Statistică și Previziune Economică [605813]

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA
Facultatea de Economie si Administrarea A facerilor
Statistică și Previziune Economică

Analiză statistică comparativă
a turismului românesc în context european

Conduc ător Științific ,
Lect. univ. dr Criveanu Radu

Absolvent: [anonimizat], 2015

2

CUPRINS

INTRODUCERE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 3

CAP. I TURISMUL ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. 5
I.1 Aspecte conceptuale ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………….. 5
I.2 Aspecte referitoare la turismul internațional ………………………….. ………………………….. ……………… 7
I.3 Turismul în economia națională ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 8
I.4 Piața turistică ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 9
CAP II ANALIZA STATISTICĂ A TURISMU LUI ………………………….. ………………………….. ……….. 11
II.1 Turismul și creșterea economică ………………………….. ………………………….. ………………………….. 11
II.1.2. Implicațiile turismului în procesul creșterii economice ………………………….. …………………. 15
II. 2 Circulatia turistica in Romania ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 17
II.1.1 Indicatorii dinamicii turismului românesc, în perioada 2005 -2013 ………………………….. …. 19
II. 2.2 Model de regresie liniara multipla ………………………….. ………………………….. …………………. 23
II. 3 Circulatia turistica in UE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………. 25

CONCLUZII ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……… 27
BIBLIOGRAFIE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. … 29

ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………….. 30

3

INTRODUCERE

Potrivit perspectivei abordării prezente, turismul național și cel internațional reprezintă
o șansă reală în păstrarea durabilă a evoluției economice și, implicit, a evoluției economiei de
piață în societatea românească.
Sub forma unui fenomen predominant pe europiața vestică, turismul reprezintă una
dintre principalele componente ale vieții sociale și economice ce atrage interesul unui număr
crescător de state, incluzând în mod expres, în urma atentatelor de la 11 septembrie 2001,
țările Europei de est și a Europei Centrale.
Cunoscută s ub numele de „cea mai vizitată destinație de pe Glob”, Europa s -a
identificat în ultimii ani sub un procent de 62,92% din totalul vânzărilor de pe piața turismului
global. În cea de a doua jumătate a deceniului trecut, balanța turistică de plăți a țărilor
europene avea un excedent de 1,12 milioane euro. Locul al treilea în ierarhia de servicii din
aceste țări s -a identificat în exportul turistic.
După căderea regimului comunist, România a devenit un pilon important în sprijinul și
în colaborarea cu alte sta te ale Europei dată fiind poziția favorabilă din punct de vedere
geopolitic dar și potențialul morfologic și turistic dezvoltat . În acest context pot fi aduse în
discuție colaborări dintre Ungaria și Serbia cu vestul României, dintre statele riverane Mării
Negre și România, de asemenea proiectele de colaborare dunăreană și alte tipuri de colaborări
regionale sau subregionale.
Astfel, în colaborare sau nu cu alți “actori”, România continuă să își îmbunătățească
eforturile în ceea ce privește baza tehnico -materială a turismului care încă este considerată sub
nivelul real al potențialului turistic românesc. În aceste condiții se dorește o adaptare a ofertei
turistice interne la standardele internaționale întrucât creșterea competitivității ofertei turistice
are la bază modernizarea și dezvoltarea produsului turistic.
Lucrarea de față își propune analiza activității turistice sub forma unei părți integrante
a sistemului economic – social național și european, ce poate fi cuantificată (într -un mod
generalist) ut ilizând metodologia statistică și într -un mod particular în funcție de
caracteristicile propriu -zise ale sectorului turistic.
Obiectul lucrării de licență îl reprezintă tratarea din punct de vedere economic al unor
aspecte teoretice și practice în ceea ce privește turismul românesc în contextul european.
Tema acestei lucrări se identifică într -un subiect dezvoltat atât la nivel național cât și
internațional, îndelung teoretizat și cercetat.
Prin această cercetare se urmărește pe lângă etalarea resurselor tu ristice pe care le are
România și sublinierea dezvoltării turismului, evoluției sale de -a lungul timpului, tipurilor de
turism ce sunt desfășurate precum și stării actuale a turismului aspecte în încheierea cărora
vor fi identificate propuneri ale unor mod alități inedite de valorificarea a acestuia. Aceste
aspecte vor fi analizate pornind de la patrimonial turistic natural și cultural vast dar și de la
schimbările radical pe care spațiul românesc le -a înregistrat în ultimii ani, din perspective
economice, p olitice și sociale.

4
Creșterea importanței industriei turistice, în lume și recunoașterea sa ca motor al
dezvoltării economice a fost însoțită și stimulată de oferta de educare turistică a forței de
muncă.
În ultimul deceniu s -au obținut succese remarcabil e pe plan mondial inclusiv național,
în ceea ce privește volumul și calitatea forței de muncă în turism, în mod expres la nivelul
învățământului superior. Literatura economică de specialitate, mai cu seamă cea pe care
materialele didactice o expun aduc un aport primordial în evoluția învățământului turistic și
un ingredient esențial în adaptarea la normele internaționale cu privire la calitatea serviciilor
turistice.

5
CAP. I TURISMUL
I.1 Aspecte conceptuale

Prin analogie cu originea sa, cuvântul „ turism ” desemnează o călătorie cu întoarcere în
punctul de rezidență; termenul se regăsește în majoritatea limbilor de largă circulație (în
română – turism, în franceză – tourisme, în rusă – turizm, în engleză – tourism, în germană –
tourismu s, în italiană – tourismo, etc).
În ceea ce privește istoria gândirii economice referitor la domeniul recreerii și a
călătoriei, prima definire a conceptului de „turism” apare în 1876 în “ Dicționarul universal al
secolului al XIX -lea”; conform acestui dicț ionar, turistul este “ persoană ce călătorește doar
pentru plăcerea călătoriei ”.

Anul 1950 este cel în care Organizația Mondială a Turismului acceptă și studenții din
străinătate, aflați acolo în scopul formării și al specializării profesionale, sub numel e de
„turiști ”. Un alt nume dat tot acestor cetățeni a fost “ excursionist internațional ” (cetățean ce
călătorește sub forma unui hobby și se află într -o țară străină pentru mai puțin de 24 de ore).

Potrivit francezului A. Sessa o definiție conceptuală a t ermenului „turism” constă în
următoarele: “ turismul este un ansamblu de relații și fenomene rezultate din călătoria și
sejurul non -rezidenților, atâta timp cât acesta (sejurul) nu se derulează într -o reședință ce
devine permanentă ”1. În acest context, conc eptul de „turism” este legat de schimbarea
periodică a reședinței, schimbare lipsită de scopuri, termen predominant și în literatura de
specialitate a anilor ’60.
În prezent, cea mai frecvent întâlnită definiție a turismului este cea a lui St. Gallen:”
totalitatea și fenomenelor care rezultă din călătoria și șederea persoanelor în locuri care nu
se constituie nici ca reședință a lor principală, nici ca loc de muncă ”2.

Pentru ca un individ să fie considerat turist într -un stat, acesta trebuie să petreacă
maxim un an în țara respectivă.
Potrivit conferinței din luna iulie a anului 1991 a Organizației Mondiale de Turism de
la Ottawa, există trei tipuri de turism:
 turismul emitent – întreprins atunci când locuitorii unei țări merg în vizită în
altă țară;
 turismul intern – întreprins de locuitorii unui stat care merg în vizită în propria
țară;
 turismul receptor – întreprins când locuitorii unei țări merg în vizită în altă țară
însă o alta decât cea în care trăiesc.
Pe lângă aceste trei tipuri de turism mai putem aminti și alte trei adiacente celor
anterioare respectiv:
 turism internațional – format din turism eminent și turism receptor;
 turism interior – format din turism receptor și turism intern;
 turism național – format din turism eminent și turism inter n.

