Stimularea Angajatorilor Pentru Incadrarea In Munca a Somerilor
Cuprins
INTRODUCERE
Capitolul I
CONSIDERAȚII PRIVIND MUNCA ȘI DPRETUL LA MUNCĂ
§1.1.Dreptul muncii. Noțiuni și concepte
§1.2.Munca – noțiune și importanță..
§1.3.Obiectul de reglementare al dreptului muncii
Capitolul II
MĂSURI ACTIVE DE STIMULARE A OCUPĂRII A FORȚEI DE MUNCĂ
§2.1. Piața muncii și utilizarea forței de muncă
§2.2. Plasarea în câmpul muncii. Instituții implicate în realizarea politicilor în domeniul ocupării forței de muncă
§2.3. Mijloace de crestere a sanselorde ocupare a unui loc de muncă de către persoanele în căutare
Capitolul III
MĂSURILE PASIVE DE PROTECȚIE SOCIALĂ.
§3.1.Măsurile pasive de protecție socială a șomerilor
§3.2. Beneficiarii și condițiile de acordare a ajutorului de șomaj
§3.3. Statutul juridic al somerului
§3.4. Evoluții în domeniul ocupării, mobilității, șomajului și protecției sociale a șomerilor
Capitolul IV
STIMULAREA ANGAJATORILOR PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A ȘOMERILOR
§4.1. Subvenționarea locurilor de muncă
§4.2. Acordarea de credite în condiții avantajoase din bugetul asigurarilor pentru somaj
§4.3. Facilități acordate angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor
Studiu de caz
Concluzii
Bibliografie
Capitolul I
CONSIDERAȚII PRIVIND MUNCA ȘI DREPTUL LA MUNCĂ
§1.1.Dreptul muncii. Noțiuni și concepte
Sistemul de drept român este unul unitar, format din ramuri juridice distincte, autonomia fiecărei ramuri fiind dată de obiectul de activitate, obiectul propriu de reglementare, precum și de metodele de reglementare specifice. Dreptul a evoluat și ca urmare au apărut noi ramuri, un exemplu fiind ramura de dreptul muncii, unde regăsim norma juridică de muncă precum și raporturile juridice specifice acestie ramuri.
Societatea umană s-a dezvoltat, iar acest lucru a determinat implicit diversificarea, clasificarea și nominalizarea relațiilor de muncă. Dacă inițial, prestarea muncii s-a realizat în folos propriu, ulterior, aceasta s-a prestat și în folosul altor persoane.
În doctrină s-au reținut câteva definiții ale dreptului muncii:
Dreptul muncii este acea ramură a dreptului din țara noastră, alcătuit din ansamblul normelor juridice, care reglementează relațiile individuale și colective de muncă dintre patroni și salariați.
Dreptul muncii nu privește orice fel de muncă, ci numai pe aceea subordonată, el reglementând situația celui care muncește în favoarea și sub autoritatea altuia, în schimbul unui salariu.Obiectul dreptului muncii nu se limitează doar la relațiile de muncă propriu zise, el se referă și la acele raporturi juridice conexe (privind de exemplu formarea profesională, partenerii sociali, securitatea și sănătatea în muncă, jurisdicția muncii).
Dreptul muncii nu are în vedere munca personală pentru sine (în gospodăria proprie) și nici pe cea independentă sau cea a liber profesioniștilor. Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale, care reglementate prin norme juridice de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă.
Dreptul muncii reprezintă totalitatea regulilor aplicate relațiilor individuale și colective, care se nasc între angajator și salariații, care muncesc sub autoritatea lor cu ocazia prestării muncii în baza unui contract individual de muncă precum și acele reglementări, care se suprapun sau condiționează relațiile de muncă.
Putem arăta, în urma celor menționate mai sus, că dreptul muncii este ramura de drept care se ocupă cu studierea normelor juridice ce reglementează relțiile care se nasc între salariați și angajatori în legătură cu prestarea muncii. Aceste relații se stabilesc conform Codului Muncii între cei ce utilizează forță de muncă – angajatori (patroni) și cei care prestează munca, salariații (angajați).
Prin angajator se înțelege persoana fizică sau juridică ce poate, potrivit legii, să angajeze forță de muncă pe bază de contract individual de muncă.
Salariații sunt acele persoane fizice obligate prin funcția sau profesia lor să desfășoare anumite activități pentru angajatori. De regulă, persoanele juridice (societăți comerciale, societăți și companii naționale, regii autonome sau instituții și unități bugetare) denumite generic unități, având calitatea de producători de mărfuri sau servicii, au nevoie pentru înfăptuirea obiectului lor de activitate, de ajutorul unor angajați. Aceștia, pe baza promisiunii că vor fi remunerați, răspund cererii și se plasează sub autoritatea beneficiarilor muncii lor.
Salariații vor depinde juridic si economic de angajator. Depind juridic deoarece au obligația de subordonare: să realizeze întocmai sarcinile de serviciu, să respecte ordinea și disciplina muncii, instrucțiunile șefilor ierarhici. Depind economic, deoarece în schimbul muncii primesc periodic salariu, de cele mai multe ori, singura lor sursă de existență.
De aici se arată sintetic, că prin dreptul muncii se înțelege ansamblul regulilor juridice care privesc munca subordonată.
Între cele două părți – angajatori și angajați, iau naștere atât relații inidividuale, dar și colective, consecință a încheierii contractului colectiv de muncă, precum și a instituționalizării dialogului social, a existenței unor drepturi și obligații distincte ale celor doi parteneri sociali în procesul muncii ca subiecte colective de drept.
Desigur, dreptul muncii este in principal dreptul contractelor colective și individuale de muncă, dar sfera sa de reglementare este mult mai extinsă; el privește și alte raporturi juridice decât cele derivate din contractele de muncă. În plus, așa cum prevede principalul izvor al său – Codul Muncii, el reglementează și modul în care se efectuează controlul aplicării dispozițiilor din domeniul raporturilor de muncă, precum și jurisdicția muncii (art.1 alin.1).
Unii autori, în definirea dreptului muncii pornesc de la faptul că aceasta este o disciplină științifică, el neputându-se confunda sau echivala cu un ansamblu de reglementări. Astfel se consideră că dreptul muncii constituie o disciplină a științelor juridice care studiază aspectele teoretice și practice ale raporturilor juridice de muncă născute între angajaori și cei subordonați acestora în baza contractelor individuale și colective de muncă, precum și rolul statului, în defășurarea acestor raporturi.
Firește dreptul muncii constituie o disciplină științifică – mărturie stau numeroasele cursuri, tratate și alte lucrări care îi sunt consacrate, precum și faptul că este înscris în programele de învățământ ale facultăților de drept – dar el este, înainte de toate, o ramură a dreptului alături de celelalte ramuri (subsisteme) ale sistemului dreptului național.
În considerarea celor ce preced, dreptul muncii poate fii definit ca acea ramură a sistemului de drept alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează relațiile individuale și colective de muncă, atribuțiile organizațiilor sindicale și patronale, conflictele de muncă și controlul aplicării legislației muncii
§1.2.Munca – noțiune și importanță
Termenul de muncă are semnificația de activitate creatoare de valori materiale sau spirituale, activitate productivă, indisolubilă, legată de viața umană totodată, munca constituie și instrumentul de implementare și afirmare a personalității umane, poate fi percepută și ca o acțiune liberă, dar și ca o obligație.
Etimologic, expresia “muncă” provine din limba slavonă – monka și are mai multe sensuri. Un prim sens, principal, este acela de activitate indreptată spre un anumit scop, în procesul căreia omul efectuează, reglementează și controlează prin acțiunea sa schimbul de materii dintre el și natură pentru satisfacerea trebuințelor sale, dar și rezultatul acestei activități: folos material, bun agonisit prin lucru, agoniseală, câștig, profit.
Cu sens secundar, prin muncă se înțelege ocupație, îndeletnicire, efort de a realiza ceva.
La figurat, ea poate semnifica colectivitatea muncitorilor (muncă și capital).
Munca poate fi percepută ca acțiune liberă, creatoare , dar și ca obligație.
Poate semnifica și durere sau suferință fizică sau morală, uneori chiar tortură.
Manuală sau intelectuală, munca reprezintă o necesitate vitală, sursă de existență, mijloc de realizare a marilor opere de artă, instrument de împlinire și afirmare a personalității umane.
Criza socială generată de apariția și dezvoltarea șomajului ne arată că munca este un factor de socializare de neînlocuit. Tipurile de activități sunt diverse, dar munca ocupă locul cel mai important din viata individului: un calcul sumar arată că dacă socotim viața activă a individului ca având o durată de 40 de ani fiecare cu 48 de săptămâni lucrătoare a 40 de ore rezultă 76.800 de ore ocupate de muncă din totalul de 349.940 de ore ale acelorași ani, adică 21,9 % din timpul ocupat de muncă.
Munca caracterizează toate tipurile de activitate umană, omul fiind singura ființă care depune efort în mod comstant în vederea obținerii diferitelor foloase, de aici putem aprecia că munca reprezintă o condiție a derulării vieții în ansamblu, în acelasi timp efortul depus prin muncă reprezentând un cuantum al bunăstării individului.
Munca poate fi percepută în mod diferit de diversele categorii de oameni, deoarece aceștia pot folosi fie aptitudinile fizice, fie pe cele individuale, fie pe cele intelectuale pentru a obține bunuri și beneficii.
Aceasta reprezintă activitatea umană specifică, manuală și/sau intelectuală – prin care oamenii își utilizează aptitudinile fizice și psihice, în scopul producerii bunurilor cerute pentru satisfacerea trebuințelor lor. Prestarea muncii se realizează în cadrul unor raporturi sociale, care odată reglementate prin norme de drept, devin, de regulă, raporturi juridice de muncă. Din perspectiva stabilirii obiectivului dreptului muncii, se poate considera că munca se prestează:
În afara unor raporturi juridice de muncă
În cadrul unor raporturi juridice de muncă
În categoria munci prestate în afara raporturilor juridice se cuprinde:
Munca voluntară, de interes public, prestată cu titlu personal și gratuit.
Voluntariatul se poate înfățișa sub două forme:
– având ca izvor contractul de voluntariat, o convenție încheiată cu titlul gratuit între o persoană fizică, denumită voluntar și un beneficiar, persoană juridică, conform Legii 195/2001 a voluntariatului
– cu titlu de activități voluntare prestate sporadic în afara unor raporturi juridice cu persoanele juridice de drept public și de drept privat, fără scop lucrativ, din rațiuni familiale, de prietenie, de bună vecinătate, de ordin umanitar și care nu sunt supuse regimului Legii 195/2001
Munca desfășurată în baza unor obligații legale de natură administrativă sau penal execuțională
Munca efectuată în cadrul unui raport juridic civil, de exemplu într-un contract civil de prestări servicii încheiat în temeiul prevederilor din Codul Civil
Munca desfășurată în cadrul unui raport juridic comercial; samsărie, curtaj, know-how, cosulting-engineering, în cadrul executării unor contracte comerciale de proiectare, în cadrul contractelor de șef montaj
Munca desfășurată în cadrul unui raport societar, raportul în muncă este posibil atât la societățile civile cât și în cadrul societăților comerciale de persoane
§1.3.Obiectul de reglementare al dreptului muncii
Dreptul munci s-a dezvoltat ca o ramură de drept individuală având atât obiect propriu de activitate cât și metodă de reglemtare proprie.
Din definiția dată dreptului muncii rezultă că în obiectul său intră în primul rând relațiile sociale de muncă, care reglementate de normele juridice, devin raporturi juridice de muncă.
Noțiunea de relație de muncă are o sferă foarte largă; ea cuprinde totalitatea relațiilor care se formează în procesul muncii, pe baza aplicării directe a forței de muncă la mijloacele de producție și nu doar pe cele izvorâte din contractele de muncă.
Numai în accepțiunea restrânsă (stricto sensu) dreptul muncii este dreptul contractelor de muncă, întrucât lato sensu (ca știință a dreptului), el cuprinde în afară deiat în temeiul prevederilor din Codul Civil
Munca desfășurată în cadrul unui raport juridic comercial; samsărie, curtaj, know-how, cosulting-engineering, în cadrul executării unor contracte comerciale de proiectare, în cadrul contractelor de șef montaj
Munca desfășurată în cadrul unui raport societar, raportul în muncă este posibil atât la societățile civile cât și în cadrul societăților comerciale de persoane
§1.3.Obiectul de reglementare al dreptului muncii
Dreptul munci s-a dezvoltat ca o ramură de drept individuală având atât obiect propriu de activitate cât și metodă de reglemtare proprie.
Din definiția dată dreptului muncii rezultă că în obiectul său intră în primul rând relațiile sociale de muncă, care reglementate de normele juridice, devin raporturi juridice de muncă.
Noțiunea de relație de muncă are o sferă foarte largă; ea cuprinde totalitatea relațiilor care se formează în procesul muncii, pe baza aplicării directe a forței de muncă la mijloacele de producție și nu doar pe cele izvorâte din contractele de muncă.
Numai în accepțiunea restrânsă (stricto sensu) dreptul muncii este dreptul contractelor de muncă, întrucât lato sensu (ca știință a dreptului), el cuprinde în afară de analiza raporturilor juridice de muncă întemeiate pe contractele de muncă și referiri (strict necesare) la alte categorii de raporturi juridice care implică prestarea unei munci.
În literatura juridică se discută problema existenței unui drept al muncii exhaustiv – dreptul profesional – care ar cuprinde raporturile juridice izvorâte din:
Contractele de muncă
Exercitarea funcțiilor publice
Munca menbrilor cooperatori
Activitatea personalului clerical
Exercitarea profesiilor liberale
În al doilea rând, sfera de reglemtare proprie dreptului muncii cuprinde și unele raporturi juridice conexe (formare profesională, securitate și sănătate în muncă, organizare, funcționare și atribuții ale sindicatelor și patronatelor, jurisdicția muncii), denumite astfel pentru că derivă din încheierea contractului de muncă ori sunt grefate pe acesta, servind la organizarea muncii și la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea ei. Obiectul dreptului muncii este constituit din raporturile juridice de muncă. Articolul 1 din Codul Muncii, stabilește ca dreptul muncii reglementează totalitatea raporturilor individuale și colective de muncă, modul în care se efectuează controlul aplicării reglemetărilor din domeniul raporturilor de muncă precum și jurisdicția muncii. Prezentul cod se aplică și raporturilor de muncă reglementate prin legi speciale, numai în măsura în care acestea nu conțin dispoziții specifice derogatorii.
În articolul 2 se face referire și la faptul că dispozițiile cuprinse în cod se aplică:
Cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă în România;
Cetățenilor români încadrați cu contract individual de muncă, care prestează activitatea în străinătate, în baza unor contracte încheiate cu un angajator român, cu excepția cazului în care legislația statului pe al cărui teritoriu se află este mai favorabilă;
Cetățenilor străini sau apatrizi încadrați cu contract individual de muncă, care prestează muncă pentru un angajator român pe teritoriul României;
Persoanelor care au dobândit statutul de refugiat și se încadrează cu contract individual de muncă pe teritoriul României în condițiile legii;
Ucenicilor care prestează munca în baza unui contract de ucenicie, la locul de muncă;
Angajatorilor persoane fizice și juridice;
Organizațiilor sindicale și patronale.
Raporturile juridice de muncă pot fi individuale și colective fiind definite ca acele relații sociale reglementate de lege ce iau naștere între o persoană fizică pe de o parte și ca regulă, o persoană juridică.
Subiectele raportului juridic de muncă, în accepțiunea avută în vedere, sunt angajatorul și salariatul.
Acest raport se caracterizează prin aceea că:
Poate exista numai între două persoane, spre deosebire de raportul obligațional civil și de raportul juridic comercial, în cadrul cărora poate fi, uneori o pluralitate de subiecte active sau pasive;
Se stabilește, ca regulă, numai între o persoană juridică și o persoană fizică, ori excepțional, numai între doauă persoane fizice, fiind exclusă existența raportului juridic de muncă între două persoane juridice, deoarece persoana care prestează munca nu poate fi, prin ipoteză, decât o persoana fizică;
Raportul juridic de muncă are caracter personal, atât în considerarea pregătirii aptitudinilor și calităților persoanei care prestează munca, cât și în funcție de specificul celeilalte părți, având în vedere colectivul, climatul și condițiile de muncă existente în cadrul acesteia. Trăsătura proprie fundamentală, caracteristică și determinantă a raportului de muncă este constituită de relația de subordonare, existentă între subiectele acestui raport, în sensul că persoana care prestează munca este subordonată celuilalt subiect al raportului respectiv.
Consecința subordonării sub aspectul obiectului și conținutului raportului juridic de muncă, constă în aceea că în condițiile legii, cel ce angajează stabilește programul și locul de muncă al personalului său, având în acelși timp dreptul de a-i da indicații generale și amănunțite cu privire la modalitățile realizării sarcinilor de serviciu. Salariatul nu poate refuza îndeplinirea lor chiar dacă sub aspectul oportunității eficienței economice, interesului serviciului, indicațiile nu ar reprezenta soluția optimă ori ar fi greșite. În esență subordonarea constă în dreptul exclusiv al angajatorului de a organiza, în condițiile legii, munca salariatului în colectivul său.
altă consecință a subordonării se manifestă prin obligația angajatului de a respecta disciplina muncii, în caz contrar fiind pasibil de răspundere disciplinară, ale cărei efecte constau în aplicarea de sancțiuni. Raportuile juridice individuale de muncă sunt caracterizate de anumite trăsături care le delimitează și individualizează de alte raporturi juridice.
Raportul juridic de muncă ia naștere, ca regulă, prin încheierea unui contract individual de muncă. Pe baza acestui contract își desfășoară activitatea marea majoritate a personalului și anume cel încadrat în societăți comerciale, regii autonome, companii și societăți naționale, alte persoane juridice sau fizice.
Nu se întemeiază pe un contract individual de muncă ce are un caracter extracontractual, munca prestată de:
persoanele care îndeplinesc serviciu militar în termen sunt concentrate sau mobilizate potrivit legii 446/2006 privind pregătirea populației pentru apărare;
cei care prestează servicii în temeiul dispozitiilor legale privind rechizițiile, conform Legii nr 132/1997;
persoanele care contribuie prin muncă la efectuarea unor lucrări de interes public în conformitate cu prevederile legii;
elevi și studenți în timpul instruirii practice;
cei sancționați cu prestarea unor activităță în folosul comunității potrivit Ordonanței Guvernului nr.55/2002;
persoanele care execută prin muncă pedeapsa aplicată pentru unele fapte prevăzute în legea penală în conformitate cu prevederile din Codul Penal precum și cei condamnați la pedeapsa închisorii, aflați în detenție.
Raportul juridic individual de muncă are un caracter bilateral, iar persoana care prestează munca este intotdeauna o persoană fizică. Acest raport se poate stabili între o persoana fizică și o persoană juridică sau între două persoane fizice, dar niciodată între persoane juridice.
Raportul juridic de muncă are caracter personal. Munca este prestată de persoana fizică, în considerarea pregătirii aptitudinilor și calităților proprii, reprezentare – care este posibilă în raporturile juridice civile – este inadmisibil în raporturile de muncă.
Raportul în discuție are un caracter personal și în ceea ce privește angajatorul. Devenind simbol al raportului de muncă, persoana fizică dobândește calitatea de membru al colectivului dintr-o anumită activitate. Specificul activității acesteia, coeziunea, capacitatea și prestigiul colectivului ei sunt elemente de o deosebită însemnătate, care determină persoana fizică să devină angajat.
Raportul juridic de muncă se caracterizează printr-un mod specific de subordonare a persoanelor fizice față de celălalt subiect în folosul căruia prestează munca. Este adevărat că și în cadrul unor raporturi juridice civile, mandatarul este obligat să acționeze în limitele însărcinărilor primite de la mandant, după cum persoana care are calitatea de prepus își desfășoară activitatea, în funcția încredințată, sub conducerea și potrivit indicațiilor comitentului.
Dar subordonarea caracteristică pentru raportul juridic de muncă, implică încadrarea în colectivul de muncă al unui angajator determinat, într-o anumită structură organizatorică și într-o anumită ierarhie funcțională. În acest cadru organizatoric prestabilit are loc prestarea muncii, spre deosebire de contractele civile în baza cărora cel care se obligă să desfășoare activitatea în folosul altuia își organizează singur munca, fără a se încadra într-un colectiv și fără a se subordona celui cu care a contractat. Subordonarea implică obligația salariatului de a respecta disciplina muncii, această obligație având ca o componentă esențială respectarea programului de muncă, desfăsurarea muncii are un caracter de continuitate, în cadrul unui număr minim de ore pe zi, într-o perioadă determinată. Fără elementul de subordonare nu ar fi cu putință unitatea de acțiune a colectivului și eficiența activității sale.
Munca trebuie să fie remunerată. Salariul reprezintă contraprestația cuvenită angajatului. O muncă gratuită nu poate constitui obiect al unui raport juridic de muncă.
Asigurarea, prin prevederile legii și ale contractului, a unei protecții multilaterale pentru angajați, atât cu privire la condițiile de desfășurare a procesului muncii cât și în ceea ce privește drepturile ce decurg din încheierea contractului, reprezintă o trăsătură a raportului juridic de muncă. Toate normele juridice îndeplinesc o funcție de protecție a unor interese legitime, pentru că apărarea ordinii de drept constituie rațiunea însăși a legii. Aplicarea acestui principiu general dobândește în raportul juridic de muncă un accent specific întrucât legea acordă o atenție deosebită protecției angajatului. Putem arăta că în doctrina de specialitate, obiectul de reglementare a dreptului muncii este tangent la sfera raporturilor juridice de muncă care iau naștere din încheierea unui contract de muncă. Pe de altă parte, domeniul specific dreptului muncii cuprinde și raporturi juridice conexe (pregatire profesională, protecția și igiena muncii, organizarea, funcționarea și atribuțiile sindicatelor și patronatelor, jurisdicția muncii), denumite astfel pentru că derivă din încheierea contractului de muncă ori sunt grefate pe acesta, servind la organizarea muncii și la asigurarea condițiilor pentru desfășurarea ei. Din această sferă a raporturilor conexe au făcut parte și acelea ce priveau asigurările sociale; urmare a transformărilor intervenite și in domeniul dreptului muncii, după anul 1990, a revenirii acestuia în categoria ramurilor de drept privat, asigurările sociale sunt integrate unei noi ramuri de drept, dreptul securității sociale, așa cum este, de altfel, în toate țările dezvoltate din Uniunea Europeană
Capitolul II
MĂSURI ACTIVE DE STIMULARE A OCUPĂRII A FORȚEI DE MUNCĂ
§2.1. Piața muncii și utilizarea forței de muncă
În zilele noastre, politica și strategia Ministerului Muncii și Solidarității Sociale vizează – în principal – creșterea gradului de ocupare a populației active și, implicit, diminuarea șomajului.
