Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu [626844]

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

1
UNIVERSITATEA DE Ș TIIN Ț E AGRONOMICE Ș I MEDICIN Ă V ETERINAR Ă
BUCURE ȘTI
FACULTATEA DE Î MBUN Ă T Ă Ț IRI FUNCIARE Ș I INGINERIA MEDIULUI

PROIECTAREA UNEI STAȚII DE EPURARE A APELOR UZATE
PENTRU COMUNA AVRIG SIBIU

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

2

Cuprins

Introducere
Capitolul 1 – Clasificarea procedeelor de
epurare
1.1. Organizarea statiei de epurare
Capitolul 2 – Epurarea mecanică a apelor
uzate
2.1. Construcția si funcționarea grătarului
2.2. Constructia si functionarea
deznisipatorului
2 .3. Construcția și funcționarea separatorului
de grăsimi
2.4. Construcția si funcționarea decantorului
primar longitudinal
Capitolul 3 – Epurarea biologică a apelor
uzate
3.1. Construcția si funcționarea decantorului
secundar
Capitolul 4 – Proiec tarea unei stații de
epurare a apei uzate orășenești
4.1. Stabilirea numărului de locuitori
echivalenți și a debitului de ape uzate
4.2. Dimensionarea grătarului
4.3. Dimensionarea și alegerea separatorului
de grăsimi și a deznisipatorului
4.4. Pro iectarea decantorului primar
4.5. Proiectarea decantorului secundar si a
treptei biologice
Capitolul 5 – Tehnologia de tratare a
nămolului
Capitolul 6 – Costul apei epurate
Concluzii
Bibliografie

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

3
Introducere

Apa este un factor important în echilibrele ecologice, iar poluarea acesteia este o
problemă actuală cu consecințe mai mult sau mai puțin grave asupra populației. Prin poluarea
apei, se înțelege alterarea caracteristicilor fizice, chimice și biologice ale apei, produsă direct sau
indi rect de activitățile umane și care face ca apele să devină improprii utilizării normale în
scopurile în care această utilizare era posibilă înainte de a interveni alterarea. Efectele poluării
resurselor de apă sunt complexe și variate, în funcție de natura și concentrația substanțelor
impurificatoare. Rezolvarea acestor probleme ridicate de poluarea apei se realizează prin tratare,
prin care se asigură condițiile necesare pentru consum.
Poluarea apelor poate fi naturală sau artificială. Poluarea natur ală se datorează surselor de
poluare naturale și se produce în urma interacției apei cu atmosfera, când are loc o dizolvare a
gazelor existente în aceasta, cu litosfera, când se produce dizolvarea rocilor solubile și cu
organismele vii din apă. Poluarea ar tificială se datorează surselor de ape uzate de orice fel, apelor
meteorice, nămoluri lor, reziduurilor, navigației. Se poate vorbi și despre poluare controlată și
necontrolată.
Poluarea controlată (organizată) se referă la poluarea datorată ape lor uzate transportate
prin rețeaua de canalizare și evacuate în anumite puncte stabilite prin proiecte.
Poluarea necontrolată (neorganizată) provine din surse de poluare care ajung în emisari
pe cale naturală, de cele mai multe ori prin intermediul ap elor de ploaie.
Poluarea normală și accidentală reprezintă categorii de impurificare folosite pentru a
defini grupuri de surse de ape uzate. Poluarea normală provine din surse de poluare cunoscute,
colectate și transportate prin rețeaua de canalizare l a stația de epurare sau direct în receptor.
Poluarea accidentală apare, de exemplu, ca urmare a dereglării unor procese industriale,
când cantități mari (anormale) de substanțe nocive ajung în rețeaua de canalizare sau, ca urmare
a defectării unor obi ective din stația de preepurare sau epurare. Se mai poate vorbi și despre
poluare primară și secundară. Poluarea primară apare, de exemplu, în urma depunerii
substanțelor în suspensie din apele uzate, evacuate într – un receptor, pe patul acesteia. Poluarea
secundară apare, de exemplu, imediat ce gazele rezultate în urma fermentării materiilor organice
depuse din substanțele în suspensie antrenează restul de suspensii și le aduce la suprafața apei, de
unde sunt apoi transportate în aval de curentul de apă.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

4
Odată cu dezvoltarea orașelor, districtelor, zonelor turistice a crescut si poluarea
mediului înconjurător. În aceste condiții, unul dintre factorii decisivi care asigură protecția
mediului este calitatea apei uzate descărcate în emisarii naturali.
Actualmente, un factor determinant pentru calitatea apelor îl constituie epurarea apelor
uzate, despre care s – a amintit ca fiind în prezent, în mod practic, singurul mijloc de combatere a
poluării apelor. Apele uzate provin din încărcarea apei din natu ră cu materiale și substanțe care îi
modifică indicatorii de calitate, o poluează. Apa se încarcă cu materii poluante, devenind uzată
prin utilizarea ei de către om, în cele mai diverse scopuri practice și prin contactul apelor
meteorice (ploaie, zăpadă) c u produse ale activității umane, care se găsesc în aer și pe sol.
Trebuie precizat că prin ape uzate orășenești se înțelege amestecul de ape menajere,
industriale, de drenaj și de suprafață; apele uzate menajere care conțin uneori și cantități mici de
imp urități caracteristice apelor uzate industriale, provenite din gospodării sunt asemănătoare
celor orășenești. Pe lângă apele uzate menajere și subterane provenite din infiltrații în canale în
canalizarea localităților se colectează și alte ape cum ar fi:
• ape uzate publice;
• ape uzate industriale;
• ape uzate de la unitățile agricole;
• ape colectate din bălți, mlaștini, lacuri;
• ape provenite de la transporturi, construcții;
• ape meteorice, provenite din precipitații;
• ape de suprafață;
• ape subterane din desecări naturale sau artificiale.
Unele din aceste ape sunt curate, și pot fi evacuate în emisar fără epurare, și amestecul lor cu
apele menajere ușurează epurarea acestora. Cele mai mari cantități de a semenea ape sunt
furnizate de precipitații, de apele de suprafață, precum și de apele subterane.
Apa uzată care intră în sta ția de epurare conține:
• corpuri mari;
• suspensii grosiere minerale;
• grăsimi emulsionate;
• grăsimi neemulsionate;

