Stimularea Abilitatilor Civic Cotidiene la Prescolari

=== f55b44bf83514dc81a617c31e0488c167e8e3d1d_305285_1 ===

STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC-COTIDIENE LA PREȘCOLARI

Coordonator:

Candidat:

Educatoare, Cristea Maria Ramona, (Pauna)

Gradinita cu Program Normal Strejnicu

PLOIEȘTI

2017

CUPRINS

ARGUMENT………………………………………………………………………… pag. 5

CAPITOLUL 1: CURRICULUM NAȚIONAL – O ABORDARE ACTUALĂ …………………………………………………………………………………………………………………

CONCEPTE CU EFECTE METODOLOGICE ……………………………………………………………………………………………………………

PRINCIPII, CRITERII, COMPONENTE, FINALITĂȚI …………………………………………………………………………………………………………….

CAPITOLUL 2 : SPECIFICUL EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI …………………………………………………………….………………………. pag.

SCOPUL, SARCINILE SI PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORAL-CIVICE …………………………………………………………………………………. pag.

STADIILE DEZVOLTĂRII PSIHO-MORALE IN COPILĂRIE ………………………………………………………………………………… pag.

METODE SI MIJLOACE DE ÎNVĂȚĂMÂNT FOLOSITE IN EDUCAȚIA MORAL – CIVICĂ LA COPIII PREȘCOLARI ……………………………………………………………………………….. pag.

PROFILUL DE COMPETENȚĂ A EDUCATOAREI IN PREDAREA EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE …………………………………………………………………………………pag

CAPITOLUL 3: IMPORTANȚA ACTIVITĂȚILOR DIN ÎNVĂȚĂMÂNTUL PREȘCOLAR IN STIMULAREA ABILITAȚILOR CIVIC – COTIDIENE A PREȘCOLARILOR…………………………………………………………….. pag.

ROLUL ACTIVITĂȚILOR PE DOMENII EXPERIENȚIALE ÎN STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI ………………………………………………………………………………..

DOMENIUL OM SI SOCIETATE , ACTIVITATE EDUCAȚIONALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ ………………………………………………………………………………………………………..pag

ROLUL ACTIVITĂȚILOR LIBERE SI A ACTIVITĂȚILOR DE DEZVOLTARE PERSONALA ÎN STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI ………………………………………………………………………………..pag

ACTIVITĂȚILE EXTRACURRICULARE ȘI ROLUL LOR ÎN STIMULAREA ABILITĂȚILOR CIVIC – COTIDIENE LA PREȘCOLARI …………………………………………………………………………………

CAPITOLUL 4 : METODOLOGIA CERCETARII ……………………………………………………………………………………. pag.

SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII……………………………………

IPOTEZA CERCETĂRII …………………..……………………………………….

PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI…………………………..

PREZENTAREA METODELOR SI TEHNICILOR DE CERCETARE ……….

PREZENTAREA DATELOR, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII ……………………………………..

CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI …………………………………………………………………………

ANEXE……………………………………………………………………………

BIBLIOGRAFIE……………………………………………………………………

ARGUMENT

MOTTO “Să nu-i educăm pe copiii noștri pentru lumea de azi. Această lume nu va mai exista când ei vor fi mari și nimic nu ne permite să știm cum va fi lumea lor. Atunci să-i invățăm să se adapteze.” (Maria Montessori –”Descoperirea copilului”)

Cand vorbim despre educație, instrucție și despre formarea moral- civică nu trebuie să pierdem din vedere ca orice activitate umană este supusă unei legi suverane: adaptarea individului la mediul social.

J. Piaget definea morala ca formă a conștiinței sociale , care reflectă ansamblul concepțiilor, ideilor și principiilor care călăuzesc si reglementează conduita oamenilor în relațiile sociale și societate. Tot acesta susține că în spațiul existențial al copilului se remarca prezența complementară a două tipuri de morală: Morala heteronomă ,cea în care domin raporturile de constrângere, autoritarism, obligativitați impuse din exterior si Morala autonomă , o morala a cooperarii in care ansamblul regulilor de conviețuire reies din trăirile interioare, din echilibru.

De-a lungul activității didactice am observat că reforma învățământului preșcolar vizează democratizarea sistemului prin: descentralizare, flexibilitate, egalizarea șanselor la educație, diversificarea ofertei pedagogice, îmbunătățirea calității învățământului.

Învățământului preșcolar ii revin sarcini importante în pregătirea copiilor pentru școală, aceasta asigurând în bună măsură eficiența învățământului în prima sa treaptă.

În grădiniță, toate activitățile care se desfășoară împreună cu copiii reprezintă experiențe de învățare pentru copil, pornind de la activitățile integrate (centrate pe anumite obiective și conținuturi), până la momentele de rutină sau tranziție, care consolidează anumite deprinderi, abilități ce contribuie la autonomia copilului, conviețuirea socială, sănătatea, igiena și protecția lui, dar și pot extinde cunoștințele și experiențele acumulate prin activitățile integrate.

Preșcolarul reprezintă o personalitate în devenire, un viitor adult. El trebuie cunoscut și educat în consecință, sprijinit să-și materializeze capacități și să-și formeze aptitudini care să-i servească integrării școlare, profesionale, sociale. Dar, pentru a face ca educația moral- civică a preșcolarilor să aibă randament, ea nu trebuie să se refere la activitățile unui singur individ, ci de ea să profite întreaga colectivitate.

Sarcina noastră, a educatoarelor, este de a forma și de a modela caracterul copiilor din fiecare nouă generație, astfel încat fundamentul personalității viitorului tânăr să fie unul corect și solid.
          Educația preșcolară nu se reduce la pregătirea intelectuală, ci reprezintă mai cu seamă educația simțurilor, a comportării civilizate, a stăpânirii de sine, a voinței, a creativității, a atitudinii pozitive față de semeni si mediul ambiant.

Pedagogia Montessori vede munca în afara școlii și activitățile extracurriculare, din care copilul învață să devină responsabil, independent, ca pe o plăcere, din care-și dezvolte în mod natural instinctul de a ajuta și învăța lucruri noi. Încurajează înclinația copiilor pentru a oferi suport atunci când este nevoie, pentru a deprinde lecții de viață si educaționale importante din ele.

Ținând cont de mulțimea fenomenelor sociale care influențeaza procesul formării și dezvoltării personalității copilului mic este de luat în seama cresterea importanței acțiunilor educative care se realizează în contextul grădiniței.

În concluzie se poate afirma că în toate activitățile pe care le realizăm, urmărim să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să știe ce se cuvine si ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți atât cu ei cât și cu cei din jur. De la simple cunoștințe și fapte de viată să-i determinăm pe copii să aibă atitudini personale participative, să-i învățam că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalti.

CAPITOLUL 1

CURRICULUM NATIONAL – O ABORDARE ACTUALĂ

CONCEPTE CU EFECTE METODOLOGICE

Într-o societate bazată pe cunoaștere, omul contemporan trebuie să manifeste comportamente și atitudini specifice unui set complex de abilități de viață, cotidiene. Competențele-cheie sub formă de cunoștințe, abilități și atitudini adecvate fiecărui context au un rol fundamental în cazul fiecărui individ.

Invățământul românesc actual a preluat cele opt domenii de competență identificate de Recomandarea Parlamentului European și a Consiliului Uniunii Europene privind competențele-cheie din perspectiva învățării pe parcursul întregii vieți (2006/962/EC): Comunicare în limba maternă, Comunicare în limbi străine, Competențe matematice și competențe de bază în științe și tehnologii, Competența digitală, A învăța să înveți, Competențe sociale și civice, Inițiativă și antreprenoriat, Sensibilizare și exprimare culturală.

Competențele – cheie au o prezență explicită și implicită bine precizate în Legea Educației Naționale, ceea ce arată că includerea acestora reprezintă referențialul maxim al procesului educațional.

Art. 4 din LEN precizează că: „Finalitatea principală a educării o reprezintă formarea competențelor (definite ca „un ansamblu multifuncțional și trasferabil de cunoștințe, deprinderi / abilități și aptitudini necesare în situații diferite)”. (LEN Legea nr. 1/2011 Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 18 din 10 ianuarie 2011 )

Toate aceste competențe de regăsesc în Curriculum Național pentru învățământul obligatoriu .

D’Hainaut (1981) atrăgea atenția asupra faptului că “punctul central al curricumurilor trebuie sa fie elevul, nu materia…. și că atunci când se vorbește de conținutul curricumului trebuie să înțelegem ca nu este vorba de enunțări de materii de învățat, ci de scopuri exprimate în termeni de competențe, moduri de a acționa sau de a ști în general ale elevului”

În dictionar curriculum-ul este definit ca “ un curs sau un set complet de cursuri, se serii fixe , de studii prescrise, în cadrul unei unități de învățământ”.

În România noul curriculum îmbina ideile pedagogiei tradiționale cu ideile pedagogiilor alternative din lume și încearcă să se situeze în acord cu tendințele inovatoare în domeniul curriculumului. Astfel putem face cateva remarci cu privire la curriculum care sunt in mod clar evidente:

În primul rând, din perspective etimologiei cuvântului, curriculum reprezintă un traseu, o alergare. De aici rezultă că este un program de activități limitat pe secvențe care conduc la realizarea scopului învațarii de către elevi și profesori.

În al doilea rând, curriculum-ul este în relație cu multe instituții.

Curriculum-ul este planificat și are un scop; activitățile și evenimentele nu sunt luate la întâmplare.

În al patrulea rând el este un concept de valoare neutră și se deosebește de educație.

Conform Institutului de Științe ale Educației (2005) , Curriculumul pentru educația timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani “se fundamentează pe un set de finalități formulate în documentul de politici educaționale … Acest document reprezintă un set de enunțuri care reflectă așteptările privind ceea ce ar trebui copiii să știe și să fie capabili să facă. Aceste așteptări sunt definite pentru a sprijini creșterea și dezvoltarea normală și deplină a copiilor de la naștere până la intrarea în școală.”

Studiile științifice referitoare la efectele educației preșcolare au scos în evidență o serie de elemente importante:

Educația preșcolară are un efect pozitiv asupra abilităților intelectuale și sociale ale copiilor, independent de mediul lor de proveniență.

Educația preșcolară are efecte pozitive asupra viitoarei integrări sociale a adolescentului și adultului.

In educatia prescolara este importanta implicarea activă a familiilor.

Educația este un proces, o acțiune prin care personalitatea umană se formează și se dezvoltă.

Cercetările în domeniu arată că cel mai mare beneficiu al educației prescolare apare în planul non-cognitiv. Au fost identificate multe relații pozitive și semnificative între frecventarea grădiniței și comportamentele centrate pe sarcină, dezvoltarea socio-emoțională, motivația și atitudinile pozitive față de învățare.

Prezentul curriculum pentru educația timpurie a copilului de la naștere până la 6 ani prefigurează patru mari tendințe de schimbare:

“Diversificarea strategiilor de predare-învățare-evaluare, cu accent deosebit pe: Metodele activ-participative, Jocul ca formă fundamentală de activitate în copilăria timpurie și formă de învățare cu importanță decisivă pentru dezvoltarea și educația copilului si Evaluare.

Mediul educațional trebuie să permită dezvoltarea liberă a copilului și să pună în evidență dimensiunea interculturală și pe cea a incluziunii sociale.

Rolul familiei în aplicarea prezentului curriculum este acela de partener.

Curriculumul pentru învățământul preșcolar promovează conceptul de dezvoltare globală a copilului, considerat a fi central în perioada copilăriei timpurii.” (Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, , 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani))

Perspectiva dezvoltării globale a copilului accentuează importanța domeniilor de dezvoltare a copilului, în contextul în care, în societatea de azi, pregătirea copilului pentru școală și pentru viață trebuie să aibă în vedere nu doar competențele academice, ci în aceeași măsură, capacități, deprinderi, atitudini ce țin de dezvoltarea socio-emoțională, dezvoltarea cognitivă, dezvoltarea fizică. Abordarea curriculumului din perspectiva dezvoltării globale vizează cuprinderea tuturor aspectelor importante ale dezvoltării complete a copilului, în acord cu particularitățile sale de vârstă și individuale.

PRINCIPII, CRITERII, COMPONENTE, FINALITĂȚI

Conform Curriculum pentru învățământul preșcolar (2008), din Declarația adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite, la cea de a XXVI-a Sesiune Specială din data de 10 mai 2002, rezultă principiile dupa care se ghidează construirea unui sistem de educație a copiilor din România. Dintre aceste principii, următoarele constituie principalele dupa care se ghidează acest sistem:

• “Interesele superioare ale copiilor trebuie să fie principalul obiectiv pentru toate acțiunile legate de copii.

• Investiția în copii și respectarea drepturilor lor este una dintre modalitățile cele mai eficiente de eradicare a sărăciei.

• Orice copil este născut liber și egal în demnitate și drepturi.

• Copiii trebuie să aibă parte de un start cât mai bun în viață.

• Toți copiii trebuie să aibă acces și să absolve învățământul primar, gratuit, obligatoriu și de bună calitate.

• Copiii și adolescenții sunt cetățeni care dispun de capacitatea de a contribui la construirea unui viitor mai bun pentru toți.

• Realizarea obiectivelor de dezvoltare ale mileniului necesită reînnoirea voinței politice, mobilizarea și alocarea unor resurse suplimentare la nivel național și internațional, avându-se în vedere urgența și gravitatea nevoilor speciale ale copiilor.

• O lume mai bună pentru copii este o lume în care toți copiii se vor putea bucura de anii copilăriei – un timp al jocului și al învățării, când copiii sunt iubiți, respectați și alintați, când drepturile le sunt promovate și protejate, fără nici un fel de discriminare, când siguranța și bunăstarea lor sunt considerate primordiale și când se pot dezvolta în sănătate, pace și demnitate”( (Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, , 2008, Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008).

Experiența românească din ultimii 17 ani in domeniul educatiei oferă argumente care duc la legiferarea conceptului de educație prescolară și formarea de pârghii de acțiune la nivel de sistem educațional.

Una dintre pârghiile de acțiune la nivel de sistem educațional este și programa de studiu care cuprinde toate activitățile existente în interiorul structurii organizaționale a grădiniței de copii, destinate să promoveze și să stimuleze dezvoltarea intelectuală, afectivă, socială și fizică a fiecărui copil în parte și “are în vedere atingerea următoarelor finalități ale educației timpurii (de la naștere la 6/7 ani):

• Dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a personalității copilului, în funcție de ritmul propriu și de trebuințele sale, sprijinind formarea autonomă și creativă a acestuia.

• Dezvoltarea capacității de a interacționa cu alți copii, cu adulții și cu mediul pentru a dobândi cunoștințe, deprinderi, atitudini si conduite noi. Încurajarea explorărilor, exercițiilor, încercărilor si experimentărilor, ca experiențe autonome de învățare;

• Descoperirea, de către fiecare copil, a propriei identități, a autonomiei și dezvoltarea unei imagini de sine pozitive;

• Sprijinirea copilului în achiziționarea de cunoștințe, capacități, deprinderi și atitudini necesare acestuia la intrarea în școală și pe tot parcursul vieții”(Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), 2008).

Prezentul curriculum este structurat pe domenii de dezvoltare, finalitatea educației în perioada preșcolarității fiind dezvoltarea globală a copilului, care urmează să îi asigure un bun start in viață.

Curriculum face referire la următoarele componente: finalitățile, conținuturile, timpul de instruire și sugestii privind strategiile de instruire și de evaluare pe cele două niveluri de vârstă (3-5 ani și 5-6/7 ani).

Domeniile experiențiale sunt adevărate „câmpuri cognitive integrate” (L.Vlăsceanu) care transced granițele dintre discipline și care, în contextul dat de prezentul curriculum, se întâlnesc cu domeniile tradiționale de dezvoltare a copilului, respectiv: domeniul psihomotric, domeniul limbajului, domeniul socio-emoțional, domeniul cognitiv.

Domeniile experiențiale cu care se operează în cadrul curriculumului pentru învățământul preșcolar sunt: Domeniul estetic și creativ, Domeniul om și societate, Domeniul limbă și comunicare, Domeniul științe si Domeniul psiho-motric.

Domeniul estetic și creativ – acoperă abilitățile de a răspunde emoțional și intelectual la experiențe perceptive, sensibilitatea față de diferitele niveluri de manifestare a calității, aprecierea frumosului și a adecvării la scop sau utilizare.

Domeniul om și societate – include omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele

Domeniul limbă și comunicare – acoperă stăpânirea exprimării orale și scrise, ca și abilitatea de a înțelege comunicarea verbală și scrisă.

Domeniul științe – include atât abordarea domeniului matematic prin intermediul experiențelor practice cât și înțelegerea naturii, ca fiind modificabilă de ființele umane cu care se află în interacțiune.

Domeniul psiho-motric acoperă coordonarea și controlul mișcărilor corporale, mobilitatea generală și rezistența fizică, abilitățile motorii și de manipulare de finețe, ca și elemente de cunoaștere, legate mai ales de anatomia și fiziologia omului.

CAPITOLUL 2

SPECIFICUL EDUCAȚIEI MORAL – CIVICE LA PREȘCOLARI

SCOPUL, SARCINILE ȘI PRINCIPIILE EDUCAȚIEI MORAL-CIVICE

Pentru Platon educația ar fi „arta de a forma bunele deprinderi sau de a dezvolta aptitudinile native pentru virtute ale acelora care dispun de ele” (http://asociatia-platon.ro/Despre-Platon.php#.WAyPevmLTcc).

Aristotel consideră că educația „trebuie să fie un obiect al supravegherii publice, iar nu particulare”( https://1cartepesaptamana.ro/40-de-citate-despre-educatie/), în consecință ea trebuie să pregătească viitorii cetățeni.

Educația devine un proces de formare și sensibilizare a copiilor, tinerilor pentru participare la abordarea și soluționarea problemelor cu care omenirea este și va fi confruntată. Noile educații sunt: educația intelectuală, moral-civică, religioasă, estetică, educația fizică, profesională, ecologică, democrație și toleranță, pentru participare, pentru sănătate, casnică modernă, interculturală, pentru timpul liber, umanistă, muncii, disciplinei conștiente, tehnologică, igienico-sanitare, sexuală, economică, permanentă, integrată.

Educația moral-civică este o componentă complexă a educației deoarece ea se realizează la nivelul tuturor formelor educației : formal, nonformal, informal, curricular, extracurricular, etc.

