Statutul, structura organizatorică a BNM

Economie

Statutul, structura organizatorică a BNM

Byadmin ianuarie 1, 2024

Cuprins

Statutul, structura organizatorică a BNM

1.1. Statutul Băncii Naționale a Moldovei

1.2. Obiectivul principal și atribuțiile de bază ale BNM

1.3. Organizarea și administrarea BNM, controlul intern și controlul contabil

Departamenuli “Politică Monetară și Cercetări”

2.1. Sarcinile principale și funcțiile Direcției statistică

monetară și comunicare și analize și prognoze macroeconomice

Executarea analizei și cercetărilor macroeconomice și rolul lor în formarea politicii monetare a BNM

2.4. Înfăptuirea programării monetare și influența ei asupra procesului deformare și executare a politicii monetare

2.5. Elaborarea parametrilor calitativi și cantitativi ai politicii monetare

Departamentul “Reglementare și Supraveghere Bancară”

3.1. Reglementarea activității bancare de către BNM

3.2. Efectuarea analizei stării financiare a băncilor comerciale în conformitate

cu cerințele internațional

IV. Departamentul “Operațiuni de Piață”

4.1. Sarcinile principale ale Direcției Împrumuturi și Operațiuni Monetare și Direcției Operațiuni de Piață

4.2. Organizarea operațiunilor de piață deschisă ale BNM, organizarea și desfășurarea licitațiilor de vânzare/cumpărare a HVS sau a operațiunilor REPO

V. Departamentul “Operațiuni Valutare și Relații Externe”

5.1. Gestiunea rezervelor valutare

5.2. Deservirea datoriei externe

5.3. Efectuarea controlului și analiza stării pieței valutare a RM

5.2 Componentele banlanței de plăți

VI. Balanța de plăți

6.1 Întocmire balanței de plăți

6.2 Componentele banlanței de plăți

VII. Departamentui “Sistemul de plăți”

7.1 Introducerea teoretică a sistemelor de plăți

7.2 Tipurile de organizre a activității în sisteme de plăți

VIII. Operațiuni cu numerar

8.1 Activitățile a operațiunilor cu numerar

8.2 Operațiunile cu numerar în moneda naționala ale Băncilor în relația cu BNM

Statutul, structura organizatorică a BNM

1.1. Statutul Băncii Naționale a Moldovei;

Banca Națională a Moldovei este o persoană juridică publică autonomă și este responsabilă față de Parlament. Banca Națională dispune de patrimoniu separat, poate în numele ei să obțină drepturi și să aibă obligațiuni, să fie reclamant și reclamat în organele de judecată sau arbitraj. BNM conlucrează cu Guvernul în realizarea obiectivelor sale și întreprinde acțiunile necesare pentru a realiza o astfel de conlucrare. La stabilirea politicii monetare și valutare Banca Națională se consultă cu organele economice și financiare respective ale Guvernului. Guvernatorul Băncii Naționale sau membrii Consiliului de Administrație explică Parlamentului sau comisiilor lui permanente politica Băncii Naționale, avizează proiectele de legi la cererea Parlamentului. Banca Națională analizează practica aplicării legislației bancare, elaborează propuneri și le prezintă în Parlament pentru perfecționarea ei.

1.2. Obiectivul principal și atribuțiile de bază ale BNM

Obiectivul principal este asigurarea și menținerea stabilității prețurilor. Fără prejudicierea obiectivului său fundamental, Banca Națională promovează și menține un sistem financiar bazat pe principiile pieței și sprijină politica economică generală a statului.

Atribuțiile de bază ale BNM sunt:

Stabilește și promovează politica monetară și valutară în stat;

Acționează ca bancher și agent fiscal al statului;

Întocmește analize economice și monetare și în baza lor adresează Guvernului propuneri, aduce rezultatele analizelor la cunoștința publicului;

Autorizează, supraveghează și reglementează activitatea instituțiilor financiare;

Acordă credite băncilor;

Supraveghează sistemul de plăți în republică și facilitează funcționare eficientă a sistemului de plăți interbancare;

Activează ca organ unic de emisiune a monedei naționale;

Păstrează și gestionează rezervele valutare ale statului;

Stabilește, prin consultări cu Guvernul, regimul cursului de schimb al monedei naționale;

În numele RM își asumă obligații și execută tranzacțiile rezultate din participare RM la activitatea instituțiilor publice internaționale în domeniul bancar, de credit și monetar în conformitate cu condițiile acordurilor internaționale;

Întocmește balanța de plăți a statului;

Efectuează reglementarea valutară pe teritoriul Republicii Moldova.

Mijloacele proprii

Capitalul BNM este stabilit de articolul 19, capitolul III al ,,Legii cu privire la Banca Națională a Moldoveilei” și servește asigurarea obligațiunilor lui. El nu poate fi transferabil sau grevat cu sarcini. Capitalul poate fi majorat prin decizia Consiliului de Administrație, aprobată de Parlament. Patrimoniul BNM se constituie din fonduri fixe și mijloace circulante, capitalul băncii, alte valori, prețul cărora este indicat în bilanțul independent.

Sursele pentru formarea patrimoniului Băncii Naționale sunt: capitalul transmis de la stat, veniturile obținute în urma activității bancare, precum și alte surse neinterzise de legislația RM.

Veniturile BNM se formează în urma acordării creditelor băncilor comerciale, operațiunilor cu HV, valută străină și altor activități în cadrul competenței sale.

Venitul net al BNM pentru fiecare an financiar va fi determinat după deducerea cheltuielilor operaționale ale anului respectiv și după: acoperirea datoriilor dubioase și compromise, deducerea cotelor de amortizare; răscumpărarea HV deținute de BNM, care au fost transferate în conformitate cu cerințele legii; defalcarea a 20% din venitul rămas pentru fondul de rezerve până la atingerea nivelului dublu al capitalului existent. Soldul venitului net se transferă la venitul bugetului de stat în termen de 15 zile după primirea raportului auditorului extern asupra dării de seamă financiare a Băncii Naționale.

Cheltuielile BNM se constituie din achitarea dobânzilor la creditele procurate, cumpărarea HV, valutei străine și altor valori; plata dobânzii la depozitele acceptate de la bănci; întreținerea aparatului; cheltuieli legate de activitatea Băncii și instituțiilor ei, plata dobânzii la rezervele obligatorii; operațiuni cu HV pe piața deschisă.

Banca Națională formează fondul de rezervă care e destinat pentru acoperirea pierderilor posibile în operațiile BNM și fondul de risc, destinat pentru achitarea datoriilor dubioase și compromise.

1.3. Organizarea și administrarea BNM, controlul intern și controlul contabil.

Banca Națională este formată din departamente, direcții, servicii și alte subdiviziuni și este condusă de Consiliul de Administrație. Organul superior de conducere al BNM este Consiliul de Administrație – organ executiv permanent și este condus de Guvernatorul BNM – Președintele Consiliului. Consiliul de Administrație este alcătuit din 5 membri:

Guvernatorul Banca Naționale – președintele Consiliului (se numește de Președintele Parlamentului pe un termen de 7 ani și se bucură de imunitate)

Primul-viceguvernator al Banca Naționale – vicepreședinte al Consiliului;

3 viceguvernatori ai Băncii Naționale;

Primul-viceguvernator și viceguvernatorii Băncii Naționale sunt numiți de Parlament pe un termen de 7 ani, la propunerea Guvernatorului Băncii Naționale.

Ședințele Consiliului de administrație:

Ședințele Consiliului de administrație sunt prezidate de guvernator, în lipsa acestuia de primul-viceguvernator.

Ședințele Consiliului de administrație se convoacă de Guvernator cel puțin o data pe lună. Ședințele pot fi convocate și la cererea în scris a 3 membri ai Consiliului.

Decizia privind convocarea ședințelor Consiliului de administrație se comunică tuturor membrilor lui cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte, cu excepția situațiilor de urgență, când ședințele pot fi convocate urgent. Totodată se aduce la cunoștința membrilor Consiliului data, locul întrunirii și ordinea de zi.

Fiecare membru al Consiliului de administrație are dreptul la vot. Ședința este deliberativă dacă la ea sunt prezenți mai mult de jumătate din membrii activi ai Consiliului, inclusiv Guvernatorul sau primul-viceguvernator.

Ședințele Consiliului de administrație sunt secrete. Conform deciziei Consiliului toate sau o parte din hotărârile sale pot fi aduse la cunoștința opiniei publice în conformitate cu Legea cu privire la secretul comercial.

Atribuțiile Consiliului de administrație:

Consiliul de administrație stabilește modul de funcționare a Băncii Naționale.

În exercitarea atribuțiilor sale Consiliul de administrație examinează rapoarte privind situația economică și monetară a statului. În acest scop vicepreședintele Consiliului asigură prezentarea periodică a rapoartelor de către departamente, direcții și secții cu privire la:

Administrarea și executarea operațiunilor Băncii Naționale;

Realizarea și reglementarea politicii monetare;

Starea sistemului financiar, inclusiv a băncilor;

Situația pieței financiare și valutare

Împuternicirile Consiliul de administrație:

Stabilește politica monetară în stat, inclusiv limitele pentru operațiunile de piață deschise efectuate de Banca Națională, rata dobânzii la depozitele , condițiile de acordare a creditelor, tipul și nivelul rezervelor pe care instituțiile financiare sunt obligate să le țină ;

Stabilește politica valutară în stat, inclusiv modalitățile de determinare a cursului de schimb al monedei naționale;

Adoptă acte normative de aplicare generală ale Băncii Naționale;

Aprobă rapoarte și recomandările ce urmează a fi prezentate de Banca Națională parlamentului și Guvernului;

Adoptă decizii cu privire la participarea BNM la organizațiile internaționale;

Stabilește valoarea nominală, designul bancnotelor și monedei metalice, modul de punere în și condițiile de retragere a lor din circulație;

Aprobă fiecare împrumut acordat Guvernului în limitele stabilite de politica monetară;

Aprobă cu votul a cel puțin 2/3 din membrii Consiliului prezenți la ședință fiecare acordare de credit sau folosirea altor instrumente financiare în favoarea unei bănci sau instituții financiare în conformitate cu articolul 18 alineatul(3) a legii cu privire ;

Înaintează propuneri vizând majorarea capitalului BNM;

Aprobă rapoarte anuale și dările de seamă financiare ale BNM;

Hotărăște asupra emiterii creanțelor BNM, volumului și condițiilor de emitere a lor;

Determină care creanțe sunt acceptabile pentru investițiile BNM;

Aprobă statutul BNM și determină modalitățile de administrare și funcționare a BNM;

Determină structura BNM;

Înființează și lichidează sucursale, filiale și reprezentanțe ale BNM;

Aprobă devizul de cheltuieli al Băncii Naționale.

Banca Națională este unica instituție care efectuează autorizarea, supraveghere și reglementarea activității instituțiilor financiare. În acest scop Banca Națională este împuternicită:

să emită actele normative necesare și să ia masurile cuvenite pentru a-și exercita împuternicirile și atribuțiile, prin acordarea de licențe instituțiilor financiare și elaborarea de standarde de supraveghere a acestora și să stabilească modul de aplicare a actelor normative și a măsurilor menționate;

să efectueze controale asupra asupra tuturor instituțiilor financiare, precum și să examineze registrele, documentele și conturile acestora, condițiile la care își desfășoară activitatea, și respectarea de către aceste instituții a legislației;

să impună oricărei instituții financiare măsuri de remediere sau să aplice sancțiunile prevăzute de Legea cu privire la instituțiile financiare, dacă instituția financiară sau salariații ei:

au încălcat legea menționată sau vreun act normativ al BNM;

au încălcat vreo obligațiune fiduciară;

s-au angajat în operațiuni riscante sau incorecte ale instituției financiare sau ale oricăreia din sucursalele ei.

BNM aduce periodic la cunoștința publicului rezultatele analizei macroeconomice, evoluției pieței financiare și informația statistică, inclusiv privind masa monetară, acordare creditelor, balanța de plăți și situația pieței valutare. Ea poată sa deschidă conturi în registrele sale numale și dările de seamă financiare ale BNM;

Hotărăște asupra emiterii creanțelor BNM, volumului și condițiilor de emitere a lor;

Determină care creanțe sunt acceptabile pentru investițiile BNM;

Aprobă statutul BNM și determină modalitățile de administrare și funcționare a BNM;

Determină structura BNM;

Înființează și lichidează sucursale, filiale și reprezentanțe ale BNM;

Aprobă devizul de cheltuieli al Băncii Naționale.

Banca Națională este unica instituție care efectuează autorizarea, supraveghere și reglementarea activității instituțiilor financiare. În acest scop Banca Națională este împuternicită:

să emită actele normative necesare și să ia masurile cuvenite pentru a-și exercita împuternicirile și atribuțiile, prin acordarea de licențe instituțiilor financiare și elaborarea de standarde de supraveghere a acestora și să stabilească modul de aplicare a actelor normative și a măsurilor menționate;

să efectueze controale asupra asupra tuturor instituțiilor financiare, precum și să examineze registrele, documentele și conturile acestora, condițiile la care își desfășoară activitatea, și respectarea de către aceste instituții a legislației;

să impună oricărei instituții financiare măsuri de remediere sau să aplice sancțiunile prevăzute de Legea cu privire la instituțiile financiare, dacă instituția financiară sau salariații ei:

au încălcat legea menționată sau vreun act normativ al BNM;

au încălcat vreo obligațiune fiduciară;

s-au angajat în operațiuni riscante sau incorecte ale instituției financiare sau ale oricăreia din sucursalele ei.

BNM aduce periodic la cunoștința publicului rezultatele analizei macroeconomice, evoluției pieței financiare și informația statistică, inclusiv privind masa monetară, acordare creditelor, balanța de plăți și situația pieței valutare. Ea poată sa deschidă conturi în registrele sale numai în numele statului și al organelor statului, băncilor autorizate de banca națională, băncilor centrale ale statelor străine și instituțiilor financiare publice internaționale. Banca Națională nu deschide conturi administrației publice locale, întreprinderilor, inclusiv celor de stat.

Banca Națională are dreptul să emită hotărâri, regulamente, instrucțiuni și ordonanțe. Ea poate efectua pe piețele financiare operațiuni cu creanțe emise, de către BNM sau cu orice alte creanțe prin cumpărarea, păstrarea și vânzarea lor(spot și forward).

Controlul intern și controlul contabil

BNM are un organ de control intern constituit din specialiști cu experiență de muncă în domeniul contabilității și finanțelor, care este condus de controlorul general.

Controlorul general al BNM se numește de Consiliul de Administrație pe un termen de 5 ani. El trebuie să fie cetățean al RM și să nu aibă obstacole arătate la art. 27 al legii cu privire general poate fi numit pe un nou termen. Controlorul general se eliberează din funcție prin decizia Consiliului de Administrație. El poate să demisioneze cu condiția notificării Guvernatorului BNM cu 3 luni înainte.

Controlorul general în comun cu experții organului de control intern:

stabilesc regulile controlului intern;

efectuează controlul asupra operațiunilor BNM în scopul respectării legislației;

efectuează verificări ale conturilor și registrelor contabile, procedurilor contabile și ale îndeplinirii devizului de cheltuieli al BNM, prezintă Consiliului de Administrație rapoarte și recomandări privind rezultatele acestor verificări;

efectuează verificarea contabilă a dărilor de seamă financiare și a documentelor relevante, confirmând aceasta printr-un aviz.

BNM poate fi lichidată numai în baza legii respective adoptată de Parlamentul RM. Legea privind lichidarea BNM stabilește modul de folosire a averii ei.

Departamenuli “Politică Monetară și Cercetări”

Departamentul “Politică Monetară și Cercetări” este o subdiviziune structurală a aparatului Băncii Naționale a Moldovei, care unește 2 direcții formate din 2 secții fiecare:

Direcția statistică monetară și comunicare:

Secția statistică și analiză monetară;

Secția programare monetară;

Direcția analize și prognoze macroeconomice:

Secția analiză macroeconomică și cercetări;

Secția sinteze;

În activitatea sa departamentul se călăuzește de legislația RM, Legea cu privire , Legea instituțiilor financiare, hotărârile Consiliului de Administrație și de Regulamentul cu privire la activitatea Departamentului Politică Monetară și Cercetări al BNM. Departamentul este condus de directorul desemnat în funcție de Guvernatorul BNM. Structura și schema de încadrare a departamentului este aprobată de Guvernatorul BNM.

Atribuțiile departamentului:

În scopul atingerii obiectivului principal al BNM – realizarea și menținerea stabilității monedei naționale – elaborează anual și prezintă pentru aprobare Consiliului de Administrație al BNM politica monetară și valutară a BNM;

În corespundere cu politica aprobată, elaborează programe monetare trimestriale și lunare;

Efectuează analiza indicatorilor macroeconomici și agregatelor monetare concomitent cu îndeplinirea programului monetar, iar la necesitate, în baza acestei analize, înaintează propuneri Consiliului de Administrație al BNM privind revizuirea politicii monetare și valutare;

Efectuează analiza agregatelor monetare, elaborează prognoze privind indicatorii monetari și propuneri de măsuri pentru realizarea programului monetar, care le prezintă săptămânal Comitetului monetar;

În corespundere cu legea cu privire , în baza materialelor proprii și ale celor din alte departamente și direcții, întocmește și prezintă:

Parlamentului și Guvernului, anual cel târziu la 1 februarie, un raport ce conține evaluarea stării economice și financiare a statului, descrierea politicii monetare și valutare pentru anul următor și pentru un termen mai îndelungat și considerente din care BNM a reieșit la stabilirea ei; revizuirea și evaluarea politicii monetare și valutare pe parcursul anului precedent;

Parlamentului, cel târziu la 1 mai, darea de seamă financiară, un raport asupra activității BNM și operațiunilor efectuate în anul precedent, precum și asupra situației economice a statului;

Parlamentului și Guvernului până la data de fiecărei luni un rezumat al situației financiare pentru luna precedentă;

Efectuează studii teoretice și cercetări economice în domeniul interacțiunii sistemului monetar cu celelalte sectoare ale economiei;

Participă la elaborarea proiectelor hotărârilor Parlamentului și Guvernului RM cu privire la politica monetară și valutară, de asemenea prezintă avize la proiectele actelor normative ce țin de activitatea departamentului;

Participă împreună cu celelalte departamente și direcții la elaborarea proiectelor de regulamente bancare privind operațiunile pe piața monetară, operațiunile de creditare, operațiunile efectuate în numerar și decontările;

Îndeplinește însărcinările tematice ale conducerii BNM.

