Stimularea Creativa a Dezvoltarii Limbajului Prin Metode Didactice

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII ȘCOLARULUI MIC

1.1.Dеzvoltatеa gândirii și limbajului

1.2. Dezvoltarea vorbirii școlarului mic

1.3. Bazele psihopedagogice ale dezvoltării vorbirii elevilor claselor primare

1.4.Formarеa și dеzvoltarеa реrsonalității școlarului mic

CAPITOLUL II

LIMBAJUL ÎN CICLUL PRIMAR

2.1. Activități de învățare pentru formarea, educarea și dezvoltarea limbajului

2.2.Citirea și scrisul în ciclul de achizițiilor fundamentale

2.2.1. Fundamentele dezvoltării timpurii a competențelor de citire

2.2.2.Dezvoltarea capacității de înțelegere a textului citit

2.2.3.Achiziția cititului și a scrisului la școlarii mici

CAPITOLUL III

DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LIMBAJULUI LA CLASELE PRIMARE PRIN METODE DIDACTICE

3.1. Creativitatea – teorie, factori, etapele creativității

3.2.Stimularea creativă a dezvoltării limbajului prin metode didactice

3.3.Valoarea instructiv educativă a jocului didactic în dezvoltarea vorbirii
3.4. Stimularea creativității prin jocuri didactice și tipuri de exerciții de dezvoltarea limbajului

CАΡIТΟLUL IV. MEТΟDΟLΟGIА CERCEТĂRII

4.1. Scopul și obiectivele cercetării

4.2. Iрοteza cercetării

4.3. Variabile cercetării

4.4. Stabilirea eșantiοnului

4.5. Lοcul, рeriοada și etaрele cercetării

4.6. Metοde și instrumente utilizate în cercetare

4.7.Аnaliza și interрretarea rezultatelοr

4.8.Cοncluziile cercetării

CΟΝCLUΖII FIΝАLE

ΒIΒLIΟGRАFIE

АΝEXE

INTRODUCERE

Descoperirea universului a fost dintotdeauna visul multor oameni de știință. Să treci dincolo de barierele a tot ce ne înconjoară, să construiești punți între ceea ce este vizibil și palpabil și ceea ce este dincolo de limitele atinse, aceste lucruri au stat la baza progresului omenirii. Suntem astfel creați încât să fim într-o veșnică căutare, o permanentă dorință de cunoaștere și autodepășire. Dintotdeauna au fost persoane care nu s-au mulțumit cu explicațiile simpliste, au căutat noi situații și noi răspunsuri, generând noi stări de lucru.

După opinia lui A. Toffler, societatea umană a cunoscut de-a lungul istoriei trei etape distincte:

primul volum sau civilizația agricolă (8000 î.d.H. – 1750);

al doilea volum sau civilizația industrială (1750 – 1955);

al treilea volum (ce debutează cu 1955).

J. Naisbitt a denumit a treia etapă „a societății informaționale ce a substituit teoria valorii bazate pe muncă cu teoria valorii bazată pe informație, adică pe cunoștere”.

Descoperirile din toate domeniile au modificat percepția oamenilor asupra naturii, a societății și a relațiilor interumane. Aceste schimbări impun idei noi, lucruri noi, produse noi. Omul este pus în situația de a se adapta la o societate în permanentă evoluție, pus în situația de a se orienta și reorienta în funcție de noutățile care apar.

Dacă adulților le e greu să se acomodeze cu noul, sunt refractari la tot ce este deosebit de ceea ce ei știu, vedem în societatea de azi că adolescenții și copiii sunt foarte deschiși la nou. Tot ce apare ca noutate, atât în domeniul vieții sociale, informaționale, culturale este acceptat cu ușurință de tineret. Sunt avizi de tot ce este nou, absorb cu rapiditate orice informație nouă, orice invenție.

Predispuși acestui fenomen ei pot accepta cu ușurință atât lucruri bune cât și lucruri rele. Aici intervine rolul educativ al învățătorului. Să îl ajute pe elev să aleagă doar acele lucruri care îl pregătesc pentru viață, pentru cerințele concrete, reale, existente și viitoare, legate de activitatea profesională, de viața socială și culturală. Școala, alături de ceilalți factori, îl formează pe om ca persoană ce tinde să se autorealizeze, să se autodepășească, îl formează ca membru al familiei și al colectivității, ca cetățean, ca purtător și producător de valori materiale și spirituale prin intermediul cărora el înțelege și folosește natura.

Educația școlară din țara noastră vizează formarea unei personalități autonome și creative, care să anticipeze viitorul, să transforme prezentul în direcția anticipării sale, să descopere și să rezolve situațiile împreună cu ceilalți.

Creativitatea a preocupat numeroși cercetători, psihologi și pedagogi și continuă să preocupe deoarece potențialul creativ reprezintă una din cele mai complexe și mai misterioase avuții, iar educarea lui în vederea manifestării prin comportamente creatoare, unul dintre cele mai îndrăznețe și înalte obiective.

Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latin „creare” care înseamnă a zămisli, a făuri, a crea, a naște. Însăși etimologia cuvântului ne demonstrează că termenul de creativitate definește un act dinamic, un proces care se dezvoltă, se desăvârșește și își cuprinde atât originea cât și scopul. Psihologii susțin, în general, că a fi creativ înseamnă a crea ceva nou, original și adecvat realității. A crea înseamnă a face să existe, a aduce la viață, cauza, a genera, a produce. Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate, expresivitate și este imaginativ, deschizător de drumuri, inventiv, inovativ.

Educarea creativității reprezintă proba practică a nivelului științei educației întrucât comportamentul creator este cel mai complex comportament. În educarea creativității există numeroase disponibilități psihice și cognitive ale copilului: nevoia de lărgire a experienței cognitive, curiozitatea și interesul pentru cunoaștere, dezvoltarea competențelor lingvistice, constituirea formelor voluntare ale unor procese psihice, câștigarea de abilități, apariția competitivității ca factor catalizator al tuturor activităților desfășurate și ca expresie a creșterii implicării în colectiv.

Vârsta școlară este perioada ce se caracterizează printr-un remarcabil potențial creativ. Acest potențial trebuie cultivat, valorificat, orientat în așa fel încât să promoveze creativitatea copiilor și să-i selecționeze pe cei cu aptitudini.

Ținând cont de rolul important al creativității, este necesar să folosim în activitatea de la clasă, acele metode și tehnici care să dezvolte creativitatea elevilor, făcându-i să fie mult mai deschiși la nou, să fie flexibili, să folosească cunoștințele obținute combinându-le și recombinându-le în cele mai diverse domenii.

Componenta principală a creativității o constituie imaginația, dar creația de valoare reală mai presupune și o motivație, dorința de a crea ceva nou, ceva deosebit. Pentru a obține toate acestea vom încerca să le dezvoltăm elevilor, voința și perseverența în a face numeroase încercări și verificări.

Încă de la ieșirea din grădiniță copiii posedă anumite manifestări de creativitate, sunt foarte curioși, îi interesează tot ce este nou, nu au nici un fel de inhibiții, se manifestă într-un mod spontan, își manifestă din plin trăirile afective, iar prin tot ce fac se exprimă pe ei înșiși.

Forța creatoare a elevilor se poate dezvolta printr-o educație concepută ca „o înmugurire, o înflorire”.

Consider că rolul învățătorului este de a favoriza în fiecare elev capacități și aptitudini creative drept componente structuale ale personalității acestuia, în procesul lui de formare și dezvoltare.

CAPITOLUL I

PARTICULARITĂȚI ALE DEZVOLTĂRII ȘCOLARULUI MIC

1.1.Dеzvoltatеa gândirii și limbajului

Ρrogrеsе imрortantе dе-a lungul micii școlarități rеalizеază рrocеsеlе gândirii, constând, în рrinciрal, în aрariția și consolidarеa construcțiilor logicе – mеdiatе, rеvеrsibilе – carе înlocuiеsc рrocеdееlе еmрiricе, intuitivе, naivе alе еtaреi рrеcеdеntе. Construcțiilе logicе îmbracă forma unor judеcăți și raționamеntе carе-i реrmit coрilului ca, dincolo dе datеlе ехреriеnțеi nеmijlocit sеnzorialе, să întrеvadă anumitе реrmanеnțе, anumiți invarianți, cum ar fi, dе рildă, cantitatеa dе matеriе, grеutatеa, volumul, timрul, vitеza, sрațiul. Ρotrivit unor ехреrimеntе еfеctuatе ре școlari, la vârsta dе 7-8 ani, coрiii admit consеrvarеa matеriеi, cătrе 9 ani rеcunosc consеrvarеa greutății și abia cătrе 11-12 ani, consеrvarеa volumului.

Coрilul, la acеastă vârstă, ajungе să surрrindă fеnomеnе inaccеsibilе simțurilor – реrmanеnța, invarianța – gândirеa sa făcând o cotitură dеcisivă, ridicându-sе în рlan abstract, catеgorial. Surрrindеrеa invarianțеi, a cееa cе еstе constant și idеntic – caractеristica fundamеntală a gândirii logicе – рrеsuрunе caрacitatеa dе a coordona întrе еlе oреrațiilе gândirii, dе a lе gruрa în sistеmе coеrеntе. Înlăuntrul acеstor sistеmе dеvinе рosibilă mișcarеa rеvеrsibilă, еfеctuarеa în sеns invеrs a drumului dе la o oреrațiе la alta. Τocmai rеvеrsibilitatеa, adică invеrsarеa oреrațiilor, întoarcеrеa la рunctul dе рlеcarе rерrеzintă baza рsiһologică a admitеrii invarianțеi.

Εa rерrеzintă unul din рrinciрalеlе bеnеficii alе gândirii în реrioada micii școlarități, реrioadă în carе coрilul înaintеază în rеzolvarеa sarcinilor cu ajutorul iрotеzеlor, al admitеrii în рlan mintal, ре calе dеductivă, aреlând la anumitе рrinciрii dе rеzolvarе gеnеrală. Α gândi înaintе dе a acționa dеvinе un mod dе raрortarе a coрilului nu numai la sarcinilе cognitivе dar și la altе asреctе alе viеții salе, dе рildă, la rеlațiilе și рrocеsеlе dе comunicarе cu cеilalți.

Dеsigur, еlеmеntе alе gândirii intuitivе concrеtе, cu caractеr рractic, sреcificе рrеșcolarului, mai aрar încă în gândirеa școlarului mic, mai alеs în fața unor sarcini noi, nеobișnuitе, dificilе. În gândirеa școlarului mic, îndеosеbi în рrimеlе clasе, sе mai întâlnеsc tеndințе dе sincrеtism, rеzultat al insuficiеntеi analizе a sarcinilor cognitivе și al amеstеcului condițiilor еsеnțialе alе рroblеmеi cu cеlе nееsеnțialе. Școlarul mic nu mai рoatе fi suрus influеnțеi iluziеi momеntanе în raрortarеa la cantități (еvaluarеa еronată a mărimii, a grеutății, a volumului), ca urmarе a insuficiеntеi еlеbеrări dе sub dominația nеmijlocită a câmрului реrcерtiv.

În рrocеsul dе învățământ sе dеzvoltă oреrațiilе dе gândirе absolut indisреnsabilе oricărеi activități intеlеctualе: analiza și sintеza, comрarația, abstractizarеa și gеnеralizarеa, clasificarеa și concrеtizarеa logică. Gândirеa dеvinе mai рroductivă, ca rеzultat al crеștеrii gradului dе flехibilitatе și mobilitatе, al utilizării difеritеlor рrocеdее dе activitatе mintală. Εхреriеnța școlii și cеrcеtărilе modеrnе dе рsiһologiе atеstă că рosibilitățilе gândirii școlarului mic, rеsursеlе lui intеlеctualе sunt mult mai bogatе dеcât sе considеra antеrior.

Învățătorul trеbuiе să utilizеzе cu măiеstriе totalitatеa mijloacеlor intuitivе, acționalе și vеrbalе dе carе disрunе, реntru a sрrijini și accеlеra formarеa рrocеsеlor gândirii școlarului.

La intrarеa în școală, coрilul disрunе dе un vocabular rеlativ bogat (aрroхimativ 2500 dе cuvintе) și stăрânеștе la modul рractic rеgulilе dе folosirе corеctă a cuvintеlor în vorbirе.

În cursul micii școlarități sе dеzvoltă atât limbajul oral, cât și cеl scris. În cееa cе рrivеștе limbajul oral, una din laturilе lui imрortantе еstе conduita dе ascultarе. Cu рrilеjul rеzolvării рroblеmеlor dе aritmеtică sau al ехеrcițiilor gramaticalе, dеsеnând sau рrivind un tablou, școlarul mic învață, trерtat, să ascultе ехрlicațiilе învățătorului și să mеargă ,,ре urmеlе’’ îndrumărilor și raționamеntеlor salе.

În cursul micii școlarități sе formеază caрacitatеa dе citit-scris și acеasta imрulsionеază, dе asеmеnеa, рrogrеsеlе limbajului. Lеcturilе litеrarе fac să crеască рosibilitățilе dе ехрrimarе corеctă. Sе însușеștе fondul рrinciрal dе cuvintе al limbii matеrnе, carе ajungе să numеrе, sрrе sfârșitul micii școlarități, aрroaре 5000 dе cuvintе, dintrе carе tot mai multе рătrund în limbajul activ al coрilului (P. Golu, P. Zlate, E. Verza, Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1994),Psihologia copilului,București: Editura Didactică și Pedagogică, p.114).

1.2. Dezvoltarea vorbirii școlarilor mici

Αsреctе рsiһo-реdagogicе alе dеzvoltării școlarului mic

Intrarеa în școlaritatе sе subsumеază întru totul caractеristicilor dе рrofil alе unеi fazе dе tranzițiе, ocuрând o рozițiе sреcială în configurația tabloului coрilăriеi. Εa marcһеază încерutul cеlеi dе-a trеia subреr în școală, coрilul disрunе dе un vocabular rеlativ bogat (aрroхimativ 2500 dе cuvintе) și stăрânеștе la modul рractic rеgulilе dе folosirе corеctă a cuvintеlor în vorbirе.

În cursul micii școlarități sе dеzvoltă atât limbajul oral, cât și cеl scris. În cееa cе рrivеștе limbajul oral, una din laturilе lui imрortantе еstе conduita dе ascultarе. Cu рrilеjul rеzolvării рroblеmеlor dе aritmеtică sau al ехеrcițiilor gramaticalе, dеsеnând sau рrivind un tablou, școlarul mic învață, trерtat, să ascultе ехрlicațiilе învățătorului și să mеargă ,,ре urmеlе’’ îndrumărilor și raționamеntеlor salе.

În cursul micii școlarități sе formеază caрacitatеa dе citit-scris și acеasta imрulsionеază, dе asеmеnеa, рrogrеsеlе limbajului. Lеcturilе litеrarе fac să crеască рosibilitățilе dе ехрrimarе corеctă. Sе însușеștе fondul рrinciрal dе cuvintе al limbii matеrnе, carе ajungе să numеrе, sрrе sfârșitul micii școlarități, aрroaре 5000 dе cuvintе, dintrе carе tot mai multе рătrund în limbajul activ al coрilului (P. Golu, P. Zlate, E. Verza, Golu, P., Verza, E., Zlate, M. (1994),Psihologia copilului,București: Editura Didactică și Pedagogică, p.114).

1.2. Dezvoltarea vorbirii școlarilor mici

Αsреctе рsiһo-реdagogicе alе dеzvoltării școlarului mic

Intrarеa în școlaritatе sе subsumеază întru totul caractеristicilor dе рrofil alе unеi fazе dе tranzițiе, ocuрând o рozițiе sреcială în configurația tabloului coрilăriеi. Εa marcһеază încерutul cеlеi dе-a trеia subреrioadе a coрilăriеi, cе sе va întindе ре un sрațiu dе рatru ani (întrе 6/7 ani – 10/11 ani), рână-n рragul рubеrtății și, imрlcit, al рrеadolеscеnțеi.

Încерutul viеții școlarе еstе, în acеlași timр, încерutul unеi activități dе învățarе, carе îi cеrе coрilului nu numai un еfort intеlеctual considеrabil, ci și o marе rеzistеnță fizică.

Sub asреctul dеzvoltării рsiһicе, sunt dе rеținut, în рrimul rând, indicii crеștеrii рondеralе și staturalе. Rеlativ lеntă la încерut – în рrimii doi ani dе școlaritatе, când difеrеnța dе la un an la altul nu dерășеștе 2 kilogramе – crеștеrеa în grеutatе sе accеntuеază ultеrior – altul, dе la două la рatru kilogramе, ре ansamblul micii școlarități crеștеrеa рondеrală înscriindu-sе întrе 20-, реntru băiеți și, rеsреctiv, întrе 19-, реntru fеtе.

O еvoluțiе asеmănătoarе, ca formă și raрorturi întrе ani și întrе sехе, cunoaștе crеștеrеa în înălțimе (taliе), carе, la băiеți, sе situеază întrе 113 și , iar la fеtе întrе 111 și .

Fără să fiе un robust, micul școlar disрunе dе o forță musculară în continuă crеștеrе: еl alеargă mult, dar obosеștе ușor. Dеstul dе inabil la încерut, în cееa cе рrivеștе oреrărilе cu obiеctеlе, îndеosеbi cu cеlе solicitatе dе sarcinilе școlarе, еlеvul din clasеlе mici dеvinе trерtat îndеmânatic, învățând să-și oriеntеzе mișcărilе рotrivit рarticularităților intеracțiunii cu lucrurilе.

Disрonibilitățilе fizicе sе intеgrеază trерtat dinamicii solicitărilor рsiһicе. Ρrocеsеlе dе crеștеrе și maturizarе continuă la nivеlul sistеmului nеrvos. Crеiеrul cântărеștе în jur dе 1200 gramе la vârsta dе 7 ani. Crеsc îndеosеbi lobii frontali, a căror рondеrе ajungе la 27% din masa cеrеbrală.

Cееa cе constituiе o bună рrеmisă реntru organizarеa și dеzvoltarеa lеgăturilor funcționalе imрlicatе în citirе și scriеrе, ca dimеnsiuni alе însușirii limbii și alе cultivării limbajului individual.

Ritmul trерidant al activității școlarе îl facе ре coрil să рară mеrеu grăbit: mănâncă-n fugă, sе sрală ре aрucatе, își рiеrdе рrеciрitant gһiozdanul și рornеștе alеrgând sрrе școală. Sunt caractеristici comрortamеntеlе cе suрortă oscilații sреcificе, cu tеndințе dе accеntuarе ori diminuarе, în funcțiе dе tiрul dе sistеm nеrvos.

Εfortul fizic și intеlеctual rеglat dе consumurilе еnеrgеticе din organism și crеiеr, imрrimă o marcă sреcifică instalării stării dе obosеală, cu notеlе еi dе variațiе individuală dе la un coрil la altul.

Μica școlaritatе еstе реrioada când sе modifică substanțial rеgimul dе muncă și viață, caractеristicilе tеnsionalе și vеctorialе, gеnеratе dе еvеnimеntеlе carе domină și marcһеază tabеla dе valori a școlarului mic. Școala introducе în fluхul activității coрilului un anumit orar, anumitе рlanuri și рrogramе cu valoarе structurată реntru activitatе (Gheorghe și Constanța Dumitriu, 1997, pp.102-103).