„Educația moral-civică este o componentă a educației în legatură cu care se poartă unele discutii controversate. Unii autori se pronuntă în favoarea formulării de educație moral-civică, în timp ce alții abordează separat educația morală si separat educația civică” (Marin C. Călin, 2001, Filosofia educației,ed.Aramis, Bucuresti.). Moralitatea și civismul sunt două dimensiuni fundamentale ale unei personalitați armonioase, autentice și integrale.

„Educația moral-civică corespunde necesitații de a le forma copiilor o conduită bazată pe cunoașterea cotidiană a regulilor vieții sociale, democratice într-un stat de drept. Educația moral-civică urmarește inițierea copiilor în practicarea unui comportament activ și responsabil, capabil de toleranța și respect față de sine și de ceilalți, conștient de drepturi și de datorii, liber și deschis spre alte culturi” (după Revista învățământului preșcolar ,Nr. 3-4/1997, pag.110).

Educația moral-civică este realizată în grădinițe prin activități precum educația pentru societate (D.O.S.) dar și prin celelalte activitați instructiv-educative din domeniile experiențiale, activitățile liber alese și activitățile de dezvoltare personală. Specificul educației moral-civice este determinat de particularitățile de conținut a moralei ca fenomen social și de condițiile psiho-sociale implicate în realizarea ei. Vârsta preșcolară reprezintă etapa formării deprinderilor (abilitaților) elementare de comportament care, cu timpul prin stimulare din interior și stabilizare, vor deveni trăsături ale personalității sale morale.

O coordonată importantă a formării personalității o constituie educația moral-civică care se manifestă printr-un anumit fel de a acționa, de a gândi, de a se comporta.

Educația morală este un proces complex și neîntrerupt care trebuie început de la cea mai fragedă vârstă, când copilul, imitând își formează deprinderi (abilitati) de comportare civilizată. La aceasta vârstă se formează cu ușurintă automatisme ce stau la baza deprinderilor de comportare (deprinderea de a mulțumi atunci când primește ceva, deprinderea de a saluta, deprinderea de a asculta pe ceilalți când vorbesc, fără a-i întrerupe).

Scopul educației moral-civice constă în formarea individului ca subiect moral, care simte, gandește și acționează în spiritul cerințelor și exigențelor moralei sociale, ca bun cetațean, cu un comportament civic angajant. „Scopul educației moral-civice la vârsta preșcolară constă în formarea bazelor conștiinței și a conduitei morale a copilului , în conformitate cu cerințele societății si cu nivelul de dezvoltare al vârstei” (F.Andreescu, M. Beținițchi Țurcaș, E.Chircev, M. Taiban, F. Balașa, E.Varzari, 1976, Pedagogia preșcolara- Manual pentru liceele pedagogice de educatoare, ed Didactică si Pedagogică, București, pag.155).

Din scopul educației moral-civice reies principalele sarcini: formarea conștiinței moral-civice și formarea conduitei morale și civice. În realitate, profilul moral-civic al subiectului se dezvolta simultan pe ambele laturi, presupunând deopotriva informație și acțiune, sentimente, convingeri-fapte.

Formarea conștiinței moral-civice. Conștiința moral-civică este constituita dintr-un sistem de valori, norme, reguli morale și de cunoștințe privind valorile, legile, normele ce reglementează relațiile individului cu societatea, instituțiile statului și cu semenii, precum și dintr-un ansamblu de trăiri față de acestea. Privită din punct de vedere psihologic, conștiința moral-civică include trei componente: cognitivă, afectivă și volitivă.

Formarea conduitei morale și civice. Conduita morală și civică reprezintă exteriorizarea, obiectivarea conștiinței moral-civice în fapte și acțiuni adecvate diverselor situații concrete în care se află persoana. Conștiința include elementele subiective, lăuntrice care indică modul în care trebuie sa se comporte individul, în timp ce conduita se referă efectiv la modul în care se comportă, la faptele morale, la atitudinile civice reale. Unii autori consideră conduita moral-civică o obiectivare a conștiinței în fapte și acțiuni în relațiile morale practice ale individului (http://www.slideshare.net/dorinabudurin7/46192899-educatiamorala) .

Procesul educației moral-civice se conduce după câteva principii care își au originea în esența educației. Principiile reprezintă cerințe fundamentale cu privire la organizarea și desfașurarea educației. “Principiile educației moral-civice la copilul preșcolar sunt:

Educația morală a copilului prin grupul social din care face parte și în beneficiul acestuia.

Caracterul activ al educației moral civice și sociale

Coroborarea respectului cu exigența în educația moral-civică a copilului preșcolar și a școlarului mic

Fructificarea aspectelor pozitive ale personalității copilului

Respectarea particularităților de varstă și individuale

Unitate, continuitate, consecvență” (http://www.bpsoroca.md/pdf/pedagogia%20prescolara1.pdf)

Educația moral-civică trebuie să pornească de la universul de viață al copilului și al mediului din care provine, de la fapte și situații concrete de viață, cunoscute de copii sau prezentate de educatoare, totdeauna însă accesibile înțelegerii lor.

Prin introducerea educației moral-civice în învățământul preșcolar se urmărește să-i facem pe copii să deosebească binele de rău, să sție ce se cuvine și ce nu se cuvine să facă, să fie toleranți, atât cu ei cât și cu cei din jur. De la simple cunoștințe și fapte de viață să-i determinăm pe copii, să aibă atitudini personale participative, să-i învățăm că nu pot să trăiască singuri ci numai împreună cu ceilalți.

" Educația nu îl creează pe om, ea îl ajută să se creeze ". Debesse

TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOSOCIAL ȘI MORAL

Un aspect important al dezvoltarii copilului il constituie dezvoltarea rationamentului moral. Toate stadiile sau nivelurile constituirii rationamentului moral sunt deschise achizitiei individuale.

Cele mai cunoscute teorii asupra dezvoltarii psihosociale și morale in copilarie apartin lui J. Piaget, L. Kohlberg, E. H. Erikson.

Teoria lui Piaget asupra dezvoltarii morale

Piaget, analizând cum înțeleg copiii regula, corectitudinea și incorectitudinea, intoleranța, minciuna, înșelăciunea, eroarea, limita de toleranță, normele de sancționare adoptate de adulți, permisivitatea față de cei mai mici, egali și cei mai mari, ideea de justiție, de egalitate față de evaluarea vinovăției, a evidențiat mecanismele diverse prin care se formează atitudinile copiilor și formele de evaluare prin punerea în acțiune a unor “acceptori morali”. Psihologul elvețian a diferențiat două tipuri de morală dezvoltate în educația copilului: una rezultată din raporturi de constrângere, autoritarism, obligativități severe impuse din exterior și o morală rezultată din cooperare, în care majoritatea regulilor au la bază sentimentul interiorizat al datoriei, bazat pe cooperare și respect reciproc.

“Interiorizarea valorilor morale parcurge conform concepției lui Piaget trei stadii:

stadiul moralei eteronome (morala ascultării) până la 7 – 8 ani;

stadiul autonomiei morale de la 7 – 8 ani până la 12 ani, când elevul este capabil să interiorizeze normele morale;

stadiul conștiinței morale, între 12 – 18 ani, caracterizat prin formarea de convingeri, judecăți și idealuri morale “(H. Rudolph Schaffer, 2005, Introducere in psihologia copilului, ed. ASCR, Cluj, pag 167- 181).

Din analiza acestor stadii rezultă modul de trecere de la morala eteronomă (prin interiorizarea valorilor morale) la morala autonomă.

Vârsta, nivelul de inteligență, mediul familial și școlar, microgrupul de apartenență sunt factori care contribuie la dezvoltarea morală.

Desfășurarea acțiunii educative nu se poate rezuma doar la informații și cunoștințe, ci sunt necesare și o atmosferă afectivă favorabilă derulării procesului de sensibilizare la valorile morale, civice, juridice, precum și angajarea preșcolarilor și elevilor în acte manifeste și elemente de ideo-motricitate, apte să se transforme în deprinderi și obișnuințe.

Stadiile dezvoltării personalității morale ale lui Kohlberg

O alta teorie a dezvoltarii morale a fost avansata de catre Kohlberg in 1963. Conform lui Hayes, N. și Orrell,S. (2003) dezvoltarea morala descrisa de teoria lui Kohlberg se bazeaza pe procesele de gandire evidentiate de raspunsurile la dilemele sale, și cuprinde trei etape in dezvoltarea morala, fiecare avand doua nivelui distincte.

Prima etapa este cea premorala care  este caracteristica copiilor intre 4 și 10 ani. Acestia actioneaza potrivit mecanismelor de control externe. Copiii respecta regulile pentru a evita pedeapsa sau pentru a primi recompensa. Ignora motivele unei actiuni și se concentraza asupra formei sale fizice sau asupra consecintelor ei . Ei se conformeaza regulilor in virtutea interesului personal și a luarii in calcul a ceea ce pot face altii pentru ei.

A doua etapa este cea a  moralitatii conventionale (moralitatea conformarii cu rolul social)și este caracteristica copiilor in varsta de 10-13 ani sau mai mult. Ii preocupa sa fie buni, sa le faca altora pe plac și sa mentina ordinea sociala.

A treia etapa este a moralitatii postconventionale (moralitatea principiilor morale autonome) este atins la inceputul adolescentei, sau abia la varsta de adult tanar, sau niciodata.

In teoria lui Kohlberg, stadiul de dezvoltare morala este indicat de rationamentul aflat la baza raspunsului unei persoane la o dilema morala, și nu de raspunsul in șine.

Teoria dezvoltarii psihosociale – E.H. Erickson

In teoria lui Erickson conflictele cu care se confrunta individul și care trebuie rezolvate in vederea dezvoltarii unei personalitati sanatoase sunt centrate pe relatiile individului cu alti membrii ai societatii. E. H. Erikson stabilește opt stadii ale dezvoltării personalității, în funcție de o însușire dominantă, rezultată din tipul de relații pe care le stabilește individul și de criza majoră pe care trebuie să o rezolve. „Stadiile lui Erickson sunt:

– Sugarul (0-1 an) -Sentimentul de încredere versus neincredere

– Prima copilărie (1-2 ani)- Sentimentul autonomiei/dependenta

– Vârsta jocului (3-5 ani) – Tendința de a avea inițiativa/retragere

– Vârsta școlară (până la pubertate: 6-10/12 ani) – Sârguință și pricepere/inferioritate

– Adolescența – Identitatea personala/ confuzie

– Tanarul adult – Intimitate/ izolare

– Adultul – Realizare/ rutina

– Batranetea – integritate/ disperare” (Psihologia educației, Laura Goran, ed. Fundatiei ROMANIA DE MAINE, Bucuresti, 2014, pag.50).

Din teoria lui Erickson se poate observa ca dezvoltarea Eului continua toata viata și ca fiecare varsta se confrunta cu propriul set de conflicte.

Ceea ce îi apropie pe Piaget și Kohlberg este perspectiva teoretică și metodologică. Diferenta dintre cei doi ar fi că Piaget a fost interesat mai ales de geneza judecății morale, în timp ce Kohlberg s-a ambiționat să urmărească traseul acesteia pe tot parcursul vieții. Erikson, la rândul său preia contribuțiile celor doi, combinându-le într-o manieră care generalizează totul la nivelul stadiilor evoluției umane.

METODE ȘI MIJLOACE DE INVATAMANT FOLOȘITE IN EDUCATIA MORAL – CIVICA

Scopul și sarcinile educației morale se realizeaza printr-un ansamblu de metode și mijloace care se aplica in mod diferentiat in functie de particularitatile dezvoltarii prescolarilor și de specificul activitatii in gradinita.

Principalele metode ale educației moral civice sunt: exemplul, exercițiul, convorbirea pe teme date, aprobarea și dezaprobarea. Utilizarea acestor metode cere tact și măiestrie pedagogic din parte educatorului.

Exemplul se bazeaza pe intuirea unor modele ce intruchipeaza fapte sau actiuni morale. Aceasta metoda este cea mai eficienta. Prin caracterul sau viu și concret exemplul se adreseaza deopotriva simturilor, gandirii și sentimentelor, avand a mare putere de influentare și de convingere.

Exemplul are două fațete:

ca metodă a educației formale care îmbracă forma exemplificații. Pentru a fi înțelese exemplele la vârsta preșcolară trebuie să fie exemplificate printr-o situație concretă, intuibilă de către copil. Se exemplifică astfel, de preferință în context ludic, normele de salut, de comportare civilizată în diferite contexte sociale. Acestea sunt exemplificări explicite. Comportamentele eroilor din basme, trăsăturile lor de caracter sunt exemple concrete implicite, de mare folos educațional.

ca mod de influențare informală a conduitei copiilor. La varsta prescolara modelul este preluat fara nici o prelucrare și filtrare interna sau se face o selectie a modelelor bazata pe aspecte exterioare și mai putin pe valoarea comportamentului. El are tendința să acționeze nu atât în direcția sfatului educatorului, ci în aceea a modelului oferit de acesta. De aceea, responsabilitatea morală a educatorului este imensă. Treptat se elaboreaza criterii tot mai solide care permit prescolarului sa diferentieze exemplele pozitive de cele negative.

Exercitiul consta in executarea sistematica și repetata a unor fapte și actiuni, in conditii relativ identice, cu scopul formarii deprinderilor și obisnuintelor de comportare morala, al constituirii și fixarii trasaturilor volitive și de caracter, a conduitei morale, a relatiilor morale practice. „Exercițiul are o pondere mare în dezvoltare dimensiunii moral-civice la vârsta preșcolară. El trebuie integrat în context ludic pentru a împrumuta motivația intrinsecă de la acesta. Constă în repetarea în diferite contexte special create, sau în practica zilnică a unor comportamente conforme normelor și valorilor morale și civice, în scopul formării și dezvoltării unor deprinderi optime de comportare. Gama exercițiilor este diversificată:

exerciții în legătură cu anumite acțiuni implicate de viața cotidiană

exerciții în legătură cu formarea unor deprinderi de muncă / exerciții organizate în cadrul jocului.” ( http://www.bp-soroca.md/pdf/pedagogia%20prescolara1.pdf).

Metoda exercitiului presupune doua momente principale: formularea cerintelor și exersarea propriu-zisa. Intreaga activitate din gradinita este o exersare organizata și dirijata ce urmareste in principal formarea conduitei moral – civice și sa conduca la autonomia și libertatea personalitatii.’’Metoda poate fi folosita cu succes și in procesul de autoeducatie. Pentru a-și indeplini scopul, exersarea trebuie sa fie urmarita de educatoare in cele mai mici detalii pentru ca numai astfel favorizeaza formarea unor deprinderi și obisnuinte corecte de comportare morala și civica.’’ (https://crpbrasov.files.wordpress.com/2010/03/ed-civica-și-netodica-idcopy.doc ,pag 90)

Convorbirea este un dialog intre educatoare și prescolari prin care se urmareste clarificarea cunostintelor morale și declansarea de stari afective corespunzatoare. Se poate aborda sub forma unor convorbiri pe o temă dată, ca de exemplu :”Ce mi-a plăcut mai mult în excursie /la serbare/ în vizită la..?", "Cum trebuie să ne purtăm cu animalele/ cu pomii ?” , “Cum ne comportam acasă/ la grădiniță etc?" “Convorbirea îi conduce pe copii, pe baza dialogului dezvoltat, la analizarea unor aspecte de relaționare a copilului la colectivitate sau la spațiul de apartenență (de exemplu, identificarea conduitei, a comportamentelor acceptate în societate, a trăirilor personale în raport cu grupurile de apartenență, a unor elemente specifice spațiului de apartenență). Ii lamureste pe elevi asupra motivatiei in comportamentul corect sau greșit, de a stimula preocuparile lor pentru aprecierea obiectiva a comportamentului celor din jur și a propriilor convingeri și fapte.” (https://crpbrasov.files.wordpress.com/2010/03/ed-civica-și-netodica-idcopy.doc ,pag 89)

Abordate corect metodic, cu măiestrie și tact. cu respectarea particularităților psihologice ale vârstei, convorbirile morale pot stimula comunicarea dintre copil și educatoare, pot deschide porți colaborării între copii .

Aprobarea (recompensa) este forma aprecierii favorabile. Ea consta in acceptarea și recunoasterea rezultatelor comportarii morale a prescolarilor, confirmarea concordantei lor cu exigentele stabilite. Aprobarea se realizeaza prin mai multe procedee: acordul (un zambet, un gest, o privire, sau cu ajutorul unei expresii "bine", "sunt multumit”etc.), evidentierea , recompensa.

Eficienta educativa a aprobarii depinde de respectarea cerintelor pedagogice in aplicarea ei: obiectivitatea aprecierii, atragerea și obtinerea adeziunii colectivului grupei in vederea stabilirii și acordarii recompenselor, folosirea unui repertoriu cat mai larg și diferentiat de recompense pe forme de activitate.

Dezaprobarea reprezinta forma negativa a intaririi, de respingere a unor fapte și manifestari ce vin in contradictie cu anumite cerinte morale. Exprimand nemultumirea educatorului fata de modul de indeplinire a cerintelor, dezaprobarea declanseaza trairi afective negative (rușine, culpabilitate, sentimentul vinovatiei, disconfort moral), care ii determina pe copii sa evite repetarea greselilor respective sau a altora similare. Procedeele prin care se realizeaza dezaprobarea sunt foarte variate: dezacordul prin care se exprima nemultumirea fata de modul in care au fost respectate cerintele (un gest, o privire, sau cu ajutorul limbajului), observatia ( individual sau in fata colectivului), avertismentul, pedeapsa .

Dezaprobarea folosita în exces poate avea efecte negative, dar. în aceeași măsură poate dăuna și neglijarea ei. Se impune un echilibru între aprobare și dezaprobare ca metode conexe utilizate de către educatoare. „Aplicarea dezaprobarii se bazeaza pe trebuintele fiecarui copil de a ocupa in colectiv un statut favorabil, de a se bucura de stima și apreciere, pozitie ce poate fi afectata in cazul unor sanctiuni, atitudini care pot atrage pedeapsa. Pentru ca dezaprobarea sa declanseze tendinta și hotararea de corectare (indreptare) se impun respectate anumite cerinte pedagogice: obiectivitate și echitate , antrenarea grupei in stabilirea și acordarea formelor de dezaprobare, statornicirea” (https://crpbrasov.files.wordpress.com/2010/03/ed-civica-și-netodica-idcopy.doc ,pag 89). Educatorul va manifesta mult tact in aplicarea dezaprobarii.