1 Turismul, fenomen contemporan – http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL –
FENOMEN -CONTEMPORAN -I24649.php
2 Idem 1

6
În altă ordine de idei, conceptul de „turist” nu poate fi înlocuit de cel de „călători și
conceptul de „turism” nu poate fi înlocuit de cel de „călătorie”. Călătoria reprezintă un termen
cu o semnificație mult mai vastă, având ca sinonime „deplasare” s au „emigrare”, termeni ce
nu aspecte în comun cu motivațiile turistice. Călătorii se identifică în refugiați, nomazi,
emigranți, vagabonzi, soldați deci nu doar în turiști. Schematic, simbioza” total – parțial”
dintre călătorie și turism poate fi redată as tfel:

Fig.I.1 Relația călătorie – turism

Graficul conduce la ideea că noțiunea de “călătorie” are o semnificație mai vastă decât
noțiunea de “turism”. Altfel, călătoria se identifică sub forma unei componente a turismului.
Cu alte cuvinte, turismul presu pune călătorie, însă călătoria nu implică turism. Schematic,
simbioza dintre cele două noțiuni arată astfel:

Fig.I.2 Relația călătorie – turism

Multitudinea de semnificații și implicații a activității turistice include aspecte
structurale definitorii pentru fenomenul “turism”, aspecte precum:
1. Călătoria (element dinamic);
2. Destinația sejurului aflat în afara reședinței (element static);
3. Temporalitatea sejurului (element efemer al fenomenului pentru individul care
vizitează);
4. Caracterul nelucrativ al activității vizitatorului.

7
I.2 Aspecte referitoare la turismul internațional

În ceea ce privește fenomenul turismului în societatea pre zentă, potrivit Organizației
Mondiale a Turismului, turismul internațional a evoluat mai repede comparativ cu schimbul
internațional de bunuri și servicii al anilor 1980 în următorul mod3: costul exportului de marfă
a fost de 5,5%, costul serviciilor comer ciale a fost de7,5% iar costul turismului internațional a
fost de 9,6%, astfel, turismul exterior plasându -se pe cel de -al treilea loc al listei exportului
global per categorie. Rata de evoluție a traficului turistic de peste trei procente a făcut din anii
`90, ani de glorie a turismului prin intensificarea acestuia. Turismul global s -a transformat în
una din cele mai extinse industrii de export implicând peste 2000 de miliarde de dolari în
Statele Unite ale Americii, cu alte cuvinte șapte procente din come rțul de bunuri și servicii și
cincisprezece procente din sectorul terțiar, în totalitatea sa. Tabelul de mai jos evidențiază
raportul scădere rată de creștere – creștere frecvență turism internațional :

Tab. I.1 – Evoluția turismului internațional

Perioada Rata medie anuală de creștere a sosirilor
turistice internaționale(%)
 1950 – 1970
 1970 – 1980
 1980 – 1990
 1990 – 1995
 1995 – 2000
 2000 – 2010 9,9%
5,7%
4,7%
3,2%
4,4%
3,5%
Surse: Institutul Național de Statistică

Sub forma sursei de valută și a exportului turismul are un grad de importanță ridicat
pentru țările deficitare de bogății naturale. Aceste țări, însă, sunt înconjurate de situații legate
de o dezvoltare lentă a turismului, pentru că nu benefici ază de sprijinul celorlalte ramuri
industriale.

Fiecare țară exportatoare se ocupă atât cu importul cât și cu exportul produselor și
serviciilor turistice. În consecință, cheltuielile turismului internațional constituie o parte
esențială a importurilor g lobale de mărfuri și servicii. Multe dintre țări au drept caracteristică
plățile importului de turism care, însă, sunt echivalente cu scurgeri valutare cu un grad ridicat
de importanță, ce afectează echilibrul valutar al acestor state.
Așadar, existența turismului în sectorul terțiar economic este motivat prin echivalarea
activităților turistice cu activități de prestații (prin prisma multitudinii și interdependentei
serviciilor puse la dispoziție).

3 http://www2.unwto.org/

8
I.3 Turismul în economia națională

Turismul române sc a urmat, după revoluție, cursul economiei. Din cauza lipsei
investițiilor domeniul a suferit în așa fel încât mare parte din stațiunile montane însă nu numai
acestea, au suferit o permanentă decădere, majoritatea ieșind total din „peisajul” turistic.
Ulterior anilor 2000 reformele introduse în economie s -au resimțit într -o mare măsură și în
turism, întrucât programele Ministerului Turismului au avut ca direcție introducerea României
în circuitul turistic global. Promovarea puternică întreprinsă în ultimi i ani a condus la o
reapariție cu un grad ridicat de continuitate a turismului în România, în aceste condiții
numărul turiștilor români și străini crescând.

Impactul pe care turismul o are în balanță de plăți a statelor este de o deosebită
importantă deoa rece importurile de turism contribuie la modificarea balanței de plăți și a stării
economice, per total. În cazul României, situația balanței de plăți afectează în mod direct
Produsul Național Brut. În acest context, ecuația din care reies cele subliniate mai sus este
următoarea:

PNB = Cbc + Cbi + Cg + (E – I), unde:

PNB = Produs Național Brut;
Cbc = Cheltuieli cu bunurile de consum;
Cbi = Cheltuieli pentru bunuri investiționale;
Cg = Cheltuieli guvernamentale;
E = Exporturi;
I = Importuri.
Potrivit ecuației de mai sus se constată că dacă importurile (I) sunt superioare
exporturilor (E), soldul va fi unul negativ, iar Produsul Național Brut (PNB) va fi, implicit,
mai mic. Așadar, este mai avantajos pentru economia României atragerea mai multo r
vizitatori. Din perspectivă economică este favorabil a avea vizitatori străini veniți în România,
decât a avea români care călătoresc în alte state.

Problemele care apar legate de influența pe care o are turismul asupra economiei unei
țări sunt presiun ea inflaționistă și fiscalitatea. Ca orice alt individ, turistul este nevoit să
plătească taxe; pentru că vin din alte state, cheltuielile acestora sunt taxe pentru regiunea
gazdă. Costurile legate de obținerea vizelor, taxele de aeroport, taxele vamale sa u taxele de
ieșire reprezintă doar unele din mijloacele de taxare ale turiștilor.

Fenomenul „turism” se identifică printr -un grad ridicat de complexitate, fiind în
directe legături cu celelalte ramuri economice. Specificitățile turismului îi determină
fenomenului un grad ridicat de importanța în mod expres datorită faptului că poate contribui
(și o face) la creșterea economică. Este imperioasă urmarea tiparului țărilor cu tradiție în
turism ce își acoperă majoritatea cheltuielilor pe baza veniturilor prov enite din turism. În
același context, turismul poate contribui la crearea unei imagini pozitive a unui stat.