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

5
• suspensii minerale granulate fine;
• suspensii grosiere de natură organic;
• suspensii fine de natură organică;
• suspensii coloidale minerale;
• suspensii coloidale organice;
• substan țe mineral e dizolvate;
• substan țe organice dizolvate;
• microorganisme;
• compu și pe bază de azot;
• fosfor.
Epurarea – re prezintă procesul complex de reținere si neutralizare a substanțelor dăunătoare
dizolvate, î n su spensie sau coloidale prezente î n apele uzate indus triale sau menajere în staț ii le
de epura re. Principalul scop este de a îmbunătaț ii calitatea acestor a pe pentru a putea fi deversate
în emisar fără a prejudicia flora sau fauna. Dup ă ce apa este epurată în staț ii de epur are ea poate
fi chiar refolosită î n anumite do menii sau procese tehnologice.
Epurarea apelor uzate în staț ii d e epurare se î mparte î n :
• reț i nerea sau neutralizarea substanț elor nocive;
• prelucrarea subst anțelor rezultate din prima operaț iune denumite n ămoluri.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

6
Capitolul 1 – Clasificarea procedeelor de epurare
Progresele realizate în ultimile decenii în domeniul epură rii apelor uzat e au dus
nemijlocit la construcția unor staț ii de epu rare mai judicios concepute si î n speci al mai
economice. În funcție de procesele ce stau la baza epurării, aceasta poate fi:
• epurare mecanică ce utilizează procedee fizice de îndepărtare a particulelor de
substanțe solide organice plutitoare, nisip, particule de sol plutitoare, folosind pent ru aceasta
grătare, site, decantoare gravitaționale;
• epurare chimică utilizează procese chimice și fizico – chimice pentru îndepărtarea sau
inactivarea poluanților în suspensie sau dizolvați (emulsii uleioase, substanțe organice solubile);
• epurare bi ologică se aplică pentru îndepărtarea din apă a poluanților organici
biodegradabili care pot constitui hrană pentru microorganisme, prin dezvoltarea și întreținerea
populațiilor de microorganisme ce se pot dezvolta pe suportul nutritiv oferit de substanțel e
organice din apă;
• epurare avansată ;
Epurarea apelor uzate cuprinde două grupe de operații succesive:
• reținerea și/sau transformarea substanțelor nocive în produși nenocivi;
• prelucrarea substanțelor rezultate sub diverse forme (nămoluri, emulsii, spume) din
prima operație.
Stațiile de epurare reprezintă ansamblul de construcții și instalații, în care apele de
canalizare sunt supuse proceselor tehnologice de epurare, care le modifică în așa mod calitățile,
încât să atinga condițiile prescrise, de primire în emisar și de îndepărtare a substanțelor reținute
din aceste ape .
Stațiile de epurare orășenești primesc spre epurare ape uzate menajere, industriale,
meteorice, de drenaj și de suprafață, în proporț ii variabile. O dată cu industrializarea puternică a
centrelor populate, se poate considera că numai există stații de epurare care tratează numai ape
uzate menajere.
Procesele de epurare se clasifică în funcție de principalele fenomene pe care se bazează în 3
categorii:
a) procedeul de epurare fizică denumite în lucrările mai vechi și mecanice ;

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

7
b) procedeul de epurare biologic;
c) procedeul de epurare chimică.
a) Tehnologii de epurare mecanică, bazate pe procese de epurare m ecanică, au ca scop:
• reținerea corpurilor și suspensiilor mari, operație realizată în instalații precum grătare;
• flotarea (separarea) grăsimilor și uleiurilor, realizată în separatoare de grăsimi și în
decantoare, cu dispozitive de reținere a grăsimilo r și uleiurilor;
•sedimentarea sau decantarea pentru separarea materiilor solide în suspensie din apa
uzată, prin instalații de deznisipare, decantare, fose septice și decantoare cu etaj;
• prelucrarea nămolurilor, după cum se arată la procedeele de epurare mecano – biologice.
b) Tehnologii de epurare mecano – chimică se bazează, în special, pe acțiunea substanțelor
chimice asupra apelor uzate și au ca scop: epurarea mecanică, așa cum a f ost descrisă anterior;
• coagularea suspensiilor din apă, realizată în camerele de preparare și dozare a
reactivilor, de amestec și de reacție;
• dezinfectarea apelor uzate, realizată în stațiile de clorinare și bazinelor de contact.
c) Tehnologii de epurare mecano – biologică, care se bazează pe acțiunea comună a
pr oceselor mecanice și biologice, având ca scop:
• epurarea mecanică, așa cum s – a arătat mai înainte;
• epurarea naturală a apelor uzate și a nămolurilor, realizată pe câmpuri de irigare și
filtrare, iazuri biologice, pentru apele uzate, și în ba zine deschise, de fermentare naturală a
nămolurilor, pentru nămoluri;
• epurarea artificială a apelor uzate și a nămolurilor, realizată în filtre biologice, bazine cu
nămol activ, aerofiltre, filtre biologice scufundate și turn etc. (pentru apele uzate), iar pentru
nămoluri, în fose septice, concentratoare sau îngroșătoare de nămol, platforme pentru uscarea
nămolului, filtre vacuum și presă, incineratoare.
1.1 . Organizarea statiei de epurare
O stație de epurare este format din instalații complex e, așezate într – o anumită
ordine,fiecare având un rol bine determinat.
Deși diferă prin dimensiuni și tehnologii folosite, cea mai mare parte a stațiilor de epurare
a apelor uzate orășenești au o schemă constructivă apropiată. Există și unele realiz ate pe
verticală, tip turn, dar majoritatea sunt pe orizontală. Ocupă relativ mult teren, dar o parte din