2.1. Sarcinile principale și funcțiile Direcției statistică

monetară și comunicare și analize și prognoze macroeconomice

Sarcinile principale și funcțiile Direcției analize și prognoze macroeconomice:

În scopul atingerii obiectivului principal al BNM anual în comun cu alte departamente și direcții ale BNM elaborează și prezintă pentru aprobarea Consiliului de Administrație al BNM politica monetară și valutară a BNM;

Conform politicii aprobate elaborează programul monetar annual, trimestrial, lunar;

Efectuează analiza indicatorilor macroeconomici și agregatelor monetare concomitent cu îndeplinirea programului monetar, iar la necesitate, în baza acestei analize, înaintează propuneri Consiliului de Administrație al BNM privind revizuirea politicii monetare și valutare;

Participă la elaborarea proiectelor hotărârilor Parlamentului și Guvernului RM cu privire la politica monetară, avizează proiectele, hotărîrile și alte documente normative care se referă la activitatea direcției;

În corespundere cu Legea cu privire , participă la întocmirea și prezentarea:

Parlamentului și Guvernului, anual cel târziu la 1 februarie, un raport ce conține evaluarea stării economice și financiare a statului, descrierea politicii monetare și valutare pentru anul următor și pentru un termen mai îndelungat și considerente din care BNM a reieșit la stabilirea ei; revizuirea și evaluarea politicii monetare și valutare pe parcursul anului precedent;

Parlamentului, cel târziu la 1 mai, darea de seamă financiară, un raport asupra activității BNM și operațiunilor efectuate în anul precedent, precum și asupra situației economice a statului;

Parlamentului și Guvernului până la data de fiecărei luni un rezumat al situației financiare pentru luna precedentă;

săptămânal analizează executarea programului monetar, prognozează agregatele monetare pe luna respectivă și elaborează propuneri pentru realizarea programului monetar până la sfârșitul lunii sau trimestrului. Informația se prezintă conducerii departamentului și respectiv membrilor Comitetului monetar pentru examinarea acestuia.

Formulează propuneri privind aplicarea instrumentelor monetare;

Propune măsuri pentru realizarea programului monetar sau dacă este cazul, pentru modificarea acestuia; monitorizează implementarea programului monetar aprobat de Consiliul de Administrație și informează conducerea BNM despre stadiul realizării acestuia;

Întocmește periodic analiza și note cu privire la evoluția creditelor și depozitelor, ratelor medii ale dobânzilor și dinamica agregatelor monetare, prezintă lunar membrilor Consiliului de Administrație informații privind situația pe piața creditelor;

Pregătește materiale care se referă la activitatea direcției pentru:

Publicarea pe pagina oficială WEB a BNM;

Expedierea către băncile centrale altor țări și organisme financiare internaționale;

Îndeplinește însărcinări tematice ale conducerii BNM.

Sarcinile principale și funcțiile Direcției statistică monetară și comunicare:

Efectuează analiza indicatorilor macroeconomici și agregatelor monetare în contextul realizării politicii monetare și valutare a BNM;

Asigură menținerea bazei de date complexe cu privire la indicatorii macroeconomici, financiari, sociali în vederea efectuării cercetărilor economice privind interdependența sectorului monetar cu celelalte sectoare ale economiei naționale;

Elaborează note informative cu privire la evoluția indicatorilor sectorului real, dinamica inflației și ratelor dobânzilor pe piața monetară;

Prezintă materialele care se referă la activitatea departamentului pentru:

Publicarea pe pagina oficială WEB a BNM;

Expedierea către băncile centrale altor țări și organisme financiare internaționale;

Îndeplinește însărcinări tematice ale conducerii BNM.

2.2. Efectuarea analizei monetare și influența acesteia asupra înfăptuirii politicii monetare

Analiza monetară se realizează de către Secția statistică și analiză monetară se îndeplinește conform datelor tabelelor de reclasificare. Întregul proces de reclasificare și agregare se efectuează în baza metodei elaborate și propuse de către FMI.

Agregarea informațiilor financiar-contabile se începe cu preluarea datelor de la băncile comerciale. Aceste date, în urma prelucrării automatizate, sunt prezentate pe principalele categorii de active și pasive. Lucrări similare se efectuează și pentru conturile ale evidenței contabile a BNM. Între tabelele finale ale nivelelor sistemului bancar – BNM și băncile comerciale – există o legătură indispensabilă, informațiile din cadrul cărora se reclasifică și se grupează în Tabela de sinteză monetară a Moldovei, care împreună cu Indicatorii monetari – creditari sunt utilizate pentru supravegherea realizării politicii monetare pentru anul curent și drept bază informațională pentru elaborarea politicii monetare pentru anul următor.

2.3. Executarea analizei și cercetărilor macroeconomice și rolul lor în formarea politicii monetare a BNM

Analiza și cercetarea macroeconomică se efectuează de către Secția Analiză Macroeconomică și Cercetări care efectuează cercetări în următoarele direcții:

1. Caracteristica inflației:

analiza nivelului inflației în dinamică;

determinarea ritmului de creștere a prețurilor;

calculul ratei medii lunare a inflației;

analiza inflației în structura ei complexă (nivelul prețurilor la producția industrială, agricolă și din sfera serviciilor).

2. Analiza cursului de schimb valutar

Se analizează dinamica cursului de schimb valutar, modificările intervenite, abaterile față de lunile precedente sau față de luna de bază (de obicei se compară cu luna ianuarie).

La fel se studiază factorii care aduc la devalorizarea valutei naționale:

rata inflației;

puterea de cumpărare a valutei naționale.

Analiza și cercetarea ratei medii de credite și angajamente

Se analizează volumul de credite acordate persoanelor fizice, juridice comparativ cu luna precedentă; rata dobânzii pentru creditele acordate de băncile comerciale; fluxul (afluxul) mijloacelor bănești a populației și întreprinderilor în formă de depozite; determinarea ponderii maximale pe categorii de debitori (credite pe termen scurt, mediu și lung); creșterea (scăderea) volumului de cumpărare a valutei străine.

4. Analiza pieței hârtiilor de valoare de stat – În acest compartiment, secția, în baza datelor referitoare la tranzacțiile efectuate (volumul tranzacțiilor, rata dobânzii, perioada de scadență) primite din Direcția Operațiuni de Piață a Departamentului Operațiuni de Piață, stabilește și rata medie anuală a profitului.

5.Analiza masei monetare – Se efectuează analiza masei monetare în dinamică. La fel se determină factorii care au influențat asupra modificării volumului masei monetare și a structurii masei monetare:

banii în numerar;

depozitele (în structură).

Analiza multiplicatorului

Ca și în cazul analizei masei monetare, se face o analiză a multiplicatorului în dinamică. Totodată se determină care component al multiplicatorului a contribuit asupra creșterii sau micșorării nivelului acestui indicator monetar.

Analiza bazei monetare

Se analizează factorii care au influențat reducerea sau majorarea bazei monetare:

reducerea activelor externe nete (AEN) și a activelor interne nete (AIN) duc la diminuarea bazei monetare;

influența nivelului altor Articole Nete (OIN) asupra bazei monetare. Totodată se precaută cauzele modificării factorilor determinativi:

cum influențează volumele de cumpărare și de vânzare a valutei străine asupra AEN și AIN;

influența cumpărării hârtiilor de valoare de stat în valute străine asupra nivelului AEN;

modificarea în structura OIN în urma efectuării plăților procentului pentru creditele oferite de FMI (efectuarea plăților – contribuie la micșorarea nivelului OIN).

Analiza activelor interne nete pe sistemul bancar. Se analizează factorii care determină o influență în sens de creștere sau descreștere a AIN. Astfel se analizează influența nivelului cererii față de Guvern, volumul HVS în circulație, volumul creditelor acordate economiei țării, creditele BNM etc.

Analiza și studiul numerarului în circulație. În calitate de izvor al studiului acestui indicator monetar servește:

darea de seamă "Cu privire la rulajul de casă a băncilor comerciale";

dinamica masei monetare prezentată în structură (ponderea numerarului în structura monetară, raportul dintre banii în numerar și depozite).

Totodată se analizează sursele principale de venituri în numerar, acestea fiind încasările de la organizațiile comerciale, încasările provenite de la realizarea mărfurilor. În același timp se precaută tipurilor de eliberări a numerarului, adică ceea ce va contribui asupra micșorării numerarului din casieriile întreprinderilor, organizațiilor comerciale etc. În acest context se analizează așa factori ca:

plata pensiilor, burselor și altor tipuri de remunerări ale muncii;

eliberările efectuate de băncile comerciale pentru procurarea producției agricole;

eliberările de numerar din conturile de depozit al băncilor comerciale.

2.4. Înfăptuirea programării monetare și influența ei asupra procesului de

formare și executare a politicii monetare

Atribuția principală a secției este programarea monetară , care constă în determinarea instrumentelor politicii monetare și gradului de utilizare a fiecărui instrument, adică în ce măsură trebuie să fie utilizat fiecare instrument pentru a atinge o eficiență maximală. Astfel se determină gradul de intervenție pe piețile valutară și creditară în urma analizei minuțioase a indicatorilor monetari principali:

nivelul masei monetare;

nivelul bazei monetare;

nivelul și structura AEN și AIN pe sistemul bancar și pe Banca Națională.

Totodată în secția dată se efectuează prognozarea unor așa indicatori monetari ca:

multiplicatorul monetar;

nivelul inflației;

masa monetară;

structura "Altor Active Nete";

cererea față de Guvern.

Pentru aceasta se precaută factorii determinativi care stau la baza modelului de regresie utilizat pentru prognozarea acestor indicatori.

În așa fel pentru fiecare indicator monetar se determină grupul de factori, în acest fel stabilind ecuația de regresie utilizată.

2.5. Elaborarea parametrilor calitativi și cantitativi ai politicii monetare

După cum s-a menționat anterior, pentru elaborarea programării monetare sunt utilizate instrumentele politicii monetare, acestea din urmă fiind stabilite ca parametri calitativi:

cotele rezervelor obligatorii;

operațiunile pe piața deschisă a titlurilor de valoare;

În esență, rezervele obligatorii sunt utilizate ca instrument al politicii monetare din cauza posibilității manevrării și controlului prin intermediul rezervelor obligatorii a masei monetare, a fluxurilor și refluxurilor de capitaluri străine și interne.

În același timp cu mare succes, în calitate de instrument efectiv se utilizează operațiunile pe piața deschisă. Mărind sau micșorând volumele de cumpărare sau vânzare a hârtiilor de valoare se poate de influențat în sensul diminuării sau creșterii nivelului masei monetare. Totodată procurarea de titluri de valoare de către băncile comerciale presupune mărirea nivelului de lichiditate a acestor bănci. Astfel, procurarea de hârtii de valoare devine destul de favorabilă pentru băncile comerciale în același timp fiind un instrument efectiv pentru Banca Națională.

Scopul final al politicii monetare și valutare este asigurarea stabilității prețurilor și ca rezultat reducerea nivelului inflației.

Eforturile BNM sunt îndreptate spre perfecționarea funcționării sistemului de instrumente monetare utilizate de către BNM pentru realizarea eficientă a Politicii monetare și valutare.

În ceea ce privește parametrii cantitativi, putem spune că FMI stabilește unele mărimi-limită de orientare și nivelul de creștere maximal sau minimal pentru indicatorii monetari de bază.

La elaborarea politicii monetare și valutare a Băncii Naționale a Moldovei pentru anul 2006 au fost utilizate Scenariile dezvoltării economiei Republicii Moldova prezentate în Cadrul de cheltuieli pe termen mediu pe anii 2005-2007 (Hotărârea Guvernul Republicii Moldova nr. 639 din 08 iunie 2004). Astfel, Politica monetară și valutară a Băncii Naționale a Moldovei pentru anul fost fundamentată pe următorii indicatori:

menținerea obiectivului de inflație în limitele de 8.0–10.0 la sută;

oferta netă de valută străină pe piața valutară internă va păstra tendințele anului 2005;

onorarea datoriei externe de către stat conform Legii bugetului de stat pe anul 2006 și deservirea creditelor Fondului Monetar Internațional de către BNM (25.7 mil. dolari SUA).

La stabilirea indicatorilor monetari s-a reieșit din tendința de sporire a cererii de bani adecvată nivelului creșterii economice preconizate (creșterea PIB cu 6.5 la sută în anul 2006). În acest context, s-a stabilit creșterea masei monetare M2 cu 40.0 la sută, în condițiile prognozării creșterii bazei monetare cu 20.0 la sută și a gradului monetizării M2 la nivelul de circa 35.0 la sută la finele anului 2006.

III. Departamentul “Reglementare și Supraveghere Bancară”

Structura DRSB poate fi prezentată în felul următor:

Direcția Reglementare și Autorizare Bancară:

Secția autorizare Bancară;

Secția reglementare prudențială.

Direcția Supraveghere specială și din oficiu:

Secția supraveghere specială;

Secția supraveghere din oficiu, evaluarea a riscurilor și rapoarte financiare;

Secția prevenire și organizarea situațiilor de criză.

Direcția control bancar și monitorizare a activităților de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului;

Secția control asupra activității băncilor;

Secția monitorizare a activităților de prevenireși combaterea a spălării banilor și finanțării terorismului.

Supravegherea bancară presupune efectuarea următoarelor activități:

constituirea regulilor și normativelor activității bancare, astfel garantând comportarea competentă a băncilor comerciale, stabilitatea sistemului bancar și înlesnirea oferirii informației necesare pentru organele ce execută supravegherea bancară și politica monetar-creditară;

monitoring, prin intermediul analizei informației primite de la bănci, evoluția piețelor creditare și starea financiară a băncilor comerciale;

inspectarea instituțiilor bancare;

în caz dacă activitatea băncilor comerciale nu corespunde cerințelor BNM, se recurge la aplicarea sancțiunilor respective.

3.1. Reglementarea activității bancare de către BNM

Reglementarea activității bancare este efectuată de către secțiile Direcției reglementare și autorizare bancară. Atribuțiile principale sunt următoarele:

Reglarea activității băncilor și elaborarea actelor normative în domeniul supravegherii bancare cu scopul neadmiterii riscului excesiv în sistemul financiar. Direcția este obligată să informeze sistemul bancar despre modificările și completările care au intervenit în actele normative și metodologice elaborate de BNM.

Examinarea documentelor prezentate de fondatorii unei bănci pentru obținerea autorizației de practicare a activității financiare, precum și controlul și evidența modificărilor intervenite în documentele de constituire, astfel încât prevederile acestora să corespundă legislației în vigoare. Nemijlocit în cadrul acestei direcții sunt eliberate autorizările pentru activitatea bancară.

Analiza și verificarea dărilor de seamă a instituțiilor financiare, prelucrarea informației pe care acestea o conțin pentru a fi prezentată conducerii BNM și altor organe de resort. În legătură cu aceasta, Direcția reglementare și autorizare bancară pregătește și prezintă pentru examinare Consiliului de Administrație al BNM rapoartele lunare și trimestriale privind starea financiară a sistemului bancar.

Fiecare din secțiile Direcției respective realizează anumite funcții în domeniul reglementării bancare.

Secția autorizare bancară

Această secție activează în conformitate cu Regulamentul nr. 23/09-01 cu privire la autorizarea băncilor cu modificările ulterioare. În conformitate cu Legea “Cu privire ” aceasta are dreptul exclusiv de a elibera autorizații băncilor comerciale.

Nici o persoană nu este în drept să practice activități financiare fără autorizația BNM. Banca străină care dorește să deschidă sucursala pe teritoriul RM de asemenea trebuie să primească autorizația BNM.

În conformitate cu art. 26 al Legii instituțiilor financiare există trei categorii de autorizații bancare. Autorizația de categoria A acordă dreptul de a desfășura tipurile de activități financiare indicate la art.26 alin.(1) lit. a) – i) și n) al Legii instituțiilor financiare. Autorizația de categoria B acordă dreptul de a desfășura tipurile de activități financiare indicate la art.26 alin.(1) lit. a) – j) și n). Autorizația de categoria C acordă dreptul de a desfășura toate tipurile de activități financiare indicate la art.26 alin.(1).

Nici o bancă nu se poate angaja în activități financiare neprevăzute în autorizație.

Cuantumul minim al capitalului normativ total este stabilit în mărime de 50 mln lei. Pentru a obține autorizația de categoria A băncile trebuie să atingă cuantumul minim până la cuantumul dublu al capitalului normativ total. Pentru a obține autorizația de categoria B băncile trebuie să atingă un capital mai mare decât cuantumul dublu și mai mic decât cuantumul triplu al capitalului normativ total. Pentru a obține autorizația de categoria C băncile trebuie să atingă un capital mai mare decât cuantumul triplu al capitalului normativ total. Pentru primirea autorizației băncile comerciale trebuie să prezinte cererea scrisă care se înaintează de către fondatorii băncii pe numele Guvernatorului BNM. La cerere trebuie să fie anexat setul de documente necesare.