9
I.4 Piața turistică

Termenul „ piață ” în sens real, concret, desemnează un loc geografic specific, un punct
fizic, unde, la o oră anumită sau într -o zi anumită se întâlnesc ofertanții (vânzătorii) și
cumpărătorii în scopul de a obține și de a oferi bunuri; acesta este un mod limitat de abord are
care poate fi extins odată ce una din părți este interesată de „mai mult” din partea celeilalte
părți.
Sub forma unui cuvânt cu o însemnătate actuală, termenul „piață” a devenit o noțiune cu
multiple înțelesuri cu toate că sensul său principal a rămas cel ce reprezintă locul în care se
află piețe, târguri, etc.
În zilele noastre, în economiile cu un grad ridicat de dezvoltare, o parte insignifiantă a
actelor de vânzare – cumpărare se mai realizează pe piețele propriu -zise; partea predominantă
a actelo r de acest tip se întreprinde în ceea ce astăzi se numește comerț en -gros și en -detail,
intermediari fiind societățile de import -export sau al comis -voiajorilor, prin întreprinderea
serviciilor de aprovizionare și de desfacere ale firmelor. Astfel, prin "p iața" devine totalitatea
legăturilor pe care ofertanții și cumpărătorii le au atunci când intră în contact pentru un anumit
produs; aceasta este conturarea noțiunii de „piață” într -un sens vast, abstract.
Așadar, piața reprezintă, dintr -o perspectivă abst ractă, o relație economică între
producători și vânzători și între cumpărători și consumatori, purtători ai nevoilor propriu -zise
(însoțite de abilitatea oamenilor de a achiziționa mărfuri oferite, bunuri convenabile pentru
clienți, ale căror limite sunt a ltele decât cele impuse de clasificările standard ale produselor
sau de spațiul/arealul geografic).
Actele de vânzare – cumpărare, reliefate prin relația economică de piață, alături de
procesele ce au legătură cu obiectivului cererii și cu cel al ofertei sunt în simbioză cu perioada
temporală și cu cea spațială în care se desfășoară.
De-a lungul evoluției sale, piața a câștigat o serie de funcții specifice, precum:
 funcția de raționalitate economică – implică caracterul obligatoriu pe care
participanții în procesul de vânzare – cumpărare îl au în scopul de a întreprinde o activitate
economică profitabilă care să îi ajute să rămână pe piață;
 funcția de determinare a prețului – implică stabilirea prețului bunurilor pentru
care se face oferta sau cererea și, î n același context și stabilirea costului acestor mărfuri alături
de cantitatea ce urmează a intra în procesul de comerț;
 funcția de organizare socio – economică a unităților – implică existența pieței
ca liant între clienți și comercianți, tip de existență ce conduce la o colaborare economică;
 funcția de coordonare – implică autodirectionarea unităților economice pe
piață în funcție de datele care există despre ofertă și cerere. Analiza unor astfel de date
permite revizuirea și chiar adoptarea unor planuri economice individuale și autonome ale
agenților economici, ale cumpărătorilor și ale comercianților – ofertanți care se întâlnesc pe
piață.
Cele patru funcții ale pieței conturează rolul său primordial, acela de a face posibil,
într-un mod cât mai eficace, schimbul diferitelor produse între ofertanți și cumpărători. Din
punct de vedere al naturii mărfurilor ce formează obiectul schimburilor comerciale, piața
bunurilor sub formă de fluxuri este compusă, pe de o parte, din mărfuri nesubstanțiale precum

10
inform ații, servicii, s.a. cât și din mărfuri substanțiale sau fizice precum mașini, grâu, ciment,
etc.
Din punct de vedere al componenței pieței, aceasta este formată din mai multe nivele.
În acest context, în scrierea sa „Managementul marketingului”, Philip K otler, a scos în
evidență cinci nivele pe care piața poate fi analizată4:
 piața penetrată ce cuprinde consumatorii care cumpără propriu -zis produsul;
 piața potențială ce cuprinde cumpărătorilor potențiali dar și cumpărătorii
actuali ai unui serviciu sau ai unui produs sau, din alt punct de vedere, care
sunt interesați de serviciul său de produsul respectiv și au și posibilitățile
financiare pentru achiziționare;
 piața țintă ce cuprinde piața disponibilă pe care societatea își focalizează
atenția;
 piața disp onibilă ce cuprinde persoanele care au posibilitățile financiare pentru
achiziționarea serviciului sau a produsului, care sunt interesate de cumpărarea
acestuia și care au acces sigur la serviciul său la produsul respectiv din motivul
că plasarea acestora este în zona lor de reședință;
 piața disponibilă calificată ce cuprinde consumatorii care se califică pentru a
putea consuma serviciul său respectiv.
Piața turistică se identifică în sfera economică în intersecția intereselor ofertanților
turistici, cu int eresele cumpărătorilor turistici. În cazul de față, intersecția se va transforma în
suprapunere în timp și în spațiu a celor doi factori (cererea și ofertă), prin intermediul
consumului turistic. Cu toate că este asemănătoare cu alte tipuri de existență a pieței, cea
turistică se deosebește prin acestea având în considerare următoarele:
 gradul de risc pe care ofertanții de servicii turistice îl întâlnesc este mult mai
ridicat decât gradurile de risc ale altor tipuri de piețe (cum ar fi piața bunurilor materiale);
 reprezintă o piață cu o finalitate propriu -zisă; cumpărătorul (turistul) caută
satisfacerea unor nevoi înainte de cumpărarea unor servicii sau bunuri pentru a avea, pur și
simplu, întâietate sau pentru a domina;
 este una de tip multidimensiona l: nu mereu cumpărătorul este individul care
hotărăște în ceea ce privește achiziționarea unui produs turistic. Există și o terță parte pe piața
turistică pe lângă vânzători și client: „participanții la cumpărare” identificați prin plătitorii
consumului tu ristic, prin persoanele de influență în procesul de cumpărare sau persoanele care
decid consumul de servicii și produse turistice;
 reprezintă o piață de tip fragmentat, întrucât, pe de o parte, cererea este
conturată de preferințele clientului iar nevoile sunt și ele individualizate, pe de altă parte, prin
conturarea specifică a ofertei.

4 Sursa: Kotler, Ph., Managementul marketingului , 1997, p.324

11

CAP II ANALIZA STATISTICĂ A TURISMULUI

II.1 Turismul și creșterea economică

Rezultatele activității economice sunt evidențiate printr -un proces complex la care
participă întregul sistem economic, cunoscut sub denumirea de "creștere economică". Acesta
este considerat de mulți specialiști ca unicul factor care asigură succesul economic pe termen
lung al fiecărui stat.
În literatura de specialitate apar o serie de concepte formulate, dar o singură concluzie
se poate desprinde: creșterea economică presupune o mărire durabilă în timp a rezultatelor
macroeconomice în condițiile lărgirii și folosirii eficiente a factorilor de producție,
concretizată în sporirea PNB, PIB și PNN p e total și pe locuitor, incluzând și modificările de
structură a economiilor respective.
Ilie Niță considera că, după modul de implicare în procesul creșterii econo mice avem
5:
 factori direcți, în care se include factorul uman (resursele de muncă), factoru l material
(resursele materiale și echipamentele de producție acumulate) și factorul
informațional -tehnologic;
 factori indirecți: rata investițiilor de cercetare -dezvoltare, politica financiar – monetară,
bugetară și fiscală a statului, capacitatea de abso rbție a pieței interne, politica
ecologică, schimburile internaționale etc.
Implicarea factorilor direcți se prezintă astfel:
a. Factorul uman contribuie la creșterea economică prin:
 Sporirea volumului de muncă corespunzător activității economice, în această situație
creșterea PIB este de natură extensivă;
 Sporirea calității acestuia care duce la o creștere a productivității, înregistrându -se
influența de natură intensivă.
b .Factorul material
Resursele materiale, echipamentele de producție acumulate, componentele factorului
material sunt studiate atât din punct de vedere cantitativ, calitativ, dar și structural. In ceea ce
privește contribuția lor la creșterea economică pute m evidenția următoarele aspecte :

5 Niță I., Niță C. – Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașo v, 2000, pg. 79

12
 Creșterea dimensiunilor cantitative ale facto rului material se realizează cu ajutorul
investițiilor în bunuri de capital și este limitată;
 Sporirea dimensiunilor calitative ale aceluiași factor presupunând valorificarea
resurselor care îmbinate armonios cu factorul uman au o influență mai amplă;