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

8
instalații se pot realiza în subteran, cu spații verzi deasupra. Distingem o treapta primară,
mecanică; o treaptă secundară, biologică; și la unele s tații o treapta terțiară – biologică, mecanică
sau chimică.
Treapta primară constă din mai multe elemente succesive:
• Grătarele rețin corpurile plutitoare și suspensiile grosiere (bucăți de lemn, textile,
plastic, pietre etc.). De regulă sunt grătare succesive cu spații tot mai dese între lamele. Curățarea
materiilor reținute se face mecanic. Ele se gestionează ca și gunoiul menajer, luând drumul
rampei de gunoi sau incineratorului.
• Sitele au rol identic grătarelor, dar au ochiu ri dese, reținâ nd solide cu diametru mai mic.
• Deznisipatoarele sau decantoarele pentru particule grosiere asigură depunerea pe fundul
bazinelor lor a nisipului și pietrișului fin și altor particule ce au trecut de site dar care nu se
mențin în ape linișt ite mai mult de câteva minute. Nisipul depus se colectează mecanic de pe
fundul bazinelor și se gestionează ca deșeu împreună cu cele rezultate din etapele anterioare,
deoarece conține multe impurități organice.
• Decantoarele primare sunt longitudi nale sau circulare și asigură staționarea apei timp
mai îndelungat, astfel că se depun și suspensiile fine. Se pot adăuga în ape și diverse substanțe
chimice cu rol de agent de coagulare sau floculare, uneori se interpun și filtre. Spumele și alte
substanț e flotante adunate la suprafață (grăsimi, substanțe petroliere etc.) se rețin și se înlătură
("despumare") iar nămolul depus pe fund se colectează și se înlătură din bazin (de exemplu cu
lame racloare susținute de pod rulant) și se trimite la metantancuri.
Treapta secundară constă și ea din mai multe etape:
Aerotancurile sunt bazine unde apa este amestecată cu "nămol activ" ce conține
microorganisme ce descompun aerob substanțele organice. Se introduce continuu aer pentru a
accelera procesele bioch imice.
• Decantoarele secundare sunt bazine în care se sedimentează materialele de suspensie
formate în urma proceselor complexe din aerotancuri. Acest nămol este trimis la metantancuri iar
gazele (ce conțin mult metan) se folosesc ca și combustib il de exemplu la centrala termică.
Treapta terțiară nu există la toate stațiile de epurare. Ea are de regulă rolul de a înlătura compuși
în exces (de exemplu nutrienți – azot și fosfor) și a asigura dezinfecția apelor (de exemplu prin
clorinare). Această tr eaptă poate fi biologică, mecanică sau chimică sau combinată, utilizând

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

9
tehnologii clasice precum filtrarea sau unele mai speciale cum este adsorbția pe cărbune activat,
precipitarea chimică etc. Eliminarea azotului în exces se face biologic, prin nitrific are
(transformarea amoniului în azotit și apoi azotat) urmată de denitrificare, ce transformă azotatul
în azot ce se degajă în atmosferă. Eliminarea fosforului se face tot pe cale bi ologică, sau chimică.
În urma trecerii prin aceste trepte apa trebuie să aibă o calitate acceptabilă, care să
corespundă standardelor pentru ape uzate epurate. Dacă emisarul nu poate asigura diluție
puternică, apele epurate trebuie să fie foarte curate. Ideal e să aibă o calitate care să le facă să nu
m ai merite numele de "ape uzate" dar în practică rar întâlnim așa o astfel de situație. Pe de o
parte tehnologiile de epurare se îmbunătățesc, dar pe de altă parte ajung în apele fecaloid –
menajere tot mai multe substanțe care nu ar trebui să fie și pe care stațiile de epurare nu l e p ot
înlătura din ape. În final apa epurată este restituită în emisar – de regulă râul de unde fusese
prelevată amonte de oraș. Ea conține evident încă urme de poluant, de aceea este avantajos ca
debitul emisarului să fie mare pentru a asigura diluție ade cvată.
Figura 1 : Schema generală de epurare completă a apelor uzate:

Schema de epurare se alege pe baza unor calcule tehnico – economice comparative intre
mai multe variante facute prin considerarea mai multor factori ca: existen ț a de terenuri
disp onibile pentru statii de epurare sau economic inapte pentru alte folosinte, posibilitatea
asigur ă rii zonei de protec ț ie sanitara î n jurul sta ț iei de epurare, obligativitatea asigur ă rii gradului
de epurare necesar, distan ț a fa ț a de emisarul î n care se dever seaza apele purificate, cantit ăț ile de

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

10
n ă moluri rezultate î n fiecare proces de epurare ș i posibilit ăț ile de depozitare sau de distrugere a
lor, posibilitatea asigur ă rii sta ț iei de epurare cu personal calificat.
Schema instalației de epurare descrie succesi unea etapelor principale arătând legăturile
între ele și indicând elemente de tehnologie. Schema aleasă poate include un anumit număr de
etape de tratare (epurare), corelate astfel încât să realizeze gradul de e purare impus ș i se
stabilește în funcție de:
• caracteristicile apei uzate;
• de proveniența lor;
• de gradul de purificare necesar;
• de metodele de tratament a nămolului;
• de suprafața disponibilă;
• de tipul echipamentului ce va fi folosit;
• d e condițiile locale.
Figura 2 : Schema instalației de epurare

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

11
Capitolul 2 – Epurarea mecanică a apelor uzate
Această treaptă de epurare cuprinde următoarele procese ce corespund instalației
aferente:
• Separarea materialelor plutitoare aflate la suprafața apei;
• Separarea particulelor mari aflate în suspensie în apă;
• Reținerea nisipului din apele uzate;
• Separarea uleiului aflat în apele uzate.
• Decantarea suspensiilor fine.
2.1 . Construcția si funcționarea grătarelo r
La începutul procesului de epurare mecanică se rețin corpurile plutitoare de mari
dimensiuni, precum și cele aflate în suspensie cu ajutorul grătarelor și a sitelor. Particulele de
dimensiuni mai mici aflate în suspensie sunt separate prin decantare în i nstalații de mari
dimensiuni numite decantoare și unde ca urmare a scăderii vitezei de circulațiea apei, particulele
se depun ca efect al gravitației, respectiv a diferenței de densitate, pe fundul decantorului. Sunt
c onstrucțiile specifice reținerii corp urilor și suspensiilor mari , în care se rețîn hârtii, cârpe,
materiale plastice etc. Dacă apa este pompată in stația de epurare, sitele și grătarele sunt așezate
înaintea stațiilor de pompare. Ele retin prin blocare a corpuri mari, a flotanți și semiflotan ți din
apă. Ele rețin circa 3..5% din cantitatea de corpuri transportate ceea ce reprezintă 6…20
dm 3 /locuitor și an. Grătarele sunt formate din panouri cu bare paralele, echidistante, amplasate în
calea apei uzate.
Menținerea corpurilor lipite pe grătar ș i evitarea antrenării lor printre barele acestuia se
realizează printr – o viteză reală de trecere a apei prin grătar superioară valorii de 0,8[m/s]. De
regulă, viteza medie de trecere între barele grătarului se alege în gama 0,8 – 1[m/sec] , valoare care
se p ot majora la debite maxime până la 1,2 – 1,4[m/s]. Este de remarcat că o mișcare hidraulică
lentă nu asigură reținerea pe bare a materialelor și căadoptarea vitezelor mici se face numai la
prizele de apă la care captarea se realizează prin grătare dispuse paralel cu sensul curgerii apei,
astfel ca pentru a fi captată, apa face ununghi de 90°. În acest caz, viteza care se adoptă în fața
grătarului este de 0,075 – 0,1[m/s], astfel încât să s e evite antrenarea murdăriilor, și a debitelor
solide în priză, acest ea continuându – și curgerea în aval datorită vitezei apei de suprafață. De
asemenea, viteza mică de captare permite peștilor să se îndepărteze de grătar. Aceste grătare se

