Std. Bordenci Denisa [612789]

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
Leziuni traumatice primare

Leziunile traumatice primare reprezintă modificări sau distrugeri ale țesuturilor sau
organelor survenite ca urmare a acțiunii agenților traumatici mecanici asupra corpului omenesc.
Sunt foarte importante în practica medico -legală, întrucât interpretarea lor corectă duce la
rezolvare a majorității expertizelor atât la persoanele în viață, cât și la persoanele decedate .
Leziunile primare se clasifică astfel:
– Leziuni traumatice externe cu păstrarea continuității epidermului păstrează
integritatea anatomică a tegumentului, în sensul că p ielea nu prezintă rupturi. Se
vindecă fără a lăsa urme pe piele, când nu sunt însoțite de leziuni secundare, de regulă,
nu sunt periculoase pentru viață și nici nu generează sluțire sau infirmitate.
În categoria acestor leziuni sunt incluse :
 Eritemul tra umatic;
 Contractura musculară;
 Echimoza;
 Hematomul.
– Leziuni le traumatice externe cu soluție de continuitate tegumentară întrerup
continuitatea la nivelul învelișului cutanat, ceea ce permite crearea unei comunicări
între mediul extern și mediul intern al organismului, cu posibilitatea pătrunderii
germenilor patogeni. Aceste leziuni se vindecă cu cicatrici, având o gravitate mai
mare.
În categoria acestor leziuni intră:
 Excoriația;
 Plăgile;
 Arsurile.

A. Leziuni traumatice externe cu păstrarea continuității epidermului

1. Eritemul traumatic
– reprezintă cea mai superficială leziune traumatică, fiind consecința unei lovituri de
intensitate mică cu palma, pumnul sau prin compresiune cu durată mare;
– se prezintă ca o zonă de culoare roșiatică, bine delimitată, respectând forma obiectului
vulnerant;
– dispare definitiv la câteva ore de la producere și nu necesită îngrijiri medicale.

2. Contractura musculară
– reprezintă o contracție permanentă, involuntară, dureroasă a unui mușchi, consecutiv
unui efort puternic și prelungit;
– necesită 1 – 2 zile îngrijire medicală.

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
3. Echimoza
Echimoza este cea mai frecventă leziune
traumatică, se produce p rin ruperea vaselor dermo –
epidermice ale pielii sau a vaselor din corionul
mucoaselor.1
Cunoscută sub denumirea populară de
”vânătaie”, echimoza sau sufuziunea sanguină este
o leziune traumatică elementară fără soluție de
continuitate benignă.
Se prezintă sub forma unei colorații bine delimitate, inițial roșiatice, dar care se modifică în
timp și care nu dispare la digitopresiune .
De regulă apar la locul unde acționează agentul vulnerant, însă pot ap ărea și la distanță prin
difuzarea sâ ngelui în lungul fasciilor, tendoanalor, sau prin propagarea undei de șoc .
Forma echimozelor este în funcție de agentul traumatic care l -a produs, iar localizarea lor
inică anumite circumstanțe de producere: în regiunea cefalică, echimoze ovalare, indică o
sugrumare sau tentativă de sugrumare, pe coapse, o agresiune cu conotație sexuală.
Nu necesită zile de îngrijire medicală ; doar când împiedică funcția unui organ sau un
segment al corpului, se pot acorda 5 – 8 zile de îngrijire medicală .
Întinderea echimozelor pe întreg corpul poate duce la moarte .
Au importanță medico -legală deoarece atestă realitatea traumatismului, iar la cadavru
confirmă caracterul vital al leziunii. Uneori permit aprecierea mecanismului de producere a
leziunii, a agentului vulne rant, și a timpului scurs de la producere .2

Tabel cu e voluția în timp a modificărilor cromatice a a echimozelor : 3
Timpul scurs de la agresiune Culoarea echimozei Mecanism
3-4 ore Roș- purpurie Vasodilatație histaminică;
oxihemoglobină
2-3 zile Albăstruie Hemoglobina pierde oxigenul
3-5 zile Cafenie Degradarea produșilor
hemoglobinici
10-12 zile Galben -verzui Apare biliverdina și bilirubina

1 Marius Popa, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2007. pg. 61
2 Horia Rață, Noțiuni generale de medicină legală – curs universitar – , ediția a II -a, revăzută și adăugită, ed.
EstFalia, București, 2013
3 Horia Rață, Noțiuni generale de medicină legală – curs universitar – , ediția a II -a, revăzută și adăugită, ed.
EstFalia, București, 2013
Fig.1 – Echimoză

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
4. Hematomul

Hematomul este o colecție
mare de sânge care ocupă o
cavitate în organul lezat,
determinată de ruptura unui vas
mai mare ;4 își modifică culoarea
într-un interval de timp mai mare
decât echimoza datorită cantității
mari de sânge existente.

