Obiectivele operaționale stabilite pentru activitate au fost:
-Să selecteze, să grupeze elementele după culoare, să ordoneze mulțimile în șir crescător și descrescător în limitele 1-5 și să numere corect în limitele 1-5, să raporteze numărul la cantitate și invers;
-Să exerseze deprinderile tehnice specifice activității practice: selectarea materialului, asamblare, lipire, în redarea temei propuse;
-Să demonstreze originalitate și imaginație creatoare, flexibilitate și ingeniozitate în îmbinarea materialului din natură pentru a realiza o lucrare practică;
-Să se exprime liber și creativ.
După rezolvarea sarcinilor matematice, copiii au selectat materialele din natură (frunze de diferite forme, mărimi și culori) și au realizat în mod independent tema practică, respectând modelul dat de educatoare și anume, au lipit fiecare în partea de sus a foii poza cu chipul propriu, după care au realizat corpul, îmbinând materialele din natură după propria imaginație și propriile abilități. Această activitate a stârnit interesul copiilor prin faptul că au trebuit să realizeze un tablou cu propriul lor chip, fapt care i-a determinat să fie atenți la modul în care așează lucrarea în pagină, cum aleg frunzele pentru a reda părul, corpul, membrele. Lucrările s-au dovedit originale, fiecare copil străduindu-se să realizeze un tablou cât mai deosebit, mai îngrijit.
Tot cu frunze, în cadrul activităților alese, am desfășurat activități practice la centrele de interes, unde copiii au putut realiza flori, animale, fluturi, copaci, sau alte obiecte dorite sau imaginate de către ei.
3.Colaje din frunze presate și semințe
Activitate practică „În lumea animalelor”
Scopul activității a fost dezvoltarea capacității de a utiliza corect diferite materiale din natură pentru a realiza un animal îndrăgit, iar ca obiective operaționale am propus:
-Să selecteze din materialul pus la dispoziție acele elemente care să fie utilizate în realizarea temei;
-Să asambleze și să lipească materialul pentru a realiza tema aleasă;
-Să-și dezvolte elemente de creativitate în realizarea lucrării: originalitate, imaginație creatoare, flexibilitate și ingeniozitate în îmbinarea materialului din natură pentru a realiza un animal cunoscut.
Suportul de lucru a fost diferit: carton decupat sub formă de inimioară, cerc, dreptunghi, etc.
La începutul activității, copiii au primit o scrisoare de la prietenii lor din grupa „Fluturașii”, care i-au rugat să-i învețe să realizeze tablouri cu animale. Am pus la dispoziția copiilor o serie de materiale din natură: frunze presate, semințe, de dovleac, de pepene și de ardei. În cadrul acestei activități am lucrat pe grupuri miciAm dat posibilitatea copiiilor de a-și alege materialul de lucru dorit și de a realiza liber animale, așa cum și-au imaginat ei. (Anexa 4)
În cadrul activităților alese, tot din frunze presate și diferite semințe, copiii au avut posibilitatea de a realiza liber flori, fluturi, copaci, peisaje, după propria imaginație . (Anexa 5).
4. Confecții din conuri de brad, nuci și frunze
Activitate integrată “Bradul”-DȘ, DOS
În cadrul acestei activități mi-am propus ca scop recunoașterea și denumirea părților componente ale unui copac și dezvoltarea capacității de a utiliza corect materialul din natură pus la dispoziție pentru a realiza tema practică.
Obiectivele operaționale stabilite pentru activitate au fost:
-Să recunoască și să descrie părțile componente ele bradului: rădăcină, tulpină, cetină (coroană), frunze, fructe (conuri);
-Să exerseze deprinderile tehnice specifice activității practice: selectarea materialului, asamblare, lipire, în redarea temei propuse;
-Să demonstreze originalitate și imaginație creatoare, flexibilitate și ingeniozitate în îmbinarea materialului din natură pentru a realiza lucrări practice din conuri de brad;
-Să se exprime liber și creativ.
După observarea bradului, copiii au primit medalioane și s-au deplasat la măsuțe pentru a realiza tema practică. Activitatea practică s-a desfășurat pe două grupuri, fiecare grup având de realizat anumite obiecte cu ajutorul conurilor de brad, dar și a nucilor. Astfel:
– I. Primul grup a avut ca sarcină să realizeze din conuri de brad, nuci, flori de nuc, frunze, o figură umană
-II.Grupul al doilea- a avut ca sarcină să realizeze din nuci diferite animale.
