ȘTIINȚE POLITICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ LUCRARE DE LICENȚĂ Coordonator științific: Prof. univ. dr. Ioan Stanomir Absolvent ă: Baicu Roya -Ramona -Ioana… [602613]

1
UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
ȘTIINȚE POLITICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

LUCRARE DE LICENȚĂ

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Ioan Stanomir

Absolvent ă:
Baicu Roya -Ramona -Ioana

BUCUREȘTI
-2017 –

2

UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE
ȘTIINȚE POLITICE ÎN LIMBA ROMÂNĂ

RENUNȚAREA LA RĂZBOI ÎN CAZUL
JAPONIEI: ARTICOLUL 9 DIN
CONSTITUȚIE

Coordonator științific:
Prof. univ. dr. Ioan Stanomir

Absolvent ă:
Baicu Roya -Ramona -Ioana

BUCUREȘTI
-2017 –

3
CUPRINS

CUPRINS ………………………….. ………………………….. ………………………… 3
INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………. 5
CAPITOLUL 1: DE LA ERA MEIJI LA FINALUL CELUI DE – AL
DOILEA RĂZBOI MONDIAL ………………………….. ………………………. 9
1.1 ERA MEIJI ÎNAINTE DE PRIMUL RĂZBOI MONDIAL .9
1.2 ERA TAISH ō , ERA SH ōWA ȘI AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL ………………………….. ………………………….. ………………….. 13
1.2.1 Japonia în Al Doilea Război Mondial ………………………….. ..17
CAPITOLUL 2: OCUPAȚIA JAPONIEI ȘI ARTICOLUL 9 DIN
CONSTITUȚIA JAPONIEI ………………………….. ………………………….. 21
2.1 OCUPAȚIA JAPONIEI DE CĂTRE PUTERILE ALIATE …..21
2.2 REFORMELE INTRODUSE DE FORȚELE ALIATE ÎN
TIMPUL OCUPAȚIEI ………………………….. ………………………….. …..25
2.3 ARTICOLUL 9 DIN CONSTITUȚIA JAPONIEI ȘI
PACIFISMUL ………………………….. ………………………….. ……………… 29
CONCLUZII ………………………….. ………………………….. …………………… 44
Bibliografie ………………………….. ………………………….. …………………….. 46

4
ACRONIME
JSDF: Japan Self Defense Forces
SCAP: Supreme Commander for The Allied Powers
NPR: National Police Reserve
PKO: UN Pacekeeping Operations

5

INTRODUCERE

Această lucrare de licență își propune să analizeze și investigheze societatea japoneză
de după cel de -al Doilea Război Mondial și modul în care noua constituție a influențat
Japonia și locuitorii acesteia. De asemenea, elementul central al lucrării îl con stituie articolul
9 al Constituției Japoniei și felul în care acesta a reușit să transforme o țară foarte puternică
din punct de vedere militar într -una dintre cele mai pacifiste țări din lume.
Lucrarea de față prezintă Japonia de la primului ei stat mod ern, Statul Meiji , până
după sfârșitul Ocupației SUA și Trupelor Aliate . Studiul acesta se va concentra, în mod
special, pe înțelegerea evenimentelor din timpul Ocupației Statelor Aliate și pe schimbările
survenite odată cu sfârșitul ocupației. Însă, pentr u a putea înțelege pe deplin aceste
evenimente trebuie să observăm situația Japoniei înainte de -al Doilea Război Mondial.
Astfel, studiul în cauză va urma o cronologie a evenimentelor începând c u prima era modernă
și până după prima jumătate a secolului al XX-lea. Secolul al XX -lea a fost un secol al
extremelor și al războiului, un secol al schimbărilor radicale și al unei confruntări între
regimurile democratice și cele totalitare. Având în vedere acest context internațional, Japonia
a suferit și ea o ser ie de schimbări majore.
Motivul principal în alegerea acestei teme îl reprezintă dorința de a înțelege
evenimentele petrecute în Japonia, după cel de -al Doilea Război Mondial și despre cum
aceste evenimente au influențat țara în parcursul sau spre a deven ii o super putere pe s cena
internațională . Totodată, unicitatea c azului japonez, importanța Japoniei ca actor pe șcena
relațiilor int ernaționale și importanța temei pentru mediul academic au reprezentat motive
întemeiate pentru alegerea acestei teme.
Ipoteza principală de la care pornește această lucrare este aceea că Japonia a fost
influențată în mod pozitiv de noua Constituție din 1946, aceasta având efecte benefice pent ru
economia țării și imaginea sa pe scena internațională. Totodată, Articolul 9 din C onstituția
Japoniei a reprezentant cea mai sigur ă și rapidă cale de a transforma Japonia într -o țară
pacifistă și sigură pentru oamenii săi. Având în vedere complexitatea temei în cauză,
înțelegerea completă a evenimentelor din timpul Ocupației nu ar fi po sibilă fără o înțelege de
ansamblu a ceea c e a însemnat Japonia înainte de -al Doilea Război Mondial și cum multe

6
dintre caractaresticile Japoniei de dinainte de război au fost integrate cu succes alături de
ideile democratice promovate de Statele Unite al e Americii și Forțele Aliate.
Astfel, pentru a înțelege cât mai bine situația Japoniei și evenimentele p etrecute după
Război, am ales ca și metodă de cercetare metod a calitativă, având în vedere literatura de
specialitate scrisă de -a lungul timpului despre Articolul 9 din Constituția din 1946 și istoria
Japoniei , a lucrărilor academice care s -au scris pe acest s ubiect și care reprezintă o bază
importantă de pornire, an aliza de documente, cum ar fi documentele oficiale de pe site -urile
Guvernului Japoniei și Ministerul Apărării , articolele de p resă și academice care treatează
tema. Fiind o temă unică și de interes internațional , mulți istorici și politologi, dar și
jurnaliști și scriitori a u abordat această temă în lucrări le lor. Astfel, principalele documente
utilizate vor fi Constituția Meiji și Constituția din 1947. Cu ajutorul acestor documente se pot
identifica diferențe și asemănări între cele două Constituții ș i cum aces tea au influențat
întreaga guvernare a statului. Constituția Meiji a fost modificată aproape în totalitate în
timpul Ocupației și astfel a devenit noua Constituție a Japoniei, în 1947.
Primul capitol este dedicat unei introduceri despre ceea ce a însemnat Era Meiji
înainte de cel de -al Doilea Război Mondial din punct de vedere politic și cum s -a ajuns la
schimbările de după cel de -al Doilea Război Mondial. Era Meiji a reprezentat primul stat
modern din istoria Japoniei restaurând Împăr atul și dom nia acestuia asupra î ntregii țări. Statul
Meiji era un stat modern cu obiective precum securitatea naț ională sau organizarea politică
corectă . A fost o perioadă prosperă care a oferit Japoniei multe elemente occidentale și o
deschidere către elemente noi în toate planurile . În anul 1912, odată cu moartea Împăratului,
a urmat la tron fiul acestuia.
Era Taishō a fost o perioadă relativ scurtă care dorea să îndrepte Japonia spre o
democrație consolidată. Din păcate, evenimentele internaționale și implicarea Japoniei în
conflicte a dus la transformarea statului cu potențial democratic într -un stat condus de
amiral i, cu tentă totalitară. Japonia în anii 1930 se afla într -o creștere economică uimitoare,
reușind între 1929 și 1937 să aibă o creștere a PIB -ului de peste 50%. În anul 1936, Japonia
era cea mai mare exportatoare de bunuri de bumbac din lume1.

1 Kenneth G. HENSHALL, A History of Japan , Macmillan Press, 1999, p. 149

7
În aceeași perioadă, Guvernul Japoniei a autorizat, printr -o politică de raționalizare
industrială, cartelele în industriile importante. Astfel, zaibatsu 2sau companiile mari,
deveneau și mai puternice. Totodată, un alt element foarte important al acestei perioade îl
reprezintă momentul capitulării Japoniei și finalul războiului.
Japonia s -a implicat în al Doilea Război Mondial cu ideea că este un stat su perior față
de toate celelate state și că merită să fie unul dintre cele mai puternice state din Asia și din
lume . Toate aceste idei au lucrat împotriva ei, urmâ nd ca dorințele și ambițiile din timpul
războiului să o conducă la o c apitulare necondiționată în urma atacului atomic din partea
Statelor Unite ale Americii. Acesta este un subiect încă sensibil în societatea japoneză
contemporană și din cauza evenimentelor din acea perioadă există foarte multe controverse
legate despre modul în care Japonia a fost democratizată de către SUA și Aliați.
Astfel, ajungem la al doilea capitol al acestei lucrări, Ocupația Japoniei și Constituția
din 1947 ( promulgată la dată de 3 Noiembrie 1946 și intrată în vigoare la dată de 3 Mai
1947). De fapt, Constituția din 1947 este un efect al Ocupației Japoniei de către Statele Unite
ale Americii și Trupele Aliate.
La sfârșitul lunii august, 1945, Trupele Aliate începeau să sosească în Japonia și odată
cu capitularea oficială, la dată de 2 septemb rie 1945, a fost instituită ș i Ocupația. Constituția
Japoniei de după cel de -al Doilea Război Mondial a luat naștere imediat după ocupație, în
anul 1947 fiind promulgată.
Noua Constitutie a reprezentat o modificare maj ora a Constitutiei Meiji, activă până
în acel moment. Constituț ia din 1947 a fost o schimbare politică majoră pentru Japonia ,
aceasta anunțând schimbarea suveranității Împă ratului cu suveranitatea poporului. Acest
lucru era esenț ial pentru a putea deven ii un stat democratic. Astfel, Împă ratul a devenit
reprezentantul po porului japonez și un simbol al statului, fără a avea însă implicări politice.
Alte modifică ri majore au fost aduse în privinț a femeilor, acestea primind dreptu l de a vota ți
drepturi egale înscrise în Constituț ie.
Însă cea mai majoră schimbare a fost cu siguranță articolul 9 din Constituție. În prima
parte a ocupației, Comandantul Suprem al Forțelor Aliate, generalul american Douglas
MacArthur, a considerat, alături de legiutori și aliați, că Japonia nu mai are nevoie de armată
și putere militară. Arti colul 9 din Const ituția Japoniei anunța renunțarea la război și la

2 Conform dicționarului Merriam Webster, definiția zaibatsu este: un termen japonez referitor la conglomeratele
de afaceri industriale și financiare din Imperiul Japoniei, a căror influență și dimensiune a permis controlul
asupra unor părți importante ale economiei japoneze din perioada Meiji până la sfârșitul cel ui de -al Doilea
Război Mondial .

8
folosirea forței că mijloc de rezolvare a disputelor internaționale. Statele Unite doreau prin
acest articol menținerea păcii în Japonia și în întreaga lumea. Astfel din acel moment Japonia
a renunțat la folosirea violenței și a războiului pentru a-și atinge scopurile sau pentru a
rezolva probleme de ordin intern sau internațional.
Cu toate acestea, articolul 9 nu impunea Japoniei să nu își păstreze ab ilitatea de a se
proteja în fața perico lelor, așa că a reușit treptat să își mărească puterea defensivă. Articolul 9
din Constituția Ja poniei a fost popular o perioadă foarte lungă de timp, a adus Japoniei
prestigiu și renume internațional ca fiind cea mai pacifistă țară de după al Doilea Războ i
Mondial, o țară care a ales să renunțe la violență și la război definitiv în schimbul stabilității
și prosperității cu ajutorul păcii.
Dar cu toate că Japonia a ales calea pacifistă, țările din jurul ei nu au ales aceeași cale.
Pericolul Războiului Rec e și a tensiunilor dintre SUA și URSS au dus la proteste dure din
partea cetățeniilor, conduși de liderii conservatori din țară. Toate acestea au culminat odată cu
Războiul din Coreea(1950 -1953), când Japonia era extrem de vulnerabilă în față oricărui tip
de atac și astfel populația a început să se întrebe dacă chiar este cea mai bună soluție să
renunțe în totalitate la puterea militar ă.3
Astfel a apărut Japan Self -Defense Forces (JSDF) – unificarea tuturor forțelor m ilitare
ale Japoniei sub conducerea Mi nisterului Apărării. JSDF a apărut în 1954 sub conducerea
Generalului Keizo Hayashi și a continuat să existe până în prezent, fiind singura metodă de
apărare militară a Japoniei. 4

3 John F. EMBREE, „ Military Occupation of Japan”, Far Eastern Survey, Vol. 13, No. 19 (Sep. 20, 1944), pp.
173-176

4 – Japan Ministry of Defense website – http://www.mod.go.jp/e/ , 12.03.2017

9
CAPITOLUL 1: DE LA ERA MEIJI LA FINALUL
CELUI DE-AL DOIL EA RĂZBOI MONDIAL

1.1 ERA MEIJI ÎNAINTE DE PRIMUL RĂZBOI MONDIAL

Pentru a putea înțelege complet evenimentele de după al Doilea Război Mondial
trebuie să înțelegem cum funcționa Statul Meiji înainte de Război și de Ocupație și cum a
continuat acesta după evenimentele din 1945. Cele mai importante aspecte sunt cele ale
organizării politice și economice ale statului Meiji. Identificarea acestor caracteristici este
foarte importantă deoarece Statul Meiji a fost primul s tat modern din istoria Japoniei, stabilit
în anul 1868, după răsturnarea Shogunatului Tokugawa.5
Era Meiji a început în anul 1868, revenirea Împăratului la conducerea țării. Primul
Împărat al „ restaurației” a fost Mutsuhito, în vârstă de doar 15 ani. A cesta a reușit să
domnească la o vârstă atât de fragedă deoarece a fost susținut și sfătuit de samuraii care îi
sprijiniseră cauza. Scopul inițial și principal a fost consolidarea noului regim. Statul Meiji era
un stat modern cu obiective precum securitat ea naț ională sau organizarea politică corectă. Cu
toate acestea, Statul Meiji a întâmpinat probleme de ordin social la începutul restaurării.
Oamenii erau încă tulburați de lovitura de stat și își doreau, mai mult decât reinstalarea
Împăratului, să fie asi gurate întâi stabilitatea și siguranța.
O caracteristică extrem de importantă a perioadei Meiji este faptul că se trecea de la
un stil tradițional și închis lumii exterioare, la un stat modern și deschis ideiilor și oamenilor
din exteriorul țării.
În Japonia secolului al XIX -lea, majoritatea populației locuia în sate unde principala
sursă d e hrană și venit era agricultura . Așadar, pentru a putea construii un stat modern, stat –
națiune, populația trebuia să înțeleagă ce înseamnă defapt un stat și cum treb uie privită
modernitatea și lumea exterioară. Deci, cea de -a două caracteristică importantă este că
Împăratul și conducerea țării, au introdus conceptul de „family state”.6

