Stefania.aks@gmail.com 944 Cercetarea La Fata Locului Text

1 CERCETAREA LA FATA LOCULUI Cercetarea la fata locului este o activitate p reponderent tehnica, dar cu componente tactice desf asurata de organele specializate de urmarire penala care permi te perceperea nemijlocita a situatiei locului unde s-a produs evenimentul, de cele mai multe ori infractio nal, determinarea imprejurarilor in care s-a comis si relevarea probelor materiale in vederea expertizari i si interpretarii lor, avand ca scop principal ide ntificarea autorului si dovedirea vinovatiei sale. Trusa criminalistica: 1. Geanta din material polimorf ABS rigidă 2. Tușieră pentru prelevare impresiuni 3. Rulou pentru întins tu ș 4. Tuș pentru prelevare impresiuni 5. Folii cu gelatină pentru ridicarea urmelor papilare latente: alb, negru, transparent 6. Pulberi nemagnetici pentru relevarea urmelor papila re: negru, argintiu, fluorescent 7. Pulberi magnetici pentru relevarea urmelor papilare : negru, argintiu, fluorescent 8. Pensulă pentru relevarea urmelor papilare, din puf de struț/marabou albă 9. Pensulă magnetică pentru relevarea urmelor papilare 10. Pensulă cu fire din păr de veveri ță 11. Husă pentru recipientele cu pulberi 12. Folie adezivă 13. Șubler 14. Spatulă din material plastic semiflexibil 15. Pensetă plată 16. Pensetă ascuțită 17. Corp bisturiu 18. Lame pentru bisturiu 19. Spatule din lemn 20. Discuri din bumbac 21. Lanternă portabilă 22. Șervețele umede 23. Lanternă de mână LED 24. Tripoda cu picioare telescopice 25. Ochelari 26. Lupă 27. Briceag universal 28. Cretă pentru marcaje 29. Plicuri din hârtie pentru ambalarea probelor 30. Pungi pentru ambalarea probelor 31. Cutter metalic cu lamă retractabilă 32. Etichete adezive pentru sigilarea probelor de culoa re roșie 33. Eprubete din plastic gradate cu capac 34. Seringi sterile de unică folosin ță 35. Aparat foto profesional 2 Fazele cercetarii locului faptei: Faza statică – locul unde s-a intamplat ac țiunea, delimitarea locului, constatarea stării vict imei, chemarea salvării sau medicului legist, procuror, poli țist, organe speciale, pregătirea truselor și a organelor. Faza dinamică – desfașurarea în laborator, analizarea probelor , fixarea probelor se face prin fotografiere sau video. URMELE PAPILARE Dactiloscopia – ramura criminalisticii care se ocupă cu examinarea și clasificarea desenelor papilare în vederea identificării persoanei. Stricto sensu – se referă numai la desenele papilare ale degetel or, amprente digitale Latto sensu – include si desenele palmei (amprente palmare) și ale tălpii, piciorului gol (amprente plantare). În principal utilizarea impresiunilor papilare cu preponderențădigitale au ca scop identificarea persoanei și anume: – identificarea persoanei care a lasat o urmă papilar ă la locul faptei; – identificarea cadavrelor necunoscute; – identificarea persoanei care î și ascunde identitatea; – atribuirea mai multor infrac țiuni cu autor necunoscut în care s-au descoperit ur me digitale provenind de la aceeași persoană. Dactiloscopia elaboreaza metode și reguli de soluționare a altor probleme, cum ar fi: a) Procedee tehnice de descoperire, relevare, fixare și ridicare a impresiunilor palmare; b) Interpretarea urmelor de mână de la locul faptei; c) Vechimea urmelor de mână; d) Inregistrarea dactiloscopica în fi șiere sau cartoteci. În funcție de modul de formare a urmelor papilare avem: – urme de suprafață sau adâncime; – urme vizibile sau latente; – urme statice sau dinamice/ Desenele papilare A. Mana – este alcatuită din palmă și degete B. Palma – este compusa din: – regiunea digitopalmară – regiunea tenară – regiunea hipotenară C. Degetul – este alcătuit din: – falangetă – falangină – falangă D. Pielea mainii – este formata din 3 straturi: – epiderma – 5 straturi – derma -țesut fibros – hipoderma – cel mai profund strat 3 E. Papilele – sunt acele provenien țe de pe suprafața dermei, care se află la punctul de contact cu epidermul. În vârful acestora este fiecare strat bătut de un canal unde se afltă porii. Papilele dermice sunt instruite liniar, astfel ca randurilor de papile le corespund testele papil are situate la suprafața dermului. Forma crestelor papilare este redată identic d upa epidermă. Urmele se formeaza ca efect al depunerii de su btanță de pe degete.