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

12
așează la față, fără nici o retragere, ca să se evite formarea unor depuneri. Pentru stațiile de
epurare la care reținerile sunt în cantități mari, circa 4….10[dm 3 /locuitor și an], se prevă d grătare
cu curățire mecanică. Excepție fac stațiile de epurare mici la care curățirea poate fi efectuata
manual, precum și stațiile mijlocii la care g rătarele rare sunt dispuse ca protecție în amonte de
grătarele medii sau dese prevăzute cu curățire mecanică. Reținerile de pe grătare sunt tratate
astăzi ca reziduuri (gunoi). Până nu demult aceste rețineri erau scoase din apă, fărâmițate cu
ajutorul dezi ntegratoarelor și apoi reintroduse în circuit, în amonte de grătar. Actualmente, s – a
renunțat la această soluție din cauza maselor plastice care produc perturbații în exploatare pe
circuitele de nămol(decantor primar, îngroșător de nămol) și în special, la recircularea externă a
nămolului la metantancuri. Totodată, prelucrarea și reintroducerea în apa uzată a unor murd ă rii
ce au fost o dată extrase, reprezintă un consum de energie nejustificat economic.
• Grătare cu curățire manuală.
Grătarele cu curățire m anuală sunt de tip plan dispuse față de orizontală, înclinat la
60…75[°], pentru a putea fi ușor curățite manual, cu ajutorul unei greble. Curățirea manuală se
face de pe o pasarelă care, în multe cazuri, se află la nivelul terenului.
• Grătar curb cu cură țire mecanică.
Grătarul curb cu curățire mecanică, se utilizează doar pentru adâncimi mici de canal.
Barele grătarului sunt dispuse în secțiunea planului vertical după un arc de cerc de cca. 90[°].
Curățirea se efectuează cu una, două greble montate la ext remitatea unor brațe ce se rotesc în
jurul unui arbore orizontal, dispus perpendicular pe direcția de curgere a apei. Descărcarea
depunerilor se face, în general printr – un plan înclinat oscilant pe o bandă transportoare dispusă
transversal pe canal. Depune rile de pe grătar sunt îndepărtate de obicei o dată pe zi, însă în
perioadele cu debite mai mari (pe timp de ploaie) se recomandă supravegherea continuă. De pe
grătarele mai dese, depunerile sunt îndepărtate de 2 – 5 ori pe zi. Dacă depunerile sunt îndepărta te
mecanic, mecanismul trebuie să intre în funcțiune des, chiar continuu, pentru a nu se produce
înfundări consistente .
2.2 . Construc ț ia si funcț ionarea deznisipatorului
Deznisipatoarele sunt construc ț ii care retin particulele grosiere din apele uzate î n s pecial
nisipul cu dimensiuni mai mari de 0.2 – 0.25 mm.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

13
Din punct de vedere al tipului de deznisipator î n sta ț ia de epurare se utilizeaz ă :
• deznisipatoare orizontal – longitudinale;
• deznisipatoare tangen ț ial e ;
• deznisipatoare cu insuflare de aer;
• deznisipatoare separatoare de gr ă simi cu insuflare de aer.
Figura 3 : Schema sedimentării în apă a unor particule:

( Dan Robescu , Diana Robescu – Tehnologii, instalații și echipamente pentru epurarea apei , Ed.
Tehnica, București, 2000)
• 1 – traiectoria particulelor cu densitatea apropiata cu ce a apei;
• 2 – traiectoria particulelor cu densitatea mai mare decât a apei;
• 3 – traiectoria particulelor care spumează ;
• 4 – traiectoria particulelor cu densitatea mult mai mare decâ t a apei.
Deznisipatoarele sunt indispensabile unei sta ț ii de epurare, î n condi ț iile î n care exist ă un
sistem de canalizare unitar, deoarece nisipul este adus î n special de apele de ploaie. Nisipul nu
trebuie sa ajung ă î n treptele avansate ale sta ț iei de e purare, pentru a nu aparea inconveniente cum
ar fi: • deteriorarea instala ț iilor de pompare;
• dificulta ț i î n func ț ionarea decantoarelor;
• reducerea capacit ăț ii utile a rezervoarelor de fermentare a n ă molurilor ș i st â njenirea
circula ți ei n ă mo lurilor.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

14
Deznisipatoarele se amplaseaza dup ă gratare și î n amonte de separatoarele de gr ă simi.
Num ă rul minim de compartimente este 2, la staț ii mici și foarte mici se poate utiliza un singur
compartiment cu prevederea unui canal de ocolire.
P arametrii principali ai deznisipatorului sunt:
• m ă rimea hidraul ic ă este viteza de sedimentare a unei particule solide aflate î ntr un fluid
î n repaus sau î n regim de curgere laminar;
• viteza de sedimentare în cu rent este val oarea vitezei la c are particulele de nisip
sedimenteaza î ntr un curent de apa sau î n regim de curgere turbulent .
Opera ț ia de deznisipare în cadrul sta ț iei de epurare este necesară din următoarele motive:
• Protec ț ia instala ț iilor mecanice împotriva ac ț iunii abrazive a ni sipului;
• Reducerea volumului rezervoarelor de fermentare a nămolurilor ce con ț in substan ț e
organice, deoarece nisipul este un material inert;
• Evitarea depunerilor de nisip pe conductele sta ț iei de epurare, fapt ce poate duce la
modifica rea regi mul hidraulic a l sta ț iei de epurare.
De regulă în deznisipatoare sunt re ț inute particule de dimensiuni cuprinse între 0,2 – 0,3 mm,
până la maximum 1,0 mm.

