Steinhardt Despre Maramures

„Maramureșul, neîndoios, nu e numai o expresie geograficã, numele purtat de una din cele mai pitorești, mai atrãgãtoare și mai frumoase regiuni ale țãrii. Nu e numai ținutul cu absolut originale și supraabundent dãruite cu grație construcții din aceastã parte a Europei. E un spațiu „special”, un spațiu unde pulseazã sau mocnește ceva neizbitor, însã de îndatã perceptibil inimii și cugetului și sensibilitãții, cum ar fi – mã refer la ce știu – cartierul Notting Hill din Londra (slãvit de C. K. Chesterton), ori insula Saint Louise a Parisului, iubitã de Paul Fort, ori Bãrãganul lui Odobescu, ori Suceava lui Ștefan cel Mare, ori Cetãțuia Sighișoarei. Maramureșul e un simbol, e o chintesențã, un semn, un recapitulator sub care se ascunde – poate mai intens și mai insidios decât sub altele – sufletul românesc în forma lui cea mai loialã – ademenitoare și mai elevatã. Elevatã nu în sens pilduitor, solemn, livresc, oficios. Dimpotrivã: elevatã, adicã simplã, curatã, liberã de orice adaosuri, scorii, afecțiuni și gãteli de iarmaroc, ori de protocol. Nici urmã de onctuoasã cucernicie dulceagã, de ipocrite salamalecuri, de forțate zâmbete negustorești, decorative. Acolo nu-i nimic «de gata», totul e limpede și proaspãt, netrecut prin salicit, ori clor limpede și proaspãt ca apa care țâșnește din munții strãjuitori ai drumurilor croite de-a lungul Marei, Cavnicului și Izei. Pãstorii, muntenii și țãranii aceia, în chiar ființa lor și felul lor de a fi, sunt – prin semeția și splendoarea portului, prin vorbirea lor nealteratã de vreo influențã din afarã, prin calmul atitudinii și mersului, printr-o egalitate de umoare solid rezistentã la orice împunsãturi și ațâțãri ale «nervilor», vicleniei, neastâmpãrului, pizmei și oboselii, prin absența din cãutarea ochilor, a spaimei, ploconirii sau dorului de zãdãrnicii, printr-o smerenie care, deși foarte sincerã, se împacã de minune cu demnitatea – cu adevãrat prinț și senior, dovadã vie și hotãrâtoare a vechimii și cumsecãdeniei unui popor nãscut și trãit în locuri de blândețe a climei, de mãrinimie a solului, de cumpãtare a mediului psihic”.

N. Steinhardt sau Fericirea de a fi creștin, Helvetica, Baia Mare.

Capitolul 1

Prezentarea județului Maramureș

În primul capitol este prezentat județul Maramureș, fiind analizate următoarele caracteristici precum: așezare, accesibilitate, cadrul natural, resursele turistice și cadrul socio-economic.

Așezare

Maramureș este un județ din regiunea Transilvaniei, cu reședința la Baia Mare. Județul Maramureș este alcătuit din patru zone etno-folclorice specifice și anume: Țara Chioarului, Țara Lăpușului, Tara Maramureșului și Țara Codrului la care se adaugă Zona Metropolitană Baia Mare.

Acest județ este situat în partea nordică a țarii, delimitat de județele Satu-Mare, Sălaj, Bistrița-Năsăud si Suceava. La nord de Maramureș se află frontiera cu Ucraina.

Principalele unități montane 43% din Carpații Orientali sunt: Munții Rodnei, Munții Maramureșului și lanțul vulcanic Igniș-Gutâi-Țibleș, fiind cea mai mare depresiune montană.

Depresiunea Maramureș și zona montană ce o înconjoară sunt foarte aproape de centrul geografic al Europei, fiind situate în extremitatea nord-vestică a României la granița cu Ucraina, în apropierea paralelei 47'55" latitudine nordică și a meridianului 23'55" longitudine estică.

Accesibilitate

Județul Maramureș, cu reședința la Baia Mare, cuprinde 76 unități administrativ-teritoriale, din care 2 municipii, 11 orașe; 63 comune și 214 de sate.