( săruri și grăsimi) Desenele papilare imprimate pe un suport cunos cute și sub denumirea de dactilograme sunt de 2 feluri: – impresiuni sau amprente de comparat – urme sau amprente în litigiu Structura desenelor papilare digitale Dintre desenele papilare pe care le prezintă d egetele cele mai variate sunt cele ale falangetei. Avem zona: – bazală —> centrală—> marginală. Când crestele limitante ale fiecărei zone se î ntalnesc, ia naștere o figură denumita deltă , dup litera grecească care sugerează o formă asemănătoare. ( delta alba – constăîn centrul tringhiului ; delta neagra – este punctul dat de locul de unire) Clasificarea desenelor papilare:  adeltic  Monodeltic  Bideltic  Podeltic  Amorf Detaliile desenului papilar Crestele papilare nu sunt redate numai prin li nii continue, ci pot fi întrerupte, divizare etc. Aceste detalii mai sunt denumite minutii, pati cularități, elemente sau puncte caracteristice. Stabilirea sau definirea detaliilor diferă de la autor la autor, dar în fapt se reduc la urmatoar ele formatiuni:  capatul de creastă  întrerupere  bifurcație sau trifurcație  croșetul  butoniera  inelul  anatomoza  reintoarcerea  fragmentul  punctul sau insula Elementele particulare a. Cicatricile b. Liniile albe produse de cutele pielii c. Liniile șanțurilor de flexiune, negi sau alte malforma ții 4 Expertiza dactiloscopica : A. poate rezolva urmatoarele probleme:  Relevarea urmelor papilare latente de pe diferite o biecte  Identificarea persoanei care a lăsat urme papilare incriminate  Indentificarea persoanelor și cadavrelor cu identitate necunoscută aflate în ca rtotecile antropologice  Identificarea persoanelor care și-au dat indentitate falsă  Verificarea semnăturilor depuse prin punerea degetu lui de către persoanele analfabete. Valoarea probantă a desenelor papilare vizeaza 2 aspecte și anumele criteriul catitativ si criteriul calitati v. URMELE DE PICIOARE Clasificare  Urme de picior gol prin care se identifică direct p ersoana  Urme de picior cu ciorap  Urme de picior încal țat Panta piciorului se împarte in 4 regiuni: – regiunea metatarsofalangiană – regiunea metatarsiană – regiunea tarsiană – regiunea calcaiului Cararea de pasi La locul faptei pot exista mai multe urme care indică drumul parcurs de infractor. Cărarea de pași ne poate indica:  Directia de pași sau de mișcare dată de axul longitudinal  Linia mersului, frantă, care une ște doua câte doua, urmele consecutive  Lungimea pasului  Lățimea pasului  Unghiul de mers Fixarea și ridicarea urmelor de picioare Dupa descoperire, protejare și măsurarea urmelor de picioare se fixează astfel: – prin descrierea procesului-verbal de cercetare la f ața locului – prin fotografiere – prin mulare a urmelor de adâncime – copierea cu peliculă adezivă a urmelor de suprafa ță – ridicarea prin decupare a suportului purtator de ur me – prin transferuri electrostatice Particularitati în cercetarea cărării de urme Principalele elemente ce caracterizează o căra re de urme sau mersul unei persoane sunt urmatoarel e:  directia de miscare  linia mersului  lățimea pasului  unghiul de mers 5 CERCETAREA URMELOR DE DINTI SI DE BUZE SI ALE ALTOR PARTI ALE CORPULUI UMAN 1. URMELE DE DINTI — au o răspândire redusă fiind întâ lnite cel mai des în infracâiunile de viol, vătămări corporale și unele infracțiuni contra patrimoniului. Pot fi: de suprafa ță sau adâncime – statice sau dinamice Fixarea se realizează prin proces-verbal, foto grafiere și mulare. 2. URMELE DE BUZE — se găsesc în crimele pasionale și sexuale Se pot găsi pe pahare, țigări, tacâmuri etc. Se formează prin stratificarea de coloran ți, de substanțe grase sau produse de natură biologică. Identificarea se face prin compararea urmei cu amprentele de buze de la persoana suspectă luate î n condiții cât mai apropiate de cele ale amprentei incrimin ate. 3. URMELE DE URECHI — identificarea persoanei după urm ele de urechi se bazează pe 2 proprietă ți fundamentale si anume: – Unicitate – Imuabilitate Urmele de urechi sunt vizibile sau latente, se fotografiază la o lumină incidentă și se transferă pe o folie adezivă. 4. URMELE DE UNGHII — apar pe corpul victimei fiind în corp imprimate cu ocazia unei agresiuni sau la strangulări. 