Stiluri de Invatare Specifice Mediilor Online
INTRODUCERE. IMPORTANȚA ȘI ACTUALITATEA TEMEI
1. Motivația generală a alegerii temei
Ca știință, Informatica este caracterizată de cele mai spectaculoase evoluții în impactul acesteia asupra activității omului. Calculatorul înglobează tehnologii la care omul nici nu visase. Deși, de-a lungul vremii utilizarea calculatorului uneori a fost privită cu rezervă, astăzi majoritatea oamenilor sunt convinși de performanțele și utilitatea calculatorului în toate domeniile de activitate. Astăzi, încă din școala primară elevii află de impactul calculatorului în viața lor. Din aceste motive, sistemele educaționale ale țărilor sunt concepute să implementeze strategii de dezvoltare orientate spre utilizarea calculatorului, atât în formarea inițială, cât și în formarea continuă.
La începutul secolului XXI se poate afirma că la baza proceselor/evenimentelor științifice, tehnologice, economice, sociale, culturale etc., se află informația și cunoașterea. Economistul Roger E. Bohn arată că acum este important să înțelegem cunoașterea tehnologică, și anume cunoașterea despre modul de a produce bunuri și servicii. Cunoașterea este dependentă de procesul de învățare.
Este de reținut și formularea lui Bohn pentru conceptul de învățare: “Learning is evolution of knowledge over time” (Învățarea este evoluția cunoașterii în timp).
Dezvoltarea societății omenești se realizează prin cunoaștere și învățare. Astăzi, specialiștii ce își desfășoară activitatea într-un anumit domeniu, sunt confruntați cu probleme diverse și complexe. Multe dintre acestea necesită utilizarea calculatorului și produselor software. Complexitatea activităților, competițiile de toate felurile, eficiența și randamentul în activitate, reclamă utilizarea celor mai performante produse hardware și software. Se constată explozia instrumentelor și metodelor oferite de tehnologiile informației și comunicației (IT&C), de sistemele de calcul, de
echipamentele periferice cu funcții diverse. Programele de cercetare, dezvoltare și inovare sunt în număr din ce în ce mai mare, iar rezultatele nu se lasă așteptate. În același timp, perfecționarea continuă, cunoașterea și utilizarea noilor cunoștințe din domeniul de activitate trebuie să fie deziderate majore ale fiecărui specialist. Și sub acest aspect, Informatica și Tehnologiile informației și comunicației, oferă tehnologii e-Learning și software educațional.
Tehnologiile informației și comunicației sunt importante deoarece:
permit accesul la RESURSE CE SE AFLĂ LA DISTANȚĂ (biblioteci virtuale, reviste, ilustrații, scheme, fotografii, benzi video, picturi, produse software, fișiere de sunete și animație, documente de referință, etc.);
permit PERSOANELOR DISPERSATE GEOGRAFIC SĂ SE REGĂSEASCĂ ÎN „COMUNITATEA PEDAGOGICĂ VIRTUALĂ”, adică în grupuri de interes constituite pornind de la finalitățile comune, ce nu țin seama de diferențele artificiale bazate pe localizarea în spațiu, vârstă, capacități intelectuale, condiție socială, etc.[2]
Permit MUNCA ÎN COLABORARE, ÎNVĂȚAREA PRIN COOPERARE (prin utilizarea poștei electronice, a video conferințelor, a reuniunilor asistate de calculator);
permit PROFESORILOR SĂ-I ADUCĂ PE ELEVI ÎN SITUAȚIA DE A TRĂI EXPERIENȚE DE ÎNVĂȚARE CONSTRUCTIVISTĂ (elevul își construiește universul cunoașterii singur, profesorul din transmițător de informații devine ghid, coordonator);
permit EVALUAREA GRADULUI DE ASIMILARE AL CUNOȘTINȚELOR de către elevi prin metode noi, interactive, interesante axate pe înțelegerea în profunzime a conținuturilor și proceselor.
permit PREGĂTIREA TINEREI GENERAȚII PENTRU A SE ADAPTA CERINȚELOR SOCIALE ȘI UNUI NOU TIP DE INSTRUIRE ȘI ÎNVĂȚARE NECESAR PE TOT PARCURSUL VIEȚII.
Pentru a putea lucra în noile condiții, elevul trebuie să capete o serie de cunoștințe și deprinderi în utilizarea acestor noi tehnologii care devin suportul instrumental și funcțional al cunoașterii pe care urmează să și-o dezvolte.
Acestea sunt numai câteva din motivele pentru care consider că tema pe care mi-am ales-o este mai mult decât actuală, instrumentele și resursele tehnologice oferite de ceea ce numim Tehnologia Informației și Comunicațiilor fiind indispensabile în momentul actual.
De aici, necesitatea ca acest ansamblu de tehnologii care facilitează tratarea și transmiterea informației să fie folosit la capacitate maximă, iar în procesul de predare-învățare-evaluare a tehnologiei informației și comunicațiilor să se utilizeze o îmbinare eficientă a metodelor, mijloacelor de învățământ, principiilor didactice și formelor de organizare a elevilor pentru obținerea de performanțe maxime.
2. Motivația personală a alegerii temei
Am abordat această temă, datorită pasiunii mele pentru informatică, pentru disciplinele informatice în special.
Mi-am ales această temă, deoarece în timpul activității la catedră am constatat interesul elevilor pentru ceea ce înseamnă resursele tehnologice și instrumentele utilizate pentru a comunica, pentru a crea, difuza, stoca și gestiona informația, adică pentru ceea ce înseamnă tehnologie informațională și comunicațională. Încă, de la începutul carierei didactice m-au preocupat stilurile de învățare ale elevilor în scopul obținerii unor rezultate cât mai bune la evaluările periodice și anuale.
Eu îmi desfășor activitatea la Liceul Teologic Adventist, Craiova, Jud. Dolj, specializarea „Informatică” la ciclurile primar, gimnazial și liceal.
În urma activității de la catedră, m-am confruntat cu următoarele probleme:
unii elevi de la ciclul primar, gimnazial sau liceal care abia acum au descoperit sau descoperă tainele Informaticii. Așa încât, în anumite clase am avut:
elevi care nu au utilizat niciodată Internetul, sau un program de poștă electronică, care nu au vizitat niciodată un site web;
elevi care au învățat astfel de noțiuni numai teoretic, deoarece școala pe care o frecventaseră nu a fost conectată la Internet,
elevi care aveau astfel de noțiuni teoretice, dar și practice, dar nu la același nivel cerut de programa curriculară.
Dorința mea a fost întotdeauna să pot lucra cu toți elevii din clasă, să îi inițiez pe cei necunoscători, să-i aduc la nivelul celorlalți dar, în același timp să mențin interesul acelora care au dobândit unele cunoștințe teoretice și practice în acest domeniu încă din ciclul primar.
elevii înscriși la clasele gimnaziale sau liceale sunt tineri care au vârsta cuprinsă între 11 și 19 ani. Sunt elevi care au avut același plan de învățământ, aceleași programe curriculare în ciclul primar sau gimnazial, dar care nu au și același ritm de învățare. Mulți dintre ei sunt cu probleme familiale, așa încât nici timpul acordat actului de învățare nu este același la toți.
De asemenea, am constatat, în timp că elevii sunt mult mai interesați de o lecție bazată pe utilizarea calculatorului spre deosebire de o lecție în varianta clasică.
Calculatorul este un mediator eficient, care ne ajută în integrarea noțiunilor și informațiilor într-un ansamblu ordonat și coerent. În plus, ne dă posibilitatea ca prin intermediul unor aplicații specializate concepute în prealabil și introduse în memoria calculatorului să ridicăm cât mai mult nivelul de cunoștințe pe care îl posedă elevii în momentul admiterii în ciclul gimnazial și liceal.
Mi-am propus să implementez conceptele instruirii asistate de calculator și tehnologia informațiilor și comunicațiilor prin îmbinarea metodele clasice cu cele moderne.
Concluzionând, pot afirma că mi-am propus o astfel de temă de cercetare din următoarele motive:
dorința de a soluționa problemele concrete pe care le-am întâlnit la clasă;
discuțiile cu ceilalți colegi de catedră, dar și de la alte catedre în ceea ce privește modul de abordare din perspectiva modernizării strategiilor de învățare;
dorința de a oferi noi modalități de implementare a procesului de predare – învățare – evaluare bazate pe utilizarea instruirii asistate de calculator care să conducă la optimizarea acestui proces
valorificarea la nivel superior, a experienței personale acumulată de-a lungul mai multor ani petrecuți la catedră, pe cea dobândită de-a lungul anilor de studiu la informatică, dar mai ales la disciplinele psihologie, pedagogie și metodica predării informaticii, precum și la numeroasele cursuri de perfecționare sau consfătuiri, simpozioane, conferințe etc. la care am participat. În acest context, mi-am propus să aduc unele clarificări din punct de vedere psihopedagogic și didactic, să identific și să verific la clasă unele soluții ameliorative.
Aspectele practice legate de reflectarea acestei teme în pregătirea, proiectarea, desfășurarea și evaluarea actului didactic, constitue și va constitui mereu un domeniu de mare interes și continuă preocupare.
CAPITOLUL 1 EDUCAȚIA PRIN MEDIILE ONLINE
1.1 Evoluția tehnologiei informaționale
Rezultatele și performanțele în domeniile Informaticii și Tehnologiei informației și telecomunicațiilor au fost întotdeauna spectaculoase. Astăzi, multe tipuri de calculatoare sunt destinate a împlini visele oamenilor despre o lume integral sau parțial cibernetizată și despre o super-bibliotecă a informației. Cu alte cuvinte, la baza societății de mâine vor sta informația, cunoașterea și comunicațiile mijlocite de calculator. Un grafic de trecere spre societatea global informațională este dat de J.A. O’Brien [7], care consideră că omenirea, pentru a ajunge la acest stadiu, trebuie să parcurgă un număr de patru stadii, și anume:
1. stadiul întreprinderii informatizate, pentru perioada 1970-2010;
2. stadiul oamenilor cunoscători interconectați, ce a început din 1980 ;
3. stadiul societății global interconectate, ce a început din 1991;
4. stadiul societății global informaționale, care va începe după 2010.
Așa cum rezultă și din Figura 1, până în 2010 societatea omenească va fi în perioada când se suprapun primele trei stadii, ceea ce înseamnă că va fi o perioadă de tranziție cu riscurile și cu avantajele specifice. Astfel, după cum se poate observa omenirea nu a parcurs încă nici măcar primul stadiu, dar au fost începute deja alte două, pentru ca din 2010 sa înceapă și cel de-al patrulea stadiu[ ?]. Cu alte cuvinte, până în 2010 societatea omenească se află într-un continuu proces de tranziție către acest globalism informațional. Astfel, amprenta de modernism devine și mai evidentă în apropierea anului 2010, când primul val al simplei informatizări va fi depășit și se va face simțit din ce în ce mai mult cel de-al patrulea val, cel al „Societății global informaționale”.[?] În primul val atenția a fost canalizată către organizații ca element cheie în obținerea de profit și de creștere a productivității. Astfel, se dorea o micșorare a timpului și a costului de obținere a informației, precum și o reducere a costurilor de producție. În cel de-al doilea val se pune accent în mod deosebit pe performanțele individuale într-un mediu informatizat. Saltul de productivitate este dat în aceste condiții de cunoștințele de care dispun indivizii și de gradul de interconectare. [ ?]
Scopul parcurgerii acestui stadiu îl constituie atingerea calității de persoană cunoscătoare interconectată. Atenția în cel de-al treilea val se îndreaptă spre realizarea conectivității la nivel global în cadrul societății, în care activează " muncitorii cunoașterii " și societățile informatizate. Derularea activităților creatoare de valori în asemenea condiții va atrage un plus de eficiență.
Scopul final al acestui val constă în obținerea societății global interconectate (societății rețea).[ ?]
1.2. Educația în era informațiilor și comunicațiilor
Societatea informațională este societatea în care producerea și consumul de informație este cel mai important tip de activitate, informația este recunoscută drept resursa principală, tehnologiile informației și comunicațiilor sunt tehnologii de bază, iar mediul informațional, împreună cu cel social și cel ecologic, un mediu de existență a omului. Termenul „Societate Informațională” descrie o economie și o societate în care accesul, achiziția, stocarea, prelucrarea, transmisia, răspândirea și utilizarea cunoștințelor și a informației joacă un rol decisiv. Fiind o societate bazată pe cunoaștere, se extinde în toate domeniile:
– social (telemedicina, teleactivități, telelucru, telealegeri, teleasigurare etc.);
– educational (educație și învățământ la distanță, biblioteci virtuale, e-Teaching,
e-Learning);
– cultural (muzee, galerii de arta pe Internet, digitizarea informației:
manuale digitizate, digitizarea Patrimoniului Național și Internațional);
– ambiental (care are impact asupra utilizării resurselor și protecției mediului înconjurător);
– economic (e- Comerț, e-Banking, e-Money, e-Trading, afacere pe Internet etc.).