5 Hitoshi ABE, Muneyuki SHINDO, Sadafumi KAWATO , The Government and Politics of Japan , University
of Tokyo Press, 1990, p.5
6 Hitoshi ABE, Muneyuki SHINDO, Sadafumi KAWATO , The Government and Politics of Japan , University
of Tokyo Press, 1990, p. 5

10
Acest concept a fost introdus deoar ece oficialii statului doreau ca populația să
înțeleagă cât mai bine noțiunile de „stat” și „națiune”. În această idee au încercat să le aducă
un exemplu cât mai apropiat de ceea ce înțelegeau ei cel mai bine – noțiunea de „familie”.
Astfel, găsind un cuvânt ușor de înțeles pentru tinerii muncitori, agricultori și bătrâni,
termenul a fost transpus de guvernanți în următoarea analogie: „ la fel cum familia are un
cap, tatăl, și statul are un cap, ,,Împăratul ”.7
Guvernul Meiji a încercat să stabilizeze statul prin conservarea comunității
tradiționale a satului și a familiei. Astfel protejau tradițiile și câștigau mult mai rapid
loialitatea și încrederea oamenilor. În același timp , dorința guvernanților era să creeze
Japoniei o imagine bună e scena internațională, promulgând prima Constituți e modernă din
istoria Japoniei, ce semăna cu modelul european, în 1889. În anul 1890 a fost stabilit și
primul sistem parlamentar. Dar chiar și în acest caz în Japonia s -au observat o serie de
diferențe majore față de celalate state moderne din Statele Uni te ale Americii sau Europa.
Una dintre diferențe este exemplificată de statutul transcedent al Împăratului. În
Constituție se menționează că Împăratul era „divin, sacru și inviolabil” și toate puterile
statului – executiv, legislativ și juridic – erau in vestite sub conducerea tronului. Conform
Constituției Meiji, Împăratul era conducătorul suprem al armatei, putea să declare război,
pace și să semneze tratate, oferea titluri nobiliare și promulga legi și ordona executarea
acestora. De asemenea, putea să c onvoace Dieta Imperială și să dizolve Camera
Reprezentanților . 8 Deci, Împăratul avea putere spirituală și politică deplină, luând decizii în
absolut orice aspect al statului și în ceea ce îi privește pe oamenii de sub conducerea acestuia.
Spre deosebire d e monarhiile absolute din Europa, unde monarhii conduceau sub puterea
divină, în Japonia Împăratul era puterea divină. Constituția însăși îl numea pe Împărat „ fiul
zeilor”, deci un zeu în viață . Oamenii trebuiau să îl urmeze și să se închine Împăratului iar
copii să învețe din greu pentru bunăstarea tronului și a statului. Aceștia erau învățați să
respecte regimul și tronul. 9
De exemplu, în fiecare școală era atârnat tabloul cu imaginea Împăratului și fiecare
persoană era constrânsă să se comporte cuviincios în preajma acestuia. Astfel de elemente
ușor extreme au dus la păreri critice din partea unor cercetători și scriitori.10 Însă, criticile

7 Idem
8 Constitutia Meiji, Japonia, 1889, https://history.hanover.edu/texts/1889con.html – 4.04.2017
9 Hitoshi ABE, Muneyuki SHINDO, Sadafumi KAWATO , The Government and Politics o f Japan , University
of Tokyo Press, 1990, p. 7
10 Idem

11
aduse sistemului imperial erau considerate crime, deci orice studiu sau cercetare academică
ce punea la îndoială sistemul era strict interzisă.
Pentru a stabiliza noul guvern, foștii domni feudali (daimyo) au fost obligați să -și
cedeze t erenurile Împăratului în 1870. Întoarcerea terenului către Guvernul central a permis
strângerea taxei funciare să fie mai extinsă și a permis oamenilor să dețină propriul teren.
Aceasta a dus la restructurarea țării în prefecturi, care se află și în prezen t implementată.
Guvernul Meiji a reformat sistemul de învățământ după modelul francez și mai târziu
după sistemul german. Dintre aceste reforme, cea mai semnificativă și durabilă a fost
introducerea unui sistem de învățământ obligatoriu. După aproximativ două decenii de
occidentalizare intensă, a avut loc o renaștere a sentimentelor conservatoare și naționaliste:
principiile confucianismului și shinto -ului, inclusiv închinarea împăratului, au fost din ce în
ce mai accentuate și îndoctrinate în cadrul inst ituțiilor de învățământ.
Pentru Japonia, recuperarea în forță militară a fost o prioritate ridicată într -o epocă a
imperialismului european și american. Această atitudine a fost condusă de tratatele umilitoare
și inegale pe care Japonia a fost forțată să le semneze datorită inferiorității lor militare față de
Occident. Guvernul Meiji a introdus o conscripț ie universală, iar o nouă armată a fost
modelată după forță prusacă și o marină după flota britanică.
Pentru a transforma economia de la cea agrară înt r-o industrie dezvoltată, cercetătorii
japonezi au plecat în străinătate pentru a studia știință și limba occidentală, în timp ce experții
străini au predat în Japonia. De asemenea, Guvernul a investit foarte mult în lucrări publice,
cum ar fi transportul feroviar și rețelele de comunicații. De asemenea, a susținut în mod direct
industriile care prosperau, în special întreprinderile puternice deținute de familii, denumite
„zaibatsu”. Cheltuielile uriașe de industrializare au condus la o criză financiară la mijlocul
anilor 1880, care a dus la reforme ale sistemului monetar și bancar.
Japonia în timpul perioadei Meiji a fost implicată în două războaie victorioase.
Conflictele de interese din Coreea dintre Japonia și China au dus la războiul chino -japonez în
1894-1895. Japonia trebuia să primească Taiwan și alte teritorii din China, dar a fost forțată
să înapoieze teritoriile din cauza intervenția puterilor occidentale. Aproximativ un deceniu
mai târziu, noi conflicte asupra Coreei dintre Japonia și Rusia au du s la războiul ruso -japonez
în 1904. Armata japoneză a surprins lumea și a câștigat respect în victoria lor asupra unei
națiuni occidentale.
În anul 1911, cercetătorul în domeniul constituționalismului, Minobe Tatsukichi, a
dezvoltat o cercetare despre „te oria rolului împăratului”, conform căruia Împăratul era doar
un organ de guvernare mai degrabă decât un transcedent sau un zeu. O astfel de interpretare

12
era mult mai apropiată de constituțiile monarhice din Vest.11 Dar toate aceste interpretări erau
inutile, deoarece oricât de apropiat ar fi fost textul Constituției de cele europene, situația
Japoniei era una mult diferită. Loialitatea față de Împărat și dorința de închinare a poporului
erau elemente extrem de import ante pentru conducerea statului și erau cu mult peste orice
concept european de monarhie constituțională.
Domnia Meiji s -a încheiat cu moartea Împăratului la 30 iulie 1912. Această epocă , în
istoria japoneză, a fost o epocă importantă care a văzut transf ormarea Japoniei feudale într -un
stat industrializat modern cu o formă parlamen tară de guvernare și apariția sa ca putere
mondială prin misiuni militare în străinătate. Perioada Meiji a dus la relații politice,
economice și schimbări sociale din Japonia, c are la rândul său au devenit cadrul și
fundamentul Japoniei moderne așa cum o cunoaștem.

11 Idem

13

1.2 ERA TAISH ō , ERA SH ōWA ȘI AL DOILEA RĂZBOI
MONDIAL

Imediat după moartea Împăratului a început o nouă er a, Era Taishō. A fost o perioadă
cuprinsă între Era modernității, Meiji (1867 -1912) și Era războiului, Shōwa (1926 -1989).
Începutul acestei perioade a fost marcat de o criză politică semnificativă, din cauza
schimbărilor ce aveau loc. A fost o era confuză și plină de elemente noi, Japoni a continuând
dezvoltarea modernității din Era Meiji și mergând spre un regim democratic.
Împăratul Taishō a venit pe tron la data de 30 Iulie, 1912. Acesta era într -o stare de
sănătate precară, având grave problem e de sănătate. Din această cauză , puterea politică a fost
împinsă dinspre grupul oligarhic genrō, către Dieta Imperială a Japoniei și partidele
democratice existente.
Când Saionji Kinmochi , Primul Ministru al Japoniei, a încercat să reducă bugetul
armatei , ministr ul armatei a demisionat, dand jos cabinetul lui Rikken Seiyūkai. Atât
Yamagata Aritomo, cât și Saionji au refuzat să -și reia biroul, iar „genrō ”(parintii fondatori ai
Japoniei moderne) nu au reușit să găsească o soluție. Revolta publică asupra manipulării
militare a cabinetului și rechema rea lui Katsura Tarō pentru al treilea mandat a condus la ș i
mai multe cereri pentru a pune capăt politicii „genrō ”. În ciuda opoziției , forțele
conservatoare au format un partid propriu în 1913, „Rikken Dōshikai ”, un partid care a
câștigat majoritatea în Casa Reprezentantilor peste Seiyūkai la sfârșitul anului 1914.
La 12 februarie 1913, Yamamoto Gonnohyōe a succedat lui Katsura în funcția de
prim -ministru. În aprilie 1914, Ōkuma Shigenobu l-a înlocuit pe Yamamoto.12
După această perioadă dificilă din pun ct de vedere politic, econom ic și social, a urmat
o perioadă și mai dificilă. Japonia a intrat în Primul Răzb oi Mondial în anul 1914, la data de 7

12 Marius JANSEN, The Making of Modern Japan , Belknap Press of Harvard University, 2000

14
august la rugămintea Marii Britanii. Japonia avea misiun ea să distrugă orice fel de navă
Germană din jurul Ch inei. Japonia a transmis Ger maniei un ultimatum, dar aceasta nu a avut
un răspuns, așa că în data de 23 august aceasta a declarat război Germaniei.
În anul 1915 Japonia a prezentat Chinei „Cele 21 de cereri”, cereri care erau în
avantajul Japoniei și ar fi reprezentant puntea către un control intens asupra economiei Chinei
și asupra Manchuriei și alt or teritorii chineze. În mod ev ident, acest „Tratat” a fost boicotat
de populația chineză și a intensificat sen timentele anti -japoneze ale popo rului. Exportur ile
Japoniei în China au scăzut drastic, populația boicotând „Cele 21 de cereri” prin refuzul
categoric de a mai cumpără bunuri de origine japoneză .13
Tot odată, aducea Japoniei condamnare internațională din partea Marii Britanii și a
Statelor Unite ale A mericii. Din cauza condamnării internaționale, Japonia a renunțat la al
cincelea set de cereri( cel care îi oferea Japoniei control asupra întregii economii chineze). Cu
toate că Japonia a câștigat anumite lucruri prin acest tratat, Marea Britanie și State le Unite au
refuzat să mai aibe încredere în aceasta ca partener.
Spre sfârșitul războiului, Japonia a transmis munitie si ajutor pentru aliații săi
europeni. Situatia din timpul războiului a contribuit la diversificarea industriei țării, la
creșterea exporturilor sale și la transformarea Japoniei de la un debitor într -o țară creditor
pentru prima dată. Exporturile s -au mărit cu patru ori între 1913 și 1918. Influxul ma siv de
capital în Japonia ș i explozia industriala ulterioară au condus la o inflație rapidă. În august
1918, revoltele fermierilor, cauzate de această inflație , au erupt în orașele din toată Japonia.14
După Primul Război Mondial, Japonia a intrat într -o perioadă prosperă reușind să
obțină și un renume internațional. Aceasta a fost menționată că fiind una din cele cinci mari
puteri ale lumii, având o putere militară și industrială impresionante. Drepturile Germaniei în
Shandong au fo st transferate Japoniei iar țara a primit un loc permanent în Liga Națiunilor.
Victoria revoluționarilor bolșevici în Rusia a adus speranța unei revoluții mondiale și
propagarea comunismului în întreagă lume. Astfel, după formarea Cominternului, conducerea
Partidul ui Comunist d in Rusia a decis că Japonia este un pilon important în popularizarea
comunismului în Asia de Est așa că în vara anului 1922 au format Partidul Comunist din

13Louis CULLEN, A History of Japan, 1582 –1941: Internal and External Worlds , Cambridge University
Press, 2003
14 Frederick DICKINSON, War and National Reinvention: Japan in the Great War, 1913 –1919, Harvard
Univer sity Press, 1999

15
Japonia (JCP).15 După formarea partidului, autoritatiile au încercat să suprime activitățiile
partidu lui din cauza unor incidente cauzate de membrii sau fanii acestui partid. Cel mai
cunoscut exemplu este incidentul Toranomon, când un student radical influențat de gândirea
marxistă a încercat să îl asasineze pe Prințul regent Hirohito.
În ansamblu, perio ada anilor 1920 a reprezentat o schimbare a direcției politice a
Japoniei către o guvernare democratică și o economie prosperă. Cu toate acestea, guvernarea
nu a reușit să mențină acest traseu democratic și să țină în frâu presiunile economice și
politice din anii 1930, ceea ce a dus la o creștere a puterii liderilor militari.

