Stephen Hawking

Stephen Hawking (n. 8 ianuarie 1942, Oxford/Anglia) este un fizician englez, teoretician al originii universului și unul dintre cei mai mari cosmologi contemporani, profesor la catedra de Matematică la Universitatea Cambridge, deținută cândva de Isaac Newton. Stephen Hawking s-a născut în ziua când se împlineau 300 de ani de la moartea lui Galileo Galilei. Și-a făcut educația la St. Albans School (Hertfordshire) și la University College (Oxford). În 1962, la vârsta de 20 de ani, obține titlul de Doctor în Fizică la Trinity Hall din Cambridge, unde își începe activitatea didactică și științifică.

STEPHEN W. HAWKING s-a născut pe 8 ianuarie 1942, exact în ziua când se împlineau trei sute de ani de la moartea lui Galileo Galilei. După studii la Oxford și un doctorat susținut la Cambridge, Hawking devine titularul Catedrei de matematică de la Cambridge, catedră în fruntea căreia s-a aflat, cu trei secole în urmă, Isaac Newton. Împreună cu Roger Penrose a elaborat teoria asupra găurilor negre și a demonstrat că, în conformitate cu relativitatea generală, spațiul și timpul trebuie să fi avut un început în marea explozie (Big Bang). În ciuda unei boli care l-a țintuit în scaunul cu rotile, Hawking și-a continuat cercetările, aflându-se în prima linie a fizicienilor care caută o teorie unificatoare ce ar explica întregul univers. Pe de altă parte, a publicat lucrări destinate publicului larg, în care a oferit o imagine intuitivă asupra cercetărilor de vârf din fizica fundamentală. Este, probabil, cel mai cunoscut fizician de la Einstein încoace.

La Editura Humanitas au apărut: Scurtă istorie a timpului (1994); Visul lui Einstein și alte eseuri (1997); Universul într-o coajă de nucă (2004); (împreună cu Leonard Mlodinow) O mai scurtă istorie a timpului (2007) și Marele plan (2012); Teoria universală. Originea și soarta universului (2014); (împreună cu Lucy Hawking) George și cheia secretă a universului (2009), George în căutare de comori prin Cosmos (2010) și George și Big Bangul (2012). Biografia sa este relatată în Scurtă istorie a vieții mele (2015), precum și în cartea lui Jane Hawking Dragostea are 11 dimensiuni: Viața mea cu Stephen Hawking (trad. rom. Humanitas, 2013).

Principalele domenii de cercetare sunt cosmologia teoretică, relativitatea generală și mecanica cuantică. În anii 1965-1970 elaborează un model matematic asupra originii și evoluției universului în expansiune, din momentul "marii explozii" inițiale ("The Big Bang") și întreprinde studii asupra relației dintre găurile negre din univers și termodinamică. Cercetările sale l-au dus la concluzia că aceste găuri negre au o durată de existență limitată, constituirea unor perechi de particule-antiparticule virtuale ducând la o "evaporare" treptată a acestora sub forma radiației Hawking. Mai târziu, revine asupra acestei teorii, admițând că radiația se produce indiferent de procesul ce are loc înăuntrul unei găuri negre, reprezentare ce contrazice regulile mecanicii cuantice, teorie cunoscută sub numele de paradoxul informațional al găurilor negre. La Conferința Internațională asupra Relativității Generale și Gravitației din 21 iulie 2004, care a avut loc la Dublin, Hawking a emis idea că găurile negre ar putea transmite, într-o manieră deformată, informații asupra întregii materii pe care au asimilat-o.

Stabilirea obiectivului

În cazul conturării profilul psihologic al fizicianului Stephen Hawking obiectivul prezentului studiu de caz constă în evidențierea și analizarea diverselor caracteristici psihologice, precum patternuri comportamentale, principalii factori cu rol motivator, structura de personalitate, cu posibilitatea identificării eventualelor vulnerabilități psihologice.

Metodologie

Din punct de vedere metodologic, analiza psihologică de față constă în derularea cercetării de tip calitativ, prin intermediul următoarelor tehnici: metoda biografică, care vizează strângerea informațiilor despre principalele evenimente trăite de individ în existența sa, despre relațiile și semnificația lor în vederea cunoașterii ,,istoriei personale” a subiectului; metoda analizei produselor activității, presupunând culegerea informațiilor cu semnificație psihologică, prin analiza obiectelor realizate de către persoana în cauză, modul de rezolvare a unor probleme, creațiile sale, precum cărți, discursuri, publicații, declarații, sau altele. În general produsele de ordin literar-artistic sunt relevante mai ales pentru componentele motivațional-afective și morale ale personalității, în timp ce produsele de ordin științific și tehnic, ca și în cazul de față, sunt relevante pentru componentele de ordin cognitiv-instrumental și motor, după cum vor fi identificate și în prezentul studiu de caz.

Identificarea surselor de obținere a informațiilor cu semnificație psihologică

Materialul de lucru este complex, foarte diversificat, marea parte a cumulului de informație cu posibilă semnificație psihologică fiind oferită de mass-media. Așadar, sarcina care îi revine cercetătorului constă în identificarea, sortarea și analiza materialului într-o manieră utilă vizând scopul conturării profilului psihologic al lui Stephen Hawking. Identificarea surselor de obținere a informațiilor cu semnificație psihologică a condus la obținerea următoarei liste cu posibile surse valoroase: pagina oficială de web a lui Stephen Hawking, disponibilă online publicului larg; pagina oficiaă de facebook; produsele activității de ordin științific și tehnic, precum teoretizările din cele trei domenii de cercetare, cosmologia teoretică, relativitatea generală, respectiv, mecanica cuantică, publicațiile personale, discursurile ținute; documentare inspirate din viața și activitatea lui Stephen Hawking; filme autobiografice, dintre care cel mai recent The theory of everything (2014).

Extragerea informațiilor cu semnificație psihologică (integrarea lor în trăsături de personalitate)

Autor al mai multor cărți de succes, cu contribuții prolifice în toate zonele fizicii gravitaționale, dar în special în domeniul originilor și evoluției Universului, Hawking nu a fost interesat niciodată de nivelul IQ-ului său, sau de obținerea unui doctorat, acesta declarând Care ar fi scopul obținerii unui doctorat dacă oricum voi muri curând? Iar dacă mă întrebați ce IQ am, răspunsul e simplu: Nu am nici cea mai mică idee. Părerea mea este că aceia care se întreabă despre nivelul IQ-ului lor sunt niște fraieri.

Stephen își ia doctoratul în cosmologie la Cambridge, acolo unde, din plictiseală, devine și cârmaciul celebrei echipe de canotaj a acestei universități, și câștigă o bursă de cercetare la Colegiul Caius în 1965. Acesta a fost, spune el, un punct de cotitură în viață lui. Se confruntă cu un viitor sumbru, afectat tot mai grav de boală neuro-motorie de care aflase recent, însă bursa i-a permis să se căsătorească și să își continue munca în domeniul cosmologiei.

În colaborare cu Roger Penrose și alți cercetători, dezvoltă noi tehnici de studiere a structurii spatio-temporale la scară mare și le aplică la teoria Big Bang-ului și a găurilor negre. În 1979 Stephen Hawking devine Profesor Lucasian de Matematică la Universitatea Cambridge, în 1982 primește titlul de Comandor al Imperiului Britanic, iar în același an, 1982, a devenit Companion Onorific.

Hawking a continuat să investigheze funcționarea câmpurilor cuantice în jurul găurilor negre, descoperind spre surprinderea lui că acestea nu erau în întregime negre, ci emiteau ceea ce a devenit cunoscută drept "radiația Hawking", care indică o conexiune profundă între gravitație și termodinamică. Stephen și echipa lui au dezvoltat abordarea euclidiană a gravitației cuantice, pe care au aplicat-o apoi găurilor negre și universului primordial. Toate acestea au condus la ideea că Universul este complet autonom și fără limite în spațiu și timp.