Utilizarea Internetului se află la baza acestor transformări. Modul în care trăim, modul în care se fac afacerile, maniera în care se lucrează, metodele de studiu, comunicarea între oameni și chiar maniera de petrecere a timpului liber sunt influențate de Internet.
Factorii importanți pentru trecerea la Societatea Informațională sunt infrastructura de comunicații si aplicațiile informatice. Astfel, din punct de vedere politic, Societatea Informațională trebuie să rămână o societate democratică, din punct de vedere economic, ea trebuie să-și sporească posibilitățile de dezvoltare și, din punct de vedere cultural, ea trebuie sa devină o societate bazată pe cunoaștere.
Cantitatea informațiilor pe care le avem la dispoziție are o creștere exponențială și, din acest motiv, este necesar un sistem de coordonare a acestora, precum și servicii de selectare corespunzătoare, bazate pe capacitatea specialiștilor de a analiza și evalua informația, cu scopul de a-l ajuta pe beneficiar să obțină informații de calitate, de ultimă ora și rapid.
Ca atare, pentru dezvoltarea societății informaționale, alături de tehnologiile de transmitere a informației, un rol hotărâtor îl are și conținutul informației transmise, care, alături de programele de calculator și muzica, constituie bunuri virtuale, bunuri ale unei lumi digitizate, care se pot descărca direct din rețea.
În multe țări utilizarea calculatoarelor și a tehnologiilor informatice a intrat în practica școlară, deschizând noi orizonturi procesului de instruire. Inventatorii calculatorului personal l-au dedicat în primul rând scopurilor educative.
La toate nivelurile școlare se observă îmbunătățirea randamentului elevilor atunci când în procesul de învățământ intervine calculatorul. Instruirea elevilor trebuie să se realizeze într-un mod profesional. Utilizarea calculatorului în școală nu trebuie să fie limitată doar la un anumit domeniu, de exemplu informatica; calculatorul trebuie să-și găsească loc și în cadrul altor discipline, într-un mod rațional și bine gândit.[ ?] Deci utilizarea calculatorului trebuie să ofere alternative pentru organizarea procesului de predare/învățare în abordarea unor teme din programele de matematică, fizică, chimie, română, biologie, încurajând gândirea creativă și critică, dezvoltând abilitățile elevilor în ceea ce privește prezentarea informației, dezvoltarea unor îndemânări de procesare complexă a informației cu ajutorul diferitelor aplicații.
Utilizarea calculatorului permite realizarea unor serii de activități. Acestea sunt modelările, simulările și vizualizările pe calculator, dar mai ales așa numitul experiment pe calculator, care reprezintă calea înțelegerii cât mai corecte a datelor obținute în urma experimentelor. Îmbunătățirea experimentelor cu ajutorul calculatorului conduce la depășirea dificultăților de calcul matematic dar și la înțelegerea unor legi pe care nici nu le-am fi bănuit fără această nouă față a folosirii calculatorului. Calculatorul sprijină procesul de educație iar metodele învățământului tradițional nu pot face față avalanșei de cunoștințe și varietății de meserii și domenii de activitate către care se îndreaptă copiii noștri.
1.2.1 Avantajele și limitele utilizării calculatorului în procesul didactic
Microcalculatoarele au pus la dispoziția utilizatorilor posibilități tehnice de manipularea informațiilor deosebit de puternice și anume:
– expunere de texte sau imagini pe un ecran și posibilitatea manipulării și modificării lor;
– stocarea în memorie a unor cantități uriașe de informație și posibilitatea regăsirii unei părți determinate a ei;
– realizarea rapidă a unui volum mare de calcule;
– posibilitatea de a lua decizii și de a controla diverse echipamente auxiliare.
Calculatorul este foarte util atât elevului cât și profesorului însă folosirea acestuia trebuie realizată astfel încât să îmbunătățească calitativ procesul instructiv-educativ, nu să îl îngreuneze. [?]
Calculatorul trebuie folosit astfel încât să urmărească achiziționarea unor cunoștințe și formarea unor deprinderi care să permită elevului să se adapteze cerințelor unei societăți aflată într-o permanentă evoluție.[ ?] Aceștia trebuie să fie pregătiți, orientați cu încredere spre schimbare, ei vor simți nevoia de a fi instruiți cât mai bine pentru a face fată noilor tipuri de profesii. Eșecul în dezvoltarea capacității de a reacționa la schimbare poate atrage după sine pasivitatea și alienarea. [?]Profesorul trăiește el însușii într-o societate în schimbare, și din fericire, în prima linie a schimbării, astfel încât va trebui să se adapteze, să se acomodeze, să se perfecționeze continuu.[?] Introducerea în școala a Internetului și a tehnologiilor moderne duce la schimbări importante în procesul de învățământ. Astfel actul învățării nu mai este considerat a fi efectul demersurilor și muncii profesorului, ci rodul interacțiunii elevilor cu calculatorul și al colaborării cu profesorul.[?]
În școală există două modalități de utilizare a calculatorului și anume:
1) ca instrument de lucru pentru elev sau profesor
Activitățile școlare care pot fi realizate cu ajutorul calculatorului sunt următoarele:
– realizarea sau analiza unui document scris;
– prezentarea informației sub formă grafică sau realizarea unor desene, etc.;
– realizarea unor calcule numerice;
– realizarea și utilizarea unor baze de date;
– învățarea unui limbaj de programare;
– în laboratoarele de fizică, chimie calculatorul este folosit pentru culegerea, reprezentarea și analiza datelor experimentale, iar pentru măsurare se folosesc o interfață și traductori??? corespunzători
2) ca mediu care intervine în procesul instructiv, în mod direct sau indirect:
a) Modul direct în care calculatorul îndeplinește sarcina de predare.
Calculatorul poate interveni direct prin intermediul unui soft educațional, în organizarea situației de învățare.
b) Modul indirect în care calculatorul funcționează ca manager al instruirii: constă în utilizarea calculatorului pentru control și planificarea instruirii. În acest caz calculatorul preia din sarcinile profesorului: prezintă elevului obiectivele operaționale și părțile componente ale lecției; înregistrează și raportează rezultatele obținute la teste; prescrie, în funcție de rezultatele obținute la un test diagnostic, secvențele pe care trebuie să le studieze un anumit elev în continuare.
Folosirea calculatorului la clasă duce la creșterea eficienței activităților de învățare, la dezvoltarea competențelor de comunicare și nu în ultimul rând la studiul individual. Obținerea performanțelor depinde gradul de pregătire a profesorului în domeniul utilizării calculatorului, de stilul profesorului, de numărul de elevi, de interesul, cunoștințele și abilitățile acestora, de atmosfera din clasa și tipul programelor folosite, de timpul cât se integrează softul în lecție, de sincronizarea explicațiilor cu secvențele utilizate, de metodele de evaluare, de fișele de lucru elaborate. [?]
Utilizarea la întâmplare, fără un scop precis, la un moment nepotrivit, a calculatorului în timpul lecției duce la plictiseală, monotonie, ineficiența învățării prin neparticiparea unor elevi la lecție, nerealizarea obiectivelor lecției și poate produce repulsie față de acest mijloc modern de predare – învățare-evaluare. [?]Folosirea în exces a calculatorului poate duce la pierderea abilităților practice, de calcul și de investigare a realității, la deteriorarea relațiilor umane. De asemenea individualizarea excesivă a învățării duce la negarea dialogului elev-profesor și la izolarea actului de învățare în contextul său psihosocial. Materia se segmentează și se atomizează prea mult, iar activitatea mentală a elevilor este diminuată, ea fiind dirijată pas cu pas.[?]
Utilizarea calculatorului în educație, are avantaje deosebite:
– stimularea capacității de învățare inovatoare, adaptabilă la condiții de schimbare socială rapidă; [?]
– consolidarea abilităților de investigare științifică;
– conștientizarea faptului ca noțiunile învățate își vor găsi ulterior utilitatea;
– întărirea motivației elevilor în procesul de învățare;
– stimularea gândirii logice și a imaginației;
– introducerea unui stil cognitiv, eficient, a unui stil de muncă independentă;
– instalarea climatului de autodepășire, competitivitate;
– mobilizarea funcțiilor psihomotorii în utilizarea calculatorului ;
– formarea deprinderilor practice utile; [?]
– asigurarea unui feed-back permanent, profesorul având posibilitatea de a reproiecta activitatea în funcție de secvența anterioară;
– facilități de prelucrare rapidă a datelor, de efectuare a calculelor, de afișare a rezultatelor, de realizare de grafice, de tabele;
– asigură alegerea și folosirea strategiilor adecvate pentru rezolvarea diverselor aplicații
– dezvoltă gândirea astfel încât pornind de la o modalitate generală de rezolvare a unei probleme elevul își găsește singur răspunsul pentru o problemă concreta; [?]
– asigură pregătirea elevilor pentru o societate bazată pe conceptul de educație permanentă (educația de-a lungul întregii vieți); [?]
– determină o atitudine pozitivă a elevilor față de disciplina de învățământ la care este utilizat calculatorul și față de valorile morale, culturale și spirituale ale societății.
De asemenea calculatorul este extrem de util deoarece stimulează procese și fenomene complexe pe care nici un alt mijloc didactic nu le poate pune atât de bine în evidență. Astfel, prin intermediul lui se oferă elevilor, modelări, justificări și ilustrări ale conceptelor abstracte, ilustrări ale proceselor și fenomenelor neobservabile sau greu observabile din diferite motive. [?]Permite realizarea unor experimente imposibil de realizat practic datorită lipsei materialului didactic, a dotării necorespunzătoare a laboratoarelor școlare sau a pericolului la care erau expuși elevii și profesorul. [?]
Elevii au posibilitatea să modifice foarte ușor condițiile în care se desfășoară experimentul virtual, îl pot repeta de un număr suficient de ori astfel încât să poată urmări modul în care se desfășoară fenomenele studiate, pot extrage singuri concluziile, pot enunța legi. Calculatorul este folosit pentru dezvoltarea capacităților de comunicare, pentru colectarea, selectarea, sintetizarea și prezentarea informațiilor, pentru tehnoredactarea unor referate. Astfel elevii își dezvoltă capacitatea de a aprecia critic acuratețea și corectitudinea informațiilor dobândite din diverse surse. Tehnica modernă și învățământul centrat pe nevoile, dorințele și posibilitățile elevului impune desfășurarea de activități diferențiate pe grupe de nivel. Elevul poate parcurge materialul avut la dispoziție în ritmul propriu și nu mai este nevoit să rețină cantități uriașe de informație. Trebuie să știe doar să gândească logic și să localizeze informația de care are nevoie. Prezentarea materialelor pe module cu grade diferite de dificultate permite elevului să cunoască exact la ce nivel este situat, să își recunoască limitele și posibilitățile. Utilizarea calculatorului și a Internetului permit o înțelegere mai bună a materiei într-un timp mai scurt. Se reduce timpul necesar prelucrării datelor experimentale în favoarea unor activități de învățare care să implice procese cognitive de rang superior. Se dezvoltă astfel creativitatea elevilor. Ei devin persoane responsabile capabile să se integreze social. În cazul evaluării se elimină subiectivitatea umană, elevul fiind protejat de capriciile profesorului. Poate chiar să se autoevalueze. Se reduce emotivitatea elevilor și starea de stres a acestora. Există posibilitatea evaluării simultane a mai multor elevi cu nivele de pregătire diferite, deoarece testele de evaluare sunt realizate de asemenea pe nivele de dificultate diferite. Se pot realiza recapitulări, sinteze, scheme atractive, animate care să ducă la reținerea mai rapidă a informației esențiale. Se pot realiza jocuri didactice în scopul aprofundării cunoștințelor și dezvoltării abilităților practice sau în scopul îmbogățirii acestora, proiecte, portofolii, pagini html.[?]
Elevii pot realiza pagini web de prezentare a școlii, a orașului, a țării (cu obiective turistice), a culturii, obiceiurilor și tradițiilor poporului român, a materialelor didactice elaborate de ei și de profesorii lor, de informare (subiecte și bareme de corectare pentru diferite examene și concursuri școlare, manifestări științifice și cultural artistice, cărți și reviste școlare, cursuri de pregătire și perfecționare pentru elevi și pentru profesori, grafice de desfășurare a olimpiadelor și examenelor, documente oficiale, forum de discuții, note ale elevilor și date despre activitatea lor în scoală, anunțuri și mica publicitate, statistici realizate de elevi pe diverse teme, mesaje, cursuri opționale, facultăți și colegii).[?]
Se poate spune deci că utilizarea Internetului și a tehnologiilor moderne reprezintă cea mai complexă forma de integrare a educației informale în educația formală.
Deși avantajele utilizării T.I.C în educație sunt numeroase, elevul nu trebuie transformat într-un “robot” care să știe doar să folosească calculatorul. El trebuie să realizeze atunci când este posibil experimentele reale, deoarece îi dezvoltă spiritul de observație, capacitatea de concentrare, răbdarea, atenția, abilitățile practice.