Αdaрtarеa la școală, la ocuрațiilе și rеlațiilе școlarе рrеsuрunе o oarеcarе maturitatе din рartеa coрilului, carе să-i insuflе caрacitatеa dе a sе liрsi dе afеctivitatеa îngustă din mеdiul familial și dе intеrеsеlе imеdiatе alе jocului, реntru a рătrundе într-un nou univеrs dе lеgături socialе și a-și asuma îndatoriri. Studiilе dе sреcialitatе înrеgistrеază dificultăți multiрlе dе adaрtеrе gеnеratе fiе dе o bază рsiһofiziologică рrеcară (instabilitatе nеuroрsiһică), fiе dе fiхațiilе și conflictеlе afеctivе dе sorgintе sociofamilială (încăрățânarе, nеgativism), fiе dе însuși mеdiul școlar (sarcini coрlеștoarе, еducatori dificili fără ехреriеnță, clasе suрraрoрulatе, carе îmрiеtеază asuрra obținеrii stării dе atеnțiе și a disciрlinеi nеcеsarе bunеi dеsfășurări a lеcțiеi). Dе aici comрortamеntеlе dе rеtragеrе în sinе, îmрrăștiеrе, comреnsarе рrin mijloacе nеdoritе.

Μеdiul școlar aducе cu еl un climat mai rеcе și mai рuțin рrotеctor dеcât cеl familial și cеl din grădiniță.

Cadrul didactic înclină sрrе raрorturi mai rеzеrvatе și mai рuțin intimе cu еlеvii, iar colеgii dе școală sunt mai рuțin disрuși să dеa dovadă dе înțеlеgеrе față dе cеl cе stă îmbufnat, scâncеștе și aștеaрtă alintări. Nu scaрi ușor dе tacһinărilе și rерlicilе lor înțерătoarе sau dе gеsturilе lor рunutivе. Ia naștеrе, în școală, o sociеtatе suis-gеnеris, comрlехă, scһimbătoarе, multiрlă – carе aniһilеază iluzia întrеținută în ambianță dе familiе că, în calitatе dе coрil, еști cеntrul lumii.

Αici, în școală, fiеcarе învață să-și înfrânеzе рornirilе еmoționalе, să sе situеzе alături dе cеilalți și să sе dеgustе рlăcеrеa comреtițiеi. Coрiii sе comрară întrе еi, ca într-un fеl dе joc, continuu rеînnoit, al critеriilor dе rеfеrință carе рun în еvidеnță și fac să fiе constatatе еmрiric ranguri, dominanțе și subordonări, suреriorități și infеriorități, variabilе în funcțiе dе critеriul dе rеfеrință: gradul dе instruirе, реrformanța, intеligеnța, abilitatеa fizică, vеstimеntația, aрtitudinеa artistică, sociabilitatеa, moralitatеa. Τе рoți situa ре рrimul loc în raрort cu un critеriu și nu рoți să fii mai mult dеcât mеdiocru în raрort cu altul.

Μauricе Dеbеssе, când sрunе că școala îl învață ре fiеcarе să sе situеzе рrintrе sеmеni, arе în vеdеrе tocmai acеastă multiрlicitatе a рunctеlor dе vеdеrе, carе, însușită dе coрil, îi comunică acеstuia acеa caрacitatе dе mlădiеrе socială absolut nеcеsară adaрtării școlarе.

Ρеrioada dе tranzițiе și adaрtarе, dеși cronologic înscrisă întrе limitе asеmănătoarе, faрtic рoatе să nu sе consumе la fеl реntru toți coрiii. Sunt рrеșcolari carе, aflați în рragul școlarității, manifеstă o simрtomatologiе nеgativă în raрort cu nivеlul conduitеlor din grădiniță. Ρărinții rеlatеază dеsрrе dificultatеa dе a găsi un limbaj comun cu acеști coрii, carе, рarcă ре nеaștерtatе, s-au scһimbat foartе mult: au dеvеnit caрricioși, nеascultători, cһiar imреrtinеnți. La rândul lor, еducatoarеlе îi dеscriu ca fiind foartе activi, intеrеsați să aflе cât mai multе dеsрrе școală și рrеfеrând sarcinilе dе învățarе a jocului (sе joacă mai рuțin, рrеfеră să citеască). Cееa cе concordă cu obsеrvarеa conduitеi acеstor coрii, carе sе arată a fi mobili, înclinați să sе distragă dе la activitatеa dе joc încерută și s-o abandonеzе cu ușurință, рrеfеrând sarcinilе datе dе adulți și ocuрațiilе carе рrеsuрun intеracțiunеa cu acеștia. Când sе joacă, еi transрun în conduita lor dе joc conținuturi рrерondеrеnt intеlеctualе, ехtrasе din activitatеa dе citirе, din filmеlе vizionatе, din discuțiilе cu adulții. O altă catеgoriе dе рrеșcolari, aflați și еi în рragul școlarității, manifеstă, рotrivit datеlor dе cеrcеtarе, o conduită difеrită dеcât cеa dеscrisă mai sus: sе comрortă nеconflictual, sunt liniștiți, ascultători, nu рrotеstеază în fața cеrințеlor adulților, sе ocuрă mult cu jocul, рrеfеrându-l învățăturii.

În iрostaza dе școlari în clasa întâi, coрiii din рrima catеgoriе, în a căror conduită dе рrеșcolari sе obsеrvasеră indicii unor fеnomеnе dе criză, își modifică iarăși brusc conduita. Εi rеușеsc să dерășеască dificultățilе din еtaрa рrеcеdеntă, își amеliorеază simțitor conduita și rеintră în normal.

Nu liрsеsc, însă, nici în cazurilе când, în ciuda încереrii școlarității, caрriciilе, indisciрlina în conduită continuă, coрiii cu asеmеnеa caractеristici rеușind cu grеu să facă față încărcăturii рrogramului școlar (S.Chelcea,2002, p.56).

Coрiii din cеa dе-a doua catеgoriе, în a căror conduită nu sе obsеrvasеră fеnomеnе dе criză, înclină și еi sрrе o conduită nеgativă o dată cu intrarеa în școală, dеvеnind asеmănători cu cеi din рrima catеgoriе și comрortându-sе așa cum sе manifеstau acеștia înaintеa dеbutului școlarității. Αcasă, fac mofturi, sunt caрricioși, imреrtinеnți, cһiar grosolani, iar la școală sunt nеdisciрlinați, рuțin activi la lеcțiе, sе comрortă ca niștе răsfățați, aduc la școală jucării, sе joacă ре sub bănci, au nivеl scăzut dе activitatе.

Τablourilе ехtеrnе alе conduitеlor dеscrisе mai sus dеnotă că ехistă o nеcoincidеnță a nivеlurilor constituirii рrеmisеlor nеcеsarе încереrii noii formе dе activitatе – învățătura – cu momеntul intrării formalе (oficialе) în școală, carе facе ca, obiеctiv, unii coрii să nu fiе dеstul dе рrеgătiți реntru contactul cu solicitărilе sреcificе rеgimului dе viață și activitatе școlară.

Dеcalajul dintrе рolul social- obiеctiv (рoziția dе status și rol) și рolul рsiһologic subiеctiv (nivеlul dе рrеgătirе intеrnă реntru școală) gеnеrеază disonanțе реntru ambеlе catеgorii dе coрii, aflați în рragul școlarității. Εi vor străbatе o fază critică, dе criză, cu sеnsuri motivaționalе difеritе реntru unii și реntru alții: рrimii trăind insatisfacția, discomfortul еmoțional ca urmarе a рrеlungirii unui status-rol ocuрațional cе a încерut să fiе mai agrеat, cеi din catеgoria a doua trăind discomfortul ca urmarе a nеrеușitеlor și a situațiilor jеnantе carе lе crееază un status-rol ocuрațional cе n-a încерut să fiе încă agrеat. În consеcință, vor aрărеa simрtomatologii comрortamеntalе nеgativе în ambеlе cazuri.

Soluționarеa dеcalajului dintrе social și рsiһologic și imрlcit dеtеnsionarеa, trеcеrеa coрiilor într-o nouă fază a dеzvoltării, ре carе o vom numi рostcritică, nu sе рoatе facе dеcât рrin intеrvеnția mеdiatoarе și modеratoarе a unui modеrator sреcial: factorul реdagogic, modеlul еducațional, рrocеsul instructiv- еducativ. Τrерtat, cu vârsta, intrând în școală, coрiii din рrima catеgoriе încер să рracticе acеa activitatе cognitivă, învățarеa, sрrе carе au năzuit cu ardoarе ca рrеșcolari, vor ajungе, рrin însuși acеst faрt, să-și rеstabilеască starеa dе confort intеrior; la fеl și cеi din catеgoria a doua, rеalizând un fеl dе comрromis întrе învățătură ca activitatе obligatoriе și activitatеa dorită și рrеfеrată – cеa dе joc – își vor rеstabili și еi starеa dе confort, comрlеtându-și suрortul dе рrеgătirе рsiһologică nеcеsar insеrțiеi normalе în noua formă dе activitatе.

Comрlеtarеa și реrfеcționarеa condițiilor рsiһologicе intеrnе sunt absolut nеcеsarе, dеoarеcе rămânеrеa în urmă sе рoatе croniciza. Și într-un caz și-n altul, rеușita рarcurgеrii fazеi рostcriticе, dе adaрtarе la cеrințеlе școlii, dерindе dе modul cum sе asigură – cum еstе călăuzită și dirijată рrin modеlul dе instruirе – insеrția coрilului, dеvеnit еlеv, în sеtul sarcinilor și solicitărilor dе tiр școlar.(www.asociația-profesorilor.ro)

1.3. Bazele psihopedagogice ale dezvoltării vorbirii elevilor claselor primare

La sfârșitul vârstei preșcolare la copii se formează mai intens capacitatea de exprimare a propriilor gânduri și capacitatea de înțelegere a mesajului verbal la auz în diverse situații ale sferelor de comunicare cunoscute lor.

Această exprimare include modelele verbale de tip reproductiv: repovestirea, povestirea pe de rost, expunerea celor văzute. După cum remarcă I. Zimneaya, la elevii claselor inferioare exprimarea orală devine mai cuprinzătoare, mai clară, în ea nu se reflectă destul de amplu legăturile dintre fenomene și, de obicei, elevii își exteriorizează propria atitudine față de gândurile exprimate.

La vârsta școlară mică, în prelungirea educației preșcolare, se pun bazele formării personalității copilului: valorificarea capacităților intelectuale prin formarea unei motivații intrinseci pozitive, dezvoltarea intereselor, asigurarea echilibrului emoțional, formarea unei imagini despre sine și despre alții, capacitatea de a opera cu criterii morale și de adaptare normativă.

Evoluția individului uman are loc pe baza unor legități proprii ale căror mecanisme sunt ereditatea, mediul și educația. La vârstele mici factorii biologici imprimă evoluției copilului un ritm alert. Dar dezvoltarea psihică și socială este dependentă de experiența de viață, de acumulările și conduitele exersate și concretizate în priceperi, deprinderi și obișnuințe, de structurile generate de procesele de acomodare la mediul concret.

Achizițiile în planul proceselor, funcțiilor și caracteristicilor psihice se structurează în comportamente diferențiate pe vârste și individual. Valorificarea de către copil a datelor ereditare prin experiențe proprii în anumite cadre de mediu vor duce la construirea unei identități proprii și definitorii.

Între nivelul dezvoltării individuale și calitatea învățării există o relație de interdependență. Efectele învățării se evidențiază mai pregnant în copilărie și tinerețe datorită plasticității, permeabilității și receptivității mai pronunțate la această vîrstă. La rândul său, învățarea este dependentă de nivelul dezvoltării.

Limba română, ca limbă maternă și ca obiect de studiu, ocupă locul central în ansamblul general de pregătire al elevilor, fiind principalul mijloc de comunicare și informare. A comunica este numai aparent ușor. Trebuie să cunoști și să stăpînești regulile fără de care mesajul transmis nu este perceput sau nu produce efectele dorite. Curriculum actual promovează sistemul comunicativ-funcțional, sistem ce presupune formarea integrată a capacităților de receptare/ exprimare orală și a celor de receptare a mesajului scris și de exprimare scrisă. Calitatea procesului de comunicare eficientă va duce în final la formarea capacității de comunicare corespunzătoare pentru tinerii pe care îi formăm.

Un alt element care se urmărește prin intermediul predării integrate constă în faptul că obiectivele nu mai vizează, în mod expres, asimilarea de cunoștințe, ci ele se formează în situații concrete de comunicare. Noua abordare impune ca o necesitate formarea elevilor în spirit activ-participativ, dezvoltă la elevul de vârstă școlară mică un ansamblu de atitudini și motivații ce-l vor ajuta în continuare în studiul limbii și literaturii române, stimulează interesul pentru formarea și dezvoltarea competențelor elementare de comunicare.

Comunicarea este deosebit de importantă. Ea poate fi grea sau plictisitoare dacă nu este bine organizată, cu obiective clare, nu se realizează în forme de activitate variate și atrăgătoare. În lecții nu vom transmite reguli pe care elevii să le învețe, ci vom forma și consolida deprinderi de comunicare.

Școlarii înțeleg logica limbii, bogăția ei și se deprind să folosească în mod corect și conștient, atît în vorbire, cît și în scriere, o exprimare corectă. Ei reușesc să înțeleagă mai bine gîndurile altora și să se folosească de limbă ca mijloc de comunicare, de acumulare a unor cunoștințe. Învățarea cunoștințelor de limbă asigură, în același timp, cultivarea „zestrei” lingvistice a copiilor și contribuie la stimularea proceselor de cunoaștere, a gîndirii abstracte, în mod deosebit.

Descrierea categoriilor gramaticale, efectuarea analizelor sintactice și morfologice, prezentarea teoretică, toate vor fi subordonate actului comunicării. Realizarea unei exprimări corecte, expresive și nuanțate, civilizate, presupune un efort de elaborare privind alegerea cuvintelor, organizarea contextului sub coordonarea normelor standard de constituire și operaționalizare a limbii.

Învățarea limbii se realizează în situații simulate de viață, contribuind astfel nu numai la dezvoltarea limbajului activ, ci și la cultivarea unui simț lingvistic, la sesizarea semnificațiilor sociale și funcționale ale limbii, pregătind elevii pentru cunoașterea și întrebuințarea stilurilor funcționale ale limbii literare.

Deficiențele de exprimare, care îngreunează comunicarea verbală, vizează, în general: sărăcia vocabularului, decalajul mare între vocabularul activ și cel pasiv, folosirea unor cuvinte a căror semnificație nu a fost corect înțeleasă.

Curriculumul de limba română pentru învățămîntul primar, componentă fundamentală a parcursului de învățare oferit elevilor în contextul școlarității obligatorii, insistă asupra dezvoltării competențelor elementare de comunicare orală și scrisă a copiilor, precum și pe structurarea la elevi a unui sistem de atitudini și de motivații care vor încuraja studiul limbii române, vor forma la elevi deprinderi de civilizația comunicării, dezvoltând armonios personalitatea micilor școlari sub aspect atitudinal și comportamental.(Secrieru,Nina,Dezvoltarea competențelor comunicative în cadrul orelor de limba română în clasele primare,Proiect tehnologic)

1.4. Formarеa și dеzvoltarеa реrsonalității școlarului mic

Ρеrsonalitatеaеstе organizarеa dinamica în cadrul individului a acеlor sistеmе рsiһofizicе carе dеtеrmina gândirеa si comрortamеntul sau caractеristic. Εa imbrățișеază fiеcarе asреct al caractеrului uman : intеlеct, tеmреramеnt, abilitatе, moralitatе și fiеcarе atitudinе carе s-a format in cursul viеții cuiva (Goroon W. Allport, 1991, p.38).

Intrarеa în școală, trеcеrеa la o nouă formă dе activitatе și la un nou mod dе viață vor influеnța într-un mod dеtеrminant asuрra formării în continuarе a реrsonalității. Încерând cһiar cu asреctul ехtеrior – ținuta vеstimеntațiеi – coрilul caрătă o altă alură, alt рrofil, dеosеbit dе cеl al coрilului din grădiniță.

Statutul dе școlar, cu noilе lui solicitări, cеrințе, sрorеștе imрortanța socială a cееa cе întrерrindе și rеalizеază coрilul la acеastă vârstă. Noilе îmрrеjurări lasă o amрrеntă рutеrnică asuрra реrsonalității lui, atât în cееa cе рrivеștе organizarеa еi intеrioară, cât și în cееa cе рrivеștе conduita sa ехtеrnă.

Ρе рlan intеrior, datorită dеzvoltării gândirii logicе, caрacității dе judеcată și raționamеnt, sе рun bazеlе concерțiеi dеsрrе lumе și viață, carе modifică еsеnțial oрtica реrsonalității școlarului asuрra rеalității înconjurătoarе. Ca urmarе a caрacității dе a-și dirija voluntar conduita, dе a anticiрa solicitărilе ехtеrnе și dе a-și рlanifica activitatеa, реrsonalitatеa școlarului mic dеvinе din cе în cе mai aрtă dе indереndеnță și autodеtеrminarе. Ca rеzultat al instalării unor noi trăsături dе caractеr, ре carе lе rеclamă viața și activitățilе școlarе, реrsonalitatеa școlarului înclină tot mai еvidеnt sрrе atitudini mai maturе și sрrе manifеstări mai controlatе. Formarеa atitudinii рozitivе față dе învățătură și, ре acеastă bază, a aрtitudinilor реntru activitatеa dе învățarе, facе ca реrsonalitatеa școlarului mic să fiе mai ,,comреtеntă’’ dеcât acееa a рrеșcolarului.

Caractеristică еstе crеștеrеa gradului dе coеziunе a еlеmеntеlor dе реrsonalitatе, organizarеa și intеgrarеa lor suреrioară, într-un tot unitar, sub imрactul cеrințеlor sреcificе alе statutului dе școlar.

Ca реrsonalitatе, coрiii sе disting рrintr-o marе divеrsitatе tеmреramеntală. Εхistă coрii vioi, ехрansivi, comunicativi și coрii rеtrași, lеnți. Sunt și unii total nеstăрâniți carе, рarcă, nu-și găsеsc locul, vorbеsc fără să fiе întrеbați, intеrvin în toatе îmрrеjurărilе. La lеcțiе, unii sunt mеrеu cu mâna ridicată, fiе că știu sau că nu știu, alții, dimрotrivă, cһiar dacă știu, sunt tăcuți, nu încеarcă să sе ,,afișеzе’’. Αcеasta еstе o rеalitatе рsiһologică – grеfată ре o rеalitatе biologică, naturală – carе, adеsеa, crеază multе dificultăți activității dе instruirе și еducarе.

Τrерtat, ре măsură cе coрilul înaintеază în vârstă, însușirilе înnăscutе alе sistеmului nеrvos sе îmрlеtеsc cu influеnțеlе dе viață și alе еducațiеi, formând un ,,aliaj’’. Contactul cu influеnțеlе modеlatoarе alе рrocеsului еducațional dă naștеrе la anumitеcomреnsații tеmреramеntalе. Coрiii agitați (colеrici) încер să dеvină mai stăрâni ре conduita lor, datorită рosibilităților ре carе lе ofеră activitatеa școlară dе a-și consuma еnеrgia рrin studiu. Τеmреramеntеlе flеgmaticе încер să-și rеducă trерtat din inеrțiе și să adoрtе un ritm dе lucru mai alеrt. Cеi cu trăsătuiri mеlancolicе – naturi sеnsibilе, cu tеndințе dе încһidеrе în sinе – cunosc și еi un рrocеs dе activizarе a conduitеi, încurajați dе succеsеlе ре carе lе obțin (A. Lieury, 1996,p.75).

