Start Up Ong Si Importanta Implementarii Proiectului PE Fonduri Europene Exemplu LA Fundatia Filantropica Metropolis

START – UP ONG ȘI IMPORTANȚA IMPLEMENTĂRII PROIECTULUI PE FONDURI EUROPENE

EXEMPLU LA FUNDAȚIA FILANTROPICĂ METROPOLIS

CUPRINS

INTRODUCERE

I. Analiza situației pieței actuale în sectorul ONG

1. Demersuri necesare pentru constituirea unui ONG

2. Planul de implementare al unui ONG

II. FONDURI STRUCTURALE ALE UNIUNII EUROPENE

1.Fondurile de preaderare: PHARE, ISPA și SAPARD

2.Instrumentele structurale specifice perioadei 2007-2013

3.Perioada de programare 2014-2020

III.MANAGEMENTUL PROIECTELOR

IV. STUDIU DE CAZ:

Implementarea proiectului pe fonduri europene I can, You can, let’s do more together!

1. Prezentarea Fundației Filantropice Metropolis

2. Descrierea proiectului I can, You can, let’s do more together!

CONCLUZII

ANEXE

MIC DICȚIONAR DE TERMENI

BIBLIOGRAFIE

INTRODUCERE

Am abordat această tematică a înființării și promovării unei organizații neguvernamentale având ca motivație nevoie personală de a înțelege mecanismele necesare demarării unei astfel de „afaceri”, îmbunătățirea și dezvoltarea pe piața actuală, cât și de a înființa și conduce un ONG care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții comunității.

Trăind într-o perioadă marcată de schimbări rapide, cu provocări care ne îndeamnă să ne adaptăm permanent situației social-economice, iar misiunea nostră este de a ne perfecționa și de a învăța abilitățile necesare pentru a ne integra în lumea contemporană.

Vreau să mulțumesc pe această cale corpului profesoral din cadrul Universității Europei de Sud-Est – LUMINA, care îmi influențează pozitiv dezvoltarea personală și profesională prin contribuția avută în acești ani de pregătire academică.

Capitolul 1 Analiza situației pieței actuale în sectorul ONG

În cadrul societății, de-a lungul istoriei, din punct de vedere politic, se deosebesc două

categorii de actori: statul pe de o parte și, societatea civilă pe de altă parte. Datorită acestui model societatea era împărțită în două sectoare: sectorul public și sectorul privat. Această diferențiere clasică este reflectată în sistemul juridic continental prin existența a două ramuri de drept: drept privat și drept public. Dar cu trecerea timpului această diferențiere s-a dovedit a fi perimată. În societățile moderne s-a manifestat din ce în ce mai accentuat o nouă diferențiere în cadrul societății civile: un sector orientat spre obținerea profitului și un altul care nu urmărește acest lucru (sector non-profit, așa numitul cel de-al treilea sector ).

Din punct de vedere economic putem spune că cel de-al treilea sector este un mijloc de

perfecționare a economiei de piață și s-a născut pentru a asigura anumite serviciiinexistente până atunci. Motivul pentru care aceste servicii nu erau asigurate de către sectorul de stat sau cel orientat spre obținerea profitului era unul relativ simplu: veniturile rezultate din urma acestor activități nu reprezentau un profit pentru sectorul de afaceri și nici nu conduceau la creșterea veniturilor bugetare pentru instituțiile publice.

În perioada capitalismului timpuriu aceste servicii făceau parte mai ales din domeniul social și din acest motiv întâlnim ca denumiri ale organizațiilor neguvernamentale și denumirea de organizații de caritate.

Elaborareaa unei definiții unanim acceptate pentru sectorul nonprofit sau cel de-al treilea sector reprezintă însă o sarcină complexă. O definiție cea mai completă a fost formulată în anul 1992 de către Lester Salmon și Helmut Anheier în lucrarea intitulată “Social Origins of Civil Society”. Aceștia au stabilit șapte criterii care în opinia lor caracterizează sectorul nonprofit și anume: instituționalizarea, separarea de stat (de natură privată), non-distribuția profitului, autonomia, voluntariatul și nemisionarismul religios.

O altă definitie dată organizațiilor nonprofit are în vedere faptul că acestea sunt “entitãți neguvernamentale, constituite din punct de vedere structural-legal într-o formă caritabilă sau nu pentru profit, al căror scop principal este cel de furnizare a unor servicii publice sau de apãrarea unei cauze. Ele sunt deci organizații private desemnate a servi obiectivelor publice sau quasi- publice.”