Infrastructura județului este reprezentată de:

Șosele: 309,1 km drumuri naționale, 895,8 km drumuri județene și 370,4 km

Drumuri comunale Aeroportul Tăuții Măgherăuș care deservește: curse interne Baia Mare – București, respectiv curse charter;

Căi ferate: legături cu Ucraina, Slovacia, Polonia. Lungimea totală a rețelei de cale ferată: 215 km.

Accesul se face prin intermediul pasurilor din zona Maramureș: Pasul Tihuța ( Dornelor-Depresiunea Colinară a Transilvaniei ), Pasul Mestecăniș ( Dornelor- Câmpul Lung Moldovenesc ), Pasul Prislop ( Dornelor- Maramureș ) și Pasul Șetref ( Maramureș- Depresiunea Colinara a Transilvaniei ).

Accesul rutier se face pe următoarele drumuri naționale: dinspre Suceava pe DN 18 care traversează orasele Iacobeni, Cârlibaba, Borșa, Sighetul Marmației si Baia Mare. Din județele Bistrița Năsăud și Cluj pe DN 17C prin orașele Salva-Năsăud, Sângeorz Băi, Romuli si Moisei. Alt drum rutier se face dinspre județele Sălaj și Satu Mare pe DN 1C

( E58 ) traversând orașele Uzhhorod, Mukacheve, Livada, Baia Mare, Gildău, Dej, Beclean și Suceava.

Între drumurile principale și cele secundare calitatea acestora diferă.

Accesul feroviar: Baia Mare este conectată direct, prin intermediul căilor feroviare, atât de Satu Mare cât și de regiunile Centru, Nord-Est, Sud-Est, Sud și Sud-Vest.

Accesul aerian se realizează prin intermediul Aeroportului Internațional Baia Mare.

Cadrul Natural

Datorită faptului că Țara Maramureșului este una dintre cele mai întinse depresiuni ale lanțului Carpatic și a ariilor naturale protejate, județul Maramureș se situează pe a doua poziție la nivel național privind suprafața acestora.

Cele 59 arii naturale protejate sunt:

1 de interes internațional: Parcul Național Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei

35 de interes național: 2 rezervații științifice: Pietrosu Mare, Piatra Rea; 14 rezervații naturale: Lacul Morărenilor, Mlaștina Poiana Brazilor, Pădurea Ronișoara, Pădurea Crăiasca, Pădurea Bavna, Pădurea de larice Coștiui, Cornu Nedeii – Ciungii Bălăsinei, Arboretul de castan comestibil Baia Mare, Defileul Lăpușului, Pădurea cu pini Comja, Arcer Țibleș, Vf. Farcău – L.Vinderel – Vf. Mihăilecu, Poiana cu narcise Tomnatec – Sehleanu, Rez. fosiliferă Chiuzbaia; 18 monumente ale naturii: Lacul Albastru, Peștera Vălenii Șomcutei, Peștera cu Oase, Stâncăriile Sâlhoi Zâmbroslavele, Mlaștina Vlășinescu, Tăul lui Dumitru, Creasta Cocoșului, Cheile Tătarului, Cheile Babei, Peștera Boiu Mare, Mlaștina Iezeru Mare, Coloanele de la Limpedea, Rozeta de piatră de la Ilba, Peștera din dealul Solovan, Mlaștina Tăul Negru, Izvorul Bătrâna -Ponorul Izei, Peștera și izbucul Izei, Peștera Măgurici;

1 parc natural: Parcul Natural Munții Maramureșului

17 situri Natura 2000: 12 Situri de importanță comunitară: Arboretele de castan comestibil de la Baia Mare, Defileul Lăpușului, Gutâi – Creasta Cocoșului, Platoul Igniș, Munții Maramureșului, Munții Rodnei, Tisa Superioară, Valea Izei și Dealul Solovan, Codrii seculari de la Strâmbu Băiuț, Peștera Măgurici, Bârsău – Șomcuta Mare, Pricop – Huta -Certeze; 5 Arii de protecție specială avifaunistică: Munții Rodnei, Cursul mijlociu al Someșului, Tisa Superioară, Munții Gutâi și Munții Maramureșului)

6 arii naturale protejate de interes local instituite prin Hotărâri ale Consiliilor Locale pe raza administrativă a cărora se află (Peștera Ponorul Jitelor, Tăurile și turbăria de la Hoteni, Mlaștina Dumbrava, Tăurile Chendroaiei, Ursoi – Vadu Izei, Râul Mara – pe o lungimea de 37,6 km).