Am explicat și demonstrat copiilor procedeele de lucru, după care, fiecare copil și-a ales materialele de lucru și a creat jucăria dorită. Am observat plăcerea cu care au lucrat copiii, manifestându-și interesul față de tema practică și realizând lucrări estetice și originale. (Anexa 6)
III.7.3. Etapa finală (posttestul)
Această etapă a experimentului a constat în verificarea modului în care copiii și-au îmbunătățit potențialul creativc, în ce mod imaginația lor creatoare s-a lăsat descătușată și a reușit să treacă de blocajele observate la începutul cercetării, modul în care copiii au reușit să trăiască în frumusețe, în armonie, să recepteze frumosul și să vibreze în fața lui.
Proba finală pe care am propus-o a avut un grad de dificultate și complexitate mai mare, cu un număr crescut de material didactic, pentru a stimula originalitatea, flexibilitatea, imaginația creatoare și ingeniozitatea în îmbinarea materialului din natură pentru a realiza o lucrare practică
Proba finală: Dar pentru mama (Anexa 7)
Obiectiv: să-și formeze și consolideze deprinderile însușite, demonstrând creativitate, originalitate și expresivitate;
Material didactic: farfurii din carton, frunze, flori, sâmburi, aracet
Conținutul activității: Colaj cu temă dată care a constat în realizarea unei compoziții practice cu material de lucru la alegere. Am cerut copiilor să realizeze cât mai multe elemente specifice anotimpului primăvara, tot ceea ce-și imaginează că pot realiza din materialele puse la dispoziție. Pe parcursul activității am observat că, copiii au lucrat cu plăcere și și-au manifestat liber creativitatea, fără restricții, dorind să realizeze un dar cât mai frumos pentru ziua mamei.
Observații: La începutul activității, copiii au fost entuziasmați de diversitatea materialului pus la dispoziție, adresând multe întrebări, arătându-se curioși și dorind să realizeze lucrări cât mai frumoase. În urma conversației, am observat că sunt motivați în încercarea de a realiza sarcina. Desfășurarea probei prin tehnica colajului a fost susținută cu plăcere de către copii, aceștia lucrând cu drag și atenție. Datorită faptului că desfășurarea acțiunii a fost motivată și a faptului că în cadrul etapei experimentele s-au efectuat exerciții pentru dezvoltarea creativității, s-au observat foarte ușor elementele de originalitatea, sensibilitate, distribuirea armonioasă și echilibrată a materialelor.
Dacă la eșantionul experimental, marea majoritate a copiilor au reușit să dovedească elemente de creativitate în realizarea lucrărilor, la eșantinul de control am sesizat că nu toți copiii au îndeplinit în totalitate sarcinile de lucru, lucrările au fost sărace în conținut, dovedindu-se lipsa de creativitate în realizarea sarcinilor cu materiale din natură.
Comparând rezultatele obținute de cele două eșantioane, putem aprecia că, marea majoritate a copiilor din eșantionul experimental se află la un nivel ridicat de creativitate, în timp ce, la copiii din eșantionul de control s-a simțit lipsa amprentei puse pe creativitatea copiilor.
III.8 Analiza, prelucrarea și interpretarea datelor obținute
În această etapă am analizat comparativ rezultatele obținute la testul inițial la cele două grupe , experimentală și de control, după cum urmează:
Rezultatele obținute în urma pretestului au fost asemănătoare la cele două eșantioane de copii.
Eșantionul experimental
Opt copii combină materialele primite, alternând floricelele cu bulinele și în același timp alternând și culorile, iar în mijlocul chenarului au reușit să îmbine materialele din natură pentru a realiza o floare cu 5-6 petale; 10 copii combină materialele primite, alternând floricelele cu bulinele, dar nu și culorile, iar în mijlocul chenarului realizează o floare din frunze cu 3-4 petale; doi copii întâmpină greutăți în alternarea materialelor și culoilor, ca și în realizarea florii din materiale din natură.
La această probă, 7 copii selectează și înșiră corect materialele alternându-le după formă (mărgea, boabă de fasole, boabă de porumb; 11 copii combină materialele primite fără a ține cont de alternarea materialelor, iar doi copii înșiră doar un singur fel de material- mărgele.