Prin politicile aplicate în prezent, se preconizează o scădere a șomajului sub rata de 8%, până în anul 2014. Acest obiectiv este realizat, începând cu 2011, printr-o utilizare diferită a fondului pentru plata ajutorului de șomaj și a resurselor aflate la dispoziția Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă. Astfel, dacă în prezent 2-3 % din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj sunt folosite pentru aplicarea măsurilor active de combatere a șomajului, acest procent va crește până în 2015 la 10 – 15 %.
Nu în ultimul rând, se are în vedere promovarea unor acte normative care să stimuleze ocuparea forței de muncă, în acord cu prevederile comunitare în domeniu.
Programele de combatere a șomajului și creșterea gradului de ocupare a forței de muncă pentru 2011, aplicate prin intermediul Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă cuprind:
planul național de acțiune pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă;
programul pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în 70 de localități cele mai afectate de șomaj;
programul pentru creșterea gradului de ocupare a forței de muncă în Valea Jiului.
Măsurile concrete, active, pentru aplicarea acestor programe sunt:
medierea, prin bursa locurilor de muncă, acțiune organizată de două ori pe an, și care se adresează tuturor persoanelor care caută un loc de muncă (bursa generală a locurilor de muncă), precum și absolvenților (bursa locurilor de muncă pentru absolvenți);
stimularea angajatorilor care creează noi locuri de muncă, prin creditarea cu dobândă avantajoasă a IMM-urilor (50 % din locurile de muncă nou create sunt destinate șomerilor, fiecare loc de muncă nou fiind creditat cu 50 de milioane de lei);
stimularea angajatorilor care încadrează în muncă absolvenți de învățământ, prin subvenționarea cu 70 % a salariului;
Cursuri de calificare/recalificare, organizate de către ANOFM și finanțate total sau parțial din bugetul fondului pentru plata ajutorului de șomaj.
În legătură cu aceste cursuri, aș vrea să precizez ca ele sunt, fie organizate la cererea angajatorilor cu care ANOFM are convenții de angajare a 100% dintre șomerii absolvenți, fie organizate în întâmpinarea pieței muncii, cu convenție de angajare a 60% dintre absolvenți.
Începând cu anul 2002, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale a promovat un nou act normativ în domeniul ocupării forței de muncă și a protecției șomerilor – Legea privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă.
Această lege conține prevederi exprese de stimulare a angajatorilor pentru realizarea lucrărilor și activităților publice de interes comunitar, stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor aparținând unor categorii defavorizate.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale va elabora standardele ocupaționale în regim armonizat cu cele europene. De asemenea, începând cu anul școlar 2001 – 2002 s-a trecut la optimizarea planului de învățământ împreună cu Ministerul Educației și Cercetării, în scopul reglării raportului dintre cerere și oferta pe piața muncii..
Se încearcă identificarea unui pachet de măsuri și acțiuni care să conducă la orientarea și recalificarea forței de muncă disponibilizate spre structuri, meserii și ocupații cerute pe piața muncii.
Ministerul Muncii și Solidarității Sociale participă cu un reprezentant în consiliul de administrație al Centrului Național de Dezvoltare a Învățământului Profesional și Tehnic. Centrul derulează Programul de combatere a marginalizării și excluderii sociale și profesionale a tinerilor care au abandonat învățământul obligatoriu și nu au dobândit competențe minime necesare ocupării unui loc de muncă (A doua șansă – Educația 2000). Prin Hotărârea de Guvern nr. 430/25 aprilie 2001 s-a aprobat strategia Guvernului României de Îmbunătățire a Situației Romilor. Concepută pe o perioadă de zece ani (2001 – 2010), cu un plan de măsuri pe termen mediu de patru ani (2001 – 2004), Strategia se va aplica pe arii sectoriale de responsabilitate, cu sarcini precise stabilite pe instituții. De altfel, Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, ANOFM și Ministerul Educației și Cercetării colaborează pentru realizarea unui program annual de sprijinire a tinerilor absolvenți în vederea angajării și monitorizarea evoluției profesionale a tinerilor romi cu studii superioare.
În 1995 a demarat proiectul “Informare și consiliere privind cariera”, care este o subcomponentă a proiectului MMSS “ Ocupare și protecție socială”. Acesta este un proiect cu o durată de cinci ani, aflat acum în faza finală și care implică specialiști din Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul educației și Cercetării și Ministerul Tineretului și Sportului.
A rezultat o rețea de centre de informare și consiliere în cariera la nivelul întregii țări, care cuprinde 500 de unități școlare, 227 de agenții pentru ocuparea forței de muncă locale și 47 de centre de informare pentru tineret.
S-a încheiat un nou protocol privind colaborarea dintre Ministerul Muncii și Solidarității Sociale, Ministerul Educației și Cercetării, Ministerul Tineretului și Sportului și ANOFM în vederea continuării activității în cadrul proiectului “Informare și consiliere privind cariera”. Factorul muncă – condiție generală a oricărei activități – se asigură, ca și ceilalți factori de producție, prin intermediul pieței.
Piața muncii se întemeiază, de asemenea, pe întâlnirea și confruntarea cererii cu oferta.
Ea funcționează în fiecare țară, pe diferite grupuri de țări și la scară mondială.
Orice activitate, care se inițiază sau există în societate, generează nevoia de muncă. Aceasta reprezintă volumul total de muncă necesar activităților dintr-o țară pe o perioadă dată. Dar ea nu constituie în întregime o cerere care se exprimă (manifestă) pe piața muncii. Condiția generală pentru ca nevoia de muncă să ia forma cererii de muncă este remunerarea sa, salarizarea ei. De aceea, în cererea de muncă nu se include activitățile care se pot realiza de către femeile casnice, militari în termen, studenți, alți nesalariați.
Cererea de muncă reprezintă nevoia de muncă salariată care se formează la un moment dat într-o economie de piață.
Cererea se exprimă prin intermediul numărului de locuri de muncă.
Satisfacerea nevoii de muncă se realizează pe seama utilizării disponibilităților de muncă existente în societate, adică a volumului de muncă ce poate fi depus de populația aptă de muncă a țării respective, în perioada dată. Și în acest caz, trebuie să avem în vedere că nu toate disponibilitățile de muncă se constituie în ofertă, ci numai acelea care urmează să fie remunerate, salarizate.
Oferta de muncă este formată din munca pe care o pot depune membrii societății în condiții salariale. Prin urmare, în oferta de muncă nu se include femeile casnice, studenții, militarii în termen și alți oameni care depun activități nesalariale.
Oferta de muncă se exprimă prin numărul celor apți de muncă sau populația aptă disponibilă din care se scade numărul femeilor casnice, al studenților și al celor care nu doresc să se angajeze în nici o activitate, întrucât, au resurse pentru existență sau au alte preocupări.
Cererea și oferta de muncă nu trebuie considerate prelungiri simple și directe ale cererii și ofertei de bunuri economice pe o altă piață, ci ca niște categorii specifice cu un conținut care le este propriu. În acest sens se impun atenției următoarele aspecte:
Pe termen scurt, cererea de muncă este practic invariabilă, deoarece dezvoltarea unor activități existente și inițierea altora noi, generatoare de locuri de muncă, presupun o anumită perioadă de timp;
Oferta de muncă în ansamblul său se formează în decursul unui timp îndelungat în care crește și se instruiește fiecare generație de oameni până la vârsta la care se poate angaja;
Posesorii forței de muncă au o mobilitate relativ redusă; oamenii nu se deplasează dintr-o localitate în alta și nu-și schimbă cu ușurință munca, ci sunt atașați mediului economico-social, chiar dacă nu au avantaje economice. De asemenea, oferta de muncă depinde de vârstă, sex, starea sănătății, psihologie, condiții de muncă etc., aspecte care nu sunt neapărat de natură economică;
Oferta de forță de muncă este eminamente perisabilă și are caracter relativ rigid. Cel ce face oferta trebuie să trăiască, nu poate aștepta oricât angajarea pe un loc de muncă;
Generațiile de tineri nu sunt crescute de părinții lor ca niște mărfuri sau numai pentru a deveni salariați, ci ca oameni. De aceea, oferta de muncă nu se formează în exclusivitate pe principiile economiei de piață.
Cererea și oferta de muncă nu sunt omogene, ci se compun din segmente și grupuri neconcurențiale sau puțin concurențiale, neputându-se substitui reciproc decât în anumite limite sau deloc. Piața muncii, ca expresie a raporturilor dintre cerere și ofertă, se desfășoară în două trepte sau faze. Prima se manifestă pe ansamblul unei economii sau pe segmente mari de cerere și ofertă, determinate de particularitățile tehnico-economice ale activităților. În cadrul acestei faze, se formează condițiile generale de angajare ale salariaților, se conturează principiile care acționează la stabilirea salariilor și o anumită tendință de stabilire a salariilor la un nivel înalt sau scăzut.
A doua fază reprezintă o continuare a celei dintâi și constă în întâlnirea cererii cu oferta de muncă în termeni reali, în funcție de condițiile concrete ale firmei și salariaților ei.
Cererea se dimensionează precis, ca volum și structură, pe baza contractelor și a altor angajamente asumate de firmă, iar oferta se delimitează și ea pornind de la programul de muncă, număr de ore suplimentare pe care salariații acceptă să le efectueze sau nu, în funcție de nevoile și aspirațiile lor, de situația socială și economică etc. la momentul respectiv.
Din confruntarea cererii cu oferta de muncă la acest nivel se determină mărimea și dinamica salariului nominal.
Insuficiența ofertei la acest nivel se traduce printr-o cerere suplimentară care se manifestă pe prima treaptă, iar insuficiența cererii, printr-o ofertă suplimentară pe aceeași treaptă.
§2.2. Plasarea în câmpul muncii. Instituții implicate în realizarea politicilor în domeniul ocupării forței de muncă
Unul din obiectivele principale ale politicii economice, în orice țară, este acela al asigurării ocupării depline a forței de muncă. Problema ocupării forței de muncă constituie una din preocupările importante ale analizei macroeconomice.
În cazul analizei macroeconomice prin ocuparea deplină a forței de muncă se înțelege o situație când rata șomajului are un anumit nivel, acceptat (circa 4% este considerată rata naturală a șomajului). De aceea se consideră mai indicat termenul de ocupare înaltă a forței de muncă în locul celui de ocupare deplină totală).
În statisticile naționale și internaționale se operează simultan cu mai multi indicatori privind numărul șomerilor și rata șomajului.
În ceea ce privește numărul șomerilor, cei mai utilizați indicatori sunt:
Numărul șomerilor în sens BIM – Biroul Internațional al Muncii – (sau definiția standard a șomajului) este alcătuit din toate persoanele de 14 ani și peste, care, în cursul perioadei de referință, îndeplinesc simultan următoarele condiții:
nu lucrează, neavând un loc de muncă
sunt disponibile să înceapă imediat lucrul
sunt în căutarea unui loc de muncă
În consecință, sunt considerate șomeri:
persoanele concediate;
persoanele în căutarea primului loc de muncă (absolvenți ai învățământului secundar, profesional, universitar);
persoanele (de regulă femei) care, după o întrerupere voluntară a activității, solicită reluarea acesteia.
persoanele ocupate cu timp parțial, temporar sau sezonier, aflate în căutarea unui loc de muncă cu timp complet;
persoanele care și-au pierdut sau au renunțat la statutul anterior (lucrător independent, patron, lucrător familial neremunerat) și caută pentru prima dată loc de muncă salariat.
Numărul șomerilor înregistrați este alcătuit din toate persoanele care au declarat că în perioada de referință erau înscrise la oficiile de forță de muncă și șomaj (Legea nr. 1/1991 republicată în anul 1994), indiferent dacă primeau sau nu ajutor de șomaj sau alocație de sprijin.
Numărul șomerilor – așa cum a fost definit de primii doi indicatori – ascunde o parte importantă din timpul de muncă neutilizat. Astfel, ca urmare a recesiunii economice, un segment mai mare sau mai mic al populației ocupate este afectat de reducerea numărului de ore prestate, fără a fi cuprins din punct de vedere statistic în categoria de șomeri. Aceste persoane se află, de fapt, în șomaj parțial, fenomen manifestat în special prin întreruperea temporară a lucrului, ca urmare a conjuncturii economice, a penuriei de materii prime și energie etc. În aceste condiții, pentru cuantificarea în întregime a șomajului, se utilizează indicatorul “timp de muncă disponibil neutilizat”, care cumulează atât timpul de muncă neutilizat de către populația neocupată (șomerii), cât și timpul de muncă neutilizat de către o parte din populația ocupată (aflată în stare de șomaj).
Rata șomajului este un indicator prin intermediul căruia se măsoară intensitatea șomajului, calculându-se sub forma unui raport între numărul de șomeri și populația de referință (de obicei populația activă).
Recensământul populației, ca înregistrare totală, la care criteriul prin care o persoană este considerată în stare de șomaj este acela că, în perioada de referință (de obicei un an), numărul săptămânilor în care persoana respectivă a fost neocupată să fie predominant în raport cu numărul săptămânilor în care aceeași persoană a avut o slujbă. Pe baza acestei surse de date se obține numărul șomerilor ca medie a anului de referință.
Ancheta asupra ocupării forței de muncă efectuată în gospodăriile populației este considerată cea mai adecvată sursă de date și metoda de investigare pentru măsurarea, sub diferite aspecte și cu ajutorul a diverși indicatori, a șomajului.
Sursele administrative de colectare a informațiilor, deși sunt cel mai accesibile, au limite în caracterizarea complexă a șomajului, oferind numai informații parțiale privind proporțiile acestui fenomen.
La sfârșitul fiecărei luni, oficiile de forță de muncă ale Ministerului Muncii și Protecției Sociale furnizează date privind numărul persoanelor care solicită un loc de muncă (prin înscrierea la oficiile de forță de muncă).
În statistica curentă din România aceasta este principala sursă de date, pe baza căreia s-au constituit – începând cu anul 1992 – serii lunare de indicatori privind:
numărul șomerilor (în fapt, numărul persoanelor înscrise la oficiile de forță de muncă);
rata șomajului;
structura celor care solicită locuri de muncă pe sexe, pe grupe de vârstă, după durata șomajului, pe categorii socio-profesionale și pe județe.
Majoritatea oamenilor cred că serviciile publice de ocupare sunt responsabile pentru rata șomajului. Această opinie, “oricât ar fi ea de irațională și nefondată, este atât de înrădăcinată în mintea oamenilor”, încât afectează dezvoltarea de servicii și strategii eficiente și eficace și de măsuri active pentru piața muncii ale serviciului public de ocupare.
La modul simplificat vorbind, serviciile publice de ocupare și măsurile active pe care acestea le implementează, influențează rata șomajului doar într-un mod marginal cel puțin pe termen scurt. Impactul maxim pe termen scurt asupra șomajului pe care îl produc rezidă în:
a ocupa mai repede locurile de muncă vacante (decât s-ar ocupa în absența acestor servicii)
numărul de persoane cuprinse în măsuri active care în absența acestor măsuri ar fi șomere (doar în cazul în care participanții la măsuri active nu sunt luați în considerare la statistici ca și șomeri).
Pe termen lung, măsurile active pentru piața muncii s-ar putea să aibă o influență mai mare asupra ocupării și asupra șomajului. Dar și această influență pe termen lung este mai mult teoretică, depinzând de capacitatea serviciilor de ocupare de a concepe măsurile active și de a le adresa unor anumite grupuri țintă formate din anumite persoane. Oricum, este dificil de măsurat și evaluat acest impact pe termen lung. Rezultatele obținute în urma cercetărilor nu sunt foarte încurajatoare.
CUM POT INFLUENȚA POLITICILE GUVERNAMENTALE OCUPAREA ȘI ȘOMAJUL
În primul rând, când vorbim despre ocupare, trebuie să luăm în considerare două aspecte: volumul ocupării, adică numărul global de ore lucrate (și plătite) în decursul unei anumite perioade de timp, și distribuția acestor ore lucrate la persoanele care vor (sau trebuie) să lucreze.
Primul aspect, volumul ocupării, depinde în principal de cererea globală de bunuri și servicii, adică de câți bani dispune și este dispusă să cheltuiască populația pentru bunurile și serviciile produse sau oferite. În al doilea rând, depinde de procentul de utilizare de forță de muncă pentru producerea acestor bunuri și servicii. La rândul lui, procentul de utilizare de forță de muncă depinde – în afară de alte lucruri cum ar fi tehnologia – de costul relativ al muncii (în comparație cu munca automatizată).
Este dificil pentru serviciul public de ocupare și pentru măsurile active de piața muncii să crească această cerere globală. Dacă încearcă acest lucru, va trebui să utilizeze banii altor oameni (taxe sau contribuții la fondul de șomaj). Nu ar trebui să ignorăm faptul că luând bani de la populație, se va reduce în primul rând cererea globală.
Cel de al doilea aspect, distribuirea orelor lucrate la persoanele care doresc să lucreze depinde în principal de:
legislația și regulamentele care se aplică pe piața muncii;
calificările/abilitățile forței de muncă (privite în cel mai larg sens posibil);
costul relativ al angajării unor persoane care dețin anumite calificări (comparativ cu alte calificări sau în comparație cu munca automatizată).
În plus, distribuția orelor lucrate la cei care doresc să lucreze depinde probabil de transparența pieței muncii, ceea ce înseamnă:
că angajatorii dețin informații despre persoanele pe care intenționează să le angajeze, și
oamenii cunosc care le sunt oportunitățile precum și limitările în cadrul pieței muncii, sau, cu alte cuvinte, știu unde sunt locurile de muncă și ce condiții au acestea.
Serviciile publice de ocupare și măsurile active de piața muncii pot avea un impact pozitiv asupra a două din aceste aspecte, și anume asupra calificărilor persoanelor (dacă măsurile active sunt bine concepute și se adresează segmentului corespunzător care constituie grupul țintă) și asupra transparenței pieții muncii.
Costul cu forța de muncă este de asemenea influențat de numărul de persoane care doresc să lucreze (oferta de forță de muncă). Acest număr poate fi influențat pe de o parte de legislația și regulamentele muncii, și pe de altă parte de politicile de instruire/școlarizare și de formare profesională. Oferta de forță de muncă depinde cel mai mult de populație sau de indicele de creștere a acesteia și de structura de vârstă a populației. În general, cererea globală este cel mai decisiv factor pentru volumul ocupării. Politicile/strategiile care încearcă să influențeze cererea globală sau creșterea economică pot fi denumite politici economice sau politici de ocupare. Serviciile publice de ocupare sau măsurile active pentru piața muncii pot influența cererea globală doar într-un mod marginal.
§2.3. Mijloace de crestere a șanselor de ocupare a unui loc de muncă de către persoanele în căutare
Politicile de ocupare sunt în principal politici macro–economice care se adresează categoriilor globale macro-economice cum ar fi cererea globală de consum, investiția globală, etc.
Obiectivul politicilor de ocupare este de a oferi oportunități de ocupare productivă tuturor celor care doresc să lucreze și de a menține rata șomajului la minim posibil.
Mai precis, rata șomajului trebuie să fie menținută cât mai aproape de acel minimum “natural”, așa numit “rată neinflaționistă a șomajului” – RNȘ (“non-accelerating-inflation rate of unemployment”-NAIRU). Dacă rata șomajului este mai mare decât rata neinflaționistă a șomajului, angajații au tendința de a pretinde salarii mai mari, acest lucru având efecte negative asupra inflației, producției, ocupării și a bunăstării.
De aceea este important să existe competiție în atâtea sectoare de piața muncii pe muncă și (în același timp) persoanele care dețin calificări înalte să poată șantaja angajatorii pentru salariile și beneficiile pe care aceștia și le doresc. Acest fapt oferă legătura dintre ocupare și măsurile active pentru piața muncii (în special strategiile de formare profesională), care încearcă să îi facă pe toți șomerii competitivi pe piața muncii.
Instrumentele utilizate de politicile de ocupare sunt următoarele: politici fiscale, (impozite, subvenții), politici monetare (dobânzi, rate de schimb valutar, oferta monetară), politici de salarizare (salariul minim, indexarea salariilor), politici sociale (vârsta de pensionare, alocații pentru copii, etc), investiții în infrastructura publică, promovarea exporturilor și așa mai departe.
Ar trebui să fie evident că aceste instrumente nu sunt la îndemâna serviciilor publice de ocupare și este mai bine așa. Aceste instrumente “aparțin” Ministerelor de Finanțe, Industriilor și Comerțului, Guvernului Local sau Băncii Naționale. Multe din instrumentele politicilor de ocupare sunt identice cu instrumentele de politică economică.
Acest fapt este de înțeles atâta timp cât promovarea creșterii economice este similară cu promovarea unui volum mai mare al ocupării. Ocuparea va crește sau va scădea în conformitate cu ratele creșterii economice, sau corespunzător cu intensitatea de ocupare promovată de creșterea economică. Unele din instrumentele prezentate mai sus pot fi concepute și implementate de Ministerele Muncii și Protecției Sociale, cum ar fi politica salariului minim pe economie sau politicile de pensii. Unii experți nu privesc aceste politici ca fiind politici de ocupare, ci mai mult ca fiind politici de piața muncii. Pentru noi, în cadrul serviciilor de ocupare, acest lucru nu are importanță.
Ceea ce este important pentru noi este că politicile de ocupare ar putea avea un impact pozitiv sau unul negativ asupra volumului ocupării. Dacă oferta de forță de muncă și structura internă a ocupării rămân constante, succesele înregistrate prin intermediul politicilor de ocupare conduc la o reducere corespunzătoare a șomajului (și viceversa).
Deoarece atât oferta de forță de muncă, cât și strucura internă a ocupării sunt într-o permanentă schimbare, este important de monitorizat dezvoltarea în toate cele trei domenii, adică modificările la angajări (cererea de forță de muncă), oferta de forță de muncă și structura ocupării. Rata șomajului se poate modifica în cazul în care același volum de ocupare a fost distribuit mai multor persoane (prin creșterea ponderii muncii cu fracțiune de normă sau prin reducerea și redistribuirea muncii desfășurate peste program sau șomajul ar putea crește datorită faptului că mai multe persoane au absolvit sistemul educațional, dar volumul ocupării a rămas constant.