Apele

Județul Maramureș dispune de o rețea hidrografică foarte bogată, cu o lungime totală de 3000 km. Județul cuprinde două bazine bazine hidrografice: Someș (cu afluenții principali: Sălaj și Lăpuș) și Tisa (cu afluenții principali: Vișeu, Ruscova, Iza, Săpânța). De asemnea, județul Maramureș are în patrimoniul natural o serie de:

lacuri glaciare: Iezerul Pietrosului, Tăurile Buhăescu, Izvorul Bistriței Aurii, Gropilor;

lacurile naturale: Vinderel, Măgura, Morărenilor

lacuri de dizolvare și prăbușire ale unor ocne cu exploatări străvechi de sare, care se află la Ocna Șugatag și Coștiui.

În partea de nord, Tisa primește râurile: Cosăuț ( Kosivska ), Săpurcea ( Șopurka ), Apșița, Taras ( Teresva ), Talabârjaba ( Talaborul, Tereblia ), Valea Neagului ( Rika ) și Bârjaba ( Borzava ) datorită unirii Tisei Albe cu Tisa Neagra.

Hidrografia este întregită de lacuri naturale glaciare situate în munții Rodnei și Gutâiului dar și de cele cu sare de la Ocna Șugatag și Coștiui.

Rețeaua hidrologică a județului Maramureș face parte din două bazine hidrografice, Someș și Tisa care asigură aportul de apă pentru cele 37 de captări de apă de suprafață și 86 de captări din ape subterane, astfel (pentru anul 2010):

Tabel 1.3.1 Volum apă de suprafață captat din bazinele hidrografice

Sursa: http://www.baiamare.ro

Tabel 1.3.2 Volum apă subterană captat din bazinele hidrografice

Sursa: http://www.baiamare.ro

Munții

Zona Maramureșului este înconjurată de masive muntoase ce depașesc înălțimea de 2000 de metrii.

– Munții Rodnei cu vârful Pietrosul Rodnei (2303 m) este cea mai importantă rezervație naturală din nordul țării (de interes geologic, botanic și faunistic). Masivul prezintă numeroase urme glaciare (creste, văi, circuri, morene). A fost declarat de UNESCO rezervație a biosferei.

– Hovârla (2061 m) în masivul Muntele Negru.

Regiunea montană cuprinde culmi și depresiuni ce aparțin Carpaților Orientali, iar cele mai înalte culmi muntoase se evidențiază în: Munții Rodnei 2000m în sud-est cu înălțimi peste 2000m (Vf. Pietrosu 2303m, Vf. Puzdrele 2189m, Vf. Galațiu 2048m) și

Munții Maramureșului, în nord, cu înălțimi maxime în: Farcău 1957m, Pop Ivan 1937m, Toroioaga 1930 m.

Mai mult de jumătate din suprafața regiunii este ocupată de munți, care sunt acoperiți de păduri de fag, de stejar și molid.

Principalele trecători care fac legatura cu zonele vecine: spre Moldova, pasul Prislop 1414 m; spre Năsăud, pasul din Dealul Ștefăniței 1254 m; spre Lăpuș și Cavnic, pasul Rotunda 930 m; spre Baia Mare, pasul Pintea 987 m spre Oaș, pasul Fărgău 587 m, iar spre nord pasul Frasini (Iasinia) 931 m.

Datorită faptului că Maramureșul este relativ izolat în acești munți a fost favorizată apărarea lui și conservarea formelor de organizare locale, dar și păstrarea modului tradițional de viată rustică.

Clima

În Județul Maramureș regimul climatic se caracterizează printr-o climă temperat-continentală, cu nuanțe moderate. Zona estică, respectiv Munții Maramureșului și Munții Rodnei se află sub influența maselor de aer subpolar, iar partea vestică este dominată de un climat cu caracter continental moderat, cu influențe oceanice. Vânturile dominante bat din direcția est-nord-est. Statisticile în domeniu relevă un număr de 275 de zile dintr-un an cu valori pozitive de temperatură; precipitațiile atmosferice sunt printre cele mai ridicate din țară, circa 70% din zonele județului primesc între 900-1000 mm precipitații pe an. În această zonă se înregistrează temperaturi ale aerului cuprinse intre -1,0°C și +9,0°C.

