Statie de Transfer a Deseurilor Pentru Judetul Constanta

Stație de transfer a deșeurilor pentru județul Constanța

CUPRINS

1 DESCRIEREA GENERALĂ A PROIECTULUI

1.1 Tema de proiectare

1.2 Beneficiarul proiectului

1.3 Obiectivele proiectului

1.3.1 Obiectivul general

1.3.2 Obiectivele specifice

1.4 Rezultatele așteptate

1.5 Realizatorii proiectului

2 DESCRIEREA GENERALĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

2.1 Cadrul istoric al județului CONSTANȚA

2.2 Cadrul geografic

2.3 Relieful și solul

2.4 Clima

2.5 Flora, vegetația și fauna

2.6 Rețeaua hidrografică

2.7 Ariile protejate și siturile Natura 2000

2.8 Infrastructura

2.8.1 Infrastructura rutieră

2.8.2 Infrastructura feroviară

2.8.3 Infrastructura portuară

2.8.4 Infrastructura aeriană

2.9 Date demografice și așezări umane

2.9.1 Date demografice

2.9.2 Așezări umane

2.10 Rețele de utilități

2.11 Dezvoltare economică

2.12 Resursele județului Constanța

2.13 Industrie, comerț, servicii

2.13.1 Industria alimentară

2.13.2 Industria chimică și petrochimică

2.13.3 Industria materialelor de construcții

2.13.4 Industria ușoară

2.13.5 Industria prelucrătoare a lemnului

2.13.6 Industria energetică

2.13.7 Sectorul financiar bancar

2.14 Turismul

2.15 Agricultura

2.16 Evoluția produsului intern brut

3 SITUAȚIA GESTIONĂRII DEȘEURILOR ÎN JUDEȚUL CT

3.1 Evoluția anuală a indicelui de generare a deșeurilor

3.2 Cantitatea de deșeuri municipale generată în 2002-2008

3.3 Prognoza cantității de deșeuri municipale din PJGD Constanța

4 PROGNOZA POPULAȚIEI

4.1 Evoluția populației în județul Constanța 2004-2009

4.2 Prognoza de evoluție a populației în județul CT – 2010-2020

5 ANALIZA SWOT

6 DESCRIEREA SOLUȚIEI PROPUSE

6.1 Procesul tehnologic

6.2 Descrierea utilajelor

6.3 Dimensionare

7 STRUCTURA FRAGMENTATĂ A ACTIVITĂȚILOR

8 ECHIPA DE PROIECT

9 COSTUL PROIECTULUI

9.1 Costuri investiționale

9.2 Costuri de exploatare

9.3 Costuri salariale cu echipa de proiect

10 GRAFICUL DE IMPLEMENTARE

11 PROCEDURI OPERAȚIONALE UTILIZATE ÎN CADRUL STAȚIEI DE TRANSFER

11.1 Procedură privind recepția deșeurilor în cadrul stației de transfer din județul Constanța

11.2 Procedură pentru depozitarea temporară a deșeurilor în cadrul stației de transfer din județul Constanța

11.3 Procedură pentru depozitarea deșeurilor în containere în cadrul stației de transfer din județul Constanța

12 IDENTIFICAREA ASPECTELOR DE MEDIU ȘI EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU ASOCIAT

12.1 Planificarea măsurilor de ameliorare a impactului semnificativ

13 BIBLIOGRAFIE

Descrierea generală a proiectului

Proiectul are în vedere realizarea unei stații de transfer a deșeurilor pentru județul Constanța.

Tema de proiectare

Să se implementeze o stație de transfer a deșeurilor în județul Constanța localitatea Mangalia.

Beneficiarul proiectului

Consiliul Județean Constanța

Obiectivele proiectului

Obiectivul general

Realizarea unei stații de transfer a deșeurilor în localitatea Mangalia, județul Constanța.

Obiectivele specifice

Realizarea unei stații de transfer cu o capacitate de 45.000 tone/an în județul Constanța în termen de 24 luni cu costuri de 700.000 euro.

Rezultatele așteptate

Realizarea unei stații de transfer

Crearea de 30 de locuri de muncă

Realizatorii proiectului

DESCRIEREA GENERALĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

Cadrul istoric al județului CONSTANȚA

Județul Constanța are o veche tradiție istorică ale cărei începuturi de locuire umană se manifestă odată cu procesul de antropogeneză (paleolitic).

Epoca bronzului și a fierului relevă înflorirea civilizației tracice și mai apoi geto-dacice, care reprezintă populația de bază a Dobrogei si a județului Constanța pentru o perioadă lungă de timp. Începând cu sec. VII î.e.n. pe țărmul vestic al Mării Negre se instalează primele colonii grecești: Histria, Tomis și Calatis, aflate toate pe teritoriul județului Constanța – civilizația greacă, intrând într-un dialog continuu și fructuos, cu populația autohtonă a geto-dacilor. La sfârșitul sec. I î.e.n. Dobrogea și județul Constanța au trecut sub stăpânirea Imperiului roman – civilizație care a durat 630 de ani. Influența Romei și mai apoi a celei romanobizantină făcându-se simțită din plin și contribuind esențial la formarea poporului român și limbii române.

Perioada medievală se manifestă prin evoluția civilizației românești integrată inițial Țării Românești până la sfarșitul domniei lui Mircea cel Bătrân, după care Dobrogea și județul Constanța, timp de 400 de ani a fost sub administrație otomană.

Numeroase monumente de arhitectură, relevă și această amprentă specifică epocii medievale.

În urma Razboiului de Independență din 1877, Dobrogea revine la patria mamă – statul național român,iar prin tratatul de la Berlin (1878) se consacră cucerirea independenței de stat a României.

Județul deține o mare bogăție de vestigii ale trecutului istoric, unele datând din secolul al Vll-lea î.e.n., când grecii antici au întemeiat pe teritoriu o serie de colonii (Histria – azi Istria, Callatis – azi Mangalia si Tomis -azi Constanța). Ulterior, din secolul I î.Hr., teritoriul intră sub stăpânire romana si apoi este străbătut de popoarele migratoare și frământat de războaie. Numele de „Dobrogea”, așa cum atestă documentele istorice, vine de la Dobrotici, despot bizantin în secolul al XlV-lea. Provincia condusă de el a fost numită Dobrugi-ieli, Dobrugi, adica Dobrogea. În ceea ce privește denumirea de „Constanța”, se pare că aceasta vine de la cuvântul Constantziana, denumire ce apare în secolul IV d.Hr., nume dat apoi de genovezi în Evul Mediu orașului de aici. În urma razboiului din 1877-1878 țara devine independentă, liberă și suverană, iar străvechea vatră getica și romana a Dobrogei se reunește cu țara. Se împlinea, în felul acesta, o a doua etapă a procesului românesc de unire.

Tabel 2.1-Evoluție istorică

Cadrul geografic

Județul Constanța este situat în extremitatea sud-estică a României fiind limitat de Marea Neagră la est, iar la nord de județul Tulcea.

Spre vest Dunărea desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la sud se află o parte din frontiera de stat a țării noastre cu Bulgaria. Județul Constanța face parte alături de alte 5 județe (Brăila, Buzău, Vrancea, Galați și Tulcea) din regiunea de dezvoltare 2-Sud Est. Ocupând o Suprafață de 7.071 km², județul Constanța reprezintă 3% din teritoriul României, ocupând locul 8 între județele României. Structura administrativ teritorială a României cuprinde 3 municipii, 9 orașe, 58 de comune și 188 de sate (la sfârșitul anului 2006). Reședința județului este municipiul Constanța.

Județul Constanța deține o parte din suprafața Rezervatiei Biosferei Delta Dunării. Subsolul județului conține roci fosfatice, minereu de fier și ape mineralizate. Rocile comune sunt formate din sisturi verzi, calcar, cretă, argilă, caolină, dolomită, diatomită și nisip de turnătorie. Un loc important în cadrul resurselor naturale îl au Lacul Sărat Techirghiol și Lacul Nuntași cu însemnate rezerve de nămol sapropelic, utilizat în scopuri terapeutice. Platoul continental al Mării Negre dispune de rezerve de hidrocarburi și minerale.

Relieful și solul

Evoluția îndelungată paleogeografică și acțiunea diferențiată a factorilor subterani modelatori au dus la formarea unor unitați de relief caracterizate prin structură de podiș cu altitudine redusă. În cea mai mare parte a teritoriului predomină valorile sub 200 m, diferențele altitudinale între părțile componente fiind reduse. Ca principale unități naturale se disting:

Podișul – care cuprinde aproape întreg teritoriul, este constituit din calcare mezozoice așezate pe marne și calcare terțiare acoperite cu o manta de loess (Podișul Casimcei, Dobrogei de Sud, Medgidiei, Cobadin, Negru Vodă);Podișul Casimcea ocupă partea de nord a județului, iar în partea de sud se întinde Podișul Dobrogei de Sud cu înălțimi ce nu depășesc 235 m, care seamană cu o câmpie înaltă, având un aspect calcaros.

Câmpia – din punct de vedere geografic, înaltă, ușor vălurită, cu aspect de poduri pe care se practică culturile de câmp – în special cele cerealiere, se evidențiază în zona centrală.

Partea sudică – corespunzătoare Litoralului – este delimitată spre vest de altitudini cuprinse între 85-100 m, unde se face trecerea spre podișul Dobrogei de Sud (Medgidiei și Topraisarului). Lățimea acestui sector este cuprinsă între 10 si 12 km.

Zona litorală este marcată de mai multe trepte:

5-15 m, de-a lungul țărmului;

20-30 m, cu o mare continuitate, pătrunzând mult în interior, formând o treaptă distinctă în jurul limanelor și lagunelor;

35-45 m, cu o mare continuitate, constituind o treaptă mai lată decât celelalte, înconjurand limanele și lagunele maritime;

50-65 m, cea mai dezvoltată treaptă, cu lațimi cuprinse între 500 m și 4-5 km;

70-85 m, cea mai înaltă treaptă situată la contactul cu podișurile interioare.