Eșantionul de control
1. Șapte copii combină materialele primite, alternând floricelele cu bulinele și în același timp alternând și culorile, iar în mijlocul chenarului au reușit să îmbine materialele din natură pentru a realiza o floare cu 5-6 petale; 11 copii combină materialele primite, alternând floricelele cu bulinele, dar nu și culorile, iar în mijlocul chenarului realizează o floare din frunze cu 3-4 petale; doi copii întâmpină greutăți în alternarea materialelor și culorilor, ca și în realizarea florii din materiale din natură.
2. La această probă, 7 copii selectează și înșiră corect materialele alternându-le după formă (mărgea, boabă de fasole, boabă de porumb); 10 copii combină materialele primite fără a ține cont de alternarea materialelor, iar trei copii înșiră doar un singur fel de material ( mărgele).
TEST INIȚIAL
Tabelul nr 2. Rezultatele obținute de cele două eșantioane la testul inițial
Se poate observa din tabelul nr.2, că cele două grupe de preșcolari, eșantionul experimental și eșantionul de control, posedă deprinderi și abilități creative aproximativ asemănătoare.
Analizând rezultatele obținute în urma aplicării testelor inițiale, putem aprecia că, în general, la intrarea în grupa mare, majoritatea copiilor din cele două eșantioane au formate deprinderile practice de lucru, utilizează corect instrumentele de lucru și manifestă unele abilități creative.
Se poate aprecia că, din cei 40 copii testați, 15 copii manifestă abilități creative mai accentuate, demonstrând fluiditate, flexibilitate, imaginație, originalitate și elaborare; 21 copii manifestă unele elemente de creativitate, cum ar fi flexibilitatea, imaginația și elaborarea, iar 4 copii, deși au deprinderi de lucru, nu-și manifestă creativitatea, având nevoie de sprijin din partea educatoarei.
Rezultatele obținute ne demonstrează că, majoritatea copiilor au un real potențial creativ, au capacitatea de a manifesta abilități creative dacă le sunt create condițiile necesare, ceea ce ne încurajează în utilizarea materialului din natură în vederea stimulării creativității în activitățile pe care le vom desfășura la grupa mare, pe parcursul anului de cercetare.
Exprimate în procente, rezultatele obținute au fost următoarele:
Eșantionul experimental:
Proba 1: CCA 8 copii, 40%; CCD 10 copii, 50%; CCI 2 copii, 10%
Proba 2: CCA 7 copii, 35 %; CCD 11copii, 55%; CCI 2 copii, 10%
Eșantionul de control:
Proba 1: CCA 7 copii, 35%; CCD 11 copii, 55%; CCI 2 copii, 10%
Proba 2: CCA 7 copii, 35% ; CCD 10 copii, 50%; CCI 3 copii, 15%
Contabilizând rezultatele obținute la cele patru probe, rezultatele testării inițiale sunt următoarele:
Tabelul 3. privind interpretarea rezultatelor în urma testelor inițiale la eșantionul experimental după indicatorii intelectuali ai creativității
Eșantionul experimental: CCA- 37,50%; CCD- 47,61%; CCI- 20,89%
Diagrama 1. Rezultatele obținute de eșantionul experimental
Tabelul 4. privind interpretarea rezultatelor testelor inițiale la grupa de control, după indicatorii intelectuali ai creativității
Eșantionul de control: CCA- 35%; CCD- 52,50%; CCI- 13,50%
Diagrama 2 privind interpretarea rezultatelor testelor inițiale la grupa de control, după indicatorii intelectuali ai creativității
Grupul experimental a înregistrat progrese remarcabile pentru toți indicii creativității vizați de noi în determinarea nivelului potențialului creativ la vârsta preșcolară detașându-se considerabil, prin rezultatele obținute de grupul de control.
Considerăm astfel, că lucrând diferențiat cu grupul experimental, prin modificările introduse în desfășurarea experimentului, am reușit să ne atingem obiectivele propuse în cercetarea pedagogică.
Rezultatele obținute de grupul experimental demonstrează că strategia didactică (ce presupune un climat educațional dezinhibant, metode active și conduite didactice permisive, flexibile și deschise) este responsabilă pentru amplificarea creativității la preșcolari în domeniul activității practice, dar și în domeniul cognitiv prin îmbunătățirea și stimularea curiozității și a trebuinței de cunoaștere.