Αtitudinеa еducatorului față dе acеstе însușiri tiрologicе și tеmреramеntalе trеbuiе să fiе malеabilă, difеrеnțiată în funcțiе dе natura еlеvilor, tеmреrându-i ре unii, stimulându-i ре alții; cеi vioi, cu tеmреramеnt sangvinic, trеbuiе oriеntați sрrе a-și concеntra еnеrgia asuрra obiеctivеlor școlarе; antiрaticii trеbuiе mеrеu stimulați sрrе a sе angaja și mеnținе în activitatе; imрulsivii trеbuiе frânați, disciрlinați; cеi cu trăsături mеlancolicе trеbuiе înconjurați cu căldură, tratați cu dеlicatеțе, susținuți și ajutați să-și valorificе рotеnțialitățilе intеlеctualе.

Un rol imрortant în rеglarеa activității și rеlațiilor școlarului mic cu cеilalți îl joacă atitudinilе caractеrialе. Αctivitățilе școlarе ofеdră cadrul рlămădirii unor calități cum sunt: sârguința, conștiinciozitatеa, рunctualitatеa, реrsеvеrеnța, sрiritul dе organizarе, făcând ca еlеvii, cһiar și cеi mai рuțin dotați intеlеctual, să sе rеalizеzе binе рrofеsional. Nu sunt ехclusе nici cazurilе dе indifеrеnță, nеglijеnță, suреrficialitatе dеzorganizarе, ca atitudini carе рot imрiеta asuрra concrеtizării unui рotеnțial intеlеctual bun, mai alеs atunci când еlе sе asociază cu trăsături dе-a drерtul rерrobabilе: minciuna, рrеfăcătoria, înșеlătoria.

Contactul școlarilor mici cu litеratura, cu еroii difеritеlor рovеstiri lе dă accеs la multе ехеmрlе și modеlе dе viață. Εi încеarcă, și dе multе ori rеușеsc să transрună în conduita lor, câtе cеva din sрiritul dе întrajutorarе și răsрundеrе a ехеmрlеlor întâlnitе, din tactul și dеlicatеțеa comрortamеntului cеlorlalți. Τransрunеrеa acеasta însă nu sе facе automat.

Ρutеm întâlni situații când școlarul mic știе foartе binе cе însеamnă o anumită trăsătură și își dеfinеștе corеct рoziția față dе еa și, totuși, când еstе рus în situația să acționеzе еfеctiv, nu рrocеdеază în concordanță cu cunoștințеlе și atitudinilе ре carе lе arе. Caractеrul lui nu еstе încă suficiеnt dе еlaborat sub raрortul unificării într-un tot a cuvântului cu faрta. Εl nu și-a format încă, în suficiеntă măsură, caрacitatеa dе a-și рroiеcta și рlanifica faрtеlе, dе a lе aрrеcia corеsрunzător, dе a lе coraрorta analitic faрtе cu cеrințе socialе.

Εducatorul trеbuiе să cunoască divеrsitatеa caractеrеlor coрiilor, obsеrvând atеnt, mеticulos – la clasă și în afara clasеi – faрtеlе coрilului, nu atât latura ехtеrioară a faрtеi, ci mai alеs carе a fost motivul faрtеi. În funcțiе dе acеstеa, măsura еducativă рoatе să mеargă dе la sancționarеa faрtеi ехtеrioarе (рrin obsеrvațiе, mustrarе) рână la rеstructurarеa sistеmului dе rеlații carе l-au dеtеrminat ре coрil să sе comрortе astfеl.

Ρеrsonalitatеa școlarului mic sе distingе și рrin modul cum sе manifеstă еl în рlanul rеlațiilor cu cеilalți. Αctivitățilе din grădiniță au contribuit mult la socializarеa coрilului, la cultivarеa trеbuințеi și рlăcеrii dе a vеni în contact cu alți coрii și dе a comunica cu еi. În școală, continuă să sе dеzvoltе contactеlе socialе dintrе coрii. Sе amрlifică nеvoia coрilului dе a sе afla în colеctivitatе, dе a stabili rеlații intеrреrsonalе cu cеi dе o vârstă, dе a forma îmрrеună cu еi , gruрuri, еcһiре, carе să sе întrеacă cu altе еcһiре (U. Șchiopu, Emil Verza, 2001, pp.113-114).

Intеracționând și comunicând cu alții, școlarul mic ajungе să înțеlеagă mai binе dеcât рrеșcolarul cе însеamnă cinstе, sincеritatе, corеctitudinе, curaj, mândriе, modеstiе. Crеștе indicеlе dе socializarе a coрilului și sе amрlifică șansеlе lui dе intеgrarе intrând în viața socială. Un rol dеosеbit în рrocеsul intеgrării еlеvului din clasеlе mici în colеctivul școlar rеvinе sistеmului dе intеrrеlaționarе cu cеilalți, climatului socio-afеctiv carе sе dеzvoltă în cadrul gruрului. Înlăuntrul microgruрului școlar, sе formеază trăsături alе реrsonalității, cum sunt: simțul onoarеi, al dеmnității реrsonalе, onеstitatе, simțul adеvărului și al drерtății. Cooреrarеa, întrajutorarеa, întrеcеrеa influеnțеază asuрra реrsonalității coрilului și activității lui. Εstе știut că o funcționarе dеficitară a mеcanismеlor рsiһosocialе sе рoatе traducе într-o sеriе dе fеnomеnе nерriеlnicе intеgrării socioеducaționalе: rеlații comреtitivе ехagеratе, rеlații conflictualе, accеlеrarеa distonanțеi dintrе aрrеciеrеa colеctivă și cеa individuală. Dе aici nеcеsitatеa cunoaștеrii situațiеi rеalе a climatului рsiһosocial din gruрurilе dе еlеvi, în vеdеrеa găsirii unor рrocеdее mеtodicе dе oriеntarе a еvoluțiеi gruрului și dе corеctarе a unor abatеri dе la modеlul unеi funcționări oрtimе. Τotodată, cunoaștеrеa dinamicii factorilor рsiһosociali din microgruрurilе еducaționalе din clasеlе рrimarе реrmitе intеrvеnții constructivе în vеdеrеa crеștеrii acțiunii structurantе a acеstor factori asuрra реrsonalității școlarului mic.

CAPITOLUL II LIMBAJUL ÎN CICLUL PRIMAR

2.1. Activități de învățare pentru formarea, educarea și dezvoltarea limbajului

În clasa pregătitoare se recomandă activități prin care construirea comunicării să se realizeze

într-o manieră sincretică, integrată.

Exemple de activități de învățare:

– numirea personajului/personajelor dintr-un fragment de poveste audiat

– oferirea de răspunsuri la cererea elementară de informații: Cine? Ce?Unde? Cum?

– oferirea de replici afirmative/negative la enunțuri scurte care vizează diverse informații din text – Exemplu: numele greșit al personajului,locul corect în care se petrece acțiunea

-punerea în corespondență a unui cuvânt rostit cu imaginea potrivită

– identificarea, dintr-un șir, a cuvintelor care încep/se termină cu un anumit sunet

– participarea la jocuri de rol de tipul vorbitor – ascultător, folosind păpuși pe deget, pe mână, marionete, măști etc.

– reproducerea unui mesaj scurt cu schimbarea intonației, în funcție de intenția de comunicare (aserțiune, întrebare, exclamație, supărare,bucurie etc.)

– simularea unor situații care presupun verbalizarea unor trăiri diferite -jocuri de rol

– repovestirea unor fragmente din povești audiate, cu reproducerea intonației interpreților (cadrul didactic, actori etc.)

– dramatizări ale poveștilor/fragmentelor din basme audiate

– sesizarea utilizării formulelor specifice în situații concrete de tipul:invitație, urare, prezentarea unor scuze etc. pentru a transmite intenții,gânduri, sentimente etc.

– jocuri de tipul: „Să ne imaginăm”; „Ce s-ar întâmpla dacă …”

În clasa I, elevii continuă studiul Comunicării în limba română,început în clasa pregătitoare. Comparativ cu clasa pregătitoare, studiul disciplinei în clasa I asigură o dezvoltare progresivă a competențelor, precum și a celorlalte achiziții dobândite de elevi. Valorifică, de asemenea, experiența specifică vârstei elevilor, prin accentuarea dimensiunilor afectiv-atitudinale și

acționale ale formării personalității elevilor.

Exemple de activități de învățare:

– numirea personajelor/personajului unui text audiat

– stabilirea de asemănări/deosebiri de detaliu între personajeleși/sau întâmplările prezentate în povestirile audiate

-jocuri de pronunție a cuvintelor care încep/ se termină/ conțin un anumit sunet

– jocuri de tipul: ”Cuvinte alintate”, ”Eu spun una, tu spui multe”, „Eu spun ceva, tu spui opusul”, ”Telefonul fără fir”

– numărători melodice însoțite de mișcare

– despărțirea cuvintelor în silabe

– analiza și sinteza fonetică a cuvintelor și silabelor

– numărarea silabelor unui cuvânt și reprezentarea lor prin simboluri,semne/ jetoane/gesturi/bătăi din palme

– jocuri de tip „Fazan”

– emiterea de predicții asupra derulării evenimentelor dintr-un text

audiat

– jocuri de rol: „De-a profesorul”; „La magazin”; „La doctor” etc

În clasa a II-a,elevii realizează studiul Comunicării în limba română, început în clasa pregătitoare și continuat în clasa I. Comparativ cu clasa pregătitoare și cu clasa I, studiul disciplinei în clasa a II-a asigură o dezvoltare progresivă a competențelor, precum și a celorlalte achiziții dobândite de elevi, în plan cognitiv și acțional.

Exemple de activități de învățare:

– formularea de răspunsuri orale la întrebări legate de tema și mesajul textului audiat

– selectarea/formularea de titluri potrivite unor scurte texte audiate

– povestirea orală, pe scurt, a unui fragment audiat

– jocuri de tipul ”Cuvântul interzis” (recunoașterea unui obiect sau persoane după descriere)

– alcătuirea de enunțuri prin care se formulează o solicitare, o întrebare, o mulțumire, o rugăminte, un îndemn, un salut, etc.

-oferirea de informații despre sine, despre familie/colegi, despre animalul preferat, despre activitățile preferate/desfășurate etc. în cadrul unor dialoguri

– povestirea unor evenimente semnificative din viața proprie sau dinactivitatea școlară/ a clasei, cu folosirea verbelor la timpurile potrivite

-construirea unor enunțuri pe baza unui set de cuvinte date și/sau unui șir de imagini

– crearea unor scurte povestiri orale după imagini/ o suită de imagini și după un șir de întrebări

– jocuri de rol: „La secretariatul școlii”; „La casa de bilete”, „La bibliotecă” etc., cu respectarea normelor de adresare civilizată

-utilizarea formulelor de adresare, de solicitare, de mulțumire,potrivite interlocutorului în situații reale sau simulate?

– formularea unei opinii personale referitoare la un personaj/o întâmplare/un mod de comportament, etc.(Programa claselor pregatitoare,I,II 2012)

2.2.Citirea și scrisul în ciclul de achizițiilor fundamentale

2.2.1. Fundamentele dezvoltării timpurii a competențelor de citire

Ciclul curricular “Achiziții fundamentale”este constituit din clasa pregătitoare,clasa I și clasa aII-a ale ciclului primar.

Însăși denumirea acestui ciclu curricular sugerează faptul că în această perioadă a parcursului școlarității,chiar în condițiile în care ea grupează ani de studiu ce țin de niveluri diferite ale sistemului de învățământ,copiii sunt supuși acțiunii educaționale în vederea obținerii unor achiziții care stau la temelia învățării elementelor de bază ale principalelor limbaje convenționale (citit,scris-comunicare orală și scris-calcul aritmetic).

Formarea deprinderilor de scris-citit, alfabetizarea va constitui premisa apropierii copilului de cultură, dobândind principalele instrumente operaționale pentru aceasta. Prin activitatea școlară ,copilul dobândește un regim de muncă intelectuală, își dezvoltă capacități, își formează deprinderi ,ceea ce contribuie la structurarea identității proprii și la socializarea lui.

La absolvirea ciclului primar elevii trebuie să stăpânească principalele instrumente ale muncii intelectuale, să poată utiliza competențele lor comunicaționale în diferite situații concrete de învățare și în relațiile interumane.„În perioada școlară mică se dezvoltă toate formele de limbaj. Conduitele verbale încep din ce în ce mai mult să subordoneze toate celelalte comportamente, să le organizeze și să le dinamizeze. Conduitele de ascultare, care se integrează în limbajul oral, contribuienu numai la însușirea celor comunicate, dar și la o disciplinare mintală a copilului.” (E. Verza).

Competențele comunicative ale elevilor se formează în principal prin activitatea didactică, de predare-învățare a cunoștințelor, de formare a capacităților de muncă intelectuală și de comunicare interumană, de unde decurge necesitarea învățării interactive și a conlucării intre elevi pentru ca fiecare să învețe de la fiecare. Activitățile de învățare și joc dezvoltă personalitatea și sociabilitatea copilul.

Însușirea citit-scrisului marchează întreaga activitate psihică a copilului. Sensibilitatea sa vizuală și chinestezică cunoaște o evoluție specifică, dezvoltându-se, în special, auzul fonematic, percepția discriminativă a formelor(caracteristice literelor), coordonarea oculmotorie, fără de care însușirea citit-scrisului nu este posibilă.(Formarea premiselor citirii și scrierii în scopul socializării copiilor de vârstă mijlocie-Stela Cermotan-Revistă științifică a Universității de Stat din Moldova, 2012, nr.9(59)

2.2.2. Dezvoltarea capacității de înțelegere a textului citit

Ciclul achizițiilor fundamentale contribuie la dezvoltarea personalitățiielevilor, îi familiarizează cu cele mai eficiente tehnici sau instrumente ale activității intelectuale. A-i învăța pe școlarii mici să citească și să scrie, în perspectiva evoluției lor viitoare, înseamnă a-i învăța cum să învețe.

De felul în care elevii își însușesc deprinderea de a citi depinde randamentul școlar și prevenirea rămânerii în urmă la învățătură. Procesul familiarizării elevilor cu cititul – ca instrument al învățării – se realizează într-o perioadă de timp relativ lungă: „A ști să citești […] înseamnă a fi dobândit o tehnică ce nu prezintăvaloare și interes decât dacă cel ce știe să citească înțelege ceea ce citește; […] faptul că știi să numeri nu înseamnă că știi matematică.” (Robert Dottrens, 1970)

Cititul și scrisul deschid școlarului mic noi posibilități de cunoaștere a realității, noi forme ale comunicării între oameni, permit trecerea de la faza gândirii și comunicării situaționale la cea bazată pe concepte, gândirea și comunicarea formală.

Temelia întregii munci de învățare se pune în ciclul achizițiilor fundamentale, în bună măsură chiar în clasa I, prin însușirea de către elevi a elementelor de bază ale deprinderilor de citire și scriere.(Noriel,Mariana,Metodica predării limbii și literaturii române în învățământul primar, 2010).

2.2.3.Achiziția cititului și a scrisului la școlarii mici

Predarea limbii române în învățământul preuniversitar urmărește înțelegerea de către elevi a bogăției limbii materne și folosirea corectă a ei în relațiile cu oamenii. Cu cât cunosc mai bine limba română, cu atât mai ușor își vor însuși elevii cunoștințele din domeniile umanist și șțiințific.

Înțelegerea limbii este în funcție de cunoașterea compartimentelor principale ale ei: vocabularul, fonetica, ortografia, ortoepia, gramatica. A stăpâni vocabularul unei limbi înseamnă a cunoaște fondul principal lexical al acestei limbi și bogăția de sensuri ale cuvintelor. Acest deziderat îl realizează școala, lărgind permanent și sistematic vocabularul elevilor prin lectura conștientă și prin însușirea cunoștințelor din celelalte discipline de învățământ. Totuși, cunoașterea cuvintelor și a sensurilor lor nu este suficientă pentru stăpânirea limbii. Mai este necesară cunoașterea structurii și a construcției limbii.

În predarea limbii române se folosesc exerciții de comunicare orală și scrisă, pentru ca elevii să învețe să-și formuleze corect ideile, să scrie ortografic, să elaboreze un plan de idei, o scrisoare, o cerere, să realizeze o descriere, să povestească un text citit sau ascultat, să prezinte o întâmplare etc

În același timp, elevii se pregătesc pentru o muncă intelectuală independentă, formându-le deprinderi de a folosi cartea, dicționarul etc, trezindu-le interesul pentru literatura națională și universală, pentru informațiile șțiințifice.

Volumul și nivelul cunoștințelor sunt statuate prin programele școlare, în funcție de vârsta elevilor, de obiectivele și sarcinile specifice ale ciclurilor de învățământ.

Având în vedere că, din septembrie 2003, copiii au fost școlarizați de la 6 ani, învățătorii se confruntă cu noi realități care impun îmbunătățirea concepției de predare – învățare, accentuarea caracterului practic – aplicativ al studierii limbii și literaturii române.

Formarea deprinderilor de scris-citit, alfabetizarea va constitui premisa apropierii copilului de cultură, dobândind principalele instrumente operaționale pentru aceasta. Prin activitatea școlară ,copilul dobândește un regim de muncă intelectuală, își dezvoltă capacități, își formează deprinderi ,ceea ce contribuie la structurarea identității proprii și la socializarea lui.

La absolvirea ciclului primar elevii trebuie să stăpânească principalele instrumente ale muncii intelectuale, să poată utiliza competențele lor comunicaționale în diferite situații concrete de învățare și în relațiile interumane.„În perioada școlară mică se dezvoltă toate formele de limbaj. Conduitele verbale încep din ce în ce mai mult să subordoneze toate celelalte comportamente, să le organizeze și să le dinamizeze. Conduitele de ascultare, care se integrează în limbajul oral, contribuienu numai la însușirea celor comunicate, dar și la o disciplinare mintală a copilului.” (E. Verza).

Competențele comunicative ale elevilor se formează în principal prin activitatea didactică, de predare-învățare a cunoștințelor, de formare a capacităților de muncă intelectuală și de comunicare interumană, de unde decurge necesitarea învățării interactive și a conlucării intre elevi pentru ca fiecare să învețe de la fiecare. Activitățile de învățare și joc dezvoltă personalitatea și sociabilitatea copilul.

Însușirea citit-scrisului marchează întreaga activitate psihică a copilului. Sensibilitatea sa vizuală și chinestezică cunoaște o evoluție specifică, dezvoltându-se, în special, auzul fonematic, percepția discriminativă a formelor(caracteristice literelor), coordonarea oculmotorie, fără de care însușirea citit-scrisului nu este posibilă.

Metodic, învățarea cititului la clasa I parcurge câteva etape:

*însușirea imaginii vizuale a unor semne vizuale a unor semne și simboluri;

*recunoașterea literelor;  

*educarea percepției vizuale prin care se asigură reținerea și fixarea literelor;

*asocierea fiecărui semn grafic (literă) cu un fenomen (sunet);

*formarea câmpului vizual de o silabă – citirea pe silabe (urmată de citirea integrală a cuvântului);

*formarea câmpului vizual de un cuvânt; pronunțarea corectă a unui cuvânt /citirea corectă; 

*înțelegerea sensului cuvântului citit – citirea conștientă.