 Ca sursă de creștere economică, modificarea structurii factorului material apare prin
crearea unor noi capacități de producție, schimbarea repartiției în spațiu a acestora, sau
a dotării tehnice deja existente, precum și prin modificarea raporturilor dintre f actorul
uman și cel material, dintre capitalul autohton și cel străin sau cel fix și cel circulant
etc.
c. Factorul informațional tehnologic
Acesta este considerat un neofactor, dar el are, în perioada actuală, cel mai mare aport
la creștrea economică.
Principalul producător de informație îi reprezintă inovarea tehnologică, având atât o
finalitate aplicativă, cât și un efect economic măsurabil.
Sub aspect cantitativ, potanțialul de inovare al unei țări este influențată în primul rând
de resursele alocate (private, publice) atât pentru cercetare – dezvoltare cât și pentru
învățământ.
Aspectul calitativ este redat de creșterea economică datorată factorului informațional –
tehnologic, fie direct prin sporirea eficienței economice, a activităților de cercetare ș i
aplicarea rezultatelor cercetării, fie indirect prin externalizarea efectelor rezultate din aplicarea
inovațiilor, în timp s -au conturat două tipuri de creștere economică:
 Creștere economică de tip extensiv care este rezultatul extinderii sau creșterii
factorilor atrași de procesul de producție ce au ponderea cea mai însemnată în sporirea
PNB, PIB, PNN și PIN
 Creșterea economică de tip intensiv care apare ca urmare a sporirii indicatorilor
macroeconomici, sintetici realizată, în presupunere prin utilizare a eficientă a factorilor
(deci accentuând latura calitativă).
După calitatea creșterii economice se pot evidenția următoarele cinci tipuri:
 Creșterea economică negativă prin care se înțelege scăderea în timp a indicativului de
măsurare sau recesiune econom ică;
 Creșterea economică staționară care înseamnă o mărime nulă a ratei indicatorului de
măsurare (se mai numește și creștere economică de înlocuire sau creștere zero);
Actualmente, în literatura de specialitate au fost cuprinse rezultatele multiplelor cercetări
ale specialiștilor, care au pus bazele unei noi interpretări a conceptului, cunoscut astăzi sub
denumirea "noua creștere economică" sau "creșterea economică sustensibilă" .
Acest nou concept nu are în vedere cauzele procesului creșterii economice ci, consecințele
sale în sensul acceptării aspectelor structural – calitative în ceea ce privește:
a) mediul ambiant;

13
b)calitatea vieții.
a) Mediul ambiant
Componenta esențială a mediului ambiant o reprezintă resursele naturale.
Evaluarea acestor resur se naturale este foarte importantă atât pentru satisfacerea
cerințelor cunoașterii, cât și a cerințelor practice devenite vitale pentru evoluția societății
umane contemporane și a cererii viitoare.
Ampla analiză a acestor resurse poate fi abordată din foar te multe puncte de vedere,
printre care se situează: cerințele creșterii economice, potențialul oferit în perspectivă de
factorii de mediu, progresele științifice și tehnologice și evoluția demografică, ce influențează
ritmul creșterii și al extracției, da r și ritmurile substituției, reducerii consumurilor specifice
etc.
Apare astfel, necesitatea analizei unui volum mare de date și informații care trebuiesc
orientate spre principalele obiective, care se prezintă astfel:
– caracterizarea evoluției cantități i de reziduuri rezultate din procesele de producție și consum,
a creșterii gradului de nocivitate al acestor reziduuri asupra mediului ambiant (a factorilor de
mediu și a ecosistemelor), cu influențe negative asupra vieții economice și sociale;
proiectarea , construcția și folosirea unei pârghii economice pentru protecția factorilor de
mediu și pentru înlăturarea poluării;
– reprezentarea în mod cât mai real și complet a fluxurilor materiale în cadrul proceselor
economico – sociale, care necesită includerea mediul înconjurător în dubla sa calitate:
generator de resurse naturale și receptor de reziduuri cu capacitate limitată de autocurățare și
regenerare a factorilor de mediu;
– evidențierea și urmărirea tendințelor privind evoluția pe termen lung a cererilo r de resurse, a
descoperirilor geologice și a rezervelor existente pe glob localizate pe regiuni și țări, cu luare
în considerare a unor factori de contracarare a creșterii cererii de resurse (reducerea
consumurilor specifice, folosirea substituenților, reciclarea materiilor prime, prelungirea
durabilității produselor, schimbarea comportamentului consumatorului față de gospodărirea
resurselor).
În centrul atenției economiștilor apare și relația om – mediu n atural, cu dubla sa
determinare6:
o cantitativă: aduce în discuție problema eficienței și durabilității resurselor, reflectând
contradicția dintre nevoile de resurse și dimensiunile resurselor oferite de natură;
o calitativă: are în vedere problema afectării echilibrului ecologic prin poluare
evidențiind contradicția dintre acțiunile oamenilor de producție, repartiție, circulație și
consum unde apar reziduri, deșeuri etc. și posibilitățile de asimilare ale mediului
natural.

6 Mincui Rodica – Economia turismului, Ed. aIIa revăzută, Editura Uranus,București, 2003, pg. 52

14
o
b) Calitatea vieții
Conceptele de calitate a vieții și creștere economică includ elemente componente care
se influențează reciproc.
Astfel asigurarea unei calități a vieții la un standard cât mai ridicat determină o
creștere și dezvoltare economică pe măsură. Prin procesul dezvoltării, a efectelor ce le
produce și implicit a creșterii economice, are loc o sporire a veniturilor populației, a
consumului de bunuri și servicii, asigurându -se astfel satisfacerea cererii la cote ridicate,
creșterea gradului de cultură și civilizație, sporirea măsurilor de protecție și securitate, deci a
calității vieții.
Relația de interdependență dintre cele două fenomene nu este absolută deoarece nu
orice creștere economică conduce implicit la creșterea calității vieții și invers. O creștere
economică nu este întodeauna și o creștere umană, unele activități economice neavând direct
și imediat influență asupra calității vieții. De asemenea, numai într -un anumit context socio –
cultural calitatea vieții influențează pozitiv creșterea economică.
Privită ca un mecanism al progresului oricărei societăți calitatea vi eții se prezintă ca
un sistem ale cărui componente vizează două direcții de acțiune: de la parte la întreg și de la
întreg la parte, presupunând o responsabilitate a fiecăruia, atât ca individ cât și ca membru al
societății.
Caracterul obiectiv al calități i vieții își are fundamentu l în condițiile și
activitățile componente ale acestui: calitatea mediului natural, calitatea habitatului, calitatea
muncii, calitatea vieții de familie, calitatea timpului liber, calitatea educației, calitatea
sănătății, calitate a participării la viața socială, calitatea serviciilor economice și sociale,
calitatea mediului social etc.
Creșterea calității vieții nu se poate obține decât printr -o sporire susținută, continuă și
simultană a calității tuturor sferelor care compun viața : stări de sănătate a individului, a
mediului natural, a muncii, a vieții de familie, a timpului de familie a participării la viața
socială 7etc.
Starea de sănătate a individului este o componentă care se află într -o strânsă relație de
intercondiționare cu venitul, stilul de viață, locul de muncă, serviciile medicale, poluarea
mediului, factori bilogicii.
Turismul se plasează pe un nivel intermediar între starea de sănătate a individului și
factorii de influență. Acest nivel permite să acționeze în dublu se ns, revenindu -i astfel un rol
important în structura calității vieții și implicit a creșterii economice.

7 Neacșu Nicolae – Turismul și dezvoltarea durabilă, Editura Expert, București, 2000, pg.

15

II.1.2. Implicațiile turismului în procesul creșterii economice

Alegerea unui model de creștere economică implică o analiză foarte atentă a
posibil ităților de modernizare a structurii economice. Această analiză este urmată de alegerea
unor variante care corespund condițiilor și restricțiilor rezultate din modelul ales, considerat
adecvat în condițiile existente.
În același timp, modernizarea structur ii economice reprezintă atât o modificare a
aspectelor cantitative cum ar fi proporțiile dintre grupe, ramuri și sectoare, modificări
dimensionale, dinamice, cât și mutații calitative care vizează trecerea de la etapa de
diversificare a producției la cea a specializării, la crearea unui profil propriu al economiei
naționale, la atingerea unui echilibru dinamic în dezvoltarea diverselor ramuri și sectoare de
activitate precum și la trecerea într -un anumit orizont de timp la o structură economică
optimă.
Interacțiunile și interdependențele dintre ramurile economiei naționale, dintre diferite
sectoare și activități, pe măsura creșterii economice, se amplifică. De asemenea,
complexitatea acestora se adâncește, modificându -se de la simplul schimb de materiale la
legături de cooperare în producție, la acțiuni de pătrundere și extindere a progresului tehnic.
Creșterea rolului serviciilor în viața economică și socială pe plan mondial, în special
pentru țările dezvoltate, a fost interpretată de sociologi ca o înlocuire a „civilizației primare"
cu „civilizația terțiară", deoarece societatea în care predomină serviciile au ocupat, treptat,
locul celei în care domina agricultura.
Sectorul terțiar sau al serviciilor a devenit precumpănitor în perioada postbelica, p iața
serviciilor ocupând un rol mai important, încorporând activități extrem de diverse, eterogene
sub aspectul conținutului, cu forme de manifestare distincte, care au lărgit și diversificat
modalitățile de realizare a produsului social, astfel devenind ș i o componentă însemnată a
mecanismului reproducției.
Ca orice sector de activitate, și sectorul serviciilor a evoluat de la forme incipiente de
completare a activităților de bază, până la structurile actuale, care se caracterizează printr -o
maximă utilita te pentru indivizi și societate.
Serviciile s -au amplificat în economia modernă, când au apărut multe și diverse ca
urmare a informatizării societății, a activităților de ocrotire a mediului ambiant sau a
extinderii accentuate a urbanizării: gospodărie loc ativă, distribuția energiei și apei, transport,
telecomunicațiile, a celor privind creșterea timpului liber al individului (spălătorii, curățătorii,
forme modeme de comerț, întreținerea aparetelor de uz casnic și gospodăresc), precum și a
serviciilor legat e de utilizarea timpului liber (turism, cultură, sport).
Constituit, în principal, din prestații de servicii, turismul reprezintă astăzi una
componentele esențiale din sectorul terțiar.