Cele mai importante dintre acestea sunt:

Procesul-verbal al adunării de constituire a acționarilor privind organizarea băncii;

Contractul de constituire privind organizarea băncii;

Statutul băncii în trei exemplare, aprobat de adunarea de constituire a acționarilor și semnat de președintele consiliului băncii;

Sursa și mărimea mijloacelor utilizate pentru procurarea acțiunilor băncii;

Regulamentele interne în conformitate cu articolul 17(2) al Legii instituțiilor financiare;

Contractele de angajare la serviciu a conducătorilor organului executiv și contabilului-șef ai viitoarei bănci;

Lista persoanelor afiliate viitoarei bănci (conform definiției date la articolul 3 al Legii instituțiilor financiare și privind încheierea acordurilor cu persoanele afiliate băncilor comerciale, inclusiv eliberarea creditelor);

Business – planul pe primii trei ani de activitate, care va permite Băncii Naționale de a avea imagine privind scopurile băncii și viitoarele operațiuni, care trebuie să conțină rapoartele financiare pronosticate pe primii trei ani de activitate (raportul de bilanț, raportul de profit și pierderi, raportul credite și leasing financiar și raportul privind calculul capitalului normativ total), întocmite în conformitate cu Instrucțiunea cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare), de indicat în baza căror condiții economice au fost ele efectuate, precum și de descris cheltuielile legate de înființarea și înregistrarea băncii.

Reprezentarea business – planului este foarte importantă din considerentele că orice abatere esențială de la prevederile stabilite în acest document pe parcursul primilor trei ani de activitate poate servi drept bază pentru retragerea autorizației. Atât inspectorii, cât și lucrătorii Secției dări de seamă au obligația de a studia și informa despre îndeplinirea de către băncile nou autorizate a prevederilor business – planurilor. BNM aprobă preliminar cererea privind eliberarea autorizației, dacă va constata că au fost îndeplinite prevederile art.7 alin.(2) al Legii instituțiilor financiare, referitor la bănci și prevederile art.7 alin.(6) al Legii instituțiilor financiare referitor la sucursalele băncii străine.

În aprobarea preliminară pentru eliberarea autorizației BNM stabilește cerințele, prevăzute la art.7 alin.(3) al Legii instituțiilor financiare, pe care reclamantul trebuie să le îndeplinească pentru primirea autorizației.

Reclamantul este obligat în decursul unui an să îndeplinească cerințele BNM, indicate la punctul C.2 al cap.7 din Regulamentul cu privire la autorizarea băncilor nr.23/09-01.

În caz contrar aprobarea preliminară a cererii pentru eliberarea autorizației se anulează.

Reclamantul trebuie să prezinte în scris confirmare privind îndeplinirea cerințelor enumerate ale BNM. După ce BNM se va convinge, că cerințele ei sunt îndeplinite, eliberează autorizația în termen de o lună.

Scrisoare din partea organelor de administrare locală privind acceptarea de către ele a situării viitoarei bănci pe teritoriul respectiv;

Modelul fișei de înregistrare a băncii;

Certificatul referitor la denumirea băncii emis de Asociația Națională de Terminologie a Republicii Moldova.

În termen de trei luni de la data înregistrării cererii, BNM aprobă preliminar cererea sau o respinge, informând solicitantul despre decizia sa. Decizia privind refuzul de a elibera autorizație trebuie să conțină motivarea cauzelor în baza cărora se respinge cererea. BNM înregistrează băncile autorizate în registrul central, în care se înscriu denumirea, sediul central al băncii și al filialelor ei. Băncile ale căror autorizații au fost retrase se exclud din registru prin înscrisul respectiv.

Secția Autorizare este, de asemenea, responsabilă de a prelucra alte cereri pe care băncile sunt obligate să le prezinte exemple pot servi cererile de aprobare a administratorilor băncilor, schimbările în statutul băncii, deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice, deschiderea filialelor de către bănci, deținerea cotelor substanțiale în capitalul băncilor, eliberarea certificatelor de calificare a auditorului bancar, eliberarea permisiunii pentru fuziunea sau asocierea băncilor, etc.

Secția reglementare prudențială

Funcția acestei secții este analiza situației financiare a fiecărei bănci comerciale în parte, pe baza rapoartelor financiare, precum și a întregului sistem bancar.

Menținerea unui sector bancar stabil în mare măsură depinde de calitatea informației financiare necesare atât pentru realizarea managementului efectiv al băncii comerciale de către administrație, cât și a supravegherii adecvate a activități bancare de către BNM. Începând cu 1 ianuarie 1998 băncile comerciale trebuie să prezinte rapoartele lor financiare în conformitate cu un sistem nou, care dezvăluie în mod adecvat datele în care sunt interesați deponenții, creditorii, acționarii și publicul. Acest sistem a fost elaborat în conformitate cu standardele internaționale. În conformitate cu “Instrucțiunea cu privire la modul de întocmire și prezentare de către bănci a rapoartelor financiare” băncile sunt obligate să prezinte mai multe rapoarte financiare, dintre care cele mai importante sunt următoarele:

RAPORTUL 1. Bilanțul contabil care reflectă starea financiară a băncii la data gestionară, și se indică conturile claselor active, obligațiuni și conturile de capital. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 2. Raportul de profit și pierderi care reflectă veniturile și cheltuielile băncii pe bază de acumulare. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 3. Credite și leasing financiar unde se reflectă valoarea tuturor creditelor și leasingului financiar până la scăderea mărimii formate a fondului de risc (contul reduceri pentru pierderi la credite).Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 4. Active expirate și fără dobândă care reflectă informație referitor la activele expirate ale băncii și cele pe care nu se acumulează dobânda.Această informație îi va da posibilitate administrației băncii să țină în câmpul de vedere volumul activelor expirate a căror încasare în întregime este problematică.Se reflectă creditele financiare,leasingul și alte active expirate indiferent dacă sunt sau nu asigurate de Guvern sau altele.Fiecare categorie din acest raport se reflectă fără dobândă sporită și este primită.Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 5. Anulări contabile ale creditelor, recuperări și modificări în fondul de risc reflectă informație referitor la modificările în contul “reduceri pentru pierderi la credite” (fondul de risc) Aceasta reflectă toate adăugările și scăderile din contul reducerii pentru pierderi la credite în perioada gestionară. Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 6. Clasificarea portofoliului de credite și formarea fondului de risc unde se reflectă informația cu privire la suma creditelor clasificate în dependență de riscul rambursării acestora, precum și suma necesară a fondului de risc. Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 7. Credite "mari" Se prezintă lunar.

RAPORTUL 8. Acordarea creditelor persoanelor afiliate. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 9. Depozite. Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 10. Calculul capitalului normativ total. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 11. Evaluarea suficienței capitalului ponderat la risc. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 12. Modificări in capitalul acționar.Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 13. Analiza venitului aferent dobânzii reflectă analiza totală a venitului aferent dobânzii cu ajutorul căreia se analizează componentele venitului. Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 14. Lichiditatea reflectă informația cu privire la lichiditatea băncii În conformitate cu regulamentul dat BNM stabilește anumite reguli care au scopul de stabilire a legăturii adecvate dintre suma fondurilor investite ale băncii (active) și suma resurselor financiare (pasive). Se prezintă lunar.

RAPORTUL 15. Informație diversă. Se reflectă informație cu caracter nefinanciar care prezintă interes din punct de vedere al supravegherii. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 16. Acționarii băncii. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 17. Cotele de participare în capitalul unităților economice. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 18. Analiza diferenței scadențelor.Se prezintă trimestrial.

RAPORTUL 19. Rezultatele financiare. Se prezintă lunar.

RAPORTUL 20. Categoriile suplimentare extrabilanțiere. Se prezintă trimestrial.

LISTA ADMINISTRATORILOR BĂNCII. Se prezintă trimestrial.

LISTA FILIALELOR BĂNCII. Se prezintă anual.

Secția Dări de Seamă supraveghează băncile în perioada dintre controalele pe teren, studiind și analizând rapoartele și informația prezentate regulat de bănci către BNM. Deoarece această informație este utilizată pentru supravegherea performanței și situației băncilor și pentru determinarea timpului și necesitații efectuării controlului pe teren, este esențial ca aceste rapoarte să fie corect întocmite și să prezinte informații veridice. În afară de aceasta, lucrătorii Secției Dări de Seamă a BNM trebuie să fie bine instruiți în ceea ce privește Standardele Internaționale și Naționale de Contabilitate, Sistemul de Întocmire a Rapoartelor Financiare de către Băncile Comerciale și metodele de analiza financiară. O supraveghere eficientă în baza dărilor de seamă oferă BNM posibilitatea de a soluționa neajunsurile în bănci cu mult înainte ca acestea vor deveni “bănci problematice”.

Supravegherea pe baza dărilor de seamă se bucură de avantajul accesului permanent la informații curente, în special în ceea ce privește lichiditatea, profitabilitatea și suficiența capitalului. Însă multe riscuri nu pot fi pe deplin stabilite în cadrul supravegherii pe baza dărilor de seamă. De aceea, este necesar de a efectua verificarea informației la sursă prin efectuarea controalelor pe teren.

Funcția a acestei secției este elaborarea metodologiei generale de analiză a situației financiare în sistemul bancar. Pentru îmbunătățirea controlului asupra acestuia, secția metodologie și rating elaborează proiectele de rapoarte și instrucțiuni care trebuie să fie respectate de toate băncile comerciale.

În cadrul secției sunt perfectate proiectele de regulamente, instrucțiuni și hotărâri care sunt transmise spre examinare Consiliului de Administrație al BNM. Ea este obligată să acorde consultații băncilor comerciale în privința modului de introducere și aplicare a regulamentelor aprobate. Doi dintre colaboratorii acestei secții nemijlocit elaborează regulamentele, instrucțiunile și alte acte normative în domeniul reglementării bancare. Ei studiază recomandările Băncii Mondiale și a Fondului Monetar Internațional și duc evidența îndeplinirii acestora de către sistemul bancar al RM.

Sistemul Uniform de Rating al Instituțiilor Financiare, deseori numit și sistemul de rating ” CAMELS ”, este un produs american care a fost copiat și adoptat aproape universal de inspectori bancari ca un model de rating a diferitor instituții financiare. Pe parcursul anilor, sistemul s-a dovedit a fi un instrument efectiv de supraveghere pentru evaluarea stabilității instituțiilor financiare intr-o bază uniformă și pentru identificarea acelor instituții care necesită atenție deosebită. Datorită modificărilor ulterioare în industria bancară și în politicele și procedurile agențiilor de supraveghere federală, sistemul a fost recent analizat și modificat.

Modificarea a inclus componentul al șaselea suplimentar care se referă la sensibilitatea riscurilor pieței, reflectarea explicită a calității procesului de dirijare a riscului în componența managementului, și identificarea elementelor de risc în descrierile ratingului total și pe componente. Modificările promovează și sunt o completare a procesului eficient de control, în același timp menținând structura de bază a sistemului inițial de rating. Sistemul ia în considerație anumite probleme financiare, manageriale și de respectare care sunt caracteristice tuturor instituțiilor financiare. Utilizând acest sistem, toate agențiile de supraveghere tind să asigure evaluarea tuturor instituțiilor financiare într-un mod general și uniform și concentrarea atenției supravegherii asupra acelor instituții care au probleme financiare și operaționale sau tendințe nefavorabile.

Sistemul de rating de asemenea servește ca un instrument util pentru identificarea problemelor sau instituțiile financiare care se deteriorează, precum și pentru împărțirea pe categorii a acelora cu neajunsuri în anumite domenii componente.

Este important de menționat, însă, că sistemul oferă principii mai degrabă generale decât concrete pentru atribuirea atât a ratingului general cât și a componentelor. Aceste indicații generale intenționat au fost elaborate astfel încât să fie necesară utilizarea extensiva a logicii și experienței inspectorului la atribuirea ratingului. Ar fi imposibil de elaborat factori de rating pentru fiecare categorie pentru a corespunde fiecărei situații din fiecare bancă, deoarece băncile diferă după mărime, complexitatea operațiilor și capacitățile managementului. De aceea, inspectorii trebuie să fie flexibili de a examina situația generală a fiecărei bănci la atribuire a ratingului, deoarece multe domenii de activitate se suprapun (de ex. lichiditatea, profitul și capitalul) .

La evaluarea componentelor se ia în considerație mărimea și gradul de sofisticare a băncii, natura și complexitatea activităților ei și profilul riscului băncii.

Ratingul general și al componentelor sunt atribuite în baza unei scări numerice de la 1 la 5. Numărul 1 înseamnă ratingul cel mai înalt, cea mai puternică performanță și metodă de dirijare a riscului și cele mai puține probleme ce țin de supraveghere, în timp ce 5 indică ratingul cel mai scăzut, metode neadecvate de dirijare a riscului și, prin urmare, reprezintă cel mai înalt nivel de îngrijorare din partea supravegherii.

Ratingul general de obicei este într-o legătură foarte strânsă cu ratingul componentelor. Însă ratingul general nu se determină prin calculul mediei aritmetice a ratingurilor componentelor.

Fiecare rating a componentelor este bazat pe o analiză cantitativă a factorilor care formează acest component și legătura sa cu alte componente. La atribuirea unui rating general, unele componente pot primi o pondere mai mare decât altele, în dependență de situația băncii. În general, la atribuirea unui rating general poate fi inclus orice factor care influențează esențial situația generală și stabilitatea băncii. Următoarele 2 părți conțin difiniția ratingului general și descrierile și definițiile celor șase componente.

RATINGUL GENERAL

Ratingurile generale sunt bazate pe o evaluare atentă a performanței manageriale, operaționale, financiare și de respectare a cerințelor de către bancă. Cele șase componente de bază utilizate pentru evaluarea situației financiare a băncii și a operațiunilor sunt: suficiența Capitalului, calitatea Activelor, capacitatea Managementului, calitatea și nivelul profitului (Earnings), Lichiditatea și Sensibilitatea la riscul pieței (CAMELS).

Scara ratingului este de la 1 la 5, ratingul 1 indicând cea mai puternică performanță și metodă de dirijare a riscului conform mărimii, complexității și profilului riscului băncii; și nivelul cel mai scăzut de atenție necesară. Un rating de 5 indică cel mai insuficient nivel de performanță; practici inadecvate de dirijare a riscului, comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii și băncile cu acest tip de rating necesită cel mai înalt grad de atenție din partea supravegherii. Dacă ratingul oricărui component este de 4 sau 3, atunci ratingul general nu poate fi mai mare de 3, indiferent de oricare alți factori. Ratingurile generale se definesc după cum urmează.

Ratingul general 1 – Puternic

Băncile din această grupă sunt stabile din toate punctele de vedere și de obicei ratingul componentelor lor este de 1 și 2. Orice neajunsuri sunt minore și pot fi tratate de consiliu în mod zilnic. Aceste bănci sunt cele mai capabile să reziste la condițiile de afaceri imprevizibile și instabile și sunt rezistente la influențe din exterior cum ar fi instabilitatea economică în domeniul pieței lor. Aceste bănci respectă toate legile și regulamentele. Ca rezultat, aceste bănci vor demonstra cea mai puternica performanță și metode de dirijare a riscului comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului lor, și nu cauzează probleme pentru supraveghere.

Ratingul general 2 – Satisfăcător

Băncile din aceasta grupă sunt în mare măsură stabile. Pentru ca o banca să primească acest rating, este necesar ca nici un component să nu aibă un rating mai dur de 3. La aceste bănci sunt prezente numai neajunsuri moderate, care pot fi înlăturate la dorința conducerii. Aceste bănci sunt stabile și capabile să reziste la fluctuațiile de afaceri. Acestea bănci respectă toate legile și regulamentele. Metodele de dirijare generală a riscului sunt satisfăcătoare comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii. Nu prezintă probleme esențiale pentru supraveghere și, prin urmare, reacția supravegherii este de obicei neoficială și limitată.

Ratingul general 3 – Mediocru

Băncile din această grupă prezintă anumite probleme pentru supraveghere în unul sau mai multe domenii ale componentelor. Aceste bănci reprezintă o combinare a neajunsurilor care pot varia de la moderate la serioase; totuși seriozitatea neajunsurilor nu este la așa un nivel încât să rezulte un rating al oricărui component mai dur decât 4. Conducerea poate să nu aibă capacitatea sau dorința de a soluționa efectiv problemele în termeni adecvați. Băncile din această grupă, de obicei, sunt mai puțin capabile să reziste fluctuațiilor în afaceri și sunt mai vulnerabile la influența câtorva factori din afară, în comparație cu băncile care posedă ratingul general de 1 sau 2.

Pe lângă aceasta, posibil ca aceste bănci să încalce grav legile și regulamentele. Practica de dirijare a riscului poate să fie mai puțin decât satisfăcătore comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii. Aceste bănci necesită o supraveghere mai mult decât normală, de obicei incluzând acțiuni oficiale de remediere. Falimentul este totuși puțin probabil, având în vedere partea generala și capacitatea financiară a acestor bănci.

Ratingul general 4 – Critic

Băncile din acest grup de obicei demonstrează practici și situații nesigure. Există neajunsuri financiare și manageriale serioase care rezultă în performanța nesatisfăcătoare. Problemele variază de la serioase până la critice. Neajunsurile și problemele nu se soluționează satisfăcător de consiliu si conducere. Băncile din această grupă, de obicei, nu sunt capabile să reziste diferitor fluctuații în afaceri. Pot fi încălcări esențiale a legilor și regulamentelor. Practica de dirijare a riscului în general este inacceptabilă, comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii. Băncile din aceasta grupa prezintă un risc pentru sistemul bancar și BNM. Falimentul lor este destul de posibil, în caz dacă problemele și neajunsurile nu sunt abordate și rezolvate într-un mod satisfăcător.

Ratingul general 5 – Nesatisfăcător

Băncile din această grupă demonstrează practici sau situații extrem de nesigure; indică o performanță extrem de critică; deseori conțin practici insuficiente de dirijare a riscului comparativ cu mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii și prezintă cea mai mare problemă pentru supraveghere. Volumul și seriozitatea problemelor depășesc capacitatea sau dorința conducerii de a le controla sau corecta. Este necesară asistența financiară imediata pentru ca banca să fie viabilă. Este necesară o atenție continuă din partea supravegherii. Băncile din această grupă prezintă un risc esențial pentru sistemul bancar și BNM și falimentul lor este foarte mult probabil.

RATINGUL COMPONENTELOR

Fiecare descriere a ratingului componentelor este împărțită în trei părți: un paragraf introductiv, o lista a principalelor factori de evaluare, care țin de acest component, și ultima parte reprezintă descriere scurtă a fiecărui rating numeric pentru acel component, dar aceasta nu este obligatoriu din simplul motiv că aceste descrieri se fac și la ratingul. Unii factori de evaluare se repetă în unul sau mai mulți alți componenți pentru a face mai strânsă legătura reciprocă dintre componente.