Hawking și-a atras, însă, și multe critici din partea oamenilor de știință. Felul sau nonconformist de a fi și de a-și exprima opiniile determinând pe unii dintre contestatarii săi să îl catalogheze drept un nebun. Una dintre teoriile care i-a atras antipatia unora dintre savanții lumii este, mai degrabă, o convingere a britanicului, el afirmând că viața extraterestră există, fără doar și poate, în întinderea nesfârșită a universului, declarând: Gândirea mea matematică îmi spune că existența extratereștrilor este cât se poate de rațională. Adevărata încercare este aceea de a ne imagina cum arată acești extratereștrii. Ei nu numai că există cu siguranță pe alte planete dar pot exista, la fel de bine, pe stele sau, pur și simplu, plutind prin Univers.

Cartea sa intitulată The Grand Design, lansată în 2010, a provocat un scandal uriaș în rândul liderilor religioși, deoarece Hawking a subliniat nu este nevoie de o forță divină pentru a explica apariția Universului. Recentul înterviu în care Hawking își expune convingerile sale religioase, nu este prima de acest fel. În 2011, el a declarat pentru The Guardian că nu crede în existența raiului și a vieții de apoi, numindu-le basme create de oameni cărora le este frică de întuneric. În 2007, Hawking a declarat pentru BBC că nu este religios în sensul normal. Cred că universul este guvernat de legile științei. Poate că legile au fost făcute de Dumnezeu, dar Dumnezeu nu intervine pentru a încălca aceste legi, a explicat atunci savantul. Realizat ȋntr-o notă lirică tipic englezească, filmul The theory of everything (2014) ne prezintă viața fizicianului Stephen Hawking ȋncepând cu perioada de studenție, mai exact cu momentul ȋntâlnirii lui cu cea care avea să ȋi devină ulterior soție – studenta la o facultate umanistă (limbi romanice) Jane Wild. Nici nu se putea altfel, din moment ce la baza filmului stă romanul biografic al acesteia, Travelling to Infinity: My Life with Stephen. Stephen Hawking este, mai presus de toate, un om de știință extrem de popular. În ciuda bolii sale necruțătoare, Hawking este deja la al doilea mariaj, a apărut în mai multe showuri de televiziune și chiar și-a jucat propriul rol în celebrele seriale The Simpsons și Futurama. Încă este implicat puternic în "fenomenul" LHC, fiind unul dintre oamenii care s-a aflat în spatele ideii de a crea un accelerator de particule foarte performant care să permită înțelegerea creăriiUniversului și a legilor sale fundamentale. Mai mult, el a apărut și în celebrul serial Star Trek: The next generation sub forma unei holograme, în episodul "Descent". În cartea My Brief History, Hawking vorbește despre trauma trăită în urma primei casnicii cu Jane Wilde, o tânără pe care a cunoscut-o când încă era la Oxford, dar și despre cel de-al doilea mariaj cu asistenta medicală Elaine Mason, cu care a avut o relație pasională și furtunoasă. Fizicianul spune că ambele femei l-au salvat de la moarte. Jane l-a ajutat să depășească momentul când i-a fost pus dagnosticul pentru prima dată, asigurându-l că va avea o viață de familie frumoasă, iar Elaine l-a ajutat medical datorită profesiei pe care o avea, de asistentă medicală. Hawking a declarat: Îi era teamă că o să mor și își dorea să mai existe un bărbat în casa noastră care

să o ajute în cazul în care eu nu mai eram. Își dorea un bărbat care să o ia de soție. L-a găsit pe Jonathan Jones, un muzician. L-a adus la noi în casă, i-a dat o cameră în casa noastră. M-a deranjat situația, dar și eu mă așteptam să mor repede și îmi doream ca familia mea să se simtă protejată. La un moment dat nu am mai putut să accept apropierea dintre ea și muzician. Am decis să mă mut într-un alt apartament cu una din asistentele mele, Elaine Mason. Mai târziu ea mi-a devenit soție. În ciuda teoriilor științifice cu care a revoluționat lumea, Hawking a avut rezultate slabe la învățătură. La vârsta de 9 ani, notele sale erau printre cele mai slabe din clasă. Apoi cu puțin efort a reușit să devină un elev mediocru. Nu era preocupat să își piardă timpul învățând, însă era fascinat de felul în care funcționau lucrurile, fapt pentru care demonta ceasurile sau radiourile, pentru a le vedea mecanismul, însă nu reușea să le asambleze la loc. Totuși, profesorii și colegii lui părea că au înțeles că au printre ei un geniu, poreclindu-l "Einstein". Însă, performanțele sale mediocre l-a învățătură i-au dat bătăi de cap, în momentul când trebuia să dea la facultate. Tatăl său voia să îl trimită la Oxford, însă pentru acest lucru Stephen trebuia să câștige o bursă, pentru că nu aveau suficienți bani. Cu toate acestea, el a reușit să treacă toate examenele, la fizică reușind să ia nota maximă. Deși Hawking avea înclinație spre materiile exacte, tatăl său Frank își dorea ca acesta să devină medic și spera să urmeze medicina, obligându-l să învețe biologia, materie pe care Stephen o considera „prea inexactă și prea descriptivă”. Pentru acest motiv, aceasta materie nu era trecuta pe placul lui Hawking, de multe ori fiind în pragul de a rămâne corijent la această disciplină. Nu a avut niciodată o constituție atletică, dar Hawking a fost cooptat în echipa de canotaj a universității Oxford. Acest lucru i-a adus popularitate, însă și o "gaură" în catalog, pentru că notele sale scădeau direct proporțional cu timpul pe care îl petrecea la antrenamente. După ce a absolvit facultatea, Hawking a început încet să prezinte simptome de tremurat și de neîndemnare. Familia lui a început să își facă griji și l-a rugat să meargă să îl vadă un doctor. Însă, înainte să le urmeze sfatul, Stephen a participat la o petrecere de Anul Nou , unde a cunoscut-o pe viitoare lui soție, Jane Wilde, care s-a declarat cucerită de simțul umorului și personalitatea lui independentă. O săptămână mai târziu, acesta a împlinit 21 de ani și s-a internat într-un spital, unde i s-au făcut mai multe analize și după două săptămâni de investigații, a fost diagnosticat cu scleroza laterală amiotrofică, o boală neurologică, care duce la pierderea controlării mușchilor. Atunci medicii i-au spus că mai are doar câțiva ani de trăit. Fiind internat in spital, el a văzut cum a murit un tânăr bolnav de leucemie, ceea ce l-a făcut să se gândească la faptul că alți oameni sunt mult mai bolnavi ca el, așa că a hotărât să învingă boala. Astfel, el a devenit mai optimist și a început să se întâlnească cu Jane, cu care s-a logodit câteva luni mai târziu, spunând că logodna i-a dat un motiv să trăiască.

Profil

În zilele noastre, Stephen Hawking este identificat fără a fi nevoie să-i fie rostit numele, unele persoane referindu-se la acesta ca omul în scaun cu rotile (în cadrul unui interviu). Acest fapt demonstrează statusul său cultural, extraordinar, precum și imaginea sa puternic impregnată în mediul social, bucurându-se de o mare notorietate.

Semne de statutul lui Hawking ca un simbol cultura pop sunt peste tot. El însuși a jucat într-un aspect oaspete pe finalul sezonului 1992-1993 din Star Trek: The Next Generation, în timp ce în valori Addams Family (1993) prietenul tocilar de miercuri Addams apucă o copie a A Brief History of Time la tabara de vara. Dar Hawking este, de asemenea șold. Revista People la numit unul din douăzeci și cinci de persoane cele mai interesante 1988 lui. 3 El a fost mentionat ca un subiect interviu de sitcom TV jurnalist Murphy Brown în 1995 și prevăzut Jerry Seinfeld cu o poantă în anul 1997. 4 A Chicago bar cabaret format un fan club Stephen Hawking, tricouri imprimate, și a fost inundata cu cererile de cămăși din întreaga lume. Profilate în oameni, unul dintre proprietarii barului a explicat, "în cazul în care un club destul de bun pentru Spuds MacKenzie [atunci steaua canin de campanii de marketing Budweiser lui], e destul de bun pentru Hawking." 5 Hawking a devenit ulterior o celebritate se pitchman, apare în reclame pentru British Telecommunications, iar mai târziu pentru US Robotics, producătorul modem. 6 Michael White și biografia Ioan Gribbin lui Hawking compară pe bună dreptate statutul de celebritate – receptii macadam VIP, sold-out prelegeri publice, și groupies – cu cea a unui star rock; Hawking furnizat ulterior o pistă voce pentru 1994 Pink Floyd single, "Păstrați Talking." 7 Războiul de publicare asupra drepturilor la O scurtă istorie prevăzut Hawking cu un avans de 250.000 dolari de la Bantam, a cărui publicitate vicepreședinte declarat "povestea Hawking" o piață importantă ", atât pentru presa de lux și mass-media mainstream." 8 stofă acțiunii cuvântul, Bantam plasat un anunț jumătate de pagină în New York Times Book Review pentru următoarea carte Hawking, negru găuri și Universe copii (1993), proclamă el "munca uluitoare noi de la omul care a adus un întreg generație în noi frontiere. " 9 Versiunea de film de Scurtă istorie a fost finantat de catre NBC, Canalul Marea Britanie 4 și Tokyo Broadcasting; Steven Spielberg a contribuit la obținerea de sprijin NBC pentru film si a sugerat Errol Morris ca director, și Skywalker Sound George Lucas, cu condiția efecte sonore ale filmului. 10 Shirley MacLaine, care a făcut o dată pe pilgrimmage la Cambridge pentru a vorbi despre univers cu Hawking, a fost unul dintre invitații cei mai prominant la petrecere din Los Angeles, care celebrate noaptea de deschidere a filmului.