ERA SH ōWA

În anul 1926 Împăratul Taishō se stinge din viață, iar Hirohito devine Împărat. Odată
cu venirea lui Hirohito pe tron, a începu t o nouă perioadă , Era Shōwa. A fost cea mai lungă
domnie a unui Împărat Japonez, domnie ce a ținut 63 de ani (1926 -1989).
În perioada anilor 1930, Japonia s -a îndreptat de la regimul democratic către care
aspira, către un regim ultranaționalist și totalitar, cu dorințe e xpansioniste și de creștere a
forței armatei.
Renunțarea la Liga Națiunilor a însemnat că Japonia a fost izolată politic. Japonia nu
avea aliați puternici și acțiunile sale au fost condamnate la nivel internațional, în timp ce
naționalismul popular a fos t în plină expansiune. Liderii locali, cum ar fi primarii, profesorii
și preoții Shinto, au fost recrutați de diferi tele mișcări pentru a îndoctrina populația cu
idealuri ultra -naționaliste. Ei nu au avut prea mult timp pentru ideile pragmatice ale elitelo r
din mediul de afaceri și ale politicienilor de partid. Loialitatea lor era îndreptată Împăratului
și armatei.
În martie 1932, complotul de asasinat "Liga Sângeroasă" și haosul înconjurat de
procesul conspiratorilor ei au erodat în continuare guvernarea legii democratice în Japonia
Shōwa. În luna Mai a aceluiași an, un grup de ofițeri de armată și marină de dreapta au reușit

15 Tim REES, Andrew THORPE , International Communism and the Communist International, 1919 –1943,
Manchester University Press, 1998

16
să îl asasineze pe primul -ministru l Inukai Tsuyoshi. 16Complotul nu a reușit să pună capăt
unei lovituri de stat complete, dar s -a încheiat efectiv cu guvernarea partidelor politice din
Japonia.
Din 1932 până în 1936, țara a fost condusă de amirali. Montarea simpatiei naționaliste
a condus la instabilitatea cronică în guvern. Politicile moderne au fost dificil de aplicat. Criza
a culm inat pe 26 februarie 1936. În ceea ce a devenit cunoscut sub numele de incidentul din
26 februarie, aproximativ 1.500 de trupe armate ultranaționaliste au pornit în centrul orașului
Tokyo. Misiunea lor a fost să distrugă guvernul și să promoveze o "Restaur are Shōwa".
Primul ministru Okada a supraviețuit încercării de lovitură de stat, ascunzându -se într -o
magazie de depoz itare din casa lui, dar lovitura s-a încheiat numai când Împăratul a ordonat
personal încetarea vărsării de sânge.
Invazia Chinei din 1937 ( sau al doilea Război Chino -Japonez) a fost un alt punct
culminant al regimului nedemocratic spre care se îndrepta Japonia17. Războiul Sino -Japonez a
durat opt ani ( 7 iulie 1937 – 9 septembrie 1945) și a fost o confruntare majoră în istoria celor
două țări și un conflict însemnat pentru istoria secolului al XX -lea. Acesta a devenit
internațional odată cu implicarea altor state, precum: Uniunea Sovietică, Statele Unite ale
Americii și Marea Britanie.
Motivele Japon iei erau destul de evidente: obținer ea prosperității Imperiului prin
exploatarea bogățiilor Chinei. Japonezii nu aveau interesul să conducă direct China, ci mai
degrabă să distrugă guvernul central chinez și să creeze guverne marionetă care să răspundă
fără probleme pretențiilor nipone.18
Trebui nd să facă față unor restricții comerciale tot mai mari în relație cu puterile
occidentale, japonezii au crescut nivelul implicării lor în China. Japonia avea nevoie să
controleze importante resurse naturale, precum erau cele din Malaiezia, Indonezia și Filipine,
care erau în acea vreme controlate de Anglia sau de Franța. Toate aceste obiective economice
aveau să ducă la implicarea Japoniei în luptele celui de -al doilea război mondial .

16 Andrew GORDON , A Modern History of Japan: From Tokugawa Times to the Present ,New York : Oxford
University Press, 2003

17 Peter ZARROW, The War of Resistance, 1937 –1945 China in war and revolution 1895 –1945 , London,
Routledge.

18 Long -hsuen HSU, The History of the Sino -Japanese war (1937 -1945) , Taipei, 1972

17
1.2.1 Japonia în Al Doilea Război Mondia l

Germania și Japonia au semnat Pactul Anti -Comintern, îndreptat împotriva URSS.
De aceea, în momentul în care Germania a semnat un pact de neagresiune cu Uniunea
Sovietică, Japonia s -a simțit amen ințată și trădată. Încrederea Japoniei a fost și mai afectată
de proclamația lui Adolf Hitler privind superioritatea ras ei ariene și inferioritatea popo rului
japonez. Mulți japonezi se temeau că Germania va întoarce armele împotriva lor, că aceasta
va consideră că sunt un pericol.
În anul 1940, Japonia a semnat Pactul Tripartit alătu ri de Germania și Italia ( Axa
Roma -Berlin -Tokyo). Pactul prevedea că fiecare din cele trei națiuni va oferii sprijin militar,
economic și politic celorlate state în cazul în care aceastea sunt atacate de o țară cu care nu
sunt deja în conflict, cu excepți a Uniunii Sovietice. Totodată, cooperarea lor avea ca scop
principal menținerea unei ordini și prosperitatea și bunăstarea celor trei state. Cele trei își
recunoșteau și respectau sferele de influență. Aceast pact a reușit să îi redea încrederea
Japoniei ș i dorința de a își extinde activitățile în interiorul continentului asiatic. 19
În același timp cu semnarea Pactului Tripartit, trupele japoneze se deplasau spre
nordul Indochinei. Franța nu a reușit să se opună iar Statele Unite au răspuns prin limitarea
exporturilor către Japonia de produse precum combustibil de avioane, oțel și materii prime.
Cu toate acestea, Statele Unite s -au abținut de la orice acțiune militară. În iunie 1941,
Germania a atacat URSS și a încălcat Pactul de neagresiune. Germania fiind în război cu
Uniunea S ovietică, Japonia avea certitudinea că teritoriile din nordul Manciuriei erau
asigurate. Acum Japonia trebuia doar să se îndrepte spre Sud. Aceste acțiuni au făcut SUA să
înghețe bunurile japoneze din America și să impună embargo pe bunurile americane ce
mergeau spre Japonia, în mod special asupra petrolului. 20
Embargoul asupra petrolului a fost extrem de eficient, căci a lăsat Japonia cu foarte
puține resurse de petrol. Situația era una foarte delicată pentru Japonia și în mod clar nu
putea să continue așa.
Astfel, a început Războiul din Pacific. Primul atac lansat de Japonia a fost împotriva
Marii Britanii la Malaya. Cu 90 de minute înainte de atacul de la Pearl Harbor, tr upele
japoneze au atacat o bază britanică din Kota Bharu. Acest atac a fost ca urmare a unei

19 Pactul Tripartit -http://www.nids.mod.go.jp/english/event/forum/pdf/2016/03.pdf -6.04.2017

20 Li NARANGOA, R. B. CRIB B. Imperial Japan and National Identities in Asia, 1895 -1945 , Psychology
Press, 2003

18
informații primite din partea Germaniei, conform căreia Marea Britanie nu putea trimite
ajutor militar teritoriilor britanice din Asia de sud -est. Această informație a conferit Japoniei
încredere și siguranță că poate ata ca fără probleme pozițiile britanice.
Atacul de la Pearl Harbor a avut loc la 7 decembrie 1941, fiind un atac surpriză din
partea marinei japoneze împotriva bazei navale de la Pearl Harbor, Hawaii. Forțele americane
au fost luate prin surprindere și nu au fost pregătite pentru un astfel de atac. Atacul a fost
format din două valuri de bombardiere. Primul val a constat într -un atac de 183 de
bombardiere. Al doilea atac, la o ora după primul, a cuprin s 167 de bombardiere. Cele mai
multe pierderi s -au înregis trat pentru America care a avut peste 4000 de victime și multiple
pierderi materiale. Ca urmare a acestui atac, Statele Unite ale Americii au intrat în al Doilea
Război Mondial. Cu toate că atacul a fost unul considerabil, efectul atacului ar fi trebuit să fie
și mai teribil. Amiralul Nagumo, conducătorul atacului, a fost aspru criticat de colegi pentru
că a ordonat doar două raiduri aeriene și că nu a reușit să creeze mai multe pagube bazei
navale.
Atacul japonezilor asupra Pearl Harb or a fost considerat de mulți ca fiind un atac fără
înștiințare prealabilă și că a fost un „atac surpriză”, lucru care a indignat o m are parte a
populației americane dar și mulți militari japonezi care nu considerau că este onorabil să ataci
astfel. Aceste aspecte au creat co ntroverse majore în jurul atacului de la Pearl Harbor și astfel
au apărut teorii legate de dorința lui Roosevelt de a lasă Japonia să atace pentru a avea un
motiv întemeiat să între în război. 21Desigur, acestea sunt pure speculații și teorii apărute
după i ncident și deși există așa numite „dovezi”, încă nu se știe cu siguranță cum s -a
întâmplat evenimentul din 7 decembrie.
După Pearl Harbor, Japonia a înregistrat o serie de reușite. Thailanda a fost ocupată în
mai puțin de o saptămână , Guamul și alte insu le din Pacific au căzut în următoarele două luni.
Hong Kong -ul, Borneo, Sumatra, Bali, Timor și alte teritorii au fost și ele ocupate de
japonezi. Singa pore s -a predat și ea după un atac terestru neașteptat, fiind o lovitură puternică
pentru armata britani că.
Toate aceste reușite ale Japoniei s -au datorat, în principiu, puterii și intensității
atacurilor armatei japoneze și parțial din pricina faptului că Aliații erau ocupați cu conflictele
din Europa. Ceea ce a ajutat foarte mult la menținerea unui entuz ism așa puternic printre
militarii japonezi, a fost ideea puterii spirituale. Ideea puterii spirituale susținea că japonezii

21 Takeo IGUCHI , Demystifying Pearl Harbor: A New Perspective From Japan , I-House Press, 2010.

19
sunt mult mai puternici din punct de vedere spiritual decât occidentalii, care erau foarte
materialiști și nu erau înzestrați cu o astfel de putere spirituală.
Ideea că Japonia este un stat superior și japonezii sunt un popor pur a dus la o
încredere mult prea mare în propriile forțe ale japonezilor. În anul 1942 a avut loc un
bombardament asupra orașului Tōkyō, condus de colonelul James Doolittle. Acest atac a dus
după la înlocuirea Primului Min istru și la pierdere a încrederii poporului în armată .
Conducătorii armatei începeau să revină la ideea că Japonia nu are cum să iasă
învingătoare din acest război și că ar fi mai bine să în cerce să obțină o pace cât mai
favorabilă. Astfel toată încrederea japoneză în superioritatea lor era încet, încet diminuată.
În anul 1944 au fost folosiți pentru prima dată kamikaze sau „vântul divin”, piloți care
erau puși în avioane sinucigașe sau „b ombe cu aripi” și erau trimiși să atace direct anumite
ținte. Lupta d e la Leyte din Filipine a fost cea mai mare conf runtare năvală din istoria lumii.
Urmar ea majoră a fost distrugerea completă a marinei militare japoneze. Insulele cucerite de
japonezi e rau recucerite iar Aliații erau determinați să recupereze toate teritoriile pierdute.
În primele luni din 1945, americanii au intensificat atacurile împotriva Japoniei și au atacat
multiple orașe mari ( au evitat orașele culturale). Invazia Okinawei a înc eput la 1 aprilie.
După o lună , germania era învinsă și Aliații se puteau concentra pe înfrângerea Ja poniei.
Okinawa a fost pierdută pe 21 iunie, după lupte îndelungate cu multe victime. 22
Sfârșitul războiului a însemnat pierderi uriașe pentru Japonia. Ja ponia a refuzat
Declarația de la Potsdam, emisă pe 26 iulie. 23În aceas tă era menționată capitularea
necondiționată a J aponiei sau distrugerea acesteia, precum și ocupația și stabiliriea unei noi
ordini p olitice. Refuzul J aponiei a dus la lansarea primei bombe atomice la 6 august deasupra
orașului Hiroshima. A cauzat peste 90.000 de morți imediat după bombardament și încă pe
atât în anii următori din cauza efectelor devastatoare ale radiațiilor . Japonia nu a avut un
răspuns clar și a urmat ce -a de -a dou a bombă atomică, de data aceasta asupra orașului
Nagasaki. Această a doua bombă a cauzat 80.000 de victime24.
Singura soluție a Japoniei rămăsese acceptarea Declarației de la Potsdam și
capitularea. Hirohito era pregătit să a ccepte Declarația dacă Tronul ar fi fost păstrat intact.
Statele Unite nu au oferit un răspuns ferm la această dorință, însă au permis ca Împăratul să
conducă conform voinței poporului japonez și al Comandantului Suprem al Puterilor Aliate.