5. URMELE BIOLOGICE — sunt recoltate cu ocazia investi gării infracțiunilor săvârșite prin violentă, a accidentelor de tafic rutier, de muncă, în exploz ii și incendii. —> sunt reprezentate de produse de secre ție, excreție și resturi de țesuturi:  Produse de secreție – salivă, secreție nazală  Produse de excreție – urină, spermă, materii fecale  Resturi de țesuturi – piele, țesut muscular, vase Identificarea genetica constăîn determinarea c odului genetic al fiecarui individ, descoperite de data relativ recentă care prefigurează o adevarată revol uție în domeniul identificării criminalisticii: AMPRE NTA GENETICA. Efectuarea ADN clasică: – se recoltează de la locul faptei – de pe victimă – probele incriminate de sange, spermă, păr – din celulele fiecărei probe se extrag spirale lungi de ADN care se fragmentează prin tăiere cu enzimă – fragmentele de ADN sunt transpuse pe o membrană spe cialăși apoi incluse într-un gel special – modelele ADN obi șnuite apar juxtapuse pe un suport unic. 6 EXPERTIZA DOCUMENTELOR Scrisul este o urmă, dar un gen aparte, o refl ectare a activității nervoase și musculare tradusă printr-un complex de mișcări și de prinderide scriere. Scrisul trebuie privit ca o realitate dinamică și nu fixă. Grafoscopia – este o ramură a Criminalisticii care utilizând m etode și cu oștințe complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei dar și anatomiei, caligrafiei și grafologiei, serve ște la crearea unui sistem de indicii de natură a permite identificarea autorului unei ma nifestări grafice:  scriere, semne de punctua ție, cifre, semnături și alte elemente de aceea și natură. Grafoscopia este o știință care are ca obiect studiul scrisului unei persoan e pentru a determina caracterul, temperamentul, în general personalitatea, cu calită țile și defectele persoanei. OBIECTELE EXPERTIZEI GRAFICE Probleme principale:  dacă un grafism este autentic sau fals, adică stabi lirea faptuitorului dacă un text sau o semnătură privine realmente de la persoana nominalizată in ac t  determinarea persoanei care a executat un text sau o semnătură falsă, adică cine este autorul falsului  Identificarea autorului unui grafism necunoscut, ex : scrisori, acte fictive, adăugiri frauduloase Probleme secundare:  dacă două sau mai multe semnături sunt scrise de că tre o persoană  dacă un grafism este deghizat  dacă un grafism este contrafacut, copiat sau imitat  dacă un grafism este alterat de factori psihosomati ci sau de condiții improprii de execu ție (constrans)  dacă se poate stabili discernămantului scriptorului după tulburările grafismului BAZELE ȘTIINȚIFICE ALE PERSOANEI DUPĂ SCRIS Mecanismul fiziologic al deprinderilor în gene ral, inclusiv al deprinderii de scriere, este dat d e complexul de legături nervoase temporare și de reflexele condi ționate:  individualitatea scrisului  stabilitea relativă a scrisului Modificarea inten ționată a scrisului: Acestă activitate se poate realiza prin 2 meto de:  deghizare  contrafacere 7 Experiza semnăturilor Prin semnătură se în țelege imaginea grafică a numelui, executat personal de către titular, prin care se atestă că autorul actului său că este de cu con ținutul acestuia. În funcție de alcătuire, semnăturile se împart:  semnături literare- complete sau incomplete  semnătura neliterară În afară de individualitate, semnăturile se ma i caracterizează și prin constanță, dar nu este exclusă o anumită valabilitate care poate fi în timp sau se m oment. Ex: două semnături alecelea și persoane nu au nici o dată , o confuguratie absolut identica. Expertiza criminalistica a semnaturilor este c hemata sa raspunda la doua intrebari esentiale: 1. Daca semnatura contestata este autentica sau falsa, adica saca apartine sau nu titularului respectiv 2. Cine a contrafacut o semnatura falsa sau executat o semnatura fictiva. Procedee de falsificare a semnaturilor  copiere – directa sau indirecta  Imitare – imitatia servilă si imitatia libera EXPERTIZA TEHNICA A SCRISULUI Modalitatea de falsificare al unui document, i ndiferent de procedeele utilizate, se reduc in fond la 2 posibilitati:  alterarea unui inscris existent  confectionarea in intregime a unui inscris Modificarea unui act prin inlaturare se face p rin:  inlaturare- care este de mai multe feluri (alterare mecanica, stergere cu