Hawking este în mod clar o celebritate. Mai, el este eroul, o figură de autoritate morală a cărui celebritate se bazează pe realizările sale intelectuale și capacitatea de a depăși adversitate. El este, ca titlurile atât de multe articole despre el proclama, "maestru al universului," dovada a puterii de a trăi "minte asupra materiei." O conferință de presă Hawking a fost comparat cu "a fi acordat audiență cu Dalai Lama," reporteri neobisnuitul "agățat pe Hawking fiecare cuvânt, în speranța de a afla secretele universului." 12 Deci, inspirat este exemplul său că cel puțin cinci biografii au fost scrise de el în mod expres pentru copii. 13 Proprietarii de bare Chicago, întrebat de ce au lansat fan club Hawking, a explicat că în epoca noastră saturat-media, lumea are nevoie de eroi "reale", mai degrabă decât cele produse de sport / industria de divertisment. 14 Acest punct de vedere reflectă poziția adoptată de majoritatea comentatorilor de pe celebritate și mass-media de la Daniel Boorstin, că celebrități moderne sunt oameni cunoscuti nu pentru meritele lor, ci pur și simplu pentru a fi bine cunoscut. 15 Hawking este, prin urmare, un antidot răcoritor, o intoarcere la un moment în celebrul servit ca model demn.

Această distincție între eroi și doar celebrități presupune ca eroi sunt demne de celebritate și nu trebuie să-l instanță. Aceasta este exact afirmația frecvent făcut despre Hawking, că a fost elaborat fără tragere de inimă în lumina reflectoarelor. Patru ani înainte de publicarea A Brief History, Timothy Ferris plâns că interesul mass-media în viața lui Hawking "promite – sau amenință – să-l facă o celebritate" ". Oferind o sans Hawking fizică" de 16 Având în vedere că materializarea acestei amenințări, scriitorii pe Hawking au inclus aproape invariabil un avertisment ca Kitty Ferguson: "Stephen Hawking nu vrea nimeni să scrie o biografie despre el [] știința este ceea ce el ar fi……. ca să știi despre el. "

Cu toate acestea, O scurtă istorie a timpului este, de asemenea O scurtă istorie a Hawking. Acesta nu poate fi un autobiografie personal, dar este foarte mult autobiografia intelectuală a unui om a cărui viață și științei avea loc pe scară largă în mintea lui. 20 Principiul de organizare Cartea este cariera autorului său, și subtitlu, "De la Big Bang la Black Holes," diagrame calea de interesele de cercetare Hawking fel de mult cum o face istoria universului. Primele cinci capitole schița dezvoltarea teoriilor cosmologice până la începutul carierei lui Hawking în mijlocul anilor 1960, cu o atenție specială relativității generale și mecanicii cuantice. A doua jumătate a cărții, apoi prezintă cosmologiei recent urmând traiectoria de lucru proprii lui Hawking. Vom trece de la o colaborare mai devreme Hawking cu Roger Penrose între 1965 și 1970, care a stabilit că, dacă relativitatea generală este corectă, trebuie să fi fost un mare singularitate Bang de la începutul timpului; la cercetarile sale privind gaurile negre din anii 1970; la efortul său, începând în 1974, dar mai ales după 1981, pentru a unifica relativității și mecanica cuantică într-o teorie cuantică a gravitației. Centralitatea Hawking a Scurtă istorie poate fi măsurată prin titlul similară a dat la o schiță nepublicat al vieții sale: ". O istorie scurtă"

Contopirea de cercetare proprii Hawking, cu istoria cosmologiei moderne face o scurtă istorie o lucrare destul de auto-promovare. Alte cosmologi contemporani rar primesc mai mult de trecere mențiune. Acestea sunt cele mai bune la colaboratori Hawking; mai des, ei au idei ale căror importanță numai Hawking poate vedea, sau se dovedesc ceva grosolan că doar Hawking poate dovedi cu meticulozitate si eleganta. Chiar și atunci când au dreptate sunt corect pentru motive greșite. Și când Hawking este greșit, este doar pentru că modelul său este prea simplu, cu admiterea de eroare prezentat ca un exemplu de virtute științifice în așa fel încât umilința devine de sine sărbătoare. Exemple de astfel de strategii retorice pot fi văzute în prezentarea lui Hawking dezbaterii sale cu Iacov Bekenstein peste Black Hole entropie și discutarea lui de săgeata de timp.

Una dintre cele mai mari descoperiri Hawking este că găurile negre emit radiații sau, cum spune el, că "găurile negre nu este atât de negru." 22 Descoperirea acestei "radiație Hawking", așa cum este numit acum, răsturnat însăși definiția găuri negre, dar mai important, a arătat că aplicarea mecanicii cuantice a cosmologiei ar putea oferi o cale de a face cu singularități, punctele de densitate infinită și curbura spațiu-timp care relativității generale prezice, dar nu poate manipula matematic. Calea spre această descoperire a început la sfârșitul anului 1970, când Hawking a dat seama că zona de orizont o gaură neagră (adică granița sa, din interiorul care nimic nu poate scăpa), nu poate reduce atunci când materia cade în gaura neagră. Acest uitat izbitor analog a doua lege a termodinamicii, care spune că într-un sistem închis, entropia (măsura de tulburare a sistemului) nu poate scădea. Dar a fost un cercetator post-doctoral la Princeton, Jacob Bekenstein, care a susținut că acest lucru nu a fost doar o analogie, că zona a orizontului evenimentului este măsura entropiei găurii negre. Hawking, "motivată parțial de iritare cu Bekenstein care, m-am simțit, au abuzat de descoperirea mea," repede co-autor o lucrare sustinand ca propunerea Bekenstein a avut un "defect fatal" (104): în cazul în care o gaură neagră are entropie, aceasta trebuie de asemenea, au o temperatura, iar dacă are o temperatură trebuie să emită radiații, dar, prin definiție, o gaură neagră nu poate emite nimic. Cu toate acestea, atunci când Hawking a început să exploreze această problemă în continuare, calculele sale a arătat că găurile negre ar trebui să emită radiații într-un ritm constant. La început el a fost sigur că a făcut o greșeală și a lucrat pentru a menține activitatea sa un secret: "M-am temut, dacă Bekenstein aflat despre ea, el ar folosi ca un argument în plus pentru a sprijini ideile" (105). Când în cele din urmă Hawking se convins că rezultatele sale au fost corecte, el a fost capabil să angajeze mecanica cuantică a ține cont de mecanismul prin care această radiație ar putea fi emise. Astfel, în timp ce Bekenstein sa dovedit a fi "practic corect," a fost "în mod sigur el nu se așteaptă"

Versiunea Hawking a acestei dezbateri este mai confesional în O scurtă istorie decât în contul contemporană a scris pentru Scientific American în 1977. 23 Cu toate acestea, contul mai confesional în A Brief History reușește atât underplay ostilitatea Hawking a ideilor Bekenstein și a ridica lui Hawking realizare proprie. Reprezentare Dennis Overbye de reacția lui Hawking a Bekenstein vorbește despre "batjocură", "ultraj", "nonsens", și "Bosh", cu chiar Dennis Sciama, consilier teza lui Hawking, referindu-se la a Hawking "insinuare [s]" la locul de muncă Bekenstein lui. 24 contul devreme Hawking suprima această dezbatere în întregime, dar Bekenstein este cel puțin creditat acolo cu furnizarea de "sugestia important", mai degrabă decât să fie, așa cum este într-o scurtă istorie ", de fapt corect." 25 În toate aceste tencuieli, Bekenstein simplu dispare ca și cum într-o gaură neagră, în timp ce Hawking apare, ca Hawking radiații în sine, surprinzătoare și strălucitoare.

