Statistici Privind Cardurile In Romania

Introducere

Această lucrare este o analiză comparativă privind evoluția cardurilor pe piața românească. Privită în ansamblul ei, tema are o importanță majoră datorită faptului că aceste instrumente moderne de plată sunt asimilate tot mai mult în existența cotidiană a populației și tind să înlocuiască, într-o proporție covârșitoare, moneda efectivă.

Prezenta lucrare este structurată pe trei capitole. Capitolul I prezintă date informative despre cardurile din România, cunoașterea originii apariției acestora, funcțiile precum și modul lor de clasificare. Tot în acest capitol am evidențiat pașii parcurși pentru emiterea unui card, respectiv scopurile în care îl putem utiliza și de asemenea acceptarea tot mai frecventă a acestora de către comercianți.

Capitolul II expune o analiză a pieței cardurilor în România în perioada 2011 – 2014, unde pe baza datelor statistice furnizate de BNR am reprezentat grafic evoluția acestora, concluzionând că piața cardurilor din România a realizat o creștere semnificativă în perioada actuală, în principal datorită numeroaselor avantaje pe care le oferă utilizarea acestui tip de instrument de plată, prin comparație cu moneda efectivă. De asemenea regăsim evoluții favorabile în privința pieței cardurilor de debit, cât pieței cardurilor de credit, acestea din urmă fiind prin excelență carduri de cumpărături cu ajutorul cărora se pot achiziționa produse, fără a se plăti dobândă în perioada de grație. Pe de altă parte, cardul de debit este util pentru plățile online, la comercianți sau pentru retragere de numerar și este folosit de majoritatea persoanelor pentru încasarea salariilor.

În capitolul III am optat pentru primele bănci în ceea ce privește activele bilanțiere deținute și evoluția cotei de piață, la care am prezentat oferta acestora în privința cardurilor de debit, respectiv cardurilor de credit și de asemenea acest capitol expune și o comparație a acestora. Fiecare bancă, respectiv cardul ales, dispune de o ofertă proprie, de o serie de costuri (comisioane) care ajută la diferențierea acestora. Cel mai important cost în cazul cardurilor de credit este dobânda, iar cu ajutorul dobanzii efective pot fi comparate cel mai ușor. În urma unor calcule efectuate, sunt evidențiate principalele costuri aferente. Pentru fiecare card se precizează comisioanele de emitere și administrare a cardului, perioada de grație, dobânda, dobânda anuală efectivă, suma minimă de plată. Alegerea emiterii cardului cel mai avantajos presupune analizarea acestora prin comparație de la o bancă la alta, avându-se în vedere costurile cele mai mici, dobânzile cele mai reduse și avantajele clientului cele mai mulțumitoare.

Capitolul I Cardul – instrument modern de plată

Scurt istoric privind apariția cardurilor

Cardul de plată a apărut prima dată în Statele Unite ale Americii în anul 1914, fiind pus în circulație de compania Western Union având ca scop încurajarea cumpărăturilor și sporirea fidelității clienților săi. Acest card folosea numai la cumpărături de la această companie.

În anul 1949, americanul Frank McNamara alături de partenerul său Ralph Schneider, realizează primul card de credit pentru plăți în restaurante, purtând marca Diners Club Card. În numai câțiva ani cardul avea să fie acceptat la plată de cei mai mulți dintre comercianți, iar Diners Club Card avea să fie recunoscut drept un nou instrument de plată. Dezvoltarea acestui card continuă și în prezent, în special în domeniul industriei și călătoriilor.

În anul 1958 apare un progress în istoria cardurilor de plată, datorat băncii americane Bank of America din San Francisco, care pune în practică precursorul cardului universal modern, sub numele Bank Americard. Cardul băncii Bank of America a demonstrat rapid că exista o piață largă atât pentru cardul de credit bancar cât și pentru cel universal (de uz general), adică este acceptat la plată de orice comerciant care ia parte la acest sistem de plată, pentru cumpărarea oricărui fel de produs și prin care orice posesor al său poate cumpăra pe credit.

Succesul cardului a fost rapid și apariția sa a simbolizat un punct de cotitură în istoria plăților, în general, și în istoria plăților fără numerar, în special. În 1976 cardul Bank Americard avea să se transforme în bine cunoscutul card Visa, iar Bank of America, împreună cu alte bănci associate, trecând prin mai multe transformări, devine Visa International.

Visa International formează o uriașă asociație cooperatistă de bănci, care aplică același regulament și contribuie în comun la dezvoltarea și operarea sistemului asociației. Alte sisteme internaționale de plăți electronice vor evolua mai apoi, fiind mai mult sau mai puțin,inspirate sau modelate după Visa.

Astfel, în 1966 având originea tot în Bank of America, un număr de 17 bănci americane constituie asociația Interbank Card Association (ICA), care avea să devină celebra MasterCard International, cu rețeaua proprie privată de telecomunicații (BankNet), adversarul cel mai însemnat al Visa. Cele două sisteme de plăți electronice prin carduri, având în prezent, o pondere de 90% din piață.

În țările vest-europene cardurile au apărut în jurul anului 1960, dar au luat amploare abia după anul 1980. În ultimul deceniu al secolului XX, datorită eforturilor masive financiare, desfășurate de instituțiile bancare din țările avansate, baza materială a operațiunilor de plăți s-a dezvoltat în asemenea măsură încât utilizarea cardurilor a ajuns la cote de neimaginat. Cardurile au devenit instrumente preferate pentru desfășurarea plăților de valori mici inițiate de persoane fizice posesoare de conturi bancare, care constituie în țările avansate o parte importantă a clientelei bancare.