mana, frecare cu hartie)  Alterare chimica – spalare cu subtante  Alterare prin acoperire Modificarea unui act prin adaugare: Falsificarea actelor se realizeaza si prin ada ugarea unor mentiuni noi, prin intercalarea lor int re mentiunile existente sau locul unde s au operat ant erior stersaturi. Contrafacerea unui act: Falsificatorii procedeaza la reproducerea unui text sau a unei semnaturi autentice prin transfer. Principalele metode sunt copierea si imitarea, contratiparul, decuparea, fotografierea si multipl icarea de tip xerox. Copierea si imitarea se aplica rar la texte, e le sunt folosite la semnaturi. Contratiparul – imprimatea dupa o matrita Decuparea serveste la alcatuirea unui text for mat din fragmene din unul sau mai multe texte origi nale. Trucajul fotografic nu este contrafacerea dire cta a unui act, ci a unei reproduceri fotografice c are ar putea fi valorificata in masura in care ar fi acceptata c a proba. Multiplicarea de tip xerox , copiatoarele, mon ocrome si mai ales cele color sunt frecvent folosit e pt contrafacere. 8 Falsuri realizate cu ajutorul tehnicilor de ca lcul Se utilizeaza in principiu un dispozitiv de ac hizitionare a imiaginii: scanner, calculator ai o i mprimanta. IDENTIFICAREA PERSOANEI DUPA SEMNALMENTE Oamenii, barbati sau femei, au aceeasi anatomi e, apartin aceleasi specii unice, dar caracterele morfologice variaza in functie de sex si de la indi vid la individ, fapt ce contribuie la diferentierea si individualizarea fizica a fiecarui om. Semnalmentele persoanei pot fi definite ca trasaturi exterioare, generale si particulare ale unei persoane, pe baza carora aceasta poate fi recunoscuta si iden tificata. Metoda portretului vorbit: Reprezinta un procedeu stiintific de descriere si comparare a trasaturilor persoanelor in scopul identificarii judiciare. In aplicarea acestei metode se folosesc doua c ategorii de semnalmente, respectiv anatomice sau st atice si functionale sau dinamice. Un rol important il au si semnele particulare, imbracamintea si obiectele po rtabile ale caror caracteristici usureaza identificarea. Descrierea semnalmentelor se face din fata sau din plan frontal si din profil sau din plan latera l. Trasaturile capului si ale fetei detin locul p rincipal in realizarea portretului vorbit. Metode tehnice de realizare a portretului vorbit:  portretul schitat sau schita de portret – consta in desenarea unui portret, dupa descrierea v ictimei sau a martorilor, de catre o persoana cu calitati p lastice foarte bune.  fotorobotul – constituie un procedeu de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale.  sintetizatorul fotografic – selectioneaza elementele faciale din fotografii obi snuite si realizeaza montajul cu patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran cate o zona a fetei.  identi-kit si photo-identi-kits – consta in combinarea manuala sau automata a element elor faciale desenate pe un material transparent. Tehnici biometrice de identificare a persoanei : Acestea se folosesc la verificarea si stabilir ea operativa a identitatii unei persoane, prin proc esarea automata a unor caracteristici anatomice si functio nale. Cele mai raspandite sisteme biometrice au la b aza un sablon de identificare care se obtine prin codificarea caracteristicilor irisului, retinei si amprentei digitale. Irisul are o morfologie unica si irepeabila care exclude p osibilitatea existentei a doua irisuri identice. Codul de identificare se obtine cu ajutorul unei ca mere fotografice. Acestea sunt prevazute cu un sist em special de captare si procesare a imaginii irisului . Retina contine pe suprafata sa o multitudine de vase se sa nge cu structura si dispunere extrem de variate, care difera de la o persoana la alta. Pentru inregi strarea caracteristicilor se foloseste o camera vid eo prevazuta cu sursa de radiatii infrarosii de mica i ntensitate, care se proiecteaza direct pe retina. Amprenta digitala. Imaginea acesteia este obtinuta pe cale electronica , astfel: se aseaza degetul pe un ecran de sticla si se inregistreaza imaginea desenu lui papilar cu ajutorul unui spot luminos proiectat direct pe deget ori se foloseste un senzor cu circuite bioele ctrice care detecteaza campul electric al degetului si formeaza o imagine bioelectrica a