2.3 . Construcția și funcționarea separatorului de grăsimi
Separatoarele grăsimi se prevăd adeseori la stațiile de epurare și la unitățile care
evacuează în rețeaua publică de canalizare ape cu concentrații mari de uleiuri minerale, acizi
grași, grăsimi și alte substanțe plutitoare.
Scopul flotării este separarea din apele uzate, a uleiurilor, gr ăsimilor sau a altor substanțe,
mai ușoare decât apa, care se ridică la suprafața acesteia, în zonele liniștite și cu viteză orizontală
mică.
Separatoarele de grăsimi sunt amplasate după deznisipatoare, dacă rețeaua de canalizare a
fost construi tă în sistem unitar, și după grătare, când rețeaua a fost construită în sistem divisor.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

15
Figura 4 : Separator de grăsimi longitudinal:

( Dan Robescu , Diana Robescu – Tehnologii, instalații și echipamente pentru epurarea apei, Ed.
Tehnica, București, 2000)
• 1 – compartiment admisie apă;
• 2 – zonă de sedimentare;
• 3 – jgheab colector grăsimi;
• 4 – compartiment evacuare apă;
• au – apă uzată; • at – apă tratată; • g – grăsimi; • n – nămol ;
2.4 . Construcția si funcționar ea decantorului primar longitudinal
Decantorul longitudinal este în general folosit ca decantor primar pentru separarea
particulelor din apele uzate brute, decantoare pentru ape de consum în procese de tratare, se
paratoare pentru apele uzate din industra petrochimică și, cu formă ușor modificată la
deznisiparea apelor uzate. Ele se construiesc astfel încât să funcționeze în flux continuu și au
scopul de a reține suspensiile floculente din apele uzate.
• au rolul de re ț ine particulele mici cu dimensi uni mai mici de 0,2 mm și care nu
au fost reț inute de deznisipatoare. Aceste particule se găsesc sub ori sub forma unor flocoane ori
în suspensie în apă întrucât, au o densitate mult apropiata de densitatea apei.
Procesul de decantare este un p roces comple x și depinde de mulț i factori:
• durata de staționare a apei în decantor;
• gradul de încărcare a apei în substanțe care se pot decanta;
• viteza de decantare;
• modul de intrare ș i ieș ire a apei în decantor etc.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

16
Eficien ț a decant ă rii depinde:
• Modul de ad misie ș i e vacuare al apei – apa să intre ș i să fie evacută cât mai lin si mai
uniform.
• Modul de distribuț ie si respectiv de deplasare a apei în decantor trebuie să se realizeze
în tot volumul apei din decantor , de aceea intrarea apei în decantoare se fa ce prin intermediul
unor camere distribuitoare de apă, prevăzute cu vane de reglare a debitelor, iar evacuarea apei se
face printr – un sistem de deversoare ș i rigole de colectare.
• Existenta vântului, mai ales în cazul decantoarelor de mari dimensiuni si f ără paravane
de vânt duce la scăderea eficienț ei decantorului.
• Temperatura apei în d ecantor în raport cu temperatura apei uzate l a intrarea în decantor.
Diferenț a de temperatură duce la diferenț e de densitate care influentează traiectoria apei la
intrare a în decantor.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

17
Capitolul 3 – Epurarea biologică a apelor uzate
Obiectivul principal al treptei biologice de epurare este îndepărtarea substanțelor solide
organice nesedimentabile, precum și stabilizarea materiilor organice din nămoluri. Este un
proces flexibil care se poate adapta ușor la o multitudine de ape uzate, concentrații și compoziții.
Procesele biologice sunt precedate de o treaptă fizică de epurare care are rolul de a reține
substanțele sedimentabile și sunt urmate de o decantare sec undară destinată reținerii produșilor
rezultați din epurarea biologică.
Epurarea biologică a apelor uzate orășenești poate fi realizată în mod natural sau
artificial .
Epurarea biologică naturală are la bază fenomenul de autoepurare al solurilor (câ mpuri de irigare
ș i infiltrare) ș i fenomenul de autoepurare al apelor de suprafa ță (iazurile sau l agunele biologice).
Epurarea biologic ă artificială are loc în instalaț ii în care sunt intensificate fenomenele de
autoepurare specifice s olului ș i apei.
Aceste instalț ii pot fi clasificate astfel:
• instalaț ii care utilizeaz ă procedeul de epurare biologic ă cu biomasa (pelicula)
fixate; • instala ț ii care utilizeaz ă procedee de epurare biologic ă mixte.
Bazinele cu nămol activ (bazinele de aera re) sunt construcții î n care epurarea biologică
aeroba a apei are loc î n prezența unui amestec de nămol ș i ap ă uzată, agitat în permanenț ă și
aerat. În bazinele cu nămol activ în afar ă de agitarea și crearea amestecului , se realizează
accelerarea procesul ui de epurare, ca urmare a măririi cantit ă ților de nămol prin trimiterea în
bazine a așa numitului nămol de recirculare, rezultat al decantării efluentului bazinelor cu nămol
activ, în decantoarele secundare.
Biomasa (nămolul activ) are o deosebita importanța în procesul de oxidare a materiilor
organice.
Epurarea apelor uzate poate fi mai mult sau mai puțin complexă, în funcție de
caracteristicile fizico – chimice și microbiologice ale apelor și de cerințele de calitate pentru
evacuarea în râ urile receptoare. Apele uzate, având un predominant caracter anorganic, pot fi
tratate prin procedee fizico – chimice în care eliminarea substanțelor impurificatoare se face prin
procese chimice și fizice ca de exemplu: sedimentare, neutralizare, precipitare , coagulare,
adsorbție de cărbune activ, schimb ionic, etc. Apele uzate cu caracter pronunțat organic, pot fi