  Apariția cardurilor a avut un rol important în atragerea de către bănci a persoanelor fizice cu venituri modeste, care au considerat acest instrument de plată a fi o modalitate de a obține credite, care, deși mici, le asigura plata unor datorii curente. O largă răspândire a cardurilor se remarcă, în ultimul timp, în activitatea întreprinderilor mici și mijlocii, datorită avantajelor care le prezintă.

În anumite țări, cum ar fi Olanda, Suedia, Elveția etc sporirea operațiunilor prin carduri este atât de mare și datorită preluării, în unele cazuri, a plăților care se derulau până nu demult cu alte insrumente. Are loc o naștere a structurii instrumentelor de plată decurgând din creșterea preferințelor pentru carduri a clienților din țările dezvoltate.

Această tendință de transfer a plăților între cec și card duce la degajarea băncilor de povara plăților mici, care reprezintă pentru acestea costuri mari și importante pierderi determinate de cecurile fără acoperire. Factura electronică on-line a devenit o activitate cotidiană în țările cu o structura IT avansată.

Din ce în ce mai multe persoane fizice și juridice (în special I.M.M.-uri) plătesc facturi on-line. În ultimii 20 de ani, rețeaua ATM-urilor s-a extins în mod remarcabil crescând în Belgia de 6 ori, în Germania de 3 ori, în Italia de 2,5 ori, iar în Franța, Olanda și Elveția de aproape 2ori. O creștere spectaculoasă a cunoscut și rețeaua de terminale la punctele de vânzare TPE, POS și certificatori: în Olanda de 34 ori, în Elveția de 12 ori, iar în Germania, Suedia și Italia de 8-9ori.

Istoria cardului inteligent este o istorie recentă, care nu are mai mult de 36 de ani și putem vizualiza câteva repere.

În anul 1971, Dr. Kunitaka Arimura, din Japonia, a brevetat conceptul de card cu circuite integrate, care avea să fie numit de jurnaliști card inteligent. În perioada 1977-1979, mai multe companii (printre care Bull și Schlumberger) dezvolta carduri în care cip-ul reprezintă un circuit de memorie sau un microprocesor complet, iar în Franța au loc teste cu astfel de carduri în domeniul bancar și al telefoniei. Succesul acestor carduri în Franța, vizibil în special prin diminuarea fraudei, a dinamizat puternic întregul domeniu.

În anul 1986, sunt emise circa 65.000 de carduri inteligente cu microprocesor Bull CP8 pentru clienții mai multor bănci din S.U.A., de tip portmoneu elecronic, ePortmoneu (ePurse).

În anul 1994, cu prilejul Jocurilor Olimpice de la Atlanta, Visa emite circa 1,5 milioane de carduri Visa Cash, cardul fiind un portmoneu electronic național.

Începând cu anul 1996, Visa și MasterCard sprijină conceptul de operare multiaplicatie și interoperabil, și anume,Visa sprijină sistemul deschis Java Card, iar MasterCard promovează sistemul MULTOS.

În anul 1998, li se alătură Microsoft, care creează sistemul de operare multiaplicație Windows for Smart Card (WfSC), iar anul următor apar și specificațiile CEPS (Common Electronic Purse Specification), menite a face interoperabile scheme de portmoneu electronic.

În România primul card de plată în lei, sub numele de Prima, a fost emis de BRD în decembrie 1995, ca un card proprietar, iar începând din același an au apărut primele carduri Visa și Europay (companie europeană în domeniul cardurilor de tip MasterCard, ce este din 2002 înglobată în MasterCard International). În aprilie 2004 existau în toată țara circa cinci milioane de carduri (peste 80% fiind carduri de salarii), 19 bănci emitente a circa 100 tipuri diferite de carduri, între care 52 erau de tip Visa, 36 erau Europay/MasterCard, iar 4 erau American Express.

În prezent, în lumea întreagă, mai mult de 1,5 miliarde de oameni folosesc carduri pentru plăți sau retragere de numerar.

În prezent, cardurile constituie una dintre cele mai răspândite metode de plată și de obținere de credite.

Definirea, funcțiile și tipologia cardurilor

În prezent, cardul reprezintă un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informație standardizat, securizat și individualizat, care permite deținătorului său să folosească disponibilitățile bănești proprii dintr-un cont deschis pe numele său la emitentul cardului și/sau să utilizeze o linie de credit, în limita unui plafon stabilit în prealabil, deschisă de emitent în favoarea deținătorului cardului, în vederea efectuării uneia sau mai multe operațiuni:

retragerea sau depunerea de numerar de la terminale precum distribuitoarele de numerar și/sau ATM, de la ghișeele emitentului/instituției acceptante sau de la sediul unei instituții, obligată prin contract să accepte instrumentul de plată electronică, respectiv încărcarea și descărcarea unităților valorice în cazul monedei electronice;

plata bunurilor achiziționate și/sau serviciilor prestate de comercianții acceptanți și/sau emitenți (de exemplu, plata serviciilor prestate de companii în domeniul telefoniei mobile, fixe, transmisii de date, servicii de televiziune și internet sau de către alți furnizori de utilități), precum și plata obligațiilor către autoritățile administrației publice, reprezentând impozite, taxe, amenzi, penalități etc., prin intermediul imprinterelor, terminalelor POS, ATM sau prin alte medii electronice.

transferurile de fonduri între conturi, altele decât cele ordonate și executate de instituțiile financiare, efectuate prin intermediul instrumentului de plată electronică.