Atingerea obiectivelor propuse în cercetarea pedagogică au dus la validarea ipotezei de lucru a cercetării, confimând că, la vârsta preșcolară, stimularea creativității copilului în activității practice prin utilizarea materialului din natură poate fi abordată printr-o manieră interdisciplinară, în cadrul activităților pe domenii experiențiale, a activităților alese,, dar și a activităților opționale, care pot fi eficiente privitoare la educarea creativității la preșcolari
Diagrama de comparație 3. privind nivelul creativității în faza inițială, respectiv cea finală, la eșantionul experimental
Diagrama de comparație 4. privind nivelul creativității în faza inițială, respectiv cea finală, la eșantionul de control
Tabelul 5. Rezultatele pe care le-am obținut în urma posttestului sunt ilustrate în următoarele tabele: în etapa postestului
Eșantionul experimental Eșantionul de control
Contabilizând rezultatele obținute la cele trei probe, rezultatele posstestului sunt următoarele:
Eșantionul experimental: Eșantionul de control:
CCA-92,50%; CCD-7,50% CCA- 76,25%; CCD- 20 %; CCI- 3,75%
Diagrama 5. Rezultatele obținute la eșantionul experimental și la cel de control în etapa postestului
Analizând rezultatele obținute în cadrul etapei preexperimentale și postexperimentală la cele două eșantioane, putem constata următoarele:
În faza inițială, după cum reiese din diagrama 6 ( E.E- Eșantionul experimental; E.C-Eșantionul de control), nivelul de dezvoltare a creativității este asemănător.
Diagrama 6. Rezultatele obținute
În urma intervenției experimentale, după cum reiese din diagrama 7 constatăm progresul copiilor din eșantionul experimental cu privire la nivelul indicatorilor creativității în comparație cu copiii din eșantionul de control.
Diagrama 7
CAPITOLUL IV. CONCLUZII FINALE
“Copilăria este o lume de miracole și de uimire a creației scăldate în lumină, ieșind din întuneric, nespus de nouă și proaspătă și uluitoare. Copilăria se termină atunci când lucrurile încetează să ne mai mire.” Eugene Ionesco
Activitățile practice sunt poate cele mai îndrăgite de către copii, nu numai pentru bogăția și varietatea materialelor folosite, ci mai ales pentru rezultatele uimitoare obținute de copii în cadrul acestor activități. Prin intermediul activităților practice, copiii pătrund într-o lume aparte, plină de forme și culori, unde își pot dezvolta sensibilitatea și pot da frâu liber imaginației creatoare.
Sensibilitatea specifică preșcolarilor de dă posibilitatea de transmitere și receptare conștientă a unor conținuturi emoționale cu ajutorul îmbinării materialelor din natură. În activitatea de inițiere în lumea spectaculoasă a activităților practice cu materiale din natură, nu există rețete; există doar o permanentă descoperire a sufletului copilului care este deschis către lumea înconjurătoare și care vede lumea în culorile pure și ancestrale așa cum noi adulții nu o mai putem vedea.
Copiii sunt fermecați de tot ce mișcă în jurul lor, de tot ce sclipește, de tot ceea ce le poate încânta văzul, auzul, sufletul neprihănit. Orice adiere vântului, căderea lină a unei frunze, forma ciudată a unei crenguțe, zumzetul albinilor, zborul fluturașilor, gingășia florilor sunt tot atâtea momente în care copilul descoperă, experimentează, cercetează, află.
„Copilul este aidoma albinei care adună nectarul pentru a face miere. Copilul preface totul în miere”, spunea Antoine de Saint Exupery. Deci, copilul poate transforma tot ce atinge dacă este îndrumat cu dragoste, grijă și atenție, iar educatoarea este aceea care poate sprijini această explozie creativă care sălășuiește în stare latentă în fiecare copil.
Dezvoltarea potențialului creativ nu se realizează de la sine. Este nevoie de acțiuni organizate și continue de activare și stimulare a potențialului creativ, care să folosească o strategie didactică ce promovează învățarea creativă, activă, bazată pe problematizare, descoperire, explorare, fapt care favorizează formarea sensibilității copilului față de probleme, dezvoltă capacitatea anticipativă, gândirea divergentă. În acest sens, utilizarea unor tematici creative cât mai diversificate se dovedește a fi necesară și benefică.