În procesul formării și consolidării deprinderii de citit-scris sunt antrenate și dezvoltate simțurile: auditiv, vizual, chinestezic. Este dezvoltat aparatul verbomotor. Sunt antrenate operațiile gândirii – analiza și sinteza, în special; memoria vizuală și auditivă; atenția și voința. Învățarea citit-scrisului este o activitate complexă și grea, cu mari influențe asupra dezvoltării copilului.  

Nivelul însușirii cititului variază foarte mult de la elev la elev. Această diferență nu constă numai în viteza cu care se desfășoară procesul cititului ci, în viteza, nivelul și corectitudinea înțelegerii mesajului.

În perioada preabecedară, elevii trebuie să se familiarizeze cu etapele metodei fonetico- analitico-sintetice:

*să alcătuiască propoziții plecând de la ilustrații sau chiar de la un cuvânt;

*să împartă propozițiile în cuvinte (propoziții formate din două și trei cuvinte);

*să stabilească ordinea cuvintelor în propoziții;

*să împartă cuvintele în silabe (cuvinte din una, două și trei silabe);

*să stabilească numărul și ordinea silabelor în cuvintele analizate;

*să cunoască și să stabilească locul pe care îl ocupă în cuvinte și în silabe sunetele cu care au fost familiarizați;

*să reprezinte grafic analiza și sinteza fonetică.

Etapei de analiză i se asociaza cea de sinteză care,dupa fixarea sunetului ,va parcurge drumul inapoi trecând la silabă,cuvânt, propoziție.

Foarte importantă  este și exprimarea articulată deoarece constituie un instrument de autocontrol.

Este necesar ca exercițiile de analiză și sinteză fonetică să fie însoțite de exprimarea articulată a cuvintelor prin rostirea prelungită a sunetelor și silabelor – în special a vocalelor.Pronunția corectă va înlesni scrierea corectă, limba română fiind o limbă fonetică . Rostirea articulată trebuie să se facă luându-se în seamă silaba,prelungindu-se fiecare sunet, în special vocalele. Acest procedeu se va extinde și la scriere, cu pronunțarea cuvintelor pe silabe, nu pe sunete. Astfel, copiii își vor forma câmpul vizual de o silabă, pe baza căruia vor trece (perioada postabecedară și clasa a II-a) la câmpul de citirede un cuvânt. De asemenea, acest procedeu îi va ajuta pe elevi să efectueze corect despărțirea cuvintelor la capăt de rând.

Formarea unui ritm propriu de vorbireconstituie o altă preocupare a învățătorului. Unii copii se grăbesc să răspundă la întrebările adresate de învățător, bâlbâindu-se, de multe ori; trebuie puși imediat să reia, în alt ritm, răspunsul; alții răspund monosilabic, neexersând actul comunicării; și cu aceștia trebuie manifestată aceeași răbdare, ajutați să răspundă în propoziții, apoi cerându-li-se să reformuleze răspunsul.

Avem în vedere faptul elevul scrie inritm propriu . Accentul este pus pe scrierea corectă, nu pe scrierea rapidă. Corectitudinea scrisului trebuie realizată atât sub aspect grafic – forma, mărimea, înclinația literelor, legătura dintre litere, distanța între cuvintele scrise ,cât și ortografic-fără omisiuni, adăugiri, inversiuni de litere/silabe, scrierea cu majusculă, despărțirea cuvintelor în silabe la capăt de rând .Este de preferat respectarea punctuației(situațiile prevăzute în programă), încadrarea corectă în pagină (respectarea titlului, a alineatului, ordonarea cuvintelor scrise pe coloane, distanțare între sarcini diferite).

Acuratețea este o cerință permanentă pentru cel care învață să scrie.

Este indicat să se folosească diverse procedee de scriere (copiere, transcriere, dictare, autodictare) astfel încât elevii să le stăpânească cât mai bine. Fiecare procedeu prezintă avantaje și dezavantaje.

Deoarece învățarea scrisului este o operație mentală complexă., pe baza percepției vizuale, copilul asociază semnul grafic de mână cu cel de tipar; reține și recunoaște forma, amplasarea și mărimea literei respective.

Activitatea de transcrierefavorizează procesul formării câmpului de citire. Considerând că fiecare cuvânt care urmează să fie scris este în prealabil citit și analizat din punct de vedere fonetic, elevul va însoți activitatea de scriere cu rostirea articulată a cuvântului, concentrându-și atenția asupra reprezentării clare a literelor, precum și asupra elementelor grafice de legătură a acestora.

Cu un grad de dificultate mai ridicat este scrierea după dictare. În cazul acestor exerciții, elevii nu mai au în față un model care să le influențeze scrisul. Condiția principală a reușitei este reprezentarea corectă a cuvintelor, propozițiilor și în special a structurii fiecărui cuvânt. Aceasta se obține prin exerciții speciale de analiză și sinteză făcute înaintea începerii scrisului.

Citirea la prima vedere,independentă, a unei pagini noi din abecedar nu va fi realizată decât după ce se lucrează analiza și sinteza fonetică, după ce se formează silabe și cuvinte la alfabetarul mobil, după ce este explicat înțelesul unor cuvinte noi ce se găsesc pe noua pagină de abecedar. Citirea independentă valorifică efortul propriu al elevului în actul cititului.

Modelul de lectură a conținutului noii pagini – citirea model a învățătorului- se va face după ce elevii au realizat primul contact cu pagina nouă a abecedarului și după verificarea citirii independente.Se preîntâmpină astfel memorarea cuvintelor, uneori chiar a unor propoziții simple de către unii elevi care nu vor mai conștientiza actul citirii

Înțelegerea sensului celor citite devine scopul întregii actiuni. Sesizarea sensului celor citite e strâns legată de nivelul la care s-a însușit tehnica cititului. Cu cât tehnica cititului e mai bine însușită, cu atât se realizează mai ușor înțelesul sensului unui cuvânt sau text și va fi facilitată redarea cu cuvinte proprii a conținutului textului.

Textele studiate în perioada postabecedară conțin probleme de ortografie și punctuație. Apar substantive proprii compuse, substantive cu ortografie dificilă, expresii și locuțiuni etc. Spre deosebire de textele din perioada abecedară, textele din ultima parte conțin ortograme. Tuturor acestor probleme trebuie să li se acorde o mare atenție, mai ales în orele de scriere. Numărul de ore permite ca fiecare text să fie studiat în cel puțin două ore. Este bine ca în prima oră să se realizeze descifrarea textului și decodarea lui, iar în a doua, elevii să fie dirijați în receptarea textului și în exersarea comunicării

Metoda folosită de această dată este lectua explicativă. Aceasta nu trebuie să conducă la neglijarea obiectivului central al învățării limbii române la clasa I: formarea deprinderilor de citit-scris.

Structura și conținutul textelor permit antrenarea tuturor elevilor în actul cititului. Pot fi folosite procedee diferite, ca: citirea în lanț, citirea selectivă, citirea pe roluri, citirea pe probleme/sarcini, citirea în ecou, citirea în perechi, astfel încât toți elevii să urmărească, fiecare să citească.

În clasa a II-a învățătorul trebuie să organizeze, în perioada postabecedară, structuri de lecții de citire (citire+scriere). Acest fapt se poate realiza, în special, când sunt studiate textele prevăzute pentru lectură. În lecțiile de citire și scriere e bine să alterneze momentele de scriere cu cele de citire, să fie creat un echilibru între o activitate și cealaltă.

Învățătorul va trebui să acorde atenție actului citirii nu numai la orele de limba română, ci și în cele de matematică, cunoașterea mediului, iar la celelalte clase, la toate disciplinele.

Nu mai puțin important în atingerea obiectivului de dezvoltare a competentelor de citit- scris este folosirea unui material didactic cât mai bogat si variat,atrăgător, viu colorat, a alfabetarelor care să faciliteza acțiunea nemijlocita cu literele în compunerea cuvântului și a propozitiei. Cu ajutorul manualului de limba română elevul intră în lumea citit-scrisului; cu ajutorul citit-scrisului din celelalte manuale, înțelege și are acces în lumea cunoașterii. Lectura oferă copilului completarea cunoștințelor.

25

Învățarea cititului și a scrisului la nivelul primelor clase, deschide școlarului mic drumul cunoașterii realității prin forme noi ale comunicării, care permit trecerea de la faza comunicării situaționale la cea bazată pe concepte, pe gândirea formală.

În consecință, pe lângă teoretizare apare necesitatea folosirii unor metode activ-participative și introducerea unor demersuri didactice și metodice care să garanteze într-un procent tot mai mare eficiența învățării.

Cititul și scrisul sunt, indiscutabil, achiziții fundamentale ;de soliditatea acestora depinde succesul în învățarea școlară.Oricât de inspirată ar fi acțiunea de învățare, dacă ea nu mobilizează elevul, rămâne ineficientă.

Metodologia didactică pune tot mai mult accentul pe metode moderne, utilizate în procesul de

predare – învățare – evaluare. Atât metodele tradiționale, cât și cele moderne trebuie să servească scopului instruirii.

Învățarea prin cooperare maximizează capacitățile intelectuale ale elevilor (de a gândi, de a înțelege, de a comunica eficient, de a lua decizia corectă, de stimulare a creativității).

Utilizând metode didactice moderne, elevii au posibilitatea să-și exerseze operațiile gândirii, să-și cultive creativitatea, să-și îmbogățească vocabularul, să capete mai multă încredere în sine, să-și formeze deprinderea de a vorbi si a scrie corect.(www.google.ro)

26

CAPITOLUL III DEZVOLTAREA CREATIVITĂȚII LIMBAJULUI LA CLASELE PRIMARE PRIN DIFERITE METODE

3.1.Creativitatea – teorie, factori, etapele creativității

3.1.1Definirea conceptului de creativitate

Termenul de creativitate își are originea în cuvântul latincreare, care înseamnă a zămisli, a făuri, a naște. El a fost introdus în vocabularul psihologic de către G.W. Allport, în anul 1937 și s-a impus, mai apoi, în literatura de specialitate prin numeroasele studii și lucrări care i-au fost consacrate. În ceea ce privește o definiție a conceptului de creativitate, nu există un consens în această privință, datorită complexității extraordinare a acestui fenomen, a diversității domeniilor în care se realizează creația și a faptului că cercetările din domeniul creativității sunt în plină expansiune.

Multitudinea accepțiunilor date creativității este explicabilă dacă avem în vedere faptul că fiecare autor pune accentul pe o anumită dimensiune a creativității. Prezint câteva definiții aleconceptului de creativitate, consemnate în literatura de psihologică, care ilustrează acest fapt:

Creativitatea poate fi definităca o însușire specifică omului prin care se obțin produse noi și de valoare pentru individ și societate. Real, ea este odisponibilitate complexă de ordin psihologic ce cuprinde procese, stări, capacități care interelaționeazăși participă la realizarea noului în diferite domenii de activitate umană.

În prezent există sute de modalități prin care este definită creativitatea. Psihologii susțin în general că a fi creative înseamnă a crea ceva nou, original și adecvatrealității.

A crea înseamnă: a face să existe, a aduce la viață, a cauza, a genera, a produce, a fi primul care intrepretează rolul și dă viață unui personaj, a compune repede, a zămisli etc.

Creativ este cel care se caracterizează prin originalitate și expresivitate,este imaginativ, generativ, deschizător de drumuri, inventativ, inovator etc.

Al. Roșca este de părere că, datorită complexității fenomenului creației, este puțin probabil să se ajungă la o definire unanimă recunoscută, deoarece fiecare autor pune accent pe dimensiuni diferite. Unii autori arată că ,,creativitatea este aptitudinea sau capacitatea de a produce ceva nou și de valoare”, iar după alții ea constituie un proces prin care se realizează un produs.

27

Creativitatea este un concept destul de vag și oarecum imprecis. Michel și Bernadette Fustier arată că în mintea omului obișnuit creativitatea este legată de expresii și creații artistice, de invenții tehnologice sau descoperiri științifice, de comunicare interumană, de educație, de comportamentele personale și de mișcările sociale. Ea semnifică : adaptarea, imaginație, construcție, originalitate, evoluție, libertate interioara, talent literar, distanțare față de lucrurile deja existente.(Al. Roșca , Creativitate generalăși specifică,. Editura Academiei Române, București, 1981,p.16.)

H. Jaoui , definind creativitatea ca atitudinea de a realiza ansambluri originale și eficiente plecând de la elemente preexistente , consideră că oricine poate fi creativ.(Maria Eliza Dulamă, Magdalena Bodiș, Dezvoltarea potențialului creativ al copiilordisciplina ,,Abilități practice, în Romanian Journal of Education, vol. 1, nr. 2la, Cluj Napoca, 2010, p.46)

A fi creativ înseamnă a vedea același lucru că toată lumea, dar a te gândi la ceva diferit .

Ca formațiune psihică deosebit de complexă, creativitatea se caracterizează printr-o multitudine de sensuri: productivitate, utilitate, eficientă, valoare, ingeniozitate , noutate, originalitate.

3.2 Stimularea creativă a dezvoltării limbajului prin metode didactice

Creativitatea poate fi stimulată la nivelul întregii clase cu ajutorul unor metode adecvate. Ea poate deveni o modalitate de învățare cu multiple beneficii pentru școlarii mici. Aceștia sunt de-a dreptul încântați să li se ofere șansa să-și exprime gândurile și sentimntele în moduri cât mai variate și originale, jocurile de creativitate fiind un cadru optim în acest scop.

Având în vedere importanța limbii și literaturii române ca obiect de studiu, dar și importanța acesteia în activitatea umană, am considerat că este necesar să mă ocup în special de câteva aspecte legate de dezvoltarea capacităților creative ale elevilor în cadrul lecțiilor de limba și literatura română. Aceste aspecte, se referă, în special la câteva strategii didactice adecvate și eficiente care să contribuie cu maximă eficiență la stimularea și dezvoltarea creativității elevilor din ciclul primar.

Ceea ce face ca metodele de învățământ să fie efectiv utile este modalitatea concretă de integrare a lor în stategii de instruire și valorificare a lor în condiții adecvate instruirii.

28

Nu se poate afirma că o metodă este bună sau este rea în sine, eficientă sau neeficientă, decât prin analizarea situației de instruire în care ea este folosită și a modalității concrete de integrare a stategiei instruirii și de valorificare în procesul instructiv-educativ.

În didactica modernă calitatea pedagogică a unei metode de învățământ presupune transformarea acesteia dintr-o cale de cunoaștere propusă de cadrul didactic, într-o cale de învățare, parcursă de cel care se instruiește cu deschideri spre educația permanentă. Din perspectiva acțională, metodele sunt instrumente cu ajutorul cărora elevii, sub îndrumarea învățătorului sau independent, progresează în acțiunea de cunoștere și de formare a priceperilor și deprinderilor intelectuale și practice.

Am încercat să selectez acele metode care să-i antreneze pe copii în mod deosebit, să le combin astfel încât să constituie strategii de învățare și să-i instrumenteze pe aceștia în procesul de cunoaștere și prin dobândirea de noi cunoștințe.

Actuala deschidere a școlii spre obiectivele formative, spre stimularea studiului individual și propunerea unor experiențe noi de cunoaștere, de trăire și acțiune, pe de o parte, și necesitatea pregătirii tinerilor pentru o viață activă și creativă pentru rezolvarea multiplelor și complexelor probleme ale vieții, pe de altă parte , solicită educației să-și aleagă metode participative de instruire. Astfel se observă un interes crescut pentru promovarea în învățământul românesc a metodelor activ-participative.

Metodele activ-participative sunt cele care favorizează dobândirea independentă a unor tehnici de muncă intelectuală independentă, asigurând dezvoltarea integrală șiarmonioasă a personalității elevilor. Într-o activitate devine preponderentă o metodă didactică sau alta în funcție de clasa la care se desfășoară, de obiectivele urmărite, de specificul conținutului temei. (www.scribd.com)

Ciorchinele

Etape:

1 . Se scrie un cuvânt sau se desenează un obiect în mijlocul sau în partea de sus a tablei / foii de hârtie ;

2. Copiii, individual sau în grupuri mici, emit idei /sintagme legate de tema dată;

3. Se fac conexiuni, de la titlu la ideile copiilor, acestea se pot face cu linii trasate de la nucleu la contribuțiile lor sau ale grupurilor ;

Avantaje:

nu se critică ideile propuse;

poate fi utilizată ca metodă liberă sau cu indicarea prealabilă a categoriilor de informații așteptate de la elevi.

29

Explozia stelară(Starbursting)

metodă similară brainstorming-ului;

începe din centrul conceptului și se împrăștie în afară, cu întrebări, asemeni exploziei stelare

Etape:

1. Se scrie problema în centrul unei steluțe cu 5 colțuri ;

2. În vârful fiecărui colț al steluței se scriu întrebări de tipul:

*ce? *cine? *unde? *de ce? *când?

3. Se împarte clasa în grupuri;

4. Se lucrează la nivelul grupurilor pentru elaborarea unei liste cu întrebări;

5. Se comunică întregii clase rezultatele muncii de grup.

Avantaje:

ușor de aplicat oricărei vârste și unei palete largi de domenii;

este, în același timp, o modalitate de relaxare și o sursă de noi descoperiri;

formularea a cât mai multe întrebări duce la cât mai multe conexiuni între concepte.

Cadranele

– metodă de rezumare și sistematizare a unui conținut informațional

1-se împarte tabla în 4 părți egale;

2-se propune câte un criteriu pentru fiecare cadran obținut;

3-se citește textul/problema;

4-se formulează răspunsuri scurte pentru fiecare cadran;

5-se evaluează rezultatele.

Avantaje:

stimulează atenția și gândirea:

scoate în evidență modul propriu de înțelegere

conduce la sintetizare/esențializare.

30

Brainstorming

-metodă de stimulare a creativității ce constă în enunțarea spontană a mai multor idei pentru soluționarea unei probleme.

Etape:

1. Etapa pregătitoare- cu cele 3 faze(de selecționare a membrilor grupului, de organizare și de familiarizare cu tehnica- faza de pregătire a ședințelor)

2. Etapa productivă a grupuluI(stabilirea temei, rezolvarea problemelor,culegerea ideilor )

3. Etapa trierii și selecționării ideilor- evaluarea(analiza ideilor emise- se optează pentru soluția finală)

învățătorul nu are voie să comenteze ideile;

se intervine atunci când nu se respectă regulile;

se acceptă toate soluțiile, dar se preiau doar cele corecte

Turul galeriei

-tehnica de învățare prin cooperare care stimulează gândirea, creativitatea și învățarea

eficientă încurajând copiii să-și exprime opiniile cu privire la soluțiile propuse de colegii lor

Etape:

1-Se comunică sarcina de lucru;

2-Se formează grupele;

3-Elevii lucrează în echipe, iar produsul poate fi un desen/o caricatură/o schemă/scurte propoziții;

4-Elevii prezintă în fața clasei afișul,explicând semnificația și răspund întrebărilor puse de colegi;

5-Se expun afișele pe pereți, acolo unde dorește fiecare echipă;

6-Lângă fiecare afiș se lipește câte o foaie goală;

7-Li se cere grupelor să facă un tur, cu oprire în fața fiecărui afiș și să noteze pe foaia albă anexată comentariile, sugestiile, întrebările lor;

8-Fiecare echipă va citi comentariile făcute de celelalte grupe și va răspunde la întrebările scrise de acestea pe foile albe.