Solul este constituit, în mare parte, din cernoziomuri caracteristice stepei dobrogene (cernoziom carbonatic, castaniu, ciocolatiu și levigat). Pădurea și alte terenuri cu vegetație forestieră acoperă suprafețe reduse, fondul forestier fiind constituit din specii diferite cu o productivitate redusă a arboretelor.

Solurile au o dispunere etajată sub forma de fașii în direcția vest-est, pe fundalul cărora s-au format local soluri intrazonale. Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană ocupând cea mai mare parte din suprafața județului. Solurile bălane sunt răspândite în vestul județului într-o fașie îngustă între Râșova și Cernavodă și între Topalu și Gârliciu. Aceste soluri formate pe suprafețe orizontale sau cu pante foarte mici având altitudini de peste 100 m (150-250 m), pe loessuri, argile și aluviuni, unde stratul freatic se află la adâncimi sub 20 m.

Pe teritoriul județului Constanța se întâlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de pădure, ciocolatiu și cambrice. Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, solurile hidromorfe, solurile aluviuo-coluviale și rendzinele. Pe suprafețe foarte mici, insular, izolat mai pot fi întâlnite rendzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile.Litoralul Mării Negre este format la nord din cordoane de nisip care separă lacurile de mare, iar în partea sudică se remarcă o faleza abrupta formată din calcare și loess cu înalțimi de 15-30 m.

Clima

Clima județului Constanța evoluează pe fondul general al climatului temperat continental, prezentând anumite particularități legate de poziția geografică (existentă Mării Negre și a fluviului Dunărea, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia) și de componentele fizico-geografice ale teritoriului.

Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țară -11,2°C la Mangalia și 11,2°C la Murfatlar – iar în jumătatea central-nordică a teritoriului valorile nu scad sub 10°C.

Temperaturile minime absolute înregistrate în județul Constanța au fost de -25°C la Constanța la 10 februarie 1929, -33,1°C la Basarabi (Murfatlar) la 25 ianuarie 1954 și -25,2°C la Mangalia la 25 ianuarie 1942.

Temperaturile maxime absolute înregistrate au fost de +43°C la Cernavodă la 31 iulie 1985, +41°C la Basarabi la 20 august 1945, +38,5°C la Constanța la 10 august 1927 și +36°C la Mangalia la 25 mai 1950.

În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o influență marină. Climatul maritim este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde, marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.

Circulația maselor de aer este influențată iarna de anticiclonul siberian care determină reducerea cantităților de precipitații, iar vara anticiclonul Azorelor provoacă temperaturi ridicate și secete.

Influențele Mării Negre se resimt prin toamne lungi și călduroase, ca și prin primăveri târzii și răcoroase.

Vântul predominant este cel care bate în direcția N-NE, caracterizându-se printr-o umiditate redusă vara, între Râșova și Cernavodă și între Topalu și Gârliciu. Aceste soluri formate pe suprafețe orizontale sau cu pante foarte mici având altitudini de peste 100 m (150-250 m), pe loessuri, argile și aluviuni, unde stratul freatic se află la adâncimi sub 20 m.

Pe teritoriul județului Constanța se întâlnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de pădure, ciocolatiu și cambrice. Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, solurile hidromorfe, solurile aluviuo-coluviale și rendzinele. Pe suprafețe foarte mici, insular, izolat mai pot fi întâlnite rendzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile.Litoralul Mării Negre este format la nord din cordoane de nisip care separă lacurile de mare, iar în partea sudică se remarcă o faleza abrupta formată din calcare și loess cu înalțimi de 15-30 m.

Clima

Clima județului Constanța evoluează pe fondul general al climatului temperat continental, prezentând anumite particularități legate de poziția geografică (existentă Mării Negre și a fluviului Dunărea, cu o permanentă evaporare a apei, asigură umiditatea aerului și totodată provoacă reglarea încălzirii acestuia) și de componentele fizico-geografice ale teritoriului.

Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țară -11,2°C la Mangalia și 11,2°C la Murfatlar – iar în jumătatea central-nordică a teritoriului valorile nu scad sub 10°C.

Temperaturile minime absolute înregistrate în județul Constanța au fost de -25°C la Constanța la 10 februarie 1929, -33,1°C la Basarabi (Murfatlar) la 25 ianuarie 1954 și -25,2°C la Mangalia la 25 ianuarie 1942.

Temperaturile maxime absolute înregistrate au fost de +43°C la Cernavodă la 31 iulie 1985, +41°C la Basarabi la 20 august 1945, +38,5°C la Constanța la 10 august 1927 și +36°C la Mangalia la 25 mai 1950.

În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o influență marină. Climatul maritim este caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde, marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.

Circulația maselor de aer este influențată iarna de anticiclonul siberian care determină reducerea cantităților de precipitații, iar vara anticiclonul Azorelor provoacă temperaturi ridicate și secete.

Influențele Mării Negre se resimt prin toamne lungi și călduroase, ca și prin primăveri târzii și răcoroase.

Vântul predominant este cel care bate în direcția N-NE, caracterizându-se printr-o umiditate redusă vara, în timp ce iarna aduce viscole și geruri.

Vânturile sunt determinate de circulația general atmosferică și condițiile geografice locale. Caracteristice zonei sunt brizele de zi și de noapte.

Precipitațiile prezintă valori anuale cuprinse între 378,8 mm la Mangalia, 469,7 mm la Oltina și 451 mm la Mihail Kogălniceanu, situând județul Constanța între regiunile cele mai aride ale țării. Cu toate acestea, în anul 2005 s-au înregistrat inundații devastatoare la Costinești și Tuzla, iar cantitățile de precipitații au fost aproape duble față de mediile multianuale.

Flora, vegetația și fauna

În funcție de condițiile fizico-geografice pe teritoriul județului Constanța se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, de o mare varietate, începând cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă și pădure sfârșind cu ecosistemele acvatice, marine și lacustre, din lungul litoralului și Dunării.

În județul Constanța s-au dezvoltat specii de plante care s-au adaptat condițiilor climatice de umiditate redusă. Vegetația este caracteristică stepei, aici găsindu-se atât elemente floristice est-europene cât și specii din flora mediteraneană și balcanică. Stepa dobrogeană cuprinde plante ierboase, migdali pitici, porumbari și tufe de păducei. În împrejurimile Constanței se pot întâlni o serie de plante specifice regiunii: clopoțelul, garofița, cimbrișorul etc. Vegetația de nisipuri ocupă o zonă îngustă de-a lungul litoralului Mării Negre. Pe nisipurile plajelor cresc: orzul sălbatic, perișorul de nisip, volbura de nisip, jalesul, lucerna de nisip etc.

Zona stepei, cu limita superioară de 50-100 m altitudine, cuprinde o vegetație superioară doar în locurile improprii culturilor pe fâșiile de pășuni ori în rezervațiile naturale. Zona silvostepei ocupă spații reduse ca suprafață în sud-vestul județului, dar sub forma de pâlcuri izolate apare și pe versanții văilor abrupte.

Zona de pădure ocupă, în județul Constanța arealele cele mai restrânse: circa 3% din teritoriul acestuia.

Zona vegetației nisipurilor maritime ocupă suprafețe restrânse.

În vederea consolidării falezelor și fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuști. Pe solurile sărătoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetație halofilă. În zona litorală și dunăreană a limanurilor cu apă dulce, pe depozite lacustre, se conturează biotopul marginal palustru, în care vegetația este predominant hidrofilă.

Vegetația Mării Negre este formată din asociații de plante, alge de mărimi și culori diferite și iarbă de mare, singura plantă cu flori din apele marine românești.

Într-o strânsă legătura cu răspândirea solurilor și vegetației întâlnim o varietate foarte mare de viețuitoare. Datorită acestor raporturi de interdependență, răspândirea teritorială a viețuitoarelor urmează aproape fidel arealele de vegetație.

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare număr de păsări și rozătoare care-și găsesc hrana din belșug. Printre speciile caracteristice stepei din județul Constanța se numără popândăul – specie de interes comunitar.

Directiva Habitate, și iepurele – vânat bine apreciat. Se mai întâlnesc în număr mare orbetele mic, șoarecele de câmp și șobolanul cenușiu. Dintre animalele carnivore putem aminti dihorul de stepă, dihorul pătat, grivanul, șarpele rău. Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat, șopârla de stepă și broasca țestoasă dobrogeană. Dintre păsări amintim: potârnichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul șerpar, prepelița și ciocârlia.

În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării sunt întâlnite frecvent exemplare de: șarpe de apă, pești importanți pentru pescuit (caras, crap, biban, șalău) și numeroase păsări: chirighițe, pescăruși, cormorani, stârci cufundaci, fugaci, gâște, majoritatea oaspeți de primăvară.

Dintre insectele întâlnite pe litoral, cele mai răspândite sunt: marele scarabeu, cărăbușul pătat, urechelnița, s.a. Pe litoral se mai pot întâlni: broasca țestoasă de uscat, broasca de apă și șopârla verde – specie înrudita cu gușterul. Pe malul mării trăiesc mai multe specii de pescăruși. Dintre speciile rare ocrotite de lege fac parte piciorongul și pescărușul mic. Printre animalele care trăiesc pe teritoriul județului se numără iepurii, dihorii, lupii, vulpile, hârciogul mic etc. Pe nisipurile maritime fauna este reprezentată prin numeroase cochilifere (scoici albe, midii).

Dintre mamiferele mai rar întâlnite putem aminti unele specifice Dobrogei: vulpea cărbunăreasă, pârsul de copac, jderul de piatră și dihorul pătat.

În Marea Neagră, flora și fauna se dezvoltă numai în stratul superior (pana la 180 m adâncime). Se întâlnesc forme proprii ca familia sturionilor, formele mediteraneene – scrumbia albastră, iar la gurile de vărsare ale fluviilor forme de apă dulce (gingirica). Frecvent pot fi întâlnite forme interesante cum sunt calul de mare, pisica de mare, unele specii de delfin (porcul de mare), un mic rechin (câinele de mare) și mai rar foca din Marea Neagră. Flora este alcătuită din alge verzi, roșii și brune și se dezvoltă pana la adâncimea de 75-80 m până unde pătrunde lumina soarelui.