Alte metode didactice recomandate includ îndeosebi:

Invățarea prin descoperire realizată în contexte familiare copilului (de exemplu, prin utilizarea unor imagini din povestiri sau din viața reală care ilustrează reguli de politețe, reguli de igienă, comportamente moral-civice, asumarea de roluri/responsabilități în cadrul grupurilor).

Studiul de caz care valorifică experiența personală a copiilor în analizarea unor situații reale sau imaginare (de exemplu, analizarea urmărilor comportamentului propriu asupra propriei persoane și asupra celorlalți);

Jocul de rol bazat pe empatie, vizând: formarea și exersarea unor deprinderi de conduită civilizată; dezvoltarea capacităților cognitive, afective și volitive ale copiilor; asimilarea unor modele de relații interpersonale, manifestarea creativității (de exemplu, jocuri de rol în grupurile de apartenență, cu tema: Cum mă comport la gradinita?/cu ceilalți copii din grupa/pe stradă?).(Programa școlară pentru disciplina EDUCAȚIE PENTRU SOCIETATE, Proiect propus pentru dezbatere, Februarie 2012) ????????

Dramatizarea care, prin transpunerea scenică a conținutului unor povestiri (de exemplu, Povestea ursului cafeniu de Vladimir Colin) sau a unor fapte de viață, adaptate la particularitățile de vârstă ale elevilor, creează situații noi și concrete de învățare, prin posibilitatea abordării lor într-o manieră personală, a utilizării unor elemente de creativitate artistica.

Jocul didactic (de exemplu, „Vrei să fii prietenul meu?”) valorifică rolul pe care jocul îl are în viața copilului, îmbinând elementele ludice cu cele educative, pe fondul unor stări emoționale complexe (de exemplu, jocul didactic facilitează învățarea și exersarea a variate conduite/comportamente, manifestarea personalității copilului).

Povestirea morala. Consta in relatarea, prezentarea intr-o forma atractiva a unor intamplari și fapte reale sau imaginare cu semnificatii morale, cu scopul de a-i ajuta pe copii sa desprinda concluzii, invataminte cu privire la propria lor comportare. Pentru a fi eficienta, continutul trebuie sa fie viu, emotionant, prezentat intr-un limbaj plastic, sa se utilizeze diverse procedee artistice, retorice, dramatice, sa fie ilustrat cu material intuitiv, pentru a produce asupra copiilor o vie impreșie și a genera puternice trairi afective.

Aplicarea acestor metode are rolul de a facilita exersarea componentelor cognitive, valorice și acționale ale normelor de conduită, ale comportamentului moral-civic și ale cooperării în grup. Valoarea formativă a metodelor menționate poate fi sporită de aspecte așa cum sunt: utilizarea suporturilor intuitive; audiții muzicale cu tematică specifică (de exemplu, „Un copil politicos”); ilustrarea prin proverbe a unor comportamente acceptate în societate (de exemplu, „Ce ție nu-ți place altuia nu-i face”); realizarea unor discuții urmate de exerciții de reflecție personală (de exemplu, exercițiu cu tema „Fapte bune, fapte rele”, urmat de răspunsuri la întrebările „Ce este o faptă bună/rea?”); valorificarea efectelor benefice ale conduitei ludice.

De asemenea, este necesar ca strategiile de lucru cu copiii să țină seama de experiența lor la această vârstă și să permită valorizarea pozitivă a acestei experiențe.

PROFILUL DE COMPETENȚĂ A EDUCATOAREI IN PREDAREA EDUCAȚIEI MORAL-CIVICE

Educația morală trebuie să se desfășoare în acord cu evoluția morală a individului și cu creșterea exigențelor comunității, într-o concordanță deplină.

Formarea unui comportament moral – civic pretinde o metodologie și o strategie complexă variată, dinamică și adecvată numeroaselor componente care trebuie formate și dezvoltate. Domeniul educației moral – civice este delicat și de aceea cere competență și artă pentru a soluționa numeroasele probleme pe care le ridică formarea profilului moral al unui copil.O dificultate reprezinta integrarea metodelor și procedeelor utilizate în acest proces într-un sistem, articularea lor într-o metodologie flexibilă, adaptabile diverselor situații în care se găsește educatorul și prescolarul. Abilitatea și măiestria educatoarei îl vor ajuta să adapteze fiecare procedeu sau metodă la specificul situației pe care o are de rezolvat.

Educatoarea nu va uita niciun moment că această bogată metodologie va trebui să fie permanent însoțită de exemplul său personal, de atitudinea ireproșabilă din punct de vedere moral și civic în toate împrejurările. Uneori valoarea și eficiența unei metode este consolidată sau slăbită tocmai de această atitudine personală a educatorului. Petre Țuțea spunea ca „elitele morale sunt mai presus decât cele intelectuale” (http://www.citatepedia.ro/index.php?id=99688).

“Educatorul are calitatea ontologica de subiect al educației care initiaza activitatea de educatie prin statutul sau existential ,sustinut comunitatar și profesional” (coord. Sorin Cristea, Filip Stanciu, 2010, Fundamentele educației,Universitatea Europei de Sud-Est LUMINA,ed. Pro Universitaria, pag140).

Psihopedagogul Jerome Bruner considera ca profesorul nu este numai un simplu transmitator de informatii , ci și un model. Astfel, “daca și profesorul invata predarea dobandeste o noua calitate” (Ibidem, pag.27).

Rene Hubert, pedagog francez afirma ca “educatorul , prin gandirea sa trebuie sa fie inainte de toate un model viu de metodologie”. In cadrul procasului educativ, “profesorul trebuie sa-și pastreze constant convingerea ca el este pentru copii exemplul viu avut mereu sub ochi”(Poenaru Romeo, 1997, Profesorul un manual dotat cu sentimente, Editura Danubius, Bucuresti, pag.69-70).

Calitatile și trasaturile de personalitate necesare unei educatoare sunt: sensibilitatea fata de copii; responsabilitatea sociala;  constiinciozitate, simtul datorie; empatie; optimism pedagogic; sociabilitate și temperament puternic echilibrat, mobil, dar și calm, linistit, amobil, rabdator.

„Tactul pedagogic este una dintre componentele cele mai importante ale maestriei pedagogice. Tactul pedagogic este acea calitate a educatoarei de a reactiona, de a interveni in toate imprejurimile prin cele mai importante procedee și metode”( F.Andreescu, M.Bernitchi, E. Chircev, M. Taiban, 1976, Pedagogia prescolara-Manual pentru liceele pedagogice de educatoare,Editura Didactica și Pedagogica,Bucuresti, , pag.244).

„Educatoarea trebuie sa-și iubeasca profesiunea și pe copii”(Ibidem, pag.245). Aceasta este o necesitate in munca complexa de educatie pe care o desfasoara un cadru didactic.

Educatoarea este responsabila pentru management și calitatea acestuia. Un manager eficient va crea și va mentine menține un mediu de invățare adecvat in care prescolarii să participe cu entuziasm și in mod activ la activități.

Educatoarea este model pentru prescolari, inspirand onestitate, cinste față de semeni.

Relația educatoare-prescolar trebuie să fie o relație democratică. Educatoarea are rol de organizator, indrumător, consilier, participant, manager al procesului educațional. Relațile educator-educat sunt deschise, bazate pe sprijin reciproc, pe dialog constructiv și pe cooperare. Se renunță la control, punandu-se accent pe proces.

Toate aceste calitati morale sunt indispensabile unei educatoare, sunt hotaratoare in reusita muncii cu prescolarii, “deoarece nu li se pot forma copiilor insușiri pe care cei care ii educa nu le au”( Ibidem, pag.246).

Consider ca cea mai de preț insușire a educatoarei este aceea de a iubi necondiționat copilul,de a-l considera o “binecuvantare” pentru viata sa, de a fi flexibila, ințeleapta, blanda, duioasa. Dupa cum spunea Simion Mehedinti, “numai un iubitor de copii poate fi un bun dascăl”.

CAPITOLUL III

IMPORTANTA ACTIVITATILOR DIN INVATAMANTUL PRESCOLAR IN STIMULAREA ABILITATILOR CIVIC – COTIDIENE A PRESCOLARILOR

ROLUL ACTIVITATILOR PE DOMENII EXPERIENTIALE IN STIMULAREA ABILITATILOR CIVIC – COTIDIENE LA PRESCOLARI

Activitățile pe domenii experiențiale sunt activități integrate sau pe discipline desfășurate cu copiii in cadrul unor proiecte planificate in funcție de temele mari propuse de curriculum, precum și de nivelul de vârsta și de nevoile și interesele copiilor din grupă.

Domeniile experiențiale sunt: Domeniul limbă și comunicare (DLC), Domeniul științe (DS), Domeniul om și societate (DOS), Domeniul estetic și creativ (DEC) și Domeniul psihomotric (DPM).

Dincolo de conținutul Domeniului limbă și comunicare, cele legate de educarea limbajului, unele dintre conținuturile abordate au valențe în planul educației civic-cotidiene. Preșcolarii își însușesc expresiile exprimării politicoase, ale salutului corect, își educă expresivitatea limbajului cu efecte asupra conduitei morale.

Un rol in formarea copiilor îl au poveștile , povestirile, miturile, basmele și poeziile. Felul cum sunt povestite sau lecturate analiza lor , duce la formarea unor sentimente positive sau negative. Copiii își aleg modele, învață să învingă obstacole.

Prin literatură, copilul cunoaște adevărul despre lume și viață, formându-și în acest mod concepții care duc la dezvoltarea armonioasă a personalității sale.

Prin mesajul transmis și însușit de copil, literatura dezvoltă sentimente de dragoste față de natură, patrie, de respect față de tradițiile poporului nostru, față de lupta lui pentru libertate. Ascultând povestirile cu caracter istoric, ( mai ales din ciclul Povestiri istorice pentru copii de Dumitru Almas), copiii cunosc istoria neamului nostru de la începuturi până în prezent și au sentimentul de apartenență la acest neam viteaz, care de-a lungul secolelor a luptat cu neobosit curaj pentru păstrarea identității sale naționale. Deci, literatura pentru copii dezvoltă sentimente morale și patriotice ( umanism, curaj, dragoste, admirație), dar și dorința de a-și păstra asemenea străbunilor lor libertatea, de a apara neamul și limba cărora le aparțin.

Prin folosirea basmului din literatura pentru copii, aceștia dobândesc reprezentări premergătoare asimilării noțiunilor morale de bine-rău, drept-nedrept, cinstit-necinstit, harnic-leneș, curaj-lașitate, sau își însușesc deprinderi de comportare civilizată, care îi vor ajută să se integreze cu succes în colectivitate.

În basme am văzut că sunt întâlnite și personaje negative. Copiii vor analiza însușirile acestora în același mod. În plus, educatoarea îi va ajuta să aibă o atitudine critică față de ele, să explice de ce nu e justă comportarea unui personaj sau a altuia.

Cu ajutorul basmelor și al poveștilor educatoarea poate să dezvolte la copii cele mai frumoase calități ale omului : curajul, cinstea, perseverensa și dârzenia în atingerea scopului propus, hărnicia, modestia, respectarea cuvântului dat, spiritul de dreptate, prietenia, etc. Poveștile pot fi socotite adevărate bijuterii educative populare, având o compoziție simplă, acțiune concentrată, și o profundă învățătură morală. Sunt mult gustate și ușor înțelese de copiii preșcolari.

În unele povești sunt biciuite defectele omenești. Analizându-le se formează la preșcolari anumite convingeri în ceea ce privește atitudinea lor față de muncă, în ceea ce privește cinstea și dreptatea. De exemplu, în povestea" Fata moșului și fata babei" de Ion Creangă, iese în evidență deosebirea dintre oamenii cinstiți , muncitori, și cei leneși, hrăpăreți. Fata moșului constituie pentru elevi un exemplu bun de urmat, iar fata babei un obiect al disprețului lor. În special, în poveștile cu animale, sunt prezente astfel de teme morale, deoarece cu ajutorul animalelor sunt prezentate diferite trăsături de caracter omenești . Morala din poveste reiese limpede din caracterele acestor eroi, și din acțiune, nu din sentințe morale. Pentru aceasta poveștile create de popor au o imensă influență educativă asupra elevilor.

Povestile, povestirile, povestile create" Prietenul meu" , "Scrisoare de la mare", "Nuielusa de alun" etc. contribuie la precizarea locului in familie , gradinita , in grupurile de copii , intelegand sarcinile și drepturile pe care la au.

Pentru copii lectura Poveștii unui om leneș, de Ion Creanga are o deosebită valoare morală, ei fiind de acord cu pedeapsa acestuia, dar, în același timp, apreciind munca și hărnicia- calități care arată valoarea omului.

Povestea Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă, este construită pe un motiv întâlnit și în basmele populare și anume motivul fetei bune oropsită de mama vitregă. Autorul scoate în evidență antiteza dintre oamenii buni, cinstiți,și harnici, care-și îndeplinesc munca lor cu voie bună, și cei răi la suflet și leneși, care disprețuiesc munca și o fac în silă.

Subiectul urmărește să pună în valoare învățătură morală. Ascultând aceasta poveste, copiii înțeleg că oamenii sunt răsplătiți după priceperea și dragostea cu care își îndeplinesc munca, după bunătatea, hărnicia și modestia fiecăruia și ajung să prețuiască munca , să aprecieze rezultatele ei și să urască lenea , lăcomia și răutatea.

Mesajul artistic al poeziei se prezintă că un cod de norme morale pe care copilul le poate deprinde prin contactul direct cu opera, prin antrenarea și orientarea lui în discuții ca el însuși să fie în măsură a-i descifra sensurile și a le asimila prin trăiri emoționale puternice și autentice.

Poeziile cu caracter etic și satiric au o foarte mare eficientă educativă. Există printre ele numeroase creații cu o mare valoare, mai ales datorită faptului că normele morale sunt redate prin imagini sugestive, realizate adesea prin contraste cu efecte comice. Apreciate de copii și nu numai, sunt versurile Elenei Farago în poeziile „Cățelușul șchiop”, „Șireata”, „Gândăcelul”. Memorizarile : "Doi frati cuminti ", " Fapte bune " , " Acasa” aprofundeaza nivelul cunoasterii relatiilor interumane generand atitudini pozitive fata de familie .

Prin intermediul acestor povesti , povestiri, mituri, basme și poezii, fără a conștientiza, preșcolarul reface, generație după generație, drumul acestui erou care intră dintr-o dată în rândul oamenilor mari. Povestea lui se termină totdeauna în chip fericit, dar trece prin realitatea faptelor care-l duc de la neștiință și imaturitate la vârstă superioară a adultului. Lumea de ficțiune îl inițiază pe copil în legi ale relațiilor umane. Copilul trăiește, într-un plan imposibil, o problemă fundamentală reală, care confruntă existențe și valori.

Conștiința morală cuprinde comportamente intelectuale, reprezentări și noțiuni ( cunoștințe morale), dar și comportamente afective ( convingeri, sentimente, atitudini). La vârstă preșcolară este necesară și posibilă îmbogățirea acesteia cu reprezentări și noțiuni morale accesibile și transformarea acestora în convingeri ferme, în sentimente și atitudini care vor deveni mobiluri interioare, motive reglatoare ale faptelor și acțiunilor morale de mai târziu.

Cerințele morale sunt asimilate treptat de către copilul mic în procesul instructiv-educativ și este foarte important că ele să se transforme în timp în trăsături pozitive de caracter care să exprime atitudinea copilului față de lume și viață. Între conștiința morală și conduita morală a copiilor există legături de independență, generate de gândirea lor concret intuitivă și de capacitatea lor de înțelegere. Cu toate acestea apar discordante între ceea ce copilul știe că „este bine”și modul său de a se comporta. O bună educatoare va încerca să contracareze aceste discordanțe și să canalizeze formarea conștiinței și a conduitei morale prin toate mijloacele și în cadrul tuturor activităților desfășurate în grădiniță.

Activitățile din cadrul Domeniului Științe (DȘ) sunt activitățile matematice și activitățile de cunoașterea mediului înconjurător.

Activitățile matematice, dacă sunt bine organizate și realizate, educă un comportament civilizat în timpul derulării lor, capacitatea de a se supune cerințelor formulate de adult sau de partenerul de activitate, de a răspunde la întrebari, de a asculta întrebarile celorlalți și sprijină dezvoltarea capacității de cooperare cu ceilalți copii. Exercițiul individual efectuat sistematic, în conformitate cu cerințele educatoarei, contribuie la formarea deprinderilor de ordine și disciplină.

Activitățile de cunoaștere a mediului înconjurător îi ajută pe copii să cunoască și să respecte ființa umană să respecte viețuitoarele și să le îngrijească, să-și însușeasca normele morale ale colectivității din care fac parte.

De asemenea, mediul înconjurător oferă copiilor și alte posibilități de cunoaștere. Este vorba de cunoașterea muncii oamenilor, a diferitelor meserii, a rezultatelor activității umane în diferite domenii. Prin însușirea de noi cunoștințe despre aceste aspecte ale vieții sociale, copiii își lărgesc orizontul, își dezvoltă interesul pentru cunoașterea activității omului, li se educă dragostea și respectul față de om și de rezultatele muncii lui.

Activitățile „Sunt român”, „Datini și obiceiuri” sunt un aspect al vieții sociale care place mult copiilor și care le dă posibilitatea să trăiască sentimente puternice contribuind din plin la educarea dragostei față de poporul nostru, față de datinile și obiceiurile românilor, față de sărbătorile naționale.

Activitățile desfășurate în cadrul Domeniului estetic și creativ (DEC) precum activitățile de desen, pictura, modelaj și muzica îndeplinesc multiple funcții educative. Mă refer în principal la natura și specificul artei, precum și la categoria de bază a esteticii-frumosul. Arta este principala modalitate prin care se infăptuiește relația estetică dintre om și realitate.

Activitățile de desen, pictură, modelaj, activitătile practice au interesante valențe pentru educația morală. Copiii învață să se bucure atunci când pregătesc un dar, să-l ofere politicos,să fie mândri că participă cu forțe proprii la înfrumusețarea locului în care trăiesc și se joacă.

Desenul si pictura sunt pentru copii un mijloc de exprimare, de comunicare de descriere a experiențelor sale afective, de descărcare și rezolvare a unor stări tensionale, este joc întrucât produce plăcere și nu este rezultatul unor constrângeri exterioare.

Desenul este un mijloc de comunicare si de intrare in relatie cu alte personae, prin utilizarea desenului in grup. Desenul îi ajută să comunice, să accepte și să colaboreze.