Cazul de săgeată de timp este unul dintre puținele cazuri în O scurtă istorie în care Hawking admite eroarea. Folosind modelul lui nu-limită, propunerea controversată dezvoltat la începutul anilor 1980 că universul este autonom și, prin urmare, nu a avut nici punct de plecare, Hawking întreabă ce se va întâmpla în cazul în care universul sa oprit extinderea și a început să se contracte. La început, el crede că entropia ar reduce și că timpul ar fi invers. Dar atunci când calculele de alte cosmologii contestat această concluzie, Hawking spune că "am dat seama… Am făcut o greșeală." "Greșeală", sa însă, este prezentată în termeni curios pasive: el "a fost indus în eroare" este parțial o analogie ar fi angajat și parțial, bazându-se pe un model al universului, care era prea simplu – induși în eroare, cu alte cuvinte, de analogii și modele proprii de luare. În plus, Hawking foloseste admiterea "greșeală" sa ca un exemplu de virtute științifică pe picior de egalitate cu celebra repudiere a lui Einstein a constantei cosmologice:

"Ce trebuie să faceți atunci când veți găsi ați făcut o greșeală ca asta? Unii oameni nu recunosc că sunt greșite și continuă să găsească noi, și de multe ori reciproc inconsistente, argumente pentru a susține cazul lor…. Alții susțin că au niciodată cu adevărat sprijinit punctul de vedere greșit, în primul rând…. Mi se pare mult mai bine si mai putin confuz, dacă admite în print pe care le-ai înșelat. Un bun exemplu în acest sens a fost Einstein, care a numit constanta cosmologică, care a introdus atunci când a a fost încercarea de a face un model static al universului, cea mai mare greșeală a vieții sale "

O scurtă istorie diferă astfel de lucrări cu privire la Hawking doar în grad. Ca orice alt celebritate moderne, persona Hawking a fost construită și comercializată, povestea lui manipulat și controlat, în scopul de a vinde, iar acest lucru a avut loc, deoarece poate avea loc numai cu cooperarea lui sau cel puțin acceptare. Ca Rein, Kotler și nota Stoller în High vizibilitate, vedeta care pare să reziste celebritate și sa profesează "un" real, "persoană doar-simplu-oameni" este adoptarea unei abordări comune de marketing. 26

Rein, Kotler și Stoller susțin că extinderea celebritate de luare și celebritate-comercializare tehnici din sectorul de divertisment în sectoare tradițional mai puțin asociate cu acestea au condus în anii 1970 la apariția cifrelor de mare vizibilitate în profesii, cum ar fi de afaceri, drept, medicinist știință -și. Central la aceste tehnici, ceea ce le consideră inovație majoră a industriei celebritate în anii 1970 și 1980, este "realitatea dramatica": "conștientă de design, manipulare, și promovarea povești în viața Celebritati" – până la punctul de a crea realități mai dramatic decât viața reală. " 27 Fiecare poveste trebuie aruncat într-o formă narativă clar, cu celebritate, în virtutea talentul său inexorabil, în cele din urmă a ieșit biruitor asupra adversității și obținerea o formă de recompensă sau recunoaștere. Narațiunea trebuie să fie adaptate pentru publicul său țintă, testat pentru a măsura succesul și a repetat pentru a se asigura că acesta devine bine stabilit. Cheia este controlul poveste – povești celebritate trebuie să fie creat și administrat cu grija.

Starea lui Hawking îi dă avantaje deosebite în controlul povestea lui și mai ales în repetarea ei. Practic unintelligable de la sfarsitul anilor 1970, el a pierdut discursul său în întregime, după o traheostomie în 1985. El vorbește acum printr-un sintetizator de voce atașat la calculator montat scaun cu rotile, un sistem care, de asemenea, îi permite să stocheze răspunsurile sale la întrebările frecvente. Astfel, în plus față de ceea ce biografii săi Michael White și John Gribbin numesc "o tradiție populară veritabilă de anecdote", despre zile universitare Hawking, orice scris de sau despre Hawking conține aceleași răspunsuri și ilustrațiile și povești, a repetat cuvânt cu cuvânt la propriu. 28 Ca un interviu BBC remarcat la el, dificultatea cu care poate formula un răspuns la o întrebare "înseamnă că puteți solicita o notificare bună întrebări orice intervievatorului si trebuie să răspundă doar atunci când ești bun și gata."

Conturul Povestea lui Hawking ca sa diseminat dincolo de comunitatea de fizica se potrivește criteriile de bază ale realității dramatice: tineri fizician genial, lovit cu boli fatale, este dată dorința de a trăi de dragostea lui pentru femeia se va căsători, desfășoară în fața bolii lui, și apare ca unul dintre cosmologi lider generație său, explicând misterele fundamentale ale universului. 30 Povestea lui Hawking depins de la început în această combinație de știință sale și handicapul său pentru interesul uman larg care a rezonat cu diferite sectoare ale publicului de masă atunci când profilurile de el au început să apară. Între sfârșitul anilor 1970 și 1988, povești despre Hawking in print si la TV au apărut odată cu creșterea frecvenței și în profunzime în creștere, dar chiar și primele profilurile discutat boala Hawking și ia arătat în scaunul cu rotile. 31 O scurtă istorie doar exploatat și extins acest interes, mai degrabă decât crearea de ea.

Povestea lui Hawking fiind, de fapt, de testare comercializate prin aceste profile, nu este de mirare că Bantam, cu puțină experiență în publicarea de cărți de popularizare a științei, a fost dispus să plătească un autor cu nici o experiență în scrierea ei un avans de șase cifre. În plus, cu bază "realitatea dramatica" deja în vigoare, Bantam avut numai pentru a spori și rafina povești Hawking, care a făcut în două moduri. În primul rând, deși cifrele de invaliditate Hawking numai minim și incidental în carte, Bantam un element de marketing important făcut. Coperta cărții conține o fotografie mare de Hawking în scaunul cu rotile – David Blum menționat în timp, o caracteristică aproape fără precedent pentru orice lucrare non-ficțiune decât biografie sau autobiografie, și practic unic pentru o lucrare de știință populară – în timp ce jacheta praf declară că "[f] rom punctul de vedere al scaunul cu rotile unde a petrecut ultimii douăzeci de ani prins de boala lui Lou Gehrig, profesorul Hawking însuși a transformat punctul nostru de vedere a universului." 32 În al doilea rând, pe partea fizica, Bantam ridicat statutul lui Hawking. În timp ce în profilurile anterioare că este identificată prin unele variații în expresia, "unul dintre fizicienii teoretice lider mondial", a jacheta praf de Scurtă istorie îl proclamă "una dintre marile minți ale secolului al XX-lea." În timp ce scriitorii anterioare discuta de multe ori munca lui Hawking în contextul istoric de probleme, de asemenea, investigate de Newton, Galileo și Einstein, și rețineți că el este "probabil" sau "uneori", privită ca egalul de Einstein, blurb biografic jacheta praf pe frunze Hawking nici o îndoială cu privire la statura sa: "El a fost născut la ani de la moartea lui Galileo, are scaunul lui Newton ca Lucasian profesor de matematică la Universitatea Cambridge și este în general considerată ca fiind cel mai strălucit fizician teoretic de la Einstein."