1. Suficiența capitalului

O bancă trebuie să mențină capitalul la nivelul în conformitate cu regulamentele BNM și corespunzător cu natura și mărimea riscurilor băncii și capacitatea conducerii de a identifica, estima, monitoriza și controla aceste riscuri. Efectul riscurilor creditare, pe piață și a altor riscuri asupra situației financiare a băncii trebuie luat în considerație la evaluarea suficienței capitalului.

Suficiența capitalului este evaluată în baza, următorilor factori:

Mărimea și calitatea capitalului și a situației financiare generale a băncii;

Capacitatea conducerii de a soluționa necesitățile apărute în ceea ce privește capitalul suplimentar;

Natura, tendința și volumul problemelor și suficiența reducerilor pentru pierderi la credite și alte rezerve de evaluare;

Componența bilanțului, inclusiv natura și suma activelor nemateriale, riscul pieței și riscurile legate de activitățile netradiționale;

Expunerea la riscul diferitor activități extrabilanțiere;

Calitatea profiturilor și rezonabilitatea dividendelor;

Perspectivele și planurile de creștere, precum și experiența din trecut la dirijarea creșterii;

Accesul la piețele de capital și alte resurse, inclusiv suportul oferit din partea consiliului și acționarilor existenți;

Alte regulamente prudențiale.

2. Calitatea activelor

Ratingul calității activelor reflectă cantitatea riscurilor creditare existente și potențiale asociate cu portofoliul de active al băncii. Capacitatea conducerii de a identifica, estima, monitoriza și controla riscul creditar de asemenea este reflectată aici. Evaluarea calității activelor trebuie să ia în considerație suficiența Reducerilor pentru Pierderi și ponderea riscului la neîndeplinirea obligațiunilor de către partea opusă (emitent sau debitor), în conformitate cu acordurile contractuale reale sau posibile. Toate riscurile care pot afecta valoarea de piața a activelor băncii la fel trebuiesc luate în considerație.

Calității activelor băncii i se atribuie ratingul de bază la aprecierea următorilor factori de evaluare:

Suficiența normelor de acordare a creditelor; siguranța metodelor de administrare a creditelor și a practicii de identificare a riscului;

Nivelul, distribuirea, seriozitatea și tendința creditelor problematice, clasificate nefavorabil, în stare de neacumulare, restructurare, expirate și neperformante atât pentru tranzacțiile bilanțiere cât și cele extrabilanțiere;

Suficiența Reducerilor pentru Pierderi și alte rezerve de evaluare a activelor,

Riscul creditar apărut în urma tranzacțiilor extrabilanțiere, cum ar fi angajamentele neasigurate cu mijloace financiare, garanțiile, acreditivele și liniile creditare;

Diversificarea și calitatea portofoliilor de credite și de hârtii de valoare;

Procentul de activități de subscriere la hârtiile de valoare și riscul parții opuse în activitățile de comercializare;

Existența concentrărilor de credite,

Suficiența politicilor, procedurilor și practicilor de creditare și investiții,

Capacitatea conducerii de a administra adecvat activele sale, inclusiv identificarea la timp și colectarea creditelor problematice;

Suficiența controalelor interne și a sistemelor de informare managerială;

Volumul și natura politicii de creditare și a excepțiilor de la documentarea creditelor;

Volumul creditelor mari și a creditelor acordate persoanelor din interiorul băncii și persoanelor afiliate.

3. Managementul

Capacitatea consiliului și a managementului, aflate în rolurile lor respective, de a identifica, aprecia, monitoriza și controla riscurile activității bancare și de a asigura activitatea sigură și eficientă a băncii în conformitate cu legile și regulamentele aplicabile, este reflectata în acest rating. În mod general, membrii consiliului nu trebuie să fie activ implicați în operațiunile zilnice; totuși ei trebuie să ofere indicații clare privind nivelurile admisibile de risc și să asigure stabilitatea politicilor, procedurilor și practicilor adecvate. Conducerea de vârf este responsabilă pentru implementarea politicii consiliului și pentru elaborarea și implementarea procedurilor și practicilor care transformă scopurile, obiectivele și limitele riscului băncii în normative operaționale de prudență. Capacității și performanței consiliului și a managementului i se atribuie un rating de bază la evaluarea următorilor factori:

Nivelul și calitatea de supraveghere și susținere a tuturor activităților bancare de către consiliul și conducere;

Capacitatea consiliului și conducerii, în rolurile lor respective, de a planifica și a reacționa la riscurile care pot apărea în legătură cu modificarea condițiilor de afacere sau cu începerea de noi activități sau produse;

Suficiența și respectarea politicilor și controalelor interne adecvate, care se referă la operațiunile și riscurile activităților esențiale;

Corectitudinea, oportunitatea și eficiența sistemelor informaționale manageriale și de supraveghere a riscurilor corespunzătoare mărimii, complexității și profilului riscului băncii;

Suficiența auitelor și controalelor interne pentru promovarea operațiunilor efective și raportarea financiara și de reglementare pe care se poate baza, păstrării activelor și asigurării respectării legilor, regulamentelor și politicilor interne;

Reacționarea la recomandările auditorilor și BNM;

Măsura în care consiliul și conducerea este afectata sau este supusă la influența dominantă sau la concentrarea puterii;

Reformanța generală a băncii și profilul riscului.

4. Profitul

Acest rating reflectă nu numai cantitatea și tendința profiturilor, dar, de asemenea, și factorii care pot afecta capacitatea de menținere a profitului (adică calitatea profitului). Cantitatea, precum și calitatea poate fi afectată de riscul creditar excesiv sau inadecvat dirijat, care poate avea ca rezultat pierderi pe credite și să necesite suplimente pentru Pierderi sau poate fi afectată de riscurile înalte ale pieței care poate expune nejustificat profiturile băncii la modificările ratei dobânzii. Ratingul profiturilor băncii se bazează pe următorii factori de evaluare:

Nivelul profitului, inclusiv tendințele și stabilitatea;

Capacitatea de a oferi capital adecvat prin intermediul profiturilor nedistribuit;

Calitatea și sursele profiturilor;

Nivelul cheltuielilor în raport cu operațiunile,

Suficiența sistemelor bugetare, proceselor de prognozare și sistemelor informaționale în general;

Suficiența defalcărilor pentru a menține Reducerile pentru Pierderi și alte conturi ale reducerilor;

Expunerea profiturilor la riscul pieței cum ar fi riscul privind rata dobânzii, riscul valutar și riscul de modificare a prețului.

5. Lichiditatea

În general, practicele de dirijare a resurselor trebuie să asigure capacitatea băncii de a menține un nivel suficient de lichiditate pentru a-și onora obligațiunile la timp și pentru a-și satisface necesitățile sale. Practicele trebuie să reflecte capacitatea băncii de a dirija modificările neplanificate ale surselor de finanțare, precum și de a reacționa la modificările condițiilor de piața care afectează capacitatea de realizare rapidă a activelor cu pierderi minimale. Pe lângă aceasta, practicele de dirijare a resurselor trebuie să asigure ca menținerea lichidității să nu fie costisitoare, sau să nu implice dependența excesivă de sursele de finanțare care posibil să nu fie disponibile în caz de stres financiar sau modificări nefavorabile ale situației pe piață.

Lichiditatea este bazată pe estimarea următorilor factori de evaluare:

Suficiența surselor de lichiditate în comparație cu necesitățile prezente și viitoare și capacitatea băncii de a satisface cerințele de lichiditate fără afectarea operațiunilor sau situației ei;

Disponibilitatea activelor care pot fi convertite în orice moment în numerar fără pierderi excesive;

Accesul la piețele monetare și alte surse de finanțare;

Gradul de diversificare a surselor de finanțare, atât bilanțiere cât și extrabilanțiere;

Contarea pe sursele de finanțare pe termen scurt, variabile inclusiv pe împrumuturi, pentru a finanța activele pe termen lung;

Tendința și stabilitatea depozitelor;

Posibilitatea de a vinde anumite active;

Capacitatea conducerii de a identifica, estima, supraveghea și controla efectiv poziția lichidității băncii, inclusiv eficiența strategiilor de dirijare a resurselor, politicilor de lichiditate, sistemele de informare managerială și planurile de finanțare în cazuri neprevăzute.

6. Sensibilitatea

Componentul sensibilității la riscurile pieței reflectă gradul în care modificările ratei dobânzii, cursurilor valutare, sau prețurilor capitalului pot afecta nefavorabil profiturile băncii. La evaluarea acestui component, trebuie de luat în considerație:

Capacitatea conducerii de a identifica, estima, supraveghea și controla riscul pieței;

Mărimea băncii;

Natura și complexitatea activităților sale;

Suficiența capitalului și a profitului în comparație cu nivelul expunerii la riscul pieței.

Pentru multe bănci, sursa principală de risc al pieței apare din pozițiile necomerciale și sensibilitatea lor la modificările ratei dobânzii. În unele bănci mari, operațiunile valutare pot fi o sursa esențiala de risc al pieței. Pentru unele bănci, activitățile comerciale sunt o sursă majoră de risc al pieței.

Riscul pieței este bazat pe evaluarea următorilor factori:

Sensibilitatea profitului băncii sau a valorii economice a capitalului la modificările nefavorabile ale ratelor dobânzii, cursurilor valutare, prețurilor la acțiuni;

Capacitatea conducerii de a identifica, estima, supraveghea și controla expunerea la riscul pieței având în vedere mărimea, complexitatea și profilul riscului băncii;

Natura și complexitatea expunerii la riscul pieței aferent pozițiilor necomerciale;

Daca e cazul, natura și complexitatea expunerii la riscul pieței aferent operațiunilor comerciale și valutare.

3.2. Efectuarea analizei stării financiare a băncilor comerciale în conformitate

cu cerințele internaționale

Fiind împuternicită de a efectua politica monetară și valutară a statului, BNM totodată este interesată în stabilitatea sistemului bancar, ceea ce asigură la rândul său și securitatea intereselor și depunerilor populației țării. Astfel pentru a-și îndeplini cerințele sale la un nivel mai înalt, BNM exercită o supraveghere minuțioasă a băncilor.

Secția suprevegherea specială

Rolul inspectorului BNM este de a efectua o evaluare calitativă a situației generale și a performanței băncii pentru a determina siguranța și stabilitatea nu numai la data controlului, dar și în viitorul previzibil. Inspectorul are o datorie în fața BNM, depunătorilor și altor membrii ai publicului general de a identifica riscurile bancare și de a aduce la cunoștința administrației băncii neajunsurile și problemele, descoperite în bancă.

Împreună cu reprezentanții celorlalte secții, Secția Control efectuează controlurile pe teren, acestea fiind de doua tipuri: complex și tematic.

Controlurile complexe sunt controlurile generale pe teren, în timpul cărora inspectorii analizează toate aspectele principale ale operațiunilor și activităților băncii. Aceste controale se efectuează anual și servesc ca baza pentru atribuirea unui rating băncii și luarea deciziei de către BNM dacă banca trebuie transferată sau va rămâne în Secția Analiza Economică.

Controlurile tematice de obicei se concentrează asupra unuia sau câtorva domenii ale activităților băncii. De exemplu, scopul unui control tematic este de a determina măsura în care banca respectă documentul de remediere încheiat cu BNM.

Secția supraveghere din oficiu, evaluarea a riscurilor și rapoarte financiare.

O responsabilitate primară a supravegherii bancare este determinarea și întreprinderea acțiunilor necesare cu privire la băncile problematice. Din punct de vedere prudențial o bancă problematică este o bancă care indică posibilitatea sau probabilitatea de a da faliment.

Băncilesuferăfalimentdindouamotive:

insolvabilitatea – activele băncii nu mai sunt suficiente de a acoperi obligațiunile; banca are un deficit de capital (capital negativ);

nelichiditatea – banca nu poate satisface obligațiunile sale financiare față de depunători și alți creditori,

ambele motive servind drept bază pentru numirea de către BNM a administratorului în oficiu și retragerea autorizației băncii în conformitate cu atr.39 al Legii instituțiilor financiare. Teoretic o bancă insolvabilă poate să-și continue activitatea, dacă ea are un flux de numerar suficient sau dacă BNM îi acordă mijloace pentru a permite băncii să-și onoreze obligațiunile. Însă este periculos de a permite băncilor insolvabile să-și continue activitatea și acest lucru nu este prevăzut în Legea instituțiilor financiare.

Atât prin intermediul supravegherii în baza dărilor de seamă, cât și ale controlurilor pe teren, inspectorii bancari trebuie să cuantifice principalele aspecte ale activității bancare ori a situației financiare pentru a identifica la timp băncile problematice. Informațiile despre băncile problematice sunt oficial transferate în Secția Analiză Economică, pentru a fi întreprinse acțiuni de remediere și supravegherea specializată a rapoartelor financiare.

Problema principală a supravegherii bancare din multe țări este imposibilitatea de a întreprinde acțiuni de remediere în activitatea băncilor problematice, imediat după ce a fost stabilită diagnoza problemelor în urma controlului pe teren sau pe baza dărilor de seamă. Incapacitatea de a întreprinde acțiuni necesare de supraveghere-remediere de obicei se datorează împuternicirilor limitate, cauzate de imperfecțiunea bazei juridice existente. În orice caz, întârzierea întreprinderii acțiunilor cu privire la băncile problematice și mai mult înrăutățește situația. O bancă care se confruntă cu problema suficienței capitalului datorită practicilor de creditare slabe, de obicei, devine insolvabilă dacă aceste probleme nu sînt soluționate imediat și în modul cuvenit.

Astfel, condiția de bază pentru existența unei supravegheri bancare efective este elaborarea unei baze juridice, care ar oferi împuternicirile necesare, permițându-le autorităților de supraveghere să ia măsuri urgente în domeniul remedierii activității băncilor problematice. Astfel de împuterniciri trebuie să includă luarea măsurilor oficiale de corectare de către administrator prin emiterea acordurilor sau ordonanțelor scrise; numirea unei persoane calificate care va oferi consultații privind modulde soluționareaproblemei; dreptul de a suspenda activitatea; impunera amenzilor, retragerea autorizației bancare și numirea administratorului de oficiu. De fapt trebuie de menționat faptul că în practica mondială se cunosc două forme principale de supraveghere bancară. Însă deosebirile dintre aceste forme nu constau în mecanismele de efectuare a supravegherii ci în instituțiile care le execută. Astfel se cunosc:

executarea funcției de supraveghere bancară de către instituții specializate în afara băncilor centrale;

executarea funcției de supraveghere bancară de către instituții specializate în cadrul băncilor centrale.

Secția prevenire și gestionare a situațiilor de criză

Activitatea aceste secții este de a analiza influiența activității asociaților de economii și împrumut și organizațiilor de micro-finanțare asupra sistemului bancar și asigură includerea acestei informații în raportul cu privire la starea financiară a sistemului bancar. Activitatea de evaluare include în sine:

capacitatea componentelor sistemului financiar de a rezista la șocuri în baza aplicațiilor de tip stres-test cu privire la diverse forme ale riscurilor pentru sistemul bancar și grupele de bănci;

situația financiară a grupurilor de bănci și sistemului bancar;

performanțele financiare și tendințele stării financiare a grupurilor de bănci și sistemului bancar;

evoluțiile șiriscurile cu care se confruntă grupurile de bănci și sistemul bancar.

Direcția de contol bancar și monotorizarea a activităților de prevenire a și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului.

Programele privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului prevedăd, fără a se limita la următoarele:
    1) obligațiile organului executiv al băncii, care trebuie să includă cel puțin:
    a) cunoașterea criteriilor (indicilor) clienților cu grad de risc sporit;
    b) aprobarea tranzacțiilor semnificative ale clienților cu grad de risc sporit (sau delegarea atribuției de aprobare administratorilor filialelor băncii, după caz);
    c) determinarea domeniilor de activitate ale băncii vulnerabile riscului spălării banilor și finanțării terorismului, cu delimitarea exactă a atribuțiilor fiecărei subdiviziuni cu funcție de prevenire și combatere a spălării banilor și finanțării terorismului. Domeniile de activitate vulnerabile riscului spălării banilorși finanțării terorismului pot fi acelea care au tangență cu: acceptarea depozitelor, utilizarea instrumentelor de plată, operațiunile de credit, operațiunile bancare corespondente, conturile deschise de intermediarii profesioniști în procesul exercitării de către aceștia a activităților de intermediere, sistemele de deservire bancară la distanță, sistemele de remitere de bani, finanțarea comerțului, operațiunile de brokeraj, de administrare fiduciară etc.;

Secția control asupra activității băncilor

Activitatea ei constă în a efectua controale complexe și tematice a activității băncilor legate cu supravegherea bancară, se analizează:

acțiunile băncii întreprinse ca răspuns la recomandărole precedente efectuate de inspectori;

schimbările ca au avut loc de la controlul precedent;

situația financiară a băncii și performanțtle profilului ;

sistemele de control intern ale băncii, serviciul de audit intern și extern, și

evaluează suficiența și respectarea politicilor și procedurilor băncii.

Secția monitorizare a activităților de prevenire și combatere a spălării banilor și finanții terorismului.

Efecuează controale ce țin de respectarea de către bănci a prevederilorLegii cu rivire la prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, în cadrul cărora se analizează:

sestemele de control intern ale băncii, serviciul de audit intern și extern;

suficiența politicilor și procedurilor scrise ale băncii;

respectareade către băncă a politicilor și procedurilor sale.