Este de asemenea important pentru noi să înțelegem că majoritatea politicilor de ocupare (sau instrumentelor de politică) nu influențează direct ocuparea, ci mai ales indirect. Reducerea dobânzilor bancare nu creează direct locuri de muncă. Este acceptat faptul că dobânzile bancare mai scăzute determină o scădere a costurilor cu investițiile. Mai multe investiții ar conduce astfel la o creștere a ocupării. Economiștii pretind de obicei că “politicile de ocupare pot doar să aducă vitele la adăpat, dar nu le pot forța să bea”.
De asemenea nu se poate garanta că toate politicile care intenționează să creeze locuri de muncă și reușesc să facă acest lucru. Creșterea salariului minim pe economie, de exemplu, ar putea conduce la un consum global mai mare al persoanelor care trăiesc la nivelul salariului minim. Creșterea consumului ar putea duce la creșterea producției de bunuri și servicii, iar această creștere de producție este de așteptat că va determina creșterea ocupării. Pe de altă parte, salarii minime mai mari înseamnă costuri crescute pentru întreprinderi.
De aceea, întreprinderile ar putea reduce numărul lucrătorilor care primesc salariul minim și să crească automatizarea producției. Mai multă automatizare ar putea crea mai multe locuri de muncă pentru muncitorii care dețin calificări superioare în detrimentul celor necalificați, care primesc salariul minim.
În orice caz, chiar dacă politicile de ocupare influențează indirect, ele trebuie să fie privite ca având cea mai decisivă influență asupra volumului ocupării. Politicile de piața muncii, chiar dacă au o influență mai directă, sunt de obicei mai puțin importante. Politicile “active” de piața muncii este de așteptat să aibă doar un impact marginal asupra volumului ocupării și/sau al șomajului (chiar dacă în titlul lor “crearea de locuri de muncă” sună foarte promițător)..
POLITICI PE PIAȚA MUNCII
Politicile de piața muncii sunt formate din toate macro și micro politicile care încearcă să regleze cererea și oferta de pe piața muncii (și relațiile între cerere și ofertă). Politicile de piața muncii încearcă să influențeze direct deciziile referitoare la ocupare ale indivizilor (persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, persoane angajate, angajatori, etc.). Politicile de piața muncii includ în principal următoarele politici:
legislația muncii sau toate politicile care reglementează condițiile de ocupare ale indivizilor cum ar fi salariul minim, programul de muncă, durata și condițiile concediului anual, ale concediului de maternitate, regulamente referitoare la angajări și concedieri, protecția muncii și condițiile de sănătate, etc);
politici care încearcă să crească participarea persoanelor în cadrul forței de muncă (promovarea formării continue, pensionare anticipată, muncă cu program redus, etc.);
politicile “active” pentru piața muncii și serviciile de mediere/plasare, de informare și consiliere privind cariera, de formare profesională, subvențiile pentru angajare, de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă, de promovare a inițiativei private;
politicile “pasive” pentru piața muncii care înlocuiesc salariile pentru cei care au devenit involuntar șomeri sau pe timpul participării la măsuri “active” pentru piața muncii.
Politicile de piața muncii au de obicei un impact mai direct asupra deciziilor referitoare la ocupare ale participanților la piața muncii (decât politicile de ocupare) și de aceea au un impact mai direct asupra volumului și/sau asupra structurii ocupării și/sau șomajului, în special pe termen scurt.
În orice caz, chiar dacă impactul provocat de aceste politici este mai degrabă direct, impactul asupra volumului ocupării și/sau șomajului poate fi evaluat ca fiind mai degrabă scăzut sau marginal, în special pe termen mediu și pe termen lung. Acest fapt se aplică în special acelor politici implemetare prin intermediul serviciilor publice de ocupare, așa-numitele politici active și pasive pentru piața muncii. se aplică mai puțin pentru legislația muncii..
MĂSURI “ACTIVE” PENTRU PIAȚA MUNCII (MAPM)
Măsurile active pentru piața muncii sunt de obicei micro-politici, care încearcă să facă șomerii mai atractivi pentru angajatori. Aceste măsuri mențin competitivitatea existentă și încetinesc orice scădere a competitivității. Se adresează de asemenea persoanelor amenințate de concedieri. Sunt denumite “active” deoarece se presupune că au un efect mai mare decât de a plăti “pasiv” șomerilor o indemnizație care să înlocuiască lipsa veniturilor.
Măsurile active pentru piața muncii includ următoarele măsuri (sau instrumente de politică) și servicii:
serviciile de mediere/plasare (corelare/potrivire între cererea și oferta de forță de muncă);
servicii de informare și consiliere privind cariera;
servicii de informare pe piața muncii;
promovarea formării profesionale (inclusiv formarea continuă);
promovarea mobilității (geografice) pe piața muncii;
promovarea instruirii în tehnici de căutare a unui loc de muncă (job club);
promovarea dezvoltării de afaceri pe cont propriu;
subvenționarea temporară a anumitor grupuri dezavantajate;
subvenționarea temporară a ocupării în sectoare economice speciale (construcții, agricultură);
subvenționarea temporară a ocupării în situații economice speciale (de exemplu pe perioada de tranziție la economia de piață subvenționarea așa-numitelor “societăți de ocupare” cu scopul de a pregăti întreprinderea și/sau infrastructura publică respectivă pentru potențialii investitori particulari) de exemplu subvenționarea programului redus pe perioada reducerii temporare a cererii).
Serviciile de mai sus se pot împărți în două categorii: prima categorie își dorește în primul rând să sprijine angajatorii și persoanele aflate în căutarea unui loc de muncă să se găsească unii pe alții, să se găsească unii pe alții mai repede, sau să se poată obține o mai bună “potrivire”. Aceste servicii constau în furnizare de informații, mediere/plasare, servicii de informare și consiliere precum și servicii de instruire în tehnici de căutare a unui loc de muncă. Cealaltă categorie, deseori combinată cu prima, încearcă să îmbunătățească calificările/abilitățile ocupaționale privite în cel mai larg sens posibil și de aceea și oportunitățile de pe piața muncii de angajare ale indivizilor, competitivitatea acestora pe piața muncii (prin formare profesională sau subvenționarea angajării). Sau cu alte cuvinte, prima categorie de servicii sprijină clienții de a vinde (mai bine sau mai repede) calificările/abilitățile pe care le dețin, în timp ce a doua categorie încearcă să îmbunătățească calificările/abilitățile sau să le modifice odată cu schimbările cerințelor pieții muncii.
Pe termen scurt, este de așteptat ca măsurile și serviciile active pentru piața muncii active să aibă un impact direct asupra volumului ocupării (sau asupra nivelelor șomajului):
dacă serviciile de mediere/plasare prin acțiunea lor ocupă un loc de muncă vacant mai repede decât în lipsa acestor servicii, ocuparea crește și șomajul scade mai repede decât în absența acestor servicii;
dacă șomerii care participă la cursuri de formare profesională nu sunt luați în calculele statistice ca fiind șomeri, șomajul scade cu numărul corespunzător de șomeri care au început cursurile;
dacă șomerii sunt cuprinși în programe subvenționate de muncă în folosul comunității, șomajul scade iar ocuparea crește cu numărul respectiv de persoane cuprinse în program.
Pe termen mediu sau mai lung, lucrurile ar putea fi diferite. În funcție de calitatea serviciilor de mediere/plasare, acestea pot continua să aibă un impact pozitiv asupra ocupării – chiar dacă acest impact este limitat. Același lucru s-ar putea aplica instruirii în tehnici de căutare a unui loc de muncă. Lucrurile stau cu totul altfel dacă ne referim la subvenționarea ocupării sau la formarea profesională.
Prin formarea profesională nu se creează locuri de muncă suplimentare (cu excepția celor ce lucrează în sectorul formării). Angajatorii nu vor angaja mai multe persoane doar pentru că mai mulți lucrători calificați își doresc un loc de muncă. Ei vor angaja doar dacă bunurile sau serviciile produse de acești lucrători vor putea aduce profit la vânzare. Angajatorii sunt interesați să angajeze mai mult personal calificat doar în cazul în care cred că lipsa de muncitori calificați a produs deja pierderea unor oportunități de a face profit.
O altă problemă este cea de a cunoaște dacă angajatorii ar fi angajat oricum personal suplimentar sau doar personal cu calificări sporite. Același lucru se aplică și subvențiilor pentru angajare. Noi nu știm efectiv dacă persoana care s-a angajat cu ajutorul subvenției nu s-ar fi putut angaja și în lipsa acesteia. Acest efect este efectul de “dead-weight”. Serviciul public de Ocupare ar cheltui în acest caz niște bani pe ceva care s-ar fi întâmplat oricum (cazul în care persoana oricum s-ar fi angajat și în lipsa calificării sau a subvenționării angajării).
Sau, se poate întâmpla ca un agent eeconomic să înlocuiască personalul angajat fără subvenții cu alți lucrători care ar primi subvenții pentru angajare. Acest efect ar fi efectul de “înlocuire”-“substitution”.
Sau întreprinderile/agenții economici care au primit subvenții pentru angajări ar putea crește producția și vânzările în detrimentul altor întreprinderi (nesubvenționate). Datorită creșterii subvenționării ocupării în unele întreprinderi s-ar putea crea concedieri corespunzătoare în alte întreprinderi care nu au fost subvenționate. Rata șomajului ar putea să ajungă astfel la cea existentă înaintea acordării subvențiilor, sau ar putea chiar să o depășească. Acest lucru se poate întâmpla în cazul în care întreprinderile ne-subvenționate ar fi fost mai eficiente decât cele subvenționate. Acest efect este efectul de “displacement”.
Toate aceste efecte: dead-weight, substitution sau displacement, pot avea și alte efecte negative asupra ocupării, care nu sunt luate de obicei în considerare. Toate aceste măsuri active trebuie să fie finanțate și implementate de Serviciul Public de Ocupare. Acest lucru se face din taxele și contribuțiile la fondul de șomaj.
Dacă acești bani nu sunt cheltuiți cu chibzuință, ceea ce nu se întâmplă în cazul în care se produc asemenea efecte, înseamnă că suma din fondul de șomaj nu mai este disponibilă pentru consum, economii sau investiții. Mai puțin consum și invesțiții înseamnă scăderea ocupării. Iar scăderea economiilor înseamnă creșterea ratelor dobânzilor, costuri de creditare mai mari și scăderea investițiilor, conducând toate acestea la scăderea ocupării.
Din aceste motive, crearea de noi locuri de muncă suplimentare nu este un obiectiv realist pentru politicile active de piața muncii. Obiectivul principal ar trebui să fie acela de a utiliza la maximum potențialul existent al volumului de ocupare (în limitele succeselor și eșecurilor politicilor economice, sociale și de ocupare) în principal prin evitarea lipsei de forță de muncă potrivită. Un obiectiv similar este de a pregăti (sau adapta) oferta de forță de muncă (resursele umane) pentru potențialele dezvoltări ale volumului ocupării în structura sa internă si îndreptarea spre calificări sporite, o creștere a fluctuației de personal, muncă cu program redus.
Capitolul III
MĂSURILE PASIVE DE PROTECȚIE SOCIALĂ
§3.1.Măsurile pasive de protecție socială a șomerilor
Măsurile pasive ale politicii forței de muncă urmăresc să compenseze, într-o anumită măsură, veniturile deficitare cauzate de șomaj, pentru a ușura consecințele personale și sociale ale acestuia. Cele mai importante măsuri pasive ale politicii ocupării sunt:
ajutorul de șomaj;
ajutor de integrare profesională;
alocația de sprijin.
Ajutorul de șomaj
În România, Legea nr.1/1991 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă a fost modificată cu Legea nr. 76/2002, care a intrat în vigoare la 1 martie 2002, iar prin HG nr.174/2002 au fost aprobate Normele metodologice de aplicare ale acestei legi.
Conform Legii nr.76/2002, pot beneficia de ajutor de șomaj persoanele al căror contract de muncă a fost desfăcut pentru motive neimputabile lor și care au contribuit la fondul de șomaj cel puțin 6 luni din ultimele 12 luni; absolvenților de învățământ care, în termen de un an de la absolvire s-au angajat și nu au beneficiat integral de ajutor de încadrare profesională, indiferent de vechimea în muncă; persoanele fizice autorizate să presteze o activitate individuală și membrii asociațiilor familiale dacă au contribuit la constituirea fondului de șomaj pe o perioadă de 12 luni în ultimii 2 ani anteriori înregistrării la oficiile de muncă.
Cuantumul indemnizației de șomaj este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, reprezentând 75% din salariu de bază minim brut pe țară, în vigoare la data stabilirii acestuia. Se acordă pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
6 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare de până la 5 ani, dar nu mai puțin de 1 an:
9 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare cuprins între 5-10 ani:
12 luni, pentru persoanele cu stagiu de cotizare mai mare de 10 ani. Pentru șomerii absolvenți ai instituțiilor de învățământ (în vârstă de minim 18 ani), absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap, persoanelor care, înainte de efectuarea stagiului militar, nu au fost încadrate în muncă, și care într-o perioadă de 30 de zile de la data lansării la vatră nu s-au putut încadra în muncă, indemnizația de șomaj se acordă pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, neimpozabilă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din salariul de bază minim brut pe țară.
Nu pot beneficia de ajutor de șomaj persoanele care îndeplinesc condițiile de înscriere la pensie pentru muncă depusă și limita de vârstă.
De asemenea, nu pot beneficia de indemnizații de șomaj persoanele care, la data solicitării dreptului, refuză un loc de muncă potrivit pregătirii sau nivelului studiilor, situat la distanța de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu, sau refuză participarea la servicii pentru stimulare ocupării și de formare profesională oferite de agențiile pentru ocuparea forței de muncă.
Ajutorul de integrare profesională
Pot beneficia de ajutorul de integrare profesională absolvenții unei forme de învățământ, în vârstă de minim 18 ani, care nu au surse de venit proprii la nivelul a cel puțin jumătate din salariul minim pe țară și care nu au reușit să se încadreze în muncă în termen de 60 de zile de la absolvire; absolvenții instituțiilor de învățământ în vârstă de cel puțin 16 ani, dacă nu au susținători legali; tinerii care înainte de efectuarea stagiului militar nu au fost încadrați cu contract de muncă, și care într-o perioadă de 30 de zile de la terminarea stagiului militar nu au putut să se angajeze; absolvenții școlilor speciale pentru handicapați, care nu au loc de muncă și care sunt luați în evidența oficiilor de muncă, imediat după absolvire.
Cuantumul ajutorului de integrarea profesională se calculează în următoarele cote procentuale: 60% din salariul de bază minim brut pe economie, în cazul persoanelor care provin din rândul absolvenților de învățământ preuniversitar, profesional sau de ucenicie; 70% pentru absolvenții unei instituții de învățământ superior.
Pentru a primi ajutorul de integrare, absolvenții trebuie să facă dovada preocupărilor lor pentru încadrarea în muncă, respectiv să se înscrie la oficiile de muncă.
Ei au obligația să urmeze cursurile de calificare, recalificare organizate de direcțiile de muncă și protecție socială, iar la absolvire să se încadreze în unitățile la care sunt repartizați. În caz contrar, ei sunt obligați să plătească cheltuielile de școlarizare.
Alocația de sprijin
Pot beneficia de alocație de sprijin persoanele care au beneficiat de ajutor sau de integrare profesională și sunt lipsite de mijloace de întreținere, pe o perioadă de maximum 18 luni. Cuantumul său este diminuat și are ca scop asigurarea unui venit minim de trai, se acordă în sumă fixă, egală cu 60% din salariul de bază minim brut pe economie pentru toți îndreptățiți.
Pentru a primi alocația de sprijin trebuie îndeplinite simultan următoarele două condiții:
persoanele respective, împreună cu membrii familiei, să nu dețină terenuri agricole;
să nu realizeze, împreună cu membrii familiei, un venit mediu lunar, pe membru de familie, de cel puțin 60% din salariul de bază minim brut pe economie.
Cei care beneficiază de ajutor de șomaj, ajutor de integrare profesională sau alocație de sprijin, vor beneficia și de alocația pentru copii, de asistență medicală gratuită, de compensarea unei părți din prețul medicamentelor și de alte drepturi de asigurări sociale prevăzute de lege pentru persoanele încadrate în muncă, inclusiv de pensia de invaliditate.
Toate aceste drepturi bănești de care beneficiază șomerii nu sunt impozabile și nu pot face obiectul executării silite pentru alte debite decât cele provenite din acordarea necuvenită a ajutorul de șomaj, ajutorul de integrare profesională sau alocația de sprijin.
Analizând structura șomerilor, după regimul de indemnizare pune, în lumină tendința constantă de reducere a numărului celor care beneficiază de ajutor de șomaj și a celor care beneficiază de alocații de sprijin.
Numărul beneficiarilor de ajutor de șomaj s-a dublat în anul 1997 față de 1996, datorită marilor restructurări care au avut loc în industrie (în special în industria grea), apoi numărul beneficiarilor de șomaj a scăzut, ajungând la nivelul anului 2002 aproximativ la același nivel înregistrat în 1996.
Deși rata șomajului a înregistrat cea mai mare valoare în 1999 (11,5%), numărul beneficiarilor de ajutor de șomaj a fost mai mic decît al beneficiarilor de alocație de sprijin, deoarece cei disponibizați au beneficiat de compensații importante din parte statului, considerate ca făcând parte din măsurile pasive de ocupare a forței de muncă (vezi Tabelul 3.1.)
Structura șomerilor după regimul de indemnizare 1996-2002
Tabelul 3.1
Sursa: INS, 2003, Anuarul Statistic al României, 2003
Aplicarea măsurilor pasive ale politicii de ocupare a forței de muncă, mai ales în regiunile cu o rată înaltă a șomajului, este o condiție esențială de menținere a liniștii sociale și de evitare a conflictelor și proceselor sociale care nu fac decât să distrugă potențialul economic al regiunii. Evident că, aceste măsuri nu pot compensa funcțiile muncii dincolo de cea a asigurării unui venit pentru individ, dar contribuie la menținerea capacității de muncă a oamenilor, din momentul în care aceștia își pierd locul de muncă și până își găsesc altul nou. Cuantumul acestor ajutoare precum și perioada de acordare trebuie stabilite, astfel încât, șomerul sau persoana în cauză să fie stimulat să își găsească un loc de muncă imediat, pentru că, amânarea găsirii unui loc de muncă va duce, în timp, la scăderea capacității de muncă, la pierderea deprinderile și a cunoștințelor acumulate și mai grav la instalarea unor stări de depresii care îl vor descuraja în găsirea unui loc de muncă.
În țările membre ale Uniunii Europene măsurile pasive ale politicii pieței forței de muncă sunt aplicate în mod diferit de la o țară la alta. Ajutorul de șomaj din țările membre ale UE se deosebește de alocația de șomaj din România prin: perioada de acordare este mai mare și depinde de vârsta și vechimea în muncă a asiguratului (Danemarca, Finlanda, Olanda, Suedia, Luxemburg, etc.); valoarea contribuției variază în funcție de salariul de referință; perioada de contribuție la fondul pentru asigurări de șomaj este mai mare; se acordă alocații de șomaj special pentru tineri și pentru cei care depășesc vârsta de 50-55 de ani; unele țări acordă și alocații de asistență pe o perioadă nelimitată în funcție de situația familială (familiile cu copii sau adulți în întreținere) și venit, etc.
Unele state din Uniunea Europeană încearcă să eficientizeze activitatea serviciilor lor publice de ocupare păstrând, în același timp, un monopol în acest domeniu. Multe alte state membre caută să obțină același lucru printr-o privatizare parțială a acestei game de servicii. Descentralizarea serviciilor publice de ocupare și /sau deschiderea pieței către firmele private reprezintă principalele caracteristici ale recentelor reforme.
§3.2. Beneficiarii și condițiile de acordare a ajutorului de șomaj
Ajutorul sau indemnizația de șomaj reprezintă o formă de susținere materială și protecție socială a celor rămași temporar fără loc de muncă și constă într-o sumă de bani fixă, neimpozabilă, care se stabilește și se acordă lunar, o anumită perioada de timp, diferențiat pe categorii de persoane și vechime în muncă precum și cu luarea în considerare a salariului de baza minim brut pe țară, în vigoare la dată stabilirii acesteia.
Pentru a primi indemnizația de șomaj, o persoană trebuie să îndeplinească, cumulativ, următoarele condiții:
– să aibă unu stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
– să nu realizeze venituri sau să realizeze venituri mai mici decât valoarea ISR (500 de lei);
– să nu îndeplinească criteriile de pensionare;
– să fie înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința, dacă a avut ultimul loc de muncă ori a realizat venituri în acea localitate.
Indemnizația de șomaj se solicită la agenția locală pentru ocuparea forței de muncă, documentele necesare fiind:
– actul de identitate, în original;
– actele de studii și de calificare, în original și în copie;
– adeverință medicală din care să rezulte că persoană este clinic sănătoasă sau aptă de muncă ori că are eventuale restricții medicale;
– acte eliberate de organele financiare teritoriale, din care să rezulte că persoană nu realizează venituri sau că realizează venituri mai mici decât valoarea ISR.
Oficiul forței de muncă întocmește câte un dosar pentru fiecare persoană, cu toate actele care stau la baza acordării ajutorului de șomaj, verificând în același timp actele și documentele prezentate, urmând ca în același timp să se stabilească prin decizia directorului Direcției de Muncă și Protecție Socială, dacă solicitantul îndeplinește condițiile pentru acordarea ajutorului de șomaj. Plata ajutorului de șomaj se face lunar de către direcțiile de muncă și protecție socială proporțională cu numărul de zile calendaristice cât titularul este îndreptățit să primească acest drept.
Pe lângă aceste documente, fiecare categorie de persoane care are dreptul la ajutor de șomaj, trebuie să prezinte anumite documente specifice. Spre exemplu, în cazul persoanelor provenite din muncă, actele solicitate în plus sunt:
– adeverință eliberată de angajatori și vizată de Inspectoratul Teritorial de Muncă, din care să rezulte perioadele an care s-a prestat activitatea, precum și data și motivul încetării raporturilor de muncă sau de serviciu la ultimul angajator;
– declarația pe propria răspundere din care să rezulte că nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează venituri mai mici decât ISR;
– adeverință eliberată de angajator din care să rezulte, în funcție de situație: dacă angajatorul înregistrează debite la bugetul asigurărilor pentru șomaj/perioada pentru care nu s-au plătit contribuțiile la bugetul asigurărilor pentru șomaj și suma aferentă acestei perioade/angajatorul se regăsește în procedura de executare silită, reorganizare judiciară, faliment, închidere operațională, dizolvare, lichidare, administrare specială sau nu și-a achitat contribuțiile datorită unor situații de forță majoră.