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

18
tratate prin procedee fizico – chimice și/ sau biologice, în ultimul caz, eliminarea substanțelor
organice impurificatoare făcându – se prin procese b iochimice, procesele metabolice ale
microorganismelor . Până în prezent, specialiștii în domeniul epurării apelor consideră că metoda
cea mai eficientă și mai economică de îndepărtare a substanțelor organice din apele uzate este
folosirea procedeelor de ep urare biologică. Aceste procedee se bazează pe reacțiile metabolice
ale unei populații mixte de bacterii, ciuperci și alte microorganisme (în special protozoare și
unele metazoare inferioare), care își desfășoară activitatea în anumite construcții hidroteh nice,
instalații de epurare. În practica epurării, aceasta populație (biocenoza) se numește biomasă.
Compoziția biocenozelor și randamentul de îndepărtare a substanțelor organice depind de
condițiile de mediu: compoziția apei uzate și concentrația de impur ități, temperatura, condițiile
de amestec, modul de exploatare a instalației de epurare. Diferitele specii ale biomasei coexista
în echilibru dinamic; frecvența lor poate fi modificată de factorii enumerați mai sus. Fluctuațiile
temporale ale factorilor de mediu sunt compensate de dinamica populației de microorganisme
care are o bună capacitate de adaptare; în acest fel, calitatea apei epurate variază puțin.
Fluctuațiile de lungă durată ale condițiilor de mediu, ca și intoxicările acute ale organismelor,
da torită evacuării de poluanți toxici, conduc la variații considerabile ale biocenozei; în acest caz,
efluentul "epurat" nu mai are calitățile cerute. Apele uzate menajere, reprezintă amestecuri
neomogene a zeci de compuși organici simpli și complecși care s unt asimilați de către
microorganisme, în principal glucide, aminoacizi, esteri ai acizilor grași. Apele uzate industriale
se evacuează după folosirea apei în procesele de obținere a materiilor prime și în cele de
producere a bunurilor necesare activității economice și sociale, se caracterizează prin variații
mari ale compoziției și concentrației; într – un timp dat, putem întâlni în aceeași apă uzată materii
prime, produși intermediari, produși finali, și produși ai reacțiilor secundare. Procedeelede
epurare biologică utilizează una din cele două grupe fiziologic diferite de microorganisme:
aerobe sau anaerobe.
Microorganismele anaerobe se folosesc pentru fermentarea nămolurilor și fermentarea
unor ape uzate industriale concentrate. Microorganismele aerobe sunt folosite în mod curent în
epurarea majorita ț ii apelor uzate cu caracter predominant organic, și în ultima vreme, de
asemenea pentru fermentarea nămolurilor organice. Alimentare biocenozelor respective se face
continuu sau discontinuu cu apă uz ată sau cu solide organice separate din aceasta, prima metodă
fiind mai des folosită. Pentru epurarea aerobă a apelor, cele mai utilizate procedee sunt: cu nămol
activ, biofiltre, iazuri de oxidare. Deși aceste procedee diferă între ele cu privire la timpu l de

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

19
contact între microorganisme și apa uzată, necesarul de oxigen, modul de utilizare al nămolului
biologic sunt identice. În ultimii ani, în epurarea biologică a apelor uzate industriale prevalează
procedeul cu nămol activ datorită calităților acestui p rocedeu .
Etapele epurării apelor uzate în instalațiile de nămol activ sunt:
1) Apa uzată (influentul) este preepurată mecanic, respectiv este separată de o parte a
suspensiilor prin sedimentarea acestora în decantorul primar sau prin alte procese fizic o – chimice,
daca este cazul, este amestecată cu nămolul recirculat (de întoarcere) și este aerată împreună cu
nămolul activ (biomasa ) în bazinul de aerare(reactor) , în așa fel încât oxigenul dizolvat să
satisfacă necesitățile de mediu ale microorganismelor aerobe, aglomerate în flocoane, iar acestea
să se mențină în suspensie;
2) Apa epurată (efluentul), lipsită în procent de peste 95[%] de substanțe organice
degradabile, este separată de nămol prin sedimentarea acestuia în decantorul secundar și c ondusă
în râul receptor;
3) Nămolul activ depus în decantorul secundar este reîntors (recirculat) în bazinul de
aerare și amestecat cu apa de tratat;
4) Nămolul activ excedentar, rezultat din procesele care au loc în reactor în timpul
ep urării este scos din circuit, pentru ca în bazinul de aerare să rămână concentrația de biomasă
stabilită ca optimă. Diferitele variante ale procesului cu nămol activ diferă, în principal prin
modul de introducere a apei uzate și prin raportul între substra t și microorganisme.
Treapta secundară de epurare (treapta biologică) se compune din:

3.1 . Construcția si funcționarea decantorului secundar
Decantoarele secundare sunt o parte componentă deosebit de importantă a treptei de
e purare biologică și au scopul de a reține nămolul, materiile solide în suspensie, separabile prin
decantare (membrana biologică sau flocoanele de nămol activ, evacuate o dată cu apa uzată din
filtrele biologice, respectiv din bazinele cu nămol activ).
Deca ntoarele secundare se clasifică astfel: Instalație biologică de epurare Decantor secundar

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

20
– după direcția de curgere a apei prin decantor :
• decantoare orizontale longitudinal;
• decantoare orizontale radiale ;
• decantoare vertical;
• decantoare de tip special (cu module lamelare, cu recircularea stratuluide nămol, etc.);
– după modul de evacuare a nămolului:
• decantoare cu evacuare hidraulică pe principiul diferenței de presiune hidrostatică;
• decantoare cu evacuare hidraulică.
Numărul de decantoare va fi minim um două unități (compartimente), ambele utile,
fiecare putând funcționa independent. Pentru funcționarea corectă a unităților de decantare se
impune distribuția egală a debitelor între unitățile respective, lucru care se realizează prin
prevederea în amont e de decantoarele secundare a unei camere de distribuție a debitelor
(denumită și distribuitor). Decantoarele secundare sunt alcătuite în principal din:
• compartimente pentru decantarea propriu – zisă;
• sistemele de admisie și distribuție a apei epu rate biologic;
•sistemele de colectare și evacuare a apei decantate;
• conducte de evacuare a nămolului activat și de golire a decantorului ;
• pasarela de acces pe podul raclor .