Localizându -se în apropierea organelor vitale (plămân, inimă, creie r), hematoamele,
prin acțiune compresivă, pot perturba funcționarea normală a acestora, ducând uneori spre
moarte.
Un hematom este inițial în formă lichidă răspândit printre țesuturi, inclusiv în sacii
dintre țesuturi unde se poate coagula și solidifica î nainte ca sângele să fie reabsorbit în vasele
de sânge.
Hematomul este clasificat în funcție de zona unde a fost localizat astfel: hematomul
urechii (este o vătămare comună la luptători, boxeri și alți sportivi care suportă în mod regulat
lovituri la cap), hematom subungual (acest hematom apare sub unghie), hematom septal (de
obicei este rezultatul unui nas spart ), hematom subcutanat (acesta este un h ematom care apare
chiar sub piele, de obicei în vene superficiale, aproape de suprafața pielii ), hematom
retroperitoneal (acest hematom apare în interiorul cavității abdominale, dar nu în vreun organ ),
hematom splenic (acest tip de hematom apare în splină ), hematom epidural spinal (acest termen
se referă la un hematom între mucoasa coloanei vertebrale și vertebre ), hematom epidural
intracranian (acest tip de hematom apare între placa craniului și căptușeala din exteriorul
creierului ), hematom subdural (un hematom subdural apare între țesutul creierului și mucoasa
internă a creierului ).

4 Vladimir Beliș – Tratat de medicină legală , Ed. Medicală, 1995, pg.78
Fig.2 – Hematom subcutanat
Fig. 3 – Hematom septal

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
B. Leziunile traumatice externe cu soluție de continuitate tegumentară
1. Excoriația
Excoriația este soluția de continuitate ce interesează epidermul și dermul. Pot fi
unice sau multiple și de forme: liniare, semicirculare, sau pe o zonă tegumentară mai mare,
când se numește placard excoriat :5
Din punct de vedere medico -legal se face distincție înt re:
 Leziunea liniară – denumită excoriație sau zgârietură care, de fapt, reprezintă
denumirea comună sub care sunt cunoscute aceste leziuni traumatice, deci
inclusiv zonele excoriate;
 Leziunea întinsă în suprafață – denumită zonă excoriată sau jupuitură.
Excoriația poate prezenta multe cauze, inclusiv zgârierea neintenționată sau frecarea
de o suprafață rugoasă. Anumite afecțiuni cutanate pot provoca apariția unor semne pe
tegument, clasificate ca excoriații. Există și afecțiuni psihice în care bolnavul se zgârie în mod
intenționat, creând tăieturi și abraziuni la nivelul pielii. Substanțele chimice, căldura și alți
agenți pot cauza leziuni cutanate ce nu penetrează mai mult de primul strat al tegumentului,
fiind clasificate ca excoriații.
Evoluția excoriației stabilită de M. I. Raiski, 1953 la persoanele în viață:
1. Faza inițială – în primele 12 ore, excoriația se prezintă ca o suprafață umedă (limfă,
în cele superficiale, sau limfă și sânge în cele profunde) situată sub planul tegumentului
adiacent;
2. Faza de formare a crustei – după 12 -24 ore, prin uscare apare crusta (semn
macroscopic de reacție vitală) dură, gălbuie, în cele superficiale, sau brun -gălbuie uneori cu
nuanțe roșiatice (inițial) sau negricioase (ulterior), în cele profunde; pe măsura for mării crustei
excoriația se apropie de planul tegumentului adiacent, pe care ulterior îl va depăși;
3. Faza de detașare a crustei – după 3 -4 zile (în periferie) până la 7 -12 zile (în centru);
4. Faza de reepitelizare – între 7 și 15 zile; după desprinderea crus tei, rămâne o zonă
netedă, fină, rozacee care, în timp, recapătă culoarea și consistența tegumentului indemn.
La cadavru excoriația se pergamentează, rezultând o zonă gălbuie -transparentă, dură,
fără caracter vital.