16
Apartenența turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de rea lizare a unora din
trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele
fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul
unei armonioase combinări de servicii căr ora le corespund trăsături specifice și mecanisme
proprii de utilizare.
De asemenea, în Nomenclatorul ramurilor economiei naționale, sunt incluse alături de
alte servicii și cele ale turismului intern și internațional, de agrement, de cazare, de transport
și alimentație publica, evidențiind astfel existența turismului ca o componentă distinctă în
cadrul sectorului terțiar, activitățile sale caracterizându -se prin legități neîntâlnite la alte
ramuri componente ale terțiarului.
Satisfacerea nevoilor turiștilo r, a unor segmente sociale largi, generează un ansamblu
de procese și relații care imprimă turismului trăsăturile unui domeniu distinct de activitate
care trebuie permanent adaptat schimbărilor vieții economico -sociale, în strânsă corelație cu
celelalte do menii ale economiei, grație complexității și dinamismului acestui fenomen tot mai
specific civilizației moderne.
Subprodusele turistice cum sunt cazarea, transportul, masa, agrementul, etc.
componente ale produsului turistic complex sunt complementare serv iciului turistic,
reprezentând astfel o parte din serviciile unei economii. Ele sunt rezultatul unor domenii
distincte, foarte bine conturate, care există independent de activitatea turistică, dar cu
posibilități reale de întrepătrundere a activităților sp ecifice cu cele turistice.
Turismul, ca activitate economică, include o diversitate de servicii care derivă din cele
primordiale: de informare, plasare a călătoriilor turistice, cazare, desfacere a preparatelor
culinare, a băuturilor alcoolice sau a celor răcoritoare, tratamente oferite de diferite stațiuni,
precum și de agrement și divertisment.
Cererea turistică este satisfăcută și prin îmbinarea armonioasă și complexă a acțiunilor
altor ramuri de activitate, cum sunt: construcțiile, industria energiei el ectrice și termice, a
construcțiilor de mașini, electrotehnică și electronică, a lemnului, textilă, sau agricultura,
transporturile, comerțul, comunicațiile, cultura, asistența medicală etc.
Calitatea superioară a elementelor ce alcătuiesc produsul turisti c îl influențează în sens
pozitiv, acesta la rândul lui declanșând un val de acțiuni conjugate asupra celorlalte cu care
intră în contact pe parcursul derulării activităților turistice sau a celor care depind de rezultatul
acestor activități.

17
II. 2 Circulatia turistica in Romania

România turistică oferă foarte multe posibilități pentru vacanțe, astfel încât este
necesar să faceți o analiză a destinațiilor turistice nevizitate până acum.
Indiferent că sunteți iubitori de munte sau de mare, sportivi sau persoane relaxate,
petrecăreți sau însetați de cultură, veți găsi cu siguranță destinația potrivită dorințelor voastre.
Misterioasă, surprinzătoare, mistică, naturală, bogată, istorică, culturală, distractivă – pe scurt
principalele puncte turistice.
România este o țară bogată cu forme de relief impresionante oferite de munții Carpați,
numeroase obiective turistice, cele 11 vârfuri cu altitudini ce depășesc 2 500 m (vf.
Moldoveanu cu 2 544 m), ieșirea la Marea Neagră, Delta Dunării în care au fost ide ntificate
peste 3700 de specii de plante, marile orașe București, Timișoara, Ploiești, Alba -Iulia dar și
orasele -cetati: Brașov, Sighișoara și Sibiu. În ultimul timp numărul turiștilor din Uniunea
Europeană a crescut considerabil datorită punctelor turisti ce, obiectivelor turistice de la țărmul
Mării Negre, precum Mamaia, Neptun, Eforie Nord numite Riviera romana, dar și datorită
zonei Valea Prahovei care înglobează cele mai importante stațiuni montane din România:
Sinaia, Bușteni, Predeal.
România este o ț ară plină de mister, cu numeroase obiective turistice, cu o atmosferă
medievală în apropierea castelelor și orașelor cetăți, manăstiri care datează din secolul al 13 –
lea, biserici de lemn, Castelul Bran de care se leagă legenda contelui Dracula, stațiuni
balneare, și multe altele .
Evoluția turiștilor interni și externi a fost determinată de mai mulți factori dintre care:
 transformări socio – economice;
 diversitatea;
 valoarea;
 transformările politice;
 refractarea teritorială a patrimoniului turistic românesc.
În același context, creșterea gradului de circulație turistică a fost determinat de o serie
de factori primordiali care s -au manifestat pe plan global, precum:
 evoluția altor și altor forme de tur ism (un exemplu elocvent aici poate fi dat cel
referitor la turismul de lux);
 periodizarea concediilor (2 -3 ori pe an) și a timpului liber, drept consecință a
evoluției veniturilor;
 diversificarea atitudinii de consum odată cu avansarea în ceea ce privește
cunoștințele legate de turism;

18
 investițiile crescânde;
 Evoluția în ceea ce privește procentul populației de vârsta a III -a, ca efect al
creșterii speranței de viață.

Se poate observa, Potrivit Ins titutului Național de Statistic(anexa 1), că numărul
turiștilor care s -au cazat în cele 17 structuri de primire turistică pentru anii 2005 – 2013
fluctuează, de la hoteluri (unde numărul turiștilor este crescător – de la 3200957 turiști în
2005 la 4373747 turiști în 2013) și până la spații de cazare de pe navele fluviale și
maritime (unde numărul turiștilor descrește – de la 853 de turiști în 2005 la 578 turiști în
2013). În ceea ce privește celelalte tipuri de structuri avem următoarea situație:
 pentru hotelurile pentru tineret , hosteluri , hoteluri apartament , moteluri ,
vile turistice , cabane turistice , sate de vacanță , căsuțe turistice , pensiuni turistice și
pensiuni agroturistice numărul turiștilor a crescut de la an la an în intervalul 2005 – 2013.
 pentru hanuri , bungalouri , campinguri , popasuri turistice și tabere de elevi
și preșcolari numărul turiștilor a scăzut de la an la an în intervalul 2005 – 2013.
Potrivit Institutului National de Statistica, in anul 2014 numarul turistilor din tarile
membre Uni unii Europene care au ales Romania ca destinatie turistica, scopul principal al
vizitei fiind altul decat exercitarea unei activit ati remunerate in tara, a fost de 5199 de
persoane. Repartizarea ac estora este redata in Graficul II.1.
Graficul II.1 Numărul turiștilor din țările member UE care au ales România ca
destinație turistică

Sursa: http://statistici.insse.ro
In 2014, Bulgaria si Unagaria au fost principalele tari emitatoare de turisti pentru
Romania, c u 1495 persoane, respective 1209, reprezentand aproximativ 52% din totalul
vizitatorilor din tarile membre Uniunii Europene.
202
551209
9157147
7470
7217355
2612378308
6214084972176251495
231
02004006008001000120014001600
Austria
Belgia
Bulgaria
Cipru
Danemarca
Estonia
Franta
Finlanda
Germania
Grecia
Irlanda
Italia
Luxemburg
Letonia
Lituania
Malta
Olanda
Polonia
Portugalia
Regatul Unit
Republica …
Slovacia
Slovenia
Spania
Suedia
Ungaria
Austria

19
Numarul minim de vizitatori ai Romaniei a fost realizat de turisti din tari precum:
Luxemburg (2 persoane), Malta (3 persoane), Le tonia (6 persoane), urmate de Estonia si
Finlanda( 7 persoane).