22Albert AXELL, Kase HIDEAKI, Kamikaze: Japan's Suicide Gods , New York, Longman , 2002.
23 Declarația de la Potsdam – http://www.ndl.go.jp/constitution/e/etc/c06.html -20.04.2017
24 Kenneth G. HENSHALL, A History of Japan , Macmillan Press, 1999, p. 168

20
Capitularea Japoniei a fost anunțată la data de 15 august, de către Împărat, prin
intermediul unei transmisiuni radio adresată î ntregului popor japonez. La data de 2
septembrie 1945 aceasta a fost semnată în mod oficial, astfel luând sfârșit al Doilea Război
Mondial.25

25 Idem

21
CAPITOLUL 2: OCUPAȚIA JAPONIEI ȘI
ARTICOLUL 9 DIN CONSTITUȚIA JAPONIEI

2.1 OCUPAȚIA JAPONIEI DE CĂTRE PUTERILE ALIATE

Chestiunea instaurării unui regim de ocupație în Japonia a fost înde lung dezbătută,
fiind o problemă de o importanț ă majoră pentru SUA și pentru echilibrul de putere în Asia de
Est.
Dacă America dorește să facă pasul să ocupe milita r Japonia, acest lucru ar ridica
multe probleme pe care administrația Americană ar fi trebui t să le resolve.
În acel moment au fos t gândite două op țiuni:
– Prima ar fi fost o ocupație pe o perioadă de 5 ani;
– A doua o ocupație pe o perioadă de câteva luni;26
Problemele care pot apărea în urma instaurării a unui regim de ocupație sunt
următoarele:
➢ În primul rând, prima problemă o va reprezenta educarea trupelor și a admi nistrației
cu privire la cultura și limba locală.
➢ În al doilea rând, găsirea și angajarea unei forțe de muncă locală pentru reconstrucție
dar care să fie condusă fără folosirea forței.
Selectarea oamenilor care s ă formeze administrația de ocupație ar trebui efectuată riguros,
fiind acceptați doar acei indivizi care prezintă aptitudini pentru toleranță și înțelegere, fiind
necesară elimina rea rasismului și fiind doriți indivizi care au o stăpânire de sine foarte bu nă.
O eventuală ocupație m ilitară a Japoniei pe o perioadă prea mare sau cu o forță numerică
exagerată ar crea multe probleme pe plan internațional datorită Chin ei și Rusiei care nu vor
accepta o asemenea prezență Americană la ușa lor.27
Un alt factor ce se impune împotriva unei ocupații direct e ar fi opinia publică de acasă.
Rudele celor trimiși la război vor face presiuni pentru întoarcerea soldaților acasă.

26 John F. EMBREE, „ Military Occupation of Japan”, Far Eastern Survey, Vol. 13, No. 19 (Sep. 20, 1944), pp.
173-174
27 John F. EMBREE, „ Military Occupation of Japan”, Far Eastern Survey, Vol. 13, No. 19 (Sep. 20, 1944), p.
176

22
Deci, o ocupație directă ar ridica prea multe problem e pentru a fi viabilă pe termen lung și
scurt, de aceea cea mai bună variant o reprezintă cea a unei ocupații indirecte, prin folosirea
cetățenilor japonezi pentru rolurile administrative.
Oficialii cabinetulu i pentru afaceri civile americane vor trebui să analizeze societatea
civilă din Japonia, să î nvețe cum și în ce mod interacționează cetățenii între ei, pentru a putea
să le obțină mai ușor cooperarea.
La sfârșitul lunii august, 1945, Trupele Aliate începeau să sosească în Japonia și odată
cu capitularea oficială, la data de 2 septembrie 1945, a f ost instituită și ocupația. Constituția
Japoniei de după cel de -al Doilea Război Mondial a luat naștere imediat după ocupație, în
anul 1947 fiind promulgată.
Ocupația Japoniei a început la puțin timp după venirea generalului american Douglas
MacArthur l a Tokyo. MacArthur era unul dintre cei mai influenți conducători din armata
americană și avea să devină cel mai important personaj în timpul Ocupației Japoniei. Acesta
era o personalitate puternică și respectată, care amintea de conducătorii din perioada M eiji.
Poporul japonez era însă vizibil confuz și speriat de ideea ocupării. 28MacArthur având
experiența războiului și a conducerii a reușit să liniștească poporul japonez prin discursul
acestuia de acceptare a capitulării. Japonezii au fost foarte cooperanți iar trupele americane
s-au comportat relativ onorabil, cu excepția unor cazuri de violență și repre siune.
În mod vizibil, pe lângă problemele legate de hrană și adăpost, poporul Japoniei era
cuprins de anxietate și confuzie. Încrederea poporului în Împărat și conducătorii militari a
fost diminuată. O mare parte a poporului japonez se simțea trădat și deziluzionat. Titlul
oficial al lui Douglas MacArthur a fost ,,Supreme Commander of the Allied Powers –
Comandand Suprem al Forțelor Aliate. 29Cele patru mari puteri aliate au fo rmat un Consiliu
Aliat (Allied Council) și odată la două săptămâni se întâlnea u pentru a discuta politica
generală a ocupației și situația Japoniei în vederea democratizării și demilitarizării.
În octombrie 1 945 a fost transmisă o directivă generalului MacArthur , din partea
Washingtonului și î nseamnate de Hugh Borton. Directiva cont ura pentru Japonia o
democrație în stil american, cu elemente idealiste și extrem de bine puse la punct. Împăratul
Hirohito urmă să aibă doar un rol pur simbolic, devenind reprezentantul națiunii. 30

28 Takafusa NAKAMURA, A History of Showa Japan 1926 -1989 , Tokyo University Press, 1998
29 Hugh Borton, Japan's Modern Century ,New York: Ronald Press, 1970.
30 Idem

23
Urmau să fie înscrise garanții ale drepturilor civile și libertăților personale, impuse
printr -o nouă constituție. Toți adulții, inclusiv femeile, urmau să aibă drept de vot. Acesta a
fost un pas uriaș în aducerea femeii japoneze în prim plan, această având un statut încă cu
elemente medievale, de neimplicare în viață socială sau politică a țării. Armata și poliția
urmau să fie abolite, în locul lor urmând să vină o armata și o poliție de tip nou, cu elemente
democratice din care corupatia urmă să fie eliminată.
„Zaibatsu” urmau și ele să fie desființate pen tru a nu mai exista monopol economic și
pentru a permite dezvoltarea unei economii sănătoase. „Zaibatsu” dețineau peste 25% din
capitalul japonez iar acest lucru în opinia Forțelor Aliate nu era democratic.
Demilitarziarea a fost primul pas în programul d e democratizare al Forțelor Aliate.
Armata și marina au fost demobilizate în câteva luni. Japonia a returnat teritoriile câștigate
prin mijloace militare, întorcându -se la situația teritorială de dinainte de Războiul Sino –
Japonez di n 1894 -1895. Japonia urm a să plătească daune de război, iar o parte din navele
japoneze au fost date Aliaților, în timp ce alte echipamente de război au fost distruse de
Ocupație. În mod special, au fost distruse acceleratoarele nucleare de particule. Cea mai
seminificativă măsură de demilitarizare a fost i nserarea în Constituția Japoniei a clauzei „n o
war” ( „fără război”). Aceasta a fost introdusă de generalul Douglas MacArthur personal și
redactată de specialiștii de la Washington.
Toți oamenii care au au contribuit la războ i trebuiau eliminați din orice funcție de
conducere sau funcții publice. De asemenea, sindicatele urmau să fie încurajate iar drepturile
sindicale protejate și încurajate de conducere.
După acestea, a urmat pedepsirea criminalilor de război. În cadrul pr ocesului
criminalilor de război, au fost pedepsiți peste 6000 de japonezi.
Cu toate acestea, mulți consideră că oamenii care trebuiau cu adevărat pedepsiți au
scăpat de proces. Ce l mai cunoscut caz este cel al Împă ratului Hirohito, care nu a fost pus sub
acuzare. Poziția guvernului japonez în ce -l privea pe Împărat era una de precauție. Nu exista
o dorință de a distruge instituția imperială deoarece avea un rol util de pastarare a unității
naționale și de menținere a moralului național. Dacă o astfel de l egitimare ar fi dispărut,
națiunea ar fi fost expusă la comunis m și anarhia ar fi putut triumfa .
MacA rthur a fost cel care a decis ca Împăratul să fie „salvat” de judecată. Considera
că păstrarea lui Hirohito ar fi î nsemanat cea mai eficientă măsură împo triva comuni smului.

24
Amândoi împărtășeau aceiași ură față de comunism și anarhie.31 Hirohito a supraviețuit, însă
acesta avea să sufere o schimbare majoră de rol. Din rolul de zeu de dinainte de război,
devenea un „simplu muritor”. Devenea imaginea și repre zentarea națiunii, având un rol
simbolic. Hirohito a fost prezentat de conducerea Ocupației că fiind un intelectual cultivat,
iubitor de pace, ale cărui gânduri erau îndreptate către popor.
Noua Constituție a fost în mod clar cea mai mare realizare a Ocu pației. Aceasta a
rămas în memoria tuturor că fiind cea mai pacifistă constituție și un simbol al democratizării
unei națiuni.

31 Herbert BIX, Hirohito and the Making of Modern Japan . New York: Harper Collins, 2000

25
2.2 REFORMELE INTRODUSE DE FORȚELE ALIATE ÎN
TIMPUL OCUPAȚIEI

Cu toate că SCAP era un susținător al ideii de libertate și liberă exprimare și le
garanta aceste lucruri japonezilor, în același timp SCAP interzicea anumite cărți și filme. De
exemplu, filmele cu samurai erau interzise pe motiv că erau feudale și militariste. Totodată,
lecțiile și cărțile de la ș coală au fost supuse și ele unei verificări stricte. Douglas MacArthur
consideră că tinerii elevi sunt cei mai ușor de îndoctrinați și că este necesară o verificare cât
mai amplă asupra manualelor și lecțiilor care le sunt predate.32
Astfel, persoanele ne potrivite din învățământ au fost eliminate și înlocuite cu persoane
considerate liberale cu idei democratice. A fost introdus sistemul eductaional american care
împărțea diferit anii de școlarizare. Astfel noul sistem implementat era 6 -3-3-4, adică: 6 ani
de școală elementară, 3 ani în primul ciclu liceal, 3 ani al doilea ciclu liceal și 4 ani de
învățământ superior.
Reformele au acoperit și domeniul economic. Astfel o lege agrară din anul 1946 a
oferit permisiunea fermierilor să dețină pământ pe care să î l și lucreze. Totuși, era esențial să
dețină doar atât pământ cât puteau lucra. Ei mai puteau să închirieze și o mică suprafaț ă de
teren în satul de reședință . Aceștia nu aveau probleme deoarece chiriile erau controlate și
drepturile chiriașilor impuse prin lege, astfel nu există pericolul să fie dați afară sau
neîndreptățiți.
O altă reformă economică a fost desființarea „zaibatsu” sau marile companii. În
perioada de după război, cele patru mari companii, Mitsui, Mi tsubishi, Sumitomo și Yasuda
controlau împreună 25% din capitalul japonez, alte șase zaibatsu controlând încă 11%.
33Măsurile luate includeau dizolvarea companiilor holding zaibatsu, interzicerea fir melor
zaibatsu să dețină monopol economic și interzicerea acestora să solicite guvernului primirea
bunurilor din timpul războiului, pentru a evita profitu l excesiv de pe urma războiului.
În aprilie 1947 a fost votată legea Anti -monopol și multe companii au fost desemnate oficial
că având o concentrare excesivă a puterii asupra capitalului japonez .
În cazul reformelor din domeniul muncii, o serie de legi adoptate în 1945 și apoi în
1947 au pus în practică prevederile Constituției, însă cu unele restricț ii, de exem plu limitarea

32 Howard B. SCHONBERGER, Aftermath of War: Americans and the remaking of Japan 1945 -1952 , The Kent
State University Press, 1989

33 Idem

26
dreptului la grevă atunci când grevele împiedicau buna funcționare a societății sau a
domeniului public. Cu aceste r eforme și noile drepturi, apartenenț a la sindicate a crescut
simțitor de la 420.000 de persoane, înainte de război , la 7 milioane de oameni la mijlocul
anului 1948.
La mijlocul anului 1947 majoritatea planurilor de demilitarizare și democratizare erau
deja în curs. Acestea s -au dovedit a fi extrem de ușor de aplicat și fără prea multe evenimente
nefericite. 34Guvernu l japonez și populația japoneză erau însă neliniștiți din cauza rapidității
cu care aceste reforme erau introduse. Se temeau de un control mult prea mare și o
introducere mult prea forțată a ideilor și idealurilor americane. În același timp, nici economia
nu își reveninse complet. Această era încă foarte slăbită.
Toate aceste nesiguranțe ale poporului au fost crescute în momentul în care genera lul
MacArthur a interzis o grevă generală plănuită în luna februareie a anului 194735. Unul dintre
principalii conducători ai grevei era Îi Yashiro, un important susținător al partidului comunist.
MacArthur și liderii guvernamentali japonezi erau îngrijorații de la început de
eliberare deținuților comuniști. Starea proastă a economiei imediat după război a fost o sursă
importantă pentru grevele și revoltele din 1946 cât și un motiv întemeiat pentru greva
programată la 1 februarie 1947.
Greva planificată urma să implice peste 3 milioane de funcționari publici și câteva
milioane din sectorul privat. Ceea ce a fost deranjant la intervenția lui Douglas MacArthur a
fost în mod special faptul că a fost foarte din scurt, intervenind cu doar câteva ore înainte de
grevă .
Pentru a echilibra evenimentele din februarie și din dorința de nu părea un act
nedemocratic, acest a a decis să convoace al egeri generale pentru a putea ca și poporul să își
exprime dorințele și să aleagă noi conducători, în ideea unei calmări generale. 36Alegerile au
avut loc în aprilie și au fost speranța comuniștilor că își vor marii locurile în Parl amen t. Însă
surprinzător aceștia au pierdut un loc, ajungând să dețină doar 4 locuri în Parlament.
În anii 1950 economia Japoniei era încă slabă și nu reușea să își revină așa cum era
prevăzut de către Ocupație. Desființarea companiilor mari (zaibatsu) a fost oprită deoarece
acestea aducea u un important plus la economia țării. Japonia a reușit totodată să evite plata

34 Gary D. ALLIONSON Japan's Postwar History , Cornell University Press, 1997 , pp. 39 -40
35 Idem
36 Kenneth G. HENSHALL, A History of Japan , Macmillan Press, 1999, p. 168

27
unor dezpagubiri de război către unele țări.37 Pentru a intensifica procesul au fost
implementate politici stricte de ordin financiar și au fost aduși specialiști din America pentru
a face economia să -și rev ină din sta diul în care se afla .