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

21

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

22
Capitolul 4 – Proiectarea unei stații de epurare a ap ei uzate orășenești
O nouă rețea de canalizare construită printr – un contract separat va duce apa bruta direct
din canalizare la stația de pompare a sta ț iei de epurare.
Noua s tație de epurare a apelor uzate este amplasată pe malul R â ului Mare, afl uent al
r â ului Olt la aproximativ 1000 m î n amonte de confluența celor două r â uri.
Lucrările de tratare a apelor uzate existente în Avrig au fost proiectate pentru a deservi
blocurile de apartamente din Avrig și complexul industrial Marsa. Canalizarea aj unge la stație
prin intermediul unei subtravers ă ri a r â ului Avrig ș i printr – un colector gravitațional de adâncime
din localitatea Marsa. Acest colector a necesitat o cameră de pompare foarte adâncă.
Populatia echivalenta proiectata pentru Avrig a fost pre vizionata pe baza datelor
referitoare la consumul de ap ă potabil ă ș i a profilelor de conectare la reteaua de ap ă ș i la cea de
canalizare din cadrul acestui cluster. Aceste date permit calcularea debitelor proiectate, a
î nc ă rc ă rilor ș i a popula ț iei echivale nte deservite de sta ț ii, an de an pe î ntregul orizont de timp,
p â n ă in 2038.
Aceast ă analiz ă a demonstrat c ă la rate de conectare medii la ap ă ș i canalizare popula ț ia
echivalent ă deservit ă de sta ț ii va ajunge la aproximativ 13000 p.e. pana in 203 8, cu un maxim de
14000 p.e. si un minim de 11500 p.e.
4.1. Stabilirea numărului de locuitori echivalenți și a debitului de ape uzate
Se proiectează o stație de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu cu un n umăr de locuitori de 14
000, luându – se în cons iderare următoarele date:
Tabelul 1
Date de Proiectare
Populatie Echivalenta 13000
Debit vreme secetoasa 2860 m3/zi
Debit mediu 3718 m3/zi
Debit de varf proiectat 5720 m3/zi
CBO 273 mg/l 780 kg/zi
CCO 682 mg/l 1950 kg/zi
Solide in suspensie 318 mg/l 910 kg/zi
NH4 – N 32 mg/l 91 kg/zi
P 9 mg/l 26 kg/zi
Coeficient minim
încărcare diurnă 1.3

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

23
O încărcare suplimentara va proveni din recircularea supernatantului rezultat în
urma operațiunilor de tratare a nămolului și an ume îngroșarea și deshidratarea nămolului.
Încărcări rezultate în urma debitelor de recirculare, exprimate ca procente din încărcarea
medie zilnică generată de influent în stația de epurare:
Tabelul 2

STANDARDE DE EPURARE – EPURARE APE UZATE

Calitatea efluentul epurat trebuie să fie în conformitate cu cerințele prevăzute în Directiva UE
91/271/EEC (Directiva privind epurarea apelor uzate urbane) și în Standardul românesc NTPA
011/2002. Valorile limita ale incarcarilor cu poluanti in eflue nt sunt prezent ate în Tabelul 3.
Tabelul 3 : Valorile limita ale incarcarilor cu poluanti ale efluentului

Ținând cont de datele de mai sus pentru stația de epurare voi al ege tehnologia de epurare mecano
– biologică.
4.2 . Dimensionarea grătarul ui
Proiectarea se realizează la debitul de calcul:
Q c =2 * Q o max =2x 448.32 = 896.65 [m ³ /h]= 0.249 [m ³ /s] Parametru Unitate de
măsură Valoare
CBO5 % 4
Tot al suspensii solide % 6
Azot total Kjeldahl % 8
Fosfor total % 3
Parametru Concentrație Reducere
minimă
procentaj
CBO 5 la 20 0 C
fără nitrificare 25 mg/l O 2
95%ile 70 – 90
CCO 125 mg/l O2
95%ile 75
Total materii
solide în
suspen sie 35mg/l 95%ile 90

Fosfor total 2 mg/l P
media anuală
80
Azot total 1 15 mg/l N
media anuală
70 – 80

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

24
Distanța dintre barele grătarelor (lumina grătarului) are valori diferite pentru cele trei
cazu ri:
• pentru grătarele rare distanța dint re bare este: b= 2,5….5 cm;
• pentru grătarele mijlocii distanța d intre bare este: b= 1,5….2,5 cm;
• pentru gratarele dese distanța dintre bare este: b= 0.3….1 cm.
• Grătarele rare au rolul de a reține materii grosiere din apa uzată intrată în stație .
• Grătarele dese au rolul de a reține corpurile grosiere din apa uzată. Am ales di stanț a
dintre bare b = 5 cm și un grătar des .
Lățimea barelor e ste s = 0,8….1,2 cm și am ales s = 0.95 cm = 0.0095 m .
Camera grătarelor trebuie să aibă o lățim e mai mare decât canalul de acces, iar, imediat în aval
de grătar, radierul trebuie să fie coborât cu 7,5 – 15cm.
Lățimea camerei grătarului este:

 
   
max max h v Q b b b s b B
g c
     63 . 0 65 . 0 6 . 0 249 . 0
max max x h v Q b
g c
      m x b b s x b B 0 . 2 005 . 0 005 . 0 0095 . 0 638 . 0 =>
B standardizat = 2.0 m
Bstas= 2000 mm= 2 m (ASIO)

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

25
Tabelul 4

• v g max = 0,4…1 m/s și am ales v g max = 0.6 m/s ;
• h max = înălțimea apei în fața grătarului care s e alege ≈ 500 – 600 mm;
• h max = 650 mm = 0, 65 m
Numărul de bare: bare s b B N bare 137 005 . 0 0095 . 0 249 . 0     
m x x
h B h B
h B A R h 39 . 0 65 , 0 2 0 , 2 65 , 0 0 , 2
2 2 max max
max        
6 1 1
h R n C  =50.36
V a , trebuie să fie suficient de mare, pentru a nu se produce depunerea suspensiilor din apă și, în
același timp, să nu depășească anumite limi te, pentru a nu disloca reținerile de pe grătar.Viteza
apei în amonte de grătar trebuie să se încadreze în intervalul 0,4 ÷ 0,9 m/s
I R C V h a  →