Cardul prezintă următoarele trăsături generale:

Elementele de identificare ale emitentului:

Numele și marca instituției financiar-bancare emitente a cardului,

Însemnele și mărcile organizației internaționale de plată prin card a cărei membru este banca emitentă;

Elemente de identificare ale tipului de card.

Elementele de personalizare:

Numele și prenumele posesorului autorizat;

Numărul de cod al cardului care conține numărul de identificare al emitentului și al posesorului.

Elementele de securitate:

Holograma;

Simbolul tipului de card;

Datele privind termenul de valabilitate al cardului;

Banda magnetică de pe spatele cardului, care conține elemente codificate de individualizare a cardurilor;

Specimenul de semnătură al posesorului autorizat;

Alte caractere imprimate în relief

În România, cardul prezintă, în baza reglementărilor specifice, caracteristici generale, după cum urmează:

cardul cuprinde elemente de securizare care să protejeze corpul material al acestuia;

cardul prezintă trăsături de personalizare încorporate pe suprafața sa; și, după caz,

alte componente inserate în corpul material al acestuia, inclusiv banda magnetică și/sau microprocesorul (circuit integrat specializat), astfel încât să se asigure următoarele caracteristici comune:

a) fabricarea din material plastic cu aceleași dimensiuni, indiferent de emitent, în strictă conformitate cu standardele ISO 7810 și ISO 7813; 

b) prezentarea pe avers a următoarelor elemente:

b.1) elemente confecționate în relief, necesare folosirii cardului la imprinter (în situația în  care cardul nu este destinat numai efectuării de operațiuni în mediu electronic), care să permită luarea unei amprente clare și distincte și care vor include:

numărul cardului, redactat cu cifre arabe;

numele, prenumele și orice alte elemente care să permită evitarea confuziilor referitoare la identitatea deținătorului, într-o redactare cu caractere latine și fonturi vizibile;

data calendaristică a expirării valabilității cardului (LL/AA), conform calendarului gregorian;

spațiul geografic de utilizare (card cu circulație internațională sau domestic card), acolo unde este cazul;

b.2) elemente destinate informării prin recunoaștere vizuală, efectuate prin gravare laser (recomandat) și/sau embosare:

sigla proprietarului de marcă, în situația în care cardul este emis în cadrul unui sistem internațional de plăți prin carduri sub licența unui proprietar de marcă;

denumirea și/sau sigla emitentului, astfel încât să nu inducă în eroare comerciantul acceptant și să nu furnizeze informații insuficiente sau false despre emitent;

eventual, o hologramă vizibilă la lumină naturală;

c) prezentarea pe verso a următoarelor elemente:

bandă magnetică înregistrabilă pe cel puțin trei piste, care îndeplinește prevederile standardelor ISO 7811/2, ISO 7814/4, ISO 7811/5 și ISO 7813, și/sau un microprocesor integrat(cip) care poate fi inserat și pe avers;

un panel de semnătură cu fundal de culoare deschisă, rezistent la uzură și având elemente de siguranță în desen, care să îngrădească posibilitatea ștergerii sau modificării semnăturii;

d) pentru garantarea compatibilității și interoperabilității sistemelor de plăți electronice cu carduri, emitenții vor urmări adoptarea numai a standardelor EMV (Europay/Mastercard/VISA).

În prezent, cardurile îndeplinesc următoarele funcții:

Funcția de retragere de fonduri (cash card). Majoritatea cardurilor sunt folosite pentru a scoate bani din ATM-uri (Automat Teller Machines). Numerarul poate fi obținut de la orice bancă ce afișează simbolul cardului respectiv sau, în străinatate,de la filialele băncilor  participante la respectiva schemă de card. Pentru a putea scoate banii, deținătorul cardului trebuie să introducă o parolă și un cod secret, imprimate cifrat pe banda magnetică. Există peste 350.000 ATM-uri în lume, dintre care în jur de 100.000 în Europa. 

Funcția de plată (debit card). Cardul poate fi întrebuințat pentru a achiziționa bunuri și servicii, fie din punctele de vânzare unde sunt afișate mărcile de carduri acceptate, fie prin Internet.

Funcția de credit (credit card). Fiecărui deținător de card i se dă o limită de credit în contul de card. Lunar titularul cardului primește un extras bancar (statement) care detaliază cumpărăturile și retragerile de numerar. Dacă dorește, poate plăti doar o parte din suma datorată, iar restul este amânat pe o perioadă determinată, pe bază de credit purtător de dobândă. Funcția de credit mai este îndeplinită și de cardurile speciale de credit, care pe lângă funcția de plată permit aderentului posibilitatea de a obține credite de la banca emitentă a cardului.

Funcția de garanție a cecurilor (cheque guaranted card). În ideea de a spori acceptarea cecurilor în comerțul cu amănuntul, băncile din câteva țări au inclus un cec garantat cu card, pe care îl pun la dispoziția clienților considerați de încredere.