Rețeaua hidrografică

În partea estică a județului Constanța se află Marea Neagră, cea mai importantă unitate hidrografică a județului Constanța. Datorită așezării geografice, Marea Neagră este o mare continentală. Suprafața Mării Negre este de 411.540 km² iar adâncimea maximă este mai mare de 2.211 m. Datorită configurației țărmului și reliefului submarin, adâncimea apei este mai mică în jurul malului românesc.

Salinitatea este de 20-22 la mie la suprafața apei iar în adâncime ajunge până la 28 la mie. Datorită aportului de apă dulce, salinitatea apei scade odată cu apropierea de țărm (pentru că se varsă multe ape dulci în mare).

Rețeaua hidrografică este formată din următoarele cursuri de ape: Dunărea (pe o distanță de 137 km),Valea Carasu, Valea Baciu și Casmicea. Rețeaua hidrografică mai cuprinde și lacuri naturale (Nuntași, Corbu, Tasaul, Siutghiol-20 kmp, Tabacarie, Tatlageac, Bugeac), lacuri de luncă, lagune (Oltina-30kmp, Istria, Sinoe-166kmp, Techirghiol-12kmp, Nuntași, Mangalia), limane marine, precum și numeroase canale de irigații. Rețeaua hidrografică s-a îmbogățit prin darea în exploatare a Canalului Dunăre – Marea Neagră pe o distanță de 64,2 km, Canalului Poarta Albă – Midia pe o distanță de 27,5 km și a canalelor de irigație din Valea Carasu. Pe suprafata județului relieful de platformă este fragmentat de numeroase văi cu orientări diferite. Dintre cele mai importante văi amintim: Casimcea, Sărături, Nuntași, Topolog- Saraiu, Chichirgeaua, etc.

Ariile protejate și siturile Natura 2000

2.7.1 Ariile protejate din județul Constanța

În cadrul acestui capitol sunt prezentate ariile protejate existente la nivelul județului, atât cele care beneficiază de un statut legal de protecție la nivel național, cât și cele care beneficiază de un statut legal la nivel local. De asemenea, sunt prezentate și siturile Natura 2000.

Conform Legii 5/2000, Hot. 1266/2000, H.G. 2151/2004, H.G. 1581/2005, H.G. 1143/2007 și hotărâri locale, în județul Constanța exista 38 arii naturale protejate, suprafața totală a acestora fiind de 19646,54 ha.

Din totalul de 38 de arii naturale protejate, 21 sunt rezervații naturale (categoria IV IUCN4), 12 sunt monumente ale naturii (categoria III IUCN), iar 5 sunt rezervații științifice (categoria I IUCN). Ariile protejate sunt reglementate de Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate Publicat în Monitorul Oficial al României nr. 152 din 12 aprilie 2000.

Tabel 2.2-Ariile protejate din județul Constanța

2.7.2 Siturile Natura 2000 din județul Constanța

Tabelul 2.3– Siturile de importanță comunitară

Tabelul 2.4 – Ariile de protecție specială avifaunistic

Infrastructura

Infrastructura rutieră

Județul este străbătut de șase artere rutiere principale care converg în Constanța. Lungimea drumurilor publice din județul Constanța totalizează 2.269 km, din care 510 km sunt modernizate și 847 km cu îmbrăcăminte asfaltică ușoară.

Tabelul 2.5– Situația drumurilor publice din județul Constanța la sfârșitul anului 2006

Sursa: INSSE-DJS Constanta – „Anuarul statistic al Judetului Constanta -2007”

Tabelul 2.6 – Principalele căi rutiere din județul Constanța

Infrastructura feroviară

Rețeaua feroviară a județului măsoară 392 km, din care 129 km linie dublă electrificată.

Tabelul 2.7- Rețele feroviară Constanța

Spre București, un număr de unsprezece trenuri acoperă distanța dintre cele două orașe în numai două ore și jumătate. Calea ferată care merge spre nord, spre Tulcea, punctul de începere al Deltei Dunării, având șase trenuri zilnic. Alte 14 trenuri merg zilnic spre sud, spre Mangalia.

Infrastructura portuară

Transporturile fluviale se realizează pe Dunăre și pe canalul Dunăre-Marea Neagră între porturile Ostrov, Oltina, Cernavodă, Hârșova, cu legătură spre Marea Nordului prin magistrala Dunăre-Maine-Rhin.

Locul cel mai important în transporturile județului îl ocupă transportul maritim, cu porturile Constanța, Mangalia și Midia. Portul Constanța se găsește pe țărmul vestic al Mării Negre, la 182 mile maritime depărtare de Strâmtoarea Bosfor și la 85 mile maritime de orașul-port Sulina. Principalele caracteristici ale portului Constanța sunt:

suprafața-3.222 ha, din care acvatoriul 1.518 ha;

lungimea digurilor – 18 km;

adâncimea 7-22,5m;

capacitate de transport – 237 mil. to. /an.

Portul Constanța oferă posibilități excepționale pentru prelucrarea traficului de mărfuri în tranzit, facilități oferite de Canalul Dunăre – Marea Neagră care debusează în portul Constanța. Canalul Rhin- Maine-Dunăre a creat un adevărat culoar de navigație europeană, portul Constanța aflându-se la extremitatea sud-estică acestuia. Distanța navigabilă Rotterdam-Constanța se reduce cu circa 3.000km. Prin poziția sa geografică, România și principala sa poartă maritimă Constanța, vor juca un rol cheie în realizarea zonei de cooperare economică a Mării Negre.

Infrastructura aeriană

Aeroportul International Mihail Kogălniceanu-Constanța este amplasat pe DN 2A Constanța – Hârșova – București, la cca.24 km N-NV față de municipiul Constanța, pe teritoriul administrativ al comunei Mihail Kogălniceanu. Aeroportul International Mihail Kogălniceanu-Constanța este amplasat într-o zonă plană, fiind înconjurat de suprafețe agricole. Zona aeroportului, se află la o altitudine de 107,6 m față de nivelul mării, iar din punct de vedere al condițiilor meteo se caracterizează printr-un deficit de umiditate, temperatura medie anuală de 10,6°C, vânt cald și uscat asociat cu secete prelungite.

Operarea pe Aeroportul Mihail Kogălniceanu începea în 1961 în incinta unei clădiri vechi de aerogară și pe o platformă auto transferată de la armată. Cursele se desfășurau numai între Mihail Kogălniceanu și Băneasa, aterizarea aeronavelor LI-2 și IL-14 făcându-se pe iarbă deși pista betonată, aparținând regimentului de aviație, avea o lungime de 2.500 m. La început turnul de control a fost o construcție de mici dimensiuni, iar dirijarea se făcea în anumite situații la vedere „din balcon”. La 1 iunie 1962, când se inaugurează o nouă aerogară și turnul de control, s-a deschis linia aeriană internă de pasageri București – Constanța – Tulcea și Tulcea – Constanța – București, cu IL-14. Presa din acea perioadă consemnează ulterior și deschiderea unor noi linii aeriene interne și externe cu Arad, Timișoara, Odessa, Budapesta, Berlin, Praga, Bratislava, Ostrava și Varna.

Tot în acea perioadă existau zboruri charter cu Oslo, Copenhaga, Stockholm, Helsinki și Londra. Până în anul 1973, aeroportul trece printr-o perioadă de modernizări masive, fiind chiar închis în vara lui 1971 pentru prelungirea pistei până la 3500 m. Numărul curselor în 1975 se ridică la 10.697 aducând 764.005 pasageri, acest an apropiindu-se ca număr de pasageri de anul de vârf al activității aeroportuare 1979 cu 778.766 pasageri. În timp, aeroportul a fost punctul de legătură cu peste 120 de țări, iar peste 30 de mari companii aeriene din lume au avut în perioada de sezon estival lanțuri de zboruri charter. Aeronavele operate au fost începând de la LI 2 si IL 14 pana la B 747 și An 124.

Date demografice și așezări umane

Date demografice

După datele ultimului recensământ (18.03.2002), populația județului este de 715.151 locuitori, județul situându-se pe locul al patrulea în România din acest punct de vedere. Conform datelor furnizate de DJS Constanța, la 01.07.2005, populația județului, număra 715.148 locuitori din care 507.031 locuitori în mediul urban și 208.117 locuitori în mediul rural. Densitatea populației este de 101 locuitori / km2 – peste media pe țară. Ca structură etnică, majoritatea o reprezintă românii, respectiv 91,70%, procent în care au fost incluse și persoanele care, la recensământ, s-au declarat macedo-români. Pe langă aceștia mai conviețuiesc și minorități naționale (3,20% turci, 3,20% tătari, 0,80% ruși-lipoveni, 0,60% rromi, 0,20% maghiari și 0,30% alte naționalități).

Specific județului este litoralul Mării Negre, care se întinde pe o lungime de 82 km, având o populație stabilă de peste 450.000 locuitori și cuprinde următoarele orașe și stațiuni: Constanța, Năvodari, Mamaia, Techirghiol, Eforie Nord, Eforie Sud, Costinești, Neptun, Cap Aurora, Olimp, Venus, Saturn, Jupiter, Mangalia, localitățile 2 Mai și Vama Veche.