Desenele și picturile se pot utiliza în diferite moduri și cu multiple obiective. Prin desen și pictură copilul își exprimă sentimentele, trăirile, nevoile, se exprimă pe sine, descoperindu-și identitatea. Pictura, ca și desenul, este un joc, un dialog între copil și adult, este un mijloc de socializare.

Copiii de la vârsta preșcolară dobândesc priceperi și deprinderi care stau la baza gustului pentru frumos, al aprecierii și întelegerii lui.

Cântecele și jocurile cu cânt prin conținutul lor influențează trăsaturile de caracter și voință ale copilului. Pot fi audiate cântece cu tematică specifică, precum și poezii care prezintă reguli de politețe. Copiii învată să fie buni, harnici, să-și iubesca familia, ținutul natal, poporul, patria, natura.

Preșcolarii simt o deosebită plăcere ascultând și interpretând cântece care-i fac mai vioi, mai veseli, mai sociabili, mai disciplinati, toate acestea ajutând la închegarea colectivului.

„Copiii învață „socializarea“ prin comunicarea și interacțiunea cu ceilalți colegi de grupă. Copiii leagă prietenii prin aceste contacte, află despre interesele și preferințele pentru anumite activități (de exemplu, unii copii desenează, pictează, alții încep să cânte etc.), se cunosc, iar bunele relații, starea de bine dintre ei, reprezintă o condiție facilitatoare pentru învățare și dezvoltare”( Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, 2008, Educația timpurie specificul dezvoltării copilului preșcolar, București, pag.34).

Exercițiile fizice și jocurile de mișcare din cadrul Domeniul psihomotric (DPM) , împreună cu factorii naturali, fortifică voința, cultivă răbdarea, stăpânirea de sine, curajul, inițiativa, perseverența, disciplina, dezvoltă sentimentele de prietenie, spiritul colectiv, încrederea în sine.

Domeniul psihomotric în gradiniță vizează două aspecte esențiale :

-Dezvoltarea fizică optimă

-Dezvoltarea psihică optimă

Dezvoltarea fizică optimă presupune, pe lângă o conformație corporală ideală (schelet, mușchi), corespunzătoare creșterii armonioase a taliei (înalțimii) copilului raportată la vârsta și sexul sau, și călirea organismului, întărirea musculaturii , fortificarea și elasticizarea articulațiilor și dezvoltarea aparatelor cardiovascular si respirator, în special.

În privința dezvoltării psihice optime, mișcarea efectuată sub forma unor exercitii fizice, de tip sportiv, conduce la obținerea echilibrului psihic, autocontrolului, creșterii aprecierii de sine, dobândirii încrederii în forțele proprii , într-un cuvânt îl conduce pe copil să se simta în largul său în viața cotidiană.

Jean Chateau (1964) spunea: „Cine spune joc, spune totodată efort și libertate, și o educație prin joc trebuie să fie o sursă atât de efort fizic, cât și de bucurie morală”.

DOMENIUL OM ȘI SOCIETATE , ACTIVITATE EDUCAȚIONALĂ ÎN GRĂDINIȚĂ

Conform Laurei Colceriu (2010) obiectivele specifice ale Domeniului om și societate sunt:

Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate; educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă)

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității

Cunoașterea unor elemente de istorie, geografie, religie care definesc portretul spiritual al poporului român;

Formarea și consolidarea unor abilități practice specifice nivelului de dezvoltare motrică;

Îmbogățirea cunoștințelor despre materiale și caracteristicile lor, precum și despre tehnici de lucru necesare prelucrării acestora în scopul realizării unor produse simple;

Formarea deprinderilor practic-gospodărești și utilizarea vocabularului specific

Domeniul om și societate include “omul, modul lui de viață, relațiile cu alți oameni, relațiile cu mediul social, ca și modalitățile în care acțiunile umane influențează evenimentele”(Laura Colceriu, 2010, Metodica predării activității instructiv educative în grădinițe, Detalierea temelor pentru definitivat conform programei valabile din 2008). În cadrul acestui domeniu se dorește ca prescolarii să înteleaga omul care isi traieste si își construieste viața de zi cu zi.

Laura Colceriu (2010) considera gradinita „un context utilizabil pentru coordonarea principiilor și acțiunilor morale”. Aici copiii vor înțelege mult mai ușor concepte precum dreptatea, echitatea, bunătatea, adevărul pe care le pot observa concretizate în acțiunile adulților cu care vin în contact. Acestia discuta unele probleme morale, le exerseaza in jocuri libere sau dirijate de educatoare, astfel dezvoltandu-si conduite consistente cu principii morale.

Din acest domeniu fac parte educatia pentru societate si abilitatile practice.

Educatia pentru societate vizeaza urmarirea obiectivelor cadru si realizarea obiectivelor de referinta specifice pe grupe de varsta atat in cadrul unor activitati special proiectate, cat si in toate celelalte activitati ale programei din gradinita.

Educatia pentru societate este un proces complex si de durata ce se desfasoara pe baza unor obiective clare si anume:

Cunoasterea si respectarea normelor de comportare in societate, educarea abilitatilor de a intra in contact cu ceilalti. Pentru realizarea acestui obiectiv se pot citi si dezbate povestiri precum “O duminica in familie”, “Lebedele” de Hans Ch. Andersen, “Cuvantul fermecat” de V. Oseeva, “Nuielusa de alun” de Calin Gruia pot fi realizate activitati de memorizare ca “Sa ne comportam civilizat” de E. Farago, “Spune adevarul” de A. Tudoras, “Stai sa vezi” de C. Teodorescu sau convorbiri cu tema “Ce stii despre?”, “Sa iubim animalele”.

Educarea trasaturilor pozitive de vointa si caracter si formarea unei atitudini fata de sine si fata de ceilalti se poate obtine prin povestiri precum “Ionica mincinosul”de A Mitru, , “Fetita cu chibriturile”sau convorbiri “Patania lui Gigel”,” strada nu e loc de joaca”

Cunosterea unor elemente de istorie, geografie, religie, care definesc portretul spiritual al poporului roman. Acest obiectiv il putem realiza prin activitati precum povestiri “Despre sarbatoarea Craciunului”, “Am fost si eu la Alba Iulia si am vazut Unirea cea Mare” de D.Almas, activitati de convorbire cu tema “Cum te pregatesti de sarbatori?”, “Calatorie prin tara mea”,”Pastele in familie”.

Condițiile de bază in activitatile desfasurate cu prescolarii sunt scopul bine precizat, alegerea cu grijă a materialului didactic, caracterul atractiv. Prin conținutul lor interesant, am izbutit să-i atragem pe copii, determinându-i să fie disciplinați, fără să mai fie nevoie să recurgem, în această privință, la observații.

In cadrul activitatii de observare : " Copilul " , " Familia mea" , " Obiecte de uz personal "etc. copiii si- au insusit si consolidat cunostinte si deprinderi sociale .

Lecturile dupa imagini : "De ziua bunicii " ,’Prietenii din baie”, "Camera copilului"," Impreuna cu familia" , copiii si-au aprofundat manifestarile afective fata de colegi , prieteni , adulti , sesizand legatura intre membrii familiei

In cadrul activitatilor de convorbire “Ce a gresit Petrisor?”, “Animalele, prieteni sau dusmani?”, …………

Observand jocurile copiilor și îndrumându-le, putem ajunge să cunoastem mai bine fiecare copil în parte și să înțelegem relațiile dintre ei. Copiii trebuie nu numai să știe să se joace împreună, dar să țină seama și de interesele colegilor lor, să stabilească împreună conținutul jocului, să execute ceea ce și-au propus.

CAPITOLUL 4 : METODOLOGIA CERCETĂRII

Prin prezenta cercetare urmărim să identificăm relația dintre abilitățile civic-cotidiene și gradul de popularitate în grupul clasei la copiii preșcolari. Faptul că învățarea participativ-creativă a devenit problema centrală a didacticii moderne a demarat numeroase căutări în vederea descoperirii modalităților eficiente de educare moral-civică a copiilor în spiritul unei atitudini conștiente și active, care să-i antreneze permanent în activitatea de învățare și să le formeze capacitățile necesare unei activități de învățare productivă care să solicite intens operațiile gândirii logice. În perioada micii copilării au loc schimbări vizibile în plan comportamental și social. Este dovedit faptul că la vârsta preșcolară copiii devin mai încrezători în forțele proprii, capacitatea de exprimare se dezvoltă cu rapiditate, iar relațiile sociale se extind odată cu intrarea în grădiniță.

Cercetările de specialitate arată că jocul are o importanță covârșitoare în salturile pe care micuții le înregistrează. Copiii își dezvoltă prin joc abilitățile de cunoaștere, învață să interacționeze cu cei de vârsta lor sau cu adulții apropiați.

Odată cu intrarea în grădiniță se observă schimbări majore în plan emoțional, mental și fizic. În acest sens, Ioan Cerghit afirma: „Învățarea în grup exersează capacitatea de decizie și inițiativă, dă o notă personală muncii, dar și o complementaritate mai mare aptitudinilor și talentelor ceea ce asigură o participare vie, mai activă, susținută de foarte multe elemente de emulație, de stimulare reciprocă, de cooperare fructuoasă (Cerghit, Ioan, 1997, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 36).

Dacă înscrierea la grădiniță în grupa mică reprezintă pentru copii intrarea într-o lume necunoscută și străină, începând cu grupa mijlocie acest mediu școlar organizat le oferă posibilitatea creării unor relații de calitate atât cu personalul didactic, cât și cu colegii de grupă. După cum este bine-cunoscut, copilul preșcolar învață prin imitație. La începutul grupei mici, în jocurile și activitățile alese îi surprindem pe copilași imitând gesturi și cuvinte ale apropiaților din familie, iar mai apoi, în grupele mijlocie și mare regăsim cuvinte, gesturi sau chiar atitudini de-ale educatoarei sau ale personalului de îngrijire. Educatoarei îi revine sarcina de a căuta cele mai eficiente căi și mijloace prin care să contracareze influențele negative pe care copiii și le-au însușit independent de voința noastră. Educatoarea este cea care creează copilului o imagine pe care s-o poată imita, fără a-i afecta dezvoltarea emoțională, iar atunci când greșește, corectarea să fie făcută cu finețea unui bun pedagog și cu inima unui bun părinte, fără apostrofări, etichetări sau cuvinte jignitoare, prin explicații care să clarifice situația apărută, având totodată constanță în conduit: „A asculta pe copil, a căuta să-l înțelegi, a-l accepta din punct de vedere afectiv, adică a-l iubi indiferent de ceea ce descoperi greșit în actele sau în caracterul lui, nu înseamnă a asista pasiv, resemnat la modul defectuos în care evoluează copilul, după cum nu înseamnă nici a-l supune unor constrângeri aspre aplicate în numele unui ideal de perfecțiune” (Isembert, Andre, L`education des parents- Paris, Presses Universitaires de France, 1998, în Revista de pedagogie Nr. 2/2010).

Demersul didactic desfășurat în cadrul organizat al grădiniței este proiectat astfel încât să dea posibilitatea copiilor să se dezvolte din punct de vedere intelectual, afectiv, moral, social și fizic, fără a le umbri bucuria copilăriei. Știind că în grădiniță jocul este formă de organizare, metodă și procedeu, educatoarea are menirea de a transforma oricare din metodele interactive în joc cu multiple valențe formativ-informative, care să stimuleze personalitatea fiecărui copil. La vârsta preșcolară și școlară mică, preșcolarii și școlarii au imaginea de sine raportată la felul în care se comportă cadrele didactice față de ei. Este momentul în care ei interiorizează o imagine despre sine pe care o primesc de la persoane importante. Cadrul didactic este cel de la care așteaptă aprobarea sau dezaprobarea pentru ceea ce a realizat sau a spus. Sunt copii care fixează cu privirea educatoarea ca să citească aprobarea după chipul acestuia. Cadrele didactice care lucrează în învățământul preșcolar, perfecționându-și continuu activitatea, cunoscând particularitățile individuale ale copiilor cu care lucrează, valențele conținuturilor pe care trebuie să le atingă prin predare-învățare-evaluare, acționează astfel încât dezvoltarea aptitudinilor preșcolarilor să fie stimulată. Prin crearea unui context social- educațional adecvat, prin utilizarea metodelor cu eficiență și impact maxim pentru fiecare secvență de învățare, adaptând metodele de predare – învățare – evaluare pentru fiecare conținut, pentru fiecare formă de organizare și pentru profilul psihologic al copiilor, educatoarea oferă cadrul optim de manifestare și dezvoltare intelectuală. Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă particularitățile de vârstă și cele individuale ale copiilor, ținând seama de faptul că modul de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți, atunci putem spune că preșcolarilor le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare intelectuală. Activizarea copiilor în activitatea la grupă diferă de la o etapă la alta, în funcție de atitudinea acestora față de tema abordată, de gradul conștientizării obiectivelor ce urmează a fi realizate, de nivelul de dezvoltare a proceselor psihice. Pentru ca preșcolarii să fie participanți activi la lecții este necesară o bună cunoaștere a lor, apoi presupune înfăptuirea unei suite de acțiuni cum ar fi: trezirea și cultivarea interesului pentru cunoaștere, punerea în valoare a inteligenței în mod individual prin efort personal, exercitarea capacității de însușire a cunoștințelor, orientarea cunoștințelor teoretice spre problemele ridicate de practică, cultivarea spiritului de investigare, antrenarea în activitatea de evaluare a activității desfășurate.

În grădiniță se formează nu numai priceperi și deprinderi, ci și obișnuințe cum ar fi cea care vizează comportarea în societate. Este vorba de conduita civilizată, ale cărei temelii sunt puse din perioada preșcolară și pe care școala, prin activitățile de învățare și joc, le cultivă sistematic. Pentru a realiza o educație eficientă cerințele familiei și ale grădiniței trebuie să fie în concordanță. Evitarea unor situații în care copilul să se simtă azvârlit de colo- colo, situații în care asupra lui se abat o ploaie de sfaturi, care pentru puterea lui de înțelegere contrazic realitățile cunoscute, este necesar să fie abordat un climat educativ concentric, în care sfaturile primite din familie să fie aceleași cu cele transmise la grădiniță. Absența joncțiunii factorilor educativi (grădiniță-familie), produce haosul, dă naștere unor elemente de anarhie în mintea copilului, deoarece el se vede pus în situația de a nu mai ști după cine să se ia. Atunci când sunt îndrumați cu tact și răbdare, când sunt ajutați, deprinderile se formează cu ușurință. O atenție deosebită trebuie acordată exersării sistematice a unei deprinderi, zi cu zi. Dacă nu se repetă un timp mai îndelungat, ceea ce s-a clădit în timp se poate distruge într-o perioadă foarte scurtă. Crearea și menținerea unui climat de încredere, asigurarea unei atmosfere de lucru stimulatoare sunt condiții indispensabile în vederea asigurării unei participări active a copiilor la activitate. Sub influența întregii activități didactice, a jocului, a procesului de învățământ în întregul său, în această perioadă are loc o intensă dezvoltare intelectuală a copiilor. Dezvoltarea psihică se realizează în stadii, fiecare fiind reprezentat printr-o configurație proprie de procese și însușiri psihice. Aptitudinile preșcolarului se dezvoltă în concordanță cu activitatea pe care o desfășoară el: „Se dezvoltă la această vârstă emoțiile și sentimentele intelectuale, morale, estetice: viața în grup, raporturile de cooperare, contribuind hotărâtor în dezvoltarea judecății morale la copil. Curiozitatea, trebuința de a afla, de a cunoaște, de explorare și documentare constituie premise ale stimulării, formării și dezvoltării motivației” (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 2004, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, p.27). Importante sunt la această vârstă expresiile și cuvintele încurajatoare în urma activității desfășurată în clasă. Copiii sesizează faptul că li se apreciază mai ales caracteristicile implicate în obținerea rezultatelor de către educatoare și părinți. De altfel, ocaziile de a se exprima în alte direcții sunt relativ restrânse. Preșcolarii sunt deosebit de fericiți când simt că în fiecare zi lucrurile pe care le descoperă le pot face cunoscute celorlalți, iar educatoarea valorifică acest potențial (ca formă a curriculum-ui extins) în extinderea sferei cunoașterii. În perioada preșcolară și în școlaritatea mică copiii se disting printr-o mare diversitate temperamentală. În cadrul activităților instructiv-educative, depistând și cunoscând portretele temperamentale ale copiilor, aspectele pozitive și limita fiecăruia, se poate facilita intervenția avizată, diferențiată și flexibilă a educatoarei în scopul unor compensări temperamentale: „(…) temperamentul se modulează, căpătând anumite nuanțe emoționale, suportă toate influențele dezvoltării celorlalte componente superioare ale personalității și dobândește o anumită factură psihologică” (Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 2004, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004, p.34). Fiecare copil este unic și, ca atare, în grupul clasei există o diversitate de copii, având o diversitate de personalități fizice, psihice și emoționale. Respectând diversitatea copiilor avem posibilitatea adoptării unor diverse stiluri și procedee de lucru, pentru a crea fiecăruia condiții potrivite de stimulare și învățare. Tratarea diferențită înseamnă respect față de individualitatea fiecărui copil, precum și acordarea de șanse egale de dezvoltare pentru toți copiii grupei. A-i trata diferențiat pe preșcolari presupune adaptarea metodelor și procedeelor didactice la particularitățile învățării individuale și ale unui grup, prin stimularea și corelarea relațiilor interindividuale, precum și încurajarea învățării. Totodată, a-i trata diferențiat înseamnă a valorifica ceea ce știu, ceea ce pot să facă, axându-ne pe curriculum-ul ascuns ce se pune în evidență. Tratarea diferențiată se poate realiza în forme variate, de la activitățile frontale, la activitățile pe grupe, precum și în activități individuale. Cadrul psihopedagogic și social cel mai propice apropierii de copiii preșcolari în scopul cunoașterii lor și tratării diferențiate îl constituie atât activitățile desfășurate pe domenii sau jocurile și activitățile alese, cât mai ales, activitățile desfășurate extracurricular, în mediu diferit de cel al clasei, ocazie cu care comportamentul iese din regulile grădiniței. Cеrcеtărilе carе vizеază vârѕta preșcolară рrеzintă рrοblеmеlе dе adaрtarе la cеrințеlе și activitațilе grădiniței în funcțiе dе aѕреctеlе рѕihοfiziοlοgicе și ѕοciο-afеctivе intеlеctualе. Ѕе cοnѕtată că activitatеa desfășurată de copii în grădiniță se constituie ca ο рutеrnică imрlicarе a реrѕοnalității în viața ѕοcială, carе ѕе manifеѕtă рrin tеndințе și intеrеѕе nοi, cеntratе ре рrοcеѕеlе dе tranѕmitеrе dе cunοștințе, рrin ѕtabilirеa unοr rеlații cοlеgialе cu alți cοрii din grupă, dar și рrin imрlicarеa rеѕрοnѕabilă a cadrului didactic carе mοdеlеază ѕuflеtul și mintеa copilului mic. Chiar dacă la vârѕta preșcolară реrѕοnalitatеa cοрiilοr еѕtе în fοrmarе, rеlația tеmреramеntului cu caractеrul ѕе manіfеѕtă ca trăѕătură рѕіhο-іndіvіduală și se cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța cοndіțііlor gеnеralе dе mеdіu, dе vіață șі dе еducațіе. Εѕtе rеcunοѕcut faрtul că trăѕăturіlе tірοlοgіcе nu dеtеrmіnă vοlumul, dіrеcțіa șі еfіcіеnța aрtіtudіnіlοr șі caрacіtățіlοr, cі ѕе cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța mеdiului șі în cadrul cοndіțііlοr dе еducațіе: „Εducția еѕtе anѕamblul dе actiuni și activități carе intеgrеază ființa umană ре un factοr activ, ѕе dеѕfășοară ѕiѕtеmatic, unitar, οrganizat, având un cοnținut cu nеcеѕitatе dеfinit dе ѕοciеtatе, uzând dе рrοcеdее, mеtοdе, mijlοacе adеcvatе și fiind cοnduѕă dе factοri cοmреtеnți ѕреcial calificați” (Crețu, Tinca, 1994, Psihologia vârstelor, Editura Tipografia Universitatii Bucuresti, p. 11). Un alt factor determinant în formarea abilităților civic-cotidiene la preșcolari îl constituie mediul familial. Меdiul familial еstе imрοrtant atât în рlanul dеzvοltării fizicе, cât și în cеl рsiһοlοgic, rеlațiοnal și moral civic. Dе la dеzvοltarеa unοr cοmрοrtamеntе adеcvatе, la cеlе carе vizеază limbajul sau gândirеa, climatul familial își рunе amрrеnta: „Dеzvοltarеa cοmunicării și ехреrimеntarеa succеsului cοnduc la crеștеrеa stimеi dе sinе a cοрilului, iar încеrcărilе dе a cοmunica vοr fi numеrοasе. (…) Τοatе acеstеa cοnduc la ο stimă dе sinе scăzută, în marе рartе datοrată încеrcărilοr nеrеușitе în cοmunicarе. Εsеnțial еstе faрtul că, dеzvοltarеa cοmunicării imрlică crеarеa unui mеdiu lingvistic atât la șcοală, cât și acasă” (Verza, Florin, 2002, Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială, București, Editura Fundației Humanitas, p. 18). Cu ajutοrul datеlοr culеsе dе la рărinți рοatе fi dеtеrminat rοlul ре carе îl arе familia, rеsреctiv factοrii sοciο-culturali ai acеstеia, ca еfеct asuрra atitudinilor și comportamentelor prin care se dezvoltă încrederea în sine. Αșa duрă cum еstе dеfinit dе cеrcеtătοrii din dοmеniul еducațiеi, cunοștintеlе însușitе dе cοрii în activitățilе din grădiniță, îmрrеună cu curriculum ascuns, рοt ajuta rеalizarеa curriculumului fοrmal, acțiunе cе arе ο încărcătură mοrală рutеrnică, рrin carе cοntribuim la sοcializarеa copiilor preșcolari, în sрiritul unui sеt dе valοri. Οrganizarеa οрtimă a învățării, ре tеmеiul dеzidеratеlοr infοrmativ – fοrmativе alе învățământului, cοntribuiе și la stimularеa рrοcеsului dе οrganizarе a cοnduitеi vοluntarе, cοmрοrtamеntul preșcolarului fiind tοt mai рutеrnic ,,… imрrеgnat cu ο nοtă dе intеnțiοnalitatе și рlanificarе” (Verza, Florin, 2002, Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială, București, Editura Fundației Humanitas, p. 27). Εfοrtul ре carе cadrul didactic îl dерunе în rеalizarеa dерrindеrilοr cе duc la creșterea stimei de sine a copilului preșcolar și educarea comportamentului civilizat ținе dе rеlația dintrе еl și copiii ре carе îi еducă și îi fοrmеază. Мaturitatеa sοciο-afеctivă a preșcolarilor vizеază următοarеlе cοmрοnеntе:

caрacitatеa dе a rеsреcta unеlе dерrindеri dе cοnduită civilizată în cοlеctiv;

caрacitatеa dе a stabili rеlații cu alți cοрii, rеsреctiv un anumit nivеl dе sοciabilitatе;

caрacitatеa dе a intеracțiοna cu adulții, în sеnsul dе a sе disреnsa trерtat dе ajutοrul și îndrumarеa реrmanеntă a acеstοra;

caрacitatеa dе a cοlabοra cu alți cοlеgi, adică рrеzеnța sрiritului dе întrajutοrarе cu alți cοрii în rеalizarеa unοr lucrări cοmunе;

caрacitatеa dе a sе adaрta fără рrοblеmе la рrеzеnța реrsοanеlοr străinе;

caрacitatеa dе a cοnștiеntiza nеcеsitatеa dе a рăstra οbiеctеlе cu carе intră în cοntact;

caрacitatеa dе a fi cοnstant și реrsеvеrеnți în acțiuni, еvidеnțiindu-sе astfеl încrеdеrеa în fοrțеlе рrοрrii;

caрacitatеa dе a manifеsta inițiativă în acțiunе;

manifеstarеa intеrеsului реntru activitatеa dе tiр preșcolar;

caрacitatеa dе a-și subοrdοna intеrеsеlе individualе cеlοr cοlеctivе.

Fοlοsirеa în activitatеa didactică a unοr divеrsе mеtοdе și рrοcеdее activ-рarticiрativе, crеarеa unοr situații dе învățarе bazatе ре autοnοmia intеlеctuală și acțiοnală a copiilor, stimularеa imaginațiеi crеatοarе, a рοtеnțialului lοr crеatοr, a gândirii criticе, dar și a gândirii divеrgеntе cеntrată ре stratеgii еuristicе, cοnstituiе mοdalități еficiеntе dе comportamente care contribuie la educarea moral-civică.

4.1. SCOPUL ȘI OBIECTIVELE CERCETĂRII

Scopul cercetării

Scopul acestei cercetări este de a determina relația dintre abilitățile civic-cotidiene și gradul de popularitate în grupul clasei la copiii preșcolari.

Obiectivele cercetării

Să identificăm relația dintre comportarea morală și gradul de popularitate în rândul colegilor;

Să demonstrăm că abordarea în familie a unui stil educativ integrator, cooperant cu fiecare copil, determină la aceștia un comportament responsabil, civilizat, în toate împrejurările

Să deducem cauzele care generează tulburări de comportament, ca efect al lipsei de tact pedagogic din partea părinților asupra copiilor de vârstă preșcolară;

Să cunoaștem așteptările pe care le au părinții privind educația copilului în grădiniță și familie;

4.2. IPOTEZA CERCETĂRII

Dacă în grădiniță și familie există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci comportamentul moral-civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de popularitate în grupul clasei

4.3. PREZENTAREA LOTULUI DE SUBIECȚI

„Orice activitate educațională ѕe întemeiază pe cunoașterea pѕihologică a ѕubiecților care fac obiectul unei aѕtfel de intervenții. Μai mult decât atât, calitatea proceѕului educațional depinde eѕențial de abilitățile pѕihologice ale celor ce-l întreprind. Emil Planchard a ѕintetizat aceaѕtă idee în ѕintagma Νemo pѕуchologuѕ, niѕi paedagoguѕ (Νu poți ѕă fii pedagog fără a fi pѕiholog), tocmai pentru a ѕublinia forța aceѕtei interdependențe” (Epuran, Mihai, 2002, Antrenament mental, Conspecte, Note, Sinteze, Editura FEST, București, p. 32). Colectivul clasei experimentale este format din copii normal dezvoltați atât fizic cât și intelectual, cu vârste cuprinse între 4 ani și 5 ani. Preșcolarii sunt disciplinați, nu creează probleme în timpul activităților, sunt comunicativi și sociabili, cu un nivel normal de dezvoltare intelectuală. În ceea ce privește eșantionul de copii implicat în cadrul acestei cercetări, am urmărit adaptarea școlară a acestora, respectiv cele trei dimensiuni ale adaptării: adaptarea pedagogică, adaptarea relațională și adaptarea normativă. Adaptarea pedagogică este similară cu capacitatea copilului de a asimila cunoștințe, de a-și forma priceperi și deprinderi, abilități, competențe, care sunt vehiculate, tarnsmise și solicitate la nivelul procesului instructiv-educativ. Adaptarea relațională exprimă capacitatea preșcolarului de a se acomoda la grupul clasei, de a comunica și relaționa cu colegii și educatoarea, aspect deosebit de important într-un colectiv format din copii de vârste diferite. Adaptarea normativă pune în valoare capacitatea copiilor de a-și însuși normele de conduită atât în mediului grădiniței, cât și în cel extrașcolar. Copiii participanți la prezenta cercetare dețin un nivel de dezvoltare fizică și intelectuală corespunzătoare vârstei și competențelor specifice la nivelul standardelor curriculare prevăzute de programă.

Lotul experimental este format din 23 de preșcolari din grupa MIJLOCIE B, dintre care:

13 băieți și 10 fete;

În vârstă de 4 ani, 13 copii;

În vârstă de 5 ani, 10 copii;

Lotul de control (martor) este format tot din 23 de preșcolari, din grupa MIJLOCIE A, dintre care:

13 băieți și 10 fete;

În vârstă de 4 ani, 5 copii;

În vârstă de 5 ani, 18 copii;

În reprezentare grafică, cele două grupe incluse în cercetare se prezintă astfel:

Fig. 1 Reprezentare grafică după criteriul vârstei preșcolarilor

4.4. PREZENTAREA METODELOR SI TEHNICILOR DE CERCETARE

Cercetarea pedagogică este o acțiune de observare și investigare, pe baza căreia cunoaștem, ameliorăm sau inovăm fenomenul educațional. Această cercetare are drept scop explicarea științifică, înțelegerea, optimizarea și prospectarea activității de instruire și educare. Ea se bazează pe investigarea teoretică și aplicativă a relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele caracteristice fenomenului educațional. Inovarea în învățământ se realizează atât prin generalizarea experienței avansate, cât și prin experimentare. Practica educativă constituie un mijloc de experimentare, de verificare a ipotezelor și de generalizare a experienței pozitive. În același timp, cercetarea pedagogică, prin concluziile ei, contribuie la inovarea și perfecționarea procesului de învățământ și de educație. Rolul cercetării pedagogice constă în explicarea, interpretarea, generalizarea și inovarea fenomenului educațional prin schimbări de structură sau prin introducerea de noi metodologii mai eficiente. Cercetările pedagogice presupun derularea de acțiuni specifice, în legătură cu toate componentele fenomenului educațional, printre care: cunoaștere, înțelegere, explicare, interpretare, provocare intenționată, emitere de ipoteze, verificare de ipoteze. Acestea pot fi inițiate și derulate de către specialiști, între care se numără cercetătorii din domeniul pedagogic, psihologic, dar și de către cadrele didactice, indiferent de formele de învățământ sau ciclul la care se lucrează. Cercetarea pedagogică reprezintă un tip special de cercetare științifică angajată la nivelul activității de educație. Investigația propusă, realizabilă în cadrul aceleiași discipline, sau transdisciplinar se poziționează între cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată, cercetarea normativă si cercetarea operatională, cercetarea filosofică si cercetarea-acțiune, cercetarea prospectivă și cercetarea retrospectivă. Ca tip special de cercetare stiințifică, cercetarea pedagogică asigură înțelegerea normativă a activității de educație. Ea urmarește definirea și argumentarea legilor și principiilor care ordonează acțiunea de proiectare și de realizare a educației la nivel de sistem și de proces. Această perspectivă evidențiază necesitatea cercetării finalităților educației care determină orientările valorice ale educației, realizabile în diferite contexte istorice și sociale. Tendințele moderne ale cercetării pedagogice evidențiază importanța investigațiilor orientate în direcția educației permanente. În acest mod se valorifică problematica teoriei educației la nivelul unor modele operaționale aplicabile în domeniul instruirii permanente, posibilă numai în contextul unor abordări intradisciplinare, interdisciplinare și trandisciplinare. Pentru a fi eficientă, o cercetare pedagogică trebuie să parcurgă etapele stabilite de specialiștii în domeniu, folosind metodele specifice. În activitatea la clasă, cadrul didactic recurge la cercetări pedagogice proprii, ori de câte ori constată piedici în abordarea unor noțiuni, scăderea randamentului copiilor sau orice alte neajunsuri în demersul instructiv-educativ pe care îl desfășoară. De asemenea, provocările sunt create și de schimbările ce au loc la nivelul învățământului preșcolar și primar.

Etapele cercetării în științele educației

Pentru ca cercetarea să fie obiectivă și eficientă, în organizarea acesteia se impune respectarea următoarelor etape:

Formularea temei

În formularea temei am avut în vedere caracterul de actualitate și de perspectivă, contribuția la nivelul grupei/clasei, ameliorarea procesului didactic.

b) Documentarea și elaborarea instrumentelor de cercetare

În această cercetare am acordat atenție deosebită elaborării instrumentelor de cercetare: teste inițiale, teste finale, proiecte didactice experimentale, grafice, diagrame precizarea bibliografiei și a surselor de documentare. În alegerea metodelor de documentare am apelat la: lectura științifică, fișe-conspect pe probleme, fișe de idei și de citate respectând sursa de documentare.

c) Elaborarea proiectului de cercetare

Am elaborat proiectul de cercetare respectând cerintele Programei preșcolare.

d) Formularea ipotezei

Formularea ipotezei am făcut-o pornind de la problemele de actualitate în învățământul preșcolar, pentru a îmbunătăți activitatea cu copiii.

e) Precizarea obiectivelor pe baza ipotezei

După formularea ipotezei am stabilit obiectivele, cu respectarea următoarelor cerințe:

să fie corect formulate și să se bazeze pe date reale;

să poată fi completate pe parcursul cercetării;

să dirijeze întregul proces de cercetare;

ipoteza să anticipeze soluțiile;

să poată fi confirmată prin cercetare.

să fie verificabilă în procesul educațional;

f) Precizarea metodologiei cercetării

Precizarea metodologiei cercetării a constat în stabilirea etapelor de cercetare, respectiv etapa de constatare/preexperimentală, etapa experimentală și etapa finală. În literatura de specialitate cercetarea pedagogică este definită ca fiind: „…o strategie proiectată și realizată în scopul de a surprinde relații și fapte noi între componentele acțiunii educaționale și de a elabora, pe această bază, soluții optime pentru problemele procesului educațional. Este un demers rațional, organizat în vederea surprinderii relațiilor funcționale și cauzale dintre variabilele acțiunii educaționale practice“ (Drăgan, I., Nicola,I., apud, Dumitriu, Constanța, 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, p. 6). O altă definire autorizată dată metodicii de cercetători în domeniul psiho-pedagogiei este: „(…) un sistem de prescripții, procedee, tehnici, mijloace prin care se concretizează aplicarea unei metode sau unui grup de metode; modelul concret de lucru în cercetare” (Dumitriu, Constanța, 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București, p. 53). Pentru verificarea ipotezei formulate am ales etapele pe care le-am respectat în derularea cercetării. Acestea sunt:

stabilirea situației și a eșantionului experimental;

administrarea factorului experimental pe eșantionul experimental;

înregistrarea, prelucrarea, analiza, interpretarea rezultatelor și stabilirea diferențelor;

stabilirea diferențelor între cele două faze (finală și esențială) în cadrul eșantionului.

Metodele de cercetare pedagogică includ un sistem de strategii cu ajutorul cărora se va ajunge la o nouă configurație a procesului didactic. În același timp, au un caracter operațional deoarece indică în mod concret cum trebuie procedat, indică logica internă a operațiilor pe care le implică cercetarea. În cadrul cercetării pedagogice se utilizează noțiunea de eșantion, care reprezintă un anume număr de cazuri de copii care urmează să fie supuși investigației. Eșantionul experimental este acela asupra căruia se intervine în mod deliberat pentru a verifica ipoteza propusă.

Cercetarea este de tipul practic-aplicativă, demersul abordat fiind cel inductiv.

După metodologie și instrumentarul utilizate, este cercetare observațională.

După finalitatea propusă este de dezvoltare.

Având în vedere direcția de abordare în cercetările de dezvoltare, aceasta este cercetare transversală.

În experimentul propus spre desfășurare intervin, în principal două categorii de variabile, cele independente și cele dependente. Variabilele independente reprezintă practic, factorii experimentali controlați, respectiv modificările, schimbările introduse, în cazul de față, strategii didactice ludice, care să-i activizeze pe copii individualizat și diferențiat, pentru ca ei să se poată adapta la mediul educațional mai eficient. Variabilele dependente reprezintă efectele și rezultatele constatate în urma introducerii variabilei independente, respectiv a producerii modificării.

Variabila independentă:

relația dintre educația moral-civică și gradul de popularitate în grupul clasei.

Variabile dependente:

rezultatele în plan comportamental,

stilul managerial al cadrului didactic,

atitudinea părinților față de educația moral-civică,

empatia dintre educatoare și copiii grupei.

În prezenta cercetare am folosit următoarele metode de cercetare psihopedagogică:

1 Observația științifică

Observarea sistematică a copiilor este una dintre metodele cu o largă arie de aplicabilitate. Această metodă constă în observarea subiecților într-un mod sistematic. În observarea continuă și orientată spre anumite aspecte această metodă pune în evidență comportamentele afectiv-atitudinale ale copiilor, indiferent de disciplina de învățământ. De exemplu, fișa de evaluare a competenței Așa da, așa nu, am utilizat-o deoarece, atât observația pasivă, spontană, cât și observația provocată, științifică, oferă posibilitatea cadrul potrivit de a colecta un material faptic bogat, fiind în măsură să furnizeze în același timp date referitoare la manifestarea copiilor în timpul activităților, în activitățile extracurriculare sau în timpul pauzelor. Prin folosirea acestei metode am obținut date referitoare la particularitățile psihice individuale ale copiilor, capacitatea de percepere, spiritul de observație, posibilitatea de reactualizare a cunoștințelor, reacția la întrebările adresate, gradul de concentrare, dezvoltarea atenției, rapiditatea și spontaneitatea răspunsurilor, caracteristici ale limbajului. Am derulat observația în situații variate, iar datele obținute le-am consemnat fără a atrage atenția copiilor. Aceste date le-am corelat cu cele obținute prin alte metode. Observarea sistematică mi-a oferit posibilitatea de a identifica la copii fapte de conduită ce aparțin unui anumit tip de temperament. Folosirea metodelor active în cadrul activităților, precum și în cadrul activităților extracurriculare, au contribuit la dezvoltarea abilităților de comunicare și de lucru în echipă, având în același timp un impact benefic asupra copiilor.