De asemenea, educația nu se realizează numai prin simpla dezvoltare intelectuală. Tot atât de importantă este și necesitatea educației pentru viață, tot ceea ce generează interes și cunoaștere. Deci nu se poate pune problema înlocuirii profesorului cu calculatorul. Acesta trebuie utilizat doar pentru optimizarea procesului instructiv-educativ, în anumite etape. Deoarece softul educațional nu poate răspunde tuturor întrebărilor neprevăzute ale elevilor, profesorul va deține întotdeauna cel mai important rol în educație. Se poate spune ca integrarea resurselor T.I.C în educație este benefică și duce la o creștere a performanțelor școlare, cu condiția ca elevii să posede cunoștințe de utilizare a calculatorului. Aceasta implică introducerea orelor de informatică și T.I.C la toate profilurile și la toate treptele de învățământ. De asemenea ar trebui să se lucreze cu grupe mici de elevi, iar clasele sa fie dotate cu calculatoare performante conectate la Internet. Profesorii ar trebui să posede pe lângă cunoștințele teoretice și practice aferente disciplinei studiate și abilitați de utilizare a T.I.C.
T.I.C -ul nu trebuie să fie doar un instrument pentru a prezenta conținuturile existente într-o altă manieră, trebuie să ducă la modificarea modului de gândire și stilului de lucru la clasă al profesorilor, cristalizate în secole de învățământ tradițional, prea puțin preocupat de personalitatea și de posibilitățile elevului. Utilizarea T.I.C nu trebuie să devină o obsesie deoarece fiecare elev are dreptul la succes școlar și la atingerea celor mai înalte standarde curriculare posibile de aceea trebuie găsite metodele pedagogice adecvate în fiecare caz în parte. Nu trebuie deci să renunțăm la cretă, tablă și burete, la lucrul cu manualul, la rezolvarea de probleme și la efectuarea experimentelor reale deoarece prin realizarea unei legături directe între experiența practică și ideile teoretice, studiul informaticii contribuie la formarea competențelor necesare dezvoltării personale a elevului și a societății în care trăiește.
Pentru a realiza un învățământ de calitate și pentru a obține cele mai bune rezultate trebuie să folosim atât metodele clasice de predare, învățare, evaluare cât și metodele moderne.
1.3. Semnificația conceptului de e-Learning
Educația prin mediile online reprezintă un nou tip de predare-învățare la distanță, care câștigă teren pe zi ce trece datorită amplificării caracterului multimedia al spațiului World-Wide Web, în condițiile unui acces superior la Internet atât cantitativ (ca număr de persoane) dar mai ales calitativ (ca viteză de transfer).
Educația prin mediile online este o modalitate de instruire bazată de Web care dispune de un mediu software accesibil prin rețeaua Internet oriunde în lume și oricând[?]. Progresele înregistrate în tehnologia rețelelor și îmbunătățirile în ceea ce privește lățimea de bandă vor conduce la posibilități de acces multimedia nelimitat. Browserele Web ce suportă realitatea virtuală 3D, animație, interacțiuni, conversații și conferințe, cât și fluxuri audio și video în timp real vor oferi posibilități de formare deosebite. Progresul tehnologic a făcut studiul din ce în ce mai interactiv și mai natural, fără a necesita echipament sofisticat.[?]
Avantajele principale ale implementării instruirii bazate pe Web ca formă de educație la distanță sunt:
• reducerea costurilor legate de depozitare, expediere și personal;[?]
• flexibilitate pentru cursant în sensul posibilității alegerii secvențelor care se tipăresc și care rămân în format electronic;
• acces rapid la informații exact când și unde este necesar;
• integrarea unei varietăți de medii de învățare: text, grafică, imagine statică și animată, sunet, scurte filme, într-un cuvânt multimedia;[?]
• modalități de informare prin intermediul hiper-legăturilor;
• eliminarea izolării prin utilizarea facilităților de comunicare specifice Internetului;
• controlul accesului la resurse prin autentificarea utilizatorilor;
• oportunități pentru formare de grup (asincronă și sincronă) ca și pentru formare individuală.
Deși soluțiile Web sunt o opțiune care își justifică eforturile, în contextul procesului de învățământ trebuie pornit de la atingerea obiectivelor didactice, dela satisfacerea intelectuală a cursanților, tehnologia fiind folosită ca un mijloc și nu drept scop. Trebuie urmărită în primul rând asigurarea calității procesului educațional, satisfacerea principiilor educaționale, înlăturarea rigidităților aferente sistemelor clasice de învățământ, armonizarea inovațiilor din educație cu cele din tehnologie. În documentul Better eLearning for Europe al Comisiei Europene, e-Learning este definit ca "utilizarea tehnologiilor multimedia și a Internetului pentru îmbunătățirea calității învățării prin facilitarea accesului la resurse și servicii, prin colaborare și schimb de informații la distanță". [?]
Termenul, preluat din literatura anglo-saxonă, a fost extins de la sensul primar, etimologic, de învățare prin mijloace electronice, acoperind acum aria de intersecție a acțiunilor educative cu noile tehnologii informatice și de comunicație. [?]
Semnificația conceptului e-Learning interferează cu și se suprapune pe o multitudine de termeni ce surprind varietatea experiențelor didactice ce pot beneficia de suport tehnologic: instruire asistată/mediată de calculator, digital/mobile/ online learning/ education, instruire prin multimedia etc. În literatura de specialitate pot fi întâlnite și alte modalități de scriere precum elearning sau e-learning, în limba română fiind folosită uneori sintagma "învățământul electronic". Altfel spus, e-Learning este "termenul generic care desemnează situații educaționale la distanță în care se utilizează semnificativ tehnologiei informației și comunicării".[?]
Aplicabile atât în domeniul academic, cât și în managementul know-howului și în training-ul de afaceri, soluțiile de e-Learning sunt adaptabile celor mai diverse cerințe. Rolul e-Learning-ului se va extinde și va deveni tot mai important pe măsură ce tehnologia avansează, fără a elimina însă metodele tradiționale de instruire. [?]
Scopul e-Learning-ului este acela de a completa studiul tradițional, nu de a-l elimina. Probabil, în câțiva ani nu va mai exista o diviziune clară între e-Learning și mijloacele tradiționale, studiul evoluând natural spre utilizarea tehnologiei în vederea progresului și a creșterii eficienței procesului de învățare. [?]Educația la distanță oferă o flexibilitate deosebită, dar impune autodisciplină, abilități de scris și citit, cursanți curioși, autodidacți și motivați. Persoanele care urmează cursuri la distanță își formează deprinderea de a studia independent și autonom, ceea ce reprezintă un avantaj important pentru etapele următoare ale vieții profesionale.[?] Spațiul limitat din instituții precum și diversele dificultăți legate de frecventarea unor cursuri într-un sistem tradițional de învățământ, în joncțiune cu necesitatea pregătirii pe tot parcursul vieții, conduc la luarea în considerare a învățământului la distanță ca o alternativă viabilă mai ales în domeniul învățământului universitar și ca formă de educație a adulților.[?]
1.3.1 Calculatorul și internetul, dependența în folosul educației
Orice părinte este îngrijorat de dezvoltarea și educarea copiilor lui. Dacă în urmă cu câțiva ani, televizorul era o grijă a parintelui din cauza programelor de care copiii deveneau dependenti, acum calculatorul și, implicit, Internetul par a fi o amenințare asupra comportamentului copiilor.
Programul copilului de vizionare a emisiunilor TV trebuie să fie limitat, de asemenea trebuie controlată de către părinți calitatea emisiunilor sau a canalelor TV urmărite de copii. Cu timpul, posturile de televiziune și-au adaptat oferta și astfel au apărut posturi cultural-educaționale. Spre exemplu, Discovery sau National Geographic oferă, prin programele lor, informații foarte interesante.
Copiilor le plac aceste posturi și învață lucruri noi și utile, pe care de multe ori nu le află la școală.
Posturile de televiziune s-au adaptat noilor cerinte educaționale, iar, în ultima perioadă, au aparut noi căi de informare – calculatorul și Internetul, adaptate și acestea în același ritm propagarii educației. Oferta educatională online este tot mai diversificată și cuprinzătoare, îmbinând armonios atât exercițiile suplimentare și lectura cu învățarea calculatorului și a optiunilor Internetului, cu comunicarea și dezvoltarea abilităților sociale prin intermediul comunităților online. Realizatorii site-urilor sunt echipe de informaticieni, profesori și profesioniști implicați în educație și creație, oameni constienți că utilizarea excesivă a Internetului poate duce și la efecte comportamentale negative, asa încât se propun și activități dincolo de calculator, creative și recreative, întălniri în care să apară noi informații, dar să se și aplice practic unele cunoștințe aflate în cadrul virtual. Comunicarea virtuală se îmbunătățește substanțial la o întâlnire reală cu persoanele din lista ta de cunoscuți pe Internet, cu care deja ai împărtășit idei, pasiuni, vise.
Formarea unor comunități online pentru copii ce au același aspirații creează spații educaționale, în care cunoștințele și informațiile acumulate circulă și se dezvoltă.
Ca părinți, avem obligația morală să oferim accesul neingrădit la tot ce este mai bun pentru copiii noștri. Acest lucru îl putem face prin direcționarea lor spre site-uri educaționale, unde pot face exerciții suplimentare într-un alt mod decât cel tradițional. Internetul este atrăgător pentru copii, iar pe aceste site-uri pot găsi premii pentru rezultatele lor, își pot face prieteni noi, cu care să descopere pasiuni comune și cu care să concureze în obținerea rezultatelor. Toate activitățile copilului pot fi încurajate și supravegheate de părinți, prin accesul părintelui la contul copilului, unde observă ce probleme a rezolvat, unde a întâmpinat dificultăți sau cât timp a petrecut pentru dezvoltarea și perfecționarea sa.Deschiderea spre tot ce este nou, inovator, dar în același timp util și educativ presupune dorinta de performanță și autodepășire. Ne dorim ca toți copiii noștri, să devină cei mai buni atât la școală, cât și în societate.
1.3.2 Exemple de medii online pe care elevii pot lucra la orele de T.I.C dar și la alte discipline
– platforma interactivă online AEL (http://www.advancedelearning.com). Pe aceasta platformă, elevii pot vizualiza lecții la toate disciplinele inclusiv T.I.C și informatică
– laboratorul virtual de informatică (http://lab.infobits.ro) care este o adevărata bibliotecă digitală de informatică. Acesta oferă eleviilor materiale interactive: lecții, teste de evaluare online. De asemenea elevii au posibilitatea să downloadeze diverse unelte WEB ca de exemplu:
EasyPHP DevServer
Pachetul EasyPHP DevServer permite dezvoltarea aplicațiilor cu ajutorul limbajelor
PHP și MySQL direct pe calculator. Mediul de dezvoltare conține o implementare a unui server HTTP web (Apache).
Notepad++
Notepad++ este un editor de text gratuit (open source) care permite editarea codului sursă specific unui număr mare de limbaje de programare precum C/C++, Pascal, HTML sau PHP. Dintre facilități se pot menționa: colorarea sintactică, tipărirea color a codului sursă, autocompletarea textului, deschiderea simultană a mai multor fișiere, etc.
jsFiddle
jsFiddle este un mediu de programare integrat (IDE) care poate fi accesat online prin intermediul browser-ului web și permite utilizatorilor să creeze și sa execute cod sursă scris în JavaScript, HTML și CSS. Fereastra jsFiddle este împărțită în 4 zone de lucru și permite lucrul simultan cu cele 3 fișiere (html, css, js).
jQuery
Biblioteca jQuery facilitează programarea în limbajul JavaScript, prin utilizarea acesteia obținându-se rapid pagini web dinamice și moderne. Funcțiile conținute permit manipularea obiectelor din document, diverse efecte și animații, suport multi-browser, etc.
site-ul http://info.mcip.ro/
*****************am vazut
1.4 Fenomenul e-Learning, Laboratoare virtuale și Tehnologia Multi-Touch
Fenomenul e-Learning și tehnologiile Web
În România, conceptul de e-Learning a pătruns destul de repede, dar foarte puțini specialiști au înțeles semnificația profundă a acestei tehnologii în educație și în formarea continuă. Pionieri ai utilizării tehnologiei e-learning în educație se aflau în câteva universități din România, și în câteva firme de IT ce colaborau cu unele firme din străinatate.
Marile schimbări în domeniul educației erau concentrate asupra reformelor și proiectelor de structură și mai puțin asupra conținutului. În România, imediat după anul 1990, era nevoie de o infrastructura IT pentru o modernizare concretă a învățământului. S-au realizat progrese semnificative, dar abia după anul 2000, aceste schimbări și-au produs efectele. Astfel, în acea perioadă s-au evidențiat influențele și impactul tehnologiilor Web asupra sistemului de învățământ:
Utilizarea serviciului e-mail de către profesori, studenți și elevi;
Elaborarea și utilizarea paginilor Web pentru activitățile didactice și de cercetare din întregul sistem de învățământ românesc;
Apariția și utilizarea resurselor digitale în procesul de învățăre;
Utilizarea tehnologiilor e-Learning în procesul de învățământ și schimbarea atitudinii profesorilor și studenților față de utilizarea T.I.C (Tehnologiile Informației și ale Comunicației) în educație și formare.