În concluzie, se poate afirma faptul că organizațiile neguvernamentale reprezintă acele structuri instituționalizate de natură privată ce pot activa fie ca grupuri informale, fie înregistrate ca persoane juridice, și care sunt independente în raport cu orice autoritate publică. Acestea nu urmaresc nici accesul la puterea politică și nici obținerea de profit.

De asemenea, având în vedere tema aleasă este necesară și definirea sintagmei societatea civilă. Astfel, societatea civilă are un rol predominant de complementaritate în relația cu statul, constituindu-se, în același timp, într-o contrapondere a acestuia în încercarea de a preveni sau limita efectele negative ce pot rezulta din exercitarea puterii, și care este alcătuită din felurite asociații independente față de vreun centru de putere și voluntar înființate de cetățeni liberi și egali, care convin asupra folosirii în mod exclusiv a unei conduite civilizate și care înțeleg să se raporteze la interesele întregii societăți, mai degrabă decât la cele personale. De asemenea, societatea civilă se constituie într-o adevărată lume a diversității și diferenței, având, totodată, puterea de a se auto-crea, în temeiul liberei inițiative.

Piața reprezintă terenul valorificării activității fiecărei întreprinderi sau organizații. Prin activitatea desfășurată, fiecare în parte urmărește ocuparea unei anumite poziții prin care să își valorifice produsele sau serviciile oferite, și apoi să își mențină sau să își îmbunătățească poziția deținută.

În funcție de obiectul tranzației, piața se subdivide în două mari compartimente: piața bunurilor materiale și piața serviciilor, iar acestea se împart în două mari subdiviziuni: piața mijloacelor de producție și a bunurilor de consum, respectiv piața serviciilor de producție și piața serviciilor de consum.

Antreprenoriatul social este un mod de a iniția afaceri care au și alte obiective decât realizarea profitului, fiind orientate mai mult către cei pe care îi deservește (angajați, copii, familii, bătrâni, comunitate etc.).

În prezent, cel mai important jucător din antreprenoriatul social autohton este reprezentat de ONG-uri. Formele de organizații neguvernamentale din Romania pot fi clasificate în două categorii:

în funcție de tipul de activitate desfășurată:

Furnizori de servicii;

Organizații de reprezentare;

Organizații sociale, în scopul ajutorului social;

2. în funcție de statutul juridic:

Organizații tipice: asociații, fundații, federații, uniuni;

Organizații atipice: cooperative, C.A.R., organizații patronale, sindicate, cluburi sportive, fundații de tineret, camere de comerț și industrie, partide politice.

Evidența organizațiilor neguvernamentale cu personalitate juridică se regăsește în Registrul Național O.N.G. al Ministerului Justiției. Referitor la dimeniunea sectorului neguvernamental, la data de 20.01.2010, în România erau înregistrate 62.680 de organizații, conform datelor publicate pe pagina de internet a Ministerului Justiției.

În România, antreprenoriatul social este încă în faza incipientă fiind puține initiative în acest sens, deși, in ultimii ani, se vorbește tot mai mult despre acest concept. Sectorul ONG din România începe să se dezvolte treptat, să atragă fonduri internaționale, să contribuie la dezvoltarea economică, oferind astfel expertiză și bune practici sectorului public și locuri de muncă, implicând astfel specialiști din toate domeniile profesionale. O tendință importantă în antreprenoriatul social din România o constituie faptul că tot mai multe companii și finanțatori au început să acorde atenție, oferind bani și sprijin întreprinderilor sociale. Responsabilitatea socială a …..

Keith Bloise consideră că termenul de organizație non-profit poate fi aplicat în cazul acelor “organizații al căror scop principal nu este crearea de profit, dar care pot apela la activități generatoare de profit, deși doar pentru susținerea obiectivului lor principal”. Profitul poate fi necesar și în cazul acestor organizații, doar ca un mijloc, nu ca un scop final, însă obiectivul lor principal nu este evaluat prin prisma unor criterii economice.