În această situație se impune respectarea a două condiții pentru ca acestea să fie socotite valide:

numărul cardurilor de garantare a cecului trebuie să fie înscris pe verso-ul cecului

informația de pe card trebuie să se potrivească cu cea înscrisă pe cec.

Dacă aceste condiții sunt îndeplinite, băncii i se solicită să plătească cecul, indiferent dacă există sau nu suficiente disponibilități în contul plătitorului. Un exemplu binecunoscut de cecuri garantate îl oferă sistemul EUROCHEQUE, care se bazează pe un cec obișnuit și pe un card standardizat garantat. Aproximativ 8.000 de bănci emit Eurocheque-uri. Dacă sunt garantate, acestea sunt acceptate atât de toate băncile trase și de un număr de alte bănci cunoscute ca “bănci acceptante” cât și de aproximativ cinci milioane de comercianți din 41 de țări.

e) Funcții multiple. Majoritatea cardurilor bancare îndeplinesc funcții multiple de retragere de fonduri, plăți, credit și garanție. În raport cu opțiunile băncii emitente, cardurile emise posesorilor oferă o gamă variată de servicii privind călătoriile, asistența medicală, rezervări la hotel, restaurant, spectacole culturale sau sportive, accesul la cluburi private, asigurarile contra riscurilor transportului aerian, precum și tarifele preferențiale la cazare sau reducerile de preț la bunurile sau serviciile achiziționate pe baza utilizării cardului.

Cardurile au cunoscut în ultimii ani o dezvoltare și o diversificare deosebită, tipologia acestora putând fi analizată în funcție de mai multe criterii:

După modul de stocare a informațiilor, se poate remarca carduri care pot fi cu bandă magnetică sau cu microprocesor.

În cazul cardurilor cu bandă magnetică, acestea au informațiile cuprinse într-o bandă magnetică dispusă pe spatele cardului. Ca urmare a memoriei limitate a acestei benzi magnetice, informațiile cuprinse pe aceste carduri sunt reduse ca dimensiune și se referă la: utilizator, emitent și cheile prin care se validează codul PIN introdus de utilizator.

Cardurile cu bandă magnetică reprezintă circa 85-90% din cardurile operaționale în prezent pe piață, ele fiind reprezentate preponderant de către cardurile bancare. Nu au pe ele disponibile informații despre soldul disponibil al utilizatorului de card, aceste informații fiind păstrate numai la băncile emitente.

Cardurile cu microprocesor (SMART CARD) au atașate pe față un cip care permite stocarea informațiilor de securitate direct în acesta, permițând în același timp și transferul efectiv de fonduri. În prezent există o tendință de înlocuire a cardurilor cu bandă magnetică de către cele cu microprocesor. Cunoscute si sub numele de SMART CARD sau cip-carduri, sunt cele dotate cu o memorie (circuite integrate) incorporate într-o capsulă de dimensiuni mici. Tehnologia apartine jurnalistului francez, Roland Moreno, care în anul 1973 a introdus într-un card un microprocesor integrat (cip) cu o memorie de câteva zeci de kilobyts.

Memoria cardului are patru zone de stucturare a informației, dupa cum urmează:

informații neconfidențiale (elemente de identificare a emitentului, numărul de cont al titularului, termenul de valabilitate etc.);

informații confidentiale (a disponibilului în cont) – înregistrări care cuprind informații unice privind tranzacțiile și care se regasesc într-o “agendă”.

Cardul cu microprocesor prezintă certe avantaje față de cardul cu bandă magnetică și este suficient să ne referim la:

securitatea pe care o oferă în sensul reducerii la minim a riscului falsificării și întăririi controlului în momentul folosirii;

capacitatea de a primi și stoca date într-un volum destul de mare pentru a îngădui extinderea serviciilor electronice.

După modul de acoperire a cheltuielilor, se împart în: carduri de credit și carduri de debit.

Cardul de debit este cardul bancar ce permite plăți sau retrageri de numerar în limita fondurilor proprii depuse în contul tău. În această categorie există și un caz special, care este întâlnit în special atunci când, cardul este utilizat pentru plata salariului: cardul cu overdraft (descoperit de cont). Deținătorul cardului are acces atât la fondurile proprii (salariul virat lunar), cât și la un credit egal cu un anumit procent din salariu. Spre deosebire de cardurile de credit, la care există perioada de grație, atunci când vine vorba de rambursarea sumelor cheltuite, la cardurile de debit cu overdraft plătești dobânda imediat ce ai utilizat banii din descoperitul de cont acordat de bancă. 

Cardul de credit îngăduie utilizatorului acestuia sa acceseze o limită de credit pusă la dispoziție de către bancă, având o anumită perioadă de grație în care nu se încasează niciun fel de dobandă pentru tranzacțiile la comercianți. Dobânda se plătește numai pentru sumele folosite efectiv în afara perioadei de grație și pentru sumele retrase de la bancomat. De obicei, există un procent minim din credit ce trebuie rambursat lunar. 

Cu ajutorul cardului de debit, poți accesa banii pe care îi ai în cont, dar nu poți depăși suma respectivă, eventual cumulată cu limita de overdraft (descoperit de cont) acordată de bancă.
Prin cardul de credit, banca îți acordă dreptul de a folosi banii, în limita unei anumite sume și fără să plătești dobandă, în cazul în care returnezi banii la sfârșitul perioadei de grație. Emiterea cardului de credit nu este condiționată de virarea salariului într-un cont deschis la acea banca, nu depinde de acceptul angajatorului, iar la schimbarea acestuia din urmă nu trebuie să schimbi și banca la care ai cardul de credit – așa cum se întamplă de multe ori cu cardul de debit. 
3) În funcție de emitent, se realizează diferența între cardurile emise de bănci și cardurile emise de instituții financiare nebancare.

