Stiinta Si Practica Resurselor Umane

Stiinta si practica deopotriva, Resursele Umane constituie astazi unul dintre domeniile cele mai fascinante si cu o incarcatura intelectuala, emotionala si sociala dintre cele mai ridicate ale activitatii umane.

Importanta acestui domeniu, atat ca teren generos de investigatii teoretice interdisciplinare, cat si ca expresie pragmatica a talentului si capacitatilor pe care conducerea organizatiilor de toate tipurile si profilurile le presupune, a crescut treptat pe parcursul acestui secol, intensificandu-se dupa cel de-al doilea razboi mondial si, cu deosebire, in ultimele decenii.

Problemele majore cu care se confrunta astazi si in viitorul previzibil societatea, au sanse sa fie rezolvate numai in masura in care Resursele Umane practicate la nivelul organizatiilor se dovedeste, deopotriva, eficace si eficienta in valorificarea resurselor materiale si umane folosite si maximizarea contributiei societatii in ansamblu.

Pentru economia romaneasca aflata in plina tranzitie de la forma planificarii centralizate, administrativ-birocratice la cea de piata, puternic descentralizata, sunt imperios necesare adoptarea unor noi strategii ale dezvoltarii, reconsiderarii de fond ale vechilor mecanisme de functionare, crearea unui cadru principal nou de desfasurare a activitatilor de resurse umane si economice la nivel rational, teritorial si de organizatie.

Am ales aceasta tema din dorinta de a intelege si a putea aplica concret metode si instrumente teoretice.

Primul capitol al lucrarii cuprinde aspectele teoretice ale resurselor umane si ale managementului resurselor umane

Capitolul al doilea cuprinde analiza gestiunii resurselor umane, respectiv analiza statistica a numarului si structurii fortei de munca, a stabilitatii fortei de munca cu prezentarea principalilor indicatori ai balantei utilizarii timpului de lucru, dar si o analiza a eficientei utilizarii personalului.

In al treilea capitol al lucrarii am prezentat o analiza a asigurarii cu resurse umane la SC LADY MARIA SRL, dar si utilizarea acestora pe trei ani consecutivi, respectiv perioada 2007-2009.

CAPITOLUL I

ASPECTE TEORETICE PRIVIND RESURSELE UMANE SI MANAGEMENTUL ACESTORA

1.1. Definirea resurselor umane

Notiunea de ,,resurse umane" defineste o categorie social-economica relativ complexa. Complexa deoarece subiectul – omul – este mult mai special decat celelalte resurse – bani, masini sau utilaje. Omul, cu toate laturile personalitatii sale, cu frustrarile si trebuintele care ii sunt specifice si care il fac unic, asa cum unica este si contributia sa la atingerea obiectivelor organizatiei din care face parte.

Definitiile intalnite in literatura de specialitate care abordeaza aceste categorii sunt diverse. In continuare vom prezenta cateva formulari reprezentative pentru ceea ce se intelege in momentul de fata prin resurse umane:

o ,,Resursele umane reprezinta organizatia; oamenii reprezinta o resursa comuna si totodata, o resursa cheie, o resursa vitala, de azi si de maine, a tuturor organizatiilor, care asigura supravietuirea, dezvoltarea si succesul competitional al acestora".

* ,,Resursele umane au caracteristici speciale care determina nemijlocit gradul de folosire si valorificare eficienta a celorlalte resurse".

* ,,Resursele umane reprezinta ansamblul personalului care influenteaza, prin calitatea pregatirii profesionale si prin participarea sa, progresul firmei".

* ,,Resursele umane adecvate sunt persoanele dintr-o organizatie care isi aduc o importanta contributie la indeplinirea obiectivelor sistemului de management.

* ,,Resursele umane sunt acele resurse ale firmei care indeplinesc criteriile necesare pentru a fi considerate sursa principala de asigurare a competitivitatii necesare, deoarece resursele umane sunt valoroase, rare, dificil de imitat si, relativ, de neinlocuit".

Definitiile de mai sus releva importanta resurselor umane in cadrul organizatiilor, iar toate atributele care sunt asociate acestora corespund pozitionarii lor actuale in teoria managementului. In ceea ce priveste afirmatia conform careia acestea sunt ,,de neinlocuit", consideram ca este special exagerata pentru a sublinia dificultatea unui proces care implica costuri suplimentare sporite (cu recrutarea, selectia si eventual cu pregatirea noilor angajati).

Chiar daca in literatura de specialitate definirea resurselor umane precede de multe ori teoria de management a resurselor umane, Huczynski si Buchanan constatau in Organizational Behavior" ca ,,resursele umane reprezinta o formulare deranjant de distanta pentru oameni", afirmand ca pentru foarte multi nu este nimic mai mult decat un jargon inocent care sa inlocuiasca termenul de ,,om". Atunci cand planifici ,,resurse umane" poate fi mai usor sa iei decizii incomode. Formularea suna ca o decizie economica rationala, echidistanta, fara intruziuni morale sau personale. Daca ar fi utilizat termenul ,,oameni", obiectivitatea nu ar fi aceeasi. Aceeasi autori motivau utilizarea acestui ermen prin faptul ca perceptia resurselor ca pe active si nu ca pe fiinte umane face mai usoara luarea unor decizii incomode, de concediere (e mai usor pentru un manager sa concedieze resurse umane, decat sa concedieze oameni).

1.2. Caracteristici ale resurselor umane

Dupa ce am definit resursele umane, este firesc sa vedem in ce mod resursele umane contribuie la indeplinirea obiectivelor organizatiei. O serie de capacitati fizice si intelectuale ale resurselor umane sunt importante din prisma modului in care acestea sunt folosite in cadrul organizatiei. Dintre caracteristicile resurselor umane unele pot fi considerate factori favorabili, potentatori ai progresului (+) in timp ce altele pot fi considerate ca factori ce pot incetini progresul organizatiei (-):

(+) potentialul de crestere si dezvoltare al resurselor umane este remarcabil;

(+) au capacitatea de a amplifica considerabil efectul utilizarii celorlalte resurse;

(+) spre deosebire de resursele materiale care se confrunta periodic cu uzura morala, resursele umane se pot adapta continuu la schimbarile din mediul actual revolutionar din punct de vedere al evolutiei informatiei si tehnicii;

(+) starea (varsta, gradul de cultura etc.) acestora influenteaza, sau ar trebui sa influenteze politicile de resurse umane (principiul respectarii individualitatii personalului);

(+) buna utilizare a resurselor umane poate contribui la atenuarea unor deficiente cauzate de slaba sau ineficienta utilizare a altor resurse;

(-) sunt influentate de mentalitati, obiceiuri, de comportamentul altor persoane;

(-) sunt adeseori refractare la schimbare;

(-) dificil de gestionat – daca mijloacele materiale si financiare sunt relativ usor de gestionat, resursele umane pot avea reactii imprevizibile;

(-) deciziile in domeniul resurselor umane sunt cel mai dificil de luat deoarece afecteaza structuri sociale si modul de viata al individului; in ciuda faptului ca denumirea de resurse umane permite o anume detasare, cel care este afectat este omul, individul.