DEMERSURI NECESARE PENTRU CONSTITUIREA UNUI ONG

Din punct de vedere juridic, asociațiile și fundațiile se pot constitui în conformitate cu Ordonanța Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociații si fundații, realizând următorii pași:

a) Obținerea dovezii privind disponibilitatea denumirii de la Ministerul Justiției. În acest sens se depune o cerere și o taxă în cuantum de 5 lei. Taxa se achită în contul bugetului de stat, de către persoanele fizice, împuternicite de asociație, la orice unitate a Trezoreriei Statului sau C.E.C., indiferent de domiciliu.

Cererea se depune la Registratura Ministerului Justiției și în termen de 6 zile lucrătoare, Ministerul va emite această disponibilitate a denumirii.

b) Redactarea statutului și a actului constitutiv. Actul constitutiv al asociației/ fundatiei trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute:

a) datele de identificare a asociaților/ fondatorului sau, dupa caz, a fondatorilor: numele sau denumirea și, după caz, domiciliul sau sediul acestora;

b) exprimarea voinței de asociere și a scopului propus;

c) denumirea asociației/ fundatiei;

d) sediul asociației/ fundatiei;

e) durata de funcționare – pe termen determinat, cu indicarea expresă a termenului sau, dupa caz, pe termen nedeterminat;

f) patrimoniul inițial – în natură și/sau în bani;

g) componența nominală a celor dintâi organe de conducere, administrare și control, și/ori regulile pentru desemnarea membrilor acestor organe în cazul fundației;

h) persoana sau persoanele imputernicite să desfășoare procedura de dobândire a personalității juridice;

i) semnăturile asociaților/fondatorilor.

Statutul trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute:

a) elementele prevăzute la redactarea actului constitutiv, cu excepția celor de la lit. g), h);

b) explicitarea scopului și a obiectivelor;

c) categoriile de resurse patrimoniale;

d) atribuțiile organelor de conducere, administrare și control;

e) destinația bunurilor, in cazul dizolvării

În cazul constituirii asociației se mai prevăd modul de dobândire și de pierdere a calității de asociat, precum și drepturile și obligațiile asociaților

3. Autentificarea / atestarea statutului și a actului constitutiv se face de către un birou notarial, iar atestarea acestora de un avocat.

4. Dovada sediului poate consta din contract de închiriere sau contract de comodat (închiriere cu titlu gratuit).

Sunt necesare actele de proprietate în cazul includerii imobilului în patrimoniul inițial. De notat faptul că în cazul acesta se transmite ireversibil dreptul de proprietate către asociație/fundație, persoanei fizice proprietară nemai putându-i-se restitui bunul în momentul dizolvării.

5. Dovada patrimoniului constă în foaia de vărsământ de la bancă sau CEC. În situația aportului in natură, dovada se poate face prin facturile de achiziție sau raportul de evaluare tehnică.

6. Obținerea Cazierului fiscal pentru membrii fondatori de la Direcția Generală a Finanțelor Publice din județul/sectorul în care membrul fondator își are domiciliul. Se percepe o taxă de 20 lei, iar termenul de eliberare este de aproximativ 2 zile.

7. Înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul.

8. Obținerea Codului Fiscal de la administrația financiară în raza căreia organizația va avea sediul cu următoarele documente:

a) cerere tip în două exemplare (formularul 010);

b) copie după statut și act constitutiv;

c) copie după dovada sediului;

d) copie după hotărârea judecătorească.

Toate copiile trebuie însoțite și de documentele originale pentru a se stabili co Publice din județul/sectorul în care membrul fondator își are domiciliul. Se percepe o taxă de 20 lei, iar termenul de eliberare este de aproximativ 2 zile.

7. Înscrierea asociației în Registrul asociațiilor și fundațiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei rază teritorială își are sediul.

8. Obținerea Codului Fiscal de la administrația financiară în raza căreia organizația va avea sediul cu următoarele documente:

a) cerere tip în două exemplare (formularul 010);

b) copie după statut și act constitutiv;

c) copie după dovada sediului;

d) copie după hotărârea judecătorească.

Toate copiile trebuie însoțite și de documentele originale pentru a se stabili conformitate cu acestea, fiind restituite ulterior.

După obținerea personalității juridice a asociației, pentru a putea desfășura activitățile propuse în statutul ONG-ului, este obligatorie obținerea acreditării de funcționare.