Cardurile emise de bănci se încadrează în domeniul preocupărilor multiple ale băncilor de a identifica și de a lansa pe piață instrumente de plată atractive, utile, facil de obținut, sigure și profitabile. Sistemul bancar american a reușit lansarea cardurilor pe piața mondială a instrumentelor de plată cu începere din anul 1960, când Bank of America a lansat un instrument de plată, denumit Bank Americard (în prezent VISA International). La început, cardul a fost utilizat de foarte puțini consumatori, pentru ca numai după 10 ani statisticile să indice prelucrarea a peste 170 milioane de bonuri de vânzări (realizate pe baza acestui tip de card). În anul 1991 numărul cardurilor a ajuns la 105 milioane.

Cardul emis de o instituție financiară nebancară este un instrument de plată electronică, respectiv un suport de informații standardizat, ce permite deținătorului persoană fizică efectuarea de retrageri de numerar și/sau de plăți din disponibilități bănești puse la dispoziție de instituția financiară nebancară sub forma unei linii de credit alimentate din contul acesteia deschis la o instituție de credit. Acest card nu acordă deținătorului accesul la un cont propriu deschis la o instituție de credit. Instituția financiară nebancară emitentă a cardului deschide deținătorilor doar conturi de evidență.

  Cardul de comerciant este instrumentul emis de un comerciant sau de un grup de comercianți clientului lor, pentru a permite acestuia achiziționarea de bunuri și servicii exclusiv de la comercianții emitenți sau de la cei care acceptă cardul pe bază de contract. Cardul de comerciant nu acordă clientului accesul la un cont deschis la o instituție de credit, ci folosește la evidențierea valorii bunurilor și serviciilor achiziționate pe o anumită perioadă de timp de către un client. Acest tip de instrument nu se încadrează în categoria instrumentelor de plată electronică.

  Cardul co-branded este cardul emis de un emitent împreună cu o entitate care, de regulă, are ca obiect principal de activitate comerțul sau prestările de servicii. Cardul co-branded este rezultatul asocierii a 2 parteneri, emitent și, de regulă, comerciant, care pot împărți veniturile rezultate din asociere, putând furniza deținătorului/utilizatorului reduceri speciale la vânzarea de produse/prestarea de servicii de către comerciantul/prestatorul de servicii partener al emitentului.

După echipamentele unde pot fi utilizate cardurile:

a) Carduri embosate, se remarcă prin aceea că informația înscrisă pe card este tipărită în relief, pot fi folosite nu numai la echipamentele electronice de retragere de numerar sau plata mărfurilor de la comercianți, ci și la echipamente de acceptare mecanice imprintere (zip-zap-uri);

b) Cardurile imprimate au informația înscrisă pe ele tipărită normal și nu pot fi folosite decât la echipamentele electronice, care sunt în legătură directă cu centrele de procesare a plăților.

5) După modul în care se face decontarea mărfurilor sau serviciilor achiziționate cu ajutorul cardurilor:

a) Carduri cu plata anticipată (pay befor), la care posesorul de card trebuie să alimenteze cu bani contul de card din bancă înainte de a putea utiliza cardul pentru plăți sau retrageri de numerar (de exemplu cardul ePortmoneu și toate cardurile preplătite);

b) Carduri cu plata după (pay after), mai întâi are loc cumpărarea bunului sau serviciului cu cardul, iar apoi se face plata acestora;

c) Carduri cu plata pe loc (pay now), la care, în momentul cheltuirii, suma respectivă este imediat blocată în contul cardului, de exemplu cardurile de debit.

6) După aria geografică de folosire a cardului:

Carduri regionale

Carduri internaționale, a căror circulație și utilizare depășesc granițele țării unde este amplasată compania emitentă, de obicei, sunt emise în valute convertibile și acceptate pe plan mondial.

Cardurile naționale (sau domestice) sunt emise în moneda națională a țării unde se află amplasată compania sau banca emitentă; sunt acceptate doar pe teritoriul țării respective.

Carduri private

7) După mediul în care sunt folosite:

Carduri destinate mediului real, fizic, compus din terminale reale, cum ar fi POS-urile și ATM-urile

Carduri destinate mediului virtual, electronic, adică internetul

Carduri utilizate în ambele medii, real și virtual

Emiterea, utilizarea și acceptarea cardurilor

Emiterea unui card bancar se face la cererea solicitantului care poate fi atât persoană fizică, cât și juridică, după semnarea unui contract de emitere.

Această operațiune constă în parcurgerea următoarelor etape:

Completarea cererii de emitere a cardului și depunerea documentelor necesare aprobării acestei cereri;

Verificarea de către bancă a cererilor de emitere de card și, după caz, a celei

de deschidere de cont;

Determinarea de către bancă a elementelor de personalizare, necesare emiterii

cardului și codificarea datelor personale;

Eliberarea cardurilor se face numai după depunerea sumelor reprezentând faza de emitere, taxa anuală de utilizare a cardului, precum și suma minimă necesară a

fi depusă lunar în cont;

După caz, solicitantul poate beneficia de o linie de credit, pusă la dispoziție de către bancă, după efectuarea analizei de creditare.