Trebuie să menționăm următoarele etape:
1990-2000, ultimul deceniul al sec. XX a fost dominat de apariția și dezvoltarea explozivă a conectărilor la sistemul Internet și de dezvoltarea tehnologiilor Web. Necesitatea elaborării paginilor Web dinamice a determinat apariția diverselor tehnologii: JavaScript, JavaServer Pages (JSP), VBScript, PHP, ASP, Macromedia Dreamweaver, etc., tehnologii destinate pentru aplicații server, iar altele pentru aplicații client; în anul 1998 se lansează motorul de căutare Google, iar în anul 2001 apare enciclopedia liberă Wikipedia.
2000-2005, anii în care s-a trecut la o nouă generație Web 2.0 și în care s-a inițiat o mare diversitate de proiecte bazate pe noi tehnologii revoluționare; sistemul de învățământ avea posibilitatea să utilizeze o varietate de tehnologii și aplicații pentru perfecționarea și eficiența procesului de învățământ și de educație; au apărut platforme CMS (Content Management Systems), LMS (Learning Management Systems), Wikispaces (Free Wikis for Higher Education, Educational-Blogging wiki), etc.; (noi apariții: 2001 – apare enciclopedia liberă Wikipedia, 2004 – apare rețeaua de socializare Facebook, 2005 – apare serviciul YouTube);
2005-2014, un deceniu de eforturi ale diverselor comunități (științifice, tehnice, economice, etc.), ce reprezintă perioada finalizării diverselor proiecte educaționale bazate pe tehnologii e-Learning și pe tehnologii Web; s-a dovedit că există o multitudine de aspecte și scopuri în utilizare, inventivitatea și viziunea utilizatorilor și dezvoltatorilor, în acest caz fiind nelimitată; în România s-au finalizat multe proiecte cofinanțate din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane (POSDRU) 2007 – 2013 „Investește în oameni” (tehnologii noi: 2007 – Steve Jobs de la Apple lansează iPhone și face foarte popular Internetul pe mobil, 2009 – Google lansează sistemul de operare Android care va domina piața smartphone-urilor, 2010 –Apple lansează iPad, deschizând era tabletelor (Tablet PC) și un nou mod de a accesa Internetul).
Laboratoare virtuale
Dezvoltarea spectaculoasă din domeniul Informaticii se datorează și faptului că încă din anii de pionierat 1930-1950 s-au inițiat cercetări și proiecte ce au reinventat și îmbogățit concepte ca Algoritm, Limbaj, Sistem, Proiect, Management, Arhitectură, etc., astfel că acestea au contribuit în cateva etape la adevărate revoluții științifice și tehnologice.
De exemplu, după anul 1970, are loc apariția spectaculoasă a aplicațiilor Inteligenței artificiale prin complexitatea și diversitatea sistemelor inteligente/expert, sau după anul 1990 apare revoluția din domeniul IT privin sistemul Internet și dezvoltarea tehnologiilor Web.
Astăzi, se poate afirma că apariția calculatorului modern și dezvoltarea ca știință a Informaticii se datorează atât modelului arhitecturii John von Neumann pentru un sistem de calcul, cât și modelelor și teoriilor Computer Science dezvoltate în acea perioadă timpurie de către matematicienii Kurt Gödel și Alan Turing ce au pus bazele algoritmicii, calculabilității și Inteligenței artificiale. Aici trebuie să menționăm lucrarea Computing Machinery and Intelligence (ce descrie testul Turing) publicată de Alan Turing în anul 1950 și teoriile privind limbajele formale, teoria gramaticilor și automatelor, algebra tipurilor de date, semantica programelor, etc.
In [6] se arata că “Implementarea și utilizarea de tehnologii moderne în educație și cercetare reclamă mobilizarea și susținerea diverselor inițiative, programe și proiecte ale instituțiilor publice, organizațiilor profesionale sau individual ale specialiștilor din domeniul e-Learning, cercetătorilor, profesorilor din învățământul universitar și preuniversitar, inspectorilor, consilierilor, pedagogilor, psihologilor, elevilor și studenților”. După anul 2000, când s-au extins și dezvoltat tehnlogiile Web 2.0 și Learning 2.0, s-au abordat programe și proiecte legate de strategii de dezvoltare și formare, management de proiecte, lucru în echipe, metodologii de implementare. De asemenea, inițiatorii au avut în vedere promovarea și integrarea noilor tehnologii în educație și formarea continuă, adaptarea sistemului de învățământ românesc la noile cerințe și provocări impuse de construirea societății cunoașterii potrivit Strategiei Europene "Instruirea în Societatea Cunoașterii", urmată de Digital Agenda 2020 și Horizon 2020. In lista celor mai importante 10 inițiative, programe și proiecte operaționale și astăzi se află și Proiectul eLSE (2005, Conferința Științifică Internațională
“e-Learning and Software for Education”) [2], susținută de Universitatea Națională de Apărare “Carol I” București, alături de proiectele CNIV (Conferință Națională de Învățământ Virtual, fondata în 2003) și ICVL (International Conference on Virtual Learning fondata in 2006), susținute de Universitatea din București.
EXEMPLE
http://escoala.edu.ro
– portal destinat educației preuniversitare, ce pune la dispoziția
elevilor laboratoare virtuale interactive pentru chimie, fizică și
biologie
http://scolispeciale.edu.ro
– portal dedicat educației speciale, ce cuprinde lecții interactive
multimedia bazate pe experimente, simulări, clipuri video și alte
resurse multimedia, adaptate elevilor cu nevoi speciale.
Proiecte cofinanțate prin Fondul European de Dezvoltare Regională:
POSCCE – Programul Operațional Sectorial Creșterea Competitivității
Economice – "Investește pentru viitorul dumneavoastră" – http://www.fonduri-ue.ro/(2007-2013)
Tur virtual – http://escoala.edu.ro/labs/index.php# :
biblioteca de Chimie – http://escoala.edu.ro/labs/index.php#chimie
biblioteca de Biologie – http://escoala.edu.ro/labs/index.php#biologie
biblioteca de Fizică – http://escoala.edu.ro/labs/index.php#fizica
Utilizarea Tehnologiei Multi-Touch în educație
În ultimii 5 ani, în premieră în România s-a experimentat și promovat utilizarea tehnologiei multi-touch ce implementează:
• învățarea bazată pe proiect; învățarea în context;
• învățarea activă prin explorare, valorificând rolul pozitiv al erorilor ca parte integrantă a procesului de învățare; elevii pot crea experiențe greu accesibile din diverse motive (periculozitate, imposibilitate istorică, distanța în spațiu, costuri etc.); elevii pot testa evenimentele ce pot interveni într-un sistem dat, modificând variabilele acestora;
• învățarea prin acțiune, prin transferul de cunoștințe și deprinderi în contexte noi;
• învățarea colaborativă, participativă, bazată pe negociere și partajare socială a rolurilor în cadrul grupului, dezvoltarea capacităților de lucru în echipă și de raportare la ceilalți.
EXEMPLE:
PROIECTUL MULTI-TOUCH – premieră educațională în România, Proiectul „Proces educațional optimizat în viziunea competențelor societății cunoașterii” este implementat de Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă din cadrul Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului (UMPFE-MECTS) în parteneriat cu SIVECO Romania și Universitatea Națională de Apărare „Carol I” și este cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.
Proiectul Multi-touch. Dezvoltarea de lecții transdisciplinare în sistemul educațional din România, Lucrare prezentată în cadrul celei de-a IX-a Conferințe Internaționale de Învățământ Virtual – CNIV 2011, organizată în perioada 28-20 octombrie 2011 la Cluj Napoca (lect. dr. Silvia Făt – Universitatea din București)
DEZVOLTAREA DE PROIECTE TRANSDISCIPLINARE PE BAZA TEHNOLOGIEI MULTI-TOUCH (conținut curricular transdisciplinar adaptat pentru utilizare în cadrul laboratoarelor multi-touch -metodologie de scriere a scenariilor didactice
1. Curriculum integrat pentru domeniile științific și umanist, Volum colectiv proiecte.pmu.ro/web/transdisciplinarfse/resurse -O nouă disciplină opțională pentru liceenii din România: „Învățare în societatea cunoașterii”; Programa a fost aprobată prin Ordinul Nr. 4572/06.07.2011
2.Ghid metodologic de aplicare la clasă a curriculumului integrat, Volum colectiv proiecte.pmu.ro/web/transdisciplinarfse/resurse
CAPITOLUL 2 STILURI ȘI STRATEGII DE ÎNVĂȚARE
2.1 Stilurile de învățare.Caracteristici
Termenul de stil de învățare se referă la preferința fiecăruia dintre noi pentru a folosi anumite tehnici și strategii de învățare. Când îți cunoști stilul tău, propriu de învățare te poți adapta mult mai bine școlii și sarcinilor școlare, fapt care te va ajuta să-ți ridici nivelul performanțelor tale. Cu alte cuvinte vei avea note mai bune!
Exista trei stiluri de învățare. Acestea vor fi prezentate și la fiecare dintre ele sunt precizate strategiile de învățare adecvate.
STILUL VIZUAL
Procesarea informației se realizează, în acest stil, prin utilizarea de imagini, diagrame, grafice, tabele.
Caracteristicile stilului vizual :
vorbește repede
bun organizator
observă în special detaliile mediului
reține mai repede ceea ce a văzut decât ceea ce a auzit
nu îl distrage zgomotul
uită instrucțiunile verbale
este cititor bun și rapid
preferă să citească, nu să i se citească
uneori nu-și pot găsi cuvintele potrivite.
Strategiile de învățare potrivite pentru stilul vizual:
sublinierea ideilor principale, a cuvintelor, a formulelor matematice cu diferite culori
oferă un timp suficient pentru vizualizarea graficelor, tabelelor și imaginilor
utilizarea unor instrumente de studio: hărți, tabele, grafice
transcrierea informației
vizualizarea informației scrise.
STILUL AUDITIV
Caracteristicile stilului auditiv
învață ascultând conversații sau prezentări
vorbește ritmat
vorbește cu sine (în gând)
este ușor distras de zgomot
își mișcă buzele și spune cuvintele când citește
îi place să învețe cu voce tare
este mai bun povestitor decat scriitor
este vorbăreț, îi plac discuțiile.
Strategiile de învățare potrivite pentru stitul auditiv:
explicarea noilor informații, exprimarea verbală a ideilor
citirea cu voce tare
învățarea cu tutori sau într-un grup în care pot să adreseze întrebări, să ofere răspunsuri, să exprime modul de înțelegere a informației orale
STILUL KINESTEZIC
Elevii care au acest stil de învățare, învață implicându-se în activități și lucrând în grup. Construiesc modele sau manipulează obiecte pentru a-și explica o serie de concepte abstracte.
Caracteristicile stilului kinestezic
învață prin manevrarea obiectelor
vrea să încerce obiectele și mecanismele
vorbește rar
stă aproape de persoana cu care vorbește
este atent la gesturi și gesticulează
memorează mergând
nu reține locații geografice decat dacă a fost acolo
utilizează verbe de acțiune
utilizează acțiuni ale corpului pentru a demonstra ceea ce a învățat
are un scris urât
îi place să se implice în jocuri.
Strategii de invatare potrivite stilului kinestezic
mânuirea obiectelor care trebuie învățate
aranjarea tabelelor și a diagramelor într-o ordine corectă
utilizarea unor mișcări, dramatizari, dans, pantomime sau jocuri de rol pentru dezvoltarea memoriei de lunga durată
vorbitul și plimbatul în timpul repetării cunoștințelor
învățarea prin aplicarea în practică a cunoștințelor învățate.
Indiferent de stilul de invatare, este important ca elevii să înțeleagă rolul școlii, care sunt motivele pentru care vin la școală.
“Este importantă școala pentru elev? Care este scopul școlii? De ce vin elevii la școală? Care sunt motivele pentru care ar fi bine să vină, elevii la școală? Îi ajută școala mai departe în viață?” – acestea sunt întrebări la care ar trebui să răspundem fiecare dintre noi.
Pentru a putea face față școlii și cerințelor ei, pentru a putea asimila informații (care să-i ajute să-și formeze o cultură generală) cât și pentru a putea promova clasa, sau chiar pentru a putea promova examenul de Bacalaureat, este nevoie să cunoaștem câteva din “legile învățării”.
De exemplu, este bine ca, între orele 1400-1500 mai degrabă elevii să se odihnească, decât să-și facă temele – în cazul în care aceștia învață dimineața și nu sunt la școală.
Astfel, contează foarte mult ce scopuri își propun elevii, atunci când învață.
Scopurile de învățare ale elevilor se referă:
pe de o parte la performanță, adică la rezultatul pe care vor să-l atingă – de exemplu: “vreau să fiu cel mai bun din clasă”, “vreau să iau locul întâi la Olimpiadă”;
pe de altă parte se referă la cât este de centrat elevul pe asimilarea sau perfecționarea unor cunoștințe – de exemplu: “vreau să învăț mai multe despre cum funcționează un motor”.