Aceasta etapă constă în … unui dosar. Documentele necesare care urmează a fi depuse pentru analiză, la Direcția Generală de Asistență, S protecția Copilului:

1. certificat de persoană juridică,

2. certificat de înregistrare fiscală,

3. Regulamentul de Organizare și Funcționare (ROF),

4. Organigrama,

5. CV-ul persoanelor implicate în acordarea serviciilor,

6. copii ale documentelor de studii ale personalului,

7. dovada privind situația juridică a sediului,

8. autorizația sanitară, de mediu, aviz PSI și alte autorizații prevăzute de lege.

??Marketingul este o activitate socială universală, deoarece capacitatea productivă a omului s-a dezvoltat astfel încât el este capabil să-și dedice o mai mare parte a energiei sale activităților sociale și că pentru a reuși acest lucru, el trebuie să creeze și alte organizații decât cele cu caracter economic, pentru educație, cultură, sănătate sau bunăstare socială.

Anii 1970 au marcat extinderea explozivă a marketingului și în domenii noneconomice sau, după formulările altor autori, nelucrative, necomerciale.

Esența marketingului, atât în cazul societăților comerciale, cât și în cazul organizațiilor non-profit, constă în atitudinea, dorința factorului interesat (societatea, membrii săi, o organizație) de a cunoaște cerințele de o anumită natură a mediului social, pentru a le satisface cât mai bine.

Planul de implementare al unui ONG

Definirea și dimensionarea proceselor specifice unei organizații, precum și stabilirea structurilor necesare pentru realizarea în bune condiții a obiectivelor organizației se pot implementa prin organizarea procesuală și structurală a organizației sau firmei respective.

Organizarea procesuală asigură descompunerea proceselor de muncă fizică și intelectuală în componente simple și regruparea acestora după anumite criterii în vederea repartizării pentru a fi îndeplinite de către personalul încadrat al instituției/organizației/firmei. Elementele organizării procesuale sunt funcțiunile, activitățile, atribuțiile și sarcinile.

Printre specialiștii care au identificat și definit diferite funcțiuni ale organizației Henry Fayol a fost primul care a elaborat o listă cu următoarele funcțiuni:

Tehnică;

Financiară;

Contabilă;

Comercială;

De securitate;

De personal;

Administrativă.

S-a observat cu timpul că aceste funcțiile descoperite de H.Fayol cuprindeau activități comune, paralele, repetitive, iar referitor la dezvoltarea firmei lipseau cu desăvârșire. Drept urmare, au fost formulate ulterior cinci funcțiuni care sunt:

Funcțiunea de cercetare – dezvoltare cuprinde ansamblul activităților desfășurate în cadrul organizației/firmei prin intermediul cărora se asigură dezvoltarea.

Funcțiunea de producție cuprinde ansamblul activităților prin care au loc combinarea și transformarea resurselor materiale în produse finite, semifabricate și servicii, se creează nemijlocit condițiile tehnico-materiale, organizatorice și de servire necesare desfășurării în cele mai bune condiții.

Funcțiunea financiar-contabilă se referă la totalitatea activităților prin care se asigură resursele financiare necesare derulării producției și dezvoltării organizației/firmei, precum și evidența valorică a fenomenelor economice.

Etapele planificării strategice sunt următoarele:

1. Analiza care precede planificarea referitoare la performanțele organizaționale și planul strategic actual (dacă există);

2. Evaluarea necesităților comunității cărora le corespunde această documentație în cadrul procesului de planificare;

3. Crearea sau afirmarea viziunii și misiunii instituționale care va ghida și va testa toate obiectivele și va reflecta necesitățile pe care organizația încearcă să le stabilească;

4. Evaluarea constrângerilor, oportunităților, resurselor și mediului care vor afecta organizația în sine și vor influența și procesul de planificare;

5. Stabilirea obiectivelor și scopurilor preliminare, pe baza informațiilor colectate și evaluate în cadrul etapelor 1-4;

6. Analizarea și validarea acestor scopuri și obiective;

7. Aprobarea unui plan financiar și a unui buget pentru sprijinirea obiectivelor validate pentru primul an sau primii doi ani ai planului respectiv;

8. Întocmirea unui plan cuprinzător și al unui buget spre analiză;

9. Aprobarea planurilor de acțiune pentru obiectivele stabilite și a procesului de evaluare a planului strategic;

10. Aprobarea finală a planului, inclusiv planurile de acțiune, bugetul și strategiile de evaluare.

În orice demers de elaborare a strategiei se pleacă de la analiza contextului în care organizația are de acționat pentru atingerea misiunii sale.