Cuantumul indemnizației de șomaj este o suma acordată lunar și în mod diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare. Pentru fracțiuni de lună indemnizația de șomaj se calculează proporțional cu numărul de zile calendaristice din luna respectivă.
Ajutorul de șomaj se calculează ca:
– 75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la dată stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
– 75% din ISR la care se adaugă o suma calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, menționate mai sus, sunt:
– 3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 3 ani;
– 5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
– 7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 10 ani;
– 10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.
Indemnizația de șomaj se acordă, în funcție de caz, de la dată:
– încetării raporturilor de muncă/de serviciu;
– încetării contractului de asigurare pentru șomaj;
– încetării motivului pentru care au fost pensionate;
– încetării activității desfășurate exclusiv pe baza convenției civile;
– expirării perioadei de 60 de zile, pentru absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
– absolvirii, pentru absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor, pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare:
– 6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
– 9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
– 12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au următoarele obligații:
– să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
– să comunice în termen de 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;
– să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate;
– să caute activ un loc de muncă;
– să înștiințeze în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate cu privire la apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor și unitatea în care funcționează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
SURSE DE CONSTITUIRE A BUGETULUI ASIGURĂRILOR PENTRU ȘOMAJ
Bugetul asigurărilor pentru șomaj se constituie din următoarele surse:
Contribuțiile angajatorilor
Angajatorii au obligația de a plăti în fiecare lună o contribuție la fondul pentru acordarea indemnizației de șomaj care se calculează prin aplicarea unei cote procentuale asupra fondului de salarii format din totalul salariilor brute lunare ale angajaților care au încheiat contract individual de muncă cu angajatorul respectiv. Această cotă procentuală este de 0,5%.
Contribuțiile individuale ale persoanelor salariate
În fiecare lună, angajatorii au obligația să calculeze, să rețină și să vireze lunar contribuția individuală la bugetul asigurărilor pentru șomaj, prin aplicarea cotei de 0,5% asupra salariului de bază brut lunar, corespunzător funcție indeplinite, la care se adaugă după caz, indemnizația de conducere, salariul de merit și alte drepturi salariale care fac parte din salariul de bază pentru persoanele care desfășoară activități pe bază de contract individual de muncă.
Exceptări de la plata contribuției
Se exceptează de la plata contribuțiilor de asigurări pentru șomaj, potrivit art. 296:
prestațiile suportate din bugetul asigurărilor sociale de stat;
veniturile obținute de pensionari;
unele din veniturile prevăzute la art. 296 alin. (1), respectiv:
drepturile de soldă lunară acordate personalului militar;
remunerația administratorilor societăților comerciale, companiilor/societăților naționale și regiilor autonome, desemnați/numiți în condițiile legii, precum și sumele primite de reprezentanții în adunarea generală a acționarilor și în consiliul de administrație;
sumele primite de membrii comisiei de cenzori sau comitetului de audit, după caz, precum și sumele primite pentru participarea în consilii, comisii, comitete și altele asemenea;
sumele primite de reprezentanții în organisme tripartite, potrivit legii;
sumele din profitul net cuvenite administratorilor societăților comerciale, potrivit legii sau actului constitutiv, după caz, precum și participarea la profitul unității pentru managerii cu contract de management, potrivit legii;
indemnizațiile lunare de neconcurență prevăzute în contractele individuale de muncă, în condițiile legii;
remunerația primită de președintele asociației de proprietari sau de alte persoane, în baza contractului de mandat, potrivit legii privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari;
indemnizațiile de asigurări sociale de sănătate suportate de la Fondul Național Unic de Asigurări Sociale de Sănătate, potrivit legii;
indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă ca urmare a unui accident de muncă sau a unei boli profesionale, suportate de la Fondul Național de Asigurare Pentru Accidente de Muncă și Boli Profesionale, potrivit legii;
ajutoarele lunare și plățile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, cu drept la pensie, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
ajutoarele lunare și plățile compensatorii care se acordă, conform legii, personalului militar, polițiștilor și funcționarilor publici cu statut special din sistemul administrației penitenciare, la trecerea în rezervă sau direct în retragere, respectiv la încetarea raporturilor de serviciu, fără drept la pensie, din domeniul apărării naționale, ordinii publice și siguranței naționale;
veniturile reprezentând plăți compensatorii suportate de angajator potrivit contractului colectiv sau individual de muncă;
veniturile acordate la momentul disponibilizării, venitul lunar de completare sau plățile compensatorii, suportate din bugetul asigurărilor de șomaj, potrivit actelor normative care reglementează aceste domenii.
Plata indemnizației de șomaj se suspendă în următoarele situații:
– la dată neprezentării lunare, pe baza programării sau ori de câte ori șomerii sunt invitați, la agenția pentru ocuparea forței de muncă unde sunt înregistrați, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
– pe perioada îndeplinirii stagiului militar;
– la dată încadrării în muncă, conform legii, pe o perioada de cel mult 12 luni;
– la dată plecării din țară pe o perioada mai mică de 3 luni, la cererea persoanei;
– pe perioada în care este arestat preventiv sau pentru executarea unei pedepse privative de libertate de până la 12 luni;
– pe perioada acordării indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă, a indemnizației de maternitate și a indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap;
– pe perioada incapacității temporare de muncă mai mare de 3 zile datorită accidentelor survenite în perioada cursurilor de calificare, recalificare, perfecționare sau, după caz, a altor forme de pregătire profesională, în timpul și din cauza practicii profesionale;
– la dată pensionarii pentru invaliditate;
– pe perioada acordării plăților compensatorii potrivit legii.
Plata indemnizației va înceta în următoarele situații:
– la dată încadrării în muncă, conform legii, pentru o perioada mai mare de 12 luni;
– la dată când realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri lunare mai mari decât indemnizația de șomaj;
– la 90 de zile de la dată emiterii autorizației de funcționare pentru a desfășura activități independente sau a certificatului de înmatriculare, conform legii, dacă realizează venituri lunare mai mari decât indemnizația de șomaj;
– la dată refuzului nejustificat de a se încadra conform pregătirii sau nivelului studiilor într-un loc de muncă, situat la o distanță de cel mult 50 km de localitatea de domiciliu;
– la dată refuzului nejustificat de a participa la servicii pentru stimularea ocupării și de formare profesională sau la dată întreruperii acestora din motive imputabile persoanei;
– dacă perioada de pensionare pentru invaliditate depășește 12 luni;
– la dată îndeplinirii condițiilor de pensionare pentru limita de vârstă, de la dată solicitării pensiei anticipate sau la dată când pensia de invaliditate devine nerevizuibila;
– la dată plecării în străinătate a beneficiarului pentru o perioada mai mare de 3 luni;
– la dată începerii executării unei pedepse privative de libertate pentru o perioada mai mare de 12 luni;
– în cazul decesului beneficiarului;
– la dată admiterii într-o formă de învățământ, în cazul absolvenților, persoane asimilate șomerilor.
§3.3. Statutul juridic al șomerului
Cum este definită persoana în căutarea unui loc de muncă?
Persoana în căutarea unui loc de muncă este persoana care face demersuri pentru a-și găsi un loc de muncă, prin mijloace proprii sau prin înregistrare la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, acreditat în condițiile legii.
Unde se pot adresa persoanele în căutarea unui loc de muncă?
Persoanele în căutarea unui loc de muncă pot depune o cerere la agenția județeană pentru ocuparea forței de muncă/punctul de lucru din raza de domiciliu sau reședință a persoanei interesate pentru a fi luați în evidență în vederea medierii și, în cazul neîncadrării în muncă, să reînnoiască cererea la 6 luni. Informații cu privire la locurile de muncă vacante pot fi oferite de consilieri din cadrul agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă.
Ce este un șomer?
Șomerul este persoana care îndeplinește cumulativ următoarele condiții:
este în căutarea unui loc de muncă de la vârsta de minimum 16 ani și până la îndeplinirea condițiilor de pensionare;
starea de sănătate și capacitățile fizice și psihice o fac aptă pentru prestarea unei munci;
nu are loc de muncă, nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință al asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocupării forței de muncă, în vigoare, respectiv 500 ron;
este disponibilă să înceapă lucrul în perioada imediat următoare, dacă s-ar găsi un loc de muncă.
Șomer înregistrat – persoana care îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute mai sus și se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei raza teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința ori la alt furnizor de servicii de ocupare, care funcționează în condițiile prevăzute de lege, în vederea obținerii unui loc de muncă.
Care este definiția șomerului de lungă durată?
Șomerul de lungă durată este persoana care este șomer pe o perioadă mai mare de 12 luni, în cazul persoanelor cu vârsta de minimum 25 de ani și pe o perioadă de 6 luni, în cazul persoanelor cu vârsta cuprinsă între 16 ani și până la împlinirea vârstei de 25 de ani.
Cum este definit tânărul cu risc de marginalizare socială?
Tânărul cu risc de marginalizare socială este șomerul cu vârsta cuprinsă între 16 – 26 de ani, care se înregistrează la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința și se încadrează în una dintre următoarele categorii:
se află în sistemul de protecție a copilului sau provine din acest sistem;
are dizabilități;
nu are familie sau a cărui familie nu îi poate asigura întreținerea;
are copii în întreținere;
a executat una sau mai multe pedepse privative de libertate;
este victimă a traficului de persoane.
Cine beneficiază de prevederile Legii nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare.
Beneficiari ai prevederilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, sunt persoanele în căutarea unui loc de muncă, aflate în una dintre următoarele situații:
au devenit șomeri;
nu au putut ocupa loc de muncă după absolvirea unei instituții de învățământ;
ocupă un loc de muncă și, din diferite motive, doresc schimbarea acestuia;
au obținut statutul de refugiat sau altă formă de protecție internațională, conform legii;
cetățeni străini sau apatrizi care au fost încadrați în muncă sau au realizat venituri în România sau care au drept de muncă pe teritoriul României, conform legii;
nu au putut ocupa loc de muncă după repatriere sau după eliberarea din detenție.
Cine are dreptul la indemnizație de șomaj?
Au dreptul la indemnizatie de șomaj persoanele aflate într-una din următoarele situații:
le-au încetat raporturile de muncă/ de serviciu din motive neimputabile lor;
le-a încetat mandatul pentru care au fost numiți sau aleși, dacă anterior nu au fost încadrați în muncă sau dacă reluarea activității nu mai este posibilă din cauza încetării definitive a activității angajatorului;
a expirat durata pentru care militarii au fost angajați pe bază de contract sau li s-a desfăcut contractul din motive neimputabile lor;
le-a încetat raportul de muncă în calitate de membru cooperator, din motive neimputabile lor;
au încheiat contract de asigurare pentru șomaj și nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;
au încetat activitatea ca urmare a pensionării pentru invaliditate și care, ulterior, au redobândit capacitatea de muncă și nu au reușit să se încadreze în muncă;
le-au încetat raporturile de muncă sau de serviciu din motive neimputabile lor, în perioada de suspendare a acestora, potrivit legii;
reintegrarea în muncă, dispusă prin hotărâre judecătorească definitivă, nu mai este posibilă la unitățile la care au fost încadrate în muncă anterior, din cauza încetării definitive a activității, sau la unitățile care au preluat patrimoniul acestora;
le-a încetat activitatea desfășurată exclusiv în baza unui raport juridic, altul decât cel de natura celor prevăzute la lit. a) – c), e) și f), în considerarea căruia s-a datorat, potrivit legii, contribuția individuală de asigurări pentru șomaj;
sunt absolvenți ai instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioada de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
sunt absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale.
Ce condiții trebuie să îndeplinească cumulativ o persoană pentru a beneficia de indemnizație de șomaj?
are un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare, respectiv 500 lei;
nu îndeplinește condițiile de pensionare, conform legii;
este înregistrată la agenția pentru ocuparea fortei de muncă în a cărei raza teritorială își are domiciliul sau, după caz, reședința, dacă a avut ultimul loc de muncă ori a realizat venituri în acea localitate.
Cum se calculează cuantumul indemnizației de șomaj?
Cuantumul indemnizației de șomaj se acordă în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
75% din valoarea indicatorului social de referință în vigoare la data stabilirii acestuia, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
suma prevăzută mai sus la care se adaugă o sumă calculată prin aplicarea asupra mediei salariului de bază lunar brut pe ultimele 12 luni de stagiu de cotizare, a unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare.
Cotele procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, menționate mai sus, sunt:
3% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 3 ani;
5% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 5 ani;
7% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 10 ani;
10% pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel putin 20 de ani.
Pentru persoanele care au fost asigurate în baza unui contract de asigurare pentru șomaj, la determinarea sumei calculate prin aplicarea unei cote procentuale diferențiate în funcție de stagiul de cotizare, se va avea în vedere venitul lunar declarat în contractul de asigurare pentru șomaj.
De când se acordă indemnizația de șomaj?
Indemnizatia de somaj se acordă persoanelor care au dreptul la această prestație la cerere, după caz, de la data:
încetării raporturilor de muncă/ de serviciu
încetării mandatului pentru care au fost numite sau alese;
expirării duratei sau desfacerii contractului militarilor angajați pe bază de contract;
încetării calității de membru cooperator;
încetării contractului de asigurare pentru șomaj;
încetării motivului pentru care au fost pensionate;
încetării motivului pentru care au fost suspendate raporturile de muncă sau de serviciu;
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești;
încetării activității desfășurate exclusiv pe bază convenției civile;
expirării perioadei de 60 de zile, pentru absolvenții instituțiilor de învățământ, în vârstă de minimum 16 ani, care într-o perioadă de 60 de zile de la absolvire nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale;
absolvirii, pentru absolvenții școlilor speciale pentru persoane cu handicap în vârstă de minimum 16 ani, care nu au reușit să se încadreze în muncă potrivit pregătirii profesionale. Indemnizatia de șomaj se acordă de la data menționată mai sus, dacă cererea este înregistrată la agenția pentru ocuparea forței de muncă în termen de 10 de zile. Dacă cererea este înregistrată după cele 10 zile, dar nu mai târziu de 12 luni, indemnizația de șomaj se acordă începând cu data înregistrării cererii. Termenul de maximum 12 luni este termen de decădere din drepturi.
Ce obligații au persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj? Persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au următoarele obligații:
să se prezinte lunar, pe baza programării sau ori de câte ori sunt solicitate, la agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, pentru a primi sprijin în vederea încadrării în muncă;
să comunice în termen de 3 zile agenției pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate orice modificare a condițiilor care au condus la acordarea drepturilor;
să participe la serviciile pentru stimularea ocupării și de formare profesională oferite de agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate;
să caute activ un loc de muncă;
să înștiințeze în scris agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate cu privire la apariția stării de incapacitate temporară de muncă și datele de identificare, respectiv numele medicului prescriptor și unitatea în care funcționează acesta, în termen de 24 de ore de la data acordării concediului medical. În situația în care apariția stării de incapacitate temporară de muncă a intervenit în zile declarate nelucrătoare sau împlinirea termenului de 24 de ore se realizează în zile declarate nelucrătoare, persoanele care beneficiază de indemnizație de șomaj au obligația de a înștiința agenția pentru ocuparea forței de muncă la care sunt înregistrate, în prima zi lucrătoare.
Pentru cât timp pot beneficia de indemnizație de șomaj?
Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor, pe perioade stabilite diferențiat, în funcție de stagiul de cotizare, după cum urmează:
6 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin un an;
9 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare de cel puțin 5 ani;
12 luni, pentru persoanele cu un stagiu de cotizare mai mare de 10 ani.
Indemnizația de șomaj se acordă șomerilor absolvenți ai instituțiilor de învățământ și absolvenți ai școlilor speciale pentru persoane cu handicap pe o perioadă de 6 luni și este o sumă fixă, lunară, al cărei cuantum reprezintă 50% din valoarea indicatorului social de referință, în vigoare la data stabilirii acesteia.
Indemnizația de șomaj prevăzută mai sus se acordă șomerilor absolvenți o singură dată, pentru fiecare formă de învățământ absolvită.
În ce condiții pot beneficia de indemnizație de șomaj persoanele care au fost încadrate pe baza unui contract individual de muncă cu timp parțial?
Potrivit art.34 din Legea 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, șomerii beneficiază de indemnizație de șomaj dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiții:
au un stagiu de cotizare de minimum 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei înregistrării cererii;
nu realizează venituri sau realizează, din activități autorizate potrivit legii, venituri mai mici decât valoarea indicatorului social de referință, în vigoare;
nu îndeplinesc condițiile de pensionare, conform legii;
sunt înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă în a căror rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au avut ultimul loc de muncă ori au realizat venituri în acea localitate.
În ceea ce privește stagiul de cotizare pentru persoanele care au fost încadrate cu contract individual de muncă cu timp parțial, acesta se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat.
Persoanele care au fost încadrate simultan pe baza mai multor contracte de muncă cu timp parțial (cu o durată a programului de 4 ore/zi sau cu o durată mai mică sau mai mare decât 4 ore/zi), stagiul de cotizare se stabilește proporțional cu timpul efectiv lucrat, prin cumularea stagiilor realizate în baza contractelor individuale de muncă cu timp parțial.
În situația în care o persoană și-a desfașurat activitatea în baza unui singur contract individual de muncă cu timp parțial de 4 ore/zi, pentru a obține indemnizația de șomaj, trebuie să aibă un stagiu de cotizare de 12 luni aferent programului normal de lucru de 8 ore, realizat într- o perioadă de 24 de luni pentru program de 4 ore/zi. Pentru a îndeplini condiția privind stagiul de cotizare în vederea obținerii dreptului la îndemnizație de șomaj trebuie să se prezinte la agenția pentru ocuparea forței de muncă în a carei rază teritorială își are domiciliul sau, după caz, resedința, în vederea depunerii cererii pentru a beneficia de acest drept, la data încetării contractului de muncă cu timp parțial.
Care sunt categoriile de persoane asigurate obligatoriu, prin efectul legii, în sistemul asigurărilor pentru șomaj?
persoanele care desfãșoarã activitãți pe bazã de contract individual de muncã sau pe bazã de contract de muncã temporarã, în condițiile legii, cu excepția persoanelor care au calitatea de pensionari;
funcționarii publici și alte persoane care desfãșoarã activitãți pe baza actului de numire;
persoanele care își desfãșoarã activitatea în funcții elective sau care sunt numite în cadrul autoritãții executive, legislative ori judecãtorești, pe durata mandatului;
soldații și gradații voluntari;
persoanele care au raport de muncă în calitate de membru cooperator;
alte persoane care realizeazã venituri din activitãți desfãșurate potrivit legii și care nu se regãsesc în una dintre situațiile prevãzute mai sus, în condițiile în care pentru aceste persoane asupra veniturilor respective existã obligația, potrivit legii, de platã a contribuției de asigurãri pentru șomaj.
15 Care sunt categoriile de persoane care se pot asigura facultativ în sistemul asigurărilor pentru șomaj? Se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj, în condițiile legii, următoarele persoane:
asociat unic, asociați;
administratori care au încheiat contracte potrivit legii;
persoane fizice autorizate, întreprinzători persoane fizice, titulari ai întreprinderilor individuale, precum și membrii întreprinderilor familiale;
cetățeni români care lucrează în străinătate, conform legii;
alte persoane care realizează venituri din activități desfășurate potrivit legii și care nu se regăsesc în una dintre situațiile prevăzute la lit. a) – d).
Persoanele prevăzute mai sus pot încheia contract de asigurare pentru șomaj cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au domiciliul sau, după caz, reședința, dacă au cel puțin vârsta de 18 ani și sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate.
Persoanele care sunt supuse legislației de asigurări sociale din România în condițiile prevăzute de reglementările Uniunii Europene cu privire la aplicarea regimurilor de securitate socială a salariaților, lucrătorilor independenți și membrilor familiilor acestora care se deplasează în interiorul Uniunii Europene sau de reglementările europene privind coordonarea sistemelor de securitate socială, având angajator care nu are sediul social ori reprezentanța pe teritoriul României, se pot asigura în sistemul asigurărilor pentru șomaj din România prin încheierea unui contract de asigurare pentru șomaj, cu agenția pentru ocuparea forței de muncă în a cărei rază teritorială își au, după caz, domiciliul, reședința sau își exercită dreptul la rezidență potrivit legii, în condițiile în care sunt asigurate în sistemul public de pensii și în sistemul asigurărilor sociale de sănătate și nu au statut de pensionar, conform legii.
Venitul lunar pentru care se asigură persoanele menționate în categoriile de mai sus nu poate fi mai mic decât salariul de bază minim brut pe țară garantat în plată, stabilit potrivit legii, și mai mare decât echivalentul a de 5 ori câștigul salarial mediu brut, stabilit potrivit legii.
§3.4. Evoluții în domeniul ocupării, mobilității șomajului și protecției sociale a șomerilor
Rata șomajului înregistrat la nivel național a fost de 5,58 %, la sfârșitul lunii martie 2013, mai mică cu 0,20 pp decât cea din luna februarie a anului 2013 și mai mare cu 0,43 pp față de cea din luna martie a anului 2012.
Numărul total de șomeri la finele lunii martie, de 492.427 persoane, a scăzut cu 17.982 persoane față de cel de la finele lunii anterioare. Din totalul șomerilor înregistrați, 183.048 au fost șomeri indemnizați și 309.379 neindemnizați. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 19.815 persoane, iar numărul șomerilor neindemnizați a crescut cu 1.833 persoane față de luna precedentă.
Ponderea șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor (62,83%) crește față de luna precedentă cu 2,58 pp.
Referitor la șomajul înregistrat pe sexe, în luna martie 2013, comparativ cu luna precedentă, rata șomajului masculin a scăzut de la valoarea de 6,47% în luna februarie, la valoarea de 6,22%, iar rata șomajului feminin a scăzut de la 5,02% în luna februarie, la 4,87%. Numărul șomerilor femei la 31 martie 2013 era de 203.423 persoane.