31

Avantaje:

elevii oferă și primesc feed-back referitor la munca lor;

șansa de a compara produsul muncii cu al altor echipe și de a lucra în mod organizat și productiv.

Pălăriile gânditoare

Pălăria albastră – este liderul,clarifică/alege soluția corectă (moderatorul)

Pălăria albă – informează (povestitorul)

Pălăria roșie – spune ce simte (psihologul)

Pălăria neagră –identifică greșelile, aspectele negative (criticul)

Pălăria verde –generează idei noi (gânditorul)

Pălăria galbenă ––identifică aspectele pozitive ( creatorul)

Știu – Vreau să știu – Am învățat

Este strategia care poate fi folosită pentru ghidarea lecturii  prin formularea unui scop al acesteia.

Etape:

1-Se formează 3 grupe ce corespund celor 3 rubrici ale tabelului:

a)ceea ce știm/credem că știm;

b)ceea ce vrem să știm;

c)ceea ce am învățat.

2-Elevii fac o listă cu :

a)ce știu deja despre o anumită temă;

b)întrebări care evidențiază nevoile de învățare legate de temă;

3-Se citește textul;

4-Se revine asupra întrebărilor (coloana a II-a) și elevii fac o listă cu:

c)răspunsurile la întrebările din coloana I, scriindu-le în coloana a III-a;

5-Compararea a ceea ce știau înainte de lectură cu ceea ce au dorit să afle și au aflat ;

6-Discuția finală va conține mesajul central.

3.3.Valoarea instructiv educativă a jocului didactic în dezvoltarea vorbirii

Prima vârstă a omului stă sub semnul jocului,care însă îl fascinează și pe adult, prin frumusețe și libertate. Vocația pentru joc desăvârșește condiția omului de făuritor și înțelept, probându-i imaginația și spiritul creator.

32

Este o legătură strânsă între artiști, copii și jocuri. Deoarece artiștii creează din plăcere, actul creației poate fi considerat totodată și un joc. Îi seamănă foarte mult, deoarce, creatorul dacă nu pictează, nu scrie sau nu sculptează, se simte ca un copil pedepsit căruia i s-a interzis jocul. Devine frustrat, trist, un om căruia i s-au închis toate orizonturile.

Copiii, dar și artiștii își văd „ joaca„ precum ceva serios, care trebuie pus înaintea altor lucruri.

În măsura în care jocul implică riscul și aventura, înseamnă, că opțiunile la care el invită nu se aplică decât unor posibilități serioase. În această accepțiune, totul stă sub semnul jocului, omul fiind esențialmente făptura care trebuie să aleagă în permanență, să se aleagă pe sine, ceea ce Heidegger exprimă prin ideea, că omul e proiect al propriilor sale posibilități.Jocul este prezent in teoria psihopedagogică ca unul din principalele mijloace de educare a copiilor având un rol determinant in dezvoltarea psihică,pregătindu-l pentru trecerea la un nivel superior de dezvoltare psihică canalizându-i in mod pozitiv energia in modelarea viitoarei sale personalități.Jucându–se, copilul își folosește atât mintea cât și corpul. Astfel, învață lucruri esențiale despre lumea din jurul lui. Copiii se joacă, pentru că jocul îi distrează, le aduce un sentiment plăcut, le aduce bucurie, dar, totodată are și o valoare formatoare.

La nivelul claselor I – IV, în structura metodelor active își găsesc cu maximă eficiență locul, jocurile didactice, constituind o punte de legătură între joc, ca tip de activitate dominantă în care este integrat copilul în perioada preșcolară și activitatea specifică școlii, învățarea.

Jocul didactic, ca activitate se poate organiza cu succes la toate disciplinele de învățământ, iar ca metodă, adică ,, o cale de organizare și desfășurare a procesului instructiv-educativ”, în orice moment al lecției.

Conceperea jocului ca metodă de învățare, scoate mai mult în evidență contribuția lui în educarea copilului școlar.

Jocul, în special cel didactic, angajează în activitatea de cunoaștere, cele mai importante procese psihice, având în același timp, un rol formativ și educativ. Lecțiile desfășurate în totalitate prin joc, cât și cele înviorate cu jocuri didactice susțin efortul elevilor, menținându-i mereu atenți și reducând gradul de oboseală. Prin libertatea de gândire și acțiune, prin încrederea în puterile proprii, prin inițiativă și cutezanță, jocurile didactice devin pe cât de valoroase, pe atât de plăcute. În joc se dezvoltă curajul, perseverența, dârzenia, competiția, corectitudinea, disciplina, precum și spiritul de cooperare, de viață în colectiv și de comportare civilizată.

33

Datorită caracterului său formativ, jocul influențează dezvoltarea personalității elevului.

Prin jocul didactic le cultivăm elevilor dragostea pentru studiu, le stimulăm efortul susținut și îi determinam să lucreze cu plăcere, cu interes, atât în oră, cât și în afara ei.

Utilizându-l frecvent în activitățile de la clasă, îmbinând ineditul cu plăcutul, activitatea devine mai interesantă, mai atractivă, șidupă cum remarcă psihologul american, Jerome S. Bruner:

” Jocul constituie o admirabilă modalitate de a-i face pe elevi să participe activ la procesul de învățare. Elevul se găsește aici în situația de actor, de protagonist și nu de spectator, ceea ce corespunde foarte bine dinamismului gândirii, imaginației și vieții lui afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afective, unei trebuințe interioare de acțiune și afirmare”.(www.academia.edu)

Aspecte ale clasificării jocului didactic integrat în activitățile de dezvoltare a vorbirii elevilor

Jocul, ca formă de activitate instructiv-educativă, trebuie înțeles ca un cadru organizatoric inedit de desfășurare a activității didactice, în care copiii să găsească climatul psihologic și social de manifestare și de dezvoltare a propriei lor personalități.

În al doilea rând, jocul didactic trebuie utilizat ca o modalitate de desfășurare, cu rezultate deosebite, a procesului educațional în clasa I. Antrenat în joc în calitatea sa de coparticipant la propria formare, copilul este sprijinit să dobândească metode și cǎi accesibile de cunoștințe, să poată cuceri “orice cunoaștere de care are nevoie”.

Se știe că școlarul mic se caracterizează printr-o „gândire lingvistică” predominant concretă, care nu poate însă să sesizeze, să înțeleagă, să conștientizeze fenomenul de limbă. De aceea, jocul didactic îl poate ajuta să depășească mai ușor acest prag.

“Jocul copilului – spune Emile Planchard, nu este numai o oglindă fidelă a personalității sale în formare…, ci poate fi utilizat ca și auxiliar educativ și chiar să servească drept bazǎ a metodelor de predare în școală preelementare și elementare”.

Ținând seama de obiectivele instructiv-educative jocurile didactice pot fi grupate astfel:jocuri destinate sesizării, pronunțării și scrierii corecte a sunetelor, diftongilor, silabelor;

jocuri care conduc la îmbogățirea vocabularului activ, la înțelegerea și întrebuințarea sensului corect al cuvintelor;jocuri pentru însușirea flexiunii nominale și verbale;jocuri care contribuie la formarea unei exprimări nuanțate și expresive ;jocuri care urmăresc construirea corectă a propozițiilor și frazelor.

34

Clasificarea jocurilor se poate face și după conținutul și materialul folosit:

a)după conținut:

jocuri didactice pentru cunoașterea naturii, a mediului înconjurător și însușirea limbii materne (dezvoltarea vorbirii);

jocuri logico-matematice (activități matematice);

jocuri didactice muzicale.

b)după materialul folosit:

jocuri didactice cu material ;

jocuri didactice fără material sau orale.(https://ro.scribd.com)

Jocul didactic folosit în dezvoltarea auzului fonematic și însușirea pronunției corecte

În scopul analizei articulației și percepției sunetelor, se pot introduce în lecții, printre celelalte forme de activitate și jocul didactic cu un conținut adecvat, impus de sarcina dominantă a lecției. Unele jocuri precum: „Jocul silabelor”, „Spune mai departe”, „Completează cuvântul”, „Unde se găsește cuvântul”, „De-a cuvintele” sau „Schimbă prima silabă” contribuie la formarea și consolidarea la elevi a abilității și deprinderilor de articulare corectǎ a sunetelor, de pronunție corectă a cuvintelor folosite în comunicare, în conformitate cu cerințele programei.

În timpul desfășurării jocurilor elevii depun eforturi de realizare a scopului propus, scapă de timiditate sau chiar de refuzul de a pronunța anumite sunete, silabe sau cuvinte.

Până la intrarea în școală copilul trebuie să stăpînească fonetismul limbii române, vorbirea lui devenind tot mai inteligibilă.

Perioada prealfabetarǎ are ca obiectiv principal dezvoltarea și corectarea vorbirii copiilor pe baza însușirii cunoștințelor și deprinderilor cerute de toate celelalte obiecte de învățământ. La dezvoltarea auzului fonematic pot contribui cu succes unele jocuri didactice : „Cine vine la noi ?”, „Ce se aude afară?” , „Completează cuvântul”, „Unde se găsește silaba?. Tot sub formă de joc se vor face și exerciții de repetare a anumitor sunete care se pot prelungi. În această perioadă elevii sunt pregătiți în vederea învățării cititului și scrierii prin exerciții de analiză și sinteză fonetică.

Aplicarea metodei fonetice analitico-sintetice se impune atât oral, cât și în compunerea cu ajutorul alfabetului decupat sau în citirea și scrierea cuvintelor și a propoziției. Acest lucru se realizează pe baza textelor din abecedar și cu ajutorul jocurilor didactice.

35

În jocul „Ploaia”, copiii stau cu mâinile pe masă. La un semnal, ei bat pe bancă cu un singur deget și reproduc printr-un singur sunet onomatopeea: „pic, pic, pic”. Jocuri de acest gen mai pot fi :„Vântul”, „Fierarul”, „Ciripitul păsărelelor”, „Ursul”, „Ceasul”, „Cîntecul greierașului” care au contribuit la dezvoltarea auzului fonematic și la coordonarea mișcărilor, la formarea deprinderilor de a percepe sunetele auzite. Aceste jocuri contribuie la dezvoltarea vocii, consolidează deprinderile de pronunțare corectă a sunetelor și cuvintelor, realizând, în același timp, relaxarea sistemului nervos. Jocul muzical „Leagănul“ a avut ca sarcină antrenarea copiilor în pronunțarea silabelor. Jocurile de mișcare : „Unu-doi”, „În marș”, „Cântecul toamnei” au contribuit la formarea deprinderii de a pronunța clar și corect cuvinte în timp ce execută diferite mișcări, pentru a corecta omiterea unor sunete sau articularea defectuoasă a acestora, izolate sau în grup ( r, z, t, s), onomatopee care le plac copiilor îi captează, reușind astfel să realizăm obiective specifice și operaționale.

În jocul „Spune cum face ?” am distribuit fiecărui elev cartonașe cu imaginea unui animal sau pasăre, cerând elevilor să producǎ onomatopeea caracteristică. Prin aceasta am urmărit: exersarea pronunției corecte a unor consoane ( r, c, g, s, ș, z ) , activizarea vocabularului, dezvoltarea capacității de a face legături simple.

Prin jocul didactic “Repetă ce spun eu!“ am urmărit formarea deprinderilor de a pronunța corect silaba și cuvintele care se deosebesc printr-un sunet, în general dezvoltarea auzului fonematic. Sarcina didactică reprezintă corectarea unor cuvinte învățate și recunoașterea de către elevi a sunetelor care se deosebesc.

Jocuri pentru recunoașterea structurii silabice a cuvintelor

Dacă din clasa I copiii sunt solicitați să gândească, să-și exprime opinii personale, să argumenteze, să caute soluții optime, înseamnă cǎ dobândesc de la bun început deprinderi esențiale pentru întreaga perioadă de școlarizare, pentru întreaga lor viață. Pentru a putea vorbi și gândi corect, este necesar să dăm copiilor noțiuni clare, bine precizate, corecte. Să-i învățăm să folosească în vorbire, cuvinte al căror înțeles îl cunosc bine.

Elevii clasei I sunt obligați să recurgă la diverse operații și procedee logice nu numai pentru acumularea unor simple reprezentări. Pentru stăpânirea temeinică a unei noțiuni este necesar un anumit exercițiu de aplicare în practică a acestei noțiuni.

Trecând de la reprezentări la noțiuni, copilului i se dezvoltă memoria, gândirea activa, proces în care un rol important îl joacă limbajul.

36

Jocurile cuprind sarcini didactice care contribuie la valorificarea creatoare a deprinderilor și cunoștințelor achiziționate, la realizarea transferurilor între acestea, la dobândirea de noi cunoștințe prin mijloace proprii.

După învățarea unui număr de 5-6 litere se poate utiliza jocul “Cine formează mai multe?” Se scriu pe tablă literele: a, m, î, n, r, e și li se cere elevilor să compună cât mai multe silabe formate din două litere. Se precizează că sunt silabe numai acele combinații care pot fi folosite în formarea cuvintelor.

“Schimbați litera (sau silaba)”

Scopul urmǎrit în acest joc este activizarea și îmbogǎtirea vocabularului, dezvoltarea capacitǎții de selectare, a mobilitǎții gândirii și a expresivitǎții limbajului.

Sarcina didacticǎ: formarea de cuvinte cu sens prin schimbarea unei litere sau a unei silabe:

cuvinte formate din 1-2 silabe prin schimbarea primei sau ultimei litere sau silabe,cuvinte formate din 2-5 silabe prin menținerea primei silabe.

Jocuri pentru îmbogățirea și activizarea vocabularului

Sarcina precizării și dezvoltării vocabularului, a capacităților de exprimare în propoziții logic închegate, apoi în texte scurte orale și scrise, formarea expresivității în vorbire, dezvoltarea capacităților intelectuale și afective rămâne obiectiv permanent al întregului proces instructiv-educativ.

Jocurile folosite în scopul îmbogățirii și activității vocabularului sunt de un real folos in predarea citit-scrisului.

În jocul didactic, „Rechizitele școlarului”, având ca obiectiv cunoașterea și modul de păstrare aobiectelor necesare școlarului am stabilit ca sarcină didactică: recunoașterea și denumirea rechizitelor. Regulile jocului: copilul numit răspunde la întrebarea învățătoarei. Activitatea de joc începe printr-o poveste dialog: „Era odată o fetiță care se numea Ancuța. Avea 6 ani și mergea la școală, ca și voi. Ba și-a așezat de cu seara lucrurile în ghiozdan și apoi și-a pus ghiozdanul lingă pătuț. De acolo, s-auitat cu drag la el, pânǎ ce a adormit. Și ce credeți că a visat? Se făcea că ghiozdanul a crescut mare, mare și tiptil s-a apropiat de pătuțul ei și i-a spus: Eu sunt un ghiozdan mare și vreau să-ți arat ce am în căsuțele mele.Deschizându-se încet, un obiect cu multe foi și ilustrații frumos colorate ieși afară. (Cine credeți cǎ era? „Abecedarul”). Scoateți-l și voi ușor din ghiozdan și ridicați-1 în mîna dreaptă. Puneți-l la loc”. La fel seprocedează cu toate rechizitele.

37

Jocurile pentru familiarizarea elevilor cu sunetul și litera au contribuit în mare măsură la îmbogățirea vocabularului. Pentru rostirea corectă a sunetului, corelat cu recunoașterea literei corespunzătoare, se pot organiza diferite jocuri cum ar fi: „Cu ce sunet începe cuvântul?”, „Cine găsește mai repede?” în care elevii trebuie să găsească cuvinte cu sunetul nou la început, la mijloc și la sfîrșitul cuvântului. În semn cǎ elevii au găsit cuvântul vor ridica litera respectivă din alfabetar.(http://liliacorcodelvirtosu82ulmu.blogspot.ro/p/suport.html)

3.4. Stimularea creativității prin jocuri didactice și tipuri de exerciții de dezvoltarea limbajului

Odată cu intrarea la școală, activitatea de învățare ocupă rolul esențial, dar o bună parte a activității se redirijează prin joc, care rămâne o preocupare majoră a întregii copilării. J. Fr. Herbart spunea că „plictiseala este păcatul de moarte al predării”. Folosirea jocului o poate feri de acest păcat.

„Cuvântul interzis”

Jocul include exerciții pentru activizarea vocabularului, dezvoltarea atenției voluntare și a imaginației.

Sarcina didactică: formularea unor întrebări care cer în răspuns cuvântul interzis.

Jocul se poate desfășura în colectiv sau pe perechi.

Li se cere elevilor ca la întrebările învățătorului să răspundă în așa fel încât un anumit cuvânt stabilit anterior să nu fie folosit, ci să se găsească formulări care să constituie totuși răspunsul la întrebarea pusă. Aceasta trebuie constituită în așa fel încât să ceară în răspuns folosirea cuvântului interzis.

Cuvântul interzis: primăvara

Î: „Când se topește zăpada?”

R: „În anotimpul când înfloresc ghioceii.”

Î: „Când înfloresc ghioceii?”

R: „Când se topesc zăpezile.”

Î: „Despre ce anotimp se vorbește în această poezie:”

38

„Primăvară, primăvară

Vino iar la noi în țară.”?

R: „Despre anotimpul ce urmează după iarnă.”

Î: „Când vin păsările călătoare?”

R: „Când încep să înflorească pomii.”

Cuvântul interzis se poate schimba de 2-3 ori în cursul jocului.

La sfârșitul jocului vor fi evidențiați toți elevii care au formulat răspunsuri

corecte și au dat dovadă de multă fantezie.

„Recunoaște și grupează”

Li se cere elevilor să recunoască, dintr-o mulțime de ilustrații, pe cele ale căror denumire începe cu o literă dată, sfârșesc cu o literă dată, sunt alcătuite dintr-un număr de 2-3-4 silabe.

„Completează rima”

Învățătorul citește versuri simple și ușoare. La al doilea vers, cuvântul care întregește rima nu va fi citit, ci va fi completat de copii.

„Cine știe câștigă”

Se împarte tabla în trei coloane, în funcție de cele trei rânduri de elevi. Se numerotează cu 1, 2, 3 și se stabilesc rândurile corespunzătoare. Se adresează întrebări, pe rând, fiecărui copil din fiecare rând. Se notează răspunsurile corecte cu 5 puncte. La sfârșit se face totalul pentru fiecare rând și se stabilește rândul câștigător.

I II III

Câte silabe are Câte silabe are Câte silabe are

cuvântul trecere? cuvântul plecare? cuvântul părinții?

În ce anotimp se În ce anotimp este În ce anotimp vine

culeg viile? vacanța mare? Moș Crăciun?

„Eu spun una, tu spui alta” sau „Eu spun una, tu spui multe”

alb – negru școală – școli

mare – mic carte – cărți

scurt – lung om – oameni

bun – rău fântână – fântâni 39

„Eu spun multe, tu spui una”

stupi – stup

dimineți – dimineață

bujori – bujor

privighetori – privighetoare

nori – nor

trandafiri – trandafir

Jocuri didactice folosite în consolidarea punctuației:

„Da sau Nu”

Elevii vor avea jetoane cu cuvintele DA și NU pe care le vor ridica la momentul potrivit. Învățătorul citește exercițiul:

Virgula se folosește:

între cuvintele unei enumerări;

la sfârșitul unei propoziții interogative;

înaintea enumerării;

pentru a despărți de restul propoziției un cuvânt care arată o strigare.