amprentei digital e 1 CERCETAREA LA FATA LOCULUI Cercetarea la fata locului este o activitate p reponderent tehnica, dar cu componente tactice desf asurata de organele specializate de urmarire penala care permi te perceperea nemijlocita a situatiei locului unde s-a produs evenimentul, de cele mai multe ori infractio nal, determinarea imprejurarilor in care s-a comis si relevarea probelor materiale in vederea expertizari i si interpretarii lor, avand ca scop principal ide ntificarea autorului si dovedirea vinovatiei sale. Trusa criminalistica: 1. Geanta din material polimorf ABS rigidă 2. Tu șieră pentru prelevare impresiuni 3. Rulou pentru întins tu ș 4. Tu ș pentru prelevare impresiuni 5. Folii cu gelatină pentru ridicarea urmelor papilare latente: alb, negru, transparent 6. Pulberi nemagnetici pentru relevarea urmelor papila re: negru, argintiu, fluorescent 7. Pulberi magnetici pentru relevarea urmelor papilare : negru, argintiu, fluorescent 8. Pensulă pentru relevarea urmelor papilare, din puf de stru ț/marabou albă 9. Pensulă magnetică pentru relevarea urmelor papilare 10. Pensulă cu fire din păr de veveri ță 11. Husă pentru recipientele cu pulberi 12. Folie adezivă 13. Șubler 14. Spatulă din material plastic semiflexibil 15. Pensetă plată 16. Pensetă ascu țită 17. Corp bisturiu 18. Lame pentru bisturiu 19. Spatule din lemn 20. Discuri din bumbac 21. Lanternă portabilă 22. Șerve țele umede 23. Lanternă de mână LED 24. Tripoda cu picioare telescopice 25. Ochelari 26. Lupă 27. Briceag universal 28. Cretă pentru marcaje 29. Plicuri din hârtie pentru ambalarea probelor 30. Pungi pentru ambalarea probelor 31. Cutter metalic cu lamă retractabilă 32. Etichete adezive pentru sigilarea probelor de culoa re ro șie 33. Eprubete din plastic gradate cu capac 34. Seringi sterile de unică folosin ță 35. Aparat foto profesional 2 Fazele cercetarii locului faptei: Faza statică – locul unde s-a intamplat ac țiunea, delimitarea locului, constatarea stării vict imei, chemarea salvării sau medicului legist, procuror, poli țist, organe speciale, pregătirea truselor și a organelor. Faza dinamică – desfa șurarea în laborator, analizarea probelor , fixarea probelor se face prin fotografiere sau video. URMELE PAPILARE Dactiloscopia – ramura criminalisticii care se ocupă cu examinarea și clasificarea desenelor papilare în vederea identificării persoanei. Stricto sensu – se referă numai la desenele papilare ale degetel or, amprente digitale Latto sensu – include si desenele palmei (amprente palmare) și ale tălpii, piciorului gol (amprente plantare). În principal utilizarea impresiunilor papilare cu preponderen țădigitale au ca scop identificarea persoanei și anume: – identificarea persoanei care a lasat o urmă papilar ă la locul faptei; – identificarea cadavrelor necunoscute; – identificarea persoanei care î și ascunde identitatea; – atribuirea mai multor infrac țiuni cu autor necunoscut în care s-au descoperit ur me digitale provenind de la aceea și persoană. Dactiloscopia elaboreaza metode și reguli de solu ționare a altor probleme, cum ar fi: a) Procedee tehnice de descoperire, relevare, fixare și ridicare a impresiunilor palmare; b) Interpretarea urmelor de mână de la locul faptei; c) Vechimea urmelor de mână; d) Inregistrarea dactiloscopica în fi șiere sau cartoteci. În func ție de modul de formare a urmelor papilare avem: – urme de suprafa ță sau adâncime; – urme vizibile sau latente; – urme statice sau dinamice/ Desenele papilare A. Mana – este alcatuită din palmă și degete B. Palma – este compusa din: – regiunea digitopalmară – regiunea tenară – regiunea hipotenară C. Degetul – este alcătuit din: – falangetă – falangină – falangă D. Pielea mainii – este formata din 3 straturi: – epiderma – 5 straturi – derma -țesut fibros – hipoderma – cel mai profund strat 3 E. Papilele – sunt acele provenien țe de pe suprafa ța dermei, care se află la punctul de contact cu epidermul. În vârful acestora este fiecare strat bătut de un canal unde se afltă porii. Papilele dermice sunt instruite liniar, astfel ca randurilor de papile le corespund testele papil are situate la suprafa ța dermului. Forma crestelor papilare este redată identic d upa epidermă. Urmele se formeaza ca efect al depunerii de su btan ță de pe degete.