IV. Departamentul “Operațiuni de Piață”

4.1. Sarcinile principale ale Direcției Împrumuturi și Operațiuni Monetare și Direcției Operațiuni de Piață

Departamentul “Operațiuni de Piață” se constituie din 2 direcții:

Direcția instrumente monetare și prognoze are 2 subdiviziuni structurale:

Secția credite;

Secția expertiză financiar-economică a garanțiilor;

Direcția Operațiuni de Piață:

Secția operațiuni de piață cu HV;

Secția înregistrare a HVS;

Scopul Departamentul “Operațiuni de Piață” este: de a contribui la realizarea politicii monetare a BNM prin asigurarea dezvoltării continue a pieței resurselor creditare, orientată la crearea și susținerea condițiilor favorabile pentru funcționarea băncilor, reieșind din interesele economice de dezvoltare a republicii, asigurarea dezvoltării continue a pieței HVS dematerializate și a HV emise de către bănci pentru mobilizarea mijloacelor financiare libere, precum și asigurarea înregistrării exacte și identității de proprietate asupra HVS dematerializate.

Atribuțiile de bază ale Departamentului “Operațiuni de Piață”:

În coordonare cu departamentul Politică Monetară și Cercetări stabilește și promovează metodele de dezvoltare a operațiunilor creditare în cadrul politicii valutare și monetare promovate de BNM.

Încheie contracte cu băncile comerciale privind acordarea creditelor.

Încheie contracte cu băncile comerciale privind facilitățile de lombard și examinează cererile înaintate pentru utilizarea facilităților de lombard.

Încheie contract de împrumut cu Ministerul Finanțelor.

Analizează starea financiară a băncilor comerciale, perspectiva scadenței creditelor, ținând cont de formarea mijloacelor proprii și mijloacelor atrase.

Alcătuiește și verifică calculul plății pentru păstrarea mijloacelor rezervelor obligatorii

Examinează și evaluează gajul băncilor comerciale prezentat ca asigurare a rambursării creditelor obținute de

Colaborează cu Direcția Operațiuni de Piață în problemele ce țin de evidența gajului.

Prezintă informații, analiza și prognoza dezvoltării pieței resurselor creditare.

Efectuează operațiuni pe piața deschisă prin cumpărări în portofoliul BNM a hârtiilor de valoare de stat de la băncile comerciale și vânzării ulterioare a acestor hârtii de valoare.

Încheie cu instituțiile financiare contracte de facilitate de lombard și contracte de vânzare-cumpărare REPO.

Înregistrează și ține evidența tuturor operațiunilor de vânzare-cumpărare, operațiunilor REPO, facilități de lombard, gajului, operațiunilor efectuate de BNM pe piața deschisă.

Întocmește dări de seamă (săptămânale, lunare) despre volumul total al hârtiilor de valoare de stat, volumul lor în circulație și operațiunile cu ele.

Reglementează și înregistrează emisiunea hârtiilor de valoare în formă de certificate de depozit, cambii bancare, precum și altor hârtii de valoare emise de băncile comerciale.

Colaborează cu Comisia de Stat pentru Piața Hârtiilor de Valoare în vederea eliberării băncilor comerciale licenței de participant profesionist pe piața hârtiilor de valoare și a certificatelor de calificare.

Pregătește buletinul informativ despre totalurile tranzacțiilor efectuate zilnic cu hârtii de valoare de stat pe piața secundară.

Secția Credite efectuiază atribuțiile sale în conformitate cu “Legea cu privire la BNM”, “Legea instituțiilor financiare”, “Legea cu privire la circulația hârtiilor de valoare de stat și bursele de valori”, ș. a. Scopul principal al Secției Credite este asigurarea dezvoltării continue a pieței resurselor creditare și promovarea politicii creditare orientată la crearea și susținerea condițiilor favorabile pentru funcționarea băncilor comerciale, reeșind din interesele economice de dezvoltare a RM., garantarea creditelor obținute de băncile comerciale de în scopul rambursării la scadență.

Secția de credite are următoarele obiective:

Promovarea politicii creditare orientată la crearea și susținerea condițiilor favorabile pentru funcționarea băncilor comerciale, reieșind din interesele economice de dezvoltare a RM;

Asigurarea utilizării raționale a împrumuturilor, responsabilității pentru modificarea maximă a resurselor creditare.

Secția Expertiză Financiar – Economică a Garanțiilor are următoarele obiective principale:

Promovarea politicii creditare orientată la crearea și susținerea condițiilor favorabile pentru funcționarea băncilor comerciale, reieșind din interesele economice de dezvoltare a republicii;

Promovarea politicii obiective în vederea garantării rambursării creditelor acordate de către BNM băncilor comerciale;

Direcția Operațiuni de Piață își efectuează atribuțiile în conformitate cu Legea “Cu privire ”, ”Legea instituțiilor financiare”, legea “Cu privire la circulația hârtiilor de valoare de stat și bursele de valori”, ș. a.

Scopul principal al direcției Operațiuni de Piață este asigurarea dezvoltării continue a pieței hârtiilor de valoare de stat dematerializate și a hârtiilor de valoare emise de către băncile comerciale pentru mobilizarea mijloacelor financiare libere, precum și asigurarea înregistrării exacte și identității de proprietate asupra hârtiilor de valoare de stat dematerializate.

Atribuțiile de bază ale Direcției Operațiuni de Piață sînt:

În coordonare cu Departamentul Politică Monetară și Cercetări stabilește și promovează metodele de dezvoltare a operațiunilor de piața cu hârtii de valoare de stat în cadrul politicii monetare și creditelor promovate de BNM;

În termenele și condițiile stabilite în comun acord cu Ministerul Finanțelor organizează și petrece licitațiile și negocierile de realizare a hârtii de valoare de stat dematerializate;

Elaborează cerințele obligatorii pentru dealerii primari și participanții la sistemul de înscrieri în conturi;

Secția Operațiuni de Piață cu hârtii de valoare

Scopul principal al acestei secții este asigurarea dezvoltării continuie a pieței hârtiilor de valoare dematerializate și a hârtiilor de valoare emise de către băncile comerciale pentru mobilizarea mijloacelor financiare libere. Alte scopuri:

Stabilește procedurile, termenile și metodele de vânzare a hârtiilor de valoare de stat prin emiterea regulamentelor corespunzătoare în corespundere cu Ministerul Finanțelor;

Urmărește îndeplinirea obligațiilor contractuale de către băncile-dealeri la piața hârtiilor de valoare de stat ș. a.

4.2. Organizarea operațiunilor de piață deschisă ale BNM, organizarea și desfășurarea licitațiilor de vânzare/cumpărare a HVS sau a operațiunilor REPO

Operațiunile de piață deschisă includ cumpărări de HVS, vînzări de HVS și acorduri de răscumpărare de HVS (REPO), efectuate din inițiativa BNM cu băncile comerciale-Dealeri primari.

Lansarea HVS în circulație se efectuează de către Ministerul Finanțelor al Republicii sub formă de Bonuri de Trezorerie, Bonuri de administrare a decalajului de casă și Obligațiuni de Stat.

Bonuri de trezorerie (BT) – HVS emise cu scont și răscumpărate la valoarea lor nominală la scadență, având termenul de circulație de 28, sau 182, sau 273, sau 364 zile.

Bonuri de administrare a decalajului de casă (BA) – HVS emise cu scont și răscumpărate la scadență la valoarea lor nominală, având scadența nu mai mică de o zi și nu mai mare de 364 zile, termenul de circulație fiind indicat în Comunicatul oficial de lansare a HVS, și fiind de 7 și 14 zile.

Obligațiuni de stat (OS) – HVS emise pe un termen de 365 zile și mai mare cu rata dobânzii stabilită, dobânda fiind plătită periodic și sunt răscumpărate la valoarea lor nominală la scadență. OS pot fi vândute la un preț mai mic decât valoarea nominală (cu scont), la valoarea nominală sau la un preț mai mare decât valoarea nominală (cu primă).

Rata anuală a profitului și BA depinde de mărimea scontului și se determină după următoarea formulă:

Pr – Pc 365

–––––- x ––– x 100

Pr T

unde: Pr – prețul de răscumpărare;

Pc – prețul de cumpărare a BT sau BA;

T – perioada de circulație a BT sau BA ( zile);

HVS se emit în formă dematerializată (înscrieri pe conturi), nu se tipăresc blanchete speciale din hârtie. Vânzarea HVS la licitație se efectuează prin satisfacerea cererilor de cumpărare a HVS depuse de către participanții la licitație, începând cu prețul maxim și terminând cu prețul care va fi stabilit de Comisia de licitație.

Cumpărarea HVS de către bănci pentru formarea portofoliului propriu se admite în limitele resurselor libere ale băncilor. Ministerul Finanțelor al RM nu mai târziu de 5 zile până la data desfășurării licitației oferă Comunicatul oficial de lansare a HVS. După primirea Dispoziției, Comunicatului BNM cu 4 zile până la desfășurarea licitației distribuie băncilor copiile Comunicatului oficial.

Pe suma totală a HVS realizate la licitație sau în mod direct Ministerul Finanțelor eliberează BNM un Certificat Global.

În scopul desfășurării licitațiilor de vânzare a HVS în limita normelor stabilite se creează Comisia de licitație care include trei lucrători ai BNM și doi reprezentanți împuterniciți ai Ministerului Finanțelor. Membrii Comisiei de licitație din partea Ministerului Finanțelor sunt delegați cu dreptul de a determina condițiile de satisfacere depuse la licitație.

Operațiunile de piață deschisă ale BNM

Licitațiile de refinanțare au fost substituite din luna iulie 1998 cu operațiuni de piață deschisă (OPD). Operațiunea de piață deschisă este orice operațiune pe piața secundară, desfășurată între BNM și banca comercială – Dealer primar și pot fi desfășurate sub formă de cumpărări de HVS, vînzări de HVS și acorduri de răscumpărare de HVS (REPO).Operațiunile de piață deschisă se efectuează prin intermediul licitațiilor, desfășurate , în baza hotărîrii Comitetului Monetar al BNM sau la decizia prim-viceguvernatorului(viceguvernatorului) BNM.

Operațiunile REPO reprezintă operațiuni de vânzare a HVS cu răscumpărarea ulterioară a acelorași hârtii de valoare la o dată anumită sau la vedere și la un preț anumit, stabilit la data vânzării. BNM poate fi cumpărătorul inițial al HVS (REPO de cumpărare), cât și vânzătorul inițial (REPO de vânzare). BNM va efectua operațiuni de cumpărare și REPO de cumpărare a HVS cu termenul de la data tranzacției până la data scadenței nu mai mare de 180 zile. La efectuare tranzacției REPO termenul de la data răscumpărării până la scadența HVS nu poate fi mai mic de trei zile lucrătoare. La operațiunile pe piața deschisă participă băncile comerciale – dealerii primari, care au încheiat cu BNM Contractul pentru desfășurarea operațiunilor pe piața deschisă.

Organizarea licitațiilor

Banca Națională va declara tipul, termenele și volumul operațiunii de piață deschisă sau rata REPO, în cazul licitațiilor REPO la rată fixă, cel tîrziu în ziua licitației cu una oră pînă la desfășurarea licitației, printr-un comunicat .

Licitațiile se efectuează în baza cererilor depuse de bănci la Departamentul Operațiuni de piață (DOP), perfectate conform . Cererile perfectate cu abateri de la reguli se resping.

Pentru fiecare dată de scadență a HVS, propuse la licitația de vînzare sau cumpărare, și pentru fiecare dată de scadență a tranzacției REPO de cumpărare (cu excepția tranzacțiilor REPO de cumpărare la rată fixă) sau de vînzare un participant poate propune maximum cinci variante de prețuri.

Cererile se perfectează pentru fiecare tip de operațiuni în parte, iar pentru operațiunile REPO – separat pentru fiecare dată a scadenței REPO.Cererile pentru licitație se expediază de către Dealerii primari , utilizînd poșta electronică cu elementele semnăturii digitale, elaborate și implementate de către BNM pentru asigurarea decontărilor interbancare, sau, în cazuri excepționale – suportul magnetic cu elementele semnăturii digitale, elaborate și implementate de către Banca Națională a Moldovei pentru asigurarea decontărilor interbancare.

Cererile și confirmările privind HVS propuse BNM pentru tranzacția REPO de cumpărare se recepționează la DOP al Băncii Naționale a Moldovei în ziua desfășurării licitației, pînă la ora indicată în Comunicatul privind desfășurarea licitației respective. Cererile vor fi înregistrate pe măsura recepționării lor în registrul cererilor primite.

Cererile primite după ora limită de recepționare, precum și cererile perfectate cu abateri de la reguli și erori nu se admit la licitație. Totodată în rubrica "Notă" din "Registrul cererilor primite" se face înscrierea "acceptată" sau "respinsă". Participanților la licitație li se transmite avizul privind înregistrarea sau respingerea cererii la licitație, indicînd motivul refuzului . În cazul respingerii cererii poate fi admisă doar o informare prin telefon.

Modul de desfășurare a licitațiilor

de cumpărare/vînzare sau a operațiunilor REPO

BNM va declara tipul, termenele și volumul operațiunii de piață deschisă cu două zile lucrătoare premergătoare licitației printr-un comunicat. Licitațiile se efectuează în baza cererilor depuse de bănci. Cererile se recepționează al BNM până la ora 10.00. După recepționarea cererilor, DCOP le verifică pentru a constata disponibilitatea HVS și întocmește Programul de determinare a rezultatelor licitației REPO.

Cererile pentru tranzacții REPO se selectează în baza ratei dobânzii din cereri (rata REPO), începând cu cea mai mare (pentru REPO de cumpărare) sau cu cea mai joasă (REPO de vânzare) până la rata stabilită de Comisia de licitație. Cererile acceptate se satisfac la rata REPO propusă de către bănci. Rata REPO este rata anuală a dobânzii folosită la determinarea prețului de răscumpărare și se determină prin următoarea formulă:

unde:

– rata REPO

– prețul de răscumpărare

– prețul de cumpărare determinat de BNM

– numărul de zile dintre data cumpărării și data răscumpărării

După determinarea rezultatelor licitațiilor din cadrul OPD de către Comisia de licitație, în aceeași zi DOP expediază participanților Avizele de cumpărare/vînzare a HVS sau Avizele de încheiere a tranzacției REPO , prin intermediul poștei electronice.

În baza rezultatelor licitației, determinate de Comisia de licitație, DOP întocmește Programul de determinare a prețurilor de cumpărare/vînzare și de răscumpărare a HVS în cadrul tranzacțiilor REPO de cumpărare/vînzare și Darea de seamă despre totalurile licitației , care se transmite în ziua licitației Departamentului buget, finanțe și contabilitate pentru creditarea sau debitarea în mod incontestabil a contului loro al băncii la BNM în ziua plății indicată în Comunicatul de anunț a licitației și reflectarea respectivă în bilanțul BNM.

În cazul în care o bancă ce a cîștigat la licitație nu a asigurat disponibilitatea mijloacelor bănești necesare pentru plata HVS procurate de sau nu a transferat HVS vîndute BNM, de la această bancă se încasează în mod incontestabil o penalitate de 0,05% din suma tranzacției efectuate și suma dobînzii pierdute și/sau a scontului aferent HVS la rata de piață determinată de BNM, pentru fiecare zi calendaristică expirată.

Transferul dreptului de proprietate asupra HVS în sistemul de înscrieri în conturi (SIC) se efectuează în baza Dărilor de seamă despre totalurile licitațiilor conform prevederilor Regulamentului Băncii Naționale a Moldovei cu privire la sistemul electronic de înscrieri în conturi ale hîrtiilor de valoare dematerializate nr. 9/08 din 02 februarie 1996. HVS procurate prin operațiuni REPO se dețin în Sistemul de Înscrieri în conturi separate de celelalte HVS, ce aparțin BNM sau băncilor.

În cazul în care banca-Dealer primar nu respectă termenele de plată, de transmitere a HVS, sau a gajului suplimentar solicitat de BNM în cadrul operațiunilor de piață deschisă, BNM poate aplica diferite restricții, inclusiv lipsirea Dealerului primar de dreptul de participare la operațiunile de piață deschisă pe o perioadă determinată de BNM.

Condițiile de emitere și circulație a Certificatelor

Băncii Naționale a Moldovei

Certificatele BNM se emit în moneda națională, în formă dematerializată cu scadențe până la un an. Cumpărătorii potențiali ai Certificatelor BNM pot fi Băncile autorizate de BNM și Fondul de garantare a depozitelor, care au încheiat cu BNM Acordul privind tranzacțiile cu Certificatele Băncii Naționale a Moldovei și Contractul privind participarea la Sistemul electronic de înscrieri în conturi al BNM. Certificatele se vând cu scont și sunt răscumpărate la scadență la valoarea nominală. Diferența dintre prețul de vânzare și valoarea nominală reprezintă dobânda plătită deținătorului la scadență. Condițiile detaliate de emitere a fiecărei emisiuni de Certificate sunt stabilite în Certificatul global al emisiunii de Certificate ale Băncii Naționale a Moldovei .

Certificatele se emit prin intermediul licitațiilor desfășurate a Moldovei. Pentru participare la licitațiile de vânzare a Certificatelor BNM, băncile trebuie să corespundă următoarelor criterii de eligibilitate:

– să activeze în calitate de Dealer primar pe piața hârtiilor de valoare de stat;

– să nu admită datorii restante în tranzacțiile efectuate cu BNM (credite, depozite, plata dobânzilor, operațiuni de piață deschisă) pentru 30 zile calendaristice precedente;

– să mențină rezervele obligatorii în conturile respective la nivelul stabilit și să nu înregistreze încălcări a cerințelor privind rezervele obligatorii pentru 30 zile calendaristice precedente.

Certificatele emise de Banca Națională a Moldovei se tranzacționează pe piața secundară, care include totalitatea operațiunilor de vânzare, de cumpărare și alte operațiuni cu Certificatele BNM aflate în circulație și negrevate.

Organizarea licitațiilor de vânzare a Certificatelor BNM

Licitațiile de vânzare a Certificatelor sunt desfășurate sub formă de concurs al prețurilor propuse de către participanți. Banca Națională înștiințează participanții prin intermediul poștei electronice a BNM, printr-un comunicat perfectat conform , condițiile licitațiilor de vânzare a Certificatelor cel târziu în ziua licitației cu o oră până la desfășurarea acesteia. Banca Națională poate stabili suma minimă a fiecărei variante de preț din cererea unui Participant la licitație, precum și prețul de vânzare/cumpărare minim acceptat a unui Certificat.