2. Analiza produselor activității

Cu ajutorul metodei de analiză a produselor activității am obținut informații despre procesele psihice și unele trăsături de personalitate ale copiilor prin prisma obiectivării lor în produsele realizate: activitatea independentă, desene, povestiri, lucrări artistic-plastice. Prin aceste produse obținem informații importante legate de caracteristicile lor individuale. Copiii timizi se manifestă mult mai liber în activitatea independentă sau în cele de exprimare prin scriere și desen față de activitățile de participare prin exprimare verbală. Progresul înregistrat s-a pus în evidență de la o etapa la alta, iar vocabularul a devenit mai nuanțat și calitatea exprimării a crescut.

Testele docimologice oferă informații cantitative asupra fenomenului investigat, reprezentând „(…) un set de probe sau întrebări cu ajutorul cărora se verifică și se evaluează nivelul asimilării cunoștințelor și al capacităților de a opera cu ele, prin raportarea răspunsurilor la o scară de apreciere etalon, elaborată în prealabil” (Nicola, Ioan, Pedagogie, 1994, Editura Didactică și Pedagogică, București, p. 335). Aplicate periodic în procesul instructiv-educativ ajută la determinarea nivelului de cunoștințe, priceperi, deprinderi, dar și a gradului de dezvoltare a capacităților intelectuale. Toate testele au fost concepute în corelație cu obiectivele operaționale stabilite, cuprinzând seturi de itemi prin care am urmărit înregistrarea și evaluarea performanțelor comportamentale, iar rezultatele obținute au fost interpretate, consemnate, apoi sistematizate în tabele centralizate, grafice, diagrame areolare, ajutând la interpretarea datelor, în capitolul 4.5. al acestei lucrări.

3. Experimentul pedagogic

Experimentul psihopedagogic furnizează date precise și obiective. Astfel, în cadrul experimentului psihopedagogic de tip formativ, am verificat influența folosirii povestirilor și exercițiilor morale în activitate, cu influență asupra rezultatelor comportamentale ale copiilor. În realizarea cercetării am parcurs următoarele etape:

Testarea inițială a grupului experimental în vederea evaluării cunoștințelor și comportamentelor civice, prin chestionare individuale.

Introducerea factorului de progres, respectiv a exercițiilor și activităților de educație moral-civică în grupul experimental. Testarea finală, cu ajutorul căreia s-a pus în evidență factorul de progres în comportamentul preșcolarilor.

Experimentul a furnizat date de ordin cantitativ și calitativ, având un grad de precizie considerabil. Datele pe care le-am obținut au fost concludente, prelucrate și interpretate cu ajutorul metodelor și tehnicilor statistico-matematice. În ordonarea și gruparea datelor am apelat la următoarele tehnici statistico-matematice: tabele centralizatoare de rezultate analitice, prin care am consemnat rezultatele individuale ale elevilor investigați. Gruparea datelor măsurate am realizat-o cu ajutorul tabelelor sintetice. Ca forme de reprezentare grafică am folosit histograma, poligonul frecvențelor și diagrama areolară. Determinarea tendinței centrale s-a stabilit prin media aritmetică, mediana sau cu ajutorul modulului (categoria modală, dominantă).

În cadrul cercetării, metodele utilizate nu au fost aplicate izolat, ci s-au completat unele pe altele, obținând astfel informații corecte, obiective, concrete. Finalizarea cercetării s-a realizat prin:

analiza, interpretarea și sintetizarea datelor experimentale;

compararea rezultatelor obținute prin experimentare, între etapa evaluării inițiale și cea a evaluării finale;

verificarea ipotezei;

confruntarea rezultatelor cercetării cu obiectivele acesteia, rezultate din ipoteza generală;

cuprinderea datelor în prezenta lucrare științifică; implementarea cercetării și evaluarea rezultatelor.

Pentru a respecta caracterul obiectiv al cercetării m-am ghidat după următoarele cerințe pedagogice:

înregistrarea corectă și fidelă a datelor;

investigarea unui număr suficient de cazuri;

asigurarea cadrului natural al situațiilor pedagogice de investigație;

folosirea îmbinată a datelor și a metodelor de investigație din surse directe și indirecte;

reluarea acțiunii de prelucrare și interpretare a datelor înainte de stabilirea concluziilor finale;

folosirea mijloacelor tehnice moderne.

Cеrcеtărilе carе vizеază vârѕta preșcolară рrеzintă рrοblеmеlе dе adaрtarе la cеrințеlе și activitațilе grădiniței în funcțiе dе aѕреctеlе рѕihοfiziοlοgicе și ѕοciο-afеctivе intеlеctualе. Ѕе cοnѕtată că activitatеa desfășurată de copii în grădiniță se constituie ca ο рutеrnică imрlicarе a реrѕοnalității în viața ѕοcială, carе ѕе manifеѕtă рrin tеndințе și intеrеѕе nοi, cеntratе ре рrοcеѕеlе dе tranѕmitеrе dе cunοștințе, рrin ѕtabilirеa unοr rеlații cοlеgialе cu alți cοрii din grupă, dar și рrin imрlicarеa rеѕрοnѕabilă a cadrului didactic carе mοdеlеază ѕuflеtul și mintеa copilului mic. Chiar dacă la vârѕta preșcolară реrѕοnalitatеa cοрiilοr еѕtе în fοrmarе, rеlația tеmреramеntului cu caractеrul ѕе manіfеѕtă ca trăѕăturі рѕіhο-іndіvіdualе și se cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța cοndіțііlor gеnеralе dе mеdіu, dе vіață șі dе еducațіе. Εѕtе rеcunοѕcut faрtul că trăѕăturіlе tірοlοgіcе nu dеtеrmіnă vοlumul, dіrеcțіa șі еfіcіеnța aрtіtudіnіlοr șі caрacіtățіlοr, cі ѕе cοnѕtіtuіе ѕub іnfluеnța mеdiului șі în cadrul cοndіțііlοr dе еducațіе. Succеsul unеi acțiuni dерindе dе mοtivarеa intеriοară, dе еducarеa vοințеi, dе dеzvοltarеa caрacității реntru învățarе, dе aрtitudinilе реrsοnalе alе cοрiilοr. Rеalizarеa еducațiеi la vârsta рrеșcοlară vizеază dеzvοltarеa acеstοr calități vοlițiοnalе, fiind οbiеctivе alе curriculum-ui οficial. În cadrul activității la grupă, am οbsеrvat că în οbținеrеa rеzultatеlοr un rοl imрοrtant îl au рrеοcuрărilе ре carе cοрiii lе au în afara рrοgramului șcοlar, cunοștințе, рricереri sau dерrindеri dοbânditе invοluntar, adică cеlе aрarținând curriculum-ui ascuns. Ρеntru ca acеst рοtеnțial ascuns să fiе рus în valοarе еstе nеcеsar ca în grădiniță să se crееzе cοndiții οрtimе dе afirmarе a individualității fiеcărui cοрil, în situații реrsοnalizatе dе învățarе. Fοlοsirеa în activitatеa didactică a unοr divеrsе mеtοdе și рrοcеdее activ-рarticiрativе, crеarеa unοr situații dе învățarе bazatе ре autοnοmia intеlеctuală și acțiοnală a copiilor, stimularеa imaginațiеi crеatοarе, a рοtеnțialului lοr crеatοr, a gândirii criticе, dar și a gândirii divеrgеntе cеntrată ре stratеgii еuristicе, cοnstituiе mοdalități еficiеntе dе comportamente care contribuie la educarea moral-civică.

PREZENTAREA DATELOR, ANALIZA ȘI INTERPRETAREA REZULTATELOR CERCETĂRII

Realizarea evaluării inițiale

În evaluarea inițială pentru educația moral-civică la preșcolari, am avut în vedere cerințele Programei activităților din grădiniță. La nivelul învățământului preșcolar, în plan comportamental, copiii trebuie să aibă formate următoarele capacități:

Obiective cadru:

„Cunoașterea și respectarea normelor de comportare în societate;

Educarea abilității de a intra în relație cu ceilalți;

Educarea trăsăturilor pozitive de voință și caracter și formarea unei atitudini pozitive față de sine și față de ceilalți;

Dezvoltarea comportamentelor de cooperare, prosociale, proactive (inițiativă);

Dezvoltarea abilității de recunoaștere, acceptare și respect al diversității” (Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Curriculum pentru Învățământ preșcolar 3-6 ani, domeniul Om și societate).

În vederea cunoașterii nivelului de înțelegere, operare și aplicare a normelor de comportament civic, am aplicat teste având următoarele obiective:

Obiective:

Să-și adapteze comportamentul propriu la cerințele grupului în care trăiește: grădiniță, grupul de joacă, familie;

Să negocieze și să participe la decizii comune;

Să aprecieze în situații concrete unele comportamente și atitudini în raport cu norme prestabilite și cunoscute;

Să manifeste prietenie, toleranță, armonie, concomitent cu învățarea autocontrolului;

Să răspundă adecvat verbal sau comportamental, la cerința formulată.

itemi:

Desenează cel puțin doi prieteni -2 puncte;

Colorează doar personajele pozitive -2 puncte;

Expune cu propriile cuvinte, utilizând limbajul corect, fluent, expresiv, o situație în care s-a realizat o faptă bună – 1 punct;

Identifică toate situațiile în care copiii din imagini realizează o faptă bună – 3 puncte;

Găsesc un alt final al poveștii, în care iezii să nu fie mâncați de lup – 2 puncte.

durata activității:

30 – 35 minute/activitate

notare:

A comportament atins pentru punctaj între 9 și 10 puncte;

D comportament în dezvoltare pentru punctaj între 6 și 8 puncte;

S necesită sprijin pentru punctaj mai mic de 6 puncte;

Concluzii în urma evaluării inițiale:

Prin testele aplicate am urmărit să cunoaștem care este atitudinea copiilor despre comportarea unor personaje redate prin desen, poziția pe care aceștia o ocupă în sfera prieteniei (le-am cerut să-și deseneze prietenii, iar verbal am aflat care este fiecare membru în desen, raportând cele redate în desen cu testul de cunoaștere psihologică). Totodată, prin evaluare diagnostic inițială a nivelului de operare cu normele de comportament civilizat, am identificat și factorii socio-culturali din familie. De asemenea, am urmărit să identificăm copiii care recunosc un comportament pozitiv, când este redat în antiteză cu cel negativ, precum și deprinderile de exprimare verbală. (Anexa 1)

Rezultatele obținute la evaluarea inițială la grupa experimentală

Grupa mijlocie B:

23 copii înscriși, 23 copii prezenți,

4 copii comportament atins – capacitatea maximă (au obținut 10 puncte) – 17,4%

12 copii capacitate medie – comportament în dezvoltare – 52,2%

7 copii necesită sprijin – 30,4%

Centralizarea datelor obținute la evaluarea inițială de la cele două grupe implicate în cercetare se prezintă astfel:

Grupa experimentală – evaluare inițială

Rezultatele obținute la evaluarea inițială la grupa de control

Grupa mijlocie A:

23 copii înscriși, 23 copii prezenți,

5 copii comportament atins – capacitatea maximă (au obținut 10 puncte) – 21,7 %

10 copii capacitate medie – comportament în dezvoltare – 43,5 %

7 copii necesită sprijin – 34,8 %

Grupa de control – evaluare inițială

Din datele sintetizate în urma evaluării inițiale la cele două grupe, rezultă că la probele inițiale rezultatele sunt echilibrate. Nivelul comportamentului atins înregistrează un mic avans la grupa de control, respectiv 4.3%, în timp ce pentru comportamentul în dezvoltare grupa experimentală are un avans de 8,7%. Numărul copiilor care necesită sprijin înregistrează aproximativ o treime din totalul copiilor, pentru fiecare grupă participantă la experiment. Comparativ, cele două grupe au obținut la evaluarea inițiala următoarele rezultate:

Fig. 2 Reprezentare grafică comparativă evaluare inițială

Realizarea evaluării formative

Evaluarea formativă (continuă), realizează verificări sistematice pe parcursul programului, pe secvențe mai mici, oferind cadrului didactic posibilitatea de verificare a tuturor copiilor și a întregii materii de studiu (privind elementele esențiale ale conținutului). Această modalitate de verificare vizează evaluarea rezultatelor și a procesului care le-a produs, în vederea ameliorării acestuia, scurtând mult intervalul dintre evaluarea rezultatelor și perfecționarea activității: „Evaluarea randamentului școlar constituie o componentă constantă a activității didactice, integrată structural și funcțional în această activitate. În didactica modernă, evaluarea este considerată parte integrantă a procesului de învățământ, furnizând în primul rând, cadrelor didactice informațiile necesare desfășurării optime a acestui proces. A evalua rezultatele școlare înseamnă a determina măsura în care obiectivele procesului de învățământ au fost realizate, precum și eficiența strategiilor didactice utilizate. Astfel, evaluarea facilitează reglarea și autoreglarea procesului de învățământ, informația urmând o cale inversă de la efecte la cauze, de la ieșire la intrare” (Dumitriu, Constanța, 2009, Teoria și practica evaluării, Editura PIM, Iași, p. 103). Prin evaluarea continuă se realizează compararea rezultatelor copiilor cu obiectivele concrete, operaționale și înregistrarea progreselor obținute pe parcursul programului. În același timp, exercită funcția de constatare a rezultatelor și sprijinirea continuă a copiilor de-a lungul programului printr-o apreciere mai nuanțată, generează relații de cooperare între cadrul didactic și copii și dezvoltă capacitatea de autoevaluare la aceștia. Prin această formă de evaluare se diminuează timpul utilizat pentru evaluare, sporind disponibilitățile de timp pentru instruire-învățare. Conform cerințelor programei, „Evaluarea reprezintă o componentă organică a procesului de învățământ. Se recomandă cu prioritate metode moderne de evaluare precum: observarea sistematică a comportamentului elevilor, centrarea pe progresul personal, autoevaluarea, realizarea unor proiecte care să valorifice achizițiile copiilor și să stimuleze în același timp dezvoltarea de valori și atitudini în contexte firești, sincretice, adaptate vârstei. Este recomandabil ca evaluarea să se realizeze prin raportare la competențele specifice, evitându-se comparațiile între copii. De asemenea, evaluarea orientează cadrul didactic în reglarea strategiilor de predare, pentru o mai bună adecvare la particularitățile individuale și de vârstă ale preșcolarilor. Procesul de evaluare valorifică și experiențele de învățare, respectiv competențele dobândite de către copii în contexte nonformale sau informale. Rezultatele copiilor vor fi înregistrate, comunicate și discutate cu părinții. În întreaga activitate de învățare și evaluare va fi urmărit, încurajat și valorizat progresul fiecărui copil“ (Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Curriculum pentru Învățământ preșcolar 3-6 ani).

Activitatea de educație civică devine eficientă dacă se folosesc mijloace și procedee didactice care să-i implice pe copiii preșcolari în propria formare, iar activitățiel să fie concepute astfel încât să participe cu plăcere la ele. Astfel, prin metoda proiectelor la vârste timpurii ne-am propus evaluarea dezvoltării relaționării copiilor, implicarea în activitatea de grup, folosirea unui limbaj adecvat cu colegii din grupa de lucru, manifestarea toleranței și acordarea sprijinului prin încurajare: „Din punct de vedere educativ, se impun cu necesitate explicații acordate copiilor asupra modului în care comportamentul lor îi afectează pe cei din jur, fapt care le deschide o nouă viziune asupra lumii și a regulilor ei. Majoritatea teoreticienilor care abordează problema dezvoltării morale punctează ca deosebit de importantă explicarea felului în care regulile morale protejează oamenii. Luarea în calcul a perspectivei celuilalt constituie, după cum se știe, un aspect semnificativ al teoriei lui Kohlberg despre judecata morală” (Jeder, Daniela, (2004), Niveluri ale moralității și educației morale, în revista Didactica Pro, nr. 5 – 6, p. 57). În activitatea cu copiii preșcolari este importantă stimularea colaborării, a interesului și motivației acestora prin organizarea unor activități de învățare variate, adaptate nevoilor individuale ale fiecărui preșcolar. Dacă din punct de vedere pedagogic în procesul de învățământ se respectă particularitățile de vârstă și cele individuale ale copiilor, ținând seama de faptul că modul de a percepe, de a înțelege, de a memora, de a opera pe plan mintal nu este identic la toți copiii, atunci putem spune că preșcolarilor le sunt asigurate șanse egale de dezvoltare și manifestare a personalității.

Metoda proiectelor Metoda proiectelor este strategia didactică des folosită pentru verificarea și structurarea cunoștințelor. Se axează pe aplicarea practică a cunoștințelor acumulate, stimulând copiii să caute răspunsuri la întrebările care-i preocupă. Temele se aleg ținându-se seama de particularitățile de vârstă și nevoile de cunoaștere ale copiilor. Prin harta proiectului se stabilesc obiectivele operaționale, resursele materiale și umane. Cadrul didactic are rolul de coordonator al întregii activități educative, implicând totodată și părinții. Se pune mare accent pe interdisciplinaritate, asigurând astfel structurarea cunoștințelor însușite la mai multe materii, precum și cele pe care le dețin din familie. 