Scopurile eficiente în învățare presupun:
definirea scopurilor în termeni clari și realiști. Este mult mai bine ca elevii să-și propună ca scop ceva realist și măsurabil (de exemplu: ”vreau să citesc douăzeci de pagini la istorie în următoarele trei zile”) decât ceva vag și nemăsurabil (de exemplu “vreau să fiu cel mai bun”);
stabilirea unei date limită pentru realizarea scopului propus;
identificarea pașilor de acțiune care trebuie urmați pentru atingerea scopului;
stabilirea unei recompense pentru realizarea scopului.
Elevii au tendința să afirme că rezultatele depind în primul de rând de noroc, de preferințele profesorilor, de caracterisiticile sarcinii. Ei bine, cercetările arată că elevii care cred că rezultatul învățării depinde în primul rând de ei, au performanțe mai bune în școală decât cei care consideră că nu pot avea control asupra rezultatului.
Motivația elevilor pentru învățare este foarte importantă. Îi ajută foarte mult în a-și atinge scopul.
Strategii motivaționale:
strategii care-i ajută să dețină controlul asupra propriului mod de a gândi: a se ignora intenționat toate alternativele atractive și irelevante pentru învățare
exemplu: “De câte ori apare ceva care-i distrage de la învățat, să se ignore acel lucru!”
strategii care-i ajută să-și controleză stările emoționale
exemplu : “Am făcut și altadată un exercițiu asemănător.” Spunându-și acest lucru își reamintesc că au mai trecut printr-o situație asemănătoare și au reușit s-o rezolve.
strategii prin care se controlează mediul în care elevii lucrează.
exemplu: a se închide telefonul, anunțarea familiei că între anumite ore elevul învață, a se închide calculatorul etc.
2.2 Strategii de învățare
Cel mai important lucru în învățare este ca elevii să înțeleagă ceea ce învață. Cand învață informațiile noi se adaugă informațiilor pe care deja le dețin, și vor putea să le manevreze în activitățile care le solicită.
Este foarte important ca atunci când învață să gândească critic. Atunci când gândim critic, formulăm o serie de întrebări la adresa textului.
Urmează câteva exemple de întrebări care arată o gândire critică asupra textului:
1. Ce exemple putem da ca să susținem aceste idei?
2. Ce idei sau fapte asemănătoare am mai întâlnit?
3. În ce fel diferă aceste informații de ceea ce știam eu în legătură cu acest subiect?
4. Cum se pot utiliza aceste informații?
5. Care ar fi consecințele aplicării în practica acestor idei, pentru mine și pentru ceilalți?
Atunci când gândim critic, realizăm comparații între elemente, găsim asemănări și deosebiri între ele; surprinzi diferențele între mai multe situații, elemente sau evenimente; putem identifica situațiile care determină un anumit eveniment sau o stare de lucruri; putem să facem trecerea de la exemplu la ideea generală; putem să găsim exemple care să susțină o anumită teorie.
Alte strategii :
a se parcurge rapid tot textul pe care îl au de învățat pentru a identifica elementele esențiale;
a se formula întrebări asupra textului;
după fiecare fragment parcurs să se facă o verificare a înțelegerii respectivului fragment;
a se clarifica ideile care pun probleme de înțelegere;
extragerea ideilor importante din text, pentru a-l putea reține mai bine.
Tehnici de memorare:
trebuie să știm că informația cu sens este reținută mai bine și mai ușor decât cea fără sens!
uitarea are ritmul cel mai accelerat imediat după învățare, după care rata de uitare se reduce considerabil;
începutul și sfârșitul dintr-un material de memorat sunt mai ușor de reținut, în timp ce partea din mijloc se uită cel mai ușor;
este mai dificil să reținem ceea ce învățam pentru două materii asemănătoare decât pentru două materii care nu seamănă.
A. Strategii generale pentru îmbunătățirea performanțelor mnezice:
Înțelegerea materialului de învățat este foarte importantă pentru ușurința cu care este memorat materialul.
Atunci când elevul învață trebuie să se facă pauze scurte (5-10 minute) pentru odihnă pentru a crește eficiența învățării. Studiul pentru o perioadă mai lungă de timp, fără pauze duce la scăderea capacității de concentrare.
Este recomandat ca materiile studiate consecutiv să fie cât mai diferite (de exemplu, după chimie, mai degrabă istorie decât fizică).
Guparea materialului în secvențe cu sens.
Este indicată folosirea unor metode de fixare a cunoștințelor precum recitirea, recapitularea cu glas tare, scrierea ideilor principale sau alcătuirea unei schițe pentru îmbunătățirea memorării.
Se repetă de mai multe ori informațiile aflate la mijlocul materialului de studiat, deoarece acestea se uită mai ușor.
Se repetă materialul care trebuie reținut și după un interval mai mare de timp.
B. Strategii specifice pentru îmbunătățirea performanțelor mnezice
1. Acronimele
De ex, reținem numele marilor lacuri americane astfel : Huron, Ontario, Michigan, Erie, Superior – HOMES
2. Asocierea unei liste de cuvinte cu o melodie foarte cunoscută este o metoda de a reține elemente.
3. Vizualizarea
De exemplu, pentru a reține data la care Mihai Vitezul preia tronul Țării Românești, ne putem imagina intrarea acestuia în București, pe sub o pancartă pe care scrie mare "11 octombrie 1593". Chiar dacă imaginile rezultate pot fi bizare sau caraghioase, nu trebuie să ne faci probleme, pentru că astfel de imagini se rețin mai ușor așa.
4.Itinerariul presupune asocierea informației care trebuie reținută cu un traseu familiar pe care elevul îl parcurge frecvent.
De exemplu, pentru a reține principalele glande endocrine numele lor pot fi asociate cu anumite repere aflate pe traseul pe care elevul îl parcurge zilnic de acasă până la școală. Așa încât, dacă acesta trece pe lângă casa memorială a lui Agârbiceanu, îi putem asocia glandele hipofiza și talamusul. Apoi dacă trece pe lângă clădirea “Serviciului Pașapoarte” și îi asociază tiroida, etc.Astfel că, pentru a recapitula numele și succesiunea glandelor endocrine, trebuie doar să se facă o plimbare “mentală”! Aceste asociații, combinate cu tehnica vizualizării (pe fiecare clădire elevul sa-și imagineze că pune o pancartă enormă cu numele fiecărei glande) le vor fi de folos în reamintirea informației învățate.
5.Camera romană
Procedeul este asemănător cu itinerariul, doar că acum este vorba de o cameră familiară, iar obiectele folosite nu mai sunt clădiri, ci obiecte din acea cameră. Putem să folosim această tehnică pentru orice fel de spațiu în care există suficiente repere spațiale care să fie asociate materialului de memorat.
Tehnici care stau la baza organizării materialului
A. Sublinierea – se subliniază idea principală (după ce în prealabil, s-a citit tot paragraful)
nu se subliniază o cantitate prea mare de text!
se utilizează diverse semne pentru a discrimina între părțile textului (de exemplu, se încercuiesc conceptele, se subliniază definițiile, se delimitează printr-o linie exemplele)
B. Luarea notițelor – este unul din cei mai importanți pași în învățare deoarece reprezintă o sursa importantă de studiu alături de manual sau alte surse.
C. Reprezentarile grafice
Foarte mulți oameni înțeleg și rețin mult mai bine informații când sunt prezentate într-o formă grafică. Relațiile dintre diferite concepte, locul și rolul lor într-un sistem, pot fi uneori mult mai ușor redate grafic decât prin alte mijloace.
2.3 Evaluarea-factor stimulativ al învățării
În ultimele decenii, sub impactul dezvoltărilor din domeniul psihologiei învățării, al teoriei curriculum-lui școlar, teoria și practicile evaluării în activitatea de învățământ, cunosc unele orientări și accente. În felul acesta, actul de evaluare va oferi informații cât mai exacte la calitatea demersului didactic.
Fără îndoială că încercarea de a prefigura căile de ameliorare a acțiunilor evaluative privește nu numai unele fenomene care se manifestă pregnant în teoria și practica evaluării în prezent ci, în mod necesar, se raportează la efectele lor asupra elevilor ca și asupra acțiunii profesorului, incidențele în planul relației școlii cu părinții elevilor ca și cu autoritățile locale și cu alți factori responsabili pentru activitatea de învățământ, în perspectiva deciziilor pe care aceștia trebuie să le adopte[ 13].
Din acest punct de vedere, se pot determina anumite reconsiderări necesare în evaluarea performanțelor școlare:
1. Integrarea adecvată a acțiunilor evaluative în actul didactic cu referire specială la interacțiunea acestora cu procesul de predare și cu activitatea de învățare. Această tendință, a cărei expresie o constituie promovarea evaluării formative, vizează:
să realizeze verificarea sistematică a performanțelor școlare, înlăturând neajunsurile verificărilor prin sondaj;
să depisteze la timp anumite lacune în pregătirea elevilor, care pot frâna progresul școlar al acestora, pentru a fi remediate operativ;
să furnizeze informații cu privire la calitatea demersului didactic, în vederea ameliorării acestuia.
2. Realizarea evaluării de o manieră să cultive și să susțină interesul elevilor pentru studiu, să-i ghideze în activitatea de învățare. Ideea de bază este aceea că în realizarea proceselor de evaluare nu pot fi minimalizate funcțiile formative ale acestora-stimularea activității elevilor. Această orientare are în vedere:
eliminarea din contextul proceselor de evaluare a elementelor de "amenințare" și generatoare de stres, deplasând accentul pe promovarea funcțiilor de orientare și susținere a elevilor;
diminuarea efectelor de selecție și de clasificare, generatoare de rivalități între elevi;
formarea comportamentului școlar al elevilor caracterizat prin obișnuința de a-și îndeplini îndatoririle școlare;
cultivarea motivației intriseci care este "motorul" care furnizează permanent energie celui care învață, manifestându-se ca interes cognitiv puternic, nevoie continuă de a fi cu informația "la zi".În plus, motivația intrinsecă permite continua ameliorare a activității mintale a celui care învață, posibilitatea de a elabora și conduce propriul proiect educativ.[20]
Rezultă din aceasta că un program de formare eficace presupune cu necesitate o acțiune de evaluare rațională, concepută astfel încât să producă efecte formative.
3. Efectele pozitive ale evaluării asupra învățării sunt dependente și de cooperarea profesori-elevi în evaluare. Conduita potrivită a profesorului evaluator este necesar să se întemeieze pe încredere mutuală și eliminarea a tot ceea ce poate genera adversitate. Promovarea unei atitudini de exigență nu implică statornicirea unei relații de adversitate, fiind compatibilă cu relația de conlucrare a educatorului cu elevii. Controlul nu este problema exclusivă a profesorului. Ideea transformării elevului, ca obiect al acțiunii de educație, în subiect al propriei lui formări, poate acoperi și acțiunea de evaluare în sensul devenirii elevului autor al evaluării propriilor rezultate. Procesul de evaluare presupune comunicarea între parteneri, precum și competențe din partea partenerilor privind evaluarea propriilor acțiuni.
4. Privită din perspectiva elevului, evaluarea performanțelor acestuia este necesar să fie centrată pe efectele ei, formative, care presupune realizarea lor astfel încât să reprezinte pentru elev un mijloc de a lua cunoștință de posibilitățile sale, de progresele înregistrate, precum și de punctele slabe ale rezultatelor, de a-l ajuta la decizia de ameliorare a randamentului său. A evalua trebuie să însemne altceva decât procedura în "a nota" și care, sub apartenența unei aprecieri echitabile, accentuează funcția de respingere a subiecților de către acțiunea educativă.
În relația cu funcția sa de stimulare a activității de învățare, este necesar ca evaluarea să fie realizată de manieră să cultive și să susțină interesul elevilor pentru studiu, să-i ghideze în activitatea de învățare. Aceasta presupune, în același timp, eliminarea elementelor de "amenințare", stresante, generatoare de teamă ca și a unui sentiment de insecuritate.
5. Extinderea acțiunilor evaluative asupra procesului didactic, ceea ce conferă o dublă deschidere, către:
cunoașterea progreselor elevilor;
analiza programului, a activității care se află la originea rezultatelor școlare constatate.
Cunoașterea sistematică și operativă a evoluției elevilor înseamnă a avea sub control mersul învățării și al predării. Aceasta oferă posibilitatea de a cunoaște operativ lacunele în pregătirea elevilor, erori în asimilarea unor cunoștințe, tendințe de reducere a interesului față de învățare și, ca urmare , de adoptare a măsurilor ce impun în planul acțiunii de conducere a procesului didactic. În consecință, evaluarea rezultatelor școlare trebuie privită și realizată nu numai și nici în primul rând în perspectiva cunoașterii rezultatelor, ci și ca modalitate de a stimula și ameliora continuu procesele de instruire și activitatea de învățare.