Pentru participare la licitație participanții expediază prin intermediul poștei electronice a BNM o cerere de participare la licitație, întocmită conform .

Cererea de participare la licitație se expediază (Departamentul Operațiuni de Piață) în ziua desfășurării licitației, utilizând poșta electronică a BNM cu elementele semnăturii digitale, sau, în cazuri excepționale – suportul magnetic cu elementele semnăturii digitale, elaborate și implementate de către BNM pentru asigurarea decontărilor interbancare. În cazul imposibilității expedierii cererii prin poșta electronică poate fi utilizat: suportul magnetic sau suportul de hârtie cu semnătura conducătorului participantului și amprenta ștampilei.

Cererile de participare la licitație se recepționează la BNM (Departamentul Operațiuni de Piață) până la ora indicată în Comunicatul privind desfășurarea licitației de vânzare a Certificatelor BNM și se înregistrează pe măsura recepționării lor în Tabelul de înregistrare.

Banca Națională, pe măsura recepționării și verificării corectitudinii întocmirii cererilor depuse, expediază participanților la licitație Avizul de accept sau de respingere a cerererii , specificând motivul refuzului. Cererile recepționate și acceptate de BNM se includ în Lista cererilor depuse la licitația de vânzare a Certificatelor BNM în ordinea descrescândă a prețurilor propuse, în diviziune pe fiecare participant. Cererile recepționate și acceptate la licitație se satisfac la prețurile propuse.

Comisia de licitație stabilește prețul minim de satisfacere a cererilor depuse și în baza Listei

preliminare se perfectează Programul de determinare a rezultatelor licitației de vânzare a Certificatelor BNM , unde se indică:

• prețurile și ratele de dobândă la care au fost satisfăcute cererile;

• volumul Certificatelor comercializate;

• procentul distribuirii proporționale a cererilor;

• prețul mediu ponderat și rata dobânzii medie ponderată, reieșind din cererile satisfăcute;

• denumirea participanților cererile cărora au fost satisfăcute.

După încheierea licitației, în aceeași zi, Banca Națională a Moldovei expediază participanților la licitație, utilizând poșta electronică, un Aviz de procurare a Certificatelor sau un Aviz privind nesatisfacerea cererii și Comunicatul privind rezultatele licitației. În baza rezultatelor licitației de comercializare a Certificatelor, se perfectează Darea de seamă despre rezultatele vânzării Certificatelor BNM .

V. Departamentul “Operațiuni Valutare și Relații Externe”

Direcția operațiuni valutare

Direcția operațiuni valutare reprezintă o subdiviziune structurală a Departamentului operațiuni valutare și relații externe al Băncii Naționale a Moldovei.

În activitatea sa Direcția se călăuzește de Legea cu privire a Moldovei nr. 548-XIII din 21.07.95, Legea instituțiilor financiare nr. 550-XIII din 21.07.95, alte legi ale Republicii Moldova, hotărâri ale Parlamentului și ale Guvernului Republicii Moldova, acte normative ale Băncii Naționale a Moldovei, hotărâri ale Consiliului de Administrație al BNM, ordine și dispoziții ale Guvernatorului BNM

Direcția este compusă din patru secții:

Secția gestionarea rezervelor valutare

Secția monitorizarea riscului investițional

Secția monitorizarea operațiunilor valutare, relații externe și integrare europeană

Secția balanța de plăți

Obiectivele principale ale Direcției Operațiuni Valutare sunt:

Gestionarea rezervelor valutare ale statului în scopul susținerii monedei naționale și deservirii datoriei externe. Analiza situației pe piețele valutare internă și externă.

Efectuarea intervențiilor pe piața valutară din Republica Moldova în scopul realizării politicii monetar-valutare a Băncii Naționale a Moldovei.

Formarea cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei.

Stabilirea și menținerea relațiilor, deschiderea/închiderea conturilor cu instituțiile financiar-monetare internaționale, băncile străine și contrapărțile autorizate.

Monitorizarea riscului creditar, de investiții, de piață, de lichiditate, operațional, ș. a.

Efectuarea controlului asupra respectării structurii și limitelor pe investiții și operațiuni în cadrul gestionării rezervelor valutare.

Investigații aferente efectuării plăților în valută.

Analiza și prognoza fluxurilor rezervelor valutare la scadență, pregătirea pe bază de analiză a informației privind managementul rezervelor valutare.

Evidența operațiunilor valutare în regimul timpului real.

Perfectarea calculelor privind dobânzile acumulate în conturile „Nostro”; la depozite și alte plasamente în valută străină; la creditele obținute de Internațional; la hârtii de valoare în valută străină; reevaluarea, amortizarea primei/scontului la hârtii de valoare în valută străină;

Perfectarea calculelor privind evidența cotei RM și disponibilului FMI în MDL

Crearea, verificarea și expedierea mesajelor SWIFT prin intermediul rețelei internaționale de telecomunicații financiare interbancare SWIFT din partea BNM băncilor-corespondente, contrapărților BNM și altor utilizatori ai rețelei SWIFT.

Analiza și prelucrarea mesajelor SWIFT primite prin intermediul rețelei SWIFT în adresa BNM de la băncile-corespondente, contrapărțile BNM și alți utilizatori ai rețelei SWIFT.

Asigurarea funcționării adecvate a sistemului de control intern în cadrul Direcției în scopul monitorizării și minimizării riscurilor inerente în activitatea Direcției.

Secția “Gestionarea Rezervelor Valutare” reprezintă o unitate structurală în cadrul Direcției operațiuni valutare din Departamentul operațiuni valutare și relații externe.

Obiectivele de baza ale Secției:

Efectuarea intervențiilor pe piața valutară din Republica Moldova în scopul executării politicii monetare și valutare a Băncii Naționale a Moldovei.

Gestionarea rezervelor valutare ale statului în scopul susținerii monedei naționale și deservirii datoriei externe.

Formarea cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei.

Analiza situației pe piețele valutare internă și externă.

Asigurarea funcționării adecvate a sistemului de control intern în cadrul Direcției în scopul monitorizării și minimizării riscurilor inerente în activitatea Direcției.

Funcțiile de baza ale Secției:

Efectuarea intervenții pe piața valutară din republică în scopul executării politicii monetar-valutare a Băncii Naționale a Moldovei, efectuarea operațiunilor de convertire pe piața valutară internă de tip spot, swap, forward.

Formarea cursului oficial al Băncii Naționale a Moldovei și difuzarea acestuia băncilor comerciale, instituțiilor guvernamentale și de stat, pieței locale.

Gestionarea rezervelor valutare: plasarea depozitelor, efectuarea operațiunilor de cumpărare – vânzare a valutelor străine de tip spot, swap, forward, operațiuni cu hârtii de valoare emise de nerezidenți.

Elaborarea rapoartelor cu privire la situația pe piața valutară din republică (rulaj, lichiditate, curs valutar).

Elaborarea rapoartelor cu privire la evoluția cursului monedei naționale.

Analiza și prognoza evoluției ratei dobânzii la investiții, studierea trendurilor ratelor de schimb pentru valutele de baza.

Cercetarea posibilităților de investire în scopul diversificării portofoliului de investiții și minimizării riscului.

Analiza și raportarea performanței portofoliului de investiții și prezentarea rapoartelor cu privire la gestionarea portofoliului de investiții, volumul și structura rezervelor valutare, intervenția pe piața valutară.

Pregătirea și menținerea pe bază lunară a informației privind evoluția pieței valutare (rulajul pieței valutare, inter și intrabancare, cursurile formate pe aceste piețe) și activitatea BNM pe piața interbancară pentru plasarea pe pagina oficială WEB a BNM.

5.1. Gestiunea rezervelor valutare

Conform Legii cu privire , printre atribuțiile de bază ale băncii centrale se numără stabilitatea și promovarea politicii monetare și valutare în stat și păstrarea și gestionarea rezervelor valutare a statului. Respectiv, în activitatea Direcției Valutare se configurează două funcții de bază:

Executarea politicii valutare a BN;

Gestionarea rezervelor valutare a statului.

Se urmăresc o serie de momente principale:

rolul din ce în ce mai important pe care urmează să-l îndeplinească EURO în calitate de valută de rezervă;

concordanță adecvată cu pasivele valutare ale BNM care sunt denominate în DST;

diminuarea riscului valutar legat de menținerea unui portofoliu mono – valutar;

concordanța adecvată cu balanța comercială a RM, preconizându-se creșterea ponderii partenerilor comerciali europeni.

Gestionarea rezervelor valutare se efectuează reieșind din două cerințe de bază: diminuarea riscului și maximizarea profitului. Criteriile de alegere a unui portofoliu optimal sunt date de structura și limitele existente, aprobate de Consiliul de Administrație din 14 februarie, 1996. Operațiunile de plasament a investițiilor efectuate în prezent sunt următoarele: amplasarea depozitelor, programul automat de investire (REPO) cu banca centrală a Statelor Unite (Federal Reserve Bank), programul de management, cumpărarea și vânzarea hârtiilor de valoare ale Trezoreriei SUA.

Depozitele sunt un instrument de piață deosebit de convenabil din punct de vedere al flexibilității, riscului și profitului aferent.. Riscul legat de plasamentul depozitelor face parte din categoria riscului de credit, măsurile întreprinse pentru protejarea investițiilor fiind următoarele:

alegerea contrapărților care se bucură de un rating înalt;

efectuarea investițiilor în depozite de scurtă durată (durata medie să nu depășească perioada de 2 luni).

Structura și volumul depozitelor este în general o mărime flexibilă, prin urmare fiind posibil de a o manevra astfel încât profitul să fie maximizat în condițiile unui risc minimal.

De asemenea s-au efectuat încercări de utilizare a tranzacțiilor swap, care permit un control mai eficient asupra ratei dobânzii în diferite valute.

Programul Automat de Investire (REPO) este efectuat prin Federal Reserves Bank (FRB) din New York. BNM și FRB au încheiat un acord, prin care BNM pune la dispoziția FRB în administrare o parte anumită din rezervele valutare pentru efectuarea operațiunilor REPO. Termenul de investire este overnight, adică sumele sunt disponibile în orice moment, iar dobânda este încasată zilnic. Din punct de vedere a riscului, acest tip de investiții este foarte sigur. Profitul este asigurat de o rată a dobânzii destul de înaltă, care ca mărime medie lunară este comparabilă cu rata dobânzii la depozite. În linii generale, Programul Automat de Investire este o investiție reușită din punct de vedere a lichidității, riscului, profitabilității. Posibilitatea de a mări sau micșora suma rezervelor în orice moment permite manipularea lor în așa fel încât să se mențină sume mai mari în perioadele când rata dobânzii depășește rata dobânzii la depozite și invers.

Hârtiile de valoare ale Trezoreriei SUA s-au dovedit a fi un instrument de investire foarte eficace. Lichiditatea acestui instrument este suficient de mare pentru orice perioadă de scadență (până la 30 ani), ceea ce înseamnă că BNM nu este obligată să dețină instrumentul până la scadență, ci poate să-l vândă în orice moment. Hârtiile de valoare ale Trezoreriei SUA practic nu posedă risc de credit, riscul care li se atribuie fiind, în fond, risc de piață. Deoarece prețurile la hârtiile de valoare variază zilnic, modificarea lor înseamnă posibilitatea înregistrării unor câștiguri sau pierderi suplimentare față de rata profitului care o deține în momentul cumpărării.

Programul de Management presupune îndeplinirea unui număr de cerințe și crearea unui portofoliu corespunzător criteriilor acceptabile pentru BNM. Un beneficiu suplimentar derivat din acest program este experiența care poate fi preluată în domeniul gestionării rezervelor valutare. Performanța portofoliului de investiții se compară cu etalonul (benchmark-ul) rata LIBID = LIBOR – 0.125 ponderată la durata medie a portofoliului și la compoziția lui valutară.

Pentru efectuarea operațiunilor de plasament a investițiilor cu băncile din străinătate cea mai bună soluție este utilizarea Reuters Dealing-ului, care reduce la minim timpul încheierii tranzacției, lucru foarte important în condițiile când cursul valutar și ratele dobânzelor se modifică practic în fiecare secundă.

Direcția Operațiuni Valutare asigură elaborarea cursului oficial al BNM și difuzarea lui băncilor comerciale și instituțiilor guvernamentale și de stat.

Metoda de stabilire a cursului oficial s-a schimbat din luna noiembrie 1998, el fiind calculat în prezent în baza rapoartelor zilnice a băncilor comerciale din țară ca medie a cursurilor de schimb la care se efectuează tranzacțiile pe piața inter și intrabancară ponderată la volumul tranzacțiilor. Procedura de stabilire se desfășoară astfel: la ora 12:00 GMT (14:00 ora locală) cu ajutorul unui program special sunt preluate din sistemul Reuters cursurile valutelor străine față de USD, cotate de BNM. Pentru unele valute ale țărilor CSI cursul de schimb al acestor valute față de USD se ia din Internet sau din telex-urile primite de la băncile centrale ale acestor țări. Documentele finale referitoare la cursul de schimb al leului moldovenesc față de valutele străine.

Direcția Operațiuni Valutare prezintă informația cu privire la cursul de schimb al leului moldovenesc Departamentului de Statistică, răspunde la demersurile oficiale, acumulează informația cu privire la evoluția ratelor de schimb la casele de schimb valutar ale băncilor comerciale, efectuează operațiuni de convertire.

5.2. Deservirea datoriei externe

Secția “Analiza Pieței Valutare și Relații Externe” efectuează evidența analitică a Datoriei Externe de Stat și private ale RM, conform legii privind Datoria de Stat și Garanțiile de Stat.

Datoria de Stat reprezintă suma totală a datoriei de stat, interne și externe, contractate de Ministerul Finanțelor în numele RM, exprimată în monedă națională. Datoria de Stat contractată în valută calculează în monedă națională, pornind de la rata de schimb oficială, stabilită de BNM la data respectivă. Conform legii privind Datoria de Stat și Garanțiile de Stat Ministerul Finanțelor organizează activitatea de calculare și ținere a evidenței tuturor obligațiilor directe ale RM în Registrul Datoriei de Stat. Registrul se ține atât în formă manuală, cât și electronică, și se utilizează în strictă conformitate cu destinația lui. Datele referitoare la dinamica datoriei de stat se fixează periodic, o dată în lună, conform situației din ultima zi a lunii. Deservirea Datoriei Externe se face pe fiecare credit în parte, ca de altfel și evidența, în dependență de orarul stabilit în contractul de creditare. Mai întâi de toate se întocmește un plan de deservire a datoriei pe o perioadă de timp, de obicei un an. În acest plan se includ toate tipurile de plăți care se efectuează în decursul acestei perioade de timp (plata ‘principal’- sumei de bază, ‘interes’ – dobânzii, ‘penalities’- penalități. Pe parcursul anului în conformitate cu circulațiile de mijloace, se înregistrează fiecare tip de plată, adică efectiv, plățile expirate fiind înregistrate în partea dreaptă a tabelului și se numesc ‘Arierate’. BNM fiind agentul fiscal al statului, stabilit prin lege, la dispoziția Ministerului Finanțelor efectuează plata în valuta cerută, din contul rezervelor valutare ale BNM. Arieratele sunt amânate, pentru o perioadă viitoare.

Toate creditele contractate de către agenții economici rezidenți peste hotarele țării, cât și garanțiile acordate de Guvern, garanțiile acordate de Băncile Comerciale nerezidenților, precum și creditele acordate RM de către Fondul Monetar Internațional sunt înregistrate creditelor externe ale statului se face la nivel de Guvern. Înregistrarea și evidența lor se duce atât , cât și

Conform regulamentului privind reglementarea valutară pe teritoriul RM, BNM trebuie să înregistreze toate creditele private contractate între un rezident și un nerezident, scopul fiind controlul fluxului calitativ a mijloacelor valutare peste hotare. Rezidenții sunt obligați sa înregistreze a Moldovei toate operațiunile, ce țin de primirea creditelor si garanțiilor de la nerezident, precum si primirea capitalului străin. Rezidenții sunt obligați sa primească autorizația Băncii Naționale a Moldovei la fiecare operațiune de eliberare a creditelor si garanțiilor către nerezident, precum si alte transferuri de capital către nerezident.

După cum am menționat mai sus, toate garanțiile, atât de stat, cât și private, a băncilor comerciale, conform legii, trebuie să se înregistreze

În această secție pe lângă înregistrare și calcule a soldurilor și stocurilor de datorie se mai fac și analize calitative și cantitative pe baza calculării unor indicatori cantitativi și calitativi ai Datoriei Externe (DE) și prezentării rapoartelor lunare, trimestriale și anuale:

1. DE netă = DE totală – Rezerve Valutare.

2. Ponderea DE în PIB=DE/PIB. Ne arată ce parte din PIB alcătuiește DE, sau DE netă.

3. Plăți/Export – ne arată ce parte din export alcătuiesc plățile pentru deservirea datoriei.

Pe lângă indicatorii enumerați mai sus se mai calculă și ritmul de creștere a datoriei în timp, indicatori ce caracterizează structura datoriei (de exemplu, după felul dobânzii, după felul creditorilor, după scopul folosirii creditului etc.). Majoritatea din acești indicatori sunt folosiți pentru elaborarea dărilor de seamă. Dările de seamă se fac lunar (ele incluzând date despre soldul DE, dobânzi, arierate) și sunt înaintate Parlamentului RM pentru studiere. Pe baza rapoartelor lunare se fac rapoarte trimestriale, anuale.