Ca urmare a cercetării pedagogice desfășurate privind educarea creativității la preșcolari prin intermediul materialului din natură ca modalitate de realizare a activităților practice, putem concluziona:
Activitatea practică bazată pe utilizarea materialului din natură poate contribui în mod substanțial la dezvoltarea creativități copilului de vârstă preșcolară;
În realizarea unor obiecte din materiale din natură, copiii își pot dezvolta potențialul creativ, gândirea creativă, simțul practic și simțul estetic;
Prin acest tip de activități, copiii descoperă modele și subiecte noi și creează compoziții originale prin combinarea tehnicilor învățate, a materialelor naturale, a formelor diferite, a culorilor, ținând cont de armonia și acordurile cromatice.
Activitatea practică bazată pe materialul din natură contribuie la schimbarea atitudinii copilului față de natură, devin mai responsabili față de mediu și îl cunosc mai bine;
Strategia didactică ce permite activarea și stimularea potențialului creativ al copilului preșcolar este bazată pe problematizare, explorare, descoperire și favorizează formarea sensibilității copilului, a personalității creative a acestuia.
Conduita didactică este unul din factorii care asigură declanșarea potențialului creativ al copilului.
Stimularea creativității se realizează pe baza unor modele de exersare și antrenare creativă, concrete.
Abordarea interdisciplinară a unor conținuturi didactice favorizează combinările neobișnuite dintre cunoștințe, priceperi, deprinderi și atitudini, fiind eficientă în educarea creativității preșcolarilor.
Potențialul creativ al preșcolarului poate fi valorificat și îmbogățit prin conținutul procesului instructiv-educativ din grădiniță.
Modalități de diseminare a rezultatelor
Activitatea de cercetare va putea fi valorificată și popularizată în următoarele forme:
mese rotunde, sesiuni de comunicări științifice, simpozioane;
articole în reviste de specialitate;
lecții deschise în cadrul comisiilor metodice și al cercurilor pedagogice;
postarea pe site-ul www.didactic.ro.
Originalitatea cercetării și punctele sale tari
Rezultatele cercetării au fost analizate, prelucrate, interpretate, în scopul eficientizării modalităților operaționale de utilizare personalizată a materialului din natură în cadrul activităților practice, folosite în scopul creșterii randamentului activității desfășurate. Apicațiile practice s-au desfășurat în studiul unei discipline de importanță deosebită pentru dezvoltarea indicatorilor creativității la vârsta preșcolară (fluiditate, flexibilitate, originalitate, sensibilitate).
În urma realizării cercetării s-au elaborat concluziile, respectiv s-a stabilit faptul că ipoteza cercetării s-a confirmat: creșterea indicatorilor creativității copiilor din eșantionul experimental se pot atribui variabilelei independente- folosirea sistematică a materialului din natură în activitățile practice, în vederea stimulării creativității copiilor de grupă mare.
Rezultatele cercetării permit punerea în valoare cu adevărat în practica efectivă, prin popularizarea sub diferite forme (menționat mai sus).
Limite ale cercetării/ Puncte slabe
S-au utilizat doar câteva materiale din natură, ceea ce nu permite stabilirea cu exactitate a efectelor individuale a utilizării materialului din natură în dezvoltarea indicatorilor creativității;
Utilizarea materialelor din natură a scos în evidență și anumite limite ale acestora: nu întotdeauna pot fi utilizate cu maximă eficiență ( frunzele, de exemplu, sunt casabile și greu de mânuit).
Deschideri spre alte teme de cercetare
Cercetări cu teme identice, axate pe alte eșantioane de conținut, care să identifice unele aspecte didactice relevante în predare, învățare și evaluare;
Cercetări care să stabilească efectele individuale ale utilizării materialului din natură în activitatea practică;
Cercetări care să stabilească domeniile de activitate cu care se combină cel mai bine activitățile practice cu materiale din natură.