În graficul următor este prezentată evoluția numărului șomerilor înregistrați în perioada 2008
Evoluția ratei șomajului înregistrat și a ratelor șomajului pe sexe, în perioada 2010 – 2012 și în primul trimestru al anului 2013 este prezentată sugestiv în graficul de mai jos:
Evoluția ratei șomajului înregistrat, 2011 – 2013
Structura numărului șomerilor înregistrați pe grupe de vârstă și-a păstrat evoluția de-a lungul ultimilor trei ani cu amplitudinile periodice, perioada de criză neinfluențând această structură.
La nivel teritorial, numărul de șomeri a scăzut în toate județele, cu excepția județului Vaslui, unde a crescut cu 268 de persoane. Cele mai mari scăderi înregistrându-se în județele: Dolj (cu 1.042 persoane), Alba (cu 1.028 persoane), Mureș (cu 955 persoane), Bacău (cu 880 persoane), Suceava (cu 867 persoane), Prahova (cu 842 persoane), Maramureș (cu 745 persoane), Dâmbovița (cu 712 persoane) și Hunedoara (cu 703 persoane). În Municipiul București numărul de șomeri a scăzut cu 217 persoane. Județele cu cea mai mare pondere a șomerilor neindemnizați în numărul total al șomerilor sunt: Teleorman (80,24%), Dolj (78,48%), Galați (75,91%), Iași (75,81%), Vrancea (75,03%), Buzău (73,47%), Dâmbovița (73,13) și Călărași (73,01%).
În graficul următor este prezentată evoluția ponderii șomerilor neindemnizați în totalul șomerilor înregistrați, în perioada 2010 – 2013:
Rata șomajului a scăzut în toate județele, cu excepția județului Vaslui, unde a crescut cu 0,18pp. Cele mai mari scăderi ale ratei șomajului se înregistrează în județele: Alba (cu 0,60 pp), Harghita (cu 0,49 pp), Gorj (0,41pp), Mureș (0,39pp), Sălaj (0,39pp) și Bacău (cu 0,39 pp). În Municipiul București rata șomajului a scăzut cu 0,02pp.
Cele mai ridicate niveluri ale ratei șomajului au fost atinse în județele: Vaslui (11,20%), Mehedinți (10,37%), Teleorman (10,08%), Dolj (9,96%), Alba (9,12%), Galați (9,11 %) și Buzău (8,37 %).
Nivelul minim al ratei șomajului în luna martie, de 1,73%, se înregistrează în județul Ilfov. Amplitudinea dintre nivelul de maxim și cel de minim al șomajului (9,47 pp) este mai mare cu 0,2 1 pp decât cea din luna precedentă (9,26 pp).
Datele prezentate relevă faptul că șomajul înregistrat îmbracă un caracter zonal, cu diferențe mari, care presupune abordări diferite de la un județ la altul.
Referitor la structura șomajului după nivelul de instruire, șomerii fără studii și cei cu nivel de instruire primar, gimnazial și profesional constituie ponderea cea mai mare a persoanelor care se adresează agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă în vederea găsirii și ocupării unui loc de muncă, aceasta fiind de 75%. Șomerii cu nivel de instruire liceal și post-liceal reprezintă 18%, iar cei cu studii universitare doar 7%.
În ceea ce privește șomajul de lungă durată, la finele lunii martie, se aflau înregistrați în evidențele agenției 31.216 tineri sub 25 de ani aflați în șomaj de peste 6 luni (ceea ce reprezintă 40,31% din totalul șomerilor sub 25 de ani) și 154.651 adulți aflați în șomaj de peste 12 luni (adică 34,48% din totalul șomerilor adulți), ponderea șomerilor de lungă durată în numărul total de șomeri fiind de 35,41%.
În cursul lunii martie 2013, numărul total de șomeri intrați în evidențe a fost de 53.133 persoane, repartizat astfel:
46.820 persoane – prin înscrieri noi, din care:
14.824 persoane înregistrate ca șomeri indemnizați;
31.996 persoane înregistrate ca șomeri neindemnizați;
6.313 persoane – prin reactualizări de cereri de loc de muncă și reactivări de drepturi bănești, din care:
2.937 reactivări de drepturi;
3.376 reactualizări de cereri de loc de muncă.
Analizând intrările totale de șomeri din lună cu cele înregistrate în luna anterioară, observăm că numărul aferent lunii martie a scăzut cu 2.958 persoane, de la 56.091 persoane în luna februarie, la 53.133 în luna martie. Numărul șomerilor indemnizați a scăzut cu 2.103 persoane, iar al înscrierilor noi a scăzut cu 3.550 persoane.
În cursul lunii martie au ieșit din evidențele agențiilor județene pentru ocuparea forței de muncă, respectiv a municipiului București, un număr total de 71.115 șomeri, astfel:
prin încadrare în muncă – 34.073 persoane;
din categoria șomerilor neindemnizați ca urmare a suspendărilor, încetărilor de drepturi bănești – diferite situații (pensionări, plecări în străinătate, decese) – 23.936 persoane;
din categoria șomerilor neindemnizați, care nu solicită menținerea cererii de loc de muncă – 13.106 persoane.
Ieșirile prin încadrare în muncă din rândul șomerilor au crescut cu 10.224 persoane față de cele din luna anterioară (de la 23.849 persoane în luna februarie, la 34.073 persoane în luna martie) și reprezintă 35,51% din totalul ieșirilor din șomaj.
Ieșirile din categoria șomerilor indemnizați prin încetări de drepturi bănesti, suspendări sau alte situații, au crescut cu 2.587 persoane, de la 21.349 persoane în luna februarie, la 23.936 persoane în martie și reprezintă 31,77% din totalul ieșirilor din șomaj.
Ieșirile din categoria șomerilor neindemnizați, care nu solicită menținerea cererii de loc de muncă, au scăzut în luna martie cu 727 persoane față de luna februarie (de la 13.833 persoane, la 13.106 persoane) și reprezintă 32,72% din totalul ieșirilor din șomaj.
Ocupațiile care au înregistrat cel mai mare număr de șomeri la sfârșitul lunii martie sunt: muncitori necalificați în ferme mixte (82.190 persoane), muncitori necalificați în industria prelucrătoare neclasificați în grupele de bază anterioare (68.656 persoane), muncitori necalificați în lucrări publice (37.262 persoane), muncitori necalificați în construcția de clădiri (35.523 persoane), manipulanți marfă (29.368 persoane), constructori și montatori de structuri metalice (15.375 persoane), mecanici de mașini agricole și industriale (9.903 persoane), vânzători în magazine (9.412 persoane) etc.
Stadiul realizării Programului de ocupare a forței de muncă al ANOFM, în trimestrul I 2013
Pentru anul 2013, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, prin Programului Național de Ocupare a Forței de Muncă, a estimat încadrarea a 345.000 persoane, la nivel național.
Programul a fost aprobat de către ministrul muncii, familiei, protecției sociale și persoanelor vârstnice, conform H.G. nr.10/2013 privind organizarea și funcționarea Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice, modificată și completată.
Cele 345.000 persoane ce urmează a fi ocupate și tipurile de măsuri finanțate direct din bugetul asigurărilor pentru șomaj se prezintă astfel:
285.905 persoane prin acordarea serviciilor de mediere, din care:
194.730 prin medierea încadrării în muncă în locuri de muncă vacante pe perioadă nedeterminată;
91.175 prin medierea încadrării în muncă în locuri de muncă pe perioadă determinată;
36.790 persoane prin acordarea serviciilor de informare și consiliere profesională;
11.300 persoane prin organizarea cursurilor de formare profesională;
15.525 persoane prin completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea șomajului;
14.305 persoane prin încadrarea șomerilor peste 45 ani sau unici susținători ai familiilor monoparentale, prin subvenționarea locului de muncă, din care;
13.580 șomeri peste 45 de ani;
725 părinți unici susținători ai familiilor monoparentale;
260 persoane care mai au 3 ani până la pensie;
2.700 persoane prin stimularea mobilității forței de muncă, din care:
prin încadrarea într-o localitate la o distanță de peste 50 km față de domiciliu;
1.700 prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului;
825 absolvenți ciclul inferior al liceului sai ai școlilor de arte și meserii;
2.840 absolvenți de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal;
3.470 absolvenți de învățământ superior;
3.270 absolvenți beneficiari de primă de încadrare;
210 persoane prin încadrarea persoanelor cu handicap, prin subvenționarea locului de muncă;
235 prin acordarea de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri;
1.400 persoane prin încheierea de contracte de solidaritate, în baza Legii nr.116/2002;
525 prin alte măsuri active.
Ca urmare a implementării Programului de Ocupare a Forței de Muncă pentru anul 2013, până la 31 martie 2013 s-a realizat încadrarea unui număr de 75.983 persoane, ceea ce reprezintă 22,02% față de cât s-a programat pentru anul 2013, aproximativ 19% dintre persoanele intrate în măsurile active de stimulare a ocupării forței de muncă (405.145).
Prin acordarea serviciilor de mediere s-a realizat ocuparea a 66.511 persoane, reprezentând 23,26% față de cât s-a programat pentru anul 2013, din care:
44.616 persoane prin medierea încadrării în muncă pe locuri de muncă vacante pe perioadă determinată;
21.895 persoane prin medierea încadrării în muncă pe locuri de muncă vacante pe perioadă nedeterminată.
Din cele 236.700 persoane intrate în serviciile de mediere a locurilor de muncă vacante, 28,10% au fost încadrate în muncă prin această măsură.
Una dintre măsurile active de combatere a șomajului, care a fost mereu în atenția Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, o constituie bursele locurilor de muncă, măsură activă destinată corelării cererii și ofertei de forță de muncă.
În contractul de performanță managerială pentru anul 2013 s-a prevăzut organizarea a două burse naționale, una în primăvară pentru toate categoriile de persoane în căutare de loc de muncă (19.04.2013) și una în toamnă pentru absolvenții de învățământ (27.09.2013).
De asemenea, s-a prevăzut organizarea de burse la cererea pieței muncii pentru:
persoanele de etnie romă;
tinerii care părăsesc sistemul de protecție a copilului;
orice alte grupuri țintă în afara celor două menționate mai sus, precum și pentru diferite meserii sau ramuri de activitate, în funcție de evoluția pieței muncii locale.
Au fost organizate la cererea pieței muncii un număr de 6 burse, în 4 județe (Arad, Călărași, Hunedoara și Maramureș). Aceste burse au fost pentru diferite meserii sau domenii de activitate și pentru diferite grupuri țintă (femei).
Prin intermediul burselor locurilor de muncă organizate până la sfârșitul trimestrului 1 2013 au fost ocupate 135 persoane, după cum urmează:
93 persoane la bursele locurilor de muncă organizate pentru diferite meserii sau ramuri de activitate diverse;
42 persoane la bursele locurilor de muncă organizate pentru grupul țintă femei.
Ca urmare a acordării serviciilor de informare și consiliere s-a reușit încadrarea unui număr de 15.911 persoane, ceea ce reprezintă 43,25% față de cât s-a programat pentru anul 2013.
Din cele 167.633 persoane intrate în serviciile de mediere a locurilor de muncă vacante, 9,49% au fost încadrate în muncă prin această măsură.
Serviciile de informare și consiliere profesională au un rol esențial în activitatea desfășurată de serviciile publice de ocupare, de calitatea acestora depinzând în mare măsură rezultatele aplicării celorlalte tipuri de servicii de stimulare a ocupării, în special formarea profesională.
Serviciile de informare și consiliere profesională, au vizat cu precădere categoriile de persoane cu probleme serioase de integrare pe piața muncii, cum sunt:
persoane cu vârsta 25-35 ani – 4.071 persoane;
persoane cu vârsta 35-45 de ani – 4.473 persoane;
persoane peste 45 ani – 3.994 persoane, din care peste 50 ani – 2.235 persoane;
șomeri neindemnizați – 11.284 persoane;
șomeri de lungă durată – 339 persoane, din care femei 158;
romi – 158 persoane.
Pe parcursul primelor trei luni ale anului 2013, au beneficiat de servicii de consiliere profesională și au fost ocupate un număr de 38 persoane cu dizabilități, ceea ce reprezintă 25,85% din numărul total de persoane aparținătoare acestui grup țintă (147 persoane cu dizabilități ocupate la nivel național).
Prin organizarea cursurilor de formare profesională s-au încadrat 2.236 persoane, ceea ce reprezintă 19,79% față de cât s-a programat pentru anul 2013.
Până la sfârșitul trimestrului I 2013, din totalul persoanelor ocupate prin această măsură activă (2.236), 60,29% sunt femei (1.348), 67,44% sunt din mediul urban (1.508), iar 32,56% sunt din mediul rural (728).
Structura pe grupe de vârstă a persoanelor încadrate este relativ echilibrată pentru grupele de vârstă sub 25 ani, 25-35 de ani și 35-45 de ani (33,36%, 25,13%, respectiv 25,49 %) din totalul încadraților prin această măsură, în timp ce grupele de vârstă peste 45 de ani și peste 50 ani reprezintă 16,01%, respectiv 6,75% din totalul încadraților. Aceasta demonstrează că, în general, persoanele cu vârsta cuprinsă între 25-45 de ani sunt mult mai flexibile în ceea ce privește dobândirea unei noi calificări sau în deprinderea unor noi abilități și competențe profesionale.
Prin completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea indemnizației pentru șomaj s-au încadrat 3.910 șomeri, 25,19% față de cât s-a programat pentru anul 2013, din care:
397 absolvenți care beneficiază din bugetul asigurărilor pentru șomaj, de o sumă egală cu indemnizația de șomaj la care ar fi avut dreptul, în condițiile legii, până la expirarea perioadei de acordare a acesteia, dacă nu s-ar fi încadrat;
3.513 șomeri.
Până la sfârșitul trimestrului I 2013, din totalul absolvenților beneficiari de aceste alocații, 251 sunt din mediul urban, 164 sunt sub 25 ani, 129 sunt între 25 – 35 ani, 247 sunt femei și conform nivelului de pregătire, 168 sunt absolvenți de învățământ superior.
Structura pe grupe de vârstă a persoanelor beneficiare de alocații pentru încadrarea înainte de expirarea indemnizației de șomaj se prezintă astfel:
276 persoane au vârsta mai mică de 25 ani;
874 persoane au vârsta cuprinsă între 25-35 ani;
1.286 persoane au vârsta cuprinsă între 35-45 ani;
1.475 persoane au vârsta de peste 45 ani, din care 825 sunt persoane peste 50 ani.
Această măsură s-a dovedit mai eficientă la persoanele aparținând grupelor de vârstă între 35 – 45 ani și peste 45 de ani ceea ce demonstrează că persoanele mai în vârstă sunt mai interesate să se angajeze cât mai repede după găsirea locului de muncă, fenomen înregistrat și în anii precedenți.
Cei 3.910 șomeri încadrați în muncă prin această măsură de stimulare a ocupării reprezintă 5,15% din numărul total al persoanelor ocupate în primul trimestru al anului 2013.
Prin încadrarea șomerilor peste 45 ani sau unici susținători ai familiilor monoparentale, prin subvenționarea locului de muncă s-a realizat încadrarea a 1.017 persoane, 7,11% față de cât s-a programat pentru anul 2013, din care:
993 șomeri peste 45 de ani;
24 șomeri unici susținători ai familiilor monoparentale.
Prin subvenționarea angajatorilor care încadrează în muncă persoane care mai au 3 ani până la pensie s-a realizat încadrarea 9 persoane, 3,46% față de cât s-a programat pentru anui 2013.
Stimularea mobilității geografice a forței de muncă a contribuit la ocuparea a 515 persoane, 19,07% față de cât s-a programat pentru anul 2013, din care:
123 persoane prin încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu (persoanele au beneficiat de primă de încadrare);
392 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului (persoanele au beneficiat de prima de instalare).
Din punct de vedere al vârstei, măsura a avut un efect mai mare asupra categoriei de vârstă între 25 – 35 ani, beneficiarii acestei măsuri active grupându-se după cum urmează:
119 persoane au vârsta sub 25 ani;
183 persoane au vârsta cuprinsă între 25 și 35 ani;
106 persoane au vârsta cuprinsă între 35 și 45 ani;
107 persoane au vârsta peste 45 ani, din care 67 sunt persoane peste 50 ani.
Cele 123 persoane încadrate în muncă prin stimularea mobilității forței de muncă într-o localitate la distanța de 50 km de domiciliu, sunt defalcați astfel:
36 persoane sunt din mediul rural încadrate în mediul urban;
14 persoane sunt din mediul urban încadrate în mediul rural;
2 persoane sunt din mediul rural încadrate în mediul rural;
71 persoane sunt din mediul urban încadrate în mediul urban.
Cele 392 persoane încadrate în muncă prin stimularea mobilității forței de muncă într-o localitate cu schimbarea domiciliului, sunt defalcați astfel:
128 persoane sunt din mediul rural încadrate în mediul urban;
74 persoane sunt din mediul urban încadrate în mediul rural;
43 persoane sunt din mediul rural încadrate în mediul rural;
147 persoane sunt din mediul urban încadrate în mediul urban.
Prin subvenționarea angajatorilor care încadrează absolvenți ai instituțiilor de învățământ, s-a realizat încadrarea a 423 persoane, 5,93% față de cât s-a programat pentru anul 2013, astfel:
19 absolvenți de ciclu inferior al liceului sau al școlilor de arte și meserii;
151 absolvenți de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal;
253 absolvenți de învățământ superior.
Structura, după nivelul de pregătire al absolvenților care s-au încadrat în muncă prin subvenționarea locului de muncă, se prezintă astfel:
1 este absolvent de învățământ primar;
18 absolvenți de învățământ profesional;
131 sunt absolvenți de învățământ liceal;
19 sunt absolvenți de învățământ postliceal;
254 sunt absolvenți de învățământ superior.
Prin acordarea de prime de încadrare absolvenților de învățământ, s-a realizat încadrarea a 1.020 persoane, 31,19% față de cât s-a programat pentru anul 2013.
Prin acordarea de subvenții angajatorilor care încadrează în muncă persoane cu handicap, s-a realizat ocuparea a 21 persoane, 10,00% față de cât s-a programat pentru anul 2013.
Dificultățile de integrare a persoanelor cu handicap sunt deosebit de variate, acestea fiind în principal legate de:
accesibilitățiile pe care trebuie să le asigure comunitatea și angajatorii;
adaptările locului de muncă de către angajatori;
mentalitățile legate de utilizarea acestor persoane în activitate.
Până la sfârșitul trimestrului I 2013, din totalul persoanelor ocupate prin această măsură activă (21), 52,40% sunt femei (11), 57,14% sunt din mediul urban (12), iar 42,86% sunt din mediul rural (9).
În urma acordării de servicii de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, 30 persoane au inițiat astfel de activități independente, reprezentând 12,77% față de cât s-a programat pentru anul 2013.
Din cele 652 persoane intrate în serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri, 4,60% au fost încadrate în muncă prin această măsură.
Consultanța și asistența pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri se acordă, la cerere, persoanelor în căutarea unui loc de muncă, sub forma de servicii juridice, de marketing, financiare, metode și tehnici eficiente de management și alte servicii de consultanță.
Serviciile acordate pot fi realizate de agențiile pentru ocuparea forței de muncă sau, după caz, de firme private, organizații profesionale, fundații și asociații specializate în aceste domenii, cu care agențiile încheie contracte în condițiile legii.
Prin încheierea de contracte de solidaritate, în baza Legii nr. 116/2002, s-a realizat încadrarea a 110 persoane (7,86% față de cât s-a programat pentru anul 2013), reprezentând 68,75% din cele 160 persoane cu care s-au încheiat contracte de solidaritate. Cele 110 persoane încadrate provin, în special, din mediul rural (61 persoane), sunt tineri cu vârsta sub 25 de ani (110 persoane), preponderent bărbați (70 persoane), cu pregătire profesională scăzută (învățământ gimnazial și liceal) – 41 respectiv 40 persoane și sunt, în majoritate, șomeri neindemnizați (159 persoane).
Prevenirea și combaterea marginalizării sociale vine în sprijinul tinerilor cu acces mai dificil pe piața forței de muncă, și anume:
tineri proveniți din centrele de plasament și centrele de primire a copilului din cadrul serviciilor publice specializate și al organismelor private autorizate în domeniul protecției copiilor;
tineri singuri cu copii în întreținere;
tineri familiști cu copii în întreținere;
tineri familiști fără copii în întreținere;
tineri familiști care au executat pedepse privative de libertate;
alte categorii de tineri aflați în dificultate.
Prin alte măsuri active întreprinse la nivel județean, s-a realizat încadrarea a 550 persoane, fondurile utilizate pentru susținerea acestor măsuri active fiind altele decât cele din BAS (fonduri PHARE, fonduri structurale).
Măsurile de prevenire a șomajului, constând în principal în oferirea serviciilor de preconcediere persoanelor amenințate de riscul de a deveni șomeri fie ca urmare a restructurărilor unor activități economice, fie datorită unor cauze personale, au constituit o prioritate a agențiilor teritoriale, deși numărul persoanelor disponibilizate colectiv nu este de amploarea celui înregistrat la sfârșitul anilor '90 și începutul anilor 2000 chiar și pe fondul manifestării crizei economico financiare mondiale.
Serviciile de preconcediere reprezintă un ansamblu de măsuri pentru prevenirea șomajului sunt acordate în mod gratuit (în perioada preavizului) persoanelor care urmează a fi disponibilizate, în scopul reintegrării acestora pe piața muncii și constau în:
informarea privind prevederile legale referitoare la protecția șomerilor și acordarea serviciilor de ocupare și de formare profesională;
medierea în vederea plasării pe locurile de muncă vacante existente pe plan local și instruirea în modalități de căutare a unui loc de muncă;
reorientarea profesională în cadrul unității sau prin cursuri de formare de scurtă durată;
sondarea opiniei salariaților și consilierea acestora cu privire la măsurile de combatere a șomajului.
De aceste servicii beneficiază nu numai persoanele vizate să-și piardă locul de muncă, ci și persoanele fără loc de muncă și care solicită aceste servicii. În primul trimestru al anului 2013, 3.057 persoane au beneficiat de servicii de preconcediere. Timpul mediu alocat unei ședințe de informare este de 58,80 minute. În cadrul serviciilor de preconcediere se efectuează sondarea opiniei salariaților disponibilizați, prin completarea unor chestionare, conform metodologiei stabilite. Astfel, au fost completate 1.500 chestionare.
Din aceste chestionare, a rezultat faptul că 1.335 persoane doresc să ocupe un loc de muncă, 688 persoane au optat pentru înscrierea la cursurile de formare profesională, iar 325 persoane doresc să-și deschidă o activitate pe cont propriu.