Deschiderea conturilor personale se face după semnarea contractului de emitere a cardului. Titularii de cont, deținători ai cardurilor, trebuie să realizeze cu regularitate depuneri în cont la termene stabilite de comun acord cu banca, astfel încât să fie asigurate cu anticipație disponibilitățile necesare operațiunilor, nu mai puțin decât valoarea unui plafon minim determinat de emitent, în funcție, de exemplu, de veniturile lunare nete ale titularului. Titularii pot face operațiuni de plăți în limita disponibilităților existente în cont sau pot fi creditați pentru o perioadă și cu o sumă stabilită prin contractul de emitere al cardului, în care se specifică și condițiile de rambursare. Închiderea conturilor se face la cererea posesorului de card sau din inițiativa băncii, în caz de nerespectare a clauzelor prevăzute în contractul de emitere. Deschiderea conturilor persoanelor juridice se face la cererea acestora după ce au semnat contractul de acceptare a cardurilor. Operațiunile de încasări și plăți, în și din contul comercianților acceptați de carduri, se fac de către bancă cu consimțământul prealabil al clienților și potrivit cu clauzele contractuale. Banca creditează contul comerciantului cu contravaloarea tuturor documentelor de vânzare-cumpărare primate spre decontare, după deducerea comisioanelor și spezelor bancare.

Comercianții pot efectua, de asemenea, plăți în favoarea unor terți din contul pentru operațiuni cu carduri, dar numai în limita disponibilităților existente. Închiderea conturilor se face la cererea titularului sau a lichidatorilor și pentru încălcarea prevederilor contractuale.

Odată emis cardul, posesorul acestuia îl poate utiliza în unul din următoarele scopuri:

plata mărfurilor și serviciilor;

retragerea de numerar de la distribuitoarele automate sau de la ghișeele băncii.

Întrebuințarea cardului pentru plata mărfurilor și serviciilor necesită existența, la nivelul comerciantului care acceptă acest instrument de plată, a unui terminal pentru transferul electronic al fondurilor, denumit POS.

Rolul terminalului este acela de a prelua și a transmite informațiile asupra plății, de la comerciant la centrul de analizare și primirea autorizării privind plata (în maxim 30 secunde). Pentru obținerea de numerar de la distribuitoarele automate deținătorul cardului trebuie să tasteze codul personal (PIN) și suma dorită.

Distribuitoarele automate de numerar efectuează operațiile direct și imediat, iar în funcție de serviciile efectuate se disting două tipuri de dispozitive:

distribuitorul automat de numerar – denumit bancomat sau cash dispenser, care permite utilizatorului retragerea de numerar din contul său (sub formă de bancnote și monede metalice);

ghișeul automat de bancă – denumit ATM (Automated Teller Machines) – reprezintă, ca și tipul precedent de distribuitoare, un dispozitiv electromagnetic, care permite utilizatorului atât retragerea de numerar cât și accesul la servicii de informare cu privire la situația din conturi și la transferul de fonduri.

Pentru a putea deține calitatea de acceptanți, comercianții încheie cu banca contracte de acceptare la plată a cardurilor. Contractele cuprind clauze referitoare la condițiile de acceptare, termenii de acceptare, drepturile și obligațiile părților contractate. Clauza de acceptare este obligatorie și necondiționată. Băncile emitente pun la dispoziția comercianților acceptanți: citiroare de carduri (magnetice sau electronice); formulare de documente de vânzare ( de exemplu, chitanțe de vânzare); centralizatoare; liste cu carduri interzise la acceptare. În schimb, băncile pretind comisionul pentru operațiunea de acceptare, stabilit pe categorii de comercianți și de comun accord cu ei.

De asemenea, fiecărui comerciant i se atribuie un cod unic, care conține și codul băncii emitente, precum și o limită de autorizare, reprezentând valoarea maximă a unei operațiuni pentru care nu este necesară obținerea aprobării efectuării ei de la centrul de autorizare al băncii. Emitenții, respectiv băncile, trebuie să asigure servicii de autorizare a efectuării de operațiuni cu carduri pentru comercianții acceptanți. Autorizarea constă în atestarea validității operațiunii între un posesor autorizat și un comerciant acceptant și se face de Centrul de autorizare, organizat în cadrul biroului specializat al fiecărei bănci.

Capitolul II Statistici privind cardurile în România

Economia de piață presupune existența unui sistem bancar care să asigure mobilizarea tuturor disponibilităților monetare ale economiei și orientarea lor temporară în desfășurarea de activități economice eficiente. Cardul reprezintă un instrument modern de plată cât mai utilizat la nivel național și internațional, fiind deosebit de util când vrem să facem cumpărături din magazinele online, din România sau din străinătate.

2.1. Evoluția cardurilor în România în perioada 2011 – 2014

În ceea ce privește evoluția cardurilor care au fost emise în anul 2011 până în anul 2014, aceasta a înregistrat o creștere semnificativă, deoarece din ce în ce mai mulți români încep să ofere încredere acestui instrument de plată. Astfel cardurile care au fost emise la sfârșitul anului 2011 reprezentau un total de 35 milioane în comparație cu anul 2012 când are loc o creștere a numărului de carduri la 39 milioane (grafic 2.1.). Această tendință se datorează în mare parte necesității de a avea un card datorită avantajelor pe care le prezintă, cum ar fi: modalitate mult mai ușoară de plată fără a avea nevoie de numerar, un mod eficient de a-ți știi banii în siguranță și util în privința cumpărăturilor din magazinele online, etc.