II.1.1 Indicatorii dinamicii turismului românesc, în perioada 2005 -2013

Pentru a caracteriza dinamica fenomenelor economico -sociale, prelucrarea unor serii
dinamice conduce la obținerea unei varietăți de indicatori. După modul de calcul și exprimare
aceștia pot fi grupați în trei categorii:
 indicatori absoluți
 indicatori rel ativi
 indicatori medii
Indicatorii absoluți se exprimă în aceeași unitate de măsură ca fenomenul supus
cercetării. În cadrul lor întâlnim două categorii: nivelul absolut și modificarea absolută.
Indicatorii relativi se calculează ca raport între do i indicatoi absoluți ai aceluiași
fenomen și se exprimă sub formă de coeficienți sau în procente. În cadrul lor întâlnim indicele
dinamicii, ritmul dinamicii și valoarea absolută a unui procent de creștere sau reducere.
Indicatorii medii sunt indicatori calculați pe baza tuturor termenilor seriei
cronologice. Astfel, în timp ce indicatorii absoluți și relativi ne arată nivelurile individuale
înregistrate de -a lungul perioadei, indicatorii medii reunesc aceste valori individuale într -una
singură. În aceast ă categorie, întâlnim: nivelul mediu, modificarea medie, indicele mediu,
ritmul mediu și valoarea absolută a unui procent de creștere.
Cunoscând evoluția sosirilor turiștilor străini în România, în perioada 2008 -2013 voi
efectua analiza retrospectiva care presupune determinarea indicatorilor dinamicii.
Tab. II .2 Indicatorii absoluți si relativi ai sosirilor turistilor straini in Romania
Anul Numar
persoane(y) t/1 t/t-1 It/1 It/t-1 Rt/1 Rt/t-1
2005 5522 – – – – – –
2006 5690 168 168 1.03042376 1.03042376 3.04% 3.04%
2007 7289 1767 1599 1.319992756 1.281019332 32.00% 28.10%
2008 8410 2888 1121 1.522998913 1.153793387 52.30% 15.38%
2009 7203 1681 –
1207 1.304418689 0.85648038 30.44% –
14.35%
2010 7098 1576 -105 1.285403839 0.985422741 28.54% -1.46%
2011 7180 1658 82 1.300253531 1.01155255 30.03% 1.16%
2012 7473 1951 293 1.353314017 1.040807799 35.33% 4.08%
2013 7526 2004 53 1.362911988 1.007092199 36.29% 0.71%
Total 63391 – – – – – –

20
Se poate observă, privind tabelul II.2, în care determinat in dicatorii absoluți și
relativi, că toate modificările absolute cu bază fixă sunt pozitive. Acest lucru ne arată că în anii
care au urmat după 2005, numărul turiștilor a crescut, ceea ce reflectă o situație favorabilă.
Această concluzie rei ese și din valorile indicilor cu bază fixă care sunt supraunitare, precum și
din valorile pozitive ale ritmurilor cu bază fixă. Privind modificările absolute cu bază în lanț,
vedem că avem și valori pozitive, dar și negative. Valorile pozitive reflacta o c reștere a
numărului turiștilor față de anul precedent iar valorile negative reflectă reducerea numărului
turiștilor străini care au vizitat România. O scădere a numărului vizitatorilor străini s -a
resimțit în anii 2009, respective 2010.
Fig. II.3 Indicatorii medii ai dinamicii
ym= 7043.44444
dm= 250.5
Im= 1.03946166
Rm= 3.946%
Am= 63.4793319

Se observă, din figura II.3, că în cei 9 ani ai perioadei retrospective, numărul mediu al
turiștilor a fost de 7043. Numărul turiștilor a crescut în medie anuală cu 250.5, de
1.03946166 ori, cu un ritm de 3.946%.
Tab. II .3 Ajustarea me canica a sosirilor turistilor straini in Romania
Anul Numar
persoane(y) t/1 Met.
medii
esalonate Met.
medii
mobile Met.
spor
mediu Met.
indice
mediu
2005 5522 – 5606 5606 5522 5522
2006 5690 7849.5 6489.5 5772.5 5739.907
2007 7289 7806.5 7849.5 6023 5966.414
2008 8410 7139 7806.5 6273.5 6201.858
2009 7203 7499.5 7150.5 6524 6446.594
2010 7098 – 7139 6774.5 6700.987
2011 7180 – 7326.5 7025 6965.419
2012 7473 – 7499.5 7275.5 7240.286
2013 7526 – 35458.5 7526 7526
Total 63391 – – – 58716 58309.47

Metodele mediilor eșalonate și mediilor mobile înlătură influențele factorilor
întâmplători parțial. Valorile obținute fiind uniforme nu ne permit efectuarea unor previziuni,
pentru următorii ani.
Metoda sporului mediu exclude influentele factorilor si permite estimarea numarului
turistilor pentru anul 2014 :
𝑌2014 =5522 +9∙250 .5=7776 .5 𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖

21
Și metoda indicelui mediu permite previzionarea turiștilor pentru anul 2014 :
𝑌2014 =5522∙1.039461669=7822 .988 𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖

Continui analiza turismului românesc, calculând dinamica turiștilor români și străini
cazați în structurile de primire turistică din România.

În urma analizei dinamicii absolute si relative a turiștilor cazați în structurile de
primire turistică din R omânia, pe baza tabelului II 1.1.5 se poate observa că numărul de
turiști a crescut considerabil față de anul de bază. Cele mai mari creșteri au fost înregistrate in
anii 2012 -2013.

Fată de anul precedent s -au înregistrat scăderi considerabile in 2009, respectiv 2010,
ca urmare a influenței crizei economice. Pe ansamblu ritmul mediu de creștere al turiștilor
este de 3,998%.

Tab. II .4 Indicatorii absoluti si relativi ai sosirilor turistilor romani si straini

Anul Numar
persoane(y) t/1 t/t-1 It/1 It/t-1
2005 5805096 – – – –
2006 6216028 410932 410932 1.070788149 1.070788149
2007 6971925 1166829 755897 1.20100081 1.121604504
2008 7125307 1320211 153382 1.227422768 1.02199995
2009 6141135 336039 –
984172 1.057886898 0.861876548
2010 6072757 267661 -68378 1.046107937 0.988865576
2011 7031606 1226510 958849 1.211281605 1.157893523
2012 7686489 1881393 654883 1.324093348 1.0931342
2013 7943153 2138057 256664 1.368306915 1.033391578
Total 60993496 – – – –

Se remarcă o situație favorabilă a turismului românesc, remarcă f ăcută pe baza
tabelului II .4, unde putem observa că toate modificările cu bază în lanț sunt pozitive, valorile
indicilor cu bază fixă sunt supraunitare iar valorile ritmului mediu sunt pozitive.
Fig. II.4 Indicatorii medii ai dinamici i

Ym= 6777055.111
dm= 267257.125
Im= 1.039975098
Rm= 3.998%
Am= 66855.9028

22
Numărul mediu de turiști în perioadă 2008 -2013 a fost de 6777055. S -a înregistrat o
crește re anuală a sosirilor turiștilor cu 3.998%. Numărul mediu al turiștilor a crescut anual, în
medie cu 267257.12 5 turiști, de 1.039975098 ori. (a se privi figura II.4 )