6. Diminuarea-până la înlăturarea completă – a influenței puternice pe care o au asupra cadrului didactic ca evaluator, cerințe formulate de către factori exteriori lui, mai ales autorități școlare, și care îi dezvoltă un anumit comportament de rol ca evaluator. Fenomenul menționat se manifestă în numeroase circumstanțe cum sunt:
aprecirea prestațiilor cadrului didactic numai pe baza rezultatelor obținute în pregătirea elevilor și concretizate în nivelul notelor, sau în procentul de promovabilitate, independent de numeroase alte condiții de care depind aceste rezultate. Acest fapt îndeamnă la o apreciere mai indulgentă a performanțelor elevilor, pentru a obține o situație mai bună aducătoare de aprecieri favorabile la adresa activității profesorului;
aprecierea comparativă a performanțelor elevilor din unități școlare diferite, făcându-se abstracție de condițiile, deseori, sensibil diferite, în care se derulează activitatea;
"capitalul cultural" pe care îl acumulează profesorii atunci când unii dintre elevii claselor cu care lucrează obțin performanțe bune în activități extrașcolare(olimpiade, concursuri), fără să se țină seama de rezultate obținute în pregătirea ansamblului claselor cu care a lucrat.
7. Practicile evaluării poartă încă amprenta unei reprezentări tradiționale proprii atât subiecților și părinților, cât și multor cadre didactice, constând în asocierea "notării" cu acțiunea de "evaluare". Întrucât notarea este un atribut exclusiv al cadrului didactic, se ajunge la înțelegerea evaluării ca acțiune care privește numai activitatea cadrului didactic , și, în consecință, la plasarea elevului într-o situație de dependență față de acesta în ceea ce privește aprecierea activității sale școlare. Statornicia unei astfel de relație cadru didactic-elev, însă, nu favorizează dezvoltarea motivației pentru învățare și nici a autonomiei în activitate (către care, în mod firesc, elevul trebuie să tindă). Cu alte cuvinte, este cultivată și întărită, chiar și fără intenție, dar sub impactul unei prejudecăți, o relație de autoritate a cadrului didactic asupra elevilor și de totală dependență a acestora față de cadrul didactic.
De aici rezultă necesitatea promovării unei relații profesor-elevi caracterizată prin încredere reciprocă și conlucrare, în care dispare adversitatea, ceea ce înseamnă asocierea subiectului la propria lui formare, inclusiv în ceea ce privește evaluarea rezultatelor activității realizate. Este una din funcțiile principale ale evaluării de a dezvolta elevilor capacități autoevaluative, sensul responsabilității și o mai mare autonomie, condiție pentru ca ei să se adapteze mai bine cerințelor vieții.
2.4. Tipuri de învățare și noile tehnologii.
2.4.1.1 Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor
2.4.1.2 Învățarea prin cooperare
2.4.1.3 Învățarea prin colaborare
2.4.1.1 Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor
Pe măsură ce lumea avansează din punct de vedere tehnologic, este nevoie ca școlile să înțeleagă și să anticipeze schimbările produse de tehnologie și impactul asupra modului de învățare al elevilor[1].
Calculatoarele au fost încorporate în programele educaționale, oferindu-le elevilor o mai mare libertate, flexibilitate și individualitate în clasă. Acestea oferă șansa unei explorări independente, unei pregătiri profesionale și a unei învățări prin cooperare [14].
Afinitatea naturală dintre elevi și Internet a dat naștere mai multor proiecte orientate înspre elevi/ inițiate de elevi/conduse de elevi[16].
1.1 Un proiect dezvoltat la Universitatea din Cincinatti, numit "Necesitatea de a învăța", explorează legătura dintre noile tehnologii ale învățării și teoria dezvoltării elevului. Acest proiect promovează ideea lui Arthur Chickering[16], unul dintre autorii originali ai teoriei dezvoltării elevului, aceea că "noile tehnologii sunt implementate pentru a ajuta elevii să dobândească o mai mare responsabilitate în învățare, o mai mare încredere în sine și independentă, acestea devin compatibile cu practicile acceptate în problemele care țin de contextul educațional.
Învățarea care pune accentul pe participarea elevilor reprezintă un tip de învățare care îl plasează pe elev într-un rol activ în procesul de învățare. În cadrul acestui tip de învățare, elevii sunt participanți activi. Ei învață imprimându-și propriul ritm și folosind propriile strategii; motivarea este mai mult de natură intrinsecă decât de natură extrinsecă; învățarea este astfel mai mult individualizată decât standardizată. Acest tip de învățare dezvoltă abilități de a învăța cum să învețe, spre exemplu capacitatea de a rezolva probleme, gândirea critică și obișnuința de a reflecta. Învățarea care plasează elevul în rol central răspunde și se adaptează diferitelor stiluri de învățare ale elevilor. [1]
Învățarea care îl plasează pe elev în rol central, se deosebește de cea în car profesorul avea acest rol și care era caracterizată prin transmiterea informației de la expert(profesorul) la elev. Potrivit specialiștilor MCCombs și Whisler, învățarea care îl situează pe elev în rol central este o perspectivă care asociază centrarea pe particularitățile ale fiecărui elev(ereditate, experiențe, perspective, pregătire, talente, capacități și nevoi) cu centrarea pe învățare(cea mai bună informație existentă în legătură cu procesul de învățare și realizarea acestuia, și de asemenea, în legătură cu practicile de predare cele mai eficiente în stimularea motivației, învățării și acumulării de cunoștiințe de către toți elevii.[17]
2.4.1.2 Învățarea prin cooperare
Învățarea prin cooperare promovează munca în echipă la grupele de elevi. Elevii lucrează, de obicei, în grupuri eterogene, urmează anumite reguli și se asistă reciproc în procesul de învățare pentru atinge același scop.
Johnson și Holubec(1991, 2005) au identificat trei tipuri de grupuri pentru învățarea prin cooperare:
– grupuri formale (în legătură directă cu executarea unei misiuni)
– grupuri nonformale (de natură temporară și care concentrează atenția elevilor asupra elevilor asupra materiei ce trebuie învățată)
– grupuri de bază (pe termen lung, cu un număr stabil de membri, oferindu-le sprijin, asistență și stimulare)[15]
Structura unei acțivități de învățare prin cooperare poate parcurge următoarele etape:
1. Angajarea deplină în elaborarea învățării prin cooperare, cunoscut fiind faptul că, "exercițiul duce la perfecțiune".
2. Prezentarea în fața elevilor a câtorva activități cooperative pentru experimentare.
La aceste activități nu se dau "note", deoarece sunt considerate "exerciții practice", ele contribuind la întărirea sentimentelor de coeziune în cadrul grupului și la acceptarea diversității.
3. Discuții și analize de grup cu elevii în privința abilităților sociale (a asculta în mod activ, a participa și a stimula participarea).
4. Proiectarea activității educaționale.
În acest scop, este importantă stabilirea sarcinii de lucru a grupului și a structurii sale, luându-se o decizie în privința felului în care va fi evaluată activitatea elevilor. Vor lua note? Grupurile ce lucrează bine împreună vor căpăta un premiu? Decizia trebuie împărtășită elevilor.
5. Stabilirea unor strategii de grupare atunci când elevii sunt plasați în echipe cooperative. Elevii ar putea fi grupați în funcție de:
– ordinea nivelurilor de performanță
– notele dintr-o anumită perioadă
– rezultatele la teste
– stilurile de învățare ale elevilor
6. Atribuirea unor roluri specifice coechipierilor
Fiecare va trebui să îndeplinească o anumită sarcină. rolurile ar putea fi:
– un conducător, care să asigure continuitatea activității
– cineva care să țină evidența răspunsurilor echipei
– cineva care să urmărească în cât timp se desfășoară activitatea
– cineva care să aibă grijă ca toți membri echipei să-și facă datoria
– cineva care să-i citească echipei îndrumările ori să-i comunice anumite probleme(consilier)
– un curier, singurul care poate părăsi echipa și postul alocat (de exemplu, pentru a primi sau a aduce anumite materiale)
– un redactor care să controloleze lucrarea finală din punct de vedere al frazării, al ortografiei, al punctuației și al formatului.
– cineva care să verifice dacă fiecare membru al echipei înțelege materialul.
– un observator, care să raporteze activitatea de grup și abilitățile sociale
7. Reexaminarea abilităților sociale care se vor manifesta în activitatea educațională. Li se cere elevilor să spună ce urmăresc.
Anumite abilități sociale sunt importante:
– schimbarea locului
– stimularea participării
– împărtășirea informațiilor culese din materiale disponibile
-îndrumarea, dimensiunea paraverbală (folosirea unui ton coborât, ascultarea activă a unui vorbitor, folosirea corectă a timpului și criticarea ideilor cuiva fără a critica persoana).
Autorii Johnson și Holubec, afirmă că numeroase cercetări subliniază faptul că multe locuri de muncă și servicii sunt pierdute mai degrabă din cauza lipsei de abilități în privința relațiilor interpersonale decât a unor deficiențe funcționale de lucru.
8. Stabilirea și punerea în discuție a regulilor valabile în clasă pentru învățarea prin cooperare:
elevii își asumă responsabilitatea pentru comportamentul în grup;
elevii sunt răspunzători pentru contribuția la realizarea sarcinii atribuite;
elevii vor manifesta disponibilitate pentru a oferi sprijin oricărui coechipier
elevii vor solicita ajutorul profesorului numai atunci toți membri grupului vor simți aceeași nevoie;
elevii nu vor "ofensa" sau "umili" în nici un fel o persoană din interiorul sau din afara grupului.
Se recomandă ca aceste reguli să fie afișate pe un avizier pentru a putea fi citite oricând.
9. Monitorizarea și observarea elevilor, pentru a vedea dacă lucrează în mod cooperativ.
Din acest punct de vedere, rolul cadrului didactic este să faciliteze, monitorizeze dificultățile elevilor în privința activității de cooperare. Dacă un elev nu respectă regulile adoptate în comun, cadrul didactic se poate alătura grupului pentru a impune regulile sau a răspunde la unele întrebări referitoare la misiune.
10. Implicarea elevilor în activitățile de grup/individuale atunci când misiunea de cooperare s-a încheiat.
Întrebările la care urmează să răspundă elevii pot fi următoarele:
cât de bine mi-am îndeplinit rolul?
cât de bine și-au îndeplinit rolul ceilalți membri
am avut succes în privința relațiilor sociale?
oare în echipa mea rolul social a dat rezultate bune
ce mi-a plăcut astăzi la sarcina cooperativă
ce am învățat referitor la conținutul exercițiului
11. Evaluarea rezultatelor la învățătură obținute în cursul activității cooperative.
Johnson și Holubec(1991) ne propun un set de idei referitoare la abordarea calificativelor:
Înregistrarea fiecărui rezultat individual, plus bonificațiile ce au la bază succesul obținut de toți echipierii în privința îndeplinirii criteriilor prestabilite;
Adăugarea rezultatului fiecăruia la punctele bonificate pentru progresul înregistrat de acesta;
Atribuirea unui scor de grup fiecărui proiect de grup;
Alegerea la întâmplare a unei lucrări de la un coechipier din fiecare grup, pentru a stabili un scor;
Calculul valorii medii a scorurilor academice și a unui scor pentru manifestarea abilității de colaborare pentru fiecare elev.
Recomandările anterioare aparțin culturii educaționale anglo-saxone, în privința conceperii, proiectării, implementării, monitorizării și evaluarii.
În opinia mea, eficientizarea și corectitudinea aplicării lor depind de specificul stilului educațional al fiecărui cadru didactic, de abilitățile de facilitator și de disponibilitatea de comunicare și consiliere la nivelul elevilor. La ora bilanțului, pentru grupul educațional, beneficiile sunt cu siguranță mai mari decât eforturile investite și compromisul privind curricula prestabilită.
2.4.1.3 Învățarea prin colaborare
Oamenii de știință au încercat, de alungul timpului să înțeleagă efectele învățării prin colaborare. Există un volum mare de muncă empirică, încercările făcute asupra învățării prin colaborare, dirijată independent de orice formă tehnologică( World Wide Web). Cercetările demonstrează ideea că noul grup de cunoștințe ne poate determina să repetăm vechile greșeli, chiar folosind noi instrumente. Faptul că două persoane pot învăța prin colaborare este, într-un fel un puzzle. Din perpectiva învățării ca "transmitere de cunoștințe", dacă două persoane ignoră câteva părți din informații, nu există nici un motiv pentru care cei doi nu ar achiziționa aceste cunoștințe prin simpla colaborare.
Din moment ce procesul învățării are loc chiar în aceste condiții, am ajuns la ideea că există câteva mecanisme care înclină spre achiziția cunoașterii prin colaborare. De exemplu, un mecanism al învățării prin colaborare este propunerea alternativă. Acest mecanism de ceea ce psihologii numesc "tendințe de confirmare". Subiecții tind să descrie doar experimentele ce confirmă ipotezele lor și să dezaprobe orice descoperire empirică ce le contrazice ipotezele.
Faptul că în învățarea prin colaborare, "tendința confirmării" este redusă poate fi explicat de mecanismul "conflictului": dacă subiecții nu sunt de acord, se contrazic, există foarte puține șanse ca ei să descrie un experiment sau o analiză de date care să satisfacă o ipoteză în detrimentul celeilalte. O explicație ar fi că subiecții sunt nehotărâți, ezită să-și abandoneze propriile ipoteze, deoarece nu au alte ipoteze cu care să le înlocuiască.[13]
Condițiile învățării prin colaborare
Cercetătorii și-au pus întrebarea: învățarea prin colaborare este eficientă decât cea individuală ?