Astfel, schimbările majore produse în timpul Ocupației au fost:

Schimbările Politice:38
➢ Cea mai mare schimbare a fost cea a suveranității Împăratului cu cea a poporului. În
cazul democrațiilor Împăratul nu putea deține singur toate funcțiile și trebuia să se
supună voinței poporului.
➢ Împăratul continua să fie un simbol incontestabil al Japoniei, însă nu avea atribuții
politice, mai degrabă ceremoniale.
➢ Organul suprem de guvernare a devenit Parlamentul japonez: Dieta . Reprezentanții
erau aleși prin voturile locuitorilori Japoniei.
➢ Femeile au primit drepturi egale și totodată dreptul de a vota.
➢ În noua Constituție au fost introduse noi drepturi și libertăți, precum dreptul la libera
exprimare.
➢ Una dintre cele mai importante schimbări a fost introducerea Articolului 9 în
Constituție, articol care abolea orice forță militară din Japonia și îi interzicea
rezolvarea oricărui de tip de dispută prin utilizarea armat ei.

37 Takafusa NAKAMURA, A History of Showa Japan 1926 -1989 , Tokyo Universit y Press, 1998
38 Constituția Japoniei , Nihon -Koku Kenpō, 1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017

28
Schimbările economice:

➢ Înainte de Război și Ocupație, fermierii erau obligați să plătească chirii oamenilor
care dețineau terenurile agricole, fiind foarte săraci. Din această cauză , conducerea a
introdus reforma agrară prin care toate pământurile erau redistribuite fermierilor spre
a fi lucrate și astfel să poată participa la economia țării.
➢ Reformele din domeniul muncii au ajutat și ele economia Japoniei. Sindicatele erau
acum încurajate și susținute de guvernare.

Toate aceste idei e rau susținute de Statele Unite ale Americii și aplicate de Ocupație
alături de Douglas MacArthur. Un factor important și un sprijin venit din partea SUA a fost
prin intermediul achizițiilor americane pentru războiul din Coreea, 1950.
Cu toate acestea, R ăzboiul din Coreea a dus și la demiterea lui Douglas Mac Arthur
din funcția de Comandant Suprem al Forțelor Aliate din cauza unor neînțelegeri politice cu
președintele Truman39. Totodată, a dus și la semnarea Tratatului de Pace și la încheierea
Ocupației F orțelor Aliate din Japonia.
În perioada următoarea a fost semnat și un Tratat de Securitate care o numea pe SUA
protectoarea Japoniei. Prin acest tratat se permitea trupelor americane să staționeze în
Japonia în continuare pentru protecția acesteia. Am erica preluase astfel efectiv răspunderea
pentru securitatea Japoniei – aceasta reușind să nu investească prea multe resurse materiale și
umane.

39 Herbert BIX, Hirohito and the Making of Modern Japan . New York: Harper Collins, 2000

29
2.3 ARTICOLU L 9 DIN CONSTITUȚIA JAPONIEI ȘI
PACIFISMUL

Cons tituția precedentă a Japoniei, C onstituția Meiji, a fost revizuită în 1946 ca termen
de predare a Japoniei în fața Statelor Unite la 15 august 1945. Articolul 9 din Constituția
Japoniei anunța renunțarea la război și la folosirea forței că mijloc de rezolvare a disputelor
internaționale. Statele Unite doreau prin acest articol menținerea păcii în Japonia și în
întreaga lume . Astfel din acel moment Japonia a renunțat la folosirea violen ței și a războiului
pentru a -și atinge scopurile sau pentru a rezolva probleme de ordin intern sau intern ațional.40
Noua Constituție a fost cea mai mare realizare a Ocupației, deoarece a dus la
umanizarea Împăratului( eliminarea statu tului de divin) și la democratizarea unei națiuni.
SCAP a considerat că este mai bine să propage ideea că această Constituție a fost întocmită
de japonezi însăși. Cu toate acestea, Constituția a fost mai mult un produs american.
Noul Parlament urma să fie ales în mod democratic, însă cu implicarea activă a lui
Douglas MacArthur.41 Primul Ministru a fost implicat într -un număr de activități
nedemocratice înainte de război și nu era pe placul Forțelor Aliate. Yoshida Shigeru a urmat
la conducerea partidului și în funcția de Prim Ministru. Acesta a fost ales deoarece era
imaginea unui japonez democrat și în care Ocupația și Forțele Aliate aveau suficientă
încredere.
Neîncrederea Forțelor Aliate în cond ucătorii japonezi a apărut ca urmare a
potențialului pe care Par tidul Comunist din Japonia îl avea. Membri i partidului erau activi
social și reușeau să se folosească de orice fel de e veniment în favoarea lor sau pentru a atrage
votanți. Cu toate acestea niciodată nu au reușit să obțină suficiente vot uri încât să reprezinte
un pericol pentru conducerea Japoniei.
După ce a fost supus spre aprobare Parlamentului, noul proiect de lege a produs și o
serie de dezbateri din cauza drepturilor fem eilor care erau înscrise în noua Constituție.

40 Constituția Japoniei , Nihon -Koku Kenpō,1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017
41 Hugh BORTON, Japan's Modern Century , Ronald Press, 1970.

30
Majoritatea politicienilor în vremea respectivă erau bărbați, iar societatea japoneză a fost
mereu una care privea femeia ca un personaj al casei, care e ra implicată în probleme
gospodărești și în creșterea copiilor. 42
Așa că emanciparea femeii japoneze a re prezentat un motiv întemeiat pentru ca
politicienii să se revolte și să nu fie de acord cu această propunere legislativă. În ciuda
protestelor acestor a, Împăratul și -a făcut clară poz itia de susținător al implicării femeilor în
viața politică și oferirea de drepturi egale ambelor se xe. Noua C onstituție a fost aprobată în
cele din urmă, alătur i de garantarea și respectarea drepturilor femeilor. Acesta a fost unul
dintre momentele în care Împăratul Hirohito a luat poziție și a susținut drepturile egale și
astfel a continuat democratizarea țării.
Din 1945, pacificismul constituțional mandatat de Japonia a devenit o influență
puternică asupra fiecărui aspec t al societății japoneze. Acest sentiment pacifist înrădăcinat
trebuie, totuși, să fie în concordanță cu crearea și rolul continuu extins al forțe lor de
autoapărare a Japoniei (,, JSDF” ). La șaizeci de ani de la înfrângerea sa în al Doilea Război
Mondial, Japonia are acum cel de -al doilea cel mai mare buget de apărare din lume și a
desfășurat JSDF pentru a sprijini diverse operațiuni internaționale de menținere a păcii și
misiuni umanitare.43
Pacifismul ca principiu co nstituțional este cel mai special . Nu ar e nimic de -a face cu
structura g uvernului, puterile elementelor sale constitutive, rolu l poporului sau relația dintre
Guvern și popor, toate acestea fiind preocupări const ituționale primare. Pacifismul, t otuși, are
tot dreptul la poziția sa ca principiu fu ndamental. Principiul pacifismului este exprimat în cel
de-al doilea capitol al Constituției, constând în unicul și faimosul articol 9 .
Punctele de bază ale pacifismului japonez exprimate aici sunt: renunțarea la război și
amenințarea sau utilizare a forței ca drept suveran al națiunii în soluționarea litigiilor
internaționale, neîntreținerea permanentă a forțelor terestre, maritime și aeriene; Și
nerecunoașterea dreptului de beligeranță.

42 David Nelson ROWE, „The New Japanese Constitution”, Far Eastern Survey, Vol. 16, No. 2 (Jan. 29, 1947),
pp. 13 -14
43 Lawrence W. BEER, „Peace in Theory and Practice Under Article 9 of Japan's Constitution” , 81 Marq. L.
Rev. 815 ,1998

31
Articolul 9 este susținut atât de articolul 66 , care impune ca Prim -Ministrul și toți
miniștrii de stat să fie civili și lipsa prevederilor legate de responsab ilitatea cetățenilor fie de a
purta arme în apărarea națiunii, fie de a servi într -o miliție în timp de pace.44
Al Doilea Război Mondial fost un război care a g enerat pacificismul constituțional în
Japonia și a fost războiul care a început eroziunea totodată. În iunie 1950, la câteva săptămâni
de la cea de -a treia zi de naștere a articolului 9, a izbucnit Războiul din Coreea, o dezvoltare a
Războiului Rece. O par te a fost extrem de anticomunistă, iar cealaltă față fervent comunistă.
O parte a fost sprijinită de forțele armate americane / ONU, iar cealaltă parte a fost sprijinită
de forțele militare chineze și de partenerul tăcut sovietic. Luptele au izbucnit la nu mai câteva
sute de kilometri de Japonia, care, devenind o bază americană vitală, devenise pasiv
implicată.
Pentru pacifismul japonez, rezultatul a fost o deviere de la litera și spiritul articolului
9. Cu încurajarea activă a Statelor Unite, guve rnul japo nez a făcut următorii pași:
În 1950, a înființat gruparea paramilitară Rezerva Națională de Poliție ("National
Police Reserve"). Apoi, în 1951, a concluzionat simultan atât un tratat general al păcii care
recunoștea dreptul inerent de autoapărare al Japon iei, cât și un tratat de securitate cu Statele
Unite, care recunoștea dreptul Japoniei de a intra în securitatea colectivă.
Și să-și asume responsabilitatea pentru propria apărare. În 1952, după Ocupație, a
transformat NPR în Forța Națională de Securitate care ar avea caracteristici militare mai
evidente. În cele din urmă, în 1954, a creat actualele forțe de autoapărare ( JSDF). Cu toate că
guvernul japonez a luat cu bunăvoință toate aceste măsuri, sa confruntat cu o opoziție intensă
a celor care se ocupau de păstrarea articolului 9.
Dintre toate puterile mondiale, situația Japoniei din 1945 a fost cea mai distinctă si
pașnică înc heiere de ră zboi, în conformitate cu idealurile dreptului și moralității
internaționale și ale Națiunilor Unite, dar și cu cerințe le legale ale ceea ce japonezii numesc
"Constituția Păcii".
Practica japoneză a cvasi -pacifismului în conformitate cu articolul 9 din Constituția
din 1947 a Japoniei pentru o jumătate de secol reprezintă o contribuție originală și valoroasă
la gândirea și practica constituționalismului în civilizația mondială45.

44 Constituția Japoniei , Nihon -Koku Kenpō, 1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017

45 James E. AUER, Article 9: Renunciation of War, in JAPANESE CONSTITUTIONAL LAW 69 -86, Percy R.
Luney & Kazuyaki Takahashi eds. 1993 .