Acest inaltarea statutului Hawking este mai mult decât de marketing hype, pentru că este țesută în textul A Brief History sine. Mai multe comentatori au remarcat că biografiile capsule de Newton, Galileo și Einstein cu care cartea încheie par să sugereze că Hawking se consideră "următoarea linie în orice viitor O scurtă istorie a timpului". 33 Nu trebuie să așteptați până la viitor, pentru o scurtă istorie este ea însăși biografia care precede celelalte, și una care chiar sugereaza Hawking a eclipsat predecesorii săi iluștri în diferite moduri. Hawking spune cititorilor săi, în paranteză, că el deține profesorat Lucasian la Cambridge (68). El menționează, de asemenea, "coincidența" a fi născut la aniversarea morții lui Galileo și declară lui "puternic sentiment de identitate" cu Galileo în momentul când este explică sa propunere nu-limită și implicațiile sale teologice (116). El a prezentat inițial această propunere în cadrul unei conferințe la cosmologie, sponsorizat de Vatican în 1981, și, astfel, el glume că el a fost bucuros că Papa, care a adresat mai târziu la conferinta, nu era la curent cu conținutul discursului său. Reamintind problemele Galileo despre Biserica Catolică, Hawking reușește atât să se identifice cu Galileo, "coincidență" Fără a aduce atingere, și să-o up-l: în timp ce Galileo a fost nevoit să renunțe opiniile sale, Hawking primește premii de la Vatican și prezintă propunerile sale în cadrul nasul papei.

Hawking, de asemenea, subtil se descrie atât succesor și implicit mai bine de Einstein. În timp ce Hawking, ca Einstein, caută o teorie completă unificată a universului, Einstein, spre deosebire de Hawking, "a refuzat să creadă în realitatea mecanicii cuantice", care este exact ceea ce va face dezvoltarea unei astfel de teorii posibil (155). Întrucât Einstein a susținut, în celebra expresie a aversiune pentru incertitudinile mecanicii cuantice, că "Dumnezeu nu joacă zaruri cu universul," Hawking susține că radiațiile gaură neagră dovedește Einstein "de două ori greșit" – "Dumnezeu joaca zaruri, dar nu numai De asemenea, uneori, le aruncă în cazul în care acestea nu pot fi văzute. "35 Dacă modelul nu-limită Hawking a universului este corectă, atunci răspunsul la o altă întrebări lui Einstein, "Cât de ales a trebuit Dumnezeu în construirea univers?" este că Dumnezeu a avut "nici o libertate, la toate de a alege condițiile inițiale" și libertatea de a alege foarte limitat legile care universul se supuneau (174).

Excursii frecvente Hawking în religie și metafizică sunt o altă componentă de celebritate sale. Cele două pasaje mai cunoscute din Scurtă istorie implica implicațiile cosmologiei Hawking pentru religie. Celebru teză final cărții declară că o teorie completă a universului ar fi "triumful final al rațiunii umane – pentru că atunci ne-ar cunoaște mintea lui Dumnezeu" (175). Deși acest lucru pare să accepte existența lui Dumnezeu, chiar așa cum celebrează rațiunea umană, este subminată de fel de celebru și chiar mai controversat cerere Hawking că, dacă propunerea sa nu-limită este corectă, atunci universul este de sine stătătoare, fără început sau end, și "Ce loc atunci, pentru un creator?" (140-41). Ca răspuns la această întrebare retorică este, desigur, nici un loc, majoritatea cititorilor au avut nici o problema cu discernământ implicațiile sale: de la munca lui Hawking isi propune sa ofere o teorie completă a universului, triumful vom sărbători, iar mintea, vom ajunge să cunoască , va fi lui. Hawking înțelege pe Dumnezeu mai bine decât Einstein, deoarece Hawking este celebritate final: Dumnezeu însuși.

O astfel de mutare este extinderea logică a benzii de știință iluminist care a căutat să înlocuiască autoritatea religiei cu autoritatea științei. Prin alinierea se astfel în mod deschis cu Galileo împotriva dogma catolică și teoreticieni cuantice împotriva teismului lui Einstein, Hawking poziționează munca într-o meta-narațiune despre cosmologia care îl protejează de dușmani, atât fără și în. Dacă acest lucru îl expune la acuzația de orgoliul in presa populară și criticile de filosofi și teologi, e totuși bine pentru vanzari – care Hawking a spus ar fi fost redus la jumătate avut el taie sentință definitivă cărții, așa cum el la un moment dat contemplat. 36 În schimb, Hawking a minimizat potențialul de deteriorare Fallout prin negarea a abate pe partea religie a științei / religie decalajului și de calificare implicatiile teologice ale cosmologiei lui. 37 Cu toate acestea, el face acest lucru chiar ca el continuă să promoveze propunerea nu-limită, afirmând recent că în a oferi predicții testabile propunerea chei cosmologie din mâinile teologilor și "face cosmologia într-o știință.

Hawking similar se distanțează de povești dramatice folosite pentru a promova Scurtă istorie. Ideea că el este un erou sau un al doilea Einstein are pe unele ocazii răspicat respins ca "gunoi" și "hype simple media", în timp ce pe altele le-a fost mai ambiguu, pudibonde comentând că oamenii nu ar trebui să creadă tot ceea ce citesc. 39 El a fost de asemenea exprimat în mod constant disconfortul cu atenție acordată viața sa personală și boala lui, la un moment dat chiar declarând că "nici eu, nici familia mea ar avea un respect de sine stânga" dacă a permis un film să fie făcute din viața lui sau cooperat în producția de o biografie. 40 Dar, ca Rein, Kotler, și nota Stoller, expunerea o celebritate poate fi menținută și extinsă doar prin comunicarea povești ale realității dramatice a noi sectoare, promovarea acestora prin diferite canale, sau adăugarea detalii la ei, toate din care au fost cu siguranță caz cu Hawking. 41 El a fapt cooperat cu aproape orice lucru publicat despre viața și știință, iar el a participat de bunăvoie în filmul lui Morris. Fiecare profil de carte, articol, și de televiziune conține aceleași elemente, aceleași povești, chiar aceleași cuvinte. Scurt sine Istoria a fost reambalate, uneori cu material biografic, într-o varietate de forme, cele mai multe dintre ele mult mai exotic, elaborate și costisitoare decât originalul, din Companion 1992 Reader la filmul lui Morris, la versiunea interactiv CD-ROM , la ilustrată Scurt istoric in 1997. Un recent serie BBC / PBS, Stephen Hawking Universul, cu cartea sa de însoțire și CD-ROM-ul, încearcă să traducă în limba de zi cu zi de Scurtă istorie în limba de zi cu zi. 1993 colecția eseu Hawking, Black Holes și Universuri copii, conține mai multe piese autobiografice, în timp ce prelegerile sale Cambridge -, de asemenea, disponibile în audio, print, sau CD-ROM – reciclează o mare parte din materiale de la A Universurile copii scurtă istorie și Black Holes și . Hawking Idei de subiecte astfel au fost consolidate, nu numai pentru publicul său țintă, dar, de asemenea, distribuite de noi sectoare de audiență într-o gamă de formate cuprinzând aproape toate mass-media contemporane.

Un exemplu definitivă a participării active Hawking în comercializarea de celebritate lui este apariția a inițiat pe Star Trek: The Next Generation. 42 Hawking se joacă în scena de deschidere, în care lt cmdr Data, un android, a invocat un joc de poker holografic oferind el însuși, Newton, Einstein, și Hawking. Newton este portretizat ca nesuferit arogant, Einstein ca genial failibil (nu poate urmări pariul), Hawking ca ușor distant, dar foarte mult în control. În procesul de mână și bătaie de joc de însoțire, Hawking snubs Newton prin schimbul de o gluma interior cu Einstein și date despre relativitate și plângându sarcastic despre auto-absorbție a lui Newton – "nu povestea de mere din nou," geme Hawking. În cele din urmă, forțele Hawking Newton să renunțe. Einstein este învins cu egal panaș când, sigur că Hawking este cacealma, el numește pariul, estimarea că Hawking va pierde. "Greșit din nou, Albert", spune vocea sintetizator Hawking, ca electronic cardului său deținător stabilește patru de un fel.