Tab. II .5 Ajustarea mecanica a sosiri lor turistilor romani si straini

Metodele mediilor eșalonate și mediilor mobile înlătură influențele factorilor
întâmplători parțial. Valorile obținute fiind uniforme nu ne permit efectuarea unor previziuni,
pentru următorii ani.
Metodă sporului mediu exclude influențele factorilor și permite estimarea numărului
turiștilor pentru anul 2014 :
𝑌2014 =5805096 +9∙ 267257 .125 =8210410 .125 𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖
Și metoda indicelui mediu permite previzionarea turiștilor pentru anul 2014 :
𝑌2014 =5805096 ∙1.0399750989=8260681 .335 𝑡𝑢𝑟𝑖𝑠𝑡𝑖

Anul Numar
persoane(y) Met.
medii
esalonate Met.
medii
mobile Met. spor
mediu Met. indice
mediu
2005 5805096 6010562 6010562 5805096 5805096
2006 6216028 7048616 6593977 6072353 6037155.280
2007 6971925 6633221 7048616 6339610 6278491.153
2008 7125307 6552182 6633221 6606867 6529474.450
2009 6141135 7814821 6106946 6874125 6790490.830
2010 6072757 – 6552182 7141382 7061941.364
2011 7031606 – 7359048 7408639 7344243.161
2012 7686489 – 7814821 7675896 7637829.999
2013 7943153 – 34468325 7943153 7943153
Total 60993496 – – 61867121 61427875.2

23
II. 2.2 Model de regresie liniara multipla

Pentru analiza corelației între variabila rezultativă (numărul de înnoptări) si variabilele
factoriale ( indicele de utilizare a capacitații de cazare, capacitatea de cazare si structurile de
primire turistică am utilizat un model de regresie liniara multiplă.

După cum observam din Tabelul II.6 , valoarea raportului de corelație între cei trei
factori de influenta de mai sus este R= 0,981178, ceea ce confirma existenta unei legături
puternice intre indicele de utilizare a capacit ății de cazare, capacitatea de cazare, respectiv
numărul structurilor de primire turistica in perioada analizata, 2005 -2013.

Rezultatul coeficientului de determinație R² = 0,96271, ne arata ca 96,27% reprezintă
influen ța celor trei variabile factoriale iar restul de 3,73% revenind altor factori aleatori,
întâmpl ători.

Regula privind decizia de acceptare a modelului de regresie este: valori mari pentru F,
și valori mici pe ntru Significance F. Pe datele noastre, F=43,02839 este o valoare mare și
Significance F = 0,000539681 este și ea de asemenea o valoare mica, și în același timp sub
limita de 5%. (0.05).

Tab. II .6 Model regresie liniara multipla

Acceptam ca modelul de regresie ales este adecvat și ajustează eficient datele.
Cum P -Value= 0,497932 aferent termenului liber, daca afirmăm că respingem ipoteza
potrivit căreia termenul liber este egal cu 0 facem o eroare de 4%. Respingem astfel această
afirmație.

24
Testând în că un model de regresie liniară multiplă în care alegem ca variabile
factoriale doar indicele de utilizare a capacitații de cazare si capacitatea de cazare, obținem
potrivit tabelului 3 valoarea raportului de corelație R=0,622522 și valoarea coeficientului de
determinație R²= 0,387534. Aceste valori fiind mai mici decât valorile obținute la modelul de
regresie anterior putem concluziona următoarele :
– Modelul de regresie multipla este mai adecvat
– Valorile mai mici ale raportului de corelație și ale coeficien tului de determinație ne
arată că indicatorul factorial,respectiv, numărul structurilor de cazare reprezintă un
factor de influență major.

Tab. II. 7 Model regresie liniara multipla

25

II. 3 Circulatia turistica in UE

Sub forma sursei de valută și a exportului, turismul are un grad de importanță ridicat
pentru țările deficitare de bogății naturale. Aceste țări, însă, sunt înconjurate de situații legate
de o dezvoltare lentă a turismului, pentru că nu beneficiază de sprijinul celorlalte ramuri
industr iale.

Fiecare țară exportatoare se ocupă atât cu importul cât și cu exportul produselor și
serviciilor turistice. În consecință, cheltuielile turismului internațional constituie o parte
esențială a importurilor globale de mărfuri și servicii. Multe dintr e țări au drept caracteristică
plățile importului de turism care, însă, sunt echivalente cu scurgeri valutare cu un grad ridicat
de importanță, ce afectează echilibrul valutar al acestor state.

Așadar, existența turismului în sectorul terțiar economic es te motivata prin echivalarea
activităților turistice cu activități de prestații (prin prisma multitudinii și interdependentei
serviciilor puse la dispoziție).

Importanța econ omică a turismului poate fi măsurată evaluata analizând ponderea
veniturilor re alizat de călătoriile internaționale în raport cu PIB -ul; aceste informatii provin
din statisticile pr ivind balanța de plăți și cuprinde călătorii le de afaceri, precum și călătorii le
de agrement.

În 2013, raportul dintre încasările provenite din turism și PIB a fost cel mai mare la
nivelul statelor membre UE în Croația (16,7 %), Malta (14,5 %) și Cipru (13,2 %),
demonstrand importanța turismului pentru țările menționate (a se vedea anexa 2).
În termeni absoluți, cele mai mari venituri din turismul inte rnațional în 2013 au fost
înregistrate în Spania (45,5 miliarde EUR) și Franța (42,2 miliarde EUR), urmate de Italia,
Germania și Regatul Unit (toate trei înregistrând venituri de 31 –33 de miliarde EUR).

Germania a înregistrat cel mai mare nivel al cheltu ielilor pentru călătorii
internaționale, în valoare de 64,7 miliarde EUR în 2013, fiind urmată de Regatul Unit (39,6
miliarde EUR) și Franța (31,9 miliarde EUR). Spania a fost statul membru al UE cu cel mai
mare nivel de venituri nete din turism în 2013 (3 3,3 miliarde EUR), în timp ce Germania a
înregistrat cel m ai mare deficit (33,6 miliarde EUR).

În unele tari membre ale Uniunii Europene, peste jumătate din numărul total al
călătoriilor turistice realizate în 2013 au fost efectuate către destinații din străinătate, a fost
cazul pentru Luxemburg, Belgia, Malta și Slovenia , respective Elveția.
Cu toate acestea, mai puțin de 10 % dintre călătoriile efectuate de turisti din România,
Spania, Grecia (date pentru 2012) și Portugalia au fost în străinătate. Aceste date par a fi
influențate de mărimea s tatului membru și de pozitia sa.

Se concepe că ap roximativ 60,9 % din populația Uniunii Europene a participat la
activități de turism în interes personal în 2012 mai exact, populatia a realizat macar o
călătorie turistică pe intreaga perioada a anului.
De asemenea, se pot constata diferențe mari în tre tarile membre ale Uniunii Europene,
rata participării a fluctuat de la minimul de 22,2 % în Bulgaria până lavaloarea maxima de
88,5 % în Finlanda.

26

Despre oferta, se estimează că apoximativ 562 000 de structuri de cazare turistică au
fost active în cele 28 de state membre UE în 2013 și că, adunate, acestea au asigurat peste 30
de milioane de locuri de cazare ( anexa 3 ). Aproape 32,3 % dintre locurile de cazare active din
UE-28 s-au comasat t în doar două dintre statele membre ale Uniunii Europene ș i anume,
Franța , unde au fost ocupate 5 milioane de locuri de cazare și Italia cu 4,7 milioane de locuri
de cazare, precedate de Germania, Regatul Unit și Spania.

În ultimii ani, numărul noptilor petrecute în unități de cazare turistică a realizat, în
general, o inclinatie ascendentă (a se vedea anexa 4 ). Cu toate acestea, au fost realizate si
scăderi pe ale numărului de nopți petrecute în unități de cazare turistică în 2008 și 2009,
principal cauza fiind criza economica: numărul de innoptari turistice în UE, a scăzut cu 0,6
% în 2008 , respectiv cu încă 2,1 % în 2009.