1.3.4 Natura

La nivel național, județul Maramureș se situează pe poziția a doua privind suprafața acestuia, datorită suprafeței totale a ariilor naturale protejate. Are un patrimoniu natural deosebit de valoros.

Cea mai întinsă arie protejată din nordul Carpaților Orientali este Parcul Național Munții Rodnei care are o suprafață de 46.339 ha. Datorită geologiei și geomorfologiei munților, dar și a prezenței a numeroase specii de faună și floră, endemite și relicte glaciare.

Una dintre cele mai importante și principale bogații ale județului reprezintă pădurile, care au fost și încă sunt bogate în animale sălbatice precum: cerb, urs, mistreț, jder, căprioară, lup, vulpe dar și specii protejate cum ar fi: capra neagră, marmota, cocoșul de munte și cel de mesteacăn, acvila de munte, râsul etc. Ca și plante rare se regăsesc floarea-de-colț, laleaua pestriță, zâmbru, copacul de tisa și zada.

În râurile Maramureșului se regăsește o specie rară de somon și anume lostrița. Tot în munții din Maramureș se găsesc lacuri precum Tăul lui Dumitru și Tăul Morărenilor, chei, peșteri și formațiuni geologice, unele dintre acestea fiind protejate ca și Cheile Tătarului și Creasta Cocoșului din Munții Gutâi. Munții de origine vulcanică sunt bogați în zăcăminte de metale neferoase favorizând astfel o activitate minieră intensă.

Resurse turistice

Una dintre cele mai complexe regiuni din România este insuși Maramureșul, datorită resurselor existente îmbinate cu succes forme de turism practicabile precum: turismul montan, turismul balnear, turismul cultural și religios, agroturismul. Importanța resurselor turistice din Maramureș se observă nu doar prin turiștii regiunii, dar si datorita faptului că a acest județ a devenit un loc al Patrimoniului mondial UNESCO prin recunoașterea celor opt biserici din lemn in rândul monumentelor și anume: Biserica de lemn din Bârsana, Biserica de lemn din Budești, Biserica de lemn din Desești, Biserica de lemn din Ieud Deal, Biserica de lemn din Plopiș, Biserica „Sfânta Paraschiva” din Poienile Izei, Biserica „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” din Rogoz și Biserica de lemn din Șurdești.

Pe lânga bisericile de lemn, o altă moștenire cultural-religioasă importantă o reprezintă mănăstirile impunătoare ale zonei. Există peste 15 mănăstiri in Maramureș, dar principalele sunt: Mănăstirea Bârsana, Schitul Chiuzbaia, Mănăstirea Dragomirești, Mănăstirea Habra, Mănăstirea Înălțarea Sfintei Cruci, Mănăstirea Moisei, Mănăstirea Nașterea Maicii Domnului, Schitul Nașterea Maicii Domnului, Mănăstirea Rohia, Mănăstirea Sfânta Treime, Mănăstirea Sfântul Ilie, Mănăstirea Sfântul Iosif Mărturisitorul, Mănăstirea Sfântul Nicolae, Mănăstirea Sfinții Împărați Constantin și Elena, Schitul Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul, Schitul Valea Sasului.

Desigur ca județul Maramureș nu este renumit doar datorită bisericilor și a mănăstirilor, ci și a altor atracții turistice.

Cimitirul Vesel de la Săpânța este unul dintre cele mai importante atracții turistice localizat chiar după denumire în localitatea Săpânța. Este faimos datorită mormintelor viu colorate, ornamentate adesea cu picturi naive și versuri umoristice. Cimitirul a adunat circa 800 de cruci sculptate din lemn de stejar devenind astfel un muzeu în aer liber de o natură unică.

Mocănița de pe Valea Vaserului este ultima mocăniță din România, traseul acesteia fiind de 40 de km pe drumul între Vișeu și Izvorul Comanului. Tot traseul durează până la aproximativ 8 ore.