Sfârșitul anului 2013 semnifică un salt spectaculos de peste 42 milioane de carduri, arătând că tot mai mulți români devin interesați de acest mijloc de plată, semnificând o accelerare a plăților cu cardul în dezavantajul folosirii de numerar. O creștere semnificativă de aproximativ 3 milioane de carduri față de anul 2013 este atinsă la sfârșitul anului 2014 (grafic 2.1.), când au fost emise peste 45 milioane carduri, ceea ce semnifică că prin programele de stimulare și recompensare a clienților, băncile emitente de carduri au reușit să convingă cât mai multe persoane de a utiliza acest instrument de plată.

Surprinzător este faptul că din numărul total de carduri care au fost emise în anul 2014, adică peste 45 milioane, puțin peste 11 milioane sunt active, cardurile active fiind acele unități prin care s-a făcut cel putin o tranzacție în perioada de raportare.

Din perspectiva analizei cardurilor active în România se constată o stagnare a acestora în perioada analizată (2011 – 2014), acestea oscilând între un total peste 10 milioane și 11 milioane (grafic 2.1.). Comparând numărul de carduri emise cu numărul de carduri active rezultă că deși de la an la an sunt emise cât mai multe carduri, nu toate sunt folosite. Sunt persoane care își fac un card, dar acesta rămâne inactiv sau îl folosesc doar în anumite momente, preferând alte intrumente de plată (de exemplu cash).

Analiza prezentată este o oglindă a situației pieței cardurilor în România, în perioada 2011 – 2014, iar graficul 2.1. reprezintă o mai bună vizualizare a evoluției.

Grafic 2.1. Evoluția cardurilor emise comparativ cu cele active în România

Sursa: Prelucrare proprie pe baza informațiilor furnizate de BNR.

Pe de altă parte în ceea ce privește piața cardurilor în România, pe lângă modul în care am observat ce evoluție au cardurile active în comparație cu cele emise, putem analiza și evoluția cardurilor valide în circulație, care se împart în carduri valide în circulație cu funcție de debit și cu funcție de credit.

Din graficul 2.2. se poate observa o evoluție ascendentă a cardurilor valide în circulație, acestea au ajuns la sfârșitul anului 2011 la 13,3 milioane. Anul 2012 și 2013 păstrează același ritm de creștere, ceea ce semnifică că tot mai multe persoane folosesc cardul pentru diferite operațiuni.

O preferință deosebită a oamenilor o reprezintă cardurile de debit, deoarece acesta este util pentru retrageri de numerar, plăți la comercianți sau pe internet, în limita fondurilor depuse. Acesta este folosit de majoritatea oamenilor pentru încasarea salariilor având posibilitatea obținerii unui credit în limita impusă de bancă, facilitate numită descoperit de cont.

Grafic 2.2. Evoluția cardurilor valide în circulație în România

Sursa: Prelucrare proprie pe baza informațiilor furnizate de BNR.

Cardul valid cu funcție de credit este prin excelență un card de cumpărături care oferă comision zero la plata cumpărăturilor în magazin. O altă trăsătură a acestuia este că oferă o perioadă de grație (de regulă variază între 30 și 55 de zile), perioadă de grație în care cei care utilizează fondurile nu plătesc dobândă. Pentru a atrage cât mai mulți clienți băncile au introdus programe de fidelizare prin care oferă clienților discounturi în cazul în care fac plata cu aceste carduri în anumite magazine sau lanțuri de magazine, dar având în vedere că evoluția acestora nu înregistrează nici un progres (grafic 2.2.) de la an la an, se pare că această tehnică nu a dat roade și în continuare tot mai mulți români optează pentru un card valid cu funcție de debit.

De asemenea cardul de credit oferă posibilitatea achitării serviciilor telefonice și poștale prin tastarea la telefon a numărului cardului sau prin înscrierea acestuia pe un ordin de plată în favoarea poștei. În comparație cu plata prin numerar, avantajul cardului de credit îl constituie gradul ridicat de securitate în procesul efectuării achizițiilor.

Această creștere semnificativă se poate observa și din graficul 2.3. unde cardurile cu funcție de debit dețin cea mai mare pondere din cardurile valide în circulație. Dar cu toate acestea se poate observa că o pondere mica de 16% este deținută de cardurile valide cu funcție de credit, de unde putem remarca că nu sunt foarte favorizate.

Grafic 2.3. Ponderea deținută de cardurile valide în circulație cu funcție de debit și cu funcție de credit din cardurile valide în circulație

Sursa: Prelucrare proprie pe baza informațiilor furnizate de BNR.

În ceea ce privește piața cardurilor în România, evoluția cardurilor valide în circulație cu funcție de numerar este una favorabilă, din anul 2011 până în anul 2014 realizându-se creșteri semnificative după cum putem observa și din graficul 2.4. Anul 2011 se încheie cu un total de 13,3 milioane carduri, urcând la 13,6 milioane carduri în 2012.

Totalul cardurilor din anul 2012 se păstrează pe parcursului anului 2013 constatând la finalul trimestrului 4 o creștere puțin peste 14 milioane, creștere care se păstrează și în 2014.