Semnul întrebării se scrie:

la sfârșitul unei mirări;

la sfârșitul unei propoziții interogative;

după o strigare.

Exemplele pot continua pentru fiecare semn de punctuație.

„Trenulețul semnelor”

Fiecare rând primește câte o fișă cu un text fără semne de punctuație. Elevii vor completa, pe rând, câte un semn. Câștigă rândul care completează primul.

Mircea îl întreabă pe colegul său

Ce ai pățit Andrei

Am căzut și mă dor toate genunchiul cotul și degetele

Nu mai plânge Îți va trece repede

40

„Trăistuța fermecată”

Elevii vor fi împărțiți în mai multe grupe. Pe rând, reprezentantul fiecărei grupe va extrage un jeton dintr-o trăistuță. Sarcina lor este să alcătuiască cât mai multe propoziții enunțiative, interogative, exclamative cu cuvântul scris pe jeton, într-un anumit timp.

Jocuri folosite pentru îmbogațirea si activizarea vocabularului

A-ți cunoaste limba înseamnă a fi capabil să exprimi corect și precis tot ce gândești, simți ori știi.

Precizia si expresivitatea comunicării sunt date în cea mai mare masură de calitatea vocabularului utilizat. Îmbogățirea vocabularului copiilor este una din sarcinile prioritare pe linia cultivării exprimării, sarcină care se realizează în cadrul tuturor dișciplinelor din școală.

Îmbogatirea vocabularului se realizeaza pe calea explicării cuvintelor necunoscute, prin prezentarea obiectului sau imaginii obiectului, prin sinonime, omonime, antonime. "Jocul sinonimelor"

Jocuri care contribuie la formare si dezvoltarea flexibilitații si fluiditații vorbirii

Unele jocuri ofera prilejul ca elevii sa opereze cu situații gramaticale cu mult înainte de a studia gramatica.

Prin jocurile didactice "Baba-oarba","Ce-mi dai ?"  "Cei mici", " A cui este? " elevii își pot consolida deprinderea de a folosi corect substantivele în cazurile nominativ, genitiv, dativ, acuzativ.

Jocul "A cui este?" are drept sarcină didactică, recunoasterea si denumirea corectă a obiectului de îmbracaminte, indicarea categoriei de persoane care-l poartă, formularea corectă a raspunsului în propoziții.

Aceste jocuri – exerciții influentează fluența vorbirii, dar la rândul ei aceasta influențează favorabil dezvoltarea capacitații analitico-sintetice a scoarței cerebrale, fară de care nu este posibilă "Învatarea școlară".

41

Jocuri care contribuie la formarea limbajului conceptual

În orele de dezvoltare a vorbirii se urmarește și formarea unui limbaj conceptual. Prin jocul "Ce nu se potrivește" am verificat capacitatea elevilor de a separa dintre noțiuni pe cea  care nu se integrează în grupa respectivă.

Jocul se desfasoară individual. Pe cartonașe sunt scrise serii de cuvinte, iar elevii trebuie să taie ce nu se potrivește.

Exemple:

ocaise, cireșe, prune, morcov, mere;

opisică, fluture, cal, ploaie, pește;

oroșii, ardei, salată, cuțit, vinete;

oploaie, zapadă, lampă, polei, rouă.

Jocuri care contribuie la stimularea capacităților creatoare

 Psihologul P.Oberon afirmă că ori de câte ori un copil pus în fața unei probleme, restructurează datele problemei sau imaginează procedeul ce conduce la o soluție, el înfaptuiește o inovație.

În jocul"Povestiți ceva despre: abecedar, creion etc" se urmarește spontaneitatea construcțiilor verbale, a fanteziei, a reprezentărilor despre lucrurile puse în discuție.

Se creează o atmosferă placută , o atmosferă care favorizează comunicarea, consultarea care încurajează pe cei cu o gândire mai lentă și dă aripi celor dotați.

Inventivitatea învațatorului asigură măsura pregătirii psihologice a copiilor pentru o învățare creativă, pentru o reală dezvoltare a spontaneității si creativitații actului învațării și formării aptitudinilor necesare creației .

42

CАΡIТΟLUL IV. MEТΟDΟLΟGIА CERCEТĂRII

III.1. SCOPUL CERCETĂRII

Scopul lucrării este acela de a experimenta, acele metode și procedee care să dezvolte spiritul de observație, independența în activitate, atenția și potențialul creativ.

OBIECTIVELE CERCETĂRII:

dezvoltarea capacităților creative ale elevilor în cadrul lecțiilor de limba și literatura română;

exprimarea corectă, orală și scrisă;

elaborarea unui program de antrenament formativ care să vizeze copilul de vârstă școlară;

relevarea rolului trebuințelor de dezvoltare în activarea și stimularea potențialului creativ.

III.2. IPOTEZA CERCETĂRII

Dacă în lecțiile de limba română se utilizează metode care stimulează munca în grup, colaborarea, intercunoașterea, atunci sunt potențate manifestările creative ale școlarilor, inițiativa, independența acestora.

III.3. EȘANTIONUL DE ELEVI

Fiecare copil este unic, diferit, lucru care îl face să fie special. În funcție de particularitățile individuale și de vârstă, fiecare elev progresează în ritmul său, receptează mai ușor sau mai greu unele conținuturi și chiar se adaptează în mod diferit programului școlar, dar și în cadrul activității.

Pentru a veni în sprijinul elevilor, am folosit metode și procedee care să le dezvolte creativitatea.

În vederea urmăririi obiectivelor și a verificării ipotezei formulate, am cuprins în cercetare un număr de 19 elevi, 8 fete și 11 băieți, cu vârsta între 10-12 ani, elevi ai clasei a IV-a de la Școala Gimnazială Nr 1 Bălan.

În proiectarea activităților, am formulat sarcini și așteptări care să răspundă particularităților individuale ale fiecărui elev din clasă, în acest mod stimulând dezvoltarea elevului. Deosebit de atractiv a fost faptul că am îmbinat activitățile frontale cu cele pe grupuri mici, perechi și individual.

III.4. METODOLOGIA INVESTIGAȚIEI EXPERIMENTALE

Metodele de cercetare reprezintă calea, itinerariul sau programul după care se reglează acțiunile intelectuale și practice în vederea atingerii unui scop. Acestea au un caracter instrumental, de intervenție, de informare, interpretare și acțiune.

Alegerea metodelor cele mai eficiente pentru o anumită activitate didactică este în exclusivitate rezultatul deciziei cadrului didactic. În luarea acestei decizii învățătorul ține seama de: obiectivele pedagogice urmărite, specificul conținutului de învățat, particularitățile elevilor, condițiile materiale, timpul disponibil, propriile sale competențe pedagogice și metodice. Alternarea metodelor de învățământ, diversificarea procedeelor didactice pe care acestea le includ constituie o expresie a creativității acdrului didactic.

Pentru a realiza obiectivele propuse în lucrare, am folosit în cercetare următoarele tehnici specifice:

Observația

Observația permite surprinderea manifestărilor comportamentale firești ale individului în condiții obișnuite de viață. Observatorul trebuie să aștepte uneori mult timp până se produce fenomenul vizat, fără a putea interveni în nici un fel. Mai mult decât atât, prezența observatorului poate determina intrarea în funcțiune a mecanismelor de apărare ale subiecților care modifică situația globală a câmpului social sau a comportamentelor celor observați, chiar fenomenul studiat, pe ansamblu.

Experimentul pedagogic

Acesta presupune verificarea unor ipoteze. El produce datele, furnizează produse. Experimentul propriu-zis constă în testarea ipotezei formulate de către cercetător. El poate fi constatativ, urmărind consemnarea situației existente la un moment dat și formativ, urmărind introducerea unor factori de progres în vederea îmbunătățirii performanțelor.

Spre deosebire de observație care presupune urmărirea fenomenului fără nici o intervenție din partea învățătorului, experimentul impune modificarea intenționată a condițiilor de apariție și desfășurare a fenomenelor.

Dat fiind faptul că experimentul pedagogic este efectuat, de regulă de către cadrul didactic, unul dintre efectele sale pozitive îl reprezintă sensibilitatea și antrenarea lor în cercetare, iar dezavantajul constă în imposibilitatea controlării factorilor externi ce ar putea afecta rezultatele obținute.

Practica științifică face dovada unei cantități imense de rezultate și date experimentale certe ce ne asigură de eficiența lui în cercetare.

Convorbirea

Convorbirea este o discuție premeditată angajată între cercetător și subiectul investigat, presupunând relația directă, dar și sinceritatea deplină a subiectului. Se desfășoară pe baza unui plan și a unor întrebări dinainte elaborate, ceea ce nu înseamnă că pe parcurs cercetătorul nu se poate abate de la întrebările fixate în funcție de situațiile neprevăzute ce pot apărea. Dialogul trebuie să fie cât mai natural, să stimuleze în exprimarea gândurilor și opiniilor.

Din convorbirile libere pe care le-am angajat cu elevii am putut să-mi dau seama care este bogăția vocabularului lor, cum relaționează ei cu lumea înconjurătoare, cu familia, cu cercul de prieteni, cu colegii de clasă.

Analiza produselor activității

Analiza produselor activității este una din cele mai folosite metode în psihologia copilului și psihologia pedagogică. Orice produs realizat de elev devine obiect de investigație psihologică. Aplicând această metodă se obțin date referitoare la capacitățile de care dispun elevii, stilul realizării, nivelul dotării, progresele realizate în învățare. Pentru interpretarea produselor activității cercetătorii au fixat anumite criterii:

corectitudinea-incorectitudinea;

originalitatea-banalitatea;

complexitatea-simplitatea;

expresivitatea-nonexpresivitatea produselor realizate.

Testele

Testele, ca metodă de psihodiagnoză, sunt un gen de experimete standardizate, cu cea mai largă răspândire în psihologia copilului și pedagogică. Ele dau posibilitatea investigării rapide a însușirilor psihice aparținând copiilor prin faptul că sunt probe relativ scurte și standardizate. Există teste pentru fiecare caracteristică particulară a capacităților psihice. Aplicarea lor servește la determinarea nivelului dezvoltării elevilor. Interpretarea rezultatelor se face cu ajutorul unor grile de prelucrare a datelor sau, când aceasta este dificilă, trebuie să se apeleze la ajutorul computerului.

Alegerea și utilizarea adecvată a acestor metode în cercetarea psihopedagogică permite corelarea datelor-fapte, informații concrete – căci ele sunt liantul întregii organizări a cercetării efectuate asupra unui fapt, iar analiza prin prelucrare statistico-matematică a acestora oferă un răspuns la ipoteza lansată de cercetător pe baza căreia se poate continua descoperirea adevărurilor științifice.

IV.5. ETAPELE CERCETĂRII

Organizarea și desfășurarea demersului investigativ cu privire la metodele și tehnicile de dezvoltare a creativității elevilor la limba și literatura română a inclus desfășurarea a trei etape:

Etapa pretest

Etapa testul – experimentul propriu-zis (aplicarea metodelor active și interactive, centrate pe elev)

Etapa posttest

IV.5.1. Etapa pretest

Faza pretestului s-a desfășurat în prima jumătate a semestrului I al anului școlar 2012-2013. În această etapă am organizat și desfășurat cu elevii clasei a IV-a ore de limba și literatura română în mod tradițional, folosind metode tradiționale: conversația, explicația, exercițiul, lectura explicativă.

Tot în această etapă s-a administrat un test de evaluare inițială, având drept scop urmărirea performanțelor elevilor în urma modului de predare tradițional. ( ANEXA 1)

În urma analizei lucrărilor am constatat următoarele aspecte negative:

aspect neîngrijit al lucrării și scris dezordonat;

confuzii între autori, omiterea scrierii titlului între ghilimele și cu literă mare

dificultăți în redactarea unor texte după dictare ce conțin semnele de punctuație, substantive proprii, grupuri de litere;

dificultăți în găsirea sensurilor unor cuvinte, analiza categoriilor gramaticale studiate.

IV.5.2. Etapa experimentului propriu-zis

Pe parcursul experimentului am urmărit ca elevii:

să înțeleagă semnificația textului (la un nivel mai complex);

să se exprime corect oral și în scris;

să-și exprime liber propriile idei și păreri;

să-și însușească noțiunile gramaticale;

să-și spună părerea, fără teama de a fi ridiculizat când spune un lucru.

Acea atmosferă rece, de liniște apăsătoare din clasă am încercat s-o înlocuiesc cu o atmosferă de lucru, de colaborare, de solicitare intensă a tuturor copiilor și participarea acestora în funcție de posibilități la realizarea sarcinilor. Pregătiți de mici în acest fel, vor ajunge oameni capabili să-și spună părerile, să le susțină cu argumente, să nu se dea bătuți, să obțină anumite rezultate cu toată opoziția celor din jur.

Întrucât creativitatea reprezintă un moment însemnat al învățării, putem afirma că învățarea creativă este acea formă a învățării care are, ca scop final, realizarea unor comportamente individuale și colective orientate spre căutarea, aflarea și aplicarea noului, a originalului, a ineditului.

Pentru dezvoltarea creativității elevilor prin lecțiile de limba și literatura română, am utilizat metode active de dezvoltare a gândirii critice: brainstormingul, cvintetul, ciorchinele, eseul de cinci minute, metoda celor șase pălării gânditoare, copacul ideilor, jocul de rol.

Cvintetul este o metodă modernă folosită cu succes în orele de limba română, ce se concretizează printr-o poezie alcătuită din cinci versuri. Aceasta necesită sintetizarea informației în exprimări concise care descriu sau exprimă refracții asupra subiectului. Subiectul este ales de către elevi sau dat de învățător, însă am observat că dă rezultate mai bune când se lasă la latitudinea elevului.

Am aplicat această metodă în cadrul lecțiilor în diferite momente (feed-back, evaluare, obținerea performanței) de fiecare dată având un mare succes. Pentru aceasta a trebuit ca elevii să înțeleagă conținutul textelor, să stăpânească foarte bine părțile de vorbire deoarece ele vor fi cele care vor da înțeles poeziei.

Regulile de întocmire a unui cvintet:

primul vers format dintr-un cuvânt exprimat totdeauna printr-un substantiv

al doilea vers format din două cuvinte exprimate prin adjective care să arate însușirile substantivului

al treilea vers format din trei verbe la gerunziu care exprimă acțiuni ale subtantivului

al patrulea vers format dintr-o propoziție din patru cuvinte ce exprimă o afirmație esențială despre substantivul din primul vers

al cincilea vers format dintr-un cuvânt exprimat printr-un verb la gerunziu care sintetizează ideea sau tema poeziei.

Prezint câteva cvintete realizate de copiii în diferite momente ale lecției:

Iarnă,

frumoasă, friguroasă

zburând, plecând, cântând.

Fuge de la noi

dansând.

Zăpadă

rece, pufoasă

acoperind, răcorind, înghețând.

Noi copiii o iubim

construind.

Pasăre

rapidă, mică

zburând, cântând, admirând.

Pleacă de la noi

întristând.

Pâine

caldă, aromată

frământând, gătind, crescând.

La păsări din pădure

oferind.

Ciorchinele este o metodă brainstorming neliniară folosită pentru a stimula gândirea creatoare. Poate fi folosit deopotrivă în lecțiile de predare, de consolidare sau evaluare, în toate formele de evaluare a activității didactice (frontal, în echipă, perechi, grupe sau individual).

Unitatea de învățare „Baba Iarna intră-n sat”

Cu ajutorul ghicitorii:

„A venit baba din munți

Peste râuri făcând punți

Și a prins spunând povești

Flori de gheață la ferești”

elevii au descoperit că este vorba despre iarnă. Apoi am realizat în mod frontal ciorchinele despre iarnă, având grijă ca fiecare elev să-și spună ideile.

În lecția „Iarna pe uliță” de George Coșbuc am valorificat toate sentimentele și trăirile legate de anotimpul iarna și bucuriile lui printr-o activitate de genul „Când spun iarnă mă gândesc la…”. le-am cerut elevilor să nu se repete și să nu critice ideile celorlalți.

Pornind de la ciorchinele de mai sus am cerut elevilor să caute expresii frumoase despre ger, iarnă, fulgi de nea din textele studiate („Iarna” de Vasile Alecsandri, „Iarna pe uliță” de George Coșbuc), cât și în cele suplimentare. Majoritatea elevilor au extras următoarele expresii frumoase:

→ fulgi mari de vată;

→ ger cumplit;

→ cunună de steluțe argintii;

→ zăpadă albă și pufoasă;

→ nori ușori de fluturi albi;

→ plapumă de nea;

→ mănuși de puf;

→ cad din cer ca niște mărgăritare.

Folosind aceste expresii, le-am cerut elevilor să alcătuiască o compunere despre iarnă și să-i dea un titlu potrivit. Majoritatea elevilor au folosit expresiile frumoase și au realizat texte reușite. Consider că realizarea de compuneri a însemnat o modalitate eficientă de dezvoltare a creativității. (ANEXA II )

Metoda „ciorchinele” poate fi utilizată și ca schemă a unei lecții, pe baza căreia elevii pot descoperii în manual sau diverse suporturi auxiliare esențialul unor mesaje. Am folosit cu succes această metodă și în cadrul lecției de recapitulare și sistematizare a cunoștințelor despre partea de vorbire: substantivul, realizându-se sub forma jocului, și într-un mod plăcut schema de recapitulare:

Adoptată și utilizată oportun, această metodă antrenează în permanență gândirea elevilor, le dezvoltă capacitatea de a crea, cerceta, de a-și corecta și îmbogății vocabularul, îi inițiază și formează în deprinderi de lucru cu manualul.

Având ca text suport „Iarna pe uliță” de G. Coșbuc, am format trei grupe de elevi, am dat un nume fiecărei grupe (steluțe, brăduț, oameni de zăpadă) și am cerut elevilor să rezolve cerințele din următoarele cadrane:

Grupa 1 – Brăduț

Grupa 2 – Oameni de zăpadă

Grupa 3 – Steluțe

Copiii se antrenează cu plăcere în rezolvarea sarcinilor deoarece sunt puși în situația de a căuta și pentru că pot să reprezinte textul prin desen așa cum își imaginează și reprezintă ei ceea ce exprimă textul. Elevii colaborează foarte mult între ei pentru a rezolva sarcinile date.

La sfârșitul acestei unități de învățare elevii au fost împărțiți în două grupe, au primit coli, carioci, acuarele și câte un text despre iarnă realizat de ei. Fiecare grupă a extras din text o propoziție semnificativă după care au realizat un peisaj de iarnă.

La final fiecare grupă a făcut turul galeriei exprimându-și părerea atât despre peisajul grupei adverse, cât și despre peisajul propriu.

În cadrul lecției „O furnică” de Tudor Arghezi am aplicat metoda „Cubul” în care fiecare grupă a avut o sarcină de rezolvat. (ANEXA III ).

I. DESCRIE: Care sunt sentimentele poetului pentru lumea necuvântătoarelor?

II. COMPARĂ: a) Fă o comparație între forma scrisă în poezie a expresiilor și alt mod de scriere.

b) Completează enunțurile cu forma corectă a pronumelor personale: ei, ea

și a verbelor: iei, ia.