( săruri și grăsimi) Desenele papilare imprimate pe un suport cunos cute și sub denumirea de dactilograme sunt de 2 feluri: – impresiuni sau amprente de comparat – urme sau amprente în litigiu Structura desenelor papilare digitale Dintre desenele papilare pe care le prezintă d egetele cele mai variate sunt cele ale falangetei. Avem zona: – bazală —> centrală—> marginală. Când crestele limitante ale fiecărei zone se î ntalnesc, ia na ștere o figură denumita deltă , dup litera grecească care sugerează o formă asemănătoare. ( delta alba – constăîn centrul tringhiului ; delta neagra – este punctul dat de locul de unire) Clasificarea desenelor papilare:  adeltic  Monodeltic  Bideltic  Podeltic  Amorf Detaliile desenului papilar Crestele papilare nu sunt redate numai prin li nii continue, ci pot fi întrerupte, divizare etc. Aceste detalii mai sunt denumite minutii, pati cularită ți, elemente sau puncte caracteristice. Stabilirea sau definirea detaliilor diferă de la autor la autor, dar în fapt se reduc la urmatoar ele formatiuni:  capatul de creastă  întrerupere  bifurca ție sau trifurca ție  cro șetul  butoniera  inelul  anatomoza  reintoarcerea  fragmentul  punctul sau insula Elementele particulare a. Cicatricile b. Liniile albe produse de cutele pielii c. Liniile șan țurilor de flexiune, negi sau alte malforma ții 4 Expertiza dactiloscopica : A. poate rezolva urmatoarele probleme:  Relevarea urmelor papilare latente de pe diferite o biecte  Identificarea persoanei care a lăsat urme papilare incriminate  Indentificarea persoanelor și cadavrelor cu identitate necunoscută aflate în ca rtotecile antropologice  Identificarea persoanelor care și-au dat indentitate falsă  Verificarea semnăturilor depuse prin punerea degetu lui de către persoanele analfabete. Valoarea probantă a desenelor papilare vizeaza 2 aspecte și anumele criteriul catitativ si criteriul calitati v. URMELE DE PICIOARE Clasificare  Urme de picior gol prin care se identifică direct p ersoana  Urme de picior cu ciorap  Urme de picior încal țat Panta piciorului se împarte in 4 regiuni: – regiunea metatarsofalangiană – regiunea metatarsiană – regiunea tarsiană – regiunea calcaiului Cararea de pasi La locul faptei pot exista mai multe urme care indică drumul parcurs de infractor. Cărarea de pa și ne poate indica:  Directia de pa și sau de mi șcare dată de axul longitudinal  Linia mersului, frantă, care une ște doua câte doua, urmele consecutive  Lungimea pasului  Lă țimea pasului  Unghiul de mers Fixarea și ridicarea urmelor de picioare Dupa descoperire, protejare și măsurarea urmelor de picioare se fixează astfel: – prin descrierea procesului-verbal de cercetare la f a ța locului – prin fotografiere – prin mulare a urmelor de adâncime – copierea cu peliculă adezivă a urmelor de suprafa ță – ridicarea prin decupare a suportului purtator de ur me – prin transferuri electrostatice Particularitati în cercetarea cărării de urme Principalele elemente ce caracterizează o căra re de urme sau mersul unei persoane sunt urmatoarel e:  directia de miscare  linia mersului  lă țimea pasului  unghiul de mers 5 CERCETAREA URMELOR DE DINTI SI DE BUZE SI ALE ALTOR PARTI ALE CORPULUI UMAN 1. URMELE DE DINTI — au o răspândire redusă fiind întâ lnite cel mai des în infracâiunile de viol, vătămări corporale și unele infrac țiuni contra patrimoniului. Pot fi: de suprafa ță sau adâncime – statice sau dinamice Fixarea se realizează prin proces-verbal, foto grafiere și mulare. 2. URMELE DE BUZE — se găsesc în crimele pasionale și sexuale Se pot găsi pe pahare, țigări, tacâmuri etc. Se formează prin stratificarea de coloran ți, de substan țe grase sau produse de natură biologică. Identificarea se face prin compararea urmei cu amprentele de buze de la persoana suspectă luate î n condi ții cât mai apropiate de cele ale amprentei incrimin ate. 3. URMELE DE URECHI — identificarea persoanei după urm ele de urechi se bazează pe 2 proprietă ți fundamentale si anume: – Unicitate – Imuabilitate Urmele de urechi sunt vizibile sau latente, se fotografiază la o lumină incidentă și se transferă pe o folie adezivă. 4. URMELE DE UNGHII — apar pe corpul victimei fiind în corp imprimate cu ocazia unei agresiuni sau la strangulări. 