Secția “Analiza Pieței Valutare și Relații Externe”

Lucrul practic cu care se ocupă secția este, totalitatea problemelor legate de relațiile cu organismele și băncile străine, în special cu Băncile centrale ale CSI și țărilor vecine. Cu acordul persoanelor responsabile de a lua decizii se întocmesc acorduri bilaterale dintre bănci, de exemplu “acordul dintre BNM și Banca Națională a Republicii Belarusi” privind organizarea decontărilor interbancare”. La fel se întocmesc acorduri și cu alte Bănci Centrale din străinătate. BNM activează ca organ de supraveghere și control în țară, însă ea are conturi corespondente într-un șir de Bănci Comerciale peste hotare, în așa ca Franța (Banque Nationale de Paris, Societe Generale etc.), Germania (Commerzbank, Deutsche Bank, Dresdner Bank etc.), Rusia (Inkom Bank, Mosbusinessbank), SUA (Citybank NA, Bank of New York etc.), și alte state. Pe lângă încheierea acordurilor de deschidere a conturilor în Băncile din categoria sus numită, secția se mai ocupă de eliberarea permisiunilor de a deschide Băncilor Comerciale din RM conturi de tip “NOSTRO” în Băncile din Străinătate și “LORO” în băncile din Moldova. Secția se mai ocupă și cu corespondența cu instituțiile din străinătate difuzări de informații, abonări la reviste și ziare.

5.3. Efectuarea controlului și analiza stării pieței valutare a RM

Efectuarea controlului și analiza stării pieței valutare a RM este asigurată de Direcția Control Valutar a Departamentului Operațiuni Valutare și Relații Externe. Direcția este formată din 3 secții:

– Secția Control Repatrierii – Export

– Secția Control Repatrierii – Import

– Secția Control a Caselor de Schimb Valutar (C.S.V.)

În Direcția Control Valutar este formată o bază de date, în care se primesc toate informațiile de Vamal.

Cu 10 zile înainte de expirarea termenului de repatriere (data plății conform contractului plus 60 zile, dar nu mai mult de 180 zile de la data declarației cargoului vamal), BNM informează băncile autorizate privind aplicarea sancțiunilor de amendă către agenții economici, pentru care n-au fost expediate declarațiile privind repatrierea cu nota de plată.

În cazul neîncasării mijloacelor provenite din export în termenul stabilit, BNM aplică o amendă în mărime de 100% din suma mijloacelor neîncasate și îndeplinește dispoziția de incaso în decurs de 30 de zile. Dispoziția de incaso se trimite la băncile clienților amendați. Pe baza dispoziției de incaso băncile transferă mijloacele bănești indicate în aceasta în contul bugetului de stat.

BNM are dreptul de a prelungi termenul încasării mijloacelor din export în conturile agențiilor economici în următoarele cazuri:

– falimentul partenerului străin

– rezilierea contactului

– dificultăți în comercializarea mărfii

– examinării întrebării privind repatrierea Vamal, în organele juridice

alte cazuri conform hotărîrii Consiliului de Administrație al BNM.

Secția control a C.S.V. asigură deschiderea caselor de schimb valutar (inclusiv filialelor acestora) și punctelor de schimb valutar pe lîngă hoteluri pe teritoriul Republicii Moldova și controlul activității lor.

În fiecare zi lucrătoare casele de schimb valutar sunt obligate ca până la ora 12:00 să comunice secției control a C.S.V. cursurile de schimb, pe care le-au stabilit pentru ziua respectivă. Dacă în urma verificării C.S.V. se constată încălcări grave ale normelor stabilite acestor C.S.V. li se retrage autorizația. Autorizația retrasă a casei de schimb valutar nu se supune reînnoirii. Fondatorul casei de schimb valutar, a cărei autorizație a fost retrasă, își pierde dreptul să participe în calitate de fondator la crearea unei alte case de schimb valutar pentru o perioadă de 6 luni de la data retragerii autorizației corespunzătoare. Autorizația retrasă a punctului de schimb de pe lângă organizație nu se supune reînnoirii. Pentru obținerea unei autorizații noi, organizația poate să depună , dar nu mai devreme de 6 luni de la data retragerii autorizației, demersul în conformitate cu prevederile stipulate din prezente Norme.

Analiza stării pieței valutare a Moldovei se face prin întocmirea unui raport (cu analize, calcule), referitor la tranzacțiile valutare ce se efectuează pe teritoriul RM. În BNM această analiză se efectuează de către Secția “Analiza Pieței Valutare și Relații Externe”. Bazele analizei sunt rapoartele lunare “privind operațiunile de cumpărare a valutei, efectuate de către bancă pe piața valutară, și soldurile în conturile în valută străină ale clienților băncii”, care sunt prezentate în mod obligator de către băncile comerciale.

Prezența BNM pe piața valutară, chiar și numai în calitate de cumpărător de valută, sporește lichiditatea, astfel catalizând creșterea volumului tranzacțiilor efectuate pe piața interbancară.

Analiza conjuncturii pe piața valutară internațională

Analiza conjuncturii pe piața valutară internațională se face pentru a determina posibilitățile de investire în scopul diversificării portofoliului de investiții, minimizării riscului și obținerii profitului. Informația necesară pentru analiza conjuncturii pe piața valutară internațională se primește pe mai multe căi. Legătura telefonică asigură contactul direct cu participanții pieței și, de aceea, are un rol important nu numai pentru primirea informațiilor efective, dar și pentru culegerea unor informații mai subiective despre starea și așteptările pe piață. Informația sosește și prin fax. Este pe larg utilizat sistemul Reuters. Acest sistem oferă informații despre cursurile de schimb ale principalelor valute, ratele dobânzilor la depozite, prețurile la hârtiile de valoare etc. Sistemul, de asemenea, propune trecerea în revistă și analiza a informațiilor economice și generale, întocmite de Reuters și alte companii. Factorii fundamentali, care influențează asupra pieței valutare internaționale, sunt indicatorii macroeconomici ai economiilor naționale. Modificarea PNB, a ratelor dobânzilor, a nivelului inflației și șomajului, a balanței de plăți vor influența într-un fel sau altul cursul valutar și alte elemente ale pieței valutare internaționale.

VI. Direcția „ Balanța de plăți”

BALANȚA DE PLĂȚI este un document statistic de sinteză pentru o anumită perioada de timp, în care se generalizează tranzacțiile economiei naționale cu restul lumii. În Balanța de plăți se înscriu toate operațiunile efectuate în perioada raportată între rezidenți și nerezidenți, la momentul când fluxurile de bunuri și capital intersectează hotarul teritoriului economic al Republicii Moldova.

Pentru compilarea Balanței de plăți băncile licențiate prezinta la Banca Națională a Moldovei:

– Raportul 08001/4 "Raport 1-BP privind operațiunile internaționale". În raport se înscriu toate operațiunile pe următoarele conturi:

a) Conturile "NOSTRO" deschise în băncile rezidente și nerezidente în valuta străină;

b) Conturile "LORO" ale băncilor nerezidente deschise în Republica Moldova (în lei moldovenești sau în orice alta valuta);

c) Conturile nerezidenților (persoanelor fizice sau juridice), deschise în băncile rezidente (în lei moldovenești sau în orice alta valuta);

d)Conturile în valuta străină “Numerar în casă și alte valori monetare” – numai pentru operațiunile rezident-nerezident. Ca excepție sânt reflectate operațiunile de eliberare a numerarului aferente transferurilor persoanelor fizice (rezidenți sau nerezidenți) efectuate prin sisteme de transfer internațional, precum și în baza acordurilor bancare bilaterale. Operațiunilor date li se va atribui codul operației “2417”.

6.1 Întocmire balanței de plăți

Modul de întocmire a Raportului – formularul 08001/4.

Raportul trebuie sa conțină următoarele date:

– În coloana A se reflectă contul contabil. Contul contabil se indică în conformitate cu procedurile stabilite de Banca Națională a Moldovei pentru aceasta;

– În coloana B se indică codul numeric al valutei în care e deschis contul. Codul valutei se indică în conformitate cu procedurile stabilite de Banca Națională a Moldovei pentru aceasta;

– În coloana C se indica codul numeric al țării, care arată:

a) pentru conturile “NOSTRO” – țara unde e deschis contul;

b) pentru conturile “LORO” – țara unde e situată banca care a deschis contul;

c) pentru conturile nerezidenților (persoane fizice și juridice) – țara de origine a nerezidentului;

d) pentru conturile numerar în casă și alte valori monetare se indică țara Republica Moldova. Codul țării se indică în conformitate cu procedurile stabilite de Banca Națională a Moldovei pentru acesta.

– În coloana “D” se indică data efectuării operațiunii.

– În coloana “E” se arata codul operațiunii.

– În coloana “F” se indică codul numeric al țării partenerului nerezident, ce participă în operațiune. Nu se admite indicarea codului țării băncii prin care se efectuează operațiunea. În cazul în care în operațiune sânt implicați doi nerezidenți se indica codul țării nerezidentului care nu este clientul băncii. Codul țării se indică în conformitate cu procedurile stabilite de Banca Națională a Moldovei pentru acesta.

– În coloanele 1 (Debit) sau 2 (Credit) se indică suma operațiunii în valuta originală cu doua cifre după virgulă, în dependență de sensul operațiunii (debitoare sau creditoare).

– În coloana 3 se reflectă descrierea completă a operațiunii conform documentelor primare.

– În coloana 4 se indică codul fiscal al persoanei juridice rezident client al băncii.

– În coloana 5 se indică denumirea persoanei juridice la ordinul căreia se efectuează plata (transferul valutar). Denumirea băncii se indică în cazul în care ordonatorul plății (transferului valutar) este însăși banca, dar nu clientul ei. În cazul în care ordonatorul este persoana fizică, se indica “persoana fizica” și se specifica dacă este rezident sau nerezident.

– În coloana 6 se indică denumirea persoanei juridice în favoarea căreia se efectuează plata (transferul valutar).

În rândul 999999999999999 în coloanele 1 și 2 se indică suma tuturor cifrelor din coloana respectiva – o cifra abstractă, utilizata în scop de verificare.

6.2 Componentele banlanței de plăți

Structura balanței de plăți:

1) Contul curent cuprinde tranzacțiile cu valori economice (cu excepția celor cu instrumente financiare) care au loc între rezidenți și nerezidenți.

De asemenea aici sunt efectuate înscrierile compensatorii ale valorilor economice primite și oferite fără furnizarea / obținerea altor valori în schimb. Contul curent este divizat în: bunuri, servicii, venituri și transferuri curente.

Bunuri. Acest articol include tranzacțiile cu bunuri, specificându-se cele la care are loc transferul dreptului de proprietate de la rezidenți la nerezidenți și invers (cum sunt bunurile generale, procurarea de bunuri în porturi de către cărăuși și aurul nemonetar) și cele la care nu are loc acest transfer (cum sunt bunurile pentru prelucrare și reparațiile de bunuri).

Servicii. Acest articol cuprinde serviciile prestate între rezidenți și nerezidenți:

serviciile de transport – specifică tipul transportului: aerian, feroviar, auto, maritim, prin conducte. Pentru fiecare tip de transport, cu excepția celui prin conducte, se specifică transportarea de mărfuri, de pasageri și alte servicii auxiliare din cadrul serviciilor de transport, precum sunt cele de încărcare / descărcare, deservirea unităților de transport etc.;

călătoriile – includ bunurile și serviciile achiziționate într-o economie de către călătorii nerezidenți, în scopuri de afaceri sau personale (inclusiv călătoriile ce țin de tratament și de studii), pe parcursul sejurului lor mai mic de 1 an, pe teritoriul acestei țări. Noțiunea de călători include și turiștii de o singură zi sau excursioniștii, ce se pot afla pe teritoriul țării mai puțin de 24 de ore. Regula de un an nu se aplică reprezentanțelor companiilor străine, studenților și pacienților medicali care rămân rezidenți ai economiei de origine, indiferent de durata de aflare peste hotare;

serviciile de comunicații – acest articol cuprinde serviciile internaționale de telecomunicații (sunete și imagini transmise prin intermediul telefonului, faxului, radioului, internetului; deservirea canalelor informaționale, alte servicii conexe) și serviciile poștale (transportarea corespondenței, ziarelor și revistelor, edițiilor periodice, coletelor etc.);

serviciile financiare – cuprind comisioanele pentru serviciile de intermediere financiară și pentru servicii auxiliare prestate între rezidenți și nerezidenți;

alte servicii: servicii de construcții; de asigurare; de informatică și informaționale; royalty și onorarii pentru licență; culturale și de agrement; guvernamentale; alte servicii de afaceri (leasing operațional, servicii juridice, contabile, audit, consulting, management, marketing, arhitectură, cercetare, alte servicii).

Venituri. Acest articol este divizat în 2 componente principale:

compensarea pentru muncă reprezintă remunerările (sub orice formă) plătite de angajatori angajaților, atunci când rezidența părților este diferită. Aceste remunerări sunt înregistrate în balanța de plăți în formă brută și reflectă valoarea integrală a venitului până la impozitare. Taxele plătite sub formă de impozite în țara gazdă sunt înscrise compensatoriu la articolul transferuri curente. Cheltuielile de întreținere efectuate de angajați în țara gazdă se înregistrează compensatoriu la articolul călătorii;

veniturile din investiții reprezintă încasări și plăți aferente creanțelor și angajamentelor externe. Această categorie cuprinde veniturile din investiții directe, investiții de portofoliu, alte investiții și active de rezervă. La intrări ele includ venitul către încasare provenit din capitalul investit sau împrumutat în exterior de către rezidenți, la ieșiri se reflectă venitul nerezidenților obținut din capitalul investit în Moldova sau împrumutat rezidenților. Cele mai uzuale tipuri de venituri din investiții sunt veniturile din participații în capital (dividende, venit reinvestit) și veniturile aferente instrumentelor de datorie (dobânzi). Dividendele însumează câștigurile distribuite alocate acțiunilor sau altor forme de participare la capitalul social al întreprinderilor în cadrul investițiilor directe și de portofoliu. Venitul reinvestit și profiturile nedistribuite ale filialelor reprezintă veniturile investitorilor străini direcți ce nu le-au fost distribuite sub formă de dividende sau alte beneficii. Veniturile aferente instrumentelor de datorie constau din dobânzi de plătit în conformitate cu un acord cu caracter obligatoriu între creditor și debitor (de exemplu: dobânda la împrumuturi, depozite bancare; cupoanele la titluri etc.).

Transferuri. La acest articol sunt efectuate înregistrările compensatorii aferente trecerii dreptului de proprietate asupra resurselor materiale și financiare de la rezidenții unei țări la rezidenții altei țări, fără încasarea unor valori economice în schimb.

Transferurile sunt divizate:

după tipuri: transferuri de capital (înregistrate în contul de capital) și transferuri curente (înregistrate în contul curent);

după sectoare: sector guvernamental și alte sectoare.

Un transfer este considerat fiind de capital atunci când (i) are loc transferul dreptului de proprietate asupra unui activ fix; (ii) se iartă o datorie de către un creditor (iii) atunci când transferul este condiționat de achiziționarea sau cedarea unui activ fix (cum sunt granturile investiționale). De asemenea, în transferuri de capital se includ și transferurile migranților, care reprezintă echivalentul valoric al averii persoanelor ce se stabilesc cu trai permanent în altă țară. Exemple de transferuri curente des întâlnite în practică sunt transferurile de bani de la persoane fizice, ajutoarele umanitare, asistența tehnică, cotizațiile în organizații internaționale, diferite taxe și impozite curente, așa ca cele pe venit, pe imobile deținute în altă țară decât cea de rezidență etc.

2) Contul de capital și financiar este divizat în contul de capital și contul financiar.

Contul de capital cuprinde transferurile de capital și comercializarea activelor nefinanciare neproduse (de exemplu: brevetele, contractele de arendă și alte contracte transferabile, mărcile etc.).

Contul financiar cuprinde tranzacțiile cu active și pasive financiare ce au loc între rezidenți și nerezidenți, criteriul principal de clasificare a componentelor fiind categoria funcțională: investiții directe, investiții de portofoliu, derivate financiare, alte investiții, active de rezervă.

Departamentui ”Sistemul de plăți”

7.1 Introducerea teoretică a sistemelor de plăți

Sistemul automatizat de plăți interbancare (SAPI) reprezintă sistemul prin intermediul căruia sânt efectuate plățile interbancare în lei moldovenești pe teritoriul Republicii Moldova. SAPI este compus din sistemul de decontare pe bază brută în timp real și sistemul de compensare cu decontare pe baza netă.

Sistemul de decontare pe baza brută în timp real (sistemul DBTR) este destinat prelucrării plăților urgente și de mare valoare, iar sistemul de compensare cu decontare pe baza netă (sistemul CDN) este destinat procesării plăților de mica valoare .

Sistemul DBTR efectuează procesarea documentelor de plată transmise de participanți și decontarea finală a transferurilor de fonduri aferente acestora în regim de timp real, inclusiv decontarea finală a mijloacelor bănești aferente tranzacțiilor bursiere.

Sistemul CDN efectuează procesarea pachetelor cu documente de plată transmise de participanți și calculează pozițiile nete multilaterale ale acestora.

În SAPI pot participa:

a) Banca Națională a Moldovei;

b) Băncile licențiate de către Banca Națională a Moldovei;

c) Centrul de casa și decontări din or.Tiraspol;

d) Trezoreria de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor;

e) Băncile în proces de lichidare, în condițiile stabilite de prezentul Regulament;

f) Depozitarul National de Valori Mobiliare al Moldovei.

Administrator al SAPI este Banca Națională a Moldovei. Drepturile și obligațiile Băncii Naționale a Moldovei în calitate de administrator al SAPI și ale băncilor licențiate de Banca Națională, Centrului de casă și decontări din or.Tiraspol, Trezoreriei de Stat din cadrul Ministerului Finanțelor, Depozitarului National de Valori Mobiliare al Moldovei în calitate de participanți la SAPI se stipulează în contractul privind participarea în SAPI.

7.2 Tipurile de organizre a activității în sisteme de plăți

ORGANIZAREA ACTIVITATII ÎN SISTEMUL DE DECONTARE PE BAZA BRUTA ÎN TIMP REAL (DBTR):

Sistemul DBTR operează conform principiului de decontare pe bază brută, efectuând procesarea și decontarea fiecărui document de plată în parte.