Cu toate acestea, în 2010, numărul de innoptari turistice a crescut cu 4,7 %.
Transformarea pozitivă nu s -a oprit, creșterea accelerându -se la 3,3 % în 2011 și respectiv 4,3
% în 201 2. În 2013, numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică în UE -28 a atins
nivelul maxim de 2,6 miliarde de nopți, în creștere cu 2,2 % în comparație cu 2012.

27

CONCLUZII

Potrivit perspectivei abordării prezente, turismul național și cel internațional reprezintă
o șansă reală în păstrarea durabilă a evoluției economice și, implicit, a evoluției economiei de
piață în societatea românească. Sub forma unui fenomen predominant pe europiața vestică,
turismul reprezintă una dintre principalele c omponente ale vieții sociale și economice ce
atrage interesul unui număr crescător de state.
Turismul se manifesta astăzi ca un domeniu distinct de activitate, cu o prezenta tot mai
activă în viața economică și socială, cu o evoluție în ritmuri dintre cele mai înalte. Generator
al unor transformări profunde în dinamica socială, turismul s -a afirmat totodată că factor de
progres și civilizație, ca promotor al relațiilor internaționale și, mai recent, ca argument al
globalizării și dezvoltării durabile.
Turis mul a devenit în zilele noastre o activitate la fel de importanta precum cea
desfășurată în alte sectoare -chei din economia mondială (industrie, agricultura, comerț).
Fenomenul turistic este extrem de greu de delimitat deoarece, ca orice activitate umană, cade
sub incidența studiului interdisciplinar, antrenând deopotrivă economiști, geografi, psihologi
și sociologi.
Apartenența turismului la sectorul serviciilor derivă din modul de realizare a unora din
trăsăturile sale definitorii ca mobilitate, dinamism sau capacitate de adaptare la exigențele
fiecărui turist, precum și din particularitățile produsului turistic, deoarece acesta este rezultatul
unei armonioase combinări de servicii cărora le corespund trasături specifice și mecanice
proprii de utilizare.
Determinarea indicatorilor medii, a modificărilor structurale și prezentarea numărului
structurilor de primire turistică și de locuri oferite de acestea, evidențiază o tendință generală
de creștere.
Turismul românesc a urmat, după revoluție, cursul economie i. Din cauza lipsei
investițiilor domeniul a suferit în așa fel încât mare parte din stațiunile montane însă nu numai
acestea, au suferit o permanentă decădere, majoritatea ieșind total din „peisajul” turistic.
Ulterior anilor 2000 reformele introduse în e conomie s -au resimțit într -o mare măsură și în
turism, întrucât programele Ministerului Turismului au avut ca direcție introducerea României
în circuitul turistic global. Promovarea puternică întreprinsă în ultimii ani a condus la o
reapariție cu un grad r idicat de continuitate a turismului în România, în aceste condiții
numărul turiștilor români și străini crescând
După căderea regimului comunist, România a devenit un pilon important în sprijinul și
în colaborarea cu alte state ale Europei dată fiind poziț ia favorabilă din punct de vedere
geopolitic dar și potențialul morfologic și turistic dezvoltat . Astfel, în colaborare sau nu cu alți
“actori”, România continuă să își îmbunătățească eforturile în ceea ce privește baza tehnico –
materială a turismului care încă este considerată sub nivelul real al potențialului turistic

28
românesc. În aceste condiții se dorește o adaptare a ofertei turistice interne la standardele
internaționale întrucât creșterea competitivității ofertei turistice are la bază modernizarea și
dezvoltarea produsului turistic.
Creșterea importanței industriei turistice, în lume și recunoașterea sa ca motor al
dezvoltării economice a fost însoțită și stimulată de oferta de educare turistică a forței de
muncă.
În ultimul deceniu s -au obținut succese remarcabile pe plan mondial inclusiv național,
în ceea ce privește volumul și calitatea forței de muncă în turism, în mod expres la nivelul
învățământului superior. Literatura economică de specialitate, mai cu seamă cea pe care
materialele didactic e o expun aduc un aport primordial în evoluția învățământului turistic și
un ingredient esențial în adaptarea la normele internaționale cu privire la calitatea serviciilor
turistice.

29

BIBLIOGRAFIE

1. Ilie MURARIȚA, Carmen RADU, Costel IONAȘCU – Statis tică, editura PIM,
Iași, 2014
2. Mincui Rodica – Economia turismului, Ed. aIIa revăzută, Editura
Uranus,București, 2003
3. Neacșu Nicolae – Turismul și dezvoltarea durabilă, Edit ura Expert, București, 2000
4. Kotler, Ph . – Managementul marketingului , 1997
5. Niță I., Niță C . – Piața turistică a României, Editura Ecran Magazin, Brașov, 2000
6. . http://statistici.insse.ro/ – TEMPO -Online este o baza de date statistice care da
posibilitatea de a accesa o gama larga de informatii oferite de Institutul National de
Statistica.
7. http://ec.europa.eu/
8. http://www.scritub.com/geografie/turism/TURISMUL -FENOMEN –
CONTEMPORAN -I24649.php
9. http://www2.unwto.org/
10. https://ro.scribd.com/doc/217929897/Necesitatea -Dezvoltarii -Turismului –
Rural -Si-Perspectivele -Integrarii -Acestuia -Pe-Piata -Turistica -Europeana

30
ANEXE

Anex a 1- Sosiri ale turiștilor în structuri de primire turistică cu funcțiuni de cazare turistică pe tipuri de
structuri

Anul 2005 Anul 2006 Anul 2007 Anul 2008 Anul 2009 Anul 2010 Anul 2011 Anul 2012 Anul 2013
Numar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoaneNumar
persoane
Hoteluri Total TOTAL 4477936 4725448 5212170 5245292 4539858 4585211 5357763 5740304 5908649
Hoteluri pentru Total TOTAL 33800 52547 61388 66421 : : : : :
Hosteluri Total TOTAL 35596 37519 50233 59107 107828 104364 126877 153759 147848
Hoteluri Total TOTAL 3488 3923 5269 5696 7860 8935 10462 39554 9240
Moteluri Total TOTAL 238794 255370 295644 272485 202700 204513 221139 230835 242522
Hanuri Total TOTAL 4084 5502 5456 1877 914 638 611 823 643
Vile turistice Total TOTAL 202483 231311 250059 261792 233177 212848 212154 240961 242187
Cabane turistice Total TOTAL 64480 71167 92117 107110 86961 73992 80479 86322 94888
Bungalouri Total TOTAL 29763 18860 23421 22810 26204 14410 15412 16780 16393
Sate de vacanta Total TOTAL 4292 3415 4300 3815 1968 1757 2071 3547 5810
Campinguri Total TOTAL 70155 85778 93852 113104 84789 84100 73558 62516 42879
Popasuri turistice Total TOTAL 17079 15388 14933 12442 10399 8952 11118 12113 12987
Casute turistice Total TOTAL 6341 3728 8093 10001 6918 1981 4976 6927 9580
Tabere de elevi si Total TOTAL 128445 118095 106103 98004 84655 65741 65995 51539 48117
Pensiuni turistice Total TOTAL 310035 363664 451640 478058 412162 406632 479590 586119 653464
Pensiuni Total TOTAL 170164 217020 288508 357617 325686 289923 360696 447113 501746
Spatii de cazare de
pe navele fluviale Total TOTAL8161 7293 8739 9676 9056 8760 8705 7277 6200
© 1998 – 2015 INSTITUTUL NATIONAL DE STATISTICA Sosiri ale turistilor in structuri de primire turistica cu functiuni de cazare turistica, pe tipuri de structuri, tipuri de turisti, pe macroregiuni, regiuni de
Tipuri de structuri
de primire
turisticaTipuri de
turistiMacroregiu
ni, regiuni
de
dezvoltare si
judeteAni
UM: Numar persoane

31
Anexa 2 – Încasări și cheltuieli de călătorie în balanța de plăți 2005 –
2013

Anexa 3 – Unități de cazare turistică 2013 – UE-28

32
Anexa 4 – Numărul de nopți petrecute în unitățile de primire
turistică, UE -28, 2003 -2013

33