Tabelul 2.8 – Evoluția populației în perioada 2000-2005

Sursa: Prelucrare după Anuarul statistic al Județului Constanța – 2007

Așezări umane

Tabel 2.9-Organizarea administrativã a județului Constanța in perioada 1995-2012

Tabelul 2.10 – Distanțele între principalele localități ale județului Constanța

Rețele de utilități

Situația centralizată a rețelelor de utilități din județul Constanța, pentru perioada 2000-2005, este prezentată în tabelele de mai jos:

Tabelul 2.11– Transportul urban de pasageri

Tabelul 2.12 – Rețeaua și volumul apei potabile distribuite

Tabelul 2.13 – Rețeaua și volumul gazelor naturale distribuite

Tabelul 2.14 – Canalizarea publică

Dezvoltare economică

Economia județului Constanța are un profit industrial, agrar și turistic, cu o agricultură și un transport maritim bine reprezentate în ansamblul economiei țării, angajate în procesul de reformă și privatizare. O pondere însemnată în economia județului o deține agricultura și viticultura.

Din categoria firmelor cu un capital social mai mare de 10.000 RON fac parte:

Rompetrol Rafinare (procesarea petrolului);

CN Administrarea Porturilor Maritime Constanța – administrare infrastructură port;

Șantierul Naval Constanța – construcții și reparații nave;

Oil Terminal – operator portuar produse petroliere;

Daewoo Heavy Industries Mangalia – construcții de nave și reparații;

Dobrogea – morărit, panificație, patiserie;

Argus – ulei alimentar;

SOCEP – operator portuar;

Convex – operator portuar

Resursele județului Constanța

Bogățiile solului sunt reprezentate de suprafețele întinse de terenuri agricole, terenuri care reprezintă 80% din suprafața totală, din care suprafața arabilă reprezintă cca. 85%. În subsol sunt importante resurse minerale printre care se numără mineralele feroase, apele mineralizate, materialele de construcții, izvoarele mezotermale, rocile comune și cele fosfatice. Suprafața podișului este în mare parte acoperită de o pătură de calcar și loess, podișul Casimcea având chiar o structură aparte: un amestec de șisturi verzi acoperite de calcare jurasice și straturi de loess. Platforma continentală a Mării Negre are importante resurse de hidrocarburi și minerale puse în valoare pe măsura dării în folosință a unor instalații de foraj marin. Din punct de vedere al resurselor,un interes special îl prezintă lacurile sărate Techirghiol și Nuntași cu importantele lor rezerve de nămol sapropelic cu valoroase calități terapeutice.

Industrie, comerț, servicii

Industria județului se bazează pe activități ce utilizează tehnologii moderne de prelucrare în industria lemnului, textile, confecții, industria alimentară, materiale de construcții, acestea reprezentând ramuri de vârf ale economiei naționale.

Tabelul 2.15 – Întreprinderile și unitățile locale active din industrie, construcții, comerț și alte servicii

Sursa: DJS Constanța – Anuarul statistic al Județului Constanța – 2007

Industria prelucrătoare este mediu dezvoltată, având profil preponderent în chimie și petrochimie. Sectoarele industriale mai importante care s-au dezvoltat în județul Constanța, ca o consecință a evoluției istorice a regiunii precum și a cerințelor pieții sunt prezentate pe scurt în continuare.

Industria alimentară

Datorită potențialului agricol și a tradiției în domeniu, industria alimentară deține un loc important în economia județului, având agenți economici reprezentativi în toate subramurile sale: morărit și panificație (S.C. Dobrogea S.A.), vin și băuturi alcoolice (S.C. Vie – Vin Murfatlar), lapte și produse lactate, carne și produse din carne (S.C. Carmeco S.A.), ulei comestibil (S.C. Argus S.A.), conserve și sucuri naturale din fructe și legume, peste, semiconserve, conserve carne și pește.

Industria chimică și petrochimică

Singura sursă de extracție a hidrocarburilor din județ o reprezintă platforma continentală a Mării Negre, resursele fiind exploatate de Petromar SA. In prezent sunt executate lucrări de valorificare a resurselor de gaze condensate prin 9 sonde amplasate in zona Eocen – Lebada Est.

Industria petrochimică a județului asigură prelucrarea anuală a peste 4 milioane tone de țiței și derivate, pentru obținerea de produse petroliere, combustibili casnici, hidrocarburi aromatice, cocs și sulf din petrol prin Rompetrol Rafinare București – Complexul Petromidia Constanța.

Industria materialelor de construcții

Industria materialelor de construcții asigură elementele necesare specifice: ciment, prefabricate, plăci compozite, poliester, adezivi, vopsele – Lafarge Romcim Medgidia, Celco SA, ASTEK.

Industria ușoară

Producția de confecții, echipament de lucru, lenjerie de pat, tricotaje, saci din iută și polipropilenă este în proporție de 70% destinată exportului în Olanda Italia, Spania, Franța, Belgia, SUA, Cipru și Marea Britanie. În general, producția de confecții se realizează în sistem lohn.

Producătorii de confecții au reprezentanți importanți și în județul Constanța: Calypso, Fantasy Mod, Lumotex, Gemma Lux, Ema Service.

Industria prelucrătoare a lemnului

Industria prelucrătoare a lemnului produce o varietate de modele de mobilă atât pentru casă cât și pentru grădini sau birouri: Furnimob, Holding Hondor Stil, Gaad Invest Interantional, A&D Multimob, Fineda.

Industria energetică

Este reprezentată de 3 centrale energetice cu o putere instalată de 407 MW și Centrală Nuclearo- electrică de la Cernavodă, concepută a avea 5 unități nucleare cu o putere totală de 3.500 MW. Prima unitate, finalizată și funcțională în prezent produce 700 MW, echivalentul a 10% din producția națională.

Sectorul financiar bancar

În sectorul financiar – bancar funcționează filialele și/sau sucursalele unui număr de 23 bănci (cu capital integral sau majoritar de stat, cu capital integral sau majoritar autohton, cu capital integral sau majoritar străin). În județul Constanța funcționează 104 societăți financiare și de asigurări.După numarul de societați comerciale existente, județul Constanța ocupă locul al doilea în România. La 30 iunie 2004, în județul Constanța erau înregistrați un total de 49.187 agenți economici.

Din categoria firmele cu un capital social mai mare de 100 miliarde lei fac parte:

Rompetrol Rafinare (procesarea petrolului)

CN Administrația Porturilor Maritime Constanța – administrare infrastructură port;

Șantierul Naval Constanța – construcții și reparații nave;

Oil Terminal – operator portuar produse petroliere;

Daewoo Heavy Industries Mangalia – construcții de nave și reparații;

Dobrogea – morărit, panificație, patiserie;

Argus – ulei alimentar;

SOCEP – operator portuar;

Convex – operator portuar.

La 30.07.2004 erau înregistrate 3 087 societăți comerciale cu aport străin la capitalul social.

Dupa numărul firmelor cu aport străin la capital, primele locuri sunt deținute de Turcia (894 firme),Germania (269 firme), Italia (260 firme), Siria (248 firme), Grecia (169 firme), SUA (142 firme).

Tabelul 2.16 – Situația populației active ocupate și a șomajului

Sursa: DJS Constanța – Anuarul statistic al Județului Constanța – 2007

Turismul

Litoralul românesc al Mării Negre are o alcătuire complexă care-i mărește valoarea turistică. Întreaga zonă dispune de plaje întinse și însorite aproximativ 9-12 ore/zi, nisipuri cu calități deosebite, lacuri cu ape dulci sau sărate și nămoluri terapeutice, izvoare minerale și pe alocuri faleze înalte.

Apa Mării Negre cu o salinitate mai redusă și fără maree, lipsa stâncilor și a faunei periculoase, climatul marin liniștit și plăcut conferă în plus litoralului românesc calități remarcabile. Stațiunile de pe litoral cunoscute în turismul internațional, cu baze de cazare și tratament și diverse posibilități de agrement, oferă condiții pentru odihnă și tratament în sezonul estival, iar unele și în extrasezon. În perioadă sezonului estival, în stațiunile de pe litoral îsi petrec vacanță peste 1 milion de turiști români și străini.

Județul Constanța concentrează peste 45% din capacitatea de cazare turistică a României, reprezentând una dintre cele mai importante zone turistice ale României.

Tabelul 2.17 – Evoluția numărului de turiști în perioada 2001-2007

Sursa: DJS Constanța

Între factorii de ordin natural, care conferă calități superioare curei balneare pe teritoriul românesc, se pot menționa: orientarea plajei spre est-sud-est, durată mare de strălucire a soarelui pe timpul verii (10- 11 ore pe zi), stabilitatea termică de la o zi la altă, precipitațiile rare, brizele, apa mării, nămolurile curative.

Litoralul dispune de o salbă de stațiuni, alcătuită din: Năvodari, Mamaia, Eforie Nord, Eforie Sud, Techirghiol, Costinești, Olimp, Neptun, Jupiter, Venus, Saturn, Mangalia, în care funcționează (la nivelul anului 2007) un număr de peste 980 unități de cazare (hoteluri, vile, campinguri, pensiuni, tabere etc.).

Tabelul 2.18 – Structurile de primire turisticã cu funcțiuni de cazare turisticã, la 31 iulie 2012

Agricultura

În cadrul economiei naționale, agricultura județului Constanța ocupă o suprafață agricolă de 565.737 ha, din care sectorul privat deține 326.751 ha. Județul Constanța dispune de cel mai complex sistem de irigații, suprafața amenajată fiind de 431.000 ha.

Aproximativ 80% din suprafața totală a fondului funciar din județul Constanța, o reprezintă terenurile arabile.

Tabelul 2.19 – situația fondului funciar din județul Constanța( ha)

Pe suprafețele arabile prezentate în tabelul de mai sus se cultivă în special cereale. Pe langă acestea, se regăsesc într-o pondere mare plantele industriale și furajele. Sunt prezente de asemenea și legumele și fructele, si nu în ultimul rând strugurii.

Situația zootehniei din județul Constanța pentru perioada 2001-2005 este prezentată în Tabelul 2.21 – Producția agricolă animală.

Tabel 2.20 – Producția agricolã de bunuri și servicii agricole(mii lei RON- prețuri curente)

Tabelul 2.21 – Producția agricolã animalã, în anul 2012

Evoluția produsului intern brut

În Tabelul 2.22 este prezentată evoluția valorii adăugate brute și a PIB în milioane lei (RON) prețuri curente, pentru județul Constanța, în perioada 2001-2005.