5. URMELE BIOLOGICE — sunt recoltate cu ocazia investi gării infrac țiunilor săvâr șite prin violentă, a accidentelor de tafic rutier, de muncă, în exploz ii și incendii. —> sunt reprezentate de produse de secre ție, excre ție și resturi de țesuturi:  Produse de secre ție – salivă, secre ție nazală  Produse de excre ție – urină, spermă, materii fecale  Resturi de țesuturi – piele, țesut muscular, vase Identificarea genetica constăîn determinarea c odului genetic al fiecarui individ, descoperite de data relativ recentă care prefigurează o adevarată revol u ție în domeniul identificării criminalisticii: AMPRE NTA GENETICA. Efectuarea ADN clasică: – se recoltează de la locul faptei – de pe victimă – probele incriminate de sange, spermă, păr – din celulele fiecărei probe se extrag spirale lungi de ADN care se fragmentează prin tăiere cu enzimă – fragmentele de ADN sunt transpuse pe o membrană spe cială și apoi incluse într-un gel special – modelele ADN obi șnuite apar juxtapuse pe un suport unic. 6 EXPERTIZA DOCUMENTELOR Scrisul este o urmă, dar un gen aparte, o refl ectare a activită ții nervoase și musculare tradusă printr-un complex de mi șcări și de prinderide scriere. Scrisul trebuie privit ca o realitate dinamică și nu fixă. Grafoscopia – este o ramură a Criminalisticii care utilizând m etode și cu o știn țe complexe din domeniul fiziologiei, psihologiei dar și anatomiei, caligrafiei și grafologiei, serve ște la crearea unui sistem de indicii de natură a permite identificarea autorului unei ma nifestări grafice:  scriere, semne de punctua ție, cifre, semnături și alte elemente de aceea și natură. Grafoscopia este o știin ță care are ca obiect studiul scrisului unei persoan e pentru a determina caracterul, temperamentul, în general personalitatea, cu calită țile și defectele persoanei. OBIECTELE EXPERTIZEI GRAFICE Probleme principale:  dacă un grafism este autentic sau fals, adică stabi lirea faptuitorului dacă un text sau o semnătură privine realmente de la persoana nominalizată in ac t  determinarea persoanei care a executat un text sau o semnătură falsă, adică cine este autorul falsului  Identificarea autorului unui grafism necunoscut, ex : scrisori, acte fictive, adăugiri frauduloase Probleme secundare:  dacă două sau mai multe semnături sunt scrise de că tre o persoană  dacă un grafism este deghizat  dacă un grafism este contrafacut, copiat sau imitat  dacă un grafism este alterat de factori psihosomati ci sau de condi ții improprii de execu ție (constrans)  dacă se poate stabili discernămantului scriptorului după tulburările grafismului BAZELE ȘTIIN ȚIFICE ALE PERSOANEI DUPĂ SCRIS Mecanismul fiziologic al deprinderilor în gene ral, inclusiv al deprinderii de scriere, este dat d e complexul de legături nervoase temporare și de reflexele condi ționate:  individualitatea scrisului  stabilitea relativă a scrisului Modificarea inten ționată a scrisului: Acestă activitate se poate realiza prin 2 meto de:  deghizare  contrafacere 7 Experiza semnăturilor Prin semnătură se în țelege imaginea grafică a numelui, executat personal de către titular, prin care se atestă că autorul actului său că este de cu con ținutul acestuia. În func ție de alcătuire, semnăturile se împart:  semnături literare- complete sau incomplete  semnătura neliterară În afară de individualitate, semnăturile se ma i caracterizează și prin constan ță, dar nu este exclusă o anumită valabilitate care poate fi în timp sau se m oment. Ex: două semnături alecelea și persoane nu au nici o dată , o confuguratie absolut identica. Expertiza criminalistica a semnaturilor este c hemata sa raspunda la doua intrebari esentiale: 1. Daca semnatura contestata este autentica sau falsa, adica saca apartine sau nu titularului respectiv 2. Cine a contrafacut o semnatura falsa sau executat o semnatura fictiva. Procedee de falsificare a semnaturilor  copiere – directa sau indirecta  Imitare – imitatia servilă si imitatia libera EXPERTIZA TEHNICA A SCRISULUI Modalitatea de falsificare al unui document, i ndiferent de procedeele utilizate, se reduc in fond la 2 posibilitati:  alterarea unui inscris existent  confectionarea in intregime a unui inscris Modificarea unui act prin inlaturare se face p rin:  inlaturare- care este de mai multe feluri (alterare mecanica, stergere cu mana, frecare