Etapele procesării documentului de plată în sistemul DBTR sânt următoarele:

a) inițierea și transmiterea de către participant a documentului în sistem;

b) validarea tehnica de către sistem a documentului;

c) acceptarea tehnică de către sistem a documentului cu informarea corespunzătoare a

participantului;

d) verificarea de către sistem a disponibilității mijloacelor bănești în contul de decontare și după caz acceptarea documentului spre decontare sau plasarea documentului în coada de așteptare;

e) decontarea finala a documentului.

În sistemul DBTR sânt procesate următoarele documente de plată:

a) ordine de plată privind transferurile urgente și de mare valoare;

b) ordine incaso privind efectuarea perceperii în mod incontestabil în conformitate cu actele normative în vigoare.

Documentele de plată sânt transmise de participanți în sistem sub formă de mesaje de plată prin intermediul rețelei interbancare transport de date. Mesajele de plată transmise în sistemul DBTR au formatele mesajelor SWIFT.

Un document de plată este decontat final pentru participantul plătitor în momentul debitării contului sau de decontare și pentru participantul beneficiar în momentul creditării contului de decontare al acestuia.

Sistemul DBTR nu inițiază restituirea documentului de plata decontat final, inclusiv în cazul în care acesta a fost transmis în mod eronat. Restituirea sumei aferente documentului de plată transmis în mod eronat se efectuează de către participantul beneficiar la solicitarea participantului inițiator sau în cazul depistării indicării incorecte în documentul de plată a codului fiscal și/sau a contului bancar al beneficiarului.

În scopul gestionarii riscului de lichiditate în cadrul SAPI, Banca Națională a Moldovei acordă băncilor licențiate credite „intraday” sub forma de „overdraft” la contul de decontare și credite „overnight”. Creditul „intraday” acordat de BNM se restituie de către banca până la începerea etapei „Operațiuni overnight” a zilei operaționale a SAPI. Creditul „intraday” acordat băncii și neachitat de către aceasta până la începerea etapei „Operațiuni overnight” va fi transformat în mod automat de către sistemul DBTR în credit „overnight”. Creditul „overnight” se achită în următoarea zi lucrătoare după data obținerii acestuia, primordial altor plăți.

În scopul monitorizării activității în sistemul DBTR participanții dispun de posibilitatea obținerii următoarei informații:

a) soldul contului de decontare;

b) coada de așteptare la contul de decontare;

c) limita de „overdraft”;

d) rapoarte privind operațiunile efectuate.

ORGANIZAREA ACTIVITATII ÎN SISTEMUL DE COMPENSARE CU DECONTARE PE NETO (CDN):

Sistemul CDN operează conform principiului de compensare și decontare pe baza netă, efectuând compensarea plăților transmise de participanți și remiterea rezultatelor compensării spre decontare în sistemul DBTR la intervale de timp prestabilite. În sistemul CDN sânt procesate următoarele documente de plată:

a) ordine de plată privind transferurile de credit;

b) cereri de plată privind debitarea directă.

Participanții în baza documentelor de plată recepționate de la clienți întocmesc pachete cu documente de plată, care se transmit în sistemul CDN prin intermediul rețelei interbancare transport de date sub forma de mesaje de plată. Mesajele de plată care se transmit în sistemul CDN au formatele mesajelor SWIFT. În funcție de eventualitatea lipsei de mijloace bănești pentru decontarea poziției nete finale, participanții atribuie pachetelor cu documente de plată priorități.

Pe parcursul zilei operaționale a SAPI sistemul CDN asigură posibilitatea efectuării a 2 sesiuni de compensare în conformitate cu programul zilei operaționale a SAPI. Etapele de procesare a sesiunii de compensare sânt următoarele:

a) Transmiterea documentelor de plată;

b) Preclearing;

c) Clearing.

Pe parcursul etapei “Transmiterea documentelor de plata” participanții transmit pachete cu documente de plată pentru sesiunea de compensare respectivă și pot vizualiza în regim de timp real pozițiile nete preliminare și rezerva mijloace pentru acoperirea pozițiilor nete debitare. Participanții în conformitate cu procedurile sale interne de asemenea pot modifica prioritățile atribuite pachetelor cu documente de plată sau revoca pachetele transmise pentru sesiunea de compensare respectivă.

În cadrul etapei „Preclearing” sistemul CDN informează participanții cu privire la pozițiile nete calculate pentru sesiunea de compensare respectivă și rezervează mijloacele necesare în conturile de decontare ale participanților pentru acoperirea pozițiilor nete debitare.

În cadrul etapei “Clearing” sistemul CDN calculează pozițiile nete finale ale sesiunii de compensare respective în funcție de nivelul de acoperire al pozițiilor nete debitare. Pachetele cu documente de plată se includ în calculul pozițiilor nete finale conform priorităților acordate și principiului “FIFO”, respectiv se acceptă spre decontare documentele de plată din acestea.

Pachetele cu cereri de plată se transmit în sistemul CDN cu o zi lucrătoare înainte de data compensării și decontării în SAPI. Un pachet cu cereri de plată trebuie sa conțină numai cereri de plată cu aceeași data de finalizare a plății.

În scopul monitorizării activității în sistemul CDN participanții dispun de posibilitatea obținerii următoarei informații:

a) pachetele cu documente de plată acceptate, respinse de sistem;

b) poziția neta;

c) valoarea fondurilor rezervate pentru acoperirea poziției nete debitare;

d) raportul privind rezultatele sesiunii de compensare.

Pentru serviciile oferite în cadrul SAPI Banca Națională a Moldovei va percepe comisioane de la participanți conform „Tarifelor pentru plățile procesate în SAPI”În conformitate cu Legea nr. 548-XIII din 21 iulie 1995 cu privire la Banca Națională a Moldovei, supravegherea sistemului de plăți în Republica Moldova este una din atribuțiile de baza ale Băncii Naționale. Aceasta atribuție este realizata în corespundere cu cele mai bune practici internaționale, precum și cu recomandările, principiile, standardele din acest domeniu emise de Banca Reglementelor Internaționale, Banca Centrala Europeana, Fondul Monetar International, Banca Mondială etc.

Dezvoltarea continua a tehnologiilor informaționale are o contribuție semnificativa la elaborarea și implementarea noilor sisteme de plăți și decontări, instrumente de plată fără numerar, sisteme de deservire bancară la distanță care, din cauza gradului de complexitate, sânt expuse la riscuri ce necesită a fi monitorizate și gestionate în modul corespunzător.

Organizarea supravegherii sistemelor de plăți și decontări, instrumentelor de plată fără numerar și a sistemelor de deservire bancară la distanță se bazează pe următoarele principii :

1) transparenta;

2) standarde internaționale;

3) consolidare;

4) consecventa;

5) cooperare.

În vederea realizării scopurilor enunțate în domeniul supravegherii sistemelor de plăți și decontări, supravegherii sunt supuse:

1) sistemul automatizat de plăți interbancare;

2) sistemul de decontări ale valorilor mobiliare;

3) mecanismele de gestionare a riscurilor financiare aferente decontărilor în lei moldovenești stabilite în cadrul sistemelor de plăți cu carduri bancare;

4) mecanismele de gestionare a riscurilor financiare și operaționale stabilite în cadrul sistemelor de transferuri internaționale de mijloace bănești.

În vederea realizării scopurilor enunțate în domeniul supravegherii instrumentelor de plată fără numerar și a sistemelor de deservire bancară la distanță, supravegherii sunt supuse:

1) cardurile bancare;

2) transferurile de credit;

3) debitările directe;

4) sistemele de deservire bancara la distanta.

Conceptul privind optimizarea transferurilor internaționale și a cadrului de supraveghere aplicabil este elaborat în scopul alinierii la standardele și practicile internaționale în domeniul transferurilor internaționale, precum și extinderii domeniului de supraveghere asupra transferurilor internaționale de mijloace bănești, în special a celor realizate prin rețeaua SWIFT (Society for Worldwide Interbank Financial Telecommunication). Astfel, în vederea facilitării transferurilor internaționale, precum și în contextul pregătirii Republicii Moldova pentru aderarea la spațiul unic european se impune necesitatea implementării unor standarde care ar eficientiza aceste transferuri, fiind în același timp mai sigure și mai comode. Unul din aceste standarde îl reprezintă codul IBAN (International Bank Account Number).

De asemenea, în vederea asigurării unui cadru de supraveghere adecvat, precum și a stabilității și eficientei transferurilor internaționale, în special a celor efectuate prin rețeaua SWIFT, este necesara implementarea unor mecanisme care ar asigura gestionarea riscurilor concentrate în rețeaua SWIFT. În acest scop, societatea SWIFT propune câteva soluții, una din ele fiind implementarea serviciului SWIFT FINInform, în scopul monitorizării de către Banca Națională a participanților la rețeaua SWIFT si a transferurilor realizate de către aceștia [29].

Una din acțiunile necesare pentru integrarea în Uniunea Europeana este alinierea la standardele europene, unul din acestea fiind codul IBAN. Astfel, prima etapa de implementare a codului IBAN, la care se referă prezentul Concept, va consta în introducerea codului IBAN pentru plățile internaționale efectuate prin intermediul rețelei SWIFT (atât transmise, cât și recepționate), pentru a asigura o derulare mai facilă a decontărilor internaționale. Ulterior, urmare asigurării tuturor premiselor la nivel de infrastructura locală, în special referitor la procesarea automatizată a plăților (fără implicarea factorului uman), acest cod va fi introdus și pentru plățile locale efectuate numai pe teritoriul Republicii Moldova.

VIII. Direcția Operațiuni cu numerar

În funcție de spectrul serviciilor prestate, Banca este în drept sa efectueze încasări și eliberări de numerar .

8.1 Activitățile a operațiunilor cu numerar

Încasările de numerar includ:

a) depuneri în conturile entităților sau persoanelor fizice, deschise la Bancă;

b) încasări în numerar generate de activitatea Băncii;

c) retrageri de numerar de la filialele aceleiași Bănci sau de la oricare alta Bancă sau filialele acesteia;

d) retrageri de numerar de la BNM.

Eliberările de numerar includ:

a) retrageri de numerar de către clienții Băncii;

b) plăți generate de activitatea Băncii;

c) eliberări de numerar între casieriile filialelor aceleiași Bănci sau către orice alta Banca sau filialele acesteia;

d) depuneri de numerar la BNM.

Pentru efectuarea operațiunilor cu numerar, Banca, utilizează după caz, următoarele documente:

– ordin de încasare a numerarului;

– ordin de eliberare a numerarului.

Retragerea numerarului de către entități, cu excepția cazurilor în care sânt utilizate cardurile de afaceri, se efectuează în baza unei delegații, forma și procedurile de utilizare a căreia se elaborează de sine stătător de către bancă și va conține în mod obligatoriu, dar nu se va limită la următoarele elemente:

– denumirea Băncii;

– codul Băncii;

– codul fiscal al Băncii;

– denumirea entității;

– codul fiscal al entității;

– numărul contului entității;

– data retragerii numerarului;

– numele persoanei responsabile de retragere a numerarului;

– suma în cifre și suma în litere;

– semnăturile persoanelor responsabile pentru emiterea delegației;

– stampila entității;

– numărul, data, luna și anul emiterii documentului.

Schimbul numerarului în moneda națională

Banca este obligata sa accepte de la orice entitate și persoana fizică, pentru depunere în cont sau către schimb, bancnote și monede metalice în monedă națională în conformitate cu Criteriile de determinare a platibilitatii și de schimb al bancnotelor și monedelor metalice în moneda națională.

Ambalarea bancnotelor se efectuează separat pe valori nominale, ținând cont de următoarele cerințe:

a) formarea pachețelului din 100 bancnote;

b) formarea pachetelor complete din zece pachetele cu bancnote;

c) aplicarea pe lățimea pachețelelor cu bancnote de aceeași valoare nominala cu ajutorul dispozitivului a tipului respectiv de banderole, cu ulterioara completare a datelor de identificare de pe banderole;

d) aplicarea în partea de jos și de sus a fiecărui pachet a unui cartonaș, cu ulterioara completare a acestuia cu datele de identificare;

e) ambalarea pachetelor cu bancnote în polietilena, cu ajutorul dispozitivului, astfel asigurând un vacuum în interiorul pachetului.

Ambalarea monedei metalice se efectuează separat pe valori nominale, ținând cont de următoarele cerințe:

a) depunerea într-un sac:

– 1 ban 400 lei (20 săculețe a câte 20 lei)

– 5 bani 1000 lei (20 săculețe a câte 50 lei)

– 10 bani 2000 lei (20 săculețe a câte 100 lei)

– 25 bani 5000 lei (20 săculețe a câte 250 lei)

– 50 bani 2500 lei (5 săculețe a câte 500 lei)

b) fiecărui sac i se va atribui o eticheta, care va cuprinde:

– denumirea și codul de identificare a Băncii;

– valoarea nominală;

– numărul de monede;

– suma depusă;

– data ambalării;

– numele și semnătura casierului.

Numerarul primit în Bancă în urma retragerilor acestuia de la alte Bănci sau de la BNM va fi supus verificării și ambalării în ambalajul Băncii în cauza.

8.2 Operațiunile cu numerar în moneda naționala ale Băncilor în relația cu BNM:

În funcție de disponibilitatea excedentului de numerar sau de insuficiența acestuia, Băncile pot respectiv depune sau retrage numerar la BNM (în baza de contract).

În scopul retragerii de numerar de la BNM, inclusiv a monedelor jubiliare și comemorative, Banca solicitantă în intervalul de timp 15ºº – 16ºº zilei anterioare de retragere a numerarului inițiază o cerere, după caz, prin intermediul componentei de transport a SAPI, în care se indică suma totală, structura pe valori nominale și tipul monedelor. În cazul în care, Banca intenționează să retragă numerar în aceiași zi în care îl solicită, Cererea poate fi inițiată în intervalul de timp 8.30 – 10.00.

Eliberarea numerarului de către BNM, inclusiv a monedelor comemorative și jubiliare va avea loc numai după transferarea de către Banca a sumei ce reprezintă valoarea numerarului ce urmează a fi retras din casa centrală a BNM și respectiv a diferenței dintre prețul de comercializare și valoarea nominală a monedelor comemorative și jubiliare.

În funcție de disponibilități, Băncile pot depune la BNM:

a) excedentul de numerar, cu putere circulatorie;

b) numerarul clasat în categoria uzat;

c) numerarul retras din circulație fără putere circulatorie.

La 15 iunie 2009, ca mijloc de plată și în scop numismatic șase monede jubiliare și comemorative, cu următoarele tematici:

Seria „650 de ani de la întemeierea Statului Moldovenesc”

– Moldova – 650 de ani

– Letopisețele moldovenești din secolele XV-XVIII

– Pravila lui Vasile Lupu – primul Cod de legi al Tarii Moldovei

– Creștinismul în Moldova

Seria „Sărbătorile, cultura, tradițiile Moldovei”

– Tradiția populara – tesutul

Seria „Monumentele Moldovei”

– Punctul Rudi al Arcului Geodezic Struve

Bibliografie:

Legea Republicii Moldova cu privire a Moldovei, nr. 548- XIII din 21 iulie, 1995.

Legea cu privire la instituțiile financiare nr. 550-XIII din 21 iulie 1995.

Regulamentul BNM cu privire la regimul rezervelor obligatorii, Hotărârea Consiliului de administrație nr. 85 din 15.04.2004.

Regulament cu privire la depozitele overnight acceptate de BNM, Hotărârea Consiliului de administrație nr.65 din 27.03.2003.

Regulament cu privire la operațiunile pe piața deschisă ale BNM nr.57 din 11.09.1997.

Legea insolvabilității, nr.623-XV din 14.11.2001.

Regulament BNM cu privire la autorizarea băncilor, nr.23/09-01 din 15 august 1996.

Regulament BNM cu privire la exigențele față de administratorii băncii, nr. 15 din 26.03.1997.

Regulament cu privire la fuziunea sau asocierea băncilor din RM, probat prin hotărârea Consiliului de administrație al BNM nr. 183 din 2 iunie 2000.

Instrucțiunea cu privire la plasarea, circulația și răscumpărarea HVS în formă de înscrieri în conturi , nr. 03/3-2/0820718 din 20.01.1995

Regulamentul cu privire la deschiderea filialelor de către bănci nr. 37/09-01

Regulamentul cu privire la deținerea de către bănci a cotelor în capitalul unităților economice

Regulamentul cu privire la clasificarea creditelor și formarea reducerilor pentru pierderi la credite (fondul de risc), Monitorul Oficial Nr. 87-89 din 24.09.1998

Regulamentul cu privire la lichiditatea băncii, Monitorul Oficial nr.64-65 din 02.10.1997

Regulamentul privind reglementarea valutară pe teritoriul Republicii

Regulamentul nr.9/08 cu privire la sistemul electronic de înscrieri în conturi ale hîrtiilor de valoare dematerializate

Regulamentul privind modul de acordare de către Banca Națională a Moldovei a creditelor overnight

17.Regulamentul nr..42/09-01 cu privire la deținerea cotei substanțiale în capitalul băncii

Regulamentul nr.38/08-01cu privire la modul de garantare a creditelor acordate de Banca Națională a Moldovei băncilor

Raportul anual al Băncii naționale a Moldovei (1995-2004).

Politica monetar-creditară a BNM (1995-2004).

Gheorghe Zare, Cea dintâi Bancă Națională a Moldovei, nr.1-4, Iași, p.101-120

www.bnm.md

Copyright Notice

© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.

Acest articol: Statutul, structura organizatorică a BNM (ID: 137044)

Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.

Statutul, structura organizatorică a BNM

Copyright Notice

Bugetul de Stat Principalul Instrument de Politica Economica Si Sociala

Oportunitati Destinate Tinerilor Someri pe Piata Muncii Contemporana

Cercetare DE Marketing Privind Evaluarea Perceptei Romanilor CU Privire LA Abuzul Asupra Minorilor

. Restructurarea Si Dezvoltarea Transporturilor Feroviare

Analiza Factorilor de Influenta Asupra Dinamicii Si Raportului de Forte Intre Principalele Valute de pe Piata Financiara Internationala

Interacțiunea și Interdependența Deficitului Bugetar și Datoriei Publice în Republica Moldova”

Copyright Notice

Similar Posts