Un indicator important în cadrul serviciilor de preconcediere îl constituie plasarea pe locurile de muncă vacante existente pe plan local și instruirea în modalitați de căutare a unui loc de muncă.
Din totalul persoanelor asistate (3.057 persoane), au fost instruite în tehnici de căutarea unui loc de muncă 2.865 persoane, 149 persoane au fost îndrumate spre diferite măsuri de stimulare a ocupării și 1.232 persoane au fost orientate spre locuri de muncă declarate vacante.
Din monitorizarea indicatorilor de preconcediere transmise de agențiile teritoriale, rezultă că numărul persoanelor încadrate în termen de 30 de zile de la disponibilizare este de 45 persoane, iar a celor cuprinse în cursuri de calificare este de 21 persoane.
Realizarea implementării programului de ocupare pe grupuri țintă pentru anul 2013, prevede încadrarea în muncă.
10.745 șomeri de lungă durată, din care:
3.680 sunt tineri sub 25 ani;
7.065 sunt șomeri de lungă durată în vârstă de peste 25 ani;
6.515 persoane de etnie romă;
430 persoane cu handicap;
190 de tineri care au părăsit sistemul de protecție a copilului;
15 persoane eliberate din detentie;
15 cetățeni străini.
Din cele 75.983 persoane încadrate în primele trei luni ale anului 2013, 3.579 persoane aparțin următoarelor grupuri țintă:
1.498 șomeri adulți de lungă durată;
890 șomeri tineri de lungă durată;
978 persoane de etnie romă;
147 persoane cu handicap;
52 tineri care au părăsit sistemul de protecție a copilului;
8 cetățeni străini;
4 persoane eliberate din detenție;
1 victimă a traficului de persoane;
1 persoană refugiată.
Din cele 75.983 persoane încadrate, 44.975 persoane provin din mediul urban, iar 31.008 persoane din mediul rural.
În primele trei luni ale anului 2013, numărul persoanelor care au beneficiat de asistență privind înregistrarea în evidență ca persoane în căutare de loc de muncă, în vederea asigurării protecției sociale privind acordarea indemnizației de șomaj sau cuprinderea în măsuri active, a fost de 405.145 (persoane intrate în măsuri active de stimulare a ocupării forței de muncă).
Cele 405.145 persoane au beneficiat de următoarele tipuri de măsuri:
236.700 persoane intrate la serviciile de mediere a locurilor de muncă vacante;
167.633 persoane intrate la serviciile de informare și consiliere profesională;
652 persoane intrate la serviciile de consultanță și asistență pentru începerea unei activități independente sau pentru inițierea unei afaceri;
160 persoane intrate în sistemul prevăzut de Legea 116/2002 privind prevenirea și combaterea marginalizării sociale.
Structura pe categorii de vârstă a celor 405.145 persoane beneficiare de măsuri active este următoarea:
68.148 persoane (16,82 %) au vârsta sub 25 ani;
84.669 persoane (20,90 %) au vârsta cuprinsă între 25-35 ani;
115.545 persoane (28,52 %) au vârsta cuprinsă între 35-45 ani;
136.783 persoane (33,76 %) au vârsta peste 45 ani.
La nivel național, cele mai multe locuri de muncă au fost ocupate în următoarele județe (peste 3.000 de persoane încadrate): Suceava – 4.680 persoane, București – 4.582 persoane, Timiș – 4.200 persoane, Prahova – 4.116 persoane, Hunedoara – 3.821 persoane, Neamț – 3.648 persoane.
Cele mai puține locuri de muncă au fost ocupate în următoarele județe (sub 600 de persoane încadrate în muncă): Vrancea – 567 persoane, Tulcea – 478 persoane, Călărași – 396 persoane, Ilfov – 311 persoane.
Impactul cel mai mare asupra ocupării forței de muncă, în primele trei luni ale anului 2013, l-au avut următoarele măsuri active:
medierea muncii (87,53 % din numărul total al locurilor de muncă ocupate);
informarea și consilierea profesională (20,94 % din numărul total al locurilor de muncă ocupate);
completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea indemnizației pentru șomaj (5,15 % din numărul total al locurilor de muncă ocupate);
formarea profesională (2,94 % din numărul total al locurilor de muncă ocupate).
acordarea de subvenții pentru încadrarea în muncă a persoanelor dezavantajate pe piața muncii (persoane peste 45 ani sau unici întreținători ai familiilor parentale, șomeri care mai au 3 ani până la pensie, absolvenți ai instituțiilor de învățământ, persoane cu handicap, persoane marginalizate social) – 2,08% din numărul total al persoanelor ocupate.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a inclus în Programul de ocupare a forței de muncă pentru anul 2013 un Program special pentru elevi și studenți, care să sprijine încadrarea pe durată determinată, de maximum 60 zile calendaristice, pe perioada vacanțelor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 72/2007, a elevilor și studenților. Acesta are în vedere deprinderea elevilor și studenților cu practica la locul de muncă și obținerea de venituri pe perioada vacanțelor, în special a celor care provin din familii cu venituri reduse. Prin acest program, s-a propus pentru anul 2013, ocuparea pe perioada vacanțelor a 1.770 persoane, din care: 1.040 elevi și 730 studenți.
Pe primul trimestru al acestui an nu s-a acordat nici o subvenție pentru încadrarea în muncă a elevilor și studenților în conformitate cu prevederile Legii nr.72/2007.
În scopul creșterii gradului de ocupare a persoanelor din mediul rural sau a persoanelor din localități urbane care au probleme de reintegrare socială ca urmare a restructurării economice, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă a inclus în Programul de ocupare a forței de muncă pentru anul 2013 următoarele programe speciale:
Programul 150, special pentru 150 de localități din mediul rural;
Programul 50, special pentru 50 de localități urbane.
Criteriile care au stat la baza stabilirii localităților au fost ponderea mare a șomerilor în total populație activă, gradul redus de dezvoltare economică.
Prin implementarea acestor programe s-a estimat, pentru anul 2013, ocuparea unui număr total de 13.810 persoane, respectiv 4.150 persoane în localitățile rurale și 9.660 persoane în cele urbane.
În primul trimestru al anului 2013, prin implementarea Programului 50, special pentru localități din mediul urban au fost încadrate 4.641 persoane, astfel:
servicii de mediere – 4.046 persoane, din care: 2.825 persoane pe perioadă nedeterminată și 1.221 persoane pe perioadă determinată;
servicii de informare și consiliere – 413 persoane;
cursuri de formare profesională – 58 persoane;
completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea indemnizației pentru șomaj – 69 persoane;
încadrarea șomerilor peste 45 ani sau unici susținători ai familiilor monoparentale – 4 persoane;
încadrarea prin stimularea mobilității forței de muncă – 31 persoane, din care: 5 persoane prin încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu (persoanele au beneficiat de primă de încadrare), iar 26 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului;
încadrarea absolvenților din instituții de învățământ, prin subvenționarea locului de muncă – 2 persoane;
absolvenți care beneficiază de prima de încadrare -18 persoane.
Prin Programul 150 special pentru localități din mediul rural au fost încadrate în muncă, în primul trimestru al anului 2013, 1.739 persoane, astfel:
servicii de mediere – 1.539 persoane, din care: 923 persoane pe perioadă nedeterminată și 616 pe perioadă determinată;
servicii de informare și consiliere – 157 persoane;
cursuri de formare profesională – 7 persoane;
completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea indemnizației pentru șomaj – 20 persoane;
încadrarea șomerilor peste 45 ani sau unici susținători ai familiilor monoparentale – 1 persoană;
încadrarea prin stimularea mobilității forței de muncă – 7 persoane, din care: 1 persoană prin încadrarea într-o localitate la o distanță mai mare de 50 km față de domiciliu (persoanele au beneficiat de primă de încadrare) și 6 persoane prin încadrarea în altă localitate cu schimbarea domiciliului;
absolvenți care beneficiază de prima de încadrare – 5 persoane;
încheierea de contracte de solidaritate, în baza Legii nr. 116/2002 – 3 persoane.
Ținând cont că ANOFM este implicată în implementarea Strategiei Guvernului României de Incluziune a persoanelor de etnie roma 2012-2020 și având în vedere că una din prioritățile agenției pentru anul 2013 este ocuparea persoanelor de etnie romă, s-a propus Programul 140, special pentru comunități cu număr mare de etnici romi, în sprijinul căreia vor veni acțiunile desfășurate de serviciul public de ocupare cum sunt: bursa locurilor de muncă și dezvoltarea colaborării cu reprezentanții romilor. Prin acest program se estimează ocuparea unui număr total de 2.100 persoane, aprox. 32% din numărul total al persoanelor de etnie roma propuse a fi ocupate în anul 2013. În cadrul acestor programe speciale, accentul se pune pe acțiuni personalizate, în mod special pe medierea muncii și consiliere profesională.
Prin Programul 140, special pentru comunități cu număr mare de etnici romi, în primul trimestru al anului 2013, s-a realizat încadrarea a 500 persoane de etnie roma, astfel:
servicii de mediere – 429 persoane, din care: 235 persoane pe perioadă nedeterminată și 194 persoane pe perioadă determinată;
servicii de informare și consiliere – 67 persoane;
organizarea cursurilor de formare profesională – 2 persoane;
completarea veniturilor șomerilor care se încadrează înainte de expirarea indemnizației pentru șomaj – 2 persoane. Din datele prezentate, se poate observa că există un pachet substanțial de măsuri active care asigură sprijinul necesar pentru reinserția pe piața muncii a persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Programul de ocupare al Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă este proiectat astfel încât măsurile ce vor fi implementate să fie orientate către reprezentarea echilibrată a tuturor categoriilor de persoane aflate în căutarea unui loc de muncă, fără nici un fel de discriminare, punându-se accent pe măsurile de mediere, de informare și consiliere/orientare profesională, consultanță și asistență pentru începerea unei activității independente sau pentru inițierea unei afaceri, furnizarea de pachete personalizate de măsuri active de ocupare, precum și consolidarea relațiilor cu partenerii sociali.
Lege nr.76/2002 stabilește o reducere cu 0,5% a contribuției pentru fiecare procent din ponderea șomerilor nou angajați din numărul personalului firmei. Firmele vor beneficia și de alte facilitați: după principiul „statul suportǎ perioada de acomodare, restul revine angajatorului”, persoanele nou angajate vor fi menținute cel puțin doi sau trei ani. Este cazul absolvenților. Angajarea acestora aduce societății un salariu minim brut timp de un an (1,750 milioane lei/lunǎ, la nivelul actual), cu condiția sǎ nu fie dați afarǎ doi ani. Contribuția la fondul de șomaj se diminuează lunar cu aceastǎ sumǎ.
Avantajele sunt acordate și pentru alte categorii care se integrează mai greu pe piața muncii: șomerii peste 45 de ani, cei care întrețin singuri familia, absolvenții cu handicap. În cazul primei categorii statul suportǎ 12 salarii de 1,75 milioane lei, timp de un an și jumătate. Primul an îl suportǎ statul, următorii firma
Pe lângă subvenționarea locurilor de muncǎ mai sunt douǎ tipuri de mǎsuri active pentru stimularea forței de muncǎ: completarea veniturilor salariale ale angajaților și stimularea mobilității forței de muncǎ. Șomerii care nu așteaptă expirarea indemnizației de șomaj și se angajează între timp vor primi 30% din valoarea indemnizației, bonus la salariu. Cei care pleacă la muncǎ în altǎ localitate situatǎ la peste 50 km de domiciliu, vor fi premiați cu 3,5 milioane lei. Furnizorii de servicii și de refacere, întreținere a infrastructurii, de ecologizare, realizarea unor lucrări de edilitare, precum și de servicii sociale (îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor) își pot reduce costurile cu forța de muncǎ dacǎ angajează șomeri: 1,2 milioane lei maxim 12 luni. Facilitatea este valabilǎ pentru instituțiile publice, firme private sau nonguvernamentale, cu avizul administrației publice locale.
Exportul de muncitori privit ca o formǎ de combatere a șomajului Ministerul Muncii și Protecției Sociale se aflǎ în negocieri avansate cu guvernele Italiei și Franței pentru semnarea unor acorduri bilaterale în domeniul forței de muncǎ, după ce, recent s-a încheiat un acord similar cu Spania. Până în prezent România a mai semnat acorduri bilaterale în domeniul forței de muncǎ cu Germania, Elveția, Ungaria și Luxemburg. Oficialii români au primit propuneri de negociere a unui acord și din partea guvernului elen, după modelul celui încheiat cu Germania. Partea elenǎ a apreciat cǎ existǎ posibilități de cooperare în special în domeniul trimiterii de personal român din întreprinderile cu sediul în România pentru a desfășura activități pe teritoriul Greciei pe bazǎ de contracte de lucrări, în ceea ce privește angajarea de personal sezonier, schimbul de stagiari și schimbul de muncitori.
Capitolul IV
STIMULAREA ANGAJATORILOR PENTRU ÎNCADRAREA ÎN MUNCĂ A ȘOMERILOR
Stimularea angajatorilor pentru încadrarea în muncă a șomerilor se realizează prin:
subvenționarea locurilor de muncă;
acordarea de credite în condiții avantajoase în vederea creării de noi locuri de muncă;
acordarea unor facilități.
§4.1. Subvenționarea locurilor de muncă
Din bugetul asigurărilor pentru șomaj și din alte surse alocate conform prevederilor legale se pot subvenționa cheltuielile cu forța de muncă efectuate în cadrul realizării unor programe care au ca scop ocuparea temporară a forței de muncă din rândul șomerilor, pentru executarea de lucrări și activități de interes pentru comunitățile locale. Pot fi subvenționate în principal, următoarele categorii de servicii:
servicii publice de refacere și întreținere a infrastructurii, de ecologizare și de realizare a unor lucrări edilitare, organizate de autoritățile publice locale, de firme private sau organizații neguvernamentale, cu avizul administrației publice locale;
servicii sociale care cuprind activități de îngrijire la domiciliu a copiilor, bolnavilor, persoanelor vârstnice, persoanelor cu handicap, organizate de autoritățile publice locale, organizații neguvernamentale și alte organisme, în condițiile legii.
Cuantumul lunar al subvenției acordate pentru fiecare persoană încadrată cu contract individual de muncă din rândul șomerilor este: în perioada 1 aprilie-31octombrie, 70% din salariul de bază minim brut pe țară; în perioada 1 noiembrie-31martie, un salariu de bază minim brut pe țară, la care se adaugă contribuțiile de asigurări sociale datorate de angajatori, aferente acestuia.” Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți ai unor instituții de învățământ primesc, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând un salariu minim brut pe țară în vigoare. Angajatorii care încadrează în muncă pe durată nedeterminată absolvenți din rândul persoanelor cu handicap primesc, pe o perioadă de 18 luni, pentru fiecare absolvent, o sumă lunară reprezentând 1,5 salarii minime brute pe țară în vigoare. Angajatorii care încadrează în muncă pe perioadă nedeterminată șomeri în vârstă de peste 45 de ani sau șomeri întreținători unici de familii primesc lunar, pe o perioadă de 12 luni, pentru fiecare persoană angajată din aceste categorii, o sumă egală cu un salariu minim brut pe țară în vigoare, cu obligația menținerii raporturilor de muncă sau de serviciu cel puțin 2 ani.
Obiectivul scheme îl constituie dezvoltarea aptitudinilor de muncă ale tinerilor absolvenți ai unei institutii de invatamant secundar și terțiar in 2014, aflați în tranziție de la scoală la viața activă prin învățarea la locul de muncă și subvenționarea locurilor muncă în vederea creșterii ratei de ocupare în rândul tinerilor.
Prezenta schemă de minimis nu se aplică pentru:
ajutoarele acordate întreprinderilor care-si desfăsoară activitatea în sectoarele pescuitului si acvaculturii, reglementate de Regulamentul (CE) nr.104/2000 al Consiliului din 17 decembrie 1999 privind organizarea comună a piețelor în sectorul produselor pescărești și de acvacultură, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. L 17/21.01.2000;
ajutoarele acordate întreprinderilor care-si desfăsoară activitatea în domeniul producției primare de produse agricole, astfel cum sunt enumerate în Anexa 1 a Tratatului CE;
ajutoarele acordate întreprinderilor care-si desfăsoară activitatea în sectorul transformării si comercializării produselor agricole, prevăzute in Anexa nr.1 a Tratatului CE, în următoarele cazuri:
– atunci când valoarea ajutorului este stabilită pe baza prețului sau a cantității produselor în cauză achiziționate de la producătorii primari sau introduse pe piață de întreprinderile în cauză;
– atunci când ajutorul este condiționat de transferarea lui parțială sau integrală către producători primar
ajutoarele destinate activităților legate de export către țări terțe sau către state membre, respectiv ajutoarele legate direct de cantitățile exportate, ajutoarele destinate înființării si funcționării unei rețele de distribuție sau destinate altor cheltuieli curente legate de activitatea de export;
ajutoarele subordonate folosirii mărfurilor naționale în locul celor importate;
ajutoarele pentru achiziția de vehicule de transport rutier de mărfuri.
Condiții de eligibilitate pentru activități
Activitățile eligibile în cadrul prezentei scheme de ajutor de minimis sunt activități si intervenții pentru:
Sprijin pentru întreprinderi în vederea integrării pe piața muncii a tinerilor absolvenți
Condiții de eligibilitate pentru beneficiari
Pot beneficia de facilitățile prevăzute în prezenta schemă, întreprinderile care îndeplinesc următoarele condiții:
sunt legal constituite în România si îsi desfăsoară activitatea în România;
nu sunt în stare de insolvență, nu au afacerile administrate de un judecător sindic, nu au nici o restricție asupra activității comerciale, nu sunt subiectul unor aranjamente între creditori, sau nu se află într-o altă situație similară cu cele menționate anterior, reglementate prin lege;
nu înregistrează datorii publice si si-au plătit la timp taxele, obligațiile si alte contribuții la bugetul de stat, bugetele speciale si bugetele locale prevăzute de legislația în vigoare;
reprezentantul legal al întreprinderii nu a fost supus unei condamnări de tip resjudicata în ultimii 3 ani, de către nicio instanță de judecată, din motive profesionale sau etic-profesionale;
reprezentantul legal al întreprinderii nu a fost condamnat de tip res judicata pentru fraudă, corupție, implicare în organizații criminale sau în alte activități ilegale, în detrimentul intereselor financiare ale Comunității Europene;
reprezentantul legal al întreprinderii nu furnizează informații false;
este direct responsabilă de pregătirea si implementarea proiectului si nu acționează
ca intermediar pentru proiectul propus a fi finanțat;
nu a fost subiectul unui ordin de recuperare în urma unei decizii anterioare a Comisiei Europene privind declararea unui ajutor de stat ca fiind ilegal si incompatibil cu piața comună sau, în cazul în care a făcut obiectul unei astfel de decizii, aceasta a fost deja executată si ajutorul a fost integral recuperat, inclusiv dobânda de recuperare aferentă;
valoarea totală a ajutoarelor de minimis de care a beneficiat întreprinderea unică pe o perioadă de 3 ani consecutivi (2 ani fiscali precedenți si anul fiscal în curs), cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu depăseste echivalentul în lei a 200.000 Euro (100.000 Euro în cazul întreprinderilor unice care efectuează transport de mărfuri în contul terților sau contra cost). Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit si indiferent dacă ajutorul este finanțat din surse naționale sau comunitare.
Calcularea plafonului de minimis și intreprinderea unică
Respectarea plafonului de minimis are in vedere o întreprindere unica. Astfel daca intre intreprinderile care beneficiaza de sprijinul prezentei scheme de finantare exista cel putin una dintre relatiile menționate la art.3 lit.d, respectivele structuri vor fi tratate ca o singură «intreprindere unica», iar valoarea ajutorului de minimis acordat tuturor structurilor constituente, cumulat pe o perioadă de 3 ani fiscali (anul curent și anii anteriori), împreună cu suma solicitată nu va depăși suma de 200.000 Euro (100.000 euro pentru întreprinderile care efectuează transport de mărfuri în contul terților sau contra cost).
Verificarea îndeplinirii condițiilor de eligibilitate se realizează de către beneficiarul finantarii nerambursabil.
Modalitatea de acordare a ajutorului de minimis
Măsurile de sprijin acordate întreprinderilor în cadrul prezentei scheme se acordă în
baza unui dosar de solicitare a ajutorului financiar;
Măsurile de sprijin acordate în cadrul prezentei scheme constau în finanțare nerambursabilă din fonduri comunitare si naționale.
Valoarea minimă a ajutorului financiar ce poate fi solicitat de un IMM este de 4.000 euro (echivalentul în lei), fără a se depăsi valoarea maximă a ajutorului prevăzută la art.10 (2).
Valoarea maximă totală a ajutoarelor de minimis de care a beneficiat întreprinderea unică pe o perioadă de 3 ani consecutivi (2 ani fiscali precedenți si anul fiscal în curs), cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu va depăși echivalentul în lei a 200.000 Euro (100.000 Euro în cazul întreprinderilor unice care efectuează transport de mărfuri în contul terților sau contra cost). Aceste plafoane se aplică indiferent de forma ajutorului de minimis sau de obiectivul urmărit si indiferent dacă ajutorul este finanțat din surse naționale sau comunitare. Plafonul stabilit va fi exprimat sub formă financiară, ca valoare brută înainte de deducerea taxelor sau a altor obligații fiscale.
Administratorul prezentei scheme de minimis se va asigura ca beneficiarul finanțării nerambursabile va informa în scris întreprinderile beneficiare cu privire la cuantumul ajutorului acordat în baza prezentei scheme si caracterul de minimis al acestuia.
Activitățile eligibile ce fac obiectul prezentei scheme de ajutor de minimis vor fi finanțate numai dacă au fost inițiate după aprobarea dosarului de solicitare a ajutorului financiar. În cadrul prezentei scheme, ajutorul de minimis se va acorda lunar, sub formă de finanțare nerambursabilă, cu condiția validării documentelor justificative prezentate. Valoarea ajutorului va fi actualizată folosindu-se o rată egală cu rata de referință stabilită de Comisia Europeană la momentul acordării ajutorului de minimis. Pentru a beneficia de finanțare nerambursabilă în cadrul acestei scheme, beneficiarul schemei de ajutor de minimis va da o declarație privind ajutoarele de minimis primite în acel an fiscal si în ultimii doi ani fiscali (fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare).