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

26
V a = s m x x / 89 , 0 1000 1 39 , 0 36 , 50  (1/n se ia din î ndreptarul de calcule hidraulice
pentru cazul betonului de condiție medie).
• I = 0,001( s e alege din îndrumar )
• n = 0,017
Va = 0,89 → care aparține intervalului 0,4÷ 0,9 m/s
Pierderea de sarcină prin grătare, Δh, trebuie aleas ă astfel încât să nu se producă un remuu pr ea
mare, care să pună sub presiune canalul de ape uzate, care intră în stație. Pierderea de sarcină se
calculează cu relația:   sin 2 2
g V h a  
• α = unghi de înclinare a grătarului 60 ș – 70 ș (am ales α=60 ș );
• ξ = în funcție de m ai mulți parametri; ξ = k 1 k 2 k 3 , unde
• k 1 reprezintă coeficientul de îmbâcsire a grătarului:
687 , 2 % 61 % 90 % 60 100
1 2
1       
  
   k m m m k
• k 2 =este coeficientul sect iunii orizontale a barelor, valorile acestu i coeficient se iau din
figura ;
→ se alege k 2 =1;
Figura 5: Sectiunea orizontală a barelor grătarelor

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

27
k3=f(a,b) 25 , 0 2
max  
 
 
      h h
e a s e e b
• k 3 = 14,16 → coeficient de trecere între bar e si care rezultă prin int erpolare din tabelul
de mai jos:
Tabelul 5
0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9 1,0
0 245 51,5 18,2 8,25 4 2 0,97 0,42 0,13 0
0,2 230 48 17,4 7,7 3,75 1,87 0,91 0,4 0,13 0,01
0,4 221 46 16,6 7,4 3,6 1,8 0,88 0,39 0,13 0,01
0,6 199 42 15 6,6 3,2 1,6 0,8 0,36 0,13 0,01
0,8 164 34 12,2 5,5 2,7 1,34 0,66 0,31 0,12 0,02
1 ,0 149 31 11,1 5,0 2,4 1,2 0,61 0,29 0,11 0,02
1,4 137 28,4 10,3 4,6 2,25 1,15 0,58 0,28 0,11 0,03
2 134 27,4 9,9 4,4 2,2 1,15 0,58 0,28 0,12 0,04
3 132 27,5 10 4,5 2,24 1,17 0,61 0,31 0,15 0,06

Cu cele 3 valori pentru k am obtinut ξ=38.065 →
O mcolH h 2 0 2
33 , 1 60 sin 2 89 , 0 065 , 38   
Observând c ă s – au verificat condițiile am ales de la firma Asio gr ă tar cu autocurătare
SCC cu înclinare de 70 grade. Grătarele cu autocurătare SCC sunt separatoare universale pentru
materiale solide insolubile din fluide. Pot fi folosite la stații de epurare, procesarea cărnii,
industria chimică, tăbăcării, fabrici de bere, stații de potabilizare, stații de pompare, etc. De
obicei, grătarele cu autocurătare sunt montate la intrarea în treapta de pre – epurare mecanică a
stațiilor de epurare, la baza canalului de intrare, de unde reziduurile reținute (de la o adâncime de
0,4 – 8m) sunt ridicate deasupra nivelului canalului sau la un alt nivel, la o înăltime necesară unei

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

28
lichidări suplimentare (container, transportor elicoidal, presă,etc.). Avantaj ele grătarelor cu
autocurătare sunt: efectul de autocurătare a benzii de filtrare și faptul c ã pot fi utilizate pentru
canale adânci.
Descrierea functionării:
Particulele în suspensie sunt separate prin curgerea apei uzate prin banda filtrantă a
grătarului , care ridică particulele separate la jgheabul de evacuare, în timp ce apă fără suspensii
va curge la o următoare treaptă de evacuare. Design – ul special si modul de fixare a elementelor
benzii (raclete), asigură o curătare automată a filtratului de pe band ă. Banda este acționată de un
reductor cu trasmisie cu lant si un ax pentru ghidarea roților. Întinderea curelei poate fi ajustată.
Motorul grătarului poate fi montat direct pe ax pe oricare parte a cadrului, în functie de spa ț iul de
amplasare. Reziduurile sunt evacuate prin jgheabul de evacuare într – un spatiu aflat sub grătarul
cu autocurătare. Pot fi oferite echipamente pentru transportul, deshidratarea(presarea), spălarea
filtratului, cum ar fi transportoare elicoidale din otel inoxidabil, prese sau spăl ător, ce pot
transporta reziduurile în directia dorită.
Figura 6 : Grătar cu autocurățare SCC(Asio)

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

29

4.3. Dimensionarea și alegerea separatorului de grăsimi și a deznisipatorului
Pe lângă substanțele minerale în deznisipatoare se rețin și cantit ă ț i reduse de substanțe
organice care sunt purtate de particulele minerale sau sunt antrenate de către acestea în ti m pul
căderii sau care având o viteză de sedimentare egală cu aceea a particulelor minerale se depun
înpreună cu acestea, în special la viteze mici.

Statie de epurare pentru comuna Avrig – Sibiu

30
Proiectarea deznisipatorului se realizează la debitul de calcul egal cu de 2 ori debitul orar maxim:
Qc=2Q 0 max = 2* 448,32 = 896,65[m 3 /h] = 0,249[m 3 /s]
Adâncimea H este între 1,5 și 4 m cu pasul de 0,25.
La un deznisipator, trebuie prevăzute m inim 2 compartimente, ele fiind exploatate periodic,
alternativ. Se recomandă ca lățimea unui compa rtiment să nu depășească 3,0 m.
Secțiunea transversală a deznisipatoarelor orizontale se determină cu relația:
0 V Q A c
tr 
unde: • Qc – este deb itul de calcul al deznisipatorului, [m 3 /s];
• V 0 – viteza orizontală, [m/s];
Viteza orizontală se va determina în funcție de diametrul particulelor reținute în deznisipator. Se
consideră ca diametrul particulelor reținute este de 0,2mm și din tabelul urmă tor va rezulta viteza
orizontală.

Tabelul 6:
V[cm/s] 41 30 19 13
d[mm] 1 0,5 0,2 0,1

• V 0 =19 cm/s = 0,19 m/s

m b H A B H b B A
m H m V Q A
tr
tr cr o c
tr 62 , 1 2
2 8 , 0 31 , 1 19 , 0 249 , 0 2
      
    
   
B stas = 1,9 m (din catalog). Se alege din catalog curățătorul deznisipator tip Vortex LP30
și o suflant ă tip SRD 20 – 7,5
Figura 7 : Deznisipator tip Vortex LP30