În timp au fost studiate următoarele condiții:
A. componența grupului: este dată de următoarele elemente:
a) vârsta și nivelul intelectual al participanților
b) mărimea grupului
c) diferențele existente între membri grupului
În ceea ce privește participanții, este necesar un anumit nivel de dezvoltare pentru a fi capabil să colaboreze, problemă care apare însă doar în cazul copiilor și nu vizează direct activitatea de învățare prin educația la distanță, în care sunt implicați, în special adulții.
d) eterogenitatea grupului
B. Sarcina de lucru: efectele colaborării variază în funcție de sarcina de lucru.
C. Mijloacele de comunicare: cadrul didactic ar trebui să creeze condiții care să optimizeze eficiența învățării prin colaborare. Efectele sarcinii de lucru pot varia în funcție de mijloacele de comunicare.[13]
2.4.1.4 Învățarea prin colaborare asistată de T.I.C-uri
Conectarea la Internet crește considerabil și posibilitățile de cooperare între persoane situate geografic la distanță. Lucrând în grup crește gradul de implicare; partajând idei și răspuzând la reacțiile celorlalți se consolidează gândirea și se promovează analiza în profunzime. Principalele atribute ale lucrului în echipă sunt:
interdependența pozitivă-succesul/ eșecul unui membru afectează întreg grupul;
responsabilitatea individuală -fiecare membru al grupului este responsabil pentru întreaga activitate a echipei;
încrederea în colegii de echipă-membrii grupului învață să aibă încredere, să conducă, să ia decizii, să comunice și să rezolve conflictele apărute;
partajarea cunoștințelor în vederea îmbunătățirii performanțelor individuale[1].
Demersurile pedagogice susținute pentru determinarea celor mai adecvate și eficiente căi de desfășurare a proceselor de instruire au accentuat necesitatea de a încorpora în mediul instrucțional o componentă socială și de grup. Astfel, în proiectarea unui sistem educațional trebuie luate în considerare atât contextul în care acesta va fi folosit, cât și opiniile grupului social care îl va utiliza. Învățarea nu trebuie privită doar ca un proces de transfer de informații de la profesor la elevi, ci ca proces de construire de cunoștințe în timpul interacțiunii cu ceilalți participanți ai grupului la o anumită activitate educativă. Un alt aspect important care trebuie luat în considerare îl reprezintă moivarea elevului, fiind folosite în acest sens o mulțime de tehnici precum stimularea încrederii, a spiritului de competiție și a curiozității[1].
Un sistem colaborativ creează un mediu în care oamenii pot lucra mai bine împreună, pot partaja informațiile fără constrângeri de timp și spațiu, fiind caracterizat de trei aspecte importante:
– activități comune;
– partajarea mediului;
– modul de interacțiune.
Indiferent de calitatea educațională a cursurilor un mare aport în atingerea obiectivelor stabilite îl reprezintă masura în care elevii sunt implicați și participă activ la propriul lor proces de formare. Unul dintre cele mai utilizate procedee de implicare a elevilr este colaborarea, lucrul în grup dovedindu-se o modalitate reală de ameliorare a rezultatelor învățării. prin urmare, o importantă sarcină a profesorului este aceea de a contribui la dezvoltarea unei comunități interactive de învățare care să faciliteze colaborarea. Nu numai că prin colaborare elevii își intensifică cunoștințele, însă ei pot fi învățați să respecte ideile celorlalți, să respecte și alte moduri de învățare. Lucrând în grup, există diverse oportunități de exprimare a talentelor, a ideilor, dar și încercări de a învăța într-un alt mod[1].
Dintr-o perspectivă constructivistă, învățarea este centrată asupra elevului. Elevii învață dacă se situează într-un mediu corespunzător, îmbogățit, care să-i permită construirea unui univers pornind de la obiecte fizice sau conceptuale, pe care să le manevreze și asupra cărora să reflecteze, de fapt, această construcție constă în a da un sens acestor obiecte și realității înconjurătoare.
În ceea ce privește Tehnologiile Informației și Comunicațiilor (T.I.C), cercetările cu privire la impactul acestora asupra educației se amplifică.Cu siguranță că simpla prezență a T.I.C-urilor nu este nici suficientă și nici necesară pentru procesul de învățare, doar metodele pedagogice puse în valoare în contextul acestor instrumente oferă principala responsabilitate asupra câștigurilor calitative la nivelul învățării. Preocupările actuale se concentrează spre a furniza orientarea corespunzătoare a T.I.C-urilor în educație, pentru ca ele să contribuie eficient și semnificativ la construcția cunoștințelor învățării.
Potrivit ideilor lui Perkins[17], combinația dintre constructivism și T.I.C-uri generează sinergie în educație. Abordarea constructivistă și instrumentele TIC puse laolaltă, conduc la un sistem educațional mai bine direcționat asupra înțelegerii elevului și a valorificării active a cunoștințelor și a abilităților sale. Mai concret, tehnologia favorizează o abordare pedagogică centrată pe elev, intervenții personalizate și o apropiere între profesor și elev[1]. Roschelle[19] propune conceptul de tehnologie colaborativă care se definește prin raportarea la un obiectiv vizat: construirea unor maniere comune de a percepe, de a reacționa și de a cunoaște. El susține că tehnologia poate fi un mijloc prin care societatea construiește practici comune. Astfel tehnologia colaborativă este un instrument esențial care permite elevilor angajarea în producerea activă a cunoștințelor partajabile. În ultimii ani se recunoaște importanța evidențierii contribuției elevilor în procesul de învățământ/învățare.
2.5 Instrumente elearning utilizate în evaluarea on-line.
Kubbu (http://www.kubbu.com/) este un serviciu online care ofera numeroase activitati educationale, inclusiv cartele flash pentru învățare a limbilor străine, teste și chestionare, puzzle-uri, jocuri educaționale.
Kubbu este un instrument E-learning conceput pentru a susține activitatea cadrelor didactice și pentru a îmbunătăți procesul educativ.
Cadrele didactice pot:
Monitoriza elevilor activitățile și progresul
Crea noi activități cu instrumente oferite de kubbu
Elevii:
Iși pot revizui cunoștințele și asimila unele noi.
Pot fi stimulați și ajutați să-și îmbunătățească rezultatele.
Ajută la examinarea on-line a elevilor, materialele fiind accesibile la o adresă web.
Se poate crea o pagină web a unei clase cu activități, forum de discuții, informații importante, etc.
Rezultatele elevilor sunt calculate automat și stocate într-o bază de date, pot fi comparate și sortate pe diverse criterii, exportate în alte programe.
Următoarea activitate presupune rezolvarea unui test de evaluare la disciplina T.I.C la clasa a-IX-a.
http://www.kubbu.com/a1/67647_test_tic
B. DEMERSUL METODICO-EXPERIMENTAL
CAPITOLUL 3 – PROIECTAREA ȘI DESFĂȘURAREA CERCETĂRII
Studii comparative ale performanței în procesul de predare – învățare-evaluare
3.1. Ipoteza cercetării (ce urmăresc să obțin)
Din experiența didactică, am constatat că prin utilizarea calculatorului în procesul instructiv-educativ, se pot obține rezultate performante ale elevilor printr-o învățare activ-participativă.
Am urmărit ca metodele de predare – învățare – evaluare folosite să conducă la cercetare și creație, la dorința elevilor de a cunoaște și a investiga în acest scop, la creșterea randamentului școlar, la performanță.
Doresc ca lecțiile astfel realizate să conducă la:
Însușirea deprinderilor și tehnicilor necesare utilizării rețelei Internet;
Formarea gândirii logice, care să permită elevului să aprecieze corect situațiile concrete specifice, cu scopul de a desprinde soluții optime;
Formarea deprinderilor de aplicare corectă a soluțiilor alese.
În cazul utilizării unui produs software în cadrul procesului instructiv-educativ, în secvențele de lecție care se pretează la abordarea diferențiată a elevilor se impune alegerea doctrinei, a strategiei didactice, a scenariului didactic asociate cu formarea și perfecționarea cadrelor didactice.
În acest context putem considera eficientă o activitate proiectată pornind de la o evaluare corectă a resurselor (umane și materiale), care implică elevii în vederea realizării unei sarcini înțelese și acceptate de aceștia și în care intensitatea și durata efortului solicitat să fie raportată atât la particularitățile de vârsta și individuale ale elevilor, la potențialul lor biopsihic, cât și la curba efortului.
În acest sens, specificul organizării și prezentării conținutului științific cu ajutorul calculatorului, constă în repartizarea pe secvențe a conținutului, care este asigurată de softul încredințat calculatorului. Secvența, ca unitate de conținut este dimensionată atât informațional cât și temporal.
Informația este organizată având în vedere elevii căreia îi este adresată.
Secvențializarea conținuturilor trebuie să urmeze demersul logic cognitiv al disciplinei de învățământ.
Tema cercetării susține următoarea ipoteză de lucru:
Dacă voi îmbina metodele clasice cu cele moderne prin utilizarea unui produs software și voi folosi apoi învățarea prin cooperare, voi asigura optimizarea procesului de predare, învățare și evaluare a noțiunilor legate de utilizarea formulelor și a funcțiilor specifice editorului de foi de calcul Microsoft Excel.
Softul pe care l-am creat se dorește a fi un ghid de utilizare a aplicației Microsoft Excel, care asigură în același timp și evaluarea obiectivă a rezultatelor obținute. Acesta va capta atenția elevilor care nu au noțiuni bogate în acest domeniu, va da motivația de care este atâta nevoie în înțelegerea și asimilarea noilor noțiuni introduse, posibilitatea predării, învățării și evaluării rezultatelor obținute.
În același timp va fi un mijloc de a reactualiza și îmbogăți cunoștințele celor care vin cu un bagaj însemnat de noțiuni din gimnaziu.
El va are rolul de a contribui la aprofundarea cunoștințelor informatice într-un timp foarte scurt, pentru ca ulterior să determine un interes sporit pentru învățarea prin cooperare. Aceasta deoarece utilizarea noilor tehnologii ale informației și comunicațiilor oferă mari oportunități în direcția cooperării cu alți colegi, cu profesioniști, cu experți.
3.2. Obiectivele cercetării
Stabilind scopurile studierii disciplinelor informatice, este de dorit să se înceapă procesul de atingere a unor obiective precis stabilite. Obiectivele vizează ce va ști elevul după lecție, deci niște finalități ale procesului de predare-învățare.
A operaționaliza un obiectiv pedagogic înseamnă a transpune în termeni de operații și acțiuni, sau alte manifestări observabile și măsurabile, rezultate în urma unei instruiri, a ceea ce trebuie să cunoască și ce vor fi capabili elevii să facă la încheierea procesului de predare-învățare.
Literatura pedagogică evidențiază patru timpi ai tehnicii de elaborare ai unui obiectiv, redați în figura următoare:
Fig. 1. Tehnica de elaborare a unui obiectiv.
Obiectivele generale ale predării informaticii în școală sunt determinate de următoarele aspecte:
importanța informaticii și calculatorului în lumea contemporană și rolul acestora în dezvoltarea științifică și tehnico-economică a societății umane;
necesitățile învățământului privind formarea unei culturi generale și de specialitate a absolvenților, în vederea integrării lor rapide în societate;
necesitatea de a dezvolta capacități intelectuale, estetice și moral umane.
Obiectivele cercetării metodice în temă urmăresc:
Proiectarea pedagogică, având la bază un demers complex care presupune o conlucrare permanentă a competenței pedagogice cu competența informatică;
Implementarea informatică, care se valorizează numai în conexiune cu cerințele pedagogice în afara cărora produsul final n-ar mai fi eficient;
Validarea experimentală, atât a lucrării, cât și a demersului cercetării pedagogice.
În legătură cu primul obiectiv, un minim de competențe informatice asigură preluarea, de la adresa www.edu.ro a programei analitice școlare și sugestiilor metodologice pentru elaborarea planificărilor anuale și semestriale. Întocmirea fișelor de lucru pentru elevi, a testelor de evaluare, stabilirea temelor pentru susținerea examenului de atestare a competențelor profesionale în înformatică, în meseriile de operator calculator/ ajutor analist programator constituie de asemenea puncte de reper realizabile.
Al doilea obiectiv, oferă posibilitatea de a pune în lucru o metodologie experimentală foarte riguroasă și constă în utilizarea softului prin care se realizează predarea, învățarea și evaluarea noțiunilor legate de utilizarea formulelor și a funcțiilor specifice editorului de foi de calcul Microsoft Excel.
Validarea experimentală se constituie ca produs final și oferă o viziune de ansamblu asupra unității de instruire. El reprezintă o oportunitate de a constata care sunt aspectele insuficient de bine puse la punct și care creează dificultăți celui care învață, adică de a obține o realizare formativă. Evident, că ulterior se poate studia eficiența lui ca mediu de instruire în raport cu alte procedee folosite de utilizatorul-elev.