Beneficiarul finantarii nerambursabile va acorda un ajutor de minimis după ce va verifica, pe baza declarației pe propria răspundere a întreprinderii, faptul că suma totală a ajutoarelor de minimis primite de întreprinderea unică pe parcursul unei perioade de trei ani consecutivi (ultimii 2 ani fiscali si anul fiscal în curs), fie din surse ale statului sau ale autorităților locale, fie din surse comunitare, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, nu depășește pragul de 200.000 Euro (100.000 Euro în cazul întreprinderilor unice care efectuează transport de mărfuri în contul terților sau contra cost), echivalent în lei.
În cazul în care valoarea totală a ajutoarelor de minimis acordate unei întreprinderi unice pe o perioadă de trei ani consecutivi, cumulată cu valoarea alocării financiare acordate în conformitate cu prevederile prezentei scheme, depăseste pragul de 200.000 Euro (100.000 Euro în cazul întreprinderilor unice care efectuează transport de mărfuri în contul terților sau contra cost), echivalent în lei, solicitantul nu poate beneficia de prevederile schemei, nici chiar pentru acea fracțiune din ajutor care nu depăseste acest plafon. Beneficiarul finantarii nerambursabile va verifica dacă solicitantul a mai beneficiat de alte ajutoare de stat sau de minimis pentru aceleasi cheltuieli eligibile.
Ajutoarele de minimis acordate în cadrul prezentei scheme nu se vor cumula cu alte ajutoare de stat în sensul art. 87 (1) din Tratatul CE acordate pentru aceleasi costuri eligibile, dacă un astfel de cumul generează o intensitate a ajutorului de stat care depăseste intensitatea maximă stabilită în fiecare caz în parte printr-un regulament privind exceptările în bloc sau printr-o decizie adoptată de Comisia Europeană.
Cheltuieli eligibile
Cheltuielile eligibile în cadrul schemei sunt detaliate în Ghidul Solicitantului, în conformitate cu prevederile Ordinului pentru stabilirea regulilor de eligibilitate si a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin Programul operațional sectorial "Dezvoltarea resurselor umane 2007 – 2013".
Durata schemei
Prezenta schemă se aplică de la data lansării până la 31.03.2015 în limita fondurilor alocate pentru această schemă.
Bugetul schemei
Sursa de finanțare pentru prezenta schemă este Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, Domeniul Major de Intervenție 2.1 – Tranziția de la școală la viața activă
Valoarea totală estimată a ajutorului de minimis care va fi acordat în cadrul prezentei scheme, pe întreaga durată de aplicare a acesteia, este de aproximativ ………………… Lei (echivalent a ………………………… Euro):
Contribuția Comunității Europene la finanțarea acordată este de 85%, restul de 15% fiind din contribuția publică națională.
Numărul estimat de beneficiari de ajutor de minimis în cadrul prezentei scheme este de 1.000 întreprinderi.
Modalitatea de implementare a schemei
Administratorul schemei lansează cererea de propuneri de proiecte.
Pentru a beneficia de prevederile prezentei scheme de ajutor de minimis, întreprinderile trebuie să înainteze un dosar de solicitare a ajutorului financiar catre beneficiarul finantarii nerambursabile, în conformitate cu Ghidul Solicitantului.
Înainte de primirea ajutorului, beneficiarul schemei de ajutor de minimis trebuie să transmită beneficiarului finantarii nerambursabile o declarație pe propria răspundere cu privire la ajutoarele de stat primite pentru aceleasi cheltuieli eligibile, precum si cu privire la ajutoarele de minimis primite de întreprinderea unică în cursul anului fiscal curent si al celor 2 ani fiscali anteriori.
Verificarea condițiilor de eligibilitate ale activităților si cheltuielilor se realizează de către beneficiarul finantarii nerambursabile, înainte de acordarea facilității. Acesta asigură, sub orice formă, publicitatea listei documentelor ce dovedesc îndeplinirea condițiilor de eligibilitate si a altor condiții specifice.
Întreprinderea încheie cu beneficiarul finanțării nerambursabile un acord de finanțare.
În cazul în care întreprinderea nu este eligibilă să primească o alocare specifică în cadrul prezentei scheme de ajutor de minimis, beneficiarul finanțării nerambursabile îi comunică în scris acest lucru.
Efecte și beneficii
Prin aplicarea prezentei scheme se vizează obținerea următoarelor efecte si beneficii:
creșterea numărului persoane care au beneficiat de consiliere/orientare si au gasit un loc de munca
asigurarea unui proces facil de tranziție de la școală la viața activă asigurarea unui cadru prin care tinerii pot dobândi un loc stabil de munca cresterea numarului de intreprinderi care angajeaza absolventi
Reguli privind transparenta
Beneficiarul finantarii nerambursabile va informa în scris întreprinderile beneficiare cu privire la cuantumul ajutorului acordat în baza prezentei scheme si caracterul de minimis al acestuia.
Schema de ajutor de minimis va fi publicată integral pe pagina de internet a Ministerul Fondurilor Europene-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, la adresa http://www.fseromania.ro.
Reguli privind raportarea și monitorizarea ajutorului de minimis
Raportarea și monitorizarea ajutoarelor de minimis acordate în baza prezenței scheme se fac în conformitate cu legislația comunitară și cu prevederile Regulamentului privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, pus în aplicare prin Ordinul Președintelui Consiliului Concurenței nr.175/2007, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.436 din 28 iunie 2007. Beneficiarul finanțării nerambursabile păstrează evidență detaliată a ajutoarelor acordate în baza prezenței scheme pe o durata de cel puțin 10 ani de la dată la care ultima alocare specifică a fost acordată în baza schemei. Această evidență trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a demonstra respectarea condițiilor impuse de legislația comunitară în domeniul ajutorului de de minimis.
Furnizorul are obligația de a supraveghea permanent ajutoarele de minimis acordate, aflate în derulare, și de a dispune măsurile care se impun în cazul încălcării condițiilor impuse prin prezența schemă sau prin legislația națională ori europeană aplicabilă la momentul respectiv.
Furnizorul are obligația de a transmite Consiliului Concurenței, în formatul și în termenul prevăzut de Regulamentul privind procedurile de monitorizare a ajutoarelor de stat, toate datele si informațiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de minimis la nivel național.
În cazul în care există îndoieli serioase cu privire la datele transmise de către furnizor, Consiliul Concurenței poate să solicite date si informații suplimentare si, după caz, să facă verificări la fața locului.
În cazul în care furnizorul nu are date definitive privind valoarea ajutorului de minimis, acesta va transmite Consiliului Concurenței valori estimative.
Erorile constatate de furnizor si corecțiile legale, anulările, recalculările, recuperările, rambursările, se raportează Consiliului Concurenței până la data de 31 martie a anului următor anului de raportare.
Furnizorul va transmite spre informare Consiliului Concurenței prezenta schemă în termen de 15 zile de la data adoptării acesteia, conform art. 6 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 117/2006 privind procedurile naționale în domeniul ajutorului de stat, aprobată cu modificări prin Legea nr.137/2007
Pe baza unei cereri scrise, furnizorul va transmite Comisiei Europene, prin intermediul Consiliului Concurenței, în termen de 20 de zile lucrătoare sau în termenul fixat în cerere, toate informațiile pe care Comisia Europeană le consideră necesare pentru evaluarea respectării condițiilor acestei scheme de ajutor de minimis.
Beneficiarul finantarii nerambursabile are obligația de a pune la dispoziția
furnizorului/administratorului de ajutor de minimis, în formatul si în termenul solicitat de acesta, toate datele si informațiile necesare în vederea îndeplinirii procedurilor de raportare si monitorizare ce cad în sarcina furnizorului conform art.25 și 26a.
§4.2. Acordarea de credite în condiții avantajoase din bugetul asigurarilor pentru somaj
Statul acordă din bugetul pentru șomaj atât credite avantajoase, cât și fonduri nerambursabile pentru crearea de noi locuri de muncă prin care să fie angajați șomeri, prevede Legea nr.76/2002. În principal, banii se dau pentru înființarea sau dezvoltarea de IMM-uri, întreprinderi familiale sau individuale. Prezentele norme metodologice sunt emise în temeiul art.92 alin.(2) din Legea nr. 76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea ocupării forței de muncă, cu modificările și completările ulterioare, în scopul reglementării condițiilor de acordare și de rambursare a creditelor în condiții avantajoase, de acordare a fondurilor nerambursabile, a modului de constituire a garanțiilor, a organizării și desfășurării licitațiilor pentru desemnarea băncilor și agențiilor autorizate să acorde credite în condiții avantajoase, respectiv fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Principiile fundamentale de acordare a creditelor în condiții avantajoase, respectiv a fondurilor nerambursabile sunt:
fondurile de creditare, respectiv fondurile nerambursabile au ca sursă bugetul asigurărilor pentru șomaj și se acordă în lei;
creditele în condiții avantajoase, respectiv fondurile nerambursabile se acordă, pe principiul tratamentului egal și nediscriminatoriu, tuturor beneficiarilor de drept;
creditele în condiții avantajoase, respectiv fondurile nerambursabile sunt destinate să creeze locuri de muncă, în special pentru șomeri, și să favorizeze inițierea unor activități independente, înființarea și dezvoltarea activităților asociațiilor familiale, înființarea și dezvoltarea întreprinderilor mici și mijlocii și unităților cooperatiste;
fondurile de creditare, respectiv fondurile nerambursabile sunt destinate să inițieze și să promoveze activități economice rentabile, menite să dezvolte și să îmbunătățească statutul beneficiarilor de drept;
acordarea creditelor în condiții avantajoase, respectiv a fondurilor nerambursabile se realizează pe principiul transparenței operațiunilor de creditare, prin punerea la dispoziție instituțiilor implicate și celor interesați a tuturor informațiilor referitoare la acordarea de credite în condiții avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru șomaj;
în gestionarea fondurilor de creditare, respectiv a fondurilor nerambursabile și în acordarea creditelor în condiții avantajoase, respectiv a fondurilor nerambursabile, băncile și agențiile autorizate care administrează sumele din bugetul asigurărilor pentru șomaj vor respecta prevederile Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Constituirea și repartizarea fondurilor pentru acordarea de credite în condiții avantajoase, respectiv fonduri nerambursabile, întreprinderilor mici și mijlocii, unităților cooperatiste, asociațiilor familiale și persoanelor fizice care desfășoară în mod independent activități economice.
Fondul pentru acordarea de credite în condiții avantajoase, denumit în continuare fond de creditare, precum și fondurile nerambursabile constituite în baza prevederilor art.86 alin.(1), respectiv ale art.86 alin.(1) din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, se constituie anual în cadrul bugetului asigurărilor pentru șomaj, aprobat prin legea bugetului asigurărilor sociale de stat.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă trebuie să asigure:
administrarea eficientă a sumelor alocate pentru acordarea de credite în condiții avantajoase, respectiv pentru acordarea de fonduri nerambursabile;
monitorizarea întregii activități depuse de către instituțiile implicate, băncile, agențiile de credit și agențiile de ocupare a forței de muncă județene și a municipiului București pentru îndeplinirea cerințelor legii și asigurarea realizării în bune condiții a programului de ocupare a forței de muncă, în special a șomerilor.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va stabili anual fondurile care urmează să fie administrate prin bănci și, respectiv, prin agenții de credit autorizate.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va efectua repartizarea pe județe a fondului de creditare în baza Programului anual de ocupare, luând în considerare indicatorii pieței muncii din fiecare județ.
În cursul anului, în urma analizei realizării programelor de acordare a creditelor și în funcție de evoluțiile de pe piața muncii, se pot face redistribuiri între județe, în raport de solicitări, cu aprobarea președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă căruia îi sunt delegate, potrivit legii, atribuțiile prevăzute de dispozițiile legale în vigoare pentru ordonatorul principal de credite al bugetului asigurărilor pentru șomaj.
În vederea acordării creditelor în condiții avantajoase, respectiv a fondurilor nerambursabile, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă poate transfera, după semnarea contractelor cu băncile sau cu agențiile autorizate care au fost desemnate să administreze fondul de creditare, respectiv fondurile nerambursabile o sumă de până la 20% din fondul anual.
Fondurile se vor repartiza pe trimestre, descrescător spre finele anului.
Pe măsura acordării creditelor în condiții avantajoase, respectiv a fondurilor nerambursabile, sumele vor fi reîntregite, la solicitarea scrisă a băncii sau a agenției de credit, în limita plafoanelor trimestriale stabilite de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, până la cheltuirea integrală a sumelor prevăzute în buget.
Fondul de creditare și fondurile nerambursabile vor fi puse la dispoziție băncii sau agențiilor autorizate, până la data de 31 decembrie a fiecărui an.
Banca sau agenția de credit care administrează fonduri pentru acordarea de credite în condiții avantajoase poartă răspunderea pentru rambursarea sumelor la bugetul asigurărilor pentru șomaj.
Beneficiarii de credite în condiții avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj
Beneficiarii creditelor acordate în condiții avantajoase sunt:
societățile comerciale care îndeplinesc criteriile prevăzute de lege, în ceea ce privește numărul de persoane angajate și cifra de afaceri, pentru a fi considerate întreprinderi mici sau mijlocii, inclusiv microîntreprinderi, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr.1.998/2006 privind aplicarea art.87 și 88 din Tratatul CE ajutoarelor de minimis;
unitățile cooperatiste reprezentate de societăți cooperative meșteșugărești și societăți cooperative de consum care sunt organizate și funcționează conform prevederilor Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației;
asociațiile familiale care se constituie și funcționează conform Legii nr. 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice și a asociațiilor familiale care desfășoară activități economice în mod independent, cu modificările și completările ulterioare;
persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice conform prevederilor Legii nr.300/2004, cu modificările și completările ulterioare;
persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată și care urmează studiile la cursuri de zi la o instituție de învățământ superior de stat sau particular, autorizată ori acreditată în condițiile legii.
Șomerii care se obligă să înființeze întreprinderi mici și mijlocii, unități cooperatiste, asociații familiale sau să devină persoane fizice care desfășoară în mod independent activități economice au prioritate la obținerea creditului.
Beneficiarii de fonduri nerambursabile sunt prevăzuți la art.86 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Condițiile ce trebuie îndeplinite de întreprinderile mici și mijlocii și de unitățile cooperatiste pentru a avea acces la credite în condiții avantajoase, respectiv la fonduri nerambursabile sunt:
numărul total de salariați și/sau de membri cooperatori să fie, la momentul acordării creditului, de cel mult 249 de persoane;
întreprinderile mici și mijlocii și unitățile cooperatiste să se oblige prin contractul de credite să angajeze cu contract individual de muncă personal provenind din rândul șomerilor înregistrați la agențiile pentru ocuparea forței de muncă pe cel puțin 60%, respectiv 100%, în cazul fondurilor nerambursabile, din locurile de muncă nou-create;
locurile de muncă pe care se încadrează personal în baza obligației asumate prin contractul de credit să nu fie locuri vacante ca urmare a încetării raporturilor de muncă ale salariaților în ultimele 12 luni premergătoare solicitării creditului;
să mențină raporturile de muncă cu persoanele încadrate pe noile locuri de muncă o perioadă de cel puțin 3 ani pentru creditele acordate din bugetul asigurărilor pentru șomaj și, respectiv, 4 ani pentru fondurile nerambursabile de la încadrare. În cazul încetării raporturilor de muncă ale unora dintre aceste persoane, să angajeze în termen de 30 de zile pe locurile de muncă devenite vacante personal din aceeași categorie;
să mențină locurile de muncă nou-create pentru o perioadă de minimum 5 ani;
să realizeze activitatea de bază în producție, servicii sau turism:
dacă operatorii economici realizează venituri și din activitatea de comerț, acestea nu trebuie să depășească 49% din totalul veniturilor;
dovada se face prin raportarea anuală"Rezultate financiare", cifra de afaceri fiind evidențiată financiar-contabil pe analitice și activități;
raportarea va purta viza administrației financiare;
în determinarea ponderii activității de comerț nu se iau în calcul veniturile obținute din comercializarea produselor proprii prin magazinele producătorului;
pe perioada derulării contractului de creditare, respectiv a contractului de acordare a fondului nerambursabil, angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate, potrivit organigramei,la data acordării creditului în condiții avantajoase, respectiv a fondului nerambursabil, iar dacă unul dintre aceste posturi devine vacant, are obligația de a angaja pe respectivul loc de muncă o altă persoană în termen de 30 de zile calendaristice;
în situația în care contractul individual de muncă se suspendă din cauza concediilor fără plată, perioada de suspendare nu este luată în considerare la calculul termenului de 3 ani prevăzut de lege pentru ocuparea locurilor de muncă nou-create.
Prin perioada de derulare a contractului în care angajatorul nu poate reduce numărul de posturi existent în unitate la data acordării creditului sau a fondului nerambursabil, prevăzută la art. 88 alin.(3) din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, se înțelege o perioadă de 5 ani de la data acordării creditului, respectiv a fondului nerambursabil. Asociațiile familiale pot primi credite în condiții avantajoase, respectiv fonduri nerambursabile, proporțional cu numărul membrilor acestora, iar persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice pot primi credite în condiții avantajoase, respectiv fonduri nerambursabile pentru finanțarea propriului loc de muncă, cu respectarea prevederilor art.88 alin.(3) din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice pot avea acces la credite în condiții avantajoase, respectiv la fonduri nerambursabile pentru inițierea sau dezvoltarea propriei activități numai dacă desfășoară activități în producție, servicii sau turism, dispozițiile alin. (1) lit. f) aplicându-se în mod corespunzător.
Asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice pot primi credite în condiții avantajoase dacă cel puțin unul dintre membrii asociației familiale, respectiv persoana fizică, este asigurat în sistemul asigurărilor pentru șomaj și a realizat un stagiu de cotizare de cel puțin 12 luni în ultimele 24 de luni premergătoare datei solicitării creditului.
Asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice pot primi fonduri nerambursabile dacă cel puțin unul dintre membrii asociației familiale, respectiv persoana fizică, a realizat un stagiu total de cotizare în sistemul asigurărilor pentru șomaj de minimum 24 de luni.
Operatorii economici ale căror venituri din activitatea de comerț depășesc ponderea de 49% în totalul veniturilor pot beneficia de credite în condiții avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile, acordate în condițiile prevăzute de lege, dacă dezvoltă activități de producție sau servicii, iar prin realizarea proiectului structura veniturilor se modifică astfel încât veniturile din comerț să reprezinte cel mult 49% din veniturile totale.
Creditele în condiții avantajoase și fondurile nerambursabile se acordă cu respectarea prevederilor reglementărilor comunitare, respectiv a Regulamentului (CE) nr.1.998/2006 privind ajutorul de stat de minimis, ajutorul de stat pentru ocuparea forței de muncă și ajutorul de stat pentru întreprinderi mici și mijlocii.
În cazul creditelor în condiții avantajoase, ajutorul de stat constă în diferența dintre dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României și dobânda aferentă creditului acordat, iar în cazul fondurilor nerambursabile ajutorul de stat este reprezentat de întreaga sumă pusă la dispoziția beneficiarului.
Costurile eligibile sunt investițiile în bunuri corporale (echipamente, clădiri și terenuri) și în bunuri necorporale, conform prevederilor legale.
Procedura de desemnare a băncii sau a agenției autorizate să acorde credite în condiții avantajoase, respectiv fonduri nerambursabile, din bugetul asigurărilor pentru șomaj
Banca sau agenția autorizată să administreze fondul de creditare, respectiv fondul nerambursabil este desemnată prin licitație organizată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Licitația se organizează în conformitate cu legislația în vigoare privind achizițiile publice,
În scopul desemnării băncii sau a agenției autorizate să administreze fondul de creditare, respectiv fondul nerambursabil, se constituie o comisie de evaluare numită prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă,
La licitația pentru desemnarea băncii sau a agenției autorizate să administreze fondul de creditare, respectiv fondul nerambursabil pot participa, după caz:
băncile, persoane juridice române, constituite în baza Ordonanței de urgență a Guvernului nr.99/2006 privind instituțiile de credit și adecvarea capitalului, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 227/2007, și a autorizației eliberate de Banca Națională a României;
agențiile autorizate să acorde credite și fonduri nerambursabile, în condițiile legii.
Pentru a putea fi desemnate să administreze fondul de creditare, respectiv fondul nerambursabil, băncile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
să facă dovada achitării obligațiilor fiscale, a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor pentru șomaj și la bugetul asigurărilor de sănătate;
să aibă experiență în acordarea de credite, respectiv fonduri nerambursabile întreprinderilor mici și mijlocii;
să dispună de dotarea necesară pentru realizarea contractului de servicii de acordare de credite, respectiv de fonduri nerambursabile (calculatoare, echipamente, aparatură, software, mijloace fixe și alte dotări);
să dispună de personal de specialitate necesar îndeplinirii contractului de credit în condiții avantajoase, respectiv de fonduri nerambursabile;
să dispună de o rețea teritorială care să acopere în totalitate județele țării și de personal având pregătirea și competențele necesare pentru acordarea creditelor, respectiv a fondurilor nerambursabile;
să nu se afle în regim de supraveghere sau de administrare specială în evidențele Băncii Naționale a României în ultimele 6 luni de activitate;
să se încadreze în limitele prevăzute de Normele Băncii Naționale a României nr.12/2003 privind supravegherea solvabilității și expunerilor mari ale instituțiilor de credit, cu modificările și completările ulterioare;
să se încadreze în limitele prevăzute de Normele Băncii Naționale a României nr.1/2001 privind lichiditatea băncilor, cu modificările și completările ulterioare;
să constituie provizioane la nivelul celui prevăzut de Regulamentul Băncii Naționale a României nr.5/2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările și completările ulterioare, și de Normele metodologice ale Băncii Naționale a României nr.12/2002 pentru aplicarea Regulamentului Băncii Naționale a României nr.5/2002 privind clasificarea creditelor și plasamentelor, precum și constituirea, regularizarea și utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit, cu modificările și completările ulterioare;
să dețină capacitatea financiară de a rambursa din surse proprii creditele și dobânzile aferente, în cazul nerecuperării integrale sau parțiale a fondului de credit acordat;
să facă dovada că ponderea deținută de creditele restante din totalul creditelor guvernamentale și neguvernamentale este sub 5%.
Agențiile de credit vor fi autorizate de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru administrarea fondului de creditare, respectiv a fondului nerambursabil destinat acordării de microcredite în baza unor scheme de creditare, în condițiile prevăzute de Ordonanța Guvernului nr. 40/2000 privind acreditarea agențiilor de credit în vederea administrării fondurilor pentru acordarea de microcredite, aprobată cu modificări prin Legea nr.376/2002, cu modificările și completările ulterioare.