De ce Hawking se distanțeze de povești care le-a lucrat atât de greu pentru a crea și de a promova? Cele mai multe celebrități să păstreze procesele de construire a imaginii lor ascunse pe cât posibil, Rein, Kotler și Stoller susțin, deoarece expunerea acestor procese pot submina sentimentul publicului de autenticitate celebritate de. 43 Dar, în cazul lui Hawking situația este deosebit de încărcată, pentru cele două povești sunt potențial în conflict unele cu altele și cu cerințele umane ale celebritate. Ca un om de stiinta, Hawking lucrează într-un domeniu sărbătorit pentru obiectivitatea sa. Adevărul ideilor sale și statutul său de cosmolog ar fi astfel judecat fără referire la handicap lui. Deci Hawking trebuie să nege pertinența biografiei sale, chiar în timp ce hraneste fascinația publicului cu ea, pentru că este, la urma urmei, biografia că-l face unic, mai degrabă decât doar unul dintre multe cosmologi fine. Dar această unicitate pune probleme proprii. Dacă Hawking este cel mai mare fizician al secolului nostru, atunci el este profund, spre deosebire de restul dintre noi. Pentru a facilita identificarea noastră cu el, și supervizare a lui ne oferă informații despre viața sa. Dar, în acest domeniu, de asemenea, Hawking este profund, spre deosebire de restul dintre noi. Și pentru că boala lui l-au forțat să trăiască o viață aproape în totalitate cerebral, el riscă să devină altceva decât pe deplin uman. Pentru a afișa viața personală și corpul fizic este de a afișa în măsura în care Hawking a devenit un cyborg, parte organism, parte masina, dependent de existența lui pe diferite proteze – scaune cu rotile, computere special echipate, sintetizator de voce. Contracararea imaginea Hawking ca pur cerebral, un fel de om-calculator, necesită eliberarea de detalii biografice suplimentare. Cu toate acestea, detaliile care poate face el cel mai uman – defalcarea său de cinci ani de căsătorie douăzeci peste aventura lui cu (și căsătoria ulterioară) Elaine Mason, unul dintre asistentele sale și soția omului care a proiectat vocea synthesizer– au trebuit să fie reduse la minimum și suprimate din cauza amenințării astfel de scandal pune la persona său eroic.

Disconfortul Hawking cu afișarea handicap și proteze însoțitoare pot fi, de asemenea, situat într-un context cultural mai larg. In studiile lor de reprezentare a corpului cu handicap și corpul cyborg, Rosemarie Thomson și Jennifer Gonzalez ambele susțin că aceste reprezentări reflectă anxietățile sociale, temerile și dorințele, de ceea ce Thomson Dubs dominant "normate" poziția subiect. 44 Invocarea și extinderea munca Donna Haraway pe cyborg, Thomson asociază cu handicap cu cyborg, pentru "[a] oate persoanele cu dizabilități fizice… Întruchipează" fuziunea nelegitimă "din categoriile culturale" normal ", care se califică oameni pentru statut uman, și "anormal", care le descalifică. " 45 În caz Hawking, cu toate acestea, avem posibilitatea de a observa cu handicap persoană / cyborg o reprezintă / sine. Ceea ce am găsit este că Hawking, în timp ce reziste asociațiile tradiționale de reprezentări normate de handicap și cyborg, de asemenea, participă la ele, afișarea, astfel, în sine, o reprezentare foarte aceleași neliniștile.

Martin Norden și Thomson au demonstrat în studiile lor de handicap în film și literatură, personajul cu handicap este aproape invariabil izolată, văzută din perspectiva aptă de muncă, și, dacă villian sau un sfânt, o cifră static negat complet subiectivitate. 46 Robert Bogden, în timp ce observând în istoria sa de spectacol ciudat că unele aspecte ale acestor spectacole prezentate handicap într-o lumină pozitivă, susține că afișarea persoanelor cu handicap ca o curiozitate, totuși, consolidată în mod fundamental ideea că persoanele cu dizabilități au fost cele mai anormale și incapabil de a funcționează ca și alții. 47 Cyborgii în ficțiune și film au avut tendința de a fi reprezentat în termeni similari. 48 Atunci când nu sunt prezentate ca personaje negative simple care amenință existența umană, cyborgi sunt descrise, cum ar fi persoanele cu handicap, ca lipsit sau au pierdut o parte componentă de bază a umanității.

Hawking încearcă să evite implicarea în reprezentările normate de handicap, subliniind normalitate lui pe de o parte, realizările sale pe de altă parte, dar acest lucru pur și simplu l-enmeshes în ele mai profund. Arată ciudat al XIX-lea a transformat nebuni lor în celebrități, prin promovarea agresiva care se bazau foarte mult pe fotografii portret și biografii fabricate. In ceea ce Bogdan numește "modul aggrandized scăzut" de prezentare ciudat, accentul a fost pus pe respectabilitatea și normalitatea ciudat și a familiei sale, capacitatea de ciudat pentru a compensa handicap sale, iar superioritatea morală a ciudat. În "modul ridicat aggrandized," statutul ciudat a fost în centrul. 49 În timp ce realitatea dramatică a povești Hawking nu este tăbărât prin fel de afișare a organizat și titluri false ale show ciudat, caracteristicile modului de scăzută aggrandized corespund îndeaproape cu strategiile utilizate în vânzarea partea personală a povestea lui Hawking (viața de familie sa , cum a compensează handicapul său, curajul său în fața bolii sale), cele ale modului aggrandized mare cu vânzarea partea profesional (legăturile sale către Newton, Galileo și Einstein și mulți onoruri și premii sale, în special non- cele -scientific)

Relația Hawking a mișcării curent handicap este ambiguă. El a fost sincer, în special împotriva orașului și la Universitatea din Cambridge, cu privire la necesitatea de a se potrivi celor cu dizabilități, condamnarea izolarea persoanelor cu handicap și rezistente orice efort pentru a se identifica în acești termeni. Pentru eforturile sale, el a fost numit Omul Anului de către Asociația Regală pentru persoanele cu handicap și Reabilitare în 1979. 50 În același timp, Hawking este reticent să se gândească sau să vorbească despre starea lui și consecvent subliniază cât de "normal" viața lui este, ca scaunul cu rotile si sintetizator de voce sunt doar "ajutoare" care-l ajuta la "depășirea deficiențe fizice." 51 Astfel de atitudini îl identifică totuși cu mesajul pe care persoanele cu handicap și avocații lor au denunțat din ce în ce parte a concentra paternaliste a industriei de caritate pe handicap ca insuficienta, o nenorocire care trebuie depășite în cazul în care persoana cu handicap este de a aborda umanitate deplină. 52 Hawking ar fi în mod evident inconfortabil cu proclamarea Thomson că o celebrare a corpului postmodern implică recunoașterea faptului că "un scaun cu rotile este o parte a sinelui." 53

Cu toate acestea, scaun cu rotile Hawking și sintetizator de voce sunt parte integrantă a existenței și identității sale. Ca Sandy Piatra a remarcat, "Hawking nu se oprește fie Hawking de la marginea corpului său vizibil." 54 Fără proteze lui, nu ar exista nici Stephen Hawking. Cu toate acestea, Hawking este cel mai bun ambivalentă despre identitatea lui cyborg. Uneori el delectează în a fi o minune high-tech – ca aparitiile sale TV cu androizi și rolul său ca pitchman pentru cea mai recentă tehnologie de US Robotics atestă. Și el încântă în mod clar în ideea că a depășit limitele sale fizice, trăind o viață cu adevărat și în minte. Cu toate acestea, Hawking este în cele din urmă ca incomod imbratiseaza cyborgism lui ca el imbratiseaza handicap. Insistența lui că el se vede ca rezoneaza deplin umane în ceea ce privește ambele categorii.

Această insistență ia două forme. În primul rând, Hawking adoptă o atitudine carteziană, admite că viața lui este aproape exclusiv un mental, dar afirmă că acest lucru este ceea ce face el om. Ca White și Gribbin a pus, mintea lui Hawking este "esența ființei sale" și dependența lui pe tehnologie este "irelevant" la umanitatea sa. 55 A doua Hawking susține că viața sa este fizic. Umanitatea sa se exprimă prin intermediul tehnologiilor sale, ca atunci când el conduce scaunul cu rotile pe degetele de la picioare ale celor care purta sau îl enerveze. Și, deși nu este recunoscut în mod explicit, el este puternic sexual: el a căsătorit, tatăl trei copii, a avut o aventură și sa căsătorit din nou. Una dintre puținele referiri directe la viața lui într-o scurtă istorie juxtapune deschis handicap și virilitatea lui: "[S] hortly dupa nasterea fiicei mele, Lucy, am început să mă gândesc la găurile negre ca am fost obtinerea în patul meu. handicap face ca acest proces destul de lent, asa ca am avut o multime de timp "(99). Cerere Hawking că el a vândut mai multe cărți pe fizica decat Madonna are pe sex combina aceste strategii prin identificarea simultan el cu afișarea publică a sexualității și apoi trumping l. Fizica este mai bună decât sexul.