Identificarea factorilor care determină direcțiile de acțiune strategică poate folosi următoarea structură:

Referitor la potențialii beneficiari ai programelor desfășurate în cadrul Fundației Filantropice Metropolis, acesția sunt indentificați de către Direcția de Asistență Socială a Sectorului 6, pe raza căreia își desfășoară activitatea FFM, și pot proveni din familii dezavantajate social, centre de copii de stat/ private, școlile generale din zona adiacentă cartierelor Giulești și Săbăreni.

Din punct de vedere operațional, este necesară elaborarea analizei SWOT a unei organizații neguvernamentale.

În ceea ce privește scopul educațional al ONG –ului, acesta constă în îndeplinirea unor activități în interesul comunității locale, furnizarea de servicii sociale, implementarea și realizarea de programe și proiecte socio-psiho-pedagogice, care să contribuie la îmbunătățirea calității vieții beneficiarilor.

Structură organizatorică și resurse umane

Sub aspect organizatoric, o organizație neguvernamentală are următoarele niveluri ierarhice:

I. Aparatul de conducere – Adunarea generală

II. Aparatul de execuție

1. Consiliul Director

2. Directorul executiv

Compartimente subordonate

Model Organigrama unui ONG :

În ceea ce privește resursele umane, se vor avea în vedere următoarele principii fundamentale:

1. Utilizarea unui management eficient al resurselor umane – selectare, angajare, monitorizare, evaluare, motivare, promovare, disciplinare etc.

2. Promovarea lucrului în echipe multidisciplinare –ONG- ul poate avea o structură de personal flexibilă și adaptată nevoilor nevoilor beneficiarilor, constituită din următoarele categorii de personal:

a) salariați angajați pe durată determinată / nedeterminată

b) voluntari cu contract de voluntariat.

În funcție de necesități, pentru îndeplinirea scopului organizației, pot fi încheiate contracte de prestări servicii cu diferite firme (contabilitate, avocatură etc).

Bugetul unui ONG poate proveni din:

a) aporturile, în numerar sau în natură, ale membrilor;

b) cotizațiile membrilor;

c) dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, în condiții legale;

d) dividendele societăților comerciale ce pot fi înființate de asociație;

e) donații, sponsorizări sau legate;

f) resurse ce pot fi obținute de asociație de la bugetul de stat și / sau de la bugetele locale;

g) alte venituri prevăzute de lege.

Referitor la strategiile utilizate pentru promovarea unei organizatii neguvernamentale, acestea pot fi

        Reclama care are rolul de a  informa clientul despre produs/ serviciu, ii prezinta caracteristicile si il convinge sa cumpere – reclama tv, radio, pliante, flyere, mini calendare, cataloage, scrisori comerciale, produse realizate de catre beneficiarii directi ai serviciilor sociale furnizate de ONG; Relațiile publice reprezintă relațiile cu media, communicate de presă, concursuri, tombole, evenimente diverse (spectacole, activități de voluntariat pentru comunitate în campanii proprii sau naționale, etc), sponsorizări;

FONDURI STRUCTURALE ALE UNIUNII EUROPENE

Aderarea României în Uniunea Europeană va genera participarea țării noastre ca membru cu drepturi depline la politica de coeziune a UE. În cadrul Politicii de Coeziune (Cohesion Policy) a UE, România beneficiază, prin intermediul instrumentelor structurale, de susținere financiară pentru încurajarea dezvoltării economice a țării.

Derularea negocierilor de aderare a accentuat necesitatea pregătirii structurilor instituționale necesare pentru administrarea asistenței structurale în cadrul Uniunii Europene.

FONDURI DE PREADERARE: PHARE , ISPA și SAPARD

Concepută ca o politică a solidarității la nivel european, politica regională, cea mai importantă și complexă componentă a Politicii de Coeziune Economică și Socială, se bazează în principal pe solidaritate financiară a tuturor Statelor Membre, și anume pe redistribuirea unei părți din bugetul comunitar către regiunile și grupurile sociale mai puțin prospere.

Politica regională are un pronunțat caracter instrumental și este corelată cu politica de extindere a UE, prin crearea fondurilor speciale de preaderare:

PHARE – Fond de sprijin pentru reconstrucția economică, creat în baza Reglementării CE nr. 3906/ 1989;

ISPA – Instrument al politicilor structurale, precursorul Fondului de Coeziune; a fost creat în baza Reglementării CE nr. 1267/1999;

SAPARD – Program special pentru agricultură și dezvoltare rurală, a fost creat după modelul instrumentului structural FEOGA.