În conținutul ofertelor prezentate de bănci sau de agențiile de credit trebuie să fie prevăzute:
dobânda oferită la sumele neutilizate din contul de disponibilități sau de depozit constituit;
comisioanele percepute de la clienți pentru creditele în condiții avantajoase, respectiv pentru fondurile nerambursabile, acordate;
nivelul de dotare;
nivelul de pregătire a personalului;
experiența în domeniul acordării de credite, respectiv de fonduri nerambursabile întreprinderilor mici și mijlocii, unităților cooperatiste, asociațiilor familiale și persoanelor fizice care desfășoară în mod independent activități economice;
rețeaua teritorială;
alte elemente cuprinse în caietul de sarcini.
Documentele depuse de bănci pentru a face dovada îndeplinirii condițiilor prezentate la art.14 alin.(2) și de agențiile de credit autorizate, împreună cu ofertele, vor fi analizate de comisia de evaluare, care va desemna banca, respectiv agenția de credit autorizată.
Rezultatele analizei și decizia comisiei de licitație se vor consemna în procesul-verbal semnat de toți membrii comisiei. Decizia comisiei de licitație va fi comunicată tuturor băncilor sau agențiilor de credit participante la licitație.
Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va încheia cu banca sau cu agenția de credit autorizată, câștigătoare a licitației, un contract privind derularea activității de creditare, respectiv de acordare a fondurilor nerambursabile, în condițiile stabilite în caietul de sarcini întocmit în vederea organizării licitației.
Banca sau agenția de credit autorizată, câștigătoare a licitației, împreună cu Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, va elabora și va aproba instrucțiuni comune în scopul reglementării procedurilor care vor fi urmate de unitățile lor teritoriale în derularea procesului de acordare a creditelor, respectiv de acordare a fondurilor nerambursabile, de monitorizare a utilizării acestora și de respectare a graficelor de încadrare în muncă a persoanelor din rândul șomerilor.
Dacă în procesul derulării creditelor sau a fondurilor nerambursabile banca ori agenția de credit câștigătoare a licitației dovedește că nu are capacitatea de a administra fondul de creditare, respectiv fondul nerambursabil, Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă va proceda la desemnarea unei alte bănci sau agenții de credit, prin organizarea unei noi licitații.
Banca sau agenția de credit câștigătoare a licitației organizate ca urmare a intervenirii situației prezentate la alin.(1) va prelua portofoliul de credite acordate de bancă sau de agenția de credit aflată în imposibilitate de a continua activitatea de acordare a creditelor si a fondurilor nerambursabile.
Condițiile de acordare, utilizare și de rambursare a creditelor, precum și condițiile de acordare și utilizare a fondurilor nerambursabile și de stabilire a garanțiilor
Întreprinderile mici și mijlocii, unitățile cooperatiste, asociațiile familiale, persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice, șomerii și studenții pot beneficia de credite, respectiv de fonduri nerambursabile din bugetul asigurărilor pentru șomaj, pentru:
finanțarea stocurilor de materii prime, materiale și obiecte de inventar sau a altor nevoi privind activitatea curentă, conform specificațiilor din studiul de fezabilitate;
cheltuieli de capital, respectiv: utilaje și echipamente, instalații de lucru, construcții speciale, construcții, amenajări și dotări, mijloace de transport, calculatoare și altele asemenea;
finanțarea investițiilor complexe care necesită finanțarea concomitentă a stocurilor de materii prime și a cheltuielilor de capital, potrivit prevederilor din studiul de fezabilitate.
Pentru beneficiarii de credite sau de fonduri nerambursabile contribuția beneficiarului trebuie să fie de cel puțin 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus.
Aportul propriu poate fi constituit din lichidități înregistrate în contul curent al solicitantului și/sau bunuri (terenuri, clădiri, echipamente, software și capital circulant) legate de investiție, care fac parte din planul de finanțare a proiectului (devizul general) cuprins în studiul de fezabilitate, indiferent de momentul și de modul legal al dobândirii acestora, și sunt considerate investiție inițială.
Contribuția beneficiarului de 25% din valoarea proiectului de fezabilitate depus nu poate face obiectul unui alt ajutor de stat.
Împrumutatul va face dovada efectuării plăților privind aportul propriu în condițiile și la termenele prevăzute prin reglementările interne ale băncii sau agenției de credit autorizate privind activitatea de creditare.
Perioada maximă în care creditul acordat trebuie să fie rambursat este:
de 3 ani, în cazul creditelor acordate pentru finanțarea cheltuielilor de capital;
de un an, în cazul creditelor acordate pentru finanțarea stocurilor de materii prime și materiale.
În cadrul termenului de rambursare, la creditul pentru cheltuielile de capital se poate include, la cererea solicitantului de credit, și o perioadă de grație de până la 6 luni.
Creditele și fondurile nerambursabile se acordă în raport cu numărul locurilor de muncă pe care solicitantul se obligă să le creeze, în cuantumul stabilit de lege și cu respectarea art.11 alin.(2) și (3).
Beneficiarii de credite în condiții avantajoase pentru asigurarea producției trebuie să angajeze pe locurile de muncă nou-create numai persoane care nu au avut niciodată un loc de muncă, care și-au pierdut sau care sunt pe cale de a-și pierde locul de muncă.
Dobânda la creditul acordat în temeiul art.86 din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare, va fi de 50% din dobânda de referință stabilită de Banca Națională a României, revizuibilă în conformitate cu nivelul dobânzii de referință comunicat de Banca Națională a României.
În județele în care rata medie anuală a șomajului s-a situat peste rata medie anuală a șomajului pe țară, comunicată de Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă, creditele se acordă, în anul calendaristic următor, cu o dobândă de 25% din dobânda de referință a Băncii Naționale a României.
Beneficiază de credite cu dobânda prevăzută la alin. (2) și persoanele în vârstă de până la 30 de ani, care au statut de student pentru prima dată și care urmează studiile la cursuri de zi la o instituție de învățământ superior de stat ori particular, autorizată sau acreditată în condițiile legii.
Creditele și fondurile nerambursabile acordate vor fi garantate cu garanții reale și personale, astfel încât acestea să acopere valoarea creditului acordat și a dobânzii aferente, respectiv a fondului nerambursabil acordat.
Garantarea se face, în principal, cu obiectele achiziționate din creditul, respectiv fondul nerambursabil acordat, precum și cu alte bunuri și valori care aparțin solicitantului și/sau giranților acestuia, care trebuie să acopere valoarea creditului acordat și a dobânzii aferente, respectiv a fondului nerambursabil acordat.
Bunurile care se constituie ca garanție vor fi asigurate, pe întreagă perioadă de derulare a creditului, respectiv a fondului nerambursabil, la una dintre societățile de asigurare agreate de banca autorizată, respectiv de agenția de credit.
Pentru obținerea unui credit, respectiv a unui fond nerambursabil, acordat din bugetul asigurărilor pentru șomaj, întreprinderile mici și mijlocii și unitățile cooperatiste vor depune la agenția pentru ocuparea forței de muncă județeană sau a municipiului București, pe al cărei teritoriu își au sediul social sau, după caz, reședința, o cerere însoțită de:
contractul de societate sau, după caz, actul constitutiv;
hotărârea judecătorească de autorizare a înființării societății;
statutul societății și, după caz, actele adiționale și/sau acte din care să rezulte că nu s-au operat cereri privind înscrierea de mențiuni la registrul comerțului;
certificatul de înmatriculare la oficiul registrului comerțului sau codul unic de înregistrare;
ultimul bilanț contabil vizat de organul fiscal teritorial;
ultimele 3 balanțe de verificare;
dovada achitării obligațiilor fiscale (certificat de atestare fiscală) și a contribuțiilor la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor pentru șomaj și la bugetul asigurărilor pentru sănătate;
avizul de funcționare eliberat de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor, după caz;
declarație privind litigiile cu terții, cu precizarea motivelor care au condus la situațiile respective;
studiul de fezabilitate al proiectului pentru care se solicită creditul;
graficul creării și ocupării noilor locuri de muncă;
acte care să ateste proprietatea asupra bunurilor aduse în garanție, precum și valoarea acestora;
proiecția fluxului de lichidități pe perioada de creditare;
graficul de rambursare a creditului și aportul beneficiarului la realizarea investiției;
declarație pe propria răspundere că valoarea ajutoarelor de stat de minimis nu depășește 200.000 euro în ultimii 3 ani,
declarație pe propria răspundere privind numărul de salariați și disponibilizările din ultimele 12 luni premergătoare solicitării creditului, conform art. 86 alin.(7) lit.e) din Legea nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare;
alte documente solicitate de bancă sau de agenția de credit.
În cazul solicitării de credite sau de fonduri nerambursabile pentru construcții în vederea realizării ori dezvoltării de noi capacități de producție, pe lângă documentele prezentate la alin. (1) se solicită și următoarele:
acte care să ateste situația juridică a terenului pe care urmează să se realizeze investiția;
autorizația de construire;
autorizația de mediu;
acordurile și avizele legale pentru realizarea investiției.
La solicitarea de credite sau de fonduri nerambursabile pentru începerea activității nu se vor depune documentele prevăzute la alin.(1) lit.e), g) și p).
Persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice și asociațiile familiale vor depune, după caz, pentru obținerea creditelor sau a fondurilor nerambursabile următoarele:
autorizația de funcționare;
codul unic de înregistrare sau codul numeric personal;
declarație specială privind veniturile din activități independente pentru anul în curs;
dispoziția de impunere și declarația de impunere pentru anul expirat;
studiul de fezabilitate;
acte care să ateste proprietatea asupra garanțiilor și valoarea acestora;
aportul beneficiarului la realizarea investiției;
certificatul privind stagiul de cotizare;
declarație pe propria răspundere că valoarea ajutoarelor de stat de minimis nu depășește 200.000 euro în ultimii 3 ani;
graficul creării și ocupării noilor locuri de muncă (pentru asociații familiale) și Convenția privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora ocupate, conform prevederilor Legii nr.76/2002, cu modificările și completările ulterioare;
declarație pe propria răspundere privind litigiile cu terții, cu precizarea motivelor care au condus la situațiile respective;
dovada achitării obligațiilor fiscale (certificat de atestare fiscală);
alte documente, avize sau autorizații specifice domeniului de activitate ori scopului pentru care se solicită creditul sau fondul nerambursabil;
alte documente solicitate de bancă sau de agenția de credit.
Asociațiile familiale și persoanele fizice care desfășoară în mod independent activități economice, care solicită credite sau fonduri nerambursabile pentru începerea activității, nu vor prezenta documentele prevăzute la alin.(4) lit. c), d), i), k) și I).
Pe lângă documentele menționate la alin.(1) sau (4), persoanele prevăzute la art.8 lit.e) vor prezenta și următoarele documente:
certificatul de naștere (în copie);
actul de identitate (în copie);
adeverința eliberată de unitatea de învățământ superior de stat sau particular, autorizată ori acreditată în condițiile legii, la care urmează studiile la cursuri de zi;
declarație pe propria răspundere că nu au mai urmat cursurile altei unități de învățământ superior.
Atunci când, la data finală a bilanțului contabil, o întreprindere depășește sau cade sub impunerile legate de angajați ori plafoanele financiare, prevăzute de Legea nr.346/2004, cu modificările și completările ulterioare, aceasta va avea repercusiuni asupra pierderii sau obținerii de către această întreprindere a statutului de întreprindere mică și mijlocie, doar dacă fenomenul este repetat pe durata a 2 ani financiari consecutivi.
Cererile și documentele prevăzute la art.24 se verifică în cadrul compartimentelor de specialitate ale agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, și, dacă se constată că documentația este completă și că sunt întrunite condițiile legale, vor fi transmise spre avizare comitetelor de credit.
Pentru avizarea acordării de credite se constituie la nivelul județelor și al municipiului București comitete de credit formate din 5 membri, după cum urmează:
președintele și un membru desemnat conform reglementărilor interne ale băncii sau agenției de credit autorizate să acorde creditele;
3 membri din partea agenției pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București: directorul executiv, directorul executiv adjunct economic, șeful compartimentului de creditare sau o persoană din cadrul acestui compartiment care va asigura secretariatul comitetului de credit. Comitetele de credit se întrunesc, după caz, ori de câte ori este necesar, dar cel puțin o dată pe lună, analizează documentația depusă de solicitanții de credite, verifică îndeplinirea de către aceștia a condițiilor de eligibilitate, evaluează eficiența economică și socială a proiectelor prezentate și avizează acordarea creditelor.
În vederea adoptării deciziei de avizare, comitetul de credit poate cere solicitanților orice informații pe care le consideră necesare, iar aceștia din urmă au obligația de a le furniza.
În urma analizei și avizării favorabile de către comitetul de credit documentația este transmisă băncii sau agenției autorizate, pentru analiză, în vederea aprobării și acordării creditului, cel mai târziu a doua zi lucrătoare de la data avizării.
Dacă cererea de credit este respinsă de comitetul de credit, documentația se restituie solicitantului, însoțită de motivația respingerii, semnată de președintele comitetului de credit.
Aprobarea și acordarea fiecărui credit se vor face pe baza unui referat care va fi întocmit de inspectorul de credite al băncii sau al agenției de credit autorizate, desemnat de conducerea băncii. Referatul trebuie să conțină, după caz, fără a fi limitative, următoarele elemente:
datele de identificare a solicitantului: denumirea, adresa sediului social, extrasul din actele constitutive privind obiectul de activitate;
evaluarea capacității solicitantului de a rambursa la scadență ratele de credit și de a plăti dobânda aferentă, pe baza analizei datelor înscrise în situația privind fluxul de lichidități;
informații despre bonitatea solicitantului. În acest scop vor fi calculați, pe baza datelor înscrise în ultimul bilanț contabil și în ultima balanță de verificare, următorii indicatori:
lichiditatea curentă;
solvabilitatea patrimonială;
gradul de acoperire a dobânzii;
rata profitului;
viteza de rotație a activelor circulante.
Modul de calcul al indicatorilor prezentați la alin.(1) lit.c), precum și nivelurile recomandabile ale indicatorilor respectivi sunt în conformitate cu normele interne ale băncii autorizate sau agenției de credit autorizate și ținându-se seama de prevederile legii.
Dacă cererea de credit nu este aprobată de bancă sau de agenția de credit, documentația va fi restituită agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, cu motivația corespunzătoare, pentru a fi înapoiată solicitantului.
Luarea în considerare a deciziilor comitetului de credit în vederea aprobării cererii de acordare a creditului reprezintă o opțiune ce revine exclusiv în sarcina și în responsabilitatea băncii sau agenției de credit autorizate,
Creditele din bugetul asigurărilor pentru șomaj vor fi acordate în lei, pe bază de contract de credit încheiat, în condițiile legii, între bancă, respectiv agenția de credit, și beneficiar, prin care se vor stabili, cel puțin: condițiile de scadență, dobânda, valoarea garanțiilor, clauzele referitoare la nerambursarea la scadență a creditului.
În contractul de credit vor fi menționate și condițiile pe care trebuie să le îndeplinească solicitantul de credit, conform prevederilor Legii nr.76/2002 cu modificările și completările ulterioare, inclusiv obligația de a angaja șomeri pe cel puțin 60% din locurile de muncă nou-create.
Beneficiarul de credit, precum și beneficiarul de fonduri nerambursabile vor încheia un contract privind crearea de noi locuri de muncă, ocuparea și menținerea acestora cu agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene sau a municipiului București, în care sunt trecute atât obligațiile beneficiarului, cât și obligațiile agențiilor și sancțiunile aplicabile în cazul nerespectării obligațiilor.
Modelul contractului prevăzut la alin.(3) este aprobat prin ordin al președintelui Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă.
Agențiile pentru ocuparea forței de muncă județene și a municipiului București vor urmări modul de utilizare a ajutoarelor de stat de minimis acordate, vor dispune măsuri și vor transmite Consiliului Concurenței și Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, în formatul și la periodicitatea solicitate de acestea, toate datele și informațiile necesare pentru monitorizarea ajutoarelor de stat de minimis la nivel național, inclusiv pentru întocmirea rapoartelor și informărilor necesare îndeplinirii obligațiilor României în calitate de stat membru al Uniunii Europene.
Respectarea graficelor de creare de noi locuri de muncă și de încadrare a șomerilor este urmărită de organele de control măsuri active ale agențiilor pentru ocuparea forței de muncă județene, respectiv a municipiului București, care vor constata și sancționa contravențiile, în conformitate cu prevederile Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare.
Nerespectarea obligațiilor asumate de beneficiarul de credite, respectiv de fonduri nerambursabile, potrivit dispozițiilor Legii nr. 76/2002, cu modificările și completările ulterioare, și prezentelor norme metodologice poate atrage rezilierea contractului de credite, respectiv de acordare a fondului nerambursabil.
Beneficiarii de credite acordate în condiții avantajoase din bugetul asigurărilor pentru șomaj pot solicita un nou credit numai după achitarea integrală a creditelor acordate anterior, inclusiv a dobânzilor aferente.
Acordarea din bugetul asigurărilor pentru șomaj de credite în condiții avantajoase și de fonduri nerambursabile se face cu respectarea prevederilor legale în vigoare, precum și a reglementărilor comunitare privind concurența.
Prezentele norme metodologice se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
§4.3. Facilități acordate angajatorilor pentru incadrarea in munca a somerilor
Angajatorii care încadrează în muncă persoane din rândul șomerilor, pe care le mențin în activitate pe o perioadă de cel puțin 6 luni de la data angajării, beneficiază de reducerea sumei reprezentând contribuția de 5% datorată bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Reducerea contribuției se acordă începând din anul fiscal următor, pentru o perioadă de 6 luni, și constă în diminuarea sumei datorate lunar cu 0,5% pentru fiecare procent din ponderea personalului nou-angajat din numărul mediu scriptic de personal încadrat cu contract individual de muncă din anul respectiv.
Angajarea absolvenților
Pentru încadrarea în muncă (pe durată nedeterminată) a absolvenților instituțiilor de învățământ, angajatorii:
vor fi scutiți de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj (aferentă absolvenților încadrați) pe o perioadă de 12 luni. Atenție: Această scutire va fi eliminată începând cu data de 22 octombrie;
vor primi în fiecare lună -pentru fiecare absolvent- timp de un an:
sumă egală cu valoarea indicatorului social de referință (ISR – acesta este de 500 de lei în prezent) în vigoare la data încadrării în muncă – pentru absolvenții ciclului inferior al liceului sau ai școlilor de arte și meserii;
o sumă egală cu de 1,2 ori valoarea ISR-ului în vigoare la data încadrării în muncă – pentru absolvenții de învățământ secundar superior sau învățământ postliceal;
o sumă egală cu de 1,5 ori valoarea ISR-ului în vigoare la data încadrării în muncă – pentru absolvenții de învățământ superior;
vor primi lunar -pentru fiecare absolvent din rândul persoanelor cu handicap- sumele de mai sus pe o perioadă de 18 luni;
vor primi un ajutor financiar egal cu suma aferentă contribuțiilor sociale datorate de pentru absolvenții încadrați dacă mențin raporturile de muncă/serviciu cu aceștia peste termenul de 18 luni (ajutorul financiar e acordat pentru fiecare an de continuare a raporturilor de muncă/serviciu).
Angajarea șomerilor care au peste 45 de ani / a părinților șomeri
Pentru încadrarea în muncă a șomerilor în vârstă de peste 45 de ani sau a părinților șomeri care sunt unici susținători ai familiilor monoparentale, angajatorii:
vor fi scutiți de plata contribuției datorate la bugetul asigurărilor pentru șomaj (aferentă persoanelor încadrate din aceste categorii) pe o perioadă de 12 luni. Atenție: Această scutire va fi eliminată începând cu data de 22 octombrie;
vor primi lunar, pe această perioadă, pentru fiecare persoană angajată, o sumă egală cu valoarea ISR-ului în vigoare, angajatorii fiind obligați să mențină raporturile de muncă/serviciu cel puțin doi ani. Atenție: Obigativitatea menținerii raporturilor de muncă/serviciu va fi de cel puțin 18 luni începând cu data de 22 octombrie.
Angajarea șomerilor apropiați de vârsta de pensionare
Pentru încadrarea în muncă a șomerilor care mai au trei ani până la ieșirea la pensie, angajatorii vor beneficia lunar, pe perioada angajării, până la data îndeplinirii condițiilor respective, de o sumă egală cu valoarea ISR-ului în vigoare.
Angajarea elevilor și studenților pe perioada vacanțelor
În cazul încadrării în muncă a elevilor și studenților aflați în vacanțe, angajatorii vor beneficia de un stimulent financiar lunar de 50% din valoarea ISR-ului pentru fiecare elev/student angajat în baza unui contract individual de muncă pe durată determinată (perioadă egală sau mai mică decât durata vacanței – cu normă întreagă) sau, după caz, cu timp parțial sau a unui contract de muncă temporară (numai dacă durata misiunii de muncă temporară este egală sau mai mică decât durata vacanței).
Angajarea ucenicilor
Pentru încheierea unui contract de ucenicie, angajatorul poate primi lunar (la cerere) o sumă egală cu 60% din valoarea ISR-ului asigurărilor pentru șomaj și stimulării ocuparii forței de muncă în vigoare, pentru acel ucenic, pe perioada derulării contractului. Această sumă va fi dedusă de angajator din contribuția care trebuie virată lunar în contul bugetului asigurărilor pentru șomaj.
Angajarea persoanelor cu handicap
Angajatorii care și-au îndeplinit obligația de a încadra în muncă persoane cu handicap (în raport cu numărul de angajați), dar și angajatorii care nu sunt obligați legal să facă acest lucru, dacă încadrează în muncă pe durată nedeterminată persoane cu handicap și le mențin raporturile de muncă/serviciu cel puțin doi ani vor beneficia de o sumă egală cu valoarea ISR-ului în vigoare.
Angajarea tinerilor în baza contractelor de solidaritate
Angajatorii de inserție care vor încadra în muncă tineri cu risc de marginalizare socială vor fi subvenționați.
Facilități
Dacă vor încadra în muncă șomeri și îi vor menține în activitate pe o perioadă de cel puțin șase luni de la data angajării, suma contribuției datorate bugetului asigurărilor pentru șomaj va fi redusă.
Vor primi o sumă de 50% din cheltuielile cu serviciile de formare profesională organizate pentru un număr de cel mult 20% din personalul propriu angajat
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stimularea Angajatorilor Pentru Incadrarea In Munca a Somerilor (ID: 146967)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.