Fie insistând asupra fizicalitate lui de corpul lui sau transcendența lui de ea, Hawking exprimă anxietate despre identificări de gen. Persoanele cu handicap, după cum Thomson a aratat, au fost în mod tradițional feminizate și de-erotică – omul cu handicap nu este un om adevărat. 56 În măsura în care handicapul Hawking este angajat în povești sale și comercializarea lor, asociațiile sale feminizing sunt combătute prin dovada masculinitatea sa. Fizica teoretică este un domeniu dominat de barbati. Dar dacă Anne Balsamo are dreptate, respingerea lui Hawking a corpului este, de asemenea o afirmare a masculinizarea. Balsamo susține că culturile de spațiul virtual și realitate virtuală, cu dispreț lor pentru organism ca o bucată de limitare a "carne", au fost construite în mare parte de-a lungul liniilor de masculinist. Această dorință de a transcende corpul reprezintă o încercare de a neutraliza semnificațiile sale sociale, în special pentru sex, rasă, etnie, și capacitatea, într-o epocă în care femeile, homosexualii și lesbienele, minoritățile etnice și rasiale, și persoanele cu handicap sunt afirmă prezența lor socială. 57 întrucât femeile au fost în măsură să conteste viziunea normate de cyborg, mai ales în ficțiune cibernetic, de prefigurand un continuum între mașină și om, Hawking pare angajat la poziția mai tradițional de opozitie in care cyborgi sunt fie respinse ca inuman sau reinscribed cu foarte mărcile de masculinizarea ei transcend aparent. Eforturile Hawking a controla identificarea lui cu cyborg sunt astfel perturbate de aceste feministe de la Donna Haraway care au solicitat îmbrățișarea cyborg ca o figură chintesenta postmodern, postumană că oferă un model potențial eliberatoare, mai ales pentru femei.

Diagnostic prezumtiv și diagnostic diferențial

Având în vedere cercetarea derulată până în acest punct, având drept argumente informațiile evidențiate mai sus, se poate afirma faptul că pentru Stephen Hawking, nu este cazul stabilirii unui diagnostic prezumtiv, așadar nici al unui diagnostic diferențial.

Diagnostic multiaxial

Pentru a surprinde evidențierea unui profil psihologic într-o manieră cât mai exhaustivă, se poate recurge la trecerea în revistă a informației cu semnificație psihologică prin descrierea unui posibil diagnostic multiaxial. În acest caz, manualul DSM IV permite stabilirea unui diagnostic nosologic (încadrarea pacientului într-una sau mai multe categorii diagnostice), având în vedere 8 simultan posibilele tulburări clinice, tulburări de personalitate și/sau retardare mentală, condițiile medicale generale, precum și stresorii psiho-sociali. Sistemul multiaxial permite o evaluare pe mai multe axe, fiecare axă referindu-se la un domeniu diferit de informații. Teoretic, acestea ajută clinicianul în elaborarea planului de tratament, însă, raportat la obiectivul cercetării de față, ajutorul constă în evidențierea posibilelor vulnerabilități de ordin psihologic.

Axa I are în vedere prezența tulburărilor anxioase, somatoforme și/sau afective. Date culese până la acest moment, nu susțin existența unei tulburări, însă având în vedere condiția medicală severă menționată mai jos, s-ar putea trage concluzia unei posibile existențe a unei forme ușoare, subclinice, de tulburare anxioasă datorată unei condiții medicale generale. Într-o formă clinică, aceasta se caracterizează prin simptome de anxietate care sunt consecința directă a prezenței unei condiții medicale generale, dintre condițiile medicale asociate anxietății fiind enumerate: tulburările endocrine (hiper și hipotiroidism, hipoglicemie, hiperadrenocorticism etc.); tulburări cardiovasculare (embolie pulmonară, aritmie, etc.); tulburări respiratorii (pneumonie, hiperventilație etc.); tulburări metabolice (deficit de vitamină B12, porfirie etc.); tulburări neurologice (neoplasm, tulburări vestibulare, encefalită etc.). Din lipsa de informații care să verifice veridicitatea existenței unuia dintre simptomele mai sus menționate, nu se poate trage nicio concluzie sigură cu privire la posibilitatea existenței, chiar și a unei forme subclinice de tulburare.

Axa II surprinde tulburările psihice de personalitate, retardul mental, trăsăturile de personalitate dezadaptative, mecanismele de coping dezadaptative și frecvent utilizate, însă nu este cazul în situația prezentă.

Axa III are în vedere condițiile medicale generale, în cazul de față fiind prezentă o boală a sistemului muscular și osos. La vârsta de 21 de ani, Hawking observă pentru prima dată o slăbiciune a mușchilor. În urma unui examen medical, se constată o boală progresivă de neuron motor, afecțiune cunoscută sub numele de Scleroză laterală amiotrofică. Paralizia progresează și, cu timpul, devine complet imobilizat, își pierde vocea și este constrâns să comunice cu ajutorul unui computer sofisticat (conceput special pentru el de un prieten), care poate fi controlat cu mișcări ale capului și globilor oculari, la o viteză de cincisprezece cuvinte pe minut.

Axa IV surprinde problemele psihosociale și de mediu, în acest caz informațiile susținând prezența problemelor familiale, ambele căsnicii sfârșindu-se prin divorț. În cazul Axei V, în ciuda cumulului de informații, nu se poate trage o concluzie, fiind nevoie de o evaluare obiectivă, actuală, pentru certitudinea stabilirii corecte a unui scor GAF, vizând Evaluarea Globală a Funcționării.

Identificarea vulnerabilităților psihologice

În cadrul identificării vulnerabilităților de ordin psihologic, din analiza calitativă efectuată, există posibilitatea prezenței la un moment dat a sentimentelor de teamă de singurătate, în contextul celei de-a doua căsnicii (Jane Wilde), în special. Din declarațiile copiilor lui Stephen Hawking, Lucy Hawking, Robert Hawking, respectiv, Timothy Hawking, în timpul celei de-a doua căsnicii, au trecut mulți ani în care cei doi soți nu se înțelegeau, fiind prezentă, din partea soției, a violenței verbale, chiar și fizice. Sunt luate în considerare și circumstanțele în care cei doi soți s-au căsătorit, și anume, faptul că Jane Wilde a început o relație cu Hawking, în timp ce era căsătorită cu fostul soț.

Elaborarea profilului psihologic perceput

Stephen Hawking poartă de foarte mulți ani o bătălie cu o boală îngrozitoare, scleroza laterală amiotrofică (ALS sau boala Lou Gehrig), care se caracterizează printr-o reducere progresivă a anumitor celule nervoase ale creierului și măduvei spinării numite neuroni motorii, cu rol în comanda mușchilor care fac posibilă mișcarea. Primele simptome ale bolii au aparut la vârsta de 21 de ani, când, în urma unui control medical i se mai dau maximum 3 ani de trăit. Ignoră complet avertismentele medicilor, se căsătorește, are 3 copii și în ciuda faptului că paralizia progresează și că își pierde și vocea, continuă să studieze. Când ajunge imobilizat într-un scaun cu rotile, acesta este dotat cu un sintetizator vocal atașat unui computer sofisticat prin intermediul căruia Hawking poate comunica cu cei din jurul său. Invaliditatea nu a constituit niciodată o piedică prea mare în calea abilităților și voinței sale ieșite din comun. A spus despre boala sa Am fost foarte fericit ca dizabilitatea mea nu a fost un handicap serios; în realitate mi-a oferit probabil mai mult timp decat celor mai multi oameni pentru a aprofunda competitia cunoasterii.