Tema proiectului: Comportarea civilizată

Motivarea alegerii temei:

Fiecare copil așteaptă să fie descoperit, apreciat și înconjurat cu atenție. Ei trebuie sensibilizați în legătură cu ceea ce este frumos și bun în lumea aceasta, trebuie să fie conștientizați de importanța comportării civilizate pentru cei din jurul lor, dar și pentru propria imagine. Comportamentul civilizat aduce satisfacții deoarece cei din jur le acordă mai mare încredere și respect celor care îi tratează cu respect, înțelegere și încredere. Știm prea bine că nimic nu este mai prielnic decât exemplul. Activitatea de colectare a datelor pentru proiect am realizat-o prin diverse jocuri, făcând apel la ipoteza lucrării, potrivit căreia: Dacă în grădiniță și familiere există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci comportamentul moral-civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de popularitate în grupul clasei

Obiectivul general: Dezvoltarea abilităților comportamentale și socio-emoționale ale copiilor de vârstă preșcolară, ca premisă a susținerii dezvoltării educației moral-civice în etapa școlară care urmează. Obiectivele operaționale:

O1: Să experimenteze în cadrul programului educațional specific unele tehnici și strategii de formare a comportamentelor morale și socio-emoționale adecvate;

O2: Să își corecteze unele comportamente indezirabile care se pun în evidență în unele momente;

O3: Să fie favorizate și dezvoltate abilitățile socio-emoționale ale copiilor preșcolari; O4: Să coopereze și să comunice în cadrul jocurilor;

O5: Să manifeste interes și motivație pentru descoperire și aplicarea cunoștințelor însușite în contexte diferite;

Resurse:

Materiale: biblioteca clasei, fișe de lucru, CD –uri;

Postere cu:

– imagini reprezentând situații de comportament ale copiilor sau ale personajelor unor povești; – texte cu ghicitori, glume;

Umane: copiii grupei, părinții interesați;

Temporale – o săptămână;

Procedurale: observarea spontană și dirijată, jocul didactic, jocul de rol, explicația, povestirea, lucrul în echipă, exercițiul practic, învățarea prin descoperire;

Durata proiectului:

O săptămână

Harta proiectului:

realizată cu copiii și afișată în sala de grupă;

Conținutul și activitățile propuse:

Înființarea unei mini-album în sala de clasă, cu imagini care surprind comportarea civilizată;

Vizionare CD cu întâmplări relevante pentru comportare;

Realizarea unor interviuri imaginare cu personajele din poveștile cunoscute despre comportamentul pe care l-au avut în povești (Pinocchio, lupul, vulpea, ursul cafeniu, Alice, ș.a).;

Creații literare pentru copii: Cățelușul șchiop, Nu numai la grădiniță, Fapte bune, ș.a.;

Joc de rol;

Brainstorming – „De ce este bine să ne comportăm civilizat?”

Realizarea unui poster cu regulile grupei. (Anexa 2)

Concluziile proiectului Pentru realizarea proiectului am stabilit inventarul de activități pentru o săptămână. Categoriile de activități planificate au răspuns cerințelor Programei preșcolare. Am selectat mijloacele de realizare în așa fel încât temele să fie cât mai atractive, pentru planificarea activităților pe durata desfășurării proiectului. Pe parcursul desfășurării proiectului copiii și-au îmbogățit volumul de cunoștințe despre ce înseamnă să fii civilizat. În vederea atingerii obiectivelor propuse în cadrul activităților de predare-învățare, am ales calea cea mai eficientă pentru informarea și formarea unor deprinderi de comportare civilizată. Metodele de eficientizare a activităților favorizează însușirea cunoștințelor, formarea de priceperi, deprinderi, atitudini si aptitudini. Conținuturi/activități de învățare Ca activități de învățare am utilizat:

jocul didactic;

jocul de rol;

lectura realizată în grădiniță;

lecturi ale părinților;

repovestiri;

dramatizări;

convorbiri;

activități de creație/artistico-plastice (desene, colaje);

Am ales ca texte suport creații reprezentative pentru copilăria mică, cum ar fi: Ciuboțelele ogarului, de Călin Gruia ; Fata babei și fata moșneagului, de Ion Creangă; Cei trei purceluși, poveste populară, Pinocchio, de Carlo Collodi, poezia Fapte bune, ș.a .

Metode și tehnici de evaluare:

joc didactic;

povestire;

carnaval cu personaje pozitive din poveștile discutate;

expoziție cu lucrările realizate: colaje, desene, măști confecționate;

Realizarea evaluării finale

Am realizat evaluarea finală folosindu-mă de chestionar. Un chestionar l-am aplicat părinților și unul copiilor. Prin aceste chestionare am urmărit identificarea gradului de operare în situații concrete cu normele de comportare civilizată, dar și percepția privind creșterea popularitații în rândul colegilor prin adoptarea unui comportament civilizat. În chestionar folosim următoarea notație: R1: pentru primul răspuns de la fiecare întrebare, R2; pentru al doilea răspuns din întrebare (a doua opțiune); R3, R4, R5, fiecare pentru opțiunea cronologică a întrebării. Chestionarul aplicat copiilor (Anexa 3) și răspunsurile primite, exprimate numeric și procentual, sunt următoarele:

Te joci cu jucăria ta preferată. Un coleg vine și-ți ia jucăria, fără să ți-o ceară. Ce faci?

R1: Îmi recuperez jucăria smulgândui-o = 0 răspunsuri

R2: Îi cer politicos să mi-o înapoieze = 14 răspunsuri = 60,8 %

R3: Îl conving să ne jucăm împreună = 6 răspunsuri = 26 %

R4: Solicit educatoarei să-mi facă dreptate = 3 răspunsuri = 13 %

Centralizarea răspunsurilor primite și exprimarea lor procentuală arată evoluția comportamentului copiilor după activitățile de educare a comportamentului civic-cotidian.

Tabel 1: Centralizare răspunsuri întrebarea 1

Analizând comparativ rezultatele înregistrate de cele două grupe de preșcolari implicate în cercetare, se observă faptul că la grupa experimentală, respectiv grupa mijlocie B, se înregistrează un procent mai mare la comportamentele civic-cotidiene, față de grupa de control. La grupa experimentală, activitățile derulate în scopul stimulării abilităților civic-cotidiene au fost eficiente.

Reprezentarea grafică comparativă pune în evidență diferențele între cele două grupe de preșcolari.

Fig. 3 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 1

Ești la intrarea în clasă împreună cu o colegă. Cum procedezi?

R1: Deschid ușa și o poftesc să intre = 17 răspunsuri = 73,9 %

R2: Intru fără să privesc în jur = 4 răspunsuri = 17,3%

R3: Mă înghesui odată cu colega mea = 0

R4: Nu știu ce aș face = 2 răspunsuri = 8,7 %

Prin această întrebare am urmărit să identificăm în ce măsură comportamentele civic-cotidiene sunt aplicate în mod independent, adică devin automatisme. Astfel, pentru grupa experimentală rezultatele obținute la R1 (Deschid ușa și o poftesc să intre) înregistrează un procent de 73,9%, în timp ce pentru grupa de control procentul este de doar 47,8%. Diferența dintre aceste rezultate este unul semnificativ, respectiv de 26,1%. Întrebarea 2 confirmă eficiența activităților de educare a abilităților civic-cotidiene a preșcolarilor.

Tabel 2: Centralizare răspunsuri întrebarea 2

În reprezentare grafică, rezultatele obținute se prezintă astfel:

Fig. 4 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 2

Ești în timpul servirii mesei la grădiniță. Cum procedezi?

R1: Aștept până ce toți colegii au mâncarea în față = 16 răspunsuri = 69,5 %

R2: Mănânc fără să aștept = 5 răspunsuri = 21,7 %

R3: Mă grăbesc ca să am mai mult timp = 2 răspunsuri = 8,7 %

R4: Nu respect regulile = 0 răspunsuri = 0 %

Rezultatele înregistrate la cea de-a treia întrebare sunt cuprinse în următoarea centralizare:

Tabel 3: Centralizare răspunsuri întrebarea 3

Comportarea civilizată trebuie să devină normalitate, indiferent de situația cotidiană. Astfel, nu este suficient să-i învățăm pe copii să salute politicos persoanele mai în vârstă pentru a primi laude și complimente. Politețea și bunul simț trebuie să devină parte din comportarea cotidiană. Acesta ar fi unul dintre motivele pentru care am considerat necesară chestionarea unei situații de comportament în timpul servirii mesei. Copiii din grupul experimental au format comportamentul civic adecvat, în procent de 69,5%, față de 47,8 înregistrat de grupa de control.

Reprezentarea grafică comparative este elocventă.

Fig. 5 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 3

Te joci în curte cu ceilalți copii. Unul cade și se lovește. Cum reacționezi?

R1: Îl ajut să se ridice și îl încurajez = 20 răspunsuri = 86,9 %

R2: Îmi continui joaca = 2 răspuns = 8,7 %

R3: Râd de el că a căzut = 0

R4: Nu mă interesează ce li se întâmplă altora = 1 răspuns = 4,3%

Educarea atitudinii morale de altruism trebuie începută încă de la grădiniță, pentru a deveni comportament în etapele următoare. Astfel, la presupunerea că n copil cade în curte și se lovește, copiii din grupa experimentală au optat pentru varianta Îl ajut să se ridice și îl încurajez în procent de 86,9%, în timp ce copiii din grupa de control înregistrează un procent de 43,4%; deci se situează la jumătatea primului procent.

Tabel 4: Centralizare răspunsuri întrebarea 4

În reprezentare grafică procentuală rezultatele obținute la cea de-a patra întrebare se prezintă astfel:

Fig. 6 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 4

Expresiile: „te rog” și „mulțumesc” le folosești pentru că:

R1: Așa te-au educat parinții = 10 răspunsuri = 43,4 % R2: Știi că dacă ești politicos ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți = 11 răspunsuri = 47,8 %

R3: Le folosesc doar cu adulții = 2 răspunsuri = 8,7 %

R4: Le folosesc foarte rar = 0

Tabel 5: Centralizare răspunsuri întrebarea 5

Comportarea civic-cotidiană este reprezentată atât ce atitudinea în anumite situații, de reacțiile umane, dar și de modul de adresare și de răspuns. Prin ultima întrebare a chestionarului adresat copiilor am urmărit să identificăm gradul în care copiii grupelor mijlocii folosesc expresiile te rog și mulțumesc. Alegerile făcute de copiii din grupa experimentală înregistrează cel mai mare procent pentru varianta Știi că dacă ești politicos ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți, cu un procent de 47,8%, urmată de prima variant, adică Așa te-au educat parinții, în procent de 43,4%. La grupa de control cel mai mare procent este atribuit primei variante, cu un procent de 39%.

Fig. 7 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 5

Răspunsurile primite de la copii la chestionarul aplicat denotă faptul că procentul cel mai mare este înregistrat de răspunsurile care vizează comportamente pozitive. Copiii au comportamente moral-civice specifice vârstei preșcolare. Educația moral-civică se realizează atât în grădiniță, cât și în familie. Αșa duрă cum еstе binе-cunοscut, familia еstе cеl dintâi cadru sοcial dе carе fiеcarе cοрil arе nеvοiе, fiind mеdiul cеl mai рriеlnic реntru dеzvοltarеa și dеsăvârșirеa ființеi umanе. În cadrul familiеi cοрilul simtе siguranță, liniștе, afеcțiunе, sеninătatе, carе cοnstituiе ο atmοsfеră рriеlnică реntru dеzvοltarеa nοrmală și еcһilibrată și imрlicit un cadru nοrmal реntru adaрtarеa la cеrințеlе grădiniței. Ѕе еvidеnțiază aѕtfеl rοlul familiеi în еducația cοрilului. Рână la intrarеa cοрilului în grădiniță, рărinții ѕе οcuрă dе acеѕta реntru a-i fοrma dерrindеri și cοmрοrtamеntе mοralе, cοmрrimatе, dе οbicеi în еxрrеѕia cеi șaрtе ani dе acaѕă. Chestionarul aplicat părinților (Anexa 4) și răspunsurile primite sunt următoarele:

Cât de importantă vi se pare educația moral-civică pentru educarea copiilor în grădiniță?

R1: Foarte importantă 

R2: La fel de importantă ca și celelalte activități 

R3: Copiii sunt prea mici pentru a fi educați moral-civic

R4: Nu știu, nu răspund

Tabel 6: Centralizare răspunsuri întrebarea 1 părinți

Răspunsurile primite la această întrebare arată că părinții copiilor grupei experimentale consideră că educația moral civică este foarte importantă, în procent de 52,2%, în timp ce părinții grupei de control aleg această variantă de răspuns în procent de 39%. Această diferență de apreciere a educației moral-civice între părinții celor două grupe implicate în cercetare apare în urma implicării părinților copiilor din grupa experimentală în activitățile extracurriculare organizate pe teme de educație civică. Deci, implicarea părinților copiilor în activitățile organizate de grădiniță contribuie la cunoașterea directă a importanței formării civic-cotidiene a copiilor de la cea mai fragedă vârstă. Reprezentarea grafică a datelor obținute evidențiază diferențele de opinie ale părinților celor două grupe.

Fig. 8 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 1 părinți

Sunteți cu copilul într-un market. Acesta insistă să-i cumparați o jucărie. Cum reacționați?

R1: Dacă nu am stabilit de acasă acest lucru, nu i-o cumpăr 

R2: Îl conving că nu îi este necesară

R3: Cedez insistențelor

R4: Nu știu, nu răspund

Tabel 7: Centralizare răspunsuri întrebarea 2 părinți

Prin această întrebare am urmărit să identificăm cât de consecvenți sunt părinții când se apelează la autoritate. Este cunoscut faptul că actualii părinți se implică sporadic în educarea comportamentului propriilor copii, folosindu-se de respectarea copiilor conform drepturilor, dar fără nicio obligație. Părinții care au fost cooptați în activitățile de educație civică a copiilor, vor avea în vedere respectarea unor comportamente civic-cotidiene în toate împrejurările, pe când cei care se simt obligați de statutul de părinți să-i ofere copilului tot ce își dorește vor ceda cu ușurință insistențelor copilului în detrimental comportamentului civic. Datele obținute se regăsesc și în reprezentarea grafică procentuală.

Fig. 9 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 2 părinți

Copilul dorește să-l duceți în parcul de joacă. Când ajungeți acolo este nemulțumit și vrea să mergeți să se plimbe cu rolele. Cum procedați?

R1: Discut cu el despre alegerea făcută initial 

R2: Nu îl ascult; neglijez cerere

R3: Cedez insistențelor și mergem după role, ca să nu-l supăr

R4: Îl cert spunându-i că nu face ce vrea



Tabel 8: Centralizare răspunsuri întrebarea 3 părinți

Cea de-a treia întrebare a chestionarului adresat părinților pune în evidență relația părinților cu copiii. Prin modul de relaționare părinți-copii se poate educa stima de sine la copii încă de la grădiniță. Observăm că părinții copiilor din grupul experimental acordă cel mai mare procent primei alegeri, respectiv aceea că părinții discută cu copilul despre alegerea făcută initial (60,8%), față de rezultatele obținute în grupul de control (39%). Reprezentarea grafică procentuală este următoarea:

Fig. 10 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 3 părinți

Sunteți împreună cu copilul în vizită la bunici. Acesta devine neastâmparat; face o serie de obrăznicii. Cum procedați?

R1: Îi atrag atenția în mod discret 

R2: Strig la el făcându-i observații în fața familiei 

R3: Neglijez comportamentul copilului

R4: Îl rog pe soț/soție să-l potolească 

Atitudinea părinților față de comportamentul copiilor în situații de criză este ilustrată de rezultatele înregistrate la cea de-a patra întrebare. Chiar dacă incidentul se produce în familie, opinia părinților trebuie să fie una constructivă. Prin comunicare corespunzătoare copiilor li se formează comportamente civic-cotidiene.

Tabel 9: Centralizare răspunsuri întrebarea 4 părinți

Fig. 11 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 4 părinți

Cât de importantă vi se pare comportarea civilizată a copilului dumneavoastră pentru creșterea gradului de popularitate în rândul colegilor din grădiniță?

R1: Foarte importantă 

R2: Puțin importantă 

R3: Deloc importantă

R4: Nu cunosc, nu răspund

Tabel 10: Centralizare răspunsuri întrebarea 5 părinți

Rezultatele obținute la această întrebare denotă faptul că părinții copiilor din grupa experimentală apreciază comportamentul civilizat al copiilor și ca modalitate de afirmare în grupul clasei. Procentul obținut pentru prima alegere, respectiv cea prin care comportarea civilizată a copilului pentru creșterea gradului de popularitate în rândul colegilor din grădiniță este foarte importantă, înregistrează 82,6%, față de 47,8% cât înregistrează aceeași alegere în cazul părinților din grupul de control.