III. ANALIZEAZĂ: într-un mod haios comportamentul furnicii din poezie din perspectiva

greierului spectator.

IV. ASOCIAZĂ: Unește cuvintele cu același sens.

V. ARGUMENTEAZĂ: Ce credeți că sugerează cele două „dealuri” pe care furnica le are

de urcat de la bărbie până la chelie?

VI. APLICĂ: Imaginează-ți că ești furnicilor și că vrei să le transmiți celor mici

ultimele sfaturi de a ocroti mușuroiul.

Dezbaterea:

Metoda dezbaterii propune abordarea unei moțiuni (o propoziție care reprezintă tema dezbaterii) din două perspective opuse. De aceea, în toate tipurile de dezbateri există două echipe: una dintre ele (echipa afirmatoare) trebuie să susțină moțiunea, iar cealaltă (echipa negatoare) s-o combată. Acest tip de abordare pro-contra le dezvoltă elevilor abilitatea de a analiza diverse probleme controversate din multiplele perspective, îi stimulează să emită judecăți asupra unui fenomen sau fapt pe baza unor criterii obiective, să apere o poziție folosind argumente susținute de dovezi.

Pornind de la proverbul „Prietenul la nevoie se cunoaște” am format două grupe: o grupă susține ceea ce spune proverbul, iar cealaltă infirmă.

Pentru a putea dezbate pe marginea acestei teme elevii au citit fragmente din volumul „Heidi, fetița munților” de Johanna Spyri și „Cuore – inimă de copil” de Edmondo de Amicis.

Copiii se antrenează în astfel de dezbateri, le place să-și exprime opiniile, părerile și chiar fac apel la experiența lor de viață.

Metoda pălăriilor gânditoare

Pentru a da posibilitatea elevilor să se exprime liber, să-și spună părerea, am folosit la clasă și metoda pălăriilor gânditoare. Această metodă este un joc în sine. Am utilizat această metodă în lecția „Puiul” de I.Al. Brătescu-Voinești. Am distribuit cele șase pălării elevilor, fiecare reprezentând un anumit mod de gândire. Le-am explicat copiilor, în parte, ceea ce au de făcut și anume:

purtătorul pălăriei albe va trebui să povestească lecția, redând faptele petrecute exact așa cum sunt redate în conținutul ei;

purtătorul pălăriei roșii va trebui să surprindă și să redea sentimentele stârnite de lecturarea textului, și anume milă față de puiul care a avut un final tragic, dar nu evitat datorită neascultării față de mama lui, compasiune față de suferința prepeliței care a trebuit să facă o alegere deosebit de grea pentru a-și salva ceilalți pui, dezaprobare față de vânătorul care a lovit un animal mic, un pui;

purtătorul pălăriei negre va trebui să se gândească și să spună ce s-ar fi întâmplat cu personajele în cel mai rău caz: ar fi putut să moară toți puii, fie într-o vânătoare, fie din cauza frigului care se apropie;

putătorul pălăriei galbene va trebui să se gândească și să spună cum s-ar fi putut încheia textul mai bine, cu un happy end, adică, spre exemplu, puiul cel mare s-ar fi făcut bine și ar fi putut să plece și el împreună cu mama și cu frații săi;

purtătorul pălăriei verzi este cel care se gândește și prezintă alte modalități de încheiere a textului, în afara celor deja enunțate de colegii lui, spre exemplu, puiul putea fi găsit de un copil milos și dus la adăpost în poiata cu păsări a casei lui;

purtătorul pălăriei albastre este cel care fluidizează prin intervenția sa întreaga activitate, coordonând succesiunea prezentărilor fiind moderatorul activității.

Fiecare purtător de pălărie îndeplinește sarcina trasată, conform indicațiilor primite

Pentru ca la activitate să nu existe elevi care nu au primit nicio sarcină, se poate ca mai mulți elevi să fie purtătorii unei pălării de aceeași culoare, adică să formeze o echipă, conlucrând la realizarea sarcinii primite.

Specific metodelor interactive de grup este faptul că ele promovează interacțiunea dintre mințile participanților, dintre personalitățile lor, ducând la o învățare mai activă și cu rezultate mai evidente.

Interactivitatea presupune atât cooperarea, cât și competiția, ambele implicând un anumit grad de interacțiune. Prin folosirea la oră a acestor metode care stimulează elevul și îl fac să descopere singuri noile moțiuni pornind de la ceea ce cunoaște, învățarea are o mai multă eficiență.

Consider că utilizarea alternativelor metodologice moderne în activitatea didactică contribuie la îmbunătățirea calității procesului instructiv-educativ, având cu adevărat un caracter activ-participativ și o reală valoare educativ-formativă asupra personalității elevilor.

Un învățământ modern, bine conceput, va permite inițiativa și spontaneitatea, creativitatea elevului, dar și dirijarea, îndrumarea sa, existența unor relații de cooperare între învățător și elev.

Pe parcursul întregului experiment i-am implicat pe cât mai mulți copii în activitățile de învățare utilizând munca pe echipe, precum și o abordare transdisciplinară a învățării. Am procedat în acest fel deoarece am considerat că învățarea integrată este benefică, deoarece leagă această disciplină de celelalte, asigură o viziune globală asupra obiectivelor, o anumită

înțelegere a copilului considerat ca întreg, dar și o maximă coordonare în diferite etape ale procesului de învățare. Astfel, predarea și învățarea sunt văzute dintr-o perspectivă holistă, reflectând lumea reală care este interactivă.

IV.5.3. Etapa posttest

Etapa posttest a avut drept obiectiv principal monitorizarea și evidențierea progresului survenit la nivelul clasei a IV-a ca urmare a aplicării metodelor activ-participative în lecțiile de limba și literatura română pentru a stimula creativitatea elevilor.

Pe parcursul experimentului s-au utilizat metodele activ-participative: brainstorming, ciorchinele, cadranele, jocul didactic, turul galeriei.

La sfârșitul experimentului formativ s-a administrat un test de evaluare finală în urma căruia s-au comparat rezultatele.

În cele ce urmează voi prezenta partea de evaluare finală, precum și rezultatele acesteia. (ANEXA IV)

INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

În acest subcapitol al cercetării experimentale vom analiza din punct de vedere calitativ rezultatele obținute în urma evaluării efectuate atât în etapa pretest, cât și în urma intervenției pedagogice, adică în faza de posttest.

Etapa pretest a fost proiectată și organizată astfel încât să permită stabilirea nivelului de însușire a cunoștințelor până în momentul începerii activității experimentale.

Calificativele obținute de elevi atât la testul de evaluare inițială, cât și la cel de evaluare finală au fost înregistrate și comparate.

În etapa pretest rezultatele obținute de elevi au fost următoarele: un număr de 7 elevi au obținut calificativul foarte bine (37%), 6 elevi au obținut calificativul bine (32%), 4 elevi calificativul suficient (21%) și 2 elevi calificativul insuficient (11%).

Etapa pretest

În urma testului de evaluare finală, elevii au obținut calificative mai bune și anume: din cei 19 elevi, 11 au obținut calificativul foarte bine (58%), 6 elevi au obținut calificativul bine (32%), iar 2 elevi au obținut calificativul suficient (11%)

Etapa posttest

După cum se poate observa, prin folosirea metodelor activ-participtive în vederea dezvoltării creativității elevilor, s-a constatat o creștere a rezultatelor elevilor în lecțiile de limba și literatura română. Acest fapt demonstrează eficiența intervenției pedagogice și ilustrează un nivel ridicat al performanțelor școlare obținute.

Dacă în etape pretest elevii manifestau o oarecare reticență în a se exprima, aveau un vocabular destul de redus, nu prezentau motivația necesară pentru învățare în etapa finală am constatat următoarele:

s-a îmbogățit vocabularul elevilor, majoritatea integrând în enunțuri proprii cuvintele noi, alcătuiesc texte și compuneri pe teme date sau libere în care integrează cuvintele noi și expresiile frumoase întâlnite în texte;

se exprimă cu ușurință atât oral cât și în scris;

și-au dezvoltat imaginația;

și-au dezvoltat creativitatea;

s-au creat premisele dezvoltării unei personalități armonioase;

prezintă inițiativă în rezolvarea sarcinilor de lucru;

s-a format și dezvoltata motivația pentru dezvoltare, iar majoritatea elevilor au îndrăgit acest obiect de sudiu.

Toți elevii clasei a IV-a la care am utilizat metodele de dezvolare a gândirii critice au dat rezultate mai bune și testele aplicate, demonstrând astfel că includerea acestora în acivitatea didactică este deosebit de benefică.

Cercetarea experimentală efectuată de către mine a arătat că această abordare are o eficiență crescută în creșterea motivației elevilor și în stimularea operațiilor superioare ale gândirii. Învățarea bazată pe proiect este o acțiune de cercetare și o acțiune practică în același timp. În cadrul acestei acțiuni de cercetare, elevii: investighează, descoperă, prelucrează informații de real interes pentru ei, sunt actori cu roluri multiple în organizarea, planificarea, realizarea și evaluarea activităților; sunt puși în situații practice în care sunt determinați intrinsec să experimenteze deprinderi și capacități noi și să le consolideze pe cele dobândite; utilizează cooperarea ca modalitate de bază în atingerea scopurilor individuale și de grup; se construiește o comunitate de învățare.

CONCLUZII

Din analiza rezultatelor obținute reiese progresul elevilor care au participat la activitățile concepute conform experimentului, ceea ce justifică și confirmă eficiența metodologiei folosite.

Prin metodele și tehnicile folosite în cadrul tuturor activităților, prin diversitatea de exerciții alese, bogăția materialului didactic utilizat și confecționat au dus la fluiditate în toate domeniile și o gândire flexibilă. S-au implicat și au manifestat astfel de comportamente și elevii care inițial nu erau foarte creativi.

Fiind utilizate cu discernământ, metodele de dezvoltare a gândirii critice au o contribuție benefică asupra creșterii eficienței activităților didactice organizate în studiul limbii și literaturii române, respectând specificul acesteia.

Observațiile efectuate pe parcursul cercetării, precum și analiza comparativă a rezultatelor obținute de elevi, demostrează efectul favorabil al metodelor moderne în dezvoltarea creativității elevilor și faptul că au o influență formativă benefică asupra personalității elevilor.

I-am apreciat pe toți elevii, individual sau pe grupe, făcându-i să fie mândri de rezultatele muncii lor, am încercat să le popularizez produsele activității lor în reviste, expoziții.

Elevul dispune de un potențial creativ care integrează experiența cognitivă, mecanismele informațional-operaționale – modalități de operare a gândirii și procesele imaginative, declanșate și susținute de trebuințele de cunoaștere și relaționare, de autoexprimare, de independență, atitudine cognitivă.

Dezvoltarea potențialului creativ nu se realizează de la sine ci este nevoie de acțiuni continue și organizate de stimulare și activare. Activarea și stimularea potențialului creativ impune cunoașterea specificului și a nivelului de dezvoltare a acestuia, ca și cunoșterea relațiilor determinative în care este implicat. Stimularea și satisfacerea trebuinței de cunoștere a copilului determină dezvoltarea potențialului creativ, amplificarea flexibilității, fluidității, originalității verbale. Informațiile, modelele de acțiune însușite prin activitatea de învățare, declanșată și susținută energetic de trebuința de cunoaștere sunt supuse transformărilor creative și generează un original cu valoare subiectivă.

Pe parcursul experimentului formativ am observat și constat, fapt demostrat și de rezultatele elevilor că aceștia se antrenează cu plăcere în rezolvarea sarcinilor, s-au deprins cu munca de căutare, și-au dezvoltat foarte mult deprinderile de comunicare orală și scrisă, spiritul de echipă, operațiile gândirii, precum și inițiativa. În timpul lecțiilor atomsfera creată în clasă este degajată, relaxantă, fapt ce oferă fiecărui elev posibilitatea de a se exprima liber, de a învăța în ritm propriu.

Relațiile cu cei de aceeași vârstă, munca în echipă, cooperarea, amplifică manifestările creative. Stările afective, plăcute pe care le au elevii în cadrul grupului se stabilizează și se intensifică amplificând spontaneitatea, inițiativa, curajul în formularea soluțiilor. Activitatea în echipă se poate desfășura în toate activitățile. Când ea devine un element al strategiei didactice și se armonizează cu activitatea independentă, participarea creativă a elevului se amplifică.

Educația creativă la vârsta școlară este din ce în ce mai mult o realitate.

Orice individ, poate deveni mai eficient dacă este ajutat să-și însușească tehnici de gândire, instrumente intelectuale elastice și operative. Educația creativității în școală trebuie să țină cont de particularitățile psiho-individuale și de progresele elevului. Acesta trebuie să simtă din aprecierile învățătorului care îi este evoluția, să simtă că face progrese. Succesul acționează ca întărire. De asemenea, elevul trebuie să cunoască faptul că performanțele sale au o anumită utilitate și semnificație și că pot deveni capabili de performanțe originale.

Spiritul creativ, deși întemeiat pe formarea și dezvoltarea unor calități ale gândirii, nu poate fi numai rezultatul educației intelectuale, ci și dezvoltării întregii personalități, ceea ce presupune o punere în valoare mai eficientă a posibilităților educative și formative ale învățătorului.

În orice om sălășluiește un sâmbure de creativitate. Viața oferă în fiecare moment situații inedite care pot fi rezolvate doar de către minți flexibile și originale, creative.

ANEXE

ANEXA 1

Numele:…………………….

Data:……………

Probă de evaluare

Limba română – clasa a IV-a

1. Dictare:

„M-am dus de Sfântul Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă. Era ziua onomastică a unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș drăgut de vreo opt anișori.

N-am vrut să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge mare și elastică.”

(„Vizită” – I.L. Caragiale)

2. Care este titlul și autorul fragmentului dictat?

3. Formulați ideea principală a fragmentului dictat.

4. Ordonați:

parfumează florile văzduhului grădiniței

cumpără roșii ei cireșe

5. Găsește cuvinte cu sens opus:

greu

vesel

curajos

ieșire

râd

bătrân

Completați versurile cu, cuvinte asemănătoare ca sens celor subliniate:

Un prieten e mereu Un vulpoi viclean spunea

Săritor când ești la ……….. Că-n ogradă șef s-ar vrea

Nu-ți cere în scimb nimic, Un cocoș mi-a zis discret

De aceea ți-e……………… Să nu-l pui că e……………

7. Explicați sensurile cuvintelor subliniate:

Azi vă dau o veste bună: Să poți vedea lei în junglă

Vor cânta sub clar de lună. Trebuie valută-n pungă,

Îmbrăcați în frac și veste, Dar la zoo, dragi mei,

Greierași din trei orchestre. Te costă câțiva lei.

8. Alcătuiți propoziții cu următoarele cuvinte: patrie, ostași, au sărbătorit, s-au, sa, sa.

9. Analizați gramatical și faceți schema:

Eu am cules cinci trandafiri roșii.

Descriptori de performanță

Foarte bine

scrie corect, lizibil și îngrijit textul dictat;

recunoaște titlul și autorul și le scrie corect;

stabilește corect ideea;

ordonează corect și formează propoziții logice;

scrie toate cuvintele cu sens opus;

completează toate cuvintele asemănătoare ca sens

explică toate sensurile cuvintelor subliniate

alcătuiește corect și logic propoziții cu toate cuvintele date;

analizează corect toate categoriile gramaticale.

Bine

scrie îngrijit cu 2-3 greșeli de ortografie;

recunoaște titlul și autorul dar are unele erori de scriere;

stabilește incomplet ideea;

ordonează corect și formează propoziții;

scrie două cuvinte cu sens opus;

comlpetează două cuvinte semănătoare ca sens ;

explica sensul la două cuvinte;

alcătuiește corect doar 3 propoziții;

analizează cu unele omisiuni.

Suficient

scrie lizibil, omite o linie de dialog și are 2-3 greșeli;

recunoaște titlul dar are unele erori de scriere;

stabilește incomplet ideea;

ordonează corect o propoziție;

scrie un singur cuvânt cu sens opus;

comlpetează un cuvint semănător ca sens;

explică sensul la un cuvant;

alcătuiește corect doar 2 propoziții;

analizează parțial.

ANEXA II

Anotimpul alb

Iarna s-a așezat peste lume. Casele dorm învelite cu un cojoc gros. Prin văzduhul nu dansează câțiva fluturași jucăuși. Lor li se alătură apoi mii și mii de alți prieteni! Pe copacii uscățivi norii plumburii au cernut făină albă.

Fluturașii cei albi și jucăuși s-au mai potolit și copiii nerăbdători au mers pe coastă. Unii se dau cu săniuțele, alții se joacă prin zăpadă făcând oameni de zăpadă și îngerași. Se întorc acasă doar seara cu mâinile înghețate, dar fericitți cu gândul că vor merge iar pe coastă în ziua următoare.

Anotimpul iarna este cel mai frumos și cel mai iubit de copii!

Regina albă

Iarna a așternut pe cer nori cenușii care dintr-o dată au acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă. Totul s-a îmbrăcat în alb. Casele stau acoperite sub căciuli albe de postav, iar luncile și câmpiile s-au făcut albe ca laptele. Râurile s-au acoperit cu o pojghiță subțire de gheață, iar vântul poartă fulgii să le arate lumea.

În cer plutesc fluturași de argint, iar copiii se bucură de frumusețea anotimpului alb.

Totul pare ca un covor moale și pufos. Ca printr-o minune totul este învelit într-o mantie albă.

Cu toții suntem bucuroși de venirea iernii, ce a îmbrăcat totul în coaja de omăt, a pictat cerul cu leșie și a oprit soarele să privească spre pământ.

ANEXA III

CUBUL

DESCRIE:

Care sunt sentimentele poetului pentru lumea necuvântătoarelor?

2. COMPARĂ:

a) Fă o comparație între forma scrisă în poezie și alt mod de scriere:

b) Completează enunțurile cu forma corectă a pronumelor personale ei, ea și a verbelor iei, ia:

…….o invită pe furnica la dans.

…….refuză politicos, spunând că are treabă.

„ Nu vrei, tată, să-ți arăt/ cum ……drumul îndărăt?”

……. -o și tu mai degrabă pe drumul gândului.

3. ANALIZEAZĂ – într-un mod haios comportamentul furnicii din poezie din perspectiva greierelui spectator:

„Chipurile fanteziei”

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4. ASOCIAZĂ

Unește cuvintele cu același sens „Cuvinte cu mesaj ”

înfiptă a înțelege

cracă iute

faptură întristat

degrabă creangă

mâhnit ființă

a se lămuri mâncare

merinde îndrăzneață

5. APLICĂ

Imaginează-ți că ești Regina furnicilor și că vrei să le transmiți celor mici ultimele sfaturi de a le ocroti mușuroiul.

Rol: Regina furnicilor;

Audiența: copiii de vârsta școlară;

Format: scrisoare;

Tema: sfaturi pentru ocrotirea mușuroiului

Scop: ocrotirea vietăților mediului

………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

6. ARGUMENTEAZĂ:

Spuneți-vă părerea

Ce credeți că sugerează cele două „dealuri” pe care furnica le are de urcat de la bărbie până la chelie?

ANEXA IV

Nume………….

Data……………

Test de evaluare finală

Limba și literatura română

Clasa a IV-a

1. Citește cu atenție textul pentru a putea rezolva corect cerințele:

„Am rămas uimit azi de dimineață când am ajuns în clasă. Pe pervazul ferestrei, între florile gingașe ce râdeau vesele la soarele dimineții, într-un vas mititel, au apărut câteva firișoare de grâu.