Perseverența se arată a fi o trăsătură care se evidențiază în cazul fizicianului, acest aspect reliefându-se încă din perioada anilor de studenție. Stephen Hawking urmează cursurile Școlii St. Alban, acolo unde se dovedește un elev bun, dar nu unul excepțional. Aceasta este perioada în care Stephen îl descoperă pe ilustrul matematician de originea armeană, Dikran Tahta, iar pasiunea sa pentru matematică avea să îl călăuzească de atunci pentru tot restul vieții. La sfaturile tatălui său, tânărul student se orientează către cursurile Colegiului Universitar Oxford, aceeași școală pe care o urmase și Frank Hawkins. Cum însă colegiul nu avea o catedră de matematică, Stephen este nevoit să urmeze o altă specializare, științe naturale, ocazie cu care aprofundează fizică. Și totuși, cel considerat astăzi un geniu al științelor exacte, Stephen Hawking, se dovedește, mai degrabă, un elev mediocru, ceea ce impune o reexaminare orală de final, pentru ca el să poate absoli cursurile universitare. Abia atunci au înțeles profesorii lui Hawking că în fața lor, în fața comisiei de examinare, se află un student a cărui inteligență și perspectivă asupra termodinamicii, relativității și a mecanicii cuantice era una cu mult superioară față de restul studenților. Nu ținea multe cărți și niciodată nu lua notițe. Evident, mintea sa era diferită de cea a contemporanilor săi. La examenul oral am înțeles, alături de ceilalți profesori, că stăteam de vorbă cu o persoană mult mai inteligentă decât mulți dintre noi, declara ulterior, pentru The New York Times, profesorul de fizică al lui Stephen, Robert Berman. Stephen descoperă că este atras puternic de astronomie, dar cum Colegiul Universitar Oxford se dovedește insuficient pentru setea să de cunoaștere, viitorul om de știință aplică și este admis la Trinity Hall, Cambridge, acolo unde studiază intens astronomia teoretică și cosmologia.

În ciuda vulnerabilităților psihologice evidențiate, potențate de stresorii de ordin social și medical, Stephen Hawking apare ca fiind caracterizat de o puternică peronalitate, de neclintit. Folosind mecanisme de coping funcțional adaptativ, acesta a reușit de timpuriu, să-și continue urcușul profesional, având o atitudine puternic optimistă, plină de siguranță și puternică stăpânire de sine.

Bibliografie

Abusabha, R., Woelfel, M. (2003). Qualitative vs quantitative methods: two opposites that make a perfect match. Journal of the American Dietetic Association (5)103, p. 566- 569

Camic, P. M., Rhodes, J. E., Yardley, L. (2003). Qualitative research in psychology. Expanding perspectives in methodology and design, Washington: American Psychological Association, p. 113-131

Hammersley, M. (2013), What Is Qualitative Research?, New York: Bloomsberry Publishing

Hawking, S. W. (2012), Scurtă istorie a timpului: de la Big Bang la găurile negre, București, Humanitas

Hawking, J. (2013), Dragostea are 11 dimensiuni: Viața mea cu Stephen Hawking, București, Humanitas

CARTE

Inteligență, spirit inventiv

Se baza numai pe memorie încă din anii dinaintea studenției

Personalitate independentă, vionță, încredere în sine

În memoriile scrise de prima soție a celebrului fizician – Dragostea are 11 dimensiuni. Viața mea cu Stephen Hawking, Jane Hawking își descrie fostul soț ca fiind un personaj original, cu simțul umorului și o personalitate independentă, în contrast cu comportamentul nesigur și timid afișat în momentul în care a cerut-o în căsătorie.

În ciuda dorinței tatălui său de a urma o carieră în medicină, acesta nu a manifestat niciun interes în această privință, urmându-și dorința de a studia matematica la Oxford. Nu a fost încurajat în acestă direcție, familia fiind convinsă, greșind, după cum s-a dovedit ulterior, că în viitor nu se vor găsi locuri de muncă pentru matematicieni. Fiind conștient de faptul că și-a dezamăgit tatăl, tânărul Stephen Hawking a ajuns la o situație de compromis, studiind fizica, ceea ce îi demonstrează personalitatea independentă și perseverența.

Spiritul independent s-a manifestat și în atitudinea sa față de boala de care suferea, gravitatea acesteia neputând fi contestată. După cum mărturisește Jane Hawking (2013), chiar și la recomandările medicilor de a face regulat fizioterapie pentru a-și menține articulațiile întinse și mușchii funcționali, Stephen, în ciuda faptului că știa că au început să i se îndoaie degetele și nu mai putea să scrie, a refuzat tratamentul. Acesta a refuzat ideea de a aștepta să fie tratat, afirmând că nu-și mai poate pierde nici o clipă din timpul său prețios. De asemenea, această trăsătură reiese și din promisiunea făcută tatălui primei soții, cum că nu-i va cere nimic ce ar putea depăși puterile ei și nu va îngădui să ajungă o povară pentru aceasta. Astfel, se observă conștientizarea gravității bolii sale, concomitent cu ambiția de a nu împovăra o altă persoană cu problema sa de ordin medical.

Perseverență, optimism, ambiție (pe plan profesional)

Încă din anii tinereții, Stephen a avut o atitudine de compensare față de boala cu care a fost diagnosticat. Jane Hawking mărturisește în memoriile sale faptul că, cu cât mersul îi devenea mai șovăielnic, cu atât opiniile sale deveneau mai riguroase și îndrăznețe, și cu fiecare ocazie, după ce-și recâștiga încrederea în sine, era încântat să-și etaleze cunoștințele dobândite la Oxford în orice conversație, șocând înadins cu afirmații de tip provocator. La un moment dat, la o săptămână după ce a ieșit din spital, după o criză destul de severă, avea un comportamnet, ca și cum îi mergea totul de minune. În general, nu vorbea nimic despre perioadele de spitalizare, își arăta foarte puțin din emoții și refuza de fiecare dată să vorbească despre boală (Hawking, 2013).

Stephen s-a ambiționat pentru a reuși pe plan profesional, ulterior, având un extraordinar entuziasm față de succesul remarcabil al cercetărilor pe care le-a derulat în domeniul fizicii. Ambiția și perseverența l-au caracterizat pe tot parcursul dezvoltării profesionale. În ciuda invalidității sale, din ce în ce mai problematică, acesta nu accepta să nu participe la vreo conferință sau orice alt eveniment oriunde pe glob, care ar fi putut să-i mărească succesul.

Avea o plăcere foarte mare să comunice în relația cu prima soție, vorbind cel mai adesea despre planurile lor de viitor, ca și cuplu, boala devenind cu timpul un element minor, de neglijat, care îi făcea doar uneori problemele. În ciuda infirmității care se anunța, acesta își făcea planuri ca oricare alt proaspăt tânăr logodit, de tipul planurilor de angajare, de a găsi o casă, de a face o călătorie în Statele Unite, de a pregăti nunta. Pentru Stephen perspectiva căsătoriei însemna că trebuia să se apuce serios de lucru și să-și dovedească meritele în fizică (Hawking, 2013, p. 57).

În ciuda debutului invalidității sale, Stephen a reușit să-și accentueze atitudinea perseverentă, mai ales în urma evenimentelor din viața personală, precum căsătoria cu Jane, sau nașterea primului copil. Aceste evenimente au devenit principalii factori cu rol motivator în perseverența privind eforturile depuse în plan profesional.

Personalitate solitară

Din relatările primei soții, Stephen petrecea foarte mult timp singur, cufundat în gânduri. În weekenduri, stătea tăcut, ciondănindu-se cu ecuațiile care guvernează începutul universului, antrenându-și creierul să memoreze teoreme lungi și complicate fără ajutorul stiloului și hârtiei (Hawking, 2013, p. 101). În ciuda relațiilor sale sociale, tânărul Stephen nu afișa un comportament foarte extravertit, fiind amintite foarte multe situații în care acesta trecea fără a acorda vreo atenție cunoscuților pe care îi întâlnea în cale. Preferința pentru solitudine a fost manifestată prin refuzul acestuia de a depune vreun efort de a vorbi politicos cu vecinii, cunoștințele sau rudele, discuțiile fiind considerate banalități.

Familist

În ciuda personalității sale solitare și a pasiunii pentru munca profesională, prima sa soție mărturisește că Stephen Hawking a fost întotdeauna un familist, bucurându-se de nașterea fiecăruia dintre cei trei copii, citez: expresiile feței îi redau mai bine emoțiile lui Stephen decât vorbele, iar în aceste ocazii zâmbetul care-i lumina fața era semnul bucuriei de nedescris pe care i-o aduceau copiii (Hawking, 2013, p. 156).

Mașina tatălui său era un mijloc de a-și revărsa furia asupra evenimentelor neplăcute din viața sa (boala)