Tabelul 2.22 – Valoarea adăugată brută și produsul intern brut

Sursa de date: Anuarul statistic al judetului Constanta – 2007

SITUAȚIA GESTIONĂRII DEȘEURILOR ÎN JUDEȚUL CT

Evoluția anuală a indicelui de generare a deșeurilor

Indicele de generare a deșeurilor menajere colectate de la populație se consideră că are o creștere anuală de 0,8 %, pornind de la indicii de generare din anul 2005, respectiv 0,9 kg/loc x zi în mediul urban și 0,4 kg/loc x zi în mediul rural.

Tabelul 3.1–Evoluția indicelui de generare a deșeurilor menajere

Cantitatea de deșeuri municipale generată în 2002-2008

Tabel 3.2 Cantitați de deșeuri municipale generate în perioada 2002-2008 în județul Constanța

Sursa: PITL

Prognoza cantității de deșeuri municipale din PJGD Constanța

Tabelul 3.3 – Cantitățile de deșeuri municipale prognozate 2006-2013

Sursa: PJGD

Tabelul 3.4 –Prognoza cantitãților generate de deșeuri municipale în județul Constanța 2010-2020 (t/an)

PROGNOZA POPULAȚIEI

Evoluția populației în județul Constanța 2004-2009

.

Tabelul 4.1 – Evoluția populației județului Constanța în perioada 2004-2009

Prognoza de evoluție a populației în județul CT – 2010-2020

Tabelul 4.2 – Prognoza populației în județul Constanța pentru perioada 2010 – 2020

Analiza SWOT

DESCRIEREA SOLUȚIEI PROPUSE

Soluția propusă pentru proiectul stației de transfer a deșeurilor presupune recepția deșeurilor provenite de la stația de colectare sau direct de la populație, depozitarea temporară a acestoa, tocarea/mărunțirea, compactarea, depozitarea in container respectiv transportul lor. Stația de tranfer va fi amplasată în localitatea Mangalia.

Descrierea municipiului Mangalia

Mangalia este un municipiu din județul Constanța, Dobrogea, România, așezat aproape de extremitatea sudică a litoralului românesc. Are o populație de 36.364 de locuitori.

Turismul

Turismul gastronomic – este reprezentat în zonă de numeroase restaurante tradiționale, cu specific pescăresc, cu influență orientală. La Mangalia și în stațiunile din sudul litoralului se găsesc preparate specifice bucătăriei dobrogene: ciorbe pescăresti, ciorbă de burtă, marinate din pește, saramură de crap, pește la proțap, crap umplut, cârnați de oaie, miel la proțap, chebab, chefir, baclavale, sarailii, dulciuri.

Turismul nautic – a devenit recent o componentă reprezentativă pentru municipiul Mangalia, prin amenajarea din fonduri europene prin intermediul Programului Phare CES 2004 –Proiecte Mari de Infrastructura Regională, a unui port turistic de anvergură, singurul port turistic la Marea Neagră din România, care beneficiază de fonduri din partea Uniunii Europene pentru amenajări la standarde tehnice și de calitate europene, care îi vor permite includerea în cele mai prestigioase rețele de porturi turistice mediteraneene și la Marea Neagră.

Mangalia Marina este un port turistic situat pe țărmul de Vest al bazinului Mării Negre, într-o zonă de trafic maritim comercial și turistic constant. Portul reprezintă o reîmprospătare a trecutului maritim al zonei, Mangalia având o atestare documentară în materie de navigație de peste 1500 de ani.Pe o lungime de cheu de 3,5 km, Portul Turistic Mangalia este compartimentat pe 4 secțiuni și o secțiune de marină, dupa cum urmează:

Secțiunea 1 – cheu la -1.0 m, pe o lungime de 297 m cu o platformă de promenadă aferentă, de 6.0 m lățime pe latura de vest și o platformă de 13.0 m lățime pe latura de nord. Marina este prevăzută cu pontoane într-un număr comparabil cu al celor mai mari porturi turistice europene, după cum urmează :

– 22 locuri pentru nave cu lungimi de 8 m

– 22 locuri pentru nave cu lungimi de 9 m

– 30 locuri pentru nave cu lungimi de 11 m

– 42 locuri pentru nave cu lungimi de 13 m

– 20 locuri pentru nave cu lungimi de 15 m

– 10 locuri pentru nave cu lungimi de 18 m

Secțiunile 2 si 3 – secțiuni amenajate sub forma unui cheu la -3,0 m, asigură condiții pentru acostarea ambarcațiunilor de dimensiuni medii dar și navelor de croazieră de capacități mari.

Ca și pe trosonul 2, amenajarea acestui tronson va asigura condiții pentru acostarea ambarcațiunilor de dimensiuni medii, destinate transportului de persoane precum navele de croazieră de capacități mari, și în situații excepționale pescadoarelor, navelor poliției de frontieră și capităniei și, în general, altor nave care au un pescaj de 2.5 m.

Secțiunea 4 – secțiune amenajată sub forma unui cheu la – 7,0 m destinat acostării navelor de pasageri de mari capacități (nave de croazieră de până la 450 locuri).

Turismul de recreere și divertisment– este reprezentat de oportunitățile în vederea evidențierii potențialului turistic al zonei. Principalele acțiuni culturale demarate și organizate de municipalitate în ultimii ani, care au atras interesul turiștilor și nu numai, devenite deja tradiționale sunt: Festivalul Mangalia, Festivalul Internațional “Zile și Nopți de Literatură”, “Dobroge mândră grădină”, “Liberty parade”, “Lumina de la Malul Mării”.

Turismul istoric – fiind inclus în categoria: alte tipuri de turism, este reprezentat de moștenirea de vestigii istorice și arheologice care vin în completarea ofertei clasice de turism, constituindu-se în puncte de mare atracție pentru întreg litoralul. Dintre acestea putem aminti:

– Muzeul de Arheologie “Callatis” dispune de o colecție de arheologie de mare valoare, cu piese descoperite în zona vechii cetăți Callatis: coloane antice, sarcofage, fragmente arhitectonice, sculpturi, podoabe, inscripții, ceramică, unelte casnice și agricole, statuete etc. Toate aceste piese ilustrează în mod convingător interferența civilizației grecești cu influențele române, pe fondul autohton geto-dacic.

– Mormântul cu papirus, descoperit în anul 1959, Papirusul, aflat lângă schelet, nu a putut fi recuperat, sfărâmându-se în contact cu aerul. Interiorul mormântului (datat secolul IV i.e.n.) este constituit din blocuri mari de piatră, care formau un fel de casetă, înconjurată de un cerc tot din piatră, cu un diametru de 14m.

– Monumentul Eroilor, situat în centrul orașului, este cel mai nou obiectiv turistic al Mangaliei, și s-a născut din necesitatea unui simbol care să reprezinte Mangalia, datorită istoriei sale milenare și a rolului pe care l-a avut din antichitate.

– Geamia “Esma Han Sultan” monument de arhitectură în stil maur, datând de la începutul secolului al XVI-lea, înconjurată de un cimitir mahomedan, printre pietrele funerare putând fi identificate o serie de fragmente arhitectonice provenite de la edificiile anticului Callatis. Geamia funcționează și astăzi ca lăcaș de cult, fiind vizitată în fiecare an de numeroși turiști din țară și de peste hotare.

– Situl arheologic din cadrul Centrului Român de Afaceri “Marea Neagră” situat pe faleza din Mangalia, la distanță egală (50 m) de centru orașului și de malul mării, întregul sit arheologic descoperit în această zonă a fost restaurat și amenajat din punct de vedere muzeistic.

– Mormântul princiar – movila Documaci – situat în vecinătatea orașului, complexul funerar este format dintr-un mormânt de mari dimensiuni orientat est-vest și o construcție de formă rectangulară a cărei funcționalitate nu a putut fi stabilită încă. Întregul complex a fost locuit, dovadă fiind marea cantitate de ceramică fragmentară reprezentând amfore și vase mai mici de uz comun.

În cadrul turismului de afaceri există hoteluri în incinta cărora se află atât săli de conferințe cât și săli expoziționale care se constituie într-o ofertă concretă pentru organizatorii unor evenimente de anvergură pe segmentul turismului de afaceri și nu numai.

Economia – parc industrial

Exploatarea eficientă a zonei dezafectate de reducerea masivă a activității Șantierului Naval Mangalia (fostul șantier militar), a dus la realizarea Parcului Industrial Mangalia. Astfel a fost încurajat mediul de afaceri local și nu numai, s-a impulsionat producția și s-au creat locuri de muncă noi.

Parcul Industrial Mangalia are o suprafață de 13,1 ha și este plasat la o distanță de 1,5 km de vestul orașului. Terenul este proprietatea Municipiului Mangalia. Parcul are un acces facil la drumul județean DJ 391, Mangalia Negru-Vodă, dar și la drumul european E 85 (DN 39) Constanța- Mangalia. Are acces la calea ferată și la portul Mangalia. Apropierea de granița cu Bulgaria creează oportunități de dezvoltare a activităților de import-export și cooperare transfrontalieră.