În reprezentare grafică centralizată, răspunsurile primite se prezintă astfel:

Fig. 12 Reprezentare grafică comparativă întrebarea 5 părinți

Răspunsurile primite de la părinți în urma chestionarului aplicat denotă faptul că aceștia sunt interesați de educația moral-civică a copiilor, încă de când frecventează grădinița. Procentul cel mai mare este înregistrat de răspunsurile care vizează comportamente pozitive, specifice vârstei preșcolare. Putem afirma că educația moral-civică se realizează atât în grădiniță, cât și în familie, nu doar la nivel declarativ, ci și în mod practic. Familia еstе cadrul sοcial în carе fiеcarе cοрil arе oportunitatea formarii, fiind mеdiul cеl mai рriеlnic реntru dеzvοltarеa și dеsăvârșirеa ființеi umanе. Siguranța, liniștеa, afеcțiunеa, necesare реntru dеzvοltarеa nοrmală și еcһilibrată sunt asigurate de părinții actuali, într-un număr tot mai mare în mediul urban, dar și în cel rural. Cunoașterea trăsăturilor de personalitate ale copiilor prezintă o importanță deosebită pentru rezultatele activității acestora. Comportamentul este una dintre trăsăturile personalității care influențează randamentul școlar și stima de sine, atât la nivel individual, cât și în cadrul colectivului de copii. Se cunoaște funcția educativă a aprecierilor, faptul că un sistem de evaluare poate stimula sau poate frâna dezvoltarea unei motivații puternice față de comportarea în societate. Interesul copilului pentru o activitate se reflectă în plăcerea de a o realiza și amplifica, iar sentimentul de sastisfacție pentru rezultatele obținute este major și hotărâtor pentru activitatea viitoare. Relațiile dintre copii în cadrul grupei, dintre cadrul didactic și ei, influențează randamentul, exprimarea dorinței de a se autodepăși a copiilor. Cooperarea cadrului didactic cu copiii, încrederea pe care o manifestă față de aceștia, atitudinea apropiată și în același timp exigentă, sunt elemente care favorizează manifestarea unui comportament civic apreciat de ceilalți. Analiza comparativă a rezultatelor și evaluarea progreselor Pentru formarea  unei imagini de sine pozitivă este nevoie de o întărire pozitivă a activităților de joc ale copiilor, obișnuirea lor cu responsabilități și cu deprinderea de a lua anumite decizii, stimularea oricărei inițiative ce vine din partea copilului. Relația părinților cu copiii în planul comunicării trebuie să fie una foarte bună și astfel, dacă în grădiniță și familie există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci comportamentul moral-civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de popularitate în grupul clasei Chiar dacă un copil greșește, educatoarea trebuie să găsească un ton potrivit de a explica, fără a-l jigni sau minimaliza eforturile. Este de preferat să avem o formulare de acceptare, dar cu sugestia care să îndrepte atitudinea sau comportamentul. De exemplu, este recomandabil să se folosească formulări de genul: Este bine și așa, dar …. în locul formulei Nu este bine. „Educația autentică trebuie să plece întotdeauna în opera de modelare a naturii umane de la cunoașterea diversității caracteristicilor și forțelor pe care le posedă fiecare copil, elev sau individualitate în parte. Cunoașterea structurii și dinamicii caracteristicilor personalității, a nivelului de dezvoltare intelectuală, emoțională, atitudinală constituie, de fapt, piatra unghiulară a oricărui proces educațional care își propune formarea dirijată a omului, influențarea modului său de comportare, adaptare și integrare în viața socială” (Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p.6). Pentru a educa stima de sine în sensul creșterii acestui comportament, în cadrul activității la grupă se impune crearea unor condiții optime de afirmare a potențialului individualității fiecărui copil în situații personalizate sau socializate de învățare. Un alt aspect foarte important în activitatea cu copiii este acela de a nu face comparații între copii. Copilul are nevoie de aprecierea noastră pentru ceea ce face el, nu de o raportare a acțiunilor lui la un alt coleg. De asemenea, acest aspect al evitării comparațiilor trebuie cunoscut și de familiile copiilor. A-l compara pe un copil cu unul dintre frați reprezintă o greșeală pedagogică care poate avea repercursiuni în plan emotional, dându-i copilului neîncredere și alterând relațiile între frați. Dacă dorim o comparație este recomandat să comparăm copiii cu ei înșiși în perioade diferite, pentru a le sprijini eforturile. Orice comparație trebuie să aibă caracter stimulativ, copilului să i se aprecieze progresele. În activitatea cu copiii, mai ales în cazul celor care prezintă o stimă de sine scăzută, se recomandă stimularea pozitivă, întărirea motivației și a încrederii în propriile forțe, precum și reluarea unor anumite activități în vederea consolidării achizițiilor dobândite. Dintre atitudinile care duc la stimularea stimei de sine și educarea unui comportament civic, în cazul copiilor de vârstă preșcolară, amintim:

Să fie integrați în activitate, în mod participativ, toți copiii;

Să evidențiem aspectele pozitive și să le menționăm;

Să creem posibilități și opțiuni de manifestare ori de câte ori este posibil;

Să oferim recompense;

Copiilor timizi, să le trasăm responsabilități care să-i mobilizeze și să le asigure recunoștința colegilor (să împartă fișele, să ducă anumite materiale la alte grupe ș.a.);

Să facem aprecieri pozitive privind ținuta vestimentară, aranjarea lucrurilor, ș.a., știind că la această vârstă copiii au nevoie de apreciere, iar cei timizi în mod deosebit;

Cerințele să respecte particularitățile de vârstă și individuale ale copilului;

Proiectarea activităților să se facă cu respectarea principiilor didactice și cu folosirea unor mijloace și procedee adecvate;

Cerințele să fie formulate clar.

Este foarte important să acceptăm copiii așa cum sunt, atât ca dascăli, cât și ca părinți. A-l accepta pe fiecare copil așa cum este presupune o atitudine pozitivă în fața dificultăților lui de adaptare. Copilul nu trebuie etichetat ca fiind rău, nepriceput, indisciplinat. Se impune să-i responsabilizăm pe părinți să aibă în vedere efortul copilului, dorințele lui, chiar dacă rezultatul nu este cel așteptat. Comportamentele persoanelor din jurul fiecărui copil își pun amprenta pe modul lui de reacție și pe educația moral-civică. În acest sens, ilustrativă este lista de principii extrase din modul de viață al copilului, formulate de B.Wolfe:

    „* dacă copilul este criticat, el învață să condamne;

    * dacă copilul este tratat cu ostilitate, el devine bătăuș;

    * dacă copilul este ridiculizat, el devine timid;

    * dacă copilul este certat în permanent, el se simte vinovat;

    * dacă copilul se simte tolerat, el învață să fie răbdător;

    * dacă copilul este încurajat, el învață să fie încrezător;

    * dacă copilul este prețuit, el învață să aprecieze;

    * dacă copilul trăiește în spiritul dreptății, el învață să fie cinstit;

    * dacă copilul trăiește într-un mediu care îl apreciează, el învață să se placă pe sine;

   * dacă copilul trăiește într-un mediu în care există acceptare și prietenie, el învață să iubească și să ofere iubire celor din jur.” (Wolfe, B., apud, Revista Învățământului Preșcolar, nr. 1-2, 2006, Stima de sine la copiii preșcolari

Atât părinții cât și cadrul didactic au datoria morală de a completa sau continua acțiunea formativă a copilului. Trebuie să-i învățăm pe copii de mici despre valoarea pe care o are fiecare dintre ei, ajutându-i astfel să-și formeze un comportament moral-civic corespunzător. Altfel spus, nu este suficient ca un copil să fie genial, mult mai important este ca cei din jurul său să-l ajute să-și construiască un comportament moral-civic pozitiv. Un copil fară calități de excepție poate avea performanțe bune dacă abordează sarcinile în mod pozitiv, cu încredere și curaj.

Noi adultii, trebuie să-i susținem pe copii în ceea ce privește identificarea, exprimarea si controlul emotiilor. Această susținere se realizează dacă îi încurajăm permanent pe copii pentru a-și exprima propriile emotii construindu-le un mediu sigur, aprobator.

Atât rolul părinților, cât și al educatoarei în grădiniță, sunt deosebit de importante prin faptul că activitățile copilului mic au nevoie de atitudine pozitivă. De exemplu, copilul care pune întrebări tot timpul nu trebuie sancționat sau certat, ci stimulat prin răspunsuri. Sau dacă a realizat din plastilină o mașinuță și nu o căsuță cum i s-a spus, acesta trebuie să fie un prilej pentru adulți să afle motivația activităților lui și nu să-i anuleze munca.

Se știe că preșcolarii emotivi, timizi nu obțin întotdeauna rezultatele dorite și meritate de ei pentru că se adaptează mai greu la noile condiții de învățare și într-o perioadă mai lungă de timp. În acest sens, cunoașterea particularităților individuale ale fiecărui elev îi permit cadrului didactic să-i trateze pe copiii emotivi cu răbdare și blândețe, încurajându-i pentru a căpăta încredere în forțele proprii. În activitatea didactică se are în vedere folosirea unor diverse metode și procedee activ-participative, crearea unor situații de învățare bazate pe autonomia intelectuală și acțională a copiilor, stimularea imaginației creatoare, a potențialului lor creator, a gândirii critice, dar și a gândirii divergente centrată pe strategii euristice. „Este dovedit faptul că se produce o dezvoltare optimă a aptitudinilor, capacităților și competențelor persoanei acolo unde condițiile de mediu și educație sunt favorabile, în consonanță cu structura și dinamica personalității individuale. Deci, cu atât mai justificat este un act pedagogic cu cât educația săvârșită de adult se realizează în serviciul formării abilităților intelectuale, dezvoltării competențelor cognitive, psihomotorii și împlinirii personalității copilului” (Dumitriu, Gheorghe, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București, 2004, p. 7).

CONCLUZII FINALE ȘI RECOMANDĂRI

Prin cercetarea pedagogică desfășurată am pus în evidență importanța comunicării cu copiii în plan comportamental în vederea folosirii comportamentului moral-civic în grădiniță. Argumentele verifică ipoteza lucrării, potrivit căreia, dacă în grădiniță și familiere există o comunicare corectă cu copiii în plan comportamental, atunci comportamentul moral-civic în grădiniță va fi apreciat de colegi prin gradul de popularitate în grupul clasei.Cei mai importanți factori de dezvoltare ai abilităților moral civice vizează contextele și oportunitățile sociale variate oferite copiilor, răspunsurile adecvate din partea adulților, părinților și educatorilor, modelul personal de exprimare al emoțiilor și rezolvare al problemelor sociale și emoționale. Asigurarea unor contexte structurate, cum ar fi: utilizarea regulilor pentru ghidarea comportamentului copiilor într-o situație socială, dar și oferirea unor oportunități de exersare a abilităților sociale de cooperare, așteptare a rândului, rezolvare eficientă a conflictelor cu ceilalți, împărțirea jucăriilor, au contribuit la îmbunătățirea abilităților moral civice ale copiilor de vârstă preșcolară în faza de post intervenție, ceea ce a determinat creșterea complianței la reguli și a frecvenței de manifestare a comportamentelor prosociale. Tratarea fiecărei situații de conflict la nivelul grupei ca pe o situație de învățare a abilităților de gestionare eficientă a abilităților de rezolvare de conflicte cum ar fi: exprimarea emoției în cuvinte, negocierea, compromisul, a condus la creșterea abilităților de exprimare emoțională, înțelegere a emoțiilor și autoreglare emoțională și comportamentală. Acest tip de intervenție a înlocuit abordarea tradițională în care copiii erau certați și pedepsiți pentru că au generat un anume conflict. Considerăm că oferirea unui feedback pozitiv corect, renunțarea la critica și feedbackul negativ, recompensarea corectă utilizată în practica la grupă, stabilirea și aplicarea corectă a regulilor de grup, precum și evitarea etichetării, pozitive sau negative, a copiiilor de către educatoare, părinți sau copii, ar putea influența într-o manieră pozitivă calitatea actului educațional asigurând bazele formării abilităților moral-civice. Prin implementarea în grădiniță a unor programe educaționale de dezvoltare a comportamentelor moral civice se atinge realizarea următoarele influențe informative benefice în procesul formării reprezentărilor și cunoștințelor specifice dezvoltării comportamentului moral civic, dar și a celor socio-emoționale ale copiilor:

Îmbogățirea vocabularului cu cuvinte și expresii specific comportamentului civilizat, respectiv înțelegerea, numirea și exprimarea emoțiilor;

Însușirea și respectarea de norme și reguli necesare unei vieți de calitate în grupul de aceeași vârstă;

Îmbogățirea cunoștințelor legate de relațiile sociale și trăirile emoționale desprinse din lectura textelor cu conținut specific;

Capacitatea de a stabili relații corecte între faptele fiecăruia și consecințele lor;

Capacitatea de a povesti întâmplări reale sau imaginare cu caracter socio-emoțional.

În ceea ce privește influențele formative ale educației moral-civice considerăm că sunt extrem de relevante și depind de competența și atitudinea personalului didactic care necesită o pregătire prealabilă. În centrul programului formativ stă formatorul motivat și motivator, pentru crearea unui climat afectiv și social de suport, în care fiecare copil să fie implicat și valorizat în propriul proces de formare. În acest sens, cadrul didactic constituie un model pentru copilul preșcolar, în vorbire, în ținută, în comportament și în atitudine. Totodată, cadrul didactic formează front comun cu părinții pentru coeziune și continuitate în educația copilului. Prin atitudinea și implicarea pedagogică, fiecare cadru didactic poate forma copii diciplinați, respectuoși, comunicativi și empatici, doar modelându-și propriul comportament și devenind model. Contribuția cadrului didactic la dezvoltarea stimei de sine a copiilor, a stabilității, a liniștii interioare, a capacității de a contempla frumosul, de a ierta, de a-și face prieteni, de a fi sociabili, este completată de dezvoltarea sentimentului de siguranță al copiilor, a toleranței, solidarității și perseverenței. Un rol determinant în formarea și modelarea comportamentelor emoționale și sociale îl are și informarea părinților. Încheierea unor programe de parteneriat educațional cu familia prin care părinții și grădinița colaborează în mod real, ca parteneri egali în educația copilului, are rezultate benefice în ceea ce privește comunicarea părinte-copil. Rezultatele obținute în cadrul prezentei cercetări confirmă nevoia de aplicare a principiilor educației socio-emoționale în sensul realizării comportamentelor moral civice în activitatea didactică de zi cu zi, valoarea și caracterul educativ având un impact major asupra practicii educaționale, în pregătirea pentru viață a copiilor. Astfel, valorificarea susținută, consecventă și pe scară largă a informațiilor, modelelor și exemplelor propuse de noi ar putea conduce la o calitate mai bună a educației în rândul copiilor preșcolari.

BIBLIOGRAFIE

***Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Curriculum pentru Învățământ preșcolar 3-6 ani, domeniul Om și societate

***Programa activităților instructiv-educative în grădinița de copii. Curriculum pentru Învățământ preșcolar 3-6 ani

Cerghit, Ioan, 1997, Metode de învățământ, Editura Didactică și Pedagogică, București

Crețu, Tinca, 1994, Psihologia vârstelor, Editura Tipografia Universitatii Bucuresti

Drăgan, I., Nicola,I., apud, Dumitriu, Constanța, 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București

Dumitriu Gheorghe, Dumitriu, Constanța, 2004, Psihopedagogie, Editura Didactică și Pedagogică, București, 2004

Dumitriu, Constanța, 2004, Introducere în cercetarea psihopedagogică, Editura Didactică și Pedagogică R.A., București

Dumitriu, Constanța, 2009, Teoria și practica evaluării, Editura PIM, Iași

Dumitriu, Gheorghe, 2004, Sistemul cognitiv și dezvoltarea competențelor, Editura Didactică și Pedagogică, R.A., București

Epuran, Mihai, 2002, Antrenament mental, Conspecte, Note, Sinteze, Editura FEST, București

Isembert, Andre, L`education des parents- Paris, Presses Universitaires de France, 1998, în Revista de pedagogie Nr. 2/2010

Jeder, Daniela, 2004, Niveluri ale moralității și educației morale, în revista Didactica Pro, nr. 5 – 6

Nicola, Ioan, Pedagogie, 1994, Editura Didactică și Pedagogică, București

Verza, Florin, 2002, Introducere în psihopedagogia specială și în asistența socială, București, Editura Fundației Humanitas

Wolfe, B., apud, Revista Învățământului Preșcolar, nr. 1-2, 2006, Stima de sine la copiii preșcolari

ANEXE

Anexa 1

Fișă evaluare inițială

1. Desenează-ți prietenii. Folosește creioanele colorate.

2. Colorează personajele cu care ai vrea să fii prieten:

(imagini preluate de pe http://e-povesti.ro/planse_de_colorat/copii/)

3. Alege imaginile în care îți place cum procedează copiii:

(imagini preluate de pe http://www.omfal.ro/materiale-didactice/educatie-civica)

4. Spune o situație în care s-a întâmplat o faptă bună (din povești, sau din experiența ta)

5. Găsește un alt sfârșit pentru povestea „Capra cu trei iezi”. Desenează cum ai vrea tu să se termine povestea.

Anexa 2

REGULILE GRUPEI

(Imagini de pe: https://www.google.ro/search?q=imagini+regulile+grupei&espv)

Anexa 3

CHESTIONAR PENTRU COPII

Te joci cu jucăria ta preferată. Un coleg vine și-ți ia jucăria, fără să ți-o ceară. Ce faci?

R1: Îmi recuperez jucăria smulgândui-o;

R2: Îi cer politicos să mi-o înapoieze;

R3: Îl conving să ns jucăm împreună

R4: Solicit educatoarei să-mi facă dreptate;

R5: Strig, plâng, devin agresiv;



Ești la intrarea în clasă împreună cu o colegă. Cum procedezi?

R1: Deschid ușa și o poftesc să intre;

R2: Intru fără să privesc în jur;

R3: Mă înghesui odată cu colega mea;

R4: Nu știu ce aș face;

Ești în timpul servirii mesei la grădiniță. Cum procedezi?

R1: Aștept până ce toți colegii au mâncarea în față;

R2: Mănânc fără să aștept;

R3: Mă grăbesc ca să am mai mult timp;

R4: Nu respect regulile;

Te joci în curte cu ceilalți copii. Unul cade și se lovește. Cum reacționezi?

R1: Îl ajut să se ridice și îl încurajez; 

R2: Îmi continui joaca; 

R3: Râd de el că a căzut; 

R4: Nu mă interesează ce li se întâmplă altora; 

Expresiile: „te rog” și „mulțumesc” le folosești pentru că:

R1: Așa te-au educat parinții;

R2: Știi că dacă ești politicos ești apreciat de ceilalți copii și de cunoscuți;

R3: Le folosesc doar cu adulții;

R4: Le folosesc foarte rar;

Anexa 4

CHESTIONAR PENTRU PĂRINȚI

1 . Cât de importantă vi se pare educația moral-civică pentru educarea copiilor în grădiniță?

R1: Foarte importantă; 

R2: La fel de importantă ca și celelalte activități; 

R3: Copiii sunt pre amici pentru a fi educați moral-civic;

R4: Nu știu, nu răspund;

2 . Sunteți cu copilul într-un market. Acesta insistă să-i cumparați o jucărie. Cum reacționați?

R1: Dacă nu am stabilit de acasă acest lucru, nu i-o cumpar; 

R2: Îl conving că nu îi este necesară;

R3: Cedez insistențelor;

R4: Nu știu, nu răspund; 

3 . Copilul dorește să-l duceți în parcul de joacă. Când ajungeți acolo este nemulțumit și vrea să mergeți să se plimbe cu rolele. Cum procedați?

R1: Discut cu el despre alegerea făcută initial; 

R2: Nu îl ascult; neglijez cererea;

R3: Cedez insistențelor și mergem după role, ca să nu-l supăr;

R4: Îl cert spunându-i că nu face ce vrea; 

4 . Sunteți împreună cu copilul în vizită la bunici. Acesta devine neastâmparat; face o serie de obrăznicii. Cum procedați??

R1: Îi atrag atenția în mod discret; 

R2: Strig la el făcându-i observații în fața familiei; 

R3: Neglijez comportamentul copilului;

R4: Îl rog pe soț/soție să-l potolească; 

5 . Cât de importantă vi se pare comportarea civilizată a copilului dumneavoastră pentru creșterea gradului de popularitate în rândul colegilor din grădiniță?

R1: Foarte importantă; 

R2: Puțin importantă; 

R3: Deloc importantă

R4: Nu cunosc, nu răspund.