Doamna învățătoare ne-a invitat să ridicăm câteva semințe de grâu, să le îngrijim și să le ocrotim în cadrul proiectului „Planta mea vorbește despre mine”. Spre marea mea mirare, una dintre plante mi-a zâmbit:

– Vrei să știi cum ajunge pâinea rumenă și gustoasă pe masa ta?

– Desigur. Poți tu să-mi spui?

– Ascultă! Eu și frățiorii mei dormim toată iarna sub plapuma caldă a zăpezii. Când vine primăvara…”

2. Continuați povestea plăntuței cu încă zece enunțuri.

3. Rezolvă cerințele de mai jos:

4. Scrie cuvinte cu același înțeles pentru cuvintele:

onest cumplit

a dezmierda posomorât

tainic trufaș

5. Scrie cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele:

prietenie a ocroti

tinerețe apropiere

pitic avar

6. Scrie forma de plural a expresiilor următoare, apoi pune adjective în fața substantivului:

nor trandafiriu –

capac cenușiu –

bănuț auriu –

7. Taie forma greșită:

Bătrânul păstra numele pentru copilul ce-l/cel mic.

Nu a aflat ce-l/cel supăra atât de tare.

N-ai/nai observat ce n-ai/nai frumos avea prietenul său?

V-a/va întrerupt povestirea?

V-a/va dori să vină la mine, dar nu mă va/v-a găsi.

Dorești să-ți îndrepți greșelile, n-ui/nu-i așa?

Cristina mia/mi-a povestit că no/n-o crezuse pe sora sa.

8. Se dă propoziția:

O fetiță drăguță ținea în mână o floare albă de cireș.

Bifați varianta corectă:.

Propoziția este: – interogativă, negativă, simplă

– enunțiativă, afirmativă, dezvoltată

– exclamativă, afirmativă, dezvoltată.

Transformați propoziția dată într-o propoziție simplă, negativă, interogativă.

Analizați din punct de vedere gramatical propoziția dată și realizați schema liniară.

9. Creați rime pentru cuvintele: furnici, pământul, deschis, soare, vântul, fum, lumină.

Descriptori de performanță

Foarte bine

Scrie 10 enunțuri corecte, imaginându-și ce ar putea povesti plăntuța. Se admit 2-3 greșeli de scriere (inversiuni de scris, litere lipsă).

Găsesc titlul potrivit în concordanță cu povestirea, recunoaște toate personajele, formulează o întrebare corectă referitoare la text și delimitează corect fragmentele și alcătuiește corect planul de idei.

Scrie corect toate sinonimele.

Scrie corect toate antonimele.

Folosește corect, la toate expresiile, scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru toate ortogramele.

Bifează varianta corectă.

Transformă corect propoziția respectând toate cerințele.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru toate cuvintele. Schema propoziției este corectă.

Gasește rime pentru toate cuvintele.

Bine

Scrie 6-7 enunțuri corecte, în concordanță cu textul. Se admit 2-3 greșeli de scriere și 2-3 greșeli de ortografie.

Găsesc un titlul vag, recunoaște o parte din personaje, formulează o întrebare parțial corectă sau incompletă, delimitează corect fragmentele și alcătuiește parțial corect planul de idei.

Scrie corect 4 sinonime.

Scrie corect 4 antonime.

Folosește corect, la două expresii scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru 9 ortograme.

Bifează varianta corectă.

Transformă propoziția respectând două cerințe.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru 5 cuvinte. Schema propoziției este corectă pentru 5 cuvinte.

Gasește rime pentru 5 cuvinte.

Suficient

Scrie 3-4 enunțuri corecte, în concordanță cu textul.

Delimitează parțial corect fragmentele și scrie o idee.

Scrie corect 2 sinonime.

Scrie corect 2 antonime.

Folosește corect, la o expresie, scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru 5 ortograme.

Transformă propoziția respectând o cerință.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru 2-3 cuvinte. Schema propoziției este corectă pentru 2-3 cuvinte.

Gasește rime pentru 2 cuvinte

ANEXA V

PROIECT DIDACTIC

Data: 19. 11. 2014

Propunator: Taloș (Dobrinean) Ligia

Clasa: a IV-a

Școala Gimnazială Nr 1 Bălan

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: Limba Română

Tema: Pălăria Omului de Zăpadă, după Iuliu Rațiu

Tipul lecției: consolidarea cunoștințelor

Scopul:

Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului textului în cadrul echipelor, folosind tehnici de predare noi.

Obiective operaționale:

O1 – să citească corect, fluent și expresiv textul;

O2 – să integreze cuvintele noi în propoziții;

O3 – să răspundă la întrebările despre conținutul textului;

O4 – să explice legătura dintre text – imagine – titlu și mesajul acestuia;

O6 – să selecteze din text cuvintele ce denumesc calitățile morale pozitive și negative;

O7 – să-și dezvolte interesul pentru lectură

Strategii didactice:

Metode și procedee : conversația, explicția, problematizarea, joc didactic, cubul, ciorchinele, cadranele, cvintetul, exercitiul, muncă independentă.

Mijloace de învățământ : fișsele de muncă independentă, manual, coli albe, cariocă, creioane, lipici.

Forme de organizare : frontală, individuală, pe grupe.

Bibliografie:

M.E.C. Programa școlară pentru clasa a 1V-a (2005);

Pițilă, Tudora; Mihăilescu, Cleopatra — Limba romană — Manual pentru clasa a IV-a, Ed. Aramis, .București, 2006;

Mițu, Florica: Metodica predării- învățării integrate a limbii și literaturii romane în înățămantul primar, Editura Humanitas Educațional, Bucurști, 2006

Carmen Iordăchescu: Să dezlegăm taina textelor literare-clasa a IV-a,-Editura Carminis, Pitești, 2006

ANEXA V.1.

CIORCHINELE

Selectați într-un ciorchine calitățile morale pe care le întâlniți în text.

ANEXA V.2.

Pălăria Omului-de-Zăpadă

după Iuliu Rațiu

Metoda cubului

ANEXA V. 3.

PĂLĂRIA OMULUI DE ZĂPADĂ

după Iuliu Rațiu

ANEXA V.4.

CVINTETUL

Alcătuiți un cvintet având la bază un substantiv din text: lună, zăpadă, bulgări, lacrimă, pălărie, respect, politețe, respect, prietenie, sinceritate,iubire, iarnă, primavară:

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________

ANEXE

ANEXA 1

Numele:…………………….

Data:……………

Probă de evaluare

Limba română – clasa a IV-a

1. Dictare:

„M-am dus de Sfântul Ion să fac o vizită doamnei Maria Popescu, o veche prietenă. Era ziua onomastică a unicului său fiu, Ionel Popescu, un copilaș drăgut de vreo opt anișori.

N-am vrut să merg cu mâna goală și i-am dus băiețelului o minge mare și elastică.”

(„Vizită” – I.L. Caragiale)

2. Care este titlul și autorul fragmentului dictat?

3. Formulați ideea principală a fragmentului dictat.

4. Ordonați:

parfumează florile văzduhului grădiniței

cumpără roșii ei cireșe

5. Găsește cuvinte cu sens opus:

greu

vesel

curajos

ieșire

râd

bătrân

Completați versurile cu, cuvinte asemănătoare ca sens celor subliniate:

Un prieten e mereu Un vulpoi viclean spunea

Săritor când ești la ……….. Că-n ogradă șef s-ar vrea

Nu-ți cere în scimb nimic, Un cocoș mi-a zis discret

De aceea ți-e……………… Să nu-l pui că e……………

7. Explicați sensurile cuvintelor subliniate:

Azi vă dau o veste bună: Să poți vedea lei în junglă

Vor cânta sub clar de lună. Trebuie valută-n pungă,

Îmbrăcați în frac și veste, Dar la zoo, dragi mei,

Greierași din trei orchestre. Te costă câțiva lei.

8. Alcătuiți propoziții cu următoarele cuvinte: patrie, ostași, au sărbătorit, s-au, sa, sa.

9. Analizați gramatical și faceți schema:

Eu am cules cinci trandafiri roșii.

Descriptori de performanță

Foarte bine

scrie corect, lizibil și îngrijit textul dictat;

recunoaște titlul și autorul și le scrie corect;

stabilește corect ideea;

ordonează corect și formează propoziții logice;

scrie toate cuvintele cu sens opus;

completează toate cuvintele asemănătoare ca sens

explică toate sensurile cuvintelor subliniate

alcătuiește corect și logic propoziții cu toate cuvintele date;

analizează corect toate categoriile gramaticale.

Bine

scrie îngrijit cu 2-3 greșeli de ortografie;

recunoaște titlul și autorul dar are unele erori de scriere;

stabilește incomplet ideea;

ordonează corect și formează propoziții;

scrie două cuvinte cu sens opus;

comlpetează două cuvinte semănătoare ca sens ;

explica sensul la două cuvinte;

alcătuiește corect doar 3 propoziții;

analizează cu unele omisiuni.

Suficient

scrie lizibil, omite o linie de dialog și are 2-3 greșeli;

recunoaște titlul dar are unele erori de scriere;

stabilește incomplet ideea;

ordonează corect o propoziție;

scrie un singur cuvânt cu sens opus;

comlpetează un cuvint semănător ca sens;

explică sensul la un cuvant;

alcătuiește corect doar 2 propoziții;

analizează parțial.

ANEXA II

Anotimpul alb

Iarna s-a așezat peste lume. Casele dorm învelite cu un cojoc gros. Prin văzduhul nu dansează câțiva fluturași jucăuși. Lor li se alătură apoi mii și mii de alți prieteni! Pe copacii uscățivi norii plumburii au cernut făină albă.

Fluturașii cei albi și jucăuși s-au mai potolit și copiii nerăbdători au mers pe coastă. Unii se dau cu săniuțele, alții se joacă prin zăpadă făcând oameni de zăpadă și îngerași. Se întorc acasă doar seara cu mâinile înghețate, dar fericitți cu gândul că vor merge iar pe coastă în ziua următoare.

Anotimpul iarna este cel mai frumos și cel mai iubit de copii!

Regina albă

Iarna a așternut pe cer nori cenușii care dintr-o dată au acoperit pământul cu zăpadă albă și pufoasă. Totul s-a îmbrăcat în alb. Casele stau acoperite sub căciuli albe de postav, iar luncile și câmpiile s-au făcut albe ca laptele. Râurile s-au acoperit cu o pojghiță subțire de gheață, iar vântul poartă fulgii să le arate lumea.

În cer plutesc fluturași de argint, iar copiii se bucură de frumusețea anotimpului alb.

Totul pare ca un covor moale și pufos. Ca printr-o minune totul este învelit într-o mantie albă.

Cu toții suntem bucuroși de venirea iernii, ce a îmbrăcat totul în coaja de omăt, a pictat cerul cu leșie și a oprit soarele să privească spre pământ.

ANEXA III

CUBUL

DESCRIE:

Care sunt sentimentele poetului pentru lumea necuvântătoarelor?

2. COMPARĂ:

a) Fă o comparație între forma scrisă în poezie și alt mod de scriere:

b) Completează enunțurile cu forma corectă a pronumelor personale ei, ea și a verbelor iei, ia:

…….o invită pe furnica la dans.

…….refuză politicos, spunând că are treabă.

„ Nu vrei, tată, să-ți arăt/ cum ……drumul îndărăt?”

……. -o și tu mai degrabă pe drumul gândului.

3. ANALIZEAZĂ – într-un mod haios comportamentul furnicii din poezie din perspectiva greierelui spectator:

„Chipurile fanteziei”

………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….

4. ASOCIAZĂ

Unește cuvintele cu același sens „Cuvinte cu mesaj ”

înfiptă a înțelege

cracă iute

faptură întristat

degrabă creangă

mâhnit ființă

a se lămuri mâncare

merinde îndrăzneață

5. APLICĂ

Imaginează-ți că ești Regina furnicilor și că vrei să le transmiți celor mici ultimele sfaturi de a le ocroti mușuroiul.

Rol: Regina furnicilor;

Audiența: copiii de vârsta școlară;

Format: scrisoare;

Tema: sfaturi pentru ocrotirea mușuroiului

Scop: ocrotirea vietăților mediului

………………………………………………………………

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

6. ARGUMENTEAZĂ:

Spuneți-vă părerea

Ce credeți că sugerează cele două „dealuri” pe care furnica le are de urcat de la bărbie până la chelie?

ANEXA IV

Nume………….

Data……………

Test de evaluare finală

Limba și literatura română

Clasa a IV-a

1. Citește cu atenție textul pentru a putea rezolva corect cerințele:

„Am rămas uimit azi de dimineață când am ajuns în clasă. Pe pervazul ferestrei, între florile gingașe ce râdeau vesele la soarele dimineții, într-un vas mititel, au apărut câteva firișoare de grâu.

Doamna învățătoare ne-a invitat să ridicăm câteva semințe de grâu, să le îngrijim și să le ocrotim în cadrul proiectului „Planta mea vorbește despre mine”. Spre marea mea mirare, una dintre plante mi-a zâmbit:

– Vrei să știi cum ajunge pâinea rumenă și gustoasă pe masa ta?

– Desigur. Poți tu să-mi spui?

– Ascultă! Eu și frățiorii mei dormim toată iarna sub plapuma caldă a zăpezii. Când vine primăvara…”

2. Continuați povestea plăntuței cu încă zece enunțuri.

3. Rezolvă cerințele de mai jos:

4. Scrie cuvinte cu același înțeles pentru cuvintele:

onest cumplit

a dezmierda posomorât

tainic trufaș

5. Scrie cuvinte cu înțeles opus pentru cuvintele:

prietenie a ocroti

tinerețe apropiere

pitic avar

6. Scrie forma de plural a expresiilor următoare, apoi pune adjective în fața substantivului:

nor trandafiriu –

capac cenușiu –

bănuț auriu –

7. Taie forma greșită:

Bătrânul păstra numele pentru copilul ce-l/cel mic.

Nu a aflat ce-l/cel supăra atât de tare.

N-ai/nai observat ce n-ai/nai frumos avea prietenul său?

V-a/va întrerupt povestirea?

V-a/va dori să vină la mine, dar nu mă va/v-a găsi.

Dorești să-ți îndrepți greșelile, n-ui/nu-i așa?

Cristina mia/mi-a povestit că no/n-o crezuse pe sora sa.

8. Se dă propoziția:

O fetiță drăguță ținea în mână o floare albă de cireș.

Bifați varianta corectă:.

Propoziția este: – interogativă, negativă, simplă

– enunțiativă, afirmativă, dezvoltată

– exclamativă, afirmativă, dezvoltată.

Transformați propoziția dată într-o propoziție simplă, negativă, interogativă.

Analizați din punct de vedere gramatical propoziția dată și realizați schema liniară.

9. Creați rime pentru cuvintele: furnici, pământul, deschis, soare, vântul, fum, lumină.

Descriptori de performanță

Foarte bine

Scrie 10 enunțuri corecte, imaginându-și ce ar putea povesti plăntuța. Se admit 2-3 greșeli de scriere (inversiuni de scris, litere lipsă).

Găsesc titlul potrivit în concordanță cu povestirea, recunoaște toate personajele, formulează o întrebare corectă referitoare la text și delimitează corect fragmentele și alcătuiește corect planul de idei.

Scrie corect toate sinonimele.

Scrie corect toate antonimele.

Folosește corect, la toate expresiile, scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru toate ortogramele.

Bifează varianta corectă.

Transformă corect propoziția respectând toate cerințele.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru toate cuvintele. Schema propoziției este corectă.

Gasește rime pentru toate cuvintele.

Bine

Scrie 6-7 enunțuri corecte, în concordanță cu textul. Se admit 2-3 greșeli de scriere și 2-3 greșeli de ortografie.

Găsesc un titlul vag, recunoaște o parte din personaje, formulează o întrebare parțial corectă sau incompletă, delimitează corect fragmentele și alcătuiește parțial corect planul de idei.

Scrie corect 4 sinonime.

Scrie corect 4 antonime.

Folosește corect, la două expresii scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru 9 ortograme.

Bifează varianta corectă.

Transformă propoziția respectând două cerințe.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru 5 cuvinte. Schema propoziției este corectă pentru 5 cuvinte.

Gasește rime pentru 5 cuvinte.

Suficient

Scrie 3-4 enunțuri corecte, în concordanță cu textul.

Delimitează parțial corect fragmentele și scrie o idee.

Scrie corect 2 sinonime.

Scrie corect 2 antonime.

Folosește corect, la o expresie, scrierea cu “ii” și “iii”.

Găsește forma corectă pentru 5 ortograme.

Transformă propoziția respectând o cerință.

Analiza morfologică și sintactică este corectă pentru 2-3 cuvinte. Schema propoziției este corectă pentru 2-3 cuvinte.

Gasește rime pentru 2 cuvinte

ANEXA V

PROIECT DIDACTIC

Data: 19. 11. 2014

Propunator: Taloș (Dobrinean) Ligia

Clasa: a IV-a

Școala Gimnazială Nr 1 Bălan

Aria curriculară: Limbă și comunicare

Disciplina: Limba Română

Tema: Pălăria Omului de Zăpadă, după Iuliu Rațiu

Tipul lecției: consolidarea cunoștințelor

Scopul:

Dezvoltarea capacității de receptare a mesajului textului în cadrul echipelor, folosind tehnici de predare noi.

Obiective operaționale:

O1 – să citească corect, fluent și expresiv textul;

O2 – să integreze cuvintele noi în propoziții;

O3 – să răspundă la întrebările despre conținutul textului;

O4 – să explice legătura dintre text – imagine – titlu și mesajul acestuia;

O6 – să selecteze din text cuvintele ce denumesc calitățile morale pozitive și negative;

O7 – să-și dezvolte interesul pentru lectură

Strategii didactice:

Metode și procedee : conversația, explicția, problematizarea, joc didactic, cubul, ciorchinele, cadranele, cvintetul, exercitiul, muncă independentă.

Mijloace de învățământ : fișsele de muncă independentă, manual, coli albe, cariocă, creioane, lipici.

Forme de organizare : frontală, individuală, pe grupe.

Bibliografie:

M.E.C. Programa școlară pentru clasa a 1V-a (2005);

Pițilă, Tudora; Mihăilescu, Cleopatra — Limba romană — Manual pentru clasa a IV-a, Ed. Aramis, .București, 2006;

Mițu, Florica: Metodica predării- învățării integrate a limbii și literaturii romane în înățămantul primar, Editura Humanitas Educațional, Bucurști, 2006

Carmen Iordăchescu: Să dezlegăm taina textelor literare-clasa a IV-a,-Editura Carminis, Pitești, 2006

ANEXA V.1.

CIORCHINELE

Selectați într-un ciorchine calitățile morale pe care le întâlniți în text.

ANEXA V.2.

Pălăria Omului-de-Zăpadă

după Iuliu Rațiu

Metoda cubului

ANEXA V. 3.

PĂLĂRIA OMULUI DE ZĂPADĂ

după Iuliu Rațiu

ANEXA V.4.

CVINTETUL

Alcătuiți un cvintet având la bază un substantiv din text: lună, zăpadă, bulgări, lacrimă, pălărie, respect, politețe, respect, prietenie, sinceritate,iubire, iarnă, primavară:

_______________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________________