Administrarea parcului o asigură S.C. Administrarea Parcului Industrial Mangalia S.R.L., societate comercială având următorii asociați :

Consiliul Local al Municipiului Mangalia

Camera de Comerț și Industrie a României

Centrul Român de Afaceri “Marea Neagră” – Hotel President

Romexpo

Agenții economici ce vor opera în cadrul Parcului Industrial Mangalia vor beneficia de o serie de avantaje precum:

acces rutier, pe calea ferată și naval

pază și protecție a clădirilor și a bunurilor

tarife avantajoase de închiriere pentru clădiri și teren în primii ani de funcționare

existența unor clădiri și depozite în incintă ce pot fi reabilitate cu eforturi financiare reduse

căi de acces asfaltate și betonate interioare către toate clădirile

infrastructură și utilități până la zona de lucru

teren viran pe care se pot realiza construcții conform proiectelor solicitanților

forță de muncă calificată în zona Mangalia și a localităților limitrofe

vecinătatea celor două mari șantiere navale creează oportunități deosebite de subcontractare pe orizontală pentru producția de piese și subansamble pentru industria navală

societatea administrator a parcului industrial va asigura consultanță investitorilor pe tot parcursul implantării investițiilor și operării capacităților de producție. Consultanța va acoperi diverse laturi: legislație, obținerea de avize și acorduri pentru realizarea obiectivelor, soluții de proiectare a construcțiilor, marketing, relații cu furnizori și rețele de distribuție etc.

amplasament într-o zona aflată în ascensiune economică

Procesul tehnologic

Figura 6.1 – Diagrama flux a stației de transfer

Recepția deșeurilor

Vehiculele cu deșeuri vor sosi la stația de transfer și se va efectua recepția, care constă în:

determinarea prin cântărire a cantităților stocate și identificarea sursei de proveniență; autovehiculul va fi supus cântăririi atât la intrarea în stația de transfer cât și după golirea deșeurilor. Astfel se va putea contoriza capacitatea de deșeuri descărcată din fiecare vehicul.

inspecția vizuală a deșeurilor pentru identificarea eventualelor componente periculoase; inspecția vizuală se face atât la recepția deșeurilor (intrarea vehiculelor care transportă deșeurile în containere, remorci sau basculante) cât și în timpul descărcării propriu-zise;

înregistrarea transportului de deșeuri și întocmirea unei Fișe de evidență care să conțină: cantitatea de deșeuri, sursa de proveniență (localitatea sau generatorul), date despre vehiculul de transport, ora intrării și ora ieșirii; informațiile cuprinse în Fișa de evidență sunt încărcate într-o bază de date, pe baza căreia se face gestionarea stocurilor de deșeuri care tranzitează stația.

În situația în care la inspecția vizuală se identifică deșeuri periculoase, voluminoase, DEEE sau de oricare alt tip care nu este transferat uzual prin stația de transfer, vehiculul va fi direcționat către platforma pentru recipienți de mare capacitate, iar deșeurile vor fi descărcate în containere destinate respectivei categorii de deșeuri.

Fișa de evidență se întocmește de către personalul de recepție în două exemplare: un exemplar rămâne la stația de transfer, iar cel de-al doilea este predat conducătorului autovehiculului de transport.

În timpul procedurilor de recepție utilajul de transport nu trebuie să ocupe căile de acces sau cântarul, gararea acestuia fiind efectuată într-o zonă de așteptare amplasată de regulă în afara perimetrului facilității de stocare temporară.

După ce se efectuează recepția, mașinile cu deșeuri urcă pe o rampă cu o construcție specială ( prevăzută cu un sistem de încălzire pentru a evita înghețul în timpul iernii, sistem de autocurățare) pentru a ajunge la buncărele de depozitare temporară.

Depozitarea temporară a deșeurilor

Depozitarea temporară a deșeurilor presupune descărcarea acestora din autogunoiere în buncăre de depozitare temporară special amenajate.

Descărcarea deșeurilor se face direct din vehiculul de transport prin bascularea benei sau containerului conținând deșeurile .

Descărcarea deșeurilor se face direct în buncărele de depozitare temporară. Înainte de descărcare se procedează la verificarea capacității disponibile în buncăr.

Tocare/ Mărunțire și compactarea

Deșeurile menajere vor fi tocate/mărunțite cu ajutorul unei mori cu cuțite, acestea căzând într-un container cu cap presă unde sunt compactate.

Compactarea are drept scop creșterea cantității de deșeuri transportate într-un utilaj de transport cu un volum dat, și, în același timp, economisirea timpului consumat de autogunoiere cu transportul deșeurilor.

În vederea efectuării compactării, trebuie verificate:

poziționarea corectă a containerelor;

sistemele de ancorare ale containerelor de mare capacitate și echipamentului hidraulic de compactare;

sistemului de prindere a echipamentului de compactare la containerul de mare capacitate, în vederea evitării scurgerilor, împrăștierilor și a scăderii gradului de compactare rezultat;

funcționalitatea echipamentului hidraulic.

Depozitarea în containere

Containerul cu deșeuri compactate este preluat de către o containieră cu cârlig și este mutat într-o zonă de așteptare de pe platformă sau pot fi direct preluate de către vehiculul roll-on/ roll-off.

Transportul deșeurilor

La livrarea deșeurilor, pe lângă operațiile legate de încărcarea deșeurilor în mijlocul de transport adecvat, se întocmește documentația prevăzuta de art. 16 al OM nr. 2/211/118/2004 pentru aprobarea Procedurii de reglementare și control al transportului deșeurilor pe teritoriul României modificat și completat prin OM 986/2006). Documentația este întocmită de personalul stației de transfer și înmânată conducătorului auto la părăsirea stației.

Totodată, se întocmește o Fișă de expediție, în care se menționează cantitatea (în urma cântăririi), numărul containerului, data și ora ieșirii din stația de transfer, numărul de înmatriculare al vehiculului de transport.

Vehiculele de transport vor avea acces până la platforma pentru containere de mare capacitate. Accesul se va face pe căile de comunicație special destinate și marcate. În măsura posibilului se va evita ca în perimetrul stațiilor de transfer traseul vehiculelor care descarcă deșeuri să se intersecteze cu cel al vehiculelor care preiau containerele de mare capacitate.

După încărcarea completă a vehiculelor, acestea vor părăsi stația de transfer nu înainte de a se efectua recepția în același mod în care a fost făcută pentru autogunoiere. Prin aceasta se va putea stabili cantitatea de deșeuri livrată.

Descrierea utilajelor

Există diferite tipuri de vehicule necesare pentru buna operare a stațiilor de transfer de deșeuri municipale solide.

Cântarul pod-basculă ajută la determinarea cantitãților de deșeuri recepționate/livrate. Acesta se utilizează pentru cântărirea maselor cuprinse până la 60 de tone.

Vehiculul roll-off/roll-on Scania se foloseste pentru încărcarea containerelor cu deșeuri compactate și la transportul acestora către depozitul de deșeuri.

Containere cu cap presă PM 300 ajută la compactarea deșeurilor și depozitarea acestora în containere.

Umplerea containerelor la 80% sau la 100% plin este semnalizată de aprinderea lămpii așezate pe cutia de comandă.

Ifron 204 D se foloseste pentru transportul deșeurilor de la buncărele de depozitare la pâlnia de tocare/mărunțire.

Vehiculele care părăsesc amplasamentul sunt în mare parte cele care transportă containere cu deșeuri compactate sau autovehicule de mare tonaj de peste 20 m³. Acestea sunt în număr mult mai scăzut decât cele care intră pe amplasament.

Tabel 6.1- Utilaje și vehicule în stațiile de transfer deșeuri solide municipale

Dimensionare

Tabel 6.2- Utilaje necesare

STRUCTURA FRAGMENTATĂ A ACTIVITĂȚILOR

Tabelul 7.1 – SFA

Tabelul 7.2 – Activitatea 1: Angajarea și instruirea echipei de proiect

Tabelul 7.2 – Activitatea 2: Amenjarea sediului de proiect

Tabelul 7.2 – Activitatea 3: Realizarea studiului de fezabilitate

Tabelul 7.2 – Activitatea 4: Realizarea proiectului tehnic

Tabelul 7.2 – Activitatea 5: Achiziție utilaje

Tabelul 7.2 – Activitatea 6: Realizarea construcției

Tabelul 7.2 – Activitatea 7: Semnarea contractelor cu operatorii de salubritate și cu operatorii stației de sortare

Tabelul 7.2 – Activitatea 8: Angajarea personalului de exploatare

Tabelul 7.2 – Activitatea 9: Instruirea personalului de exploatare

Tabelul 7.2 – Activitatea 10: Punerea în funcțiune și probe tehnologice

Tabelul 7.2 – Activitatea 11: Managementul proiectului

Tabelul 7.2 – Activitatea 12: de informare

ECHIPA DE PROIECT

Tabelul 8.1 – Echipa de proiect

COSTUL PROIECTULUI

Costuri investiționale

Tabelul 9.1 – Costuri investiționale

Costuri de exploatare

Tabelul 9.2 – Costuri de exploatare

Costuri salariale cu echipa de proiect

Tabelul 9.3 – Costuri salariale cu echipa de proiect

GRAFICUL DE IMPLEMENTARE

Tabelul 10.1 – Graficul de implementare

PROCEDURI OPERAȚIONALE UTILIZATE ÎN CADRUL STAȚIEI DE TRANSFER

Procedura reprezintă un mod specific de efectuare a unei activității în cadrul unei companii, intreprindere, organizație etc.

O procedură operațională cuprinde mai multe etape, precum :

Scop

Domeniu de aplicare

Referințe

Termeni. Definiții. Abrevieri

Descrierea procedurii

Responsabilități

În continuare sunt prezentate trei proceduri operaționale referitoare la trei procese importante din cadrul stației de transfer. Aceste proceduri reglementează procesele de recepție a deșeurilor, depozitarea temporară a acestora, precum și depozitarea în containere a deșeurilor.

Procedură privind recepția deșeurilor în cadrul stației de transfer din județul Constanța

1. Scopul

Prezenta procedură reglementează procesul de recepție a deșeurilor în cadrul stației de transfer amplasată în localitatea Mangalia, județul Constanța.

2. Domeniu de aplicare

Prezenta procedură se aplică tuturor activităților din cadrul procesului de recepție a deșeurilor.