32
În plus, sfârșitul Războiului R ece, al URSS și al colonialismului au făcut ca modelul
japonez să pară mai puțin utopic și mai sugestiv pentru alte țări decât era adevărat în trecut.
Există neconcord anțe între idealurile articolului 9 și anumite elemente ale sistemului
de apărare al Japoniei, iar în vechiul Partid Liberal -Democrat care a condus între 1955 și
1993, numeroși lideri s -au opus cererilor constituției. Cu toate acestea, anti -pacifistii au fost
blocati in mod repetat î n eforturile lor de a ignora sau de a schimba articolul 9, iar î n
practicile concrete Japonia oferă acum un exemplu anti -militarist de ceea ce nu este d oar de
dorit, dar acum posibil și recomandabil pentru multe naț iuni state. R ezultatele Japoniei arată
că pacea, securitatea și statutul de mare putere nu trebuie să depindă în mare măsură de
puterea militară și că războiul sau răspunsurile rapide beligerante la provocările străine care
încalcă dreptul internațional nu reprezintă o necesitate comună pentru securitatea națională.
Factorii geopolitici și „Tratatul de Securitate Reciprocă cu Statele Unite”(1960) au
facilitat urmărirea pacifismului în deceniile din 1945.46 Dar istoria Japoniei și rezistența
continuă a unor lideri japonez i naționaliști de a recunoaște natura agresiunii ei barbare în Asia
sugerează că o renaștere a ascendenței armatei era mai probabilă decât ceea ce s -a întâmplat –
o renunțare decisivă la război și la militarismul politic, arme, restricții unice privind
cheltuielile militare, activități militare și comerțul cu arme, precum și un sprijin de neegalat al
Legii privind dezvoltarea oficială (ODA) pentru eforturile de dezvoltare non -militară în afara
Occidentului și pentru protecția ecologică.
Trebuie tinut minte că nici o putere mondială actuală sau modernă nu era mai
militaristă sau mai adulatoare din punct de vedere cultural decât Japonia înainte de 15 august
1945.47
Începând cu Statele Unite în anii 1850, forțele occidentale au forțat Japonia să
semneze tratate inegale. Ca rezultat, sarcina primordială a Japoniei în a doua jumătate a
secolului al XIX -lea – pe măsură ce ea a lucrat spre independență față de tratatele inegale și
un loc de mândrie în lume – a fost să atingă paritatea militară cu puterile occidental e. Pur și
simplu nu exista nicio alternativă. Acest lucru nu trebuie să submineze importanța altor
elemente.
În 1998, peste cincizeci de ani de la cel mai grav eșec al sistemului din istoria sa
lungă, Japonia continuă să insiste asupra falimentului final n u numai al militarismului
naționalist anterior, ci și al militarismului ideologic, naționalist și etnic oriunde se întâmplă

46 Idem
47 Lawrence W. BEER, „Peace in Theory and Practice Under Article 9 of Japan's Constitution” , 81 Marq. L.
Rev. 815 ,1998

33
pe toate continentele. Militarizarea culturii politice a Americii în timpul Războiului Rece și
costurile mari de a lupta împotriva S tatelor Unite, singurul aliat al Japoniei, în ultimii treizeci
și cinci de ani nu au sporit încrederea Japoniei în soluții mili tare. Dar Japonia plătește cea mai
mare parte a costului de menținere a câtorva baze americane în Japonia.
Pentru a înțelege pacifismul constituțional al Japoniei și, într -adevăr,
constituționalismul în ansamblul său, este esențial să se țină seama de reacția radicală la
durerea și eșecul pe care japonezii au suferit -o în cadrul sistemului constituțional int egrat în
trei părți, în timpul „perioadei valelor întunecate” (1930 -1945 ). 48Începând cu anii 1860,
liderii japonezi capabili să unească în mod sistematic un popor feudal divizat într -o națiun e
de subiecți pasionați loiali Î mpăratului manipulat (Tenno) și statului său din ce î n ce mai
represiv și militar. Acest sistem modern al Împăratului s -a deosebit profund de vechea
instituție tradițională. Modele moderne de educație în masă și de îndoctrinare, precum și
controale juridice, polițienești și administrative – au fost folosite de-a lungul multor decenii
pentru a crea un guvern autoritar, militarist și naționalist.
Acțiunea a fost legitimată prin referire juridică la suveranitatea statală a unui Împărat
suprem uman binevoitor. Anihilarea virtuală a sinelui în slujba împăratului -stat a fost ideală.
Începând din septembrie 1945, în primele luni ale ocupației aliaților din Japonia
(1945 -1952) și culminând cu promulgarea Constituției Japoniei la 3 noiembrie 1946, sistemul
de război care combina împăratul, armata și represiunea indivi dului a dat naștere unui nou
sistem constituțional tripartit în care poporul este suveran, statul este pacifist, iar respectul
pentru libertatea persoanei și alte drepturi ale omului este principala directivă a guvernului.
Treptat devenind instituționaliza t, este unul dintre statele democratice cele mai stabile
și pașnice din lume, cu o Constituție ca instituție națională cea mai de încredere și mai
respectată. Dintre cele 180 de constituții naționale unice ale lumii, Japonia este doar una din
cele douăzeci ratificate înainte de 1950 (aproximativ 130 de constituții actuale au fost
ratificate din 1970).49
În studierea dezbaterilor constituționale viguroase din Japonia din 1947, a fost
important să ne amintim că orice manipulare a unuia dintre cele trei elemen te ale sistemului –
un Împă rat fără putere (sau mai bine, „Împăratul” ), pacifismul și drepturile omului – a fost în

48 Takafusa NAKAMURA, A History of Showa Japan 1926 -1989 , Tokyo University Press, 1998
49 Andrew GORDON, A Modern History of Japan: From Tokugawa Times to the Present , New York: Oxford
University Press, 2003

34
mod obișnuit văzută ca o posibilă încercare periculoasă de a modifica celelalte două
componente ale sistemului.50 Astfel, dacă Împăratul urma să fie ,,restabili” la statutul său
nominal suprauman și manipulabil, ar fi un semn de rău pentru drepturile omului și
pacifismul. Dacă armata a dobândit o influență politică semnificativă, ar putea să apară
diminuarea drepturilor și suveranității popular e. Drepturile omului ar putea încuraja
naționalismul militar de dreapta.
Pentru mulți, cele trei legături au fost inseparabile. Această imagine a fost crucială
pentru pacifismul psihologic al Japoniei.
Deși sprijinit de ideile religioase și filosofice ale Estului și Occidentului, atât înainte,
cât și din 1945, pacifismul japonez a fost mai puțin dezvoltat de idei decât de o reacție la
tragedia națională istorică – o forță puternică în societatea, politic a, legea și relațiile externe
ale Japoniei. Oricare ar fi cauzele și istoria sa și cu toate că ar fi dezbătut cu hotărâre teoria și
practica ei, acest quasi -pacifism și lunga menținere a păcii a Japoniei sunt chestiuni de
mândrie națională justificată. Fav orizarea naționalistă față de altarele Shinto, evidențiată de
vizitele unor politicieni pentru a onora morții de război, încă îngrijorează separarea religiei, a
statului și a drepturilor religioase ale altora.
Cu toate acestea, în 1998, Î mpăratul a deveni t mai puțin o parte din constituțional
decât tatăl său, împăratul Hiro hito, iar Curtea Supremă de Justiție deținea fonduri
guvernamentale neconstituționale de la guvernarea locală a sanctuarelor Shinto la moarte.
Împăratul atractiv Akihito și Î mpărăteasa M ichiko nu sunt un simbol al renașterii militariste
imperiale în discursul constituțional, ci o simbolistică a fami liei nucleare și a consensului
,,unității poporului” (articolul 1 al Constituției), adică c oerența comunității japonezilor.
Împăratul Akihit o a susținut cu fermitate Constituția, în timp ce Hirohito a tăcut timp
de mulți a ni. Și cetățenii ar prefera ca Î mpăratul internaționalist să fie considerat reprezentant
al Japoniei contemporane decât majoritatea prim -miniștrilor.
Miezul imaginilor consti tuționale este acum relația dintre articolul 9 și drepturile
omului. Co nsensul național nu vine ușor, d ar textul principal este articolul 9.

50 David Nelson ROWE, „The New Japanese Constitution”, Far Eastern Survey, Vol. 16, No. 2 (Jan. 29, 1947),
pp. 13 -14

35
Aspirând sincer la o pace internațională bazată pe justiție și ordine, poporul japonez
renunță pentru totdeauna la război ca pe un drept suveran al națiunii și la amenințarea sau
folosirea forței ca mijloc de soluționare a disputelor internaționale.51
Pentru a realiza scopul paragrafului precedent, forțele terestre, maritime și aeriene,
precum și alte potențiale de răz boi, nu vor fi menținute niciodată. Dreptul de beligeranță a
statului nu va fi recunoscut.52

În plus, Preambulul Constituției proclamă:
„Noi, poporul japonez, […] am hotărît că niciodată nu vom fi vizitați cu ororile
războiului prin acțiunea guvernului . .. [Noi] … dorim pacea pentru totdeauna și … Locul
onorat într -o societate internațională care luptă pentru conservare de pa ce, fără frică și fără
dorință” .53
Actuala Constituție a Japoniei a intrat în vigoare la 3 mai 1947 si nu a fost niciodată
modif icată. Amendamentul necesită aprobare a a două treimi din toți membrii fiecărei case
din Dietă și cu o majoritate a membrilor care votează într -un referendum special. Nici un
partid politic nu a avut vreodată voturile necesare pentru amendament și pe baza i maginilor
descrise mai sus, modificarea articolului 9 a fost un proiect prea controversat pentru confortul
partidelor politice. Propuneri de amendamente din afara guvernului continuă să apară
spasmodic – de exemplu, Documentul Yomiuri Shimbun, publ icat la sfârșitul anului 1994. În
1998, multi ,,Revizioniștii” susțin clauzele precum renunțarea la ,, război ca drept suveran a
națiunii ” dar si de asemenea ,,amenințarea sau utilizarea forței ” pentru soluționarea litigiilor.
Alineatul 2 care exclude armamentul a fost punctul central al controversei.
Deși au fost lăsate deoparte de războaie, prea -uitatul Pact Briand -Kellogg 1928,
ratificat de Japonia, Statele Unite, Germania, Marea Britanie, URSS și alte țări, războiul în
afara legii și tehnic nu a fost niciodată revocat. Începând cu anii 1950, Japonia a dezvoltat
treptat o capacitatea militară; deși costurile sunt ridicate, forțele de autoapărare ( JSDF) sunt
destul de modeste în comparație cu cele ale țărilor vecine. Asa cum a fost remarcat si de

51 Constituția Japon iei, Nihon -Koku Kenpō, 1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017

52 Idem
53 Constituția Japoniei , Nihon -Koku Kenpō, 1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017

36
James Auer, prin cipalul analist militar al implicațiilor articolului 9, Japonia „ a încercat
simultan să se conformeze idealurilor Constituție i într-o măsură pe care ceilalți semnatari ai
Pactului Briand -Kellogg nu au fost niciodată. Alte națiuni ar putea adopta formal o r enunțare
a amenințării sau a utilizării forței pentru soluționarea litigiilor internaționale în cadrul
Constituțiilor și declarațiilor lor de politică externă de bază. ”54
Politicile externe mai largi ale Japoniei și legea și politica internă a u sprijinit ar ticolul
9. În legile constituționale și conexe, o serie de hotărâri judecătorești, inclusiv deciziile Curții
Supreme, au menținut în viață și semnificativ timp de mulți ani marile probleme de pace,
militarism și armament pentru publicul japonez. 55Prezența repetată a întrebărilor adresate în
fața instanțelor judecătorești de la articolul 9, discutată amplu în literatura științifică și în
mass -media, a reafirmat legitimitatea ridicării și urmăririi unor chestiuni semnificative, care
ar fi repede respinse în a ltă parte, în ceea ce privește actele de stat inacceptabile din punct de
vedere leg al sau ,, întrebările politice”.
Curtea Supremă de Justiție a afirmat că, potrivit articolului 9, Japonia păstrează
dreptul natu ral de apărare, că Tratatul de Cooperare și Securitate R eciprocă Japonia -Statele
Unite (1960) nu este constituțional în privința sa și că, deși Curtea trebuie să țină cont de
natura politică a unor astfel de probleme, Curtea își păstrează dreptul de a determina dacă o
lege sau altă acțiune guvername ntală încalcă în mod clar și în mod evident articolul 9. Curtea
nu a decis încă în mod direct dacă JSDF este sau nu constituțională. Dar în faimosul caz de
rachete Naganuma Nike, Tribunalul Districtual din Sapporo în 1973, mai târziu inversat de
Înalta Cur te de la Sapporo și de Curtea Supremă din motive tehnice, a ținut JSDF
neconstituțional.
Până în 1994, când a aderat la Partidul Liberal Democrat reorganizat într -un guvern
de coaliție, Partidul Social Demo crat din Japonia (Nihon Shakaito ) a fost cel mai m are partid
de opoziție și a susținut în mod constant că JSDF erau neconstituționale. În iulie 1994,
premierul socialist Tomiichi Murayama a anunțat înaintea Dietei o schimbare de politică a
partidului: un nivel minim al capacității militare de autoapărare este constituțional.56
Publicul larg acceptă drept constituțional un JSDF modest, al cărui scop principal este
mai degrabă salvarea în caz de catastrofă decât apărarea, dar se opune creșterii substanțiale a
luptelor militare și de peste mări de către JSDF. Marea majoritate a avocaților constituționali

54 Interviu realizat de Koji Murata cu James Auer, directorul Centrului de Studii Americano -Japoneze, Martie,
1996.
55Louis HAYES, Introduction to Japanese Politics , Marlowe, 1994
56 J. Ronald HREBENAR , The Japanese Party System , Westview, 1992

37
încă nu recunosc niciun JSDF drept constituțional. Este foarte important să ne dăm seama că
relativ puțini japonezi au simțit că Japonia a fost sub orice amenințare străină credibilă, care
ar face în mod eviden t o abordare pacifistă nerealistă.
Presupunerea comună a majorității guvernelor că o armată este esențială pentru că
toate statele sunt amenințate este acum discutabilă din punct de vedere empiric.
Mulți dintre cei care acceptă JSDF și dreptul la autoapăra re militară limitează dreptul
de a lupta împotriva teritoriului Japoniei. Sugestia că JSDF ar trebu i să protejeze litoralul din
afara Japoniei pentru 1.000 de mile a fost foarte contestată. 57
Poziția mai comună cu privire la implicarea japoneză în operați unile de menținere a
păcii (PKO) este că acestea se află sub auspiciile Organizației Națiunilor Unite, că
participarea Japoniei trebuie salutată de părțile implicate în încetarea focului ca partid neutru,
personalul poate folosi arme de foc (limitate la ar me de calibru mic) numai pentru a preveni
rănile sau decesele și că participarea japoneză se va opri dacă încetarea focului este ruptă.
Până la 2.000 de membri ai personalului JSDF poat fi în străinătate în orice moment; Fiecare
desfășurare trebuie aprobat ă în prealabil de către Dietă, cu excepția cazurilor de salvare și de
salvare umanitare ".
Cele de mai sus se numără printre aspectele clarificate de Legea privind Operațiunile
de menținere a păcii (1992), după o dezbatere acerbă referitoare la modalitățil e adecvate de
reacție a Japoniei, dacă este deloc, la beligeranța internațională a invaziei din Kuweit și a
Statelor Unite națiunile și răspunsurile ,,forțelor coaliției” în războiul din Golful Persic. Ca și
în alte părți, nu a existat un consens (de exemp lu, Senatul Statelor Unite a aprobat actiunile
Statelor Unite cu un singur vot) în Japonia că războiul din Golful Persic era necesar și moral
justificat (până la 150.000 de vieți au fost pierdute, majoritatea civile). De asemenea, nu a
existat niciun conse ns, potrivit căruia contribuția Japoniei de 13 miliarde de dolari era
adecvată sau că a fost solicitată c ritica străină privind refuzul Japoniei de a ucide și de a fi
ucis în acțiuni militare.
Dar războiul din Golful Persic a declanșat o dezbatere național ă prelungită cu privire
la modul în care Japonia ar trebui să își îndeplinească responsabilitățile internaționale ca fiind
unul dintre liderii lumii, de preferință prin mijloace non -militare.58