Volumul asistenței financiare din perioada de preaderare, prevăzută în bugetul UE pentru perioada 2000-2006 este de 21.840 milioane euro. Repartiția detaliată pe tipuri de fonduri se regăsește în tabelul alăturat:

Analizând structura fondurilor comunitare alocate țărilor candidate pe programe, se poate observa faptul că Polonia și România beneficiază de cele mai mari procente din fonduri, urmate de Bulgaria și Ungaria. Așa cum reliefează și tabelul următor, Polonia și România au beneficiat de aproximativ 60% din volumul asistenței financiare acordate țărilor candidate:

Complexitatea politicii regionale contribuie la reducerea disparităților existente între nivelele de dezvoltare ale diferitelor regiuni și a rămânerii în urmă a regiunilor mai puțin dezvoltate, sau a insulelor, inclusiv a regiunilor rurale, potrivit Tratatului de la Maastricht semnat în 1992.

Creat în 1989 pentru a sprijini Polonia și Ungaria, PHARE s-a adresat apoi și altor țări europene: Bulgaria, Cehia, Estonia, Letonia, Lituania, România, Slovenia și Slovacia.

Comisarul european Gunter Verheugen afirma că Phare reprezintă o punte către Fondurile Structurale și ajută țările candidate să se familiarizeze cu structurile și procedurile necesare utilizării eficiente a Fondurilor structurale după integrare.

În perioada 2000-2006, programul PHARE a vizat două priorități principale:

Dezvoltarea instituțională și

Sprijinirea investițiilor.

În această perioadă, mărimea angajamentelor Uniunii Europene față de România prin programul PHARE a fost de aproximativ 2 bilioane de euro.

Implementarea programelor Phare se referă la două aspecte importante:

Implementarea tehnică – se realizează la nivelul instituțiilor administrației românești, ministere, agenții, comisii, institute (autorități de implementare), prin intermediul unității de implementare a proiectelor (PIU – Project Implementation Unit);

Implementarea financiară – se realizează prin intermediul agențiilor de implementare. Pentru această perioadă sunt reprezentative patru agenții de implementare:

Oficiul de Plăți și Contractare PHARE (OPCP) din Ministerul Finanțelor Publice;

Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (SOCRATES);

Ministerul Integrării Europene (MIE);

Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei (MMSSF).

Monitorizarea programelor se realizează prin intermediul unui Comitet Comun de Monitorizare a programelor PHARE (Joint Monitorin Committee – JMC) și zece subcomitete sectoriale de monitorizare (Sectorial Monitoring Sub-Committees – SMSCs). Cele zece subcomitete de monitorizare vor fi enumerate în cele ce urmează:

Coeziune economică și socială și Cooperare transfrontalieră;

Justiție;

Afaceri interne;

Finanțe;

Administrație publică;

Agricultură și dezvoltare rurală;

Piața internă;

Sectorul social (incluzând și minoritățile);

Mediu;

Transporturi.

Rata de absorbție a fondurilor PHARE a fost stabilă, situându-se la 97 % încă din anul 2000. Implementarea proiectelor însă este de cele mai multe ori întârziată, comparativ cu termenele fixate prin Memorandumurile de Finanțare. Aceste întârzieri sunt cauzate de faptul că mai mult de 70% din contracte sunt încheiate în ultimile luni ale perioadelor de contractare, râmânând deseori un an pentru implementare, reprezentând un timp insuficient pentru majoritatea proiectelor.

Programul ISPA acordă sprijin infrastructurii în domeniile comunitare prioritare – transport și mediu. Prin ISPA se finanțează investiții masive legate de directivele de mediu: rezerva de apă potabilă, tratarea apelor reziduale, poluarea aerului, administrarea deșeurilor solide și a celor periculoase. Prin finanțarea unor asemenea investiții se urmărește îmbunătățirea calității vieții și sănătății populației.

Referitor la domeniul transportului, ISPA aduce contribuții majore la construirea și reabilitarea infrastructurii din țările candidate, dar și conectarea la rețelele de transport trans-european.

În perioada 2000-2006, România beneficiază de prin programul ISPA de finanțare nerambursabilă de aproximativ 240 milioane euro anual, ceea ce reprezintă 20-26% din totalul fondurilor ISPA.