3. Referințe

SR EN ISO 10013:2003 Linii directoare pentru documentația sistemului de management al calității

SR EN ISO 14001: Sisteme de management de mediu. Cerințe cu ghid de utilizare

SR EN ISO 9001:2008 Sisteme de management al calității. Cerințe

SR EN ISO 14004:2004 Sisteme de management de mediu. Linii directoare referitoare la principii,sisteme și tehnici de aplicare

SR EN ISO 14050:2009 Management de mediu. Vocabular

Legea 211/2011 Privind regimul deșeurilor

Ordonanța de urgență nr. 195 din 22/12/2005 Privind protecția mediului

SR EN ISO 13330:2007 Salubrizarea localităților.Termeni și definiții

SR EN ISO 13193:2003 Ambalaje. Ambalaje și mediu. Terminologie

4. Termeni. Definiții. Abrevieri

Procedură= mod specific de efectuare a unei activității (SR EN ISO 14050:2009 Managementul de mediu. Termeni si definiții)

Recepție= operație de luare în primire a unui material sau a unei lucrări pe baza verificării lor cantitative sau calitative (DEX)

Deșeu= orice substanță sau obiect pe care deținătorul le aruncă,are intenția sau obligația de a le arunca (SR EN ISO 13330:2007)

Stație de transfer= ansamblu de construcții și instalații în care deșeurile se compactează în vederea optimizării și eficientizării transportului arunca (SR EN ISO 13330:2007)

Proces= ansamblu de activități corelate sau în interacțiune care transformă elementele de intrare în elemente de ieșire(WIKIPEDIA.ORG)

Cântărire= determinarea greutății sau masei unui corp cu ajutorul cântarului,al balanței sau al basculei (DEX)

Pod-basculă= basculă prevăzută cu o platformă pe care se cântăresc camioanele încărcate cu marfă (DEX)

Operator= orice persoană fizică sau juridică ce exploatează sau controlează instalația ori careia i s-a delegat puterea economică decizională pentru funcționarea tehnică a instalației (H.G. 128/2002)

Furnizor= organizație sau persoană care furnizează un produs (DEX)

Client= organizație sau persoană care primește un produs (DEX)

Formular= imprimat cu mai multe spații albe care se completează in vederea întocmirii unui act ,a unui tabel etc. (DEX)

Personal autorizat= categorie de lucrători din cadrul unei întreprinderi sau instituții care îndeplinesc o muncă cu același specific și care sunt împuterniciți să facă sau să spună ceva (DEX)

Levigare= antrenare într-un fluid a particulelor fine (pulberi) din deșeuri și/sau a componentelor solubile ale acestora (SR EN ISO 13330:2007)

Levigat= lichid rezultat în urma procesului de levigare (SR EN ISO 13330:2007)

Documentație= ansamblu de documente referitoare la o problemă sau la un domeniu de activitate (DEX)

Abrevieri:

ST= stație de transfer

Op.= operator

Deș.= deșeu

Rec.= recepție

Mc=mașini cântărite

Ma=mașini ajunse în stație

Cdc= cantitatea de deșeuri cântărite înregistrată în baza de date pentru fiecare transport

Cdt= cantitatea de deșeuri trecută în formular pentru fiecare transport

Mf= mașini fotografiate

Mî= mașini înregistrate în formular

Dc= documentație completată

Dp= documentație predată

MST= manager stație de transfer

OPR= operator recepție

RLI= responsabil logistică internă

Ș= șofer

5. Descrierea procedurii și responsabilități

Obiective specifice

O1: Cântărirea tuturor mașinilor care ajung la stația de transfer în programul de funcționare al stației.

O2: Completarea formularului cu cantitatea de deșeuri cântărită și preluată de pe afișaj pentru toate mașinile.

O3: Înregistrarea verificării vizuale a mașinii de către personalul autorizat pentru ca aceasta să nu aibă diverse scurgeri.

O4: Predarea formularului completat la recepția cantitativă către depozitul temporar de deșeuri.

Indicatori de performanță:

I1: Mc / Ma = 1

Unde: Mc=număr mașini cântărite

Ma=număr mașini ajunse în stație

Dacă Mc / Ma < 1 => Ma < Mc => nu sunt cântărite toate mașinile care ajung la stația

de transfer

I2: Cdc / Cdt = 1

Unde: Cdc= cantitatea de deșeuri cântărite înregistrată în baza de date pentru fiecare transport

Cdt= cantitatea de deșeuri trecută în formular pentru fiecare transport

Dacă Cdc / Cdt > 1 => Cdc > Cdt => în formular nu este trecută întreaga cantitate de

deșeuri cântărite

Dacă Cdc / Cdt < 1 => Cdc < Cdt => în formular este trecută o cantitate mai mare de

deșeuri decât cea cântărită

I3: Mf / Mî = 1

Unde: Mf=număr mașini fotografiate

Mî=număr mașini înregistrate în formular

Dacă Mf / Mî > 1 => Mf > MÎ => sunt fotografiate mai multe mașini decât cele înregistrate în formular(sunt fotografiate și mașini care nu prezintă scurgeri)

Dacă Mf / Mî < 1 => Mf < MÎ => în formular sunt înregistrate mai multe mașini decât

cele fotografiate

I4: Dc / Dp = 1

Unde: Dc= documentație completată

Dp= documentație predată

Dacă Dc / Dp >1 => Dc > Dp => sunt completate mai multe formulare decât cele predate (formularul se completează în dublu exemplar)

Dacă Dc / Dp <1 => Dc< Dp => sunt completate mai puține formulare decât trebuie

predate

Se realizează un grafic pentru fiecare operator care completează și predă documentația.

Procesele din amonte și din aval:

Amonte: transportul deșeurilor de la stația de sortare

Aval: depozitarea temporară a deșeurilor

Furnizori: stația de sortare

Clienți: operatorii depozitului

Procedură pentru depozitarea temporară a deșeurilor în cadrul stației de transfer din județul Constanța

1. Scopul

Scopul prezentei proceduri este de a reglementa procesul de depozitare temporară a deșeurilor în cadrul stației de transfer amplasată în județul Constanța localitatea Mangalia.

2. Domeniul de aplicare

Prezenta procedură se aplică tuturor activităților din cadrul procesului de depozitare temporară a deșeurilor.

3. Referințe

Standardul SR EN ISO 10013/1997 s-a schimbat în SR ISO/TR 10013/2003

SR EN ISO 19011/2003 – Furnizează îndrumări referitoare la auditarea sistemelor de management al calității și al mediului

SR EN ISO 14025/2010 – Etichete și declarații de mediu. Declarații de mediu de tip III. Principii și proceduri.

SR EN ISO 14001/2004 – Permite să se identifice și să se contoleze impactul asupra mediului a activității managementului; să își îmbunătățească continuu performanțele de mediu

SR EN ISO 14001/2005 – Conține cerințe obligatorii referitoare la respectarea legislației sau altor reglementării de mediu aplicabile

SR EN ISO 9001/2008 – Clasifică unele cerințe și le corelează cu cerințele Standardului de Mediu ISO 14001

ISO 14050: Managementul de mediu. Termeni și definiții

Legea 211/2011 – Privind regimul deșeurilor

Ghid privind stațiile de transfer pentru deșeurile municipale solide

Planul județean de gestionare al deșeurilor pentru județul Constanța

SR EN 13193/2003 – Ambalaje. Ambalaje și mediu. Terminologie

SR EN 13330/2007 – Salubrizrea localităților. Termeni și definiții

Ordonanța de urgență nr 195 din 22/12/2005 privind protecția mediului

Legea nr. 426 din 18 iulie 2001 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 78/2000 privind regimul deșeurilor

4. Termeni, definiții, abrevieri

Depozitare – acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare (DEX)

Depozit de deșeuri – construcție și/sau suprafață de teren destinată depozitării deșeurilor (SR EN 13330/2007)

Depozit intermediar de deșeuri – depozit de deșeuri de dimensiuni reduse destinat depozitării temporare, de obicei pe intervale mici de timp, în vederea optimizării transportului ( SR EN 13330/2007)

Temporar – care e de scurtă durată, care nu durează decât un anumit timp; vremelnic, trecător, provizoriu (DEX)

Deșeu – rest dintr-un matrial, rezultat dintr-un proces tehnologic de realizare a unui anumit produs, care nu mai poate fi valorificat direct prin realizarea produsului respectiv (DEX)

– orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce (LEGEA 211/2011, SR EN 13330/2007, SR EN 13193/2003)

Proces – un ansamblu organizat de activități în interacțiune sau pași care se desfășoară împreună, pentru a crea un rezultat cu valoare adăugată. Un proces descrie cursul activitățiilor în timp și desemnează o metodă de operare în producerea unui rezultat specificat. (Procesele sistemului de management al calității)

Descărcare deșeuri – golire deșeuri dintr-un sistem de precolectare sau sistem de transport în alt sistem de transport, sau într-un sistem de depozitare ( intermediară, finală) (SR EN 13330/2007)

Transfer – mutare, transmisiune, schimb (DEX)

Stație de transfer a deșeurilor – are rolul de a asigura tranzitul deșeurilor de la generatorii de deșeuri către instalațiile de valorificare/eliminare (ANPM)

– ansamblu de construcții și instalații în care deșeurile se compactează în vederea optimizării și eficientizării transportului ( SR EN 13330/2007)

Buncăr (siloz) de înmagazinare a deșeurilor – construcție metalică sau de beton armat, folosită pentru preluarea deșeurilor aduse la stațiile de transfer ( SR EN 13330/2007)

Operator – orice persoană fizică sau juridică investită cu atribuții și responsabilități în activități autorizate în domeniul gestiunii deșeurilor ( Legea 426/2001)

Furnizor – persoană sau întreprindere care furnizează ceva (DEX)

Client – peroană sau întreprindere care achiziționează ceva (DEX)

Procedură – mod specific de efectuare a unei activități ( SR EN ISO 14050/2009)

Personal – angajați, salariați, slujbași (DEX)

Autorizat – Împuternicit cu o autoritate (publică); împuternicit să facă, să spună etc. ceva (DEX)

Abrevieri

DocP – documentația preluată de la șofer

DocR – documentația trimisă de la recepție

V. Dd – volum de deșeuri descărcate

V. Dcd – volumul de deșeuri corespunzătoare documentației

V. Ddep – volumul de deșeuri depozitate

V. Dpre – volumul de deșeuri preluate

Docînt – documentație întocmită

Docpred – documentație predată

Doc – documentație

MST – manager stație de transfer

Șr – șofer de la recepție

T – operator de la tocare/mărunțire

D – operator de la depozitare

5. Descrierea procedurii și responsabilități

Obiective specifice

O1: Preluarea de la șoferul care transportă deșeurile , a întregii documentații întocmite la recepție, în momentul în care mașina cu deșeuri ajunge la buncărele de depozitare temporară.