Obiectivele specifice cercetării propuse sunt:
Implementarea metodei de predare – învățare-evaluare a editorului de foi de calcul Microsoft Excel utilizând produsul soft;
Asigurarea unei segmentări mai extinse, sau mai comprimate a temei în funcție de cerințele elevilor;
Ameliorarea procesului de învățământ prin mărirea interesului elevilor față de studiul aplicației Microsoft Excel.
Pentru realizarea unui studiu realist asupra rezultatelor obținute în procesul de predare – învățare am procedat la un experiment didactic. Experimentul va fi inițiat, conceput, materializat și finalizat într-o etapă de profunde schimbări în curriculum-ul școlar și de inovații în tehnologiile asistate de calculator, de aceea ar putea fi neconcludent la nivel macro – educațional. Am realizat acesta analiză începând cu septembrie 2015, prin testul predictiv( pentru aflarea nivelului inițial al elevilor la începutul anului) și încheind în noiembrie 2015, odată cu parcurgerea capitolului respectiv.
Am ales două clase, X A și X B -având profiluri diferite, la care am predat și evaluat prin metode moderne, respectiv tradiționale capitolul referitor la „Aplicația software specializată pentru calculul tabelar, Excel ", noțiuni asimilate conform programei școlare elaborată de Consiliul Național pentru Curriculum și în conformitate cu manualul școlar „Tehnologia Informației și Comunicațiilor", tipărit de editura Corint.
Prezint în continuare, conținutul testului și rezultatele acestui test predictiv, dat în septembrie 2015, la cele două clase, pentru evidențierea nivelului general al cunoștințelor T.I.C căpătate în primul an de liceu:
Conținutul testului predictiv dat în septembrie 2015, la cele două clase, la disciplina T.I.C:
TEST DE EVALUARE INIȚIALĂ
Anul școlar 2015-2016
Disciplina Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Numele si prenumele elevului:
Data susținerii testului:
• Pentru rezolvarea corectă a tuturor cerințelor din Partea I si din Partea a II-a se acordă 90 de
puncte. Din oficiu se acordă 10 puncte.
• Timpul efectiv de lucru este de 40 minute.
• Fisierul test_w_10, pe care îl veți prelucra, este furnizat în dosarul SUBIECTE, a cărui localizare este Rețea\Stația 1\Competențe digitale\TESTARE INIȚIALĂ\10TIC. El va fi salvat după prelucrare, atât pe stația la care sunteți repartizați cât și pe Stația 1. Rezolvările pentru subiectele din Partea I le veți scrie pe foaia de test.
PARTEA I (30 puncte)
Încercuiți litera corespunzatoare extensiei unui fisier realizat cu ajutorul aplicației Paint:
a. bmp b. gif c. jpg d. accdb e. xlsx (5p)
Încercuiți răspunsul corect.
Un sistem de operare este: (5p)
unitate de memorie, unitatea centrală de prelucrare, unități de intrare
unitate de memorie, unități de intrare-ieșire
soft-ul de bază, care asigură o mimimă funcționare a calculatorului
unitate de memorie, unitatea centrală de prelucrare, unități de intrare-ieșire
Încercuiți răspunsul corect.
Un virus reprezintă: (5p)
un set de instrucțiuni de folosire a programelor antivirus
un program devenit nefuncțional
o aplicație software creată cu scop distructiv
un set de documente și imagini descărcate de pe Internet
Un megabyte (MB) este egal cu: (5p)
1000 KB
1024 B
1024 GB
1024 KB
Descrieți ce efect are combinația de taste CTRL + ALT + DELETE. (5p)
Care dintre următoarele tipuri de software coordonează resursele computerului? (5p)
Software de navigare pe Internet
Programe utilitare
Aplicații de procesare de text
Sistem de operare
PARTEA a II-a (60 de puncte)
Deschideți fișierul test_w_10.doc din dosarul SUBIECTE.
Aplicati întregului document o aliniere stânga-dreapta (Justify). (5p)
Formatați titlul să fie aldin(îngroșat), cursiv și de culoare roșie. (5p)
Subliniați titlul cu linie dublă de culoare verde. (5p)
Stabiliți marginile paginii: sus și jos 2 cm, stânga și dreapta 2,5 cm. (5p)
Inserați în antetul paginii, aliniat la centru, textul : Ministerul Educației și Cercetării Științifice”, iar in subsolul paginii scrieți numele vostru și locul nașterii, aliniat la dreapta. Pe rândul următor se vor introduce data și ora curentă prin inserare automată, aliniate la centru.
(5p)
Inserați în partea de sus, stânga, o miniatură la alegere. (5p)
g. Inserați la sfârșitul documentului,după tabel, textul de mai jos și apoi adăugați marcatori diferiți pentru fiecare fluviu/râu în parte. (5p)
"La final enumerăm, câteva din cele mai lungi fluvii și râuri ale sistemului fluvial al Amazonului:
2,820 km – Yapura, Columbia / Brazilia
2,750 km – Tocantins, Brazilia, (2,416 km) – (2,640 km)
2,575 km – Araguaia, Brazilia (afluent al Tocantins)
2,410 km – Juruá, Peru / Brazilia, etc.
h. Aplicați capului de tabel efectul "În relief". (5p)
j. Inserați la sfârșitul documentului, după textul inserat anterior, captura de ecran a
desktop-ului. (10p)
Redenumiți fisierul test_w_10 prelucrat anterior,cu numele vostru și salvați-l atât pe stația la care ați fost repartizați dar și pe Stația 1 \Competențe digitale\TESTARE INIȚIALĂ\10 TIC\SALVARE FIȘIERE DE LUCRU. (10p)
BAREM DE EVALUARE ȘI DE NOTARE
• Se punctează oricare alte formulări/ modalităti de rezolvare corectă a cerintelor.
• Nu se acordă punctaje intermediare, altele decât cele precizate explicit prin barem. Nu se acordă fractiuni de punct.
• Se acordă 10 puncte din oficiu. Nota finală se calculează prin împărtirea punctajului total acordat pentru test la 10.
PARTEA I (30 de puncte)
PARTEA a-II-a (60 de puncte)
Matricea de specificații
REZULTATELE OBȚINUTE LA TESTUL DE EVALUARE INIȚIALĂ
Diagrama Excel….
Câteva comentarii legate de rezultatele obținute la testul inițial….
Experimentul propune compararea rezultatelor obținute după un capitol predat la cele două clase, folosind metode diferite de predare – învățare. Am stabilit inițial nivelul claselor, am stabilit obiectivele pe care trebuie să le ating după încheierea capitolului „Aplicația software specializată pentru calculul tabelar, Excel " și am întocmit planificarea unității de învățare respective.
Am stabilit, de la început, competențele generale și specifice pe care trebuie să le ating după parcurgerea acestei unități de învățare și anume:
Competențe generale:
Dezvoltarea deprinderilor moderne de utilizator
Cunoașterea modului de utilizare a unor medii informatice de lucru
Elaborarea unor produse utilizabile care să dezvolte spiritul inventiv și creativitatea
Competențe specifice:
1.1 Aplicarea operațiilor elementare și a conceptelor de bază ale aplicației Excel
1.2 Utilizarea opțiunilor de formatare și gestionare a datelor din foile de calcul
1.3 Utilizarea formulelor și a funcțiilor
1.4 Utilizarea corectă a opțiunilor de tipărire a unei foi de calcul
1.5 Utilizarea unor tehnici și procedee de realizare de grafice și diagrame
1.6 Realizarea de import obiecte
1.7 Realizarea unor aplicații practice
Pe parcursul unității de învățare se urmărește atingerea obiectivelor propuse și se realizează feedback-ul prin evaluarea elevilor folosind metodele: observarea sistematică a elevilor în timpul desfășurării sarcinilor impuse, metoda fișelor de lucru, a testelor inițiale date la începutul orei, prin chestionare orală, evaluarea deprinderilor de lucru cu calculatorul, test de evaluare sumativă de la sfârșitul unității de învățare.
Prezint în continuare proiectarea unității de învățare „Aplicația software specializată pentru calculul tabelar, Microsoft Excel ".
3.3. Proiectarea unității de învățare
Aplicația software specializată pentru calculul tabelar, Microsoft Excel
Aviz Director:
Aviz Coordonator Comisie Metodică Matematică, Științe și Tehnologii:
Unitatea școlară: Liceul Teologic Adventist
Profesor: Negoescu Elena
Anul școlar: 2015-2016
Disciplina: Tehnologia Informației și a Comunicațiilor
Clasa a X-a A, 1 oră / săptămână
Filiera vocațională
Profil:teologic
Specializarea: teologie adventistă
Clasa: X B, 1 oră / săptămână
Filiera: teoretică
Profil: real
Specializarea: matematică-informatică
Nr. ore alocate:14 ore (S1-S14)
3.3.1. Fișa de lucru nr.1
Timp de lucru 10 min
Numele: __________________________
Clasa:____________________________
Întrebări și cerințe:
3.3.2. Fișa de lucru nr. 2
Timp de lucru 15 min
Numele: ____________________________
Clasa:______________________________
Întrebări și cerințe:
Aceste fișe de lucru au fost date la începutul orelor pentru fixarea și verificarea noțiunilor predate și asimilate în lecția anterioară. Rezultatele acestor fișe de lucru sunt expuse în tabelul următor:
Diagrama
Rezultate pe clase la fișele de lucru
…..
BIBLIOGRAFIE
1. Boboilă, C., (2006) "Utilizarea pedagogică a tehnologiilor informației și comunicației în educație", Analele Universității din Craiova, Seria Psihologie-Pedagogie, ISSN 1582-313X, Anul V, nr.11-12, Editura Universitaria, pp.268-285
2. Boboilă, C., (2010), Instruirea asistată de calculator în context elearning. Editura Sitech Craiova.
3. http://www.unibuc.ro/prof/vlada_m/docs/res/2011maiTeh_soc_inf_vlada.pdf
4. Advanced Distributed Learning (ADL), http://www.adlnet.gov/partnerships/romania-adl-partnership-lab/
5. eLSE Conference and ADL Partnership Lab, http://www.elseconference.eu/, http://www.adlnet.ro/
Bill Kinnersley, http://people.ku.edu/~nkinners/LangList/Extras/langlist.htm
6. http://www.operating-system.org/betriebssystem/_english/os-liste.htm
7. Gabriel Vasile, Istoria informaticii românești: de la CENA la Independent 100, Market Watch, nr. 105, mai 2008,http://www.marketwatch.ro/articol/3768/Istoria_informaticii_romanesti_de…
8. M. Vlada, Utilizarea Tehnologiilor eLearning: cele mai importante 10 inițiative și proiecte din Romania, În: Elearning.Romania (ISSN 2247-9007) Nr. 35/2009. București: Institutul pentru Educație. Online: www.elearning.ro/arhiva/35
9. M. Vlada, Idei inovatoare și pionierii Internetului, http://www.c3.cniv.ro/?q=2013/internet, CNIV Romania, 2013
10. M. Vlada, Nevoia de sisteme și arhitecturi, http://mvlada.blogspot.ro/2013/12/nevoia-de-sisteme-si-arhitecturi.html, 2013
11.SIVECO Press Reviews, http://www.siveco.ro/en/about-siveco-romania/press/press-reviews/winner-…, October 2, 2013
12. I. Roceanu, M. Vlada, P. Botnariuc, S. Făt, M. Prodana, „Dezvoltarea formatului pe baza căruia urmează să fie create obiectele de învățare. Repere în dezvoltarea formatului obiectelor de învățare”, document în cadrul proiectului „Proces educațional optimizat în viziunea competențelor societății cunoașterii”, http://proiecte.pmu.ro/web/transdisciplinarfse/, 2011
13. Ion T. Radu, Evaluarea în procesul didactic Editura Didactică și pedagogică, R.A, Ediția a-IV-a, 2008, pag.277
14. Alonso, D., 2001, Forms of control and interaction as determinants of lecture effectiveness in the electronic classroom.[On-line].Available on http://www.lap.umd.edu/LAPfolder/Papers/dianesthesis/page1.html
15. Romiță B. Iucu. Instruirea școlară.Perspective teoretice și aplicative.Editura Polirom,
Ediția a-II-a
16.Doepner T., Scott, M., și Mason S, 2001, Students on-line: The impact of Internet on educational policies, reform efforts, and student expression Available: http://horizont.unc.edu/courses/287/1996/groups/Students_On-line.asp
17. McCobs, B.L. Whisler, J.S.1997, The learner-centered classroom and school, San Francisco: Jossey Bass
18. Perkins, D.N. , 1992, Technology Meets Constructivism, Hillsdale, N.J.: Lawrence Erlbaum Associates.
19. Roschelle, J., 1995, What Should Collaborative Technology Be? A Perspective From Dewey and Situaded Learning, Retrieved September 17, 2003, from http://www.tu-harburg.de/aw1/newsletter/2/roschelle.pdf
20. Irina Maciuc Pedagogie II. Repere ale instruirii, Editura Sitech, 2006
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stiluri de Invatare Specifice Mediilor Online (ID: 160679)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.