5 Gh. Scripcaru – Medicina legală , Ed. Didactică și pe dagogică, 1993,pg.69
Fig. 4 – Excoriația

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
2. Plaga
Plăgile reprezintă leziuni traumatice primare cu soluție de continuitate tegumentară,
produse prin agenți vulneranți diferiți, care au o morfologie proprie ce orientează asupra
caracteristicilor agentului vulnerant.6
Plăgile pot fi:
– superficiale sau profunde , penetrante sau nepenetrante , perforante sau
neperforante ; transfixiante existând un orificiu de intrare și unul de ieșire.
– după tipul de agent vulnerant se descriu: plăgi contuze, tăiate, înțepate, înțepate –
tăiate, despicate, împușcate, mușcate ;
– din punct de vedere al evoluției plăgile pot fi: simple (neinfectate) și complicate
(infectate).
– în funcție de timpul scurs de la producere: recente , sub 6 ore, ce reprezintă „perioada
de aur" în care riscul dezvoltării infecției este redus și implicit ef ortul terapeutic mai mic; vechi ,
peste 6 ore, cu dezvoltarea locală a infecției, complicație care amplifică efortul terapeutic.
– din punct de vedere medico -legal și criminalistic (cu conotație juridică), se pot
deosebi: plăgi de atac , care vizează anumite r egiuni ale corpului victimei, în funcție de scopul
urmărit de agresor: moartea victimei, caz în care plăgile interesează proiecția unor organe vitale,
desfigurarea, situație în care plăgile sunt localizate mai ales la nivelul viscerocraniului ,
amenințarea , când localizarea plăgilor interesează cu precădere regiunile a căror funcționalitate
nu este de importanță vitală; plăgi de apărare ca urmare a incercărilor victimei de a se apăra.
Aceste plăgi pot fi ofensive sau plăgi de apărare activă, localizate in special la nivelul palmelor –
victima încearcă să apuce arma albă; defensive sau plăgi de apărare pasivă, localizate , de
regulă, la nivelul antebrațelor – victima incearcă să pareze lovitura.

a. Plaga contuză
Plaga contuză, denumită și plaga zdrobită, ce se poate produce prin lovire cu sau de
corp dur, ori prin comprimare, are următoarele caracteristici: profunzime mică, margini
neregulate, zdrențuite, dințate, ce alternează uneori cu suprafețe de piele intactă, inegale ca
mărime, cu zone excoriate și/sau echimoze adiacente; pereții denivelați sunt uniți din loc în loc
prin punți tisulare; fundul anfractuos cu cheaguri de sânge.

b. Plaga tăiată
Plaga tăiată este produsă prin obiecte tăioase (sticlă,
brici) și poate avea diferite forme: liniară (rectilinie, circulară),
în lambou (prin secționare oblică, cu detașarea unui fragment
tisular -lamboul) și mutilantă (plagă profundă, cu secționarea
unui fragment anatomic: nas, ureche).7

6 Horia Rață, Noțiuni generale de medicină legală – curs universitar – , ediția a II -a, revăzută și adăugită, ed.
EstFalia, București, 2013 , pag.35
7 Marius Popa, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2007,pg.65
Fig. 5 – Plagă tăiată

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
Caracteristic plăgii tăiate sunt: margini netede, drepte, regulate, lipsa punților tisulare,
fund neted concav, dehiscența mare, unghiuri ascuțite. Prin caracterele ei, plaga tăiată poate
oferi date despre direcția loviturii și poziția victimă -agresor.