România deține primul loc în ceea ce privește fondurile angajate din bugetul total ISPA (1.040 milioane euro anual pentru toate țările candidate) alocat de Uniunea Europeană pentru această perioadă.

Pentru proiectele finanțate prin ISPA, a fost constituit Comitetul de Monitorizare ISPA care se reunește de două ori pe an. Acest comitet este format din reprezentanță din mai multe instituții naționale și europene, printre care Comisia Europeană, Ministerul Integrării Europene, Ministerul Transporturilor, Ministerul Agriculturii, Ministerul Administrației și Internelor, etc.

În ceea ce privește capacitatea de absorbție a țării noastre pentru ISPA, comparativ cu PHARE și SAPARD, gradul de absorbție nu este la fel de ridicat ca în cazul acestor două programe.

Comisia Europeană atrage atenția că România trebuie să facă eforturi semnificative pentru consolidarea cadrului instituțional, inclusiv creșterea și consolidarea capacității administrative și a cooperării între structurile de la nivel central și regional. Totodată, trebuie garantat managementul sănătos al fondurilor acordate în cadrul asistenței financiare a Uniunii Europene.

Obiectivul programului SAPARD constă în crearea unui cadru optim necesar implementării unei agriculturi performante și dezvoltării durabile a zonelor rurale în țările candidate. Programul urmărește preluarea acquis-ului comunitar și adoptarea progresivă a mecanismelor de piață la principiile care guvernează Politica Agricolă Comună.

SAPARD corespunde în principal componentei de orientare a FEOGA, pentru componenta de garantare fiind necesare adaptări ale cadrului legislativ și financiar. FEOGA finanțează măsurile de dezvoltare rurală și de asistență acordată fermierilor, cu precădere în acele regiuni rămase în urmă din punct de vedere economic, dar și în restul regiunilor UE, prin intermediul Politicii Agricole Comune (PAC).

Printre obiectivele operaționale ale programului SAPARD în România se află:

Realizarea unei dezvoltări durabile a agriculturii și a zonelor rurale prin modernizare și investiții în infrastructura rurală;

Dezvoltarea afacerilor și resusrselor umane;

Îmbunătățirea standardelor de calitate ale produselor agricole și piscicole, ale procesului de producție și de comercializare a acestora și aducerea lor la standardele practicate de UE;

Sprijinirea României în implementarea legislației UE în sectorul agricol.

Acordul Multianual de Finanțare SAPARD – Multi-Annual Financing Agreement, semnat la Bruxelles între Guvernul României și Comisia Europeană, în februarie 2001, a stabilit acordarea unei contribuții financiare nerambursabile țării noastre, în valoare de 1.072 milioane de euro, pentru perioada 2000-2006, pentru implementarea programului SAPARD.

Alocarea anuală SAPARD acordată României reprezintă 153,243 miliane de euro. Pentru Bulgaria, UE a repartizat un buget de 53,026 milioane de euro, ținând cont de faptul că suprafața agricolă a țării noastre este de trei ori mai mare decât a țării vecine, iar populația ocupată în agricultură de aproape două ori.

Conform Planului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Rurală, în România au fost propuse spre finanțare unsprezece măsuri de intervenție în spațiul rural, structurate pe patru mari obiective:

2.2 INSTRUMENTE STRUCTURALE SPECIFICE PERIOADEI 2007-2013

Fondurile structurale sunt aplicate într-o țară membră UE prin intermediul prevederilor incluse într-un Plan Național de Dezvoltare (PND) care reprezintă documentul de planificare strategică și programare financiară multianuală, aprobat de Guvern, orientând dezvoltarea socio-economică a României în conformitate cu Polica de coeziune a UE.

Obiectivul principal al PND pentru România îl reprezintă reducerea disparităților de dezvoltare socio-economică dintre România și celelalte state membre ale Uniunii Europene.

Strategia de dezvoltare a României se axează atât pe orientările strategice comunitare privind coeziunea, cât și pe prioritățile Agendei Lisabona și obiectivele de la Göteborg, iar obiectivul general – reducerea cât mai rapidă a decalajelor existente față de UE se sprijină pe trei obiective specifice:

creșterea competitivității pe termen lung a economiei;

dezvoltarea la standarde europene a infrastructurii de bază;

perfecționarea și utilizarea mai eficientă a capitalului uman autohton.