57JSDF http://www.globalsecurity.org/military/world/japan/intro.htm , accesat 19.05.2017
58 Howard B. SCHONBERGER , Aftermath of War: Americans and the remaking of Japan 1945 -1952, The Kent
State University Press, 1989

38
În timpul contribuțiilor sale variate la operațiunea Organizației Națiunilor Unite din
1992 în Cambodgia, cel mai mare efort al Organizației Națiunilor Unite, doi japonezi și -au
pierdut viața (tatăl unuia sa oferit să -și înlocuiască fiul). La Cambodgia au fost trimiși 600 de
persoane JSDF, 75 de polițiști și 40 de monitori electorali. În 1998, mulți japonezi s -au opus
participării Japoniei la luptele de peste mări, chiar și sub sponsorizarea Organizației
Națiunilor Unite. În mod evident, psihologia și politicile unice de securitate ale Japoniei nu
vor conduce la un răspuns proporțional și adecvat la toate cazurile de beligeranță
internațională sau de intervenție pentru protecția drepturilor omului și a vieții. Acestea sunt
premisele credinței și speranței că marile puteri și națiunile mici vor permite Organiza ției
Națiunilor Unite să dezvolte capacități și instituții mai adecvate de menținere a păcii.
Cu toate acestea, Japonia este un cetățean mondial mult mai responsabil în a refuza să
fie violent decât acele multe națiuni (un ele cu industrii de arme ) care c aută rapid soluții
militare , lent și necreștin în folosirea unor mijloace de forță non-militare, cum ar fi sancț iuni
politice și economice ca să soluționeze litigiile internaționale.
Principiul pacifistului japonez este că ei nu ar trebui să tragă oamenii și nu ar trebui să
fie împușcați și probabil nu vor fi împușcați. Această poziție radicală merită să fie studiată și
adoptată într -o formă mai largă de alte țări care, asemenea Japoniei, nu sunt demonstrabile
sub amenințări externe specifice, care necesit ă capacități substanțiale de reacție militară.
În Japonia, interesele militare nu sunt prezumate a fi o prioritate înaltă, cu atât mai
mult cu prioritate. Având în vedere importanța centrală a drepturilor constituționale în
legislația japoneză, nu se poate presupune că drepturile de proprietate sau libertățile civile și
alte „ drept uri și libertăți ale spiritului” pot fi ușor subordonate intereselor militare în cadrul
oricăror circumsta nțe de securitate previzibile. De exemplu, o deciz ie a Înaltei Curți de l a
Tokyo , a susținut că, ,,în timp de pace, nu există un interes public mai mare în activitățile
Agenției de Apărare decât în cazul aeroporturilor civile sau al altor agenții guvernamentale.
Poluarea fonică este o preocupare publică generală, iar poluarea s onoră din aeronavele
militare, care încalcă drepturile personale ale cetățenilor, nu este permisă ”, au susținut
judecătorii.
Într-un spirit similar, ,, Mișc area proprietarilor anti -război” (Hansen Jinushi Undo),
centrat pe insula mică din Okinawa, unde 18% din cele mai bune terenuri (58.000 de acri) se
află în bazele militare ale Statelor Unite, a încercat să achiziționeze mici b ucăți de bunuri
imobiliare în scopul de a bloca în continuare achizițiile guvernamentale sau închirieri de

39
bunuri imobiliare pentru facilitățile militare ale Statelor Unite.59 Bazele americane ocupă
aproximativ 78.000 de acri în restul Japoniei. După restaurarea suveranității Japoniei asupra
Okinawiei î n 1972 și chiar după sfârșitul Războiului R ece, nici guvernul Statelor Unite, nici
liderii Japoniei nu au manifestat o sensibilitate rezonabilă față de impunerile extraordinar de
disproporționate pe care le -au pus oamenii din Okinawa. În plus, locuitorii își amintesc
bătălia de la Okinawa în cel de -al Doilea Război M ondial, când o treime din locuitori au fost
ucisi, proporțional cu cea mai gravă rată a victimelor din orice zonă din Japonia.
Cea mai obișnuită viziune japoneză este că nici o preocupare de securitate credibilă a
Statelor Unite sau a Japoniei nu necesită menținerea nivelurilo r actuale ale trupelor americane
sau a suprafețelor de bază în Okinawa sau în Japonia în general. În timp ce unii înalți oficiali
americani au persistat fără explicații persuasive pentru a susține că nivelurile actuale sunt
imperative, uneori în tonurile a rogante ale unei perioade de ocupație de mult timp,
guvernatorul popular din Okinawa, Masahide Ota, în noiembrie 1995, a făcut referire la
armata din Sta tele Unite ca ,,oaspeti neinvitați” , și a refuzat cererea primului -ministru
Murayama de a semna documen tele legale, forțâ nd proprietarii de terenuri să închirieze 29 de
acri pentru utilizarea î n scop de bază a Statelor Unite.
În cele din urmă, guvernul central a predominat, dar s -au planificat schimbări
semnificative în ceea ce privește amplasarea bazei. În opinia acestui scriitor, o tăiet ură
drastică în ținutul Okinawa folosită în scopuri militare ar fi înțeleaptă. La determinarea
nivelului adecvat al trupelor în străinătate, capacitatea militară a Statelor Unite de a se
deplasa rapid în străinătate (de exe mplu, în aeronavele C -17) este extrem de importantă, dar
rareori discutată. Așa cum a observat generalul Fogelman , Forțele Aeriene au declarat:
„Această națiune are o capacitate unică de a proiecta putere [în străinătate], lucru pe care nici
o altă națiune nu o poate face ”.
Printre numeroșii factori de lucru în construirea tensiunilor nedorite în 1998 a fost o
ciocnire între cultura politico -economică militară americană și cultura cvasi -pacifistă a
Japoniei.60

59 Andrew GORDON , A Modern History of Japan: F rom Tokugawa Times to the Present , Oxford U niversity
Press, 2003, New York
60 Lawrence W. BEER , „Peace in Theory and Practice Under Article 9 of Japan's Constitution” , 81 Marq. L.
Rev. 815 ,1998

40
Constituția Japoniei nu conține prevederi referi toare la acte de război, cum ar fi
declanșarea răzb oiului sau încheierea unei păci. Nici un articol nu se referă la declarațiile de
drept marțial sau la păstrarea secretelor militare . Legea specială în temeiul articolului 6 din
Tratatul de Securitate Japon ia-Statele Unite impune menținerea secretului în ceea ce privește
armamentul american".
Articolul 76 alineatul (2) se opune instanțelor militare: „ (2) Nici un tribunal
extraordinar nu va fi stabilit și nici un organ sau o agenție a Executivului nu va fi su pusă unei
puteri judecătorești definitive”.61 O serie de eforturi pentru a stabili o „ lege a secretului de
stat” din anii 1980 au eșuat. Dar este necesară o „ Lege privind libertatea de informare” pentru
a spori răspunderea publică a Cabinetului și a SDF, ia r în 1998 este prevăzută trecerea unei
legi privind libertatea de informare. (Multe ordonanțe locale permit accesul la informațiile
din administrația locală și protejează intimitatea individuală). Nici o persoană militară nu
poate fi membru al Cabinetului. În spiritul articolului 9, în conformitate cu articolele 13 și 18,
recrutarea militară este co nsiderată neconstituțională ca ,,servitute involuntară ” (permisă
numai pentru infracțiuni). O carieră militară nu are recur sul pe care îl are în alte țări. Cotel e
de recrutare restricționate în mod legal nu sunt îndeplinite.
În conformitate cu articolul 7 din Legea forțelor de autoapărare, Primul -Ministru
reprezintă cabinetul și are controlul asupra supravegherii JSDF.
Potrivit articolului 71 al Legii Poliției, primul min istru poate declara o stare de
„urgență națională” la recomandarea Comisiei Naționale pentru Siguranță Publică și își va
asuma un control direc t asupra poliției din Japonia. „Urgența națională” ar include
evenimente precum invazia străină, Un dez astru natural la scară largă sau o perturbare internă
majoră. Camera Reprezentanților trebuie să aprobe acțiunile de urgență.
Dacă această Cameră nu se află în ședință în momentul urgenței, cabinetul poate
convoca o sesiune de urgență a Camerei Consilieril or, dar acțiunile înt reprinse sunt
"provizorii și nule și necuvenite, cu excepția cazului în care este convenită de Casa
Reprezentanți în termen de "zece zile de la des chiderea următoarei sesiuni de D ietă".
Unele politici de securitate guvernamentală sunt încă mult dezbătute, în timp ce un
consens național virtual a apărut în privința altora, deoarece Japonia a concretizat creativ
implementarea articolului 9 în deceniile anterioare.

61 Constituția Japoniei , Nihon -Koku Kenpō, 1947 http://law.e -gov.go.jp/htmldata/S21/S21KE000.html –
10.05.2017

41
De exemplu, „cele trei principii ne -nucleare” au fost aprobate printr -o rez oluție
privind dieta în noiembrie 1971, înainte de restaurarea în Japonia a suveranități i asupra
Japoniei asupra Okinaw ei. Aceste principii interzic fabricarea, deținerea sau introducerea de
arme nucleare în Japonia, chiar dacă țările vecine potențial osti le ar trebui să dezvolte arme
nucleare (de exemplu, China, Coreea de Nord și Rusia), chiar dacă tehnologia japoneză a
energiei nuclea re este de cea mai înaltă calitate .
Japonia revitalizează anual amintirile despre experiența unică a bombelor atomice –
Hiroshima (6 august 1945) ș i Nagasaki (9 august 1945) – întărind simbolic voința națională
de a se conforma cerințelor articolului 9, de a se opune tu turor testelor cu arme nucleare. Ca
și în cazul mișcării populare din 1995 împotriva achiziționării de produ se franceze în semn de
protest împotriva testelo r nucleare din zona Pacificului și a proliferării armelor nucleare și a
susținerii eliminarii la nivel mondial a armelor nucleare.62
Într-adevăr, prima jumătate a lunii august 1945, care se încheie pe 15 augus t, ziua în
care a încetat cel de -al doilea război mondial, poate fi văzută ca fiind anotimpul anual anti –
război, cu multă reflecție națională și doliu a morții războiului. O tradiție valoroasă. În 1997,
Curtea Supremă a obligat Ministerul Educației să perm ită menționarea unității infamate 731
în manuale. Unitatea 731 a folosit cetățenii chinezi în exper imentele cu arme biologice în
timpul cel ui de -al doilea război mondial .
Exportul de arme este interzis, pentru pierderile economice considerabile d in Japoni a.
Dar unele dintre tehnologiile înalte pe care le -a împărtășit Japonia cu Statele Unite, în baza
acordurilor semnate în anii 1980, este "dubla utilizare" (de exemplu, esențială pentru
tehnologia optică în produsele civile, dar și în armele Statelor Unite, ).
La luarea deciziilor privind ajutoar ele oficiale pentru dezvoltare în conformitate cu
orientările OCDE, Japonia susține că se uită critic la nivelul fiecărei țări beneficiare în ceea
ce privește fabricarea și comerțul cu arme de distrugere în masă, pro tecția mediului,
drepturile omului și g uvernare democratică. Spre deosebire de Statele Unite, Franța, Rusia,
China și alte națiuni, Japonia nu este un participant la vânzările de arme pe plan mondial.
Unii japonezi susțin o interdicție legală totală atât p entru importul, cât și pentru exportul de
arme.