c. Plaga înțepată
Plaga înțepată apare prin compr esia și îndepărtarea
laterală a țesuturilor și este produsă prin instrumente cu
vârf ascuțit: ac, andrea, cui, dinte de furcă8.
Sediul plăgilor înțepate este variabil, iar când sunt
rezultatul unei autoapărări, vor fi localizate mai ales pe
membre, mai rar la nivelul capului și gâtului.
Din punct de vedere medico – legal, plăgile înțepate sunt
rezultatul unei omucideri (cel mai f recvent), accident sau
foarte rar sinucidere. Nu trebuie exclusă simularea și nici disimularea.9

d. Plaga înțepată -tăiată
Plaga înțepată -tăiată este produsă de instrumente
cum sunt: cuțitul, briceagul care prima dată au o acțiune de
înțepare cu vârful, apoi de tăiere cu partea ascuțită a
tăișului.10
Dacă instrumentul are un singur tăiș, plaga va
avea aspect de să geată cu un unghi ascuțit (partea cu tăiș)
și un unghi rotunjit sau patrulater (partea fără tăiș);
obiectul tăietor -înțepător cu două tăișuri produce o plagă
cu aspect de fantă sau butonieră cu două unghiuri ascuțite, iar cel cu mai multe muchii tăietoare
o plagă cu aspect stelat. Leziunea are o formă rectilinie, însă uneori la unele capete apare o
codiță.

e. Plaga despicată
Acest tip de leziune traumatică elemen tară este rezultatul acțiunii unor obiecte dure,
grele, prevăzute cu o lamă tăietoare (mai m ult sau mai puțin ascuțită), numite și instrumente
contondent -tăietoare. În astfel de situații leziunile traumatice sunt consecința forței de lovire
(determinată de viteza cu care se acționează și de greutatea obiectului vulnerant), ascuțimea
lamei având r ol favorizant.

8 Marius Popa, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța, 2007, pag.66
9 Horia Rață, Noțiuni generale de medicină legală – curs universitar – , ediția a II -a, revăzută și adăugită, ed.
EstFalia, București, 2013 , pag.36
10 Scripcaru C., Ioan B. – Medicina legală în justiție, Ed. Cugetarea, Iași, 2001,pg.84
Fig. 6 – Plagă înțepată
Fig. 7 – Plagă înțepată -tăiată

Std. Bordenci Denisa
Grupa 309
f. Plaga împușcată
În general, proiectilul are 4 acțiuni asupra corpului uman:
– de penetrare – formând un orificiu de intrare
rotund sau ovalar cu pierdere de substanță;
– de înfundare – cand forța vie este mică, glonțul
despică numai țesăturile ca o pană, formând un
orificiu în formă de fantă;
– contuzivă – glonțul poate acționa ca un obiect dur,
bont, neproducând orificiul de intrare, ci doar o
echimoză;
– de rupere – atunci când tragere se face de aproape, glonțul având o forță vei mare.
Datorită acțiunii gazelor, pot lua naștere orificii de intrare lungi, rupte și fisuri radiare .

La începutul lucrării am menționat faptul că leziunile traumatice sunt foarte
importante în practica medico -legală, întrucât interpretarea lor corectă duce la rezolvarea
majorității expertizelor atât la persoanele în viață, cât și la persoanele decedate. Cu toate
acestea, leziunile traumatice evidențiate pe corpul victimei nu pot per mite întotdeauna stabilirea
caracteristicilor obiectului cu care au fost produse. O soluție foarte eficientă ar fi trimiterea
instrumentului folosit medicului legist, pentru ca acesta să confrunte cele două elemente:
leziunea traumatică și obiectul presupu s în agresiune, astfel încât concluziile medicului legist
să fie cât mai aproape de realitate, iar expertizele elaborate să constituie probe greu de combătut.

Bibliografie
– Horia Rață, Noțiuni generale de medicină legală – curs universitar – , ediția a II-a,
revăzută și adăugită, ed. EstFalia, București, 2013
– Marius Popa, Ed. Fundației Andrei Șaguna, Constanța
– Vladimir Beliș – Tratat de medicină legală , Ed. Medicală, 1995
– Scripcaru C., Ioan B. – Medicina legală în justiție, Ed. Cugetarea, Iași, 2001
– Gh. Scripcaru – Medicina legală , Ed. Didactică și pedagogică, 1993
– https://ro.wikipedia.org/wiki/Hematom
– https://www.medic.chat/articles/tot -ce-trebuie -sa-stiti-despre -un-hematom/
– http://www.sfatmedical.ro/Semne_si_simptome/Excoriatia
– https://ro.scribd.com/doc/313708816/Echimoza -Excoriatie -Plaga
– https://ro.scribd.com/doc/190670822/Plaga -Impuscat a

Fig.8 – Plagă împușcată