BIBLIOGRAFIE
Amando Gilles , Andre Guittet, (2007) Psihologia comunicării în grupuri traducere de Gabriela Sandu Ed. Polirom , Iași
Avram, Iftimia; Sărmășan, Eva; Kovacs, Iulia; Nagy, Zita (2ooo), Cartea educatoarei- Ghid practic-aplicativ, Tg. Mureș
Bocoș, M.; Catalano, H.; Avram, I.; Someșan, E. (coord.) (2009), Pedagogia
învățământului preșcolar. Instrumente didactice, Editura Presa Universitară
Clujeană, Cluj-Napoca
Bocoș, M.; Catalano, H. (coord.) (2008), Pedagogia învățământului primar și preșcolar, Volumul 1 – „Cercetări-acțiune”, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Bocoș, M.; Stan, C.; Manea, A.D. (coord.) (2008), Educație și instrucție în școala contemporană, Editura Eikon, Colecția Universitas, Seria Pedagogie, Cluj-Napoca
Bocoș, M.; Stan, C.; Someșan, E. (coord.) (2008), Strategii didactice activizante în învățământul preșcolar și primar, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca
Bocoș, M.; Someșan, E., Kereki, M.; Cioată, P. (coord.) (2007), Creativitate și inovație în învățământul preșcolar și primar, Editura Edu, Târgu-Mureș
Bocoș, M. (2007), Teoria și practica cercetării pedagogice, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj Napoca
Bonchiș, E., (1998) Copilul și copilăria, Oradea, Ed. Imprimeriei de Vest
Bontaș, I., (1994) Pedagogie, București, Ed. All
Berdiaev, N.(1992), Sensul creației, București: Editura Humanitas
Călin, M., (1996) Teoria educației, București, Ed. All
Căpâlneanu, I (1981), Inteligență și creativitate, București: Editura Militară
Chateau, J., (1967) Copilul și jocul,București, E.D.P.
Chiș, V., Albulescu, I., (2010), Cercetări și aplicații în științele educației, Colecția Științele educației, Cluj Napoca
Chiș, V. (2001) Activitatea profesorului între curriculum și evaluare, Editura PUC, Cluj-Napoca
Chiș, V. (2002) Provocările pedagogicei contemporane, Editura PUC, Cluj-Napoca
Constantinescu, N., Dobre, A., (2001) Etnografie și folclor românesc, București, Ed. Fundației România de Mâine
Cucoș, C., Educația. Dimensiuni culturale și interculturale, Iași, Ed. Polirom
Cucoș, C., (2000) Pedagogie, Iași, Ed. Polirom
Cury, A (2005), Părinți fericiți, profesori fascinanți, București: Editura For You
Dima, S., (1991) Copilăria, fundament al personalității, București, Ed. Revista Învățământului Preșcolar
Drăgan, I., Nicola, I., (1993) Cercetarea psihopedagogică, Tîrgu-Mureș, Ed. Tipomur
Glava, Adina; Glava, Cătălin (2002), Introducere în pedagogia preșcolară, Editura Dacia, Cluj Napoca
Dulamă, E. M., Ilovan O. R.(2010), Știință, creativitate și abilități practice, Cluj: Presa Universitară Clujeană
Dulamă, E. M., Crișan, G. I.(2012). Obiecte din materiale naturale, Cluj: Presa Universitară Clujeană
Goleman, D.(2007). Inteligența emoțională, București: Editura Curtea Veche
Levy-Leboyer, B. (1999). Creativitate în Daron și F. Parot, Dicționar de psihologie. București: Editura Humanitas
Ionescu, M.; Radu, I. (coord.) (2001), Didactica modernă, ediția a II-a, revizuită, Editura Dacia,Cluj-Napoca
Moraru, I. (1980). Un model epistemologic-psihologic al creativității, București: Editura Științifică și Enciclopedică
Nicola, I (2003). Tratat de pedagogie școlară, București: Editura Aramis
Roco, M. (1979). Creativitatea individuală și de grup, București: Editura Academiei R. S. R.
Roșca, Al. (1972). Creativitatea, București: Editura Enciclopedică Română
Roșca, Al. (1981). Creativitatea generală și specifică, București: Editura Academiei R. S. R.
Roșca, A. Marcu, V. (2003). Aplicații cu materiale din natură. București: Editura Aramis
Sternberg, R. J. And Lubart, T. I. (1999). The concept of creativity: Prospect and paradigms, In R. J. Sternberg, Creativity hand book, New York: Canbridge University Press
Stoica, Ana (1983). Creativitatea elevilor. Posibilități de cunoaștere și educare. București: Editura Didactică și pedagogică
Șchiopu, U. (coord) (1997). Dicționar enciclopedic de psihologie. București: Editura Babel
Vrabie, D. (2002). Psihologia educației. Galați: Editura Geneze
XXX, (2009), Curriculum pentru învățământul preșcolar, București: Editura Didactica Publishing House.