cu hartie)  Alterare chimica – spalare cu subtante  Alterare prin acoperire Modificarea unui act prin adaugare: Falsificarea actelor se realizeaza si prin ada ugarea unor mentiuni noi, prin intercalarea lor int re mentiunile existente sau locul unde s au operat ant erior stersaturi. Contrafacerea unui act: Falsificatorii procedeaza la reproducerea unui text sau a unei semnaturi autentice prin transfer. Principalele metode sunt copierea si imitarea, contratiparul, decuparea, fotografierea si multipl icarea de tip xerox. Copierea si imitarea se aplica rar la texte, e le sunt folosite la semnaturi. Contratiparul – imprimatea dupa o matrita Decuparea serveste la alcatuirea unui text for mat din fragmene din unul sau mai multe texte origi nale. Trucajul fotografic nu este contrafacerea dire cta a unui act, ci a unei reproduceri fotografice c are ar putea fi valorificata in masura in care ar fi acceptata c a proba. Multiplicarea de tip xerox , copiatoarele, mon ocrome si mai ales cele color sunt frecvent folosit e pt contrafacere. 8 Falsuri realizate cu ajutorul tehnicilor de ca lcul Se utilizeaza in principiu un dispozitiv de ac hizitionare a imiaginii: scanner, calculator ai o i mprimanta. IDENTIFICAREA PERSOANEI DUPA SEMNALMENTE Oamenii, barbati sau femei, au aceeasi anatomi e, apartin aceleasi specii unice, dar caracterele morfologice variaza in functie de sex si de la indi vid la individ, fapt ce contribuie la diferentierea si individualizarea fizica a fiecarui om. Semnalmentele persoanei pot fi definite ca trasaturi exterioare, generale si particulare ale unei persoane, pe baza carora aceasta poate fi recunoscuta si iden tificata. Metoda portretului vorbit: Reprezinta un procedeu stiintific de descriere si comparare a trasaturilor persoanelor in scopul identificarii judiciare. In aplicarea acestei metode se folosesc doua c ategorii de semnalmente, respectiv anatomice sau st atice si functionale sau dinamice. Un rol important il au si semnele particulare, imbracamintea si obiectele po rtabile ale caror caracteristici usureaza identificarea. Descrierea semnalmentelor se face din fata sau din plan frontal si din profil sau din plan latera l. Trasaturile capului si ale fetei detin locul p rincipal in realizarea portretului vorbit. Metode tehnice de realizare a portretului vorbit:  portretul schitat sau schita de portret – consta in desenarea unui portret, dupa descrierea v ictimei sau a martorilor, de catre o persoana cu calitati p lastice foarte bune.  fotorobotul – constituie un procedeu de identificare cu ajutorul unui colaj fotografic de elemente faciale.  sintetizatorul fotografic – selectioneaza elementele faciale din fotografii obi snuite si realizeaza montajul cu patru dispozitive ce proiecteaza pe un ecran cate o zona a fetei.  identi-kit si photo-identi-kits – consta in combinarea manuala sau automata a element elor faciale desenate pe un material transparent. Tehnici biometrice de identificare a persoanei : Acestea se folosesc la verificarea si stabilir ea operativa a identitatii unei persoane, prin proc esarea automata a unor caracteristici anatomice si functio nale. Cele mai raspandite sisteme biometrice au la b aza un sablon de identificare care se obtine prin codificarea caracteristicilor irisului, retinei si amprentei digitale. Irisul are o morfologie unica si irepeabila care exclude p osibilitatea existentei a doua irisuri identice. Codul de identificare se obtine cu ajutorul unei ca mere fotografice. Acestea sunt prevazute cu un sist em special de captare si procesare a imaginii irisului . Retina contine pe suprafata sa o multitudine de vase se sa nge cu structura si dispunere extrem de variate, care difera de la o persoana la alta. Pentru inregi strarea caracteristicilor se foloseste o camera vid eo prevazuta cu sursa de radiatii infrarosii de mica i ntensitate, care se proiecteaza direct pe retina. Amprenta digitala. Imaginea acesteia este obtinuta pe cale electronica , astfel: se aseaza degetul pe un ecran de sticla si se inregistreaza imaginea desenu lui papilar cu ajutorul unui spot luminos proiectat direct pe deget ori se foloseste un senzor cu circuite bioele ctrice care detecteaza campul electric al degetului si formeaza o imagine bioelectrica a amprentei digital e