Muzeul "Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței" – Sighetu Marmației

Acest muzeu construit între anii 1896-1899, constituie un punct de mare interes național, datorită deținuților care și-au pierdut viața în perioada comunismului. Acest memorial are ca scop reconstituirea și păstrarea memoriei poporului român.

Muzeul de Mineralogie Baia Mare a fost contruit în anul 1989 pe data de 6 Noiembrie fiind cel mai mare muzeu regional din Europa. Pe lângă denumirea oficială, muzeul mai are și o denumire neoficială și anume Muzeul Florilor de Mină. În acest muzeu sunt expuse eșantioane militare, roci și fosile. Piesele reprezentative ale acestui muzeu sunt: stibina de Băiuț și Baia-Sprie, galena de Herja, berernonit de Baia-Sprie, baritina de Baia-Sprie și Cavnic, vivianit de Ilba, calote roz de Săsar și Cavnic, gips alb și negru de Herja, cuarț de Cavnic sau Baia-Sprie, stibine de Baia-Sprie și Băiuț etc.

Cadrul socio-economic

Demografie

Conform Recesământului din 2011, Maramureșul are o populație de 478.659 persoane. În mediul urban trăiesc 275.286 de maramureșeni, iar în mediul rural 203.373 persoane. Dintre toti maramureșenii, doar 59 au domiciliul în străinătate iar 2759 de persoane care trăiesc în Maramureș s-au născut în altă țară decât România. Raportul dintre sexe este relativ echilibrat având 243.995 de persoane feminine și 234.664 de persoane masculine.

Educație

Județul Maramureș este reprezentat de 5 universități, 31 de licee și grupuri școlare, 201 școli cu clasele I-VIII, 71 școli cu clasele I-IV și 51 grădinițe.

Din totalul populației stabile cu vârste de la 10 ani în sus (425.895), 10,4% sunt absolvenți de învățământ superior de licență; 2,4% au urmat școli postliceale și de maiștri; 23,94% au liceul; 12,19% au urmat școli profesionale și de ucenici; 33.83% au absolvit numai gimnaziul; 13,22% au doar clasele primare; 3,09% nu au absolvit nicio școală, iar 0,1% (adică 4234 persoane) sunt analfabete.

Indicatori macroeconomici

Șomajul – în evidențele Agenției Județene pentru Ocuparea Forței de Muncă Maramureș s-au înregistrat 7.666 șomeri. din care 3.306 sunt femei, rata șomajului înregistrând o valoare de 3,64 % la sfârșitul lunii mai 2014.

Pe zone, situația se prezintă astfel: Agenția Locală pentru Ocuparea Forței de Muncă Baia Mare 3.994 șomeri; Punctul de lucru Sighetu Marmației 1.094 șomeri; Punctul de lucru Borșa 762 șomeri; Punctul de lucru Vișeu de Sus 1.101 șomeri; Punctul de lucru Târgu Lăpuș 715 șomeri. Din totalul șomerilor înregistrați, 2.057 sunt beneficiari de îndemnizație de șomaj, iar 5.609 sunt șomeri neîndemnizați.

Sunt înregistrați 72% muncitori, 21% studii medii si 7% studii superioare.

Tabel 1.5.3 Indicatorii economico-financiari

Sursa: http://www.cjmaramures.ro/coordonate-economice/situatia-comparativa-2012-2011-pe-domenii-de-activitate

Produsul Intern Brut

Unul dintre indicatorii macroeconomici care exprimă nivelul de dezvoltare, respectiv puterea economică a unui județ, este produsul intern brut.

Produsul intern brut este un indicator macroeconomic care reflectă suma valorii de piață a tuturor mărfurilor și serviciilor destinate consumului final, produse în toate ramurile economiei în interiorul unei țări în decurs de un an.

Activitațile de fabricare a mobilei, de prelucrarea a lemnului și produsele de mase plastice susțin economia județului Maramureș. În cadrul regiunii de nord-vest, PIB-ul Maramureșului a situat județul pe locul 3, reprezentând aproximativ 14% din PIB-ul regiunii și 1,56% din PIB-ul național.