ANEXE
ANEXA 1
ANEXA 2
ANEXA 3
ANEXA 4
ANEXA 5
ANEXA 6
ANEXA 7
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE: MOLDOVAN Valentina
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița Frata
GRUPA MARE
DATA:16.10.2013
ARIA CURRICULARĂ: Domeniu Om și Societate
OBIECTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Activitate practică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activități cu materiale din natură
SUBIECTUL: Floarea din boabe de porumb
OBIECTIV FUNDAMENTAL: formarea priceperilor și deprinderilor referitoare la selectarea, asamblarea și lipirea boabelor de porumb pe suprafața dată
CATEGORIA DE LECȚIE: formare de priceperi și deprinderi practice
VARIANTA DE LECȚIE: bazată pe activități creatoare
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: Să descrie materialele de lucru și modul corect de utilizare al instrumentelor, în condițiile examinării lor;
O2: Să precizeze etapele de realizare a lucrării pe baza unei flori model;
O3: Să realizeze lucrările ținând cont de etapele de lucru și de criteriile de analiză stabilite
O4: Să analizeze lucrările pe baza criteriilor stabilite în prealabil
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Tipul de experiență de învățare: creatoare
Sistemul metodologic: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă
Sistemul mijloacelor de învățământ: lucrare model, suport de lucru: floare din carton, boabe de porumb de două culori, aracet, Zâna Toamna
Forme de organizare a activității copiilor: frontal, individual
RESURSE:- Oficiale:Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani) MECT, 2008
-Pedagogice: Mușata Bocoș, Dana Jucan- Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura Paralela 45, Pitești, 2007
-Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar, nivel 5-5 ani
-Umane: 20 copii preșcolari
-Spațiale: sala de grupă
-Temporale: 30 min
EVALUARE: proba practică, observarea sistematică
PROIECT DIDACTIC
EDUCATOARE: MOLDOVAN Valentina
UNITATEA DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Grădinița Frata
GRUPA MARE
DATA:13.11.2013
ARIA CURRICULARĂ: Domeniu Om și Societate
OBIECTUL DE ÎNVĂȚĂMÂNT: Activitate practică
UNITATEA DE ÎNVĂȚARE: Activități cu materiale din natură
SUBIECTUL: Chipul meu
OBIECTIV FUNDAMENTAL: formarea priceperilor și deprinderilor referitoare la selectarea, asamblarea și lipirea pozei, a frunzelor presate pentru a realiza un tablou
CATEGORIA DE LECȚIE: formare de priceperi și deprinderi practice
VARIANTA DE LECȚIE: bazată pe activități creatoare
OBIECTIVE OPERAȚIONALE:
O1: Să descrie materialele de lucru și modul corect de utilizare al instrumentelor, în condițiile examinării lor;
O2: Să precizeze etapele de realizare a lucrării pe baza unei lucrări model;
O3: Să realizeze lucrările ținând cont de etapele de lucru și de criteriile de analiză stabilite
O4: Să analizeze lucrările pe baza criteriilor stabilite în prealabil
STRATEGIA DIDACTICĂ:
Tipul de experiență de învățare: creatoare
Sistemul metodologic: conversația, explicația, demonstrația, exercițiul, munca independentă
Sistemul mijloacelor de învățământ: lucrare model, foi de hârtie, poza portret a fiecărui copil decupată pe conturul capului), frunze presate, aracet, Zâna Toamna
Forme de organizare a activității copiilor: frontal, individual
RESURSE:- Oficiale: Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani) MECT, 2008
-pedagogice: Mușata Bocoș, Dana Jucan- Teoria și metodologia instruirii. Teoria și metodologia evaluării, Editura Paralela 45, Pitești, 2007
-Suport pentru aplicarea noului curriculum pentru învățământul preșcolar, nivel 5-5 ani
-umane: 20 copii reșcolari
-spațiale: sala de grupă
-temporale: 30 min
EVALUARE: proba practică, observarea sistematică
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: STIMULAREA CREATIVITĂȚII PRIN UTILIZAREA MATERIALULUI DIN NATURĂ ÎN CICLUL PREȘCOLAR [310480] (ID: 310480)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.