62 Andrew GORDON , A Modern History of Japan: From Tokugawa Times to the Present , Oxford
University Press, 2003, New York

42
Timp de decenii, Japonia și -a limitat aproape întotdeauna cheltuielile de apărare la un
maxim de 1% din PI B. 2 Având în vedere creșterea rapidă din a nii 1960 și mărimea actuală a
PIB a Japoniei, chiar și 1% f ace din bugetul militar al Japoniei unul dintre cele mai mari. Dar
asta induce în eroare. Japonia însăși (adică nu în combinație cu unicul său aliat militar,
Statele Unite) nu este competitivă din punct de vedere militar cu vecinii săi mai mici. În forța
trupelor, se situează pe locul 25 în lume. În absența articolului 9, Japonia ar fi devenit
probabil una dintre puținele puteri militare mari și, evident, nucleare. Geopolitica nu numai
că a facilitat pentru Japonia s ă-și mențină poziția pacifistă, e i au cru țat Asia și lumea de o
posibilă renaștere a militarismului japonez.
În cele din urmă, educația politică în masă a fost un factor de instituționalizare a
cvasi -pacifismului din Japonia, așa cum a fost important să explicăm de ce instituțiile militare
din mu lte alte țări sunt atât de rar întrebate. Începând din anii 1940, mass -media japoneze și
sistemul său educațional la fiecare nivel au învățat pe tineri să respecte „Constituția păcii” ,
articolul 9, drepturile omului și suveranitatea populară.63
Într-un alt context, deși alte națiuni pot considera iresponsabilitatea, chiar și cadeții
Academiei pentru servicii multiple, Universitatea de Apărare (B -ei Daigaku) au renunțat la
absolvire, pentru că a u simțit că JSDF ar deveni prea „ 3D”. „Murdar, dificil și peri culos.
Cadetul nu poate fi forțat din punct de vedere legal să servească. La urma urmei, războiul este
groază, pacea este plăcută. Preambu lul a capsulat -o drept „ dreptul de a trăi în pace, fără frică
și fără dorință.”
Pe lângă alegerea conștientă, factorii istorici, geopolitici, economici și socioculturale
au făcut posibili cvasi -pacifismul distinctiv al Japoniei.
În primul rând, Japonia a pus în practică și în politică o relație internațională și o
politică mondială o presupunere serios propusă că renunțar ea radicală la război nu este doar o
opțiune acceptabilă și dezirabilă, ci și o opțiune imperativă și realistă pentru unele țări mari și
mici.
În al doilea rând, Japonia pune în discuție realismul, în multe țări și contexte, de a
presupune că pentru securi tatea națională a marilor puteri este necesară o dezvoltare militară
neîngrădită și un complex guvernamental -militar -industrial integrat. Experiența Japoniei

63 Toshio NISHI, Unconditional Democracy: Education and Politics in Occupied Japan, 1945 -1952 , Hoover
Institution Press, Stanford University

43
sugerează inutilitatea militarismului ca bază primordială pentru planificarea internațională și
națională și importanța preocupărilor economice, democratice, drepturilor omului și mediului
într-un concept suficient de cuprinzător al securității naționale.
În al treilea rând, Japonia ilustrează posibilitatea de a se schimba de la politica internă
și internațională dominată de liderii militari și considerente militare, până la politica care
subordonează în mod decisiv militar liderilor civili și priorităților militare nevoile
socioeconomice și ale drepturilor omului mai productive. Multe națiuni suferă ac um de
indigestie militară, dar nici una nu este mai militaristă, mai agresivă sau mai extremă în
naționalism decât Japonia a fost până în august 1945. Este posibilă o schimbare pașnică
majoră într -o cultură și sistem constituțional.
În al patrulea rând, sc himbarea fundamentală a perspectivei internaționale a Japoniei
în ultimii cincizeci de ani ilustrează puterea educativă a școlilor, a mass -media, a legii și a
politicii de a sprijini democrația și un comportament internațional excepțional de pașnic.
În al cincilea rând, exemplul Japoniei de succes pașnic se remarcă într -un secol de
neegalat în barbarie deranjată cu arme moderne. Stilul exemplar liniștit al Japoniei în ultimele
decenii în mișcarea de a reduce și în cele din urmă a elimina armele nucleare, bi ologice și
chimice încurajează alte națiuni să -și limiteze propria dezvoltare militară. Ca și Japonia, unii
se pot alătura reducerii armelor fără teama de a pune în pericol securitatea națională.
În al șaselea rând, articolul 9 din JSDF al Japoniei este o forță militară mult mai
modestă și o influență sociopolitică decât ar fi fără articolul 9.
Dispozițiile constituționale aparent utopice ale Japoniei împotriva războiului și
militarismului generează o diferență apreciabilă în practica juridică, politică și diplomatică.
Mulți japonezi se mând resc cu faptul că Japonia este ,,o națiune interzi să de conștiință
internațională” într-un moment în care câț iva simt un patriotism intens. „ Nu este o exagerare
să spunem că în Japonia contemporană oricine ar oferi să -și sacrifice viața pen tru țară ar fi
considerat nebun”. Deși nu este ușor, ar fi mai ușor să ne imaginăm că japonezii sunt dispuși
să moară pentru comunitatea internațională Jurisdicția Națiunilor Unite decât să imaginăm
cetățenii care luptă pentru un interes japonez, altul decât apărarea împotriva unei invazii a
Japoniei.
Rezultatele pașnice ale Japoniei, guvernarea stabilă, resursele umane, puterea
economică, contribuțiile la Organizația Națiunilor Unite și furnizarea de asistență străină non –
militară pe pla n mondial o fac demnă de un loc permanent în Consiliul de Securitate al
Națiunilor Unite.

44
CONCLUZI I

De la perioada Jōmon (aproximativ 8.000 i.Hr. – aproximativ 300 i.Hr.) până la
perioada Heisei (1989 – prezent) Japonia a trecut prin numeroase schimbări. De la o țară
puternic influențată de cultura și limba chineză, de budism și supusă multor războaie și
confruntări interne și internaționale violente, la o țară dezvoltată, pacifistă și cu o economie
stabilă – Japonia a devenit ceea ce multe state aspiră să ajungă.
Lucrarea de față a reușit să urmeze o cronologie a evenimentelor importante pentru
formarea statului modern japonez și să prezinte societatea japoneză înainte și după
evenimentele din timpul Ocupației. Astfel, s -au văzut asemănări și de osebiri ale statului
japonez înainte de -al Doilea Război Mondial și după acesta. Aceste elemente au co ntribuit la
formarea Japoniei ca una dintre cele mai im portante economii din lume și păstrarea unui rol
extrem de important pe scena relațiilor internațio nale.
Era Meiji, prima era modernă din istoria Japoniei, a fost instaurată în anul 1868 și a
fost primul pas important în formarea unui stat unitar, cu idei democratice și moderne. Primul
eveniment marcant a fost momentul restaurării Împăratului la cond ucerea țării. Astfel,
poporul japonez a început să creadă în ideile promovate de noul stat. Un alt eveniment
important în istoria Japoniei și a Statului Meiji a fost momentul promulgării primei
Constituții moderne din istoria țării. Constituția a fost baza tă pe modelele britanice și prusace
și prevedea o combinație de monarhie absolută și constituțională. Practic, Împăratul era
organul suprem în stat, iar Primul Ministru era conducătorul Guvernului.
În ansamblu, Era Meiji a fost una dintre cele mai prosper e din istoria Japoniei, având
parte de multe schimbări benefice – Constituția bazată pe modele occidentale, deschiderea
către elemente noi în cultură și modernizarea societății.
Perioada imediat următoare din istoria Japoniei, secolul al XX -lea, a fost o p erioadă
extrem de confuză caracterizată de crize interne ș i război. Era Taishō, o perioadă relativ
scurtă în istoria Japoniei, a reprezentat o trecere bruscă de la un stat cu potențial democratic
la un stat ce se îndrepta spre o conducere totalita ră, ghida tă de armată . Anii 1930 au fost
caracterizați de o cre ștere economică neașteptată, de -al Doilea Război Sino -Japonez,
Războiul din Pacific și de tensiuni diplomatice cu țările din Occident. După această perioadă
oricum dificilă, Japonia a intrat în al Doil ea Război Mondial.
La început, Războiul a venit cu multe succese pentru Japonia. Aceasta a reușit să
obțină multe dintre teritorile pe care le dorea și să câștige bătălii importante. Cu toate acestea,

45
sfârșitul războiului a adus Japoniei doar pierderi. Aceas ta a refuzat să capituleze și ca
urmarea a acestei decizii Statele Unite ale Americii au lansat un atac cu bombe atomice
asupra orașelor Hiroshima și Nagasaki.
Capitularea Japoniei a urmat la puțin timp după atacurile lansate de SUA. După
sfârșitul r ăzboiului, Japonia a fost ocupată de Puterile Aliate și Statele Unite ale Americii.
Aceste evenimente au dus la crearea unei noi Constituții (1946 -1947). Dorința Forțelor Aliate
de a face din Japonia o țară pacifistă și lipsită de conflicte a dus la apariț ia articolului 9.
Unicitatea acestui articol apare din cauză că reprezintă, de fapt, renunțarea la război și la tot
ceea ce înseamnă rezolvarea problemelor interne și internaționale cu ajutorul armelor sau
armatei. Astfel, Japonia devine cel mai bun exempl u de țară pacifistă din lume.
Așadar, studiul de față a subliniat elementele cele mai importante din cadrul
construcției statului japonez modern. Diferențele și asemănările dintre prima Eră modernă,
Meiji, și perioada de după Război, arată cât de legate s unt, de fapt, evenimentele istorice între
ele și cum acestea se influențează reciproc. În același timp, misiunea articolului 9 a fost și ea
îndeplinită, aceea de a transformă Japonia într -o țară pacifistă și lipsită de acțiuni violente.
Cu toate că poporu l japonez nu era foarte sigur de schimbările venite odată cu
Ocupația, acestea s -au dovedit a fi benefice în vederea modernizării și democratizării
Japoniei. Țara a reușit să își restabilească economia și să ajungă printre cele mai puternice
state din lume , toate acestea fără să aibă o putere militară deosebit de mare. Pacifismul,
articolul 9 și rapiditatea cu care această țară și -a revenit după pierderile suferite în urma
războiului, o fac să fie cazul unic care este și în prezent.

46
Bibliografie

SURSE PRIMARE
• Constitutia Meiji, Japonia, 1889, disponibilă online la
https://history.hanover.edu/texts/1889con.html
• Japanese Constitution, 1947, Nihon -Koku Kenpō, disponibilă online la
http://japan.kantei.go.jp/constitution_and_government_of_japan/constitution_e.html
• Declarația de la Potsdam cu vedere la Japonia, disponibilă online la
http://www.ndl.go.jp/constitution/e/etc/c06.html

SURSE SECUNDARE
• Abe Hitoshi, Shindo Muneyuki, Kawato Sadafumi, Tradusa in limba de engleza de
White W. James, The Government and Politics of Japan, University of Tokyo Press,
1990, Tokyo;
• Allionson D. Gary, Japan’s Post War History , Cornell University press, 1997;
• Auer E. James, Article 9: Renunciation of War, in JAPANESE CONSTITUTIONAL
LAW 69 -86, Percy R. Luney & Kazuyaki Takahashi eds. 1993.
• Axell Albert, Hideaki Kase , Kamikaze: Japan's Suicide Gods , Longman, 2002 , New
York
• Banno Junji, The Establishment of the Japanese Constitutional System , Routledge
Press, 1992, Londra
• Beer W. Lawrence , „Peace in Theory and Pr actice Under Article 9 of Japan's
Constitution” , 81 Marq. L. Rev. 815 ,1998
• Bix Herbert, Hirohito and the Making of Modern Japan , Harper Collins Press, 2000,
New York;
• Borton Hugh, Japan’s modern century , Ronald Press, 1970;
• Cullen Louis, A History of Japa n, 1582 -1941Ș Internal and External Worlds,
Cambridge University Press, 2003;
• Dickinson Frederick, War and National Reinvention: Japan in the Great War, 1913 –
1919 , Harvard University Press, 1999;

47
• Embree F. John, „ Military Occupation of Japan”, Far Eastern Survey, Vol. 13, No. 19
(Sep. 20, 1944), p. 176
• Gordon Andrew, A Modern History of Japan: From Tokugawa Times to the Present ,
Oxford University Press, 2003, New York;
• Hayes Louis, Introduction to Japanese politics , Routledge Press, 2009;
• Henshall G. Kenneth, A History of Japan , Macmillan Press, 1999;
• Hrebenar J. Ronald, The Japanese Party System , Westview Press, 1992;
• Hsu Long -hsuen, The History of the Sino -Japanese War (1937 -1945) , 1972, Taipei;
• Iguchi Takeo, Demystifying Pearl Harbor: A New Perspective from Japan , I-House
Press, 2010.
• Jansen Marius, The Making of Modern Japan , Belknap Press, 2000, Harvard
University;
• Kawai Kazuo, Japan’s american interlude , University of Chicago Press,1960;
• Nakamura Takafusa, A History of Showa Japan, 19 26-1989 , Tokyo University Press,
1998, Tokyo;
• Nishi Toshio, Unconditional Democracy: Education and Politics in Occupied Japan,
1945 -1952 , Hoover Institution press, Stanford University, 1982;
• Perry John Curtis, Beneath the Eagles wings: Americans in Occupie d Japan , Book
Sales, 1984;
• Rees Tim, Thrope Andrew, International Communism and the Communist
International, 1919 -1943 , Manchester University Press, 1998, Manchester;
• Rowe N. David , „The New Japanese Constitution”, Far Eastern Survey, Vol. 16, No.
2 (Jan. 29, 1947), pp. 13 -14
• Schonberger B. Howard, Aftermath of War: Americans and the remaking of Japan
1945 -1952 , The Kent State University Press, 1989;
• Zarrow Peter, The war of Resistance, 1937 -1945, China in war and revolution 1895 –
1949 , Routledge Press, 200 5, Londra;

48
SURSE WEB
• Global Security about Japan and Fapan Self Defense Forces
http://www.globalsecurity.org/military/world/japan/intro.htm Accesat la 17.05.2017
http://www.shugiin.go.jp/internet/itdb_kenpou.nsf/html/kenpou/chosa/ronbun18.htm Accesat
la 1.05.2017
• Pactul Tripartit disponibil la –
http://www.nids.mod.go.jp/english/event/forum/pdf/2016/03.pdf – Accesat la 6.04.2017
• Scrisoare adresată Camerei Reprezentanților
• Site-ul Ministerului Apărării din Japonia http://www.mod.go.jp/e/index.html Accesat la
4.04.2017
• 日中戦争の序 章 – http://www.geocities.jp/torikai007/japanchina/1937.html Acesat la
22.04.2017