O2: Descărcarea întregii cantități de deșeuri direct din vehiculul de transport, în buncărul de depozitare temporară după ce a fost verificată documentația.

O3: Toate deșeurile depozitate temporar vor fi preluate pentru operațiile următoare în 48 de ore de la depozitarea acestora.

O4: Predarea documentației întocmită pentru întreaga cantitate de deșeuri preluată, șoferului care transportă deșeurile către tocare/mărunțire.

Indicatori de performanță

I1: DocP/DocR=1

Unde: DocP – documentația preluată de la șofer

DocR – documentația trimisă de la recepție

Dacă DocP>DocR atunci DocP/DocR>1 – șoferul vine cu documentație în plus față de cea primită de la recepție ( Cauze: a luat și alte documente în plus fața decât i se cuvenea; a încurcat formularele și a luat și ce mai avea el prin mașină)

Dacă DocP<DocR atunci DocP/DocR<1 – șoferul vine cu documentație lipsă față de cea primită la recepție ( Cauze: a uitat o parte din documentație la recepție; a pierdut o parte din documentație; a distrus intenționat sau neintenționat o parte din documentație)

Se întocmește un grafic pentru șofer pentru fiecare documentație pe care o aduce.

I2: V. Dd/V. Dcd=1

Unde: V. Dd – volum de deșeuri descărcate

V. Dcd – volumul de deșeuri corespunzătoare documentației

Dacă V. Dd>V. Dcd atunci V. Dd/V. Dcd>1 – documentația a fost realizată greșit ( Cauze: erori în completarea formularelor care alcătuiesc documentația)

Dacă V. Dd<V. Dcd atunci V. Dd/V. Dcd<1 – nu se descarcă toate deșeurile (Cauze: neglijența angajaților care se ocupă cu descarcarea)

I3: V. Ddep/V. Dpre=1

Unde: V. Ddep – volumul de deșeuri depozitate

V. Dpre – volumul de deșeuri preluate

Dacă V. Ddep>V. Dpre atunci V. Ddep/V. Dpre>1 – preluarea deșeurilor nu s-a realizat în întregime ( Cauze: neglijența angajaților care se ocupa cu preluarea deșeurilor)

Dacă V. Ddep<V. Dpre atunci V. Ddep/V. Dpre<1 – este posibil în situația în care au existat erori în realizarea documentației sau mai existau deșeuri în mașina care a preluat deșeurile

I4: Docînt/Docpred=1

Unde: Docînt – documentație întocmită

Docpred – documentație predată

Dacă: Docînt>Docpred atunci Docînt/Docpred>1 – se întocmește mai multă documentație decât se predă ( Cauze: se întocmește documentația în dublu exemplar )

Dacă: Docînt< Docpred atunci Docînt/Docpred<1 – s-a predat documentație în plus față de cea întocmită ( Cauze: s-a predat și altă documentație pe lângă cea corespunzătoare; șoferul a amestecat documentația cu alte hârtii din mașina)

Procesele din aval și din amonte

Aval: tocarea/ mărunțirea deșeurilor

Amonte: recepția deșeurilor

Furnizorii: angajații care se ocupă cu recepția deșeurilor

Clienții: angajații responsabili de tocarea/mărunțirea deșeurilor

Procedură pentru depozitarea deșeurilor în containere în cadrul stației de transfer din județul Constanța

1. Scopul

Scopul prezentei proceduri este de a reglementa procesul de depozitare a deșeurilor în containere în cadrul stației de transfer amplasat[ în județul Constanța,localitatea Mangalia.

2. Domeniul de aplicare

Prezenta procedură se aplică tuturor activităților din cadrul procesului de depozitare a deșeurilor în containere.

3. Referințe

Standardul SR EN ISO 10013/1997 s-a schimbat în SR ISO/TR 10013/2003

Standardul SR EN 13193

SR EN ISO 19011/2003 – Furnizează îndrumări referitoare la auditarea sistemelor de management al calității și al mediului

SR EN ISO 14025/2010 – Etichete și declarații de mediu. Declarații de mediu de tip III. Principii și proceduri.

SR EN 13193 Ambalaje și mediu

SR EN ISO 14001/2005 – Conține cerințe obligatorii referitoare la respectarea legislației sau altor reglementării de mediu aplicabile

Legea 211/2011 – Privind regimul deșeurilor

Ghid privind stațiile de transfer pentru deșeurile municipale solide

Planul județean de gestionare al deșeurilor pentru județul Constanța

Ordonanța de urgență nr. 78 din 16 iunie 2000 – privind regimul deșeurilor

4. Termeni, definiții, abrevieri

Depozitare – acțiunea de a depozita și rezultatul ei; înmagazinare, păstrare (DEX)

Deșeu – orice substanță sau obiect pe care deținătorul îl aruncă ori are intenția sau obligația să îl arunce (LEGEA 211/2011)

Proces – un ansamblu organizat de activități în interacțiune sau pași care se desfășoară împreună, pentru a crea un rezultat cu valoare adăugată. Un proces descrie cursul activitățiilor în timp și desemnează o metodă de operare în producerea unui rezultat specificat. (Procesele sistemului de management al calității)

Stație de transfer a deșeurilor – are rolul de a asigura tranzitul deșeurilor de la generatorii de deșeuri către instalațiile de valorificare/eliminare (ANPM)

Container-recipient deschis sau închis,cu capacitate mai mare de 1 m³,folosit pentru precolectarea diferențiată sau pentru colectarea deșeurilor,și care poate fi dotat cu unul sau mai multe compartimente de depozitare.Poate fi prevăzut suplimentar si cu dispozitiv compactare.(Standard SR 13330)

Abrevieri:

Deș-deșeu

ST=stație de tranfer

DP – documentația preluată de la șofer

Dc– documentația trimisă de la compactare

Cp=cantitatea preluată de la compactare

Cc=cantitatea de deșeuri compactată

Cî=cantitate înregistrata in formular

MST=manager stație de tranfer

Ș=sofer

OP=operator

OR=operator recepție

OS=operator stivuitor

5. Descrierea procedurii

Obiective specifice

O1: Preluarea de la șoferul care transportă deșeurile , a întregii documentații întocmite la compactare.

O2: Preluarea întregii cantități de deșeuri de la compactare.

O3: Întocmirea întregii documentații pentru întrega cantitate de deșeuri cântarită.

O4: Încărcarea tuturor mașinilor pentru etapa următoare.

Indicatori de performanță

I1: DP/Dc=1

Unde: DP – documentația preluată de la șofer

Dc– documentația trimisă de la compactare

Dacă DP>Dc atunci DP/Dc>1 – șoferul vine cu documentație în plus față de cea primită de la celelalte etape ( Cauze: a luat și alte documente în plus fața decât i se cuvenea; a încurcat formularele și a luat și ce mai avea el prin mașină)

Dacă DP<Dc atunci DP/Dc<1 – șoferul vine cu documentație lipsă față de cea primită de la celelalte ( Cauze: a uitat o parte din documentație la compactare; a pierdut o parte din documentație)

Se întocmește un grafic pentru șofer pentru fiecare documentație pe care o aduce.

I2:Cp/Cc=1

Unde:Cp=cantitatea preluată de la compactare

Cc=cantitatea de deșeuri compactată

Dacă Cp>Cc atunci este preluată o cantitate mai mare decât cea compactată.

I3:Cc/Cî=1

Unde:Cc=cantitate cântarită

Cî=cantitate înregistrată în formular

Dacă Cc>Cî atunci in formular este trecută o cantitate mai mică decât cea cântarită.

Dacă Cc<Cî atunci în formular este trecută o cantitate mai mare decât cea cântarită.

I4:Dc/dp=1

Unde:Dc= deșeuri compactate

Dp=deșeuri preluate

Dacă Dc>Dp atunci este preluată o cantitate mai mică decât cea compactată.

Dacă Dc<Dp atunci pe lângă deșeuri compactate s-au luat si deșeuri necompactate.

Procesele din aval și din amonte

Aval : transportul deșeurilor

Amonte: compactarea deșeurilor

Furnizorii: angajații care se ocupă cu compactarea deșeurilor

Clienții: angajații responsabili de transportul deșeurilor

IDENTIFICAREA ASPECTELOR DE MEDIU ȘI EVALUAREA IMPACTULUI DE MEDIU ASOCIAT

Aspectul de mediu reprezintă un element al activităților, produselor sau serviciilor unei organizații care poate interacționa cu mediul. Un aspect de mediu semnificativ este acel aspect de mediu care are sau poate avea un impact semnificativ asupra mediului.

Impactul de mediu reprezintă orice modificarea a mediului, benefică sau dăunătoare care rezultă total sau parțial din activitățile, produsele sau serviciile unei organizații.

Principalele aspecte de mediu pot fi:

emisiile în aer

deversările în apă

deversările pe sol

utilizarea materiilor prime și resurselor naturale

utilizarea energiei

deșeuri și subproduse

Impacturile principale asupra mediului sunt:

poluare aer

poluare ape subterane, ape de suprafață

poluare sol

poluare fonică

consumuri de resurse naturale

Aspectele de mediu identificate în stația de transfer a deșeurilor, precum și impacturile principale asupra mediului sunt prezentate în tabelul 12.1:

Planificarea măsurilor de ameliorare a impactului semnificativ

În cadrul stației de transfer a deșeurilor, planificarea impacturilor semnificative vor fi ameliorate conform tabelului 12.2:

BIBLIOGRAFIE

BIBLIOGRAFIE