Grafic 2.4. Evoluția cardurilor valide în circulație cu funcție de numerar

Sursa: Prelucrare proprie conform informațiilor furnizate de BNR.

2.2. Utilizarea cardurilor în România în perioada 2011 – 2014

Avansul operațiunilor cu, cardul are loc în contextul extinderii permanente a rețelei de acceptare a plăților cu acest mijloc electronic, precum și a operațiunilor cu, cardul la ATM-uri.

Din graficul 2.5. observăm o stagnare a numărului de ATM-uri, în timp ce numărul de POS-uri este tot mai ridicat. Astfel, la sfârșitul anului 2011, băncile din România și-au majorat numărul bancomatelor la 11.006 unități.

Terminarea ultimului trimestru din anul 2013 indică o scădere a numărului de bancomate ajungând la 10.772 unități, mai puține față de aceeași perioadă a anului 2012, când erau 10.987 unități, aceasta fiind o urmare a restrângerii numărului de unități.

Grafic 2.5. Evoluția numărului de ATM, POS și EFTPOS existente în țară

Sursa: Prelucrare proprie conform informațiilor furnizate de BNR.

Numărul de ATM-uri avansează semnificativ la sfârșitul anului 2014 față de anul precedent, fiind 10.950 de ATM-uri în toata țara. Băncile care se aflau într-un process de creștere a afacerilor au ales să își monteze ATM-uri și în fața unităților, precum și în spațiile aglomerate, la metrou sau în galerii comerciale.

În privința POS-urilor (terminale electronice operaționale la comercianți pentru plata cu, cardul) și EFTPOS-urilor (Electronic Fund Transfer at Point of Sale) acestea înregistrează o creșteri anuale semnificative – după cum se poate constata și din graficul 2.5. Aceste evoluții arată tendința de creștere a oamenilor care folosesc cardul la cumpărături și care determină implicit nevoia de mărire a numărului de POS-uri.

Diminuarea numărului de carduri active, în ciuda creșterii numărului celor valide, nu a influențat însă reducerea numărului de plăți cu cardul la POS-uri și pe internet sau operațiuni la ATM-uri. În tabelul ce urmează am ales să prezint evoluția valorilor tranzacțiilor cu cardul.

Tabel 2.2. Valoarea și numărul tranzacțiilor cu carduri în România

Sursa: Preluare conform informațiilor furnizate de BNR.

Siguranța banilor păstrați pe card, precum și facilitatea de a plăti fără numerar, atât la POS-urile magazinelor cât și online, determină tot mai mulți români să folosească cardurile în defavoarea banilor cash.

Datele din tabelul 2.2. sunt reprezentate grafic pentru a evidenția evoluția numărului de tranzacții efectuate în perioada 2011 – 2014 prin intermediul cardurilor de debit și, respectiv, a cardurilor de credit (Graficul 2.6.).

Grafic 2.6. Evoluția numărului tranzacțiilor de plată cu carduri cu funcție de debit și cu funcție de credit

Sursa: Prelucrare proprie conform datelor furnizate de BNR.

Din graficul 2.6. se poate observa că cele mai multe plăți se realizează cu cardurile de debit, însă și tranzacțiile cu cardurile de credit sunt în creștere. Astfel, dacă la sfârșitul anului 2011 numărul tranzacțiilor de plată cu cardurile de debit au fost de aproximativ 29,3 milioane, creșterea înregsitrată pe parcursul anului 2012 a fost una semnificativă, ajungându-se la sfârșitul acestui an la 35,9 milioane tranzacții prin intermediul cardurilor de debit. Evoluția crescătoare s-a menținut și în anul 2014, când, comparativ cu anul 2013, creșterea cu aproximativ 8.874.917 mai multe tranzacții, culminând cu 51.889.002 tranzacții cu cardurile de debit.

Evoluția numărului tranzacțiilor de plată cu cardurile de credit nu a înregistrat creșteri la fel de spectaculoase ca în cazul plăților efectuate cu cardurile de debit, semn că populația României este încă reticentă la utilizarea acestui instrument. Totuși, trendul înregistrat indică o anul 2011 când erau 6,06 milioane tranzacții, s-a ajuns la un număr de 9,36 milioane tranzacții cu cardurile de credit în anul 2014.

Grafic 2.7. Evoluția numărului tranzacțiilor la POS și numărului tranzacțiilor de retragere numerar de la ATM din țară cu carduri emise în țară

Sursa: Prelucrare proprie conform datelor furnizate de BNR.

Graficul 2.7. prezintă evoluția pozitivă a numărului de tranzacții cu cardul, respectiv a plăților la POS-urile magazinelor, care a înregistrat la finalul anului 2014 un total de 52,09 milioane. În aceeași perioadă a anului trecut, numărul acestor plăți se ridicau la doar 44,33 milioane, cu 7,76 milioane mai puține.

De asemenea, numărul tranzacțiilor la POS-uri la sfârșitul anului 2012 era reprezentat de un total de 37,80 milioane, cu 6,51 milioane mai multe tranzacții decât la finalul anului 2011, când numărul acestora însuma 31,29 milioane.

Pe de altă parte, în privința numărului tranzacțiilor de retragere numerar de la ATM observăm o stagnare, rămânând în jurul a 55 milioane de operațiuni la sfârșitul fiecărui an.