Pentru realizarea obiectivului global cât și a obiectivelor specifice, au fost identificate șase priorități naționale:

Creșterea competitivității economice și dezvoltarea economiei bazate pe cunoaștere;

Dezvoltarea și modernizarea infrastructurii de transport;

Protejarea și îmbunătățirea calității mediului;

Dezvoltarea resurselor umane, promovarea ocupării și incluziunii sociale și întărirea capacității administrative;

Dezvoltarea economiei rurale și creșterea productivității în sectorul agricol;

Diminuarea disparităților de dezvoltare între regiunile țării.

Programarea financiară a PND a urmărit elaborarea unui tablou al surselor de finanțare ce ar trebui utilizate în perioada 2007-1013 pentru creșterea convergenței cu UE, rezultând o sumă estimativă globală de 58,7 milioane de euro repartizată pe cele 6 priorități naționale:

În perioada 2007 -2013, România a beneficiat de fonduri structurale în valoare de aproximativ 30 miliarde Euro. Cele 14 domenii din care au putut fi atrase finanțări sunt:

Cercetare și dezvoltare tehnologică;

Informatizarea societății;

Transporturi;

Energie;

Protecția mediului și prevenirea riscului;

Turism;

Cultură;

Regenerare urbană și rurală;

Suport pentru companii și antreprenori;

Acces la locuri de muncă stabile;

Incluziune socială pentru persoane defavorizate;

Dezvoltarea capitalului uman;

Investiții în infrastructura socială, inclusiv cea de sănătate și educație;

Promovarea dezvoltării parteneriatului

Pe baza acestor priorități, autoritățile române și Comisia Europeană au stabilit Programe Operaționale prin intermediul cărora se gestionează Fondurile Structurale și de Coeziune. Instrumentele structurale din perioada 2007 – 2013 cuprind următoarele categorii: Fondul European pentru Dezvoltarea Regională (FEDR), Fondul Social European (FSE), cunoscute și sub denumirea de Fonduri Structurale și Fondul de Coeziune (FC).

Programe Operaționale 2007 – 2013

Tabel 1. Programe Operaționale 2007 – 2013

2.3 PERIOADA DE PROGRAMARE 2014-2020

Strategia

ONG –uri de incluziune socială – Locul actual și importanța accesării de fonduri

Incluziunea socială este un domeniu important al politicii Uniunii Europene, care încă din anul 1975 a finanțat proiecte de luptă împotriva sărăciei. În Tratatul de la Amsterdam, articolul 39 incluziunea socială este recunoscută ca un domeniu oficial al U E.

Consolidarea incluziunii sociale și a luptei împotriva discriminării constituie una din cele patru politici prioritare, incluziunea socială fiind un aspect important al proiectului de orientări strategice comunitare. Orientările accentuează foarte mult importanța unui echilibru între politica socială, economică și de mediu cât și importanța acestora.

Capitolul 3. STUDIU DE CAZ:

Proiectul I can, You can, let’s do more Together! implementat de Fundația Filantropică Metropolis

Fundația Filantropica Metropolis este o fundatie non-profit, cu  personalitate juridica romana si acreditata prin Decizia nr. 206/17.12.2008, emisa de Comisia de Acreditare a furnizorilor de servicii sociale a Mun. Bucuresti, cu sediul în str. Drumul Sabareni, nr.47-53, sect 6, tel/fax 220.69.85, înregistrată în registrul persoanelor juridice cu dosarul nr. 3564/299/2007 din 16.02.2007 la Judecatoria Sectorului 1, Bucuresti. cu codul fiscal nr.23249281 si contul RO11 UGBI 0000 0120  1309 1RON, deschis la Garanti Bank, Sucursala Dorobanti, sector 1.

Obiectivele generale urmarite de FFM in acordarea serviciilor sunt: reinsertia sociala a copiilor aflati in dificultate, dezvoltarea capacitatii de autonomie personala a copiilor, dezinstitutionalizarea si pastrarea relatiei cu familia naturala/largita, cu scopul integrarii/reintegrarii familiale.

3.1 PREZENTAREA FUNDAȚIEI FILANTROPICE METROPOLIS

Fundația Filantropica Metropolis deruleaza urmatoarele proiecte:

3.1.1 Proiectul „Acasa ”

Centrul de Ocrotire a Copiilor „Acasa” – este un centru de tip rezidential care a fost creat pentru a oferi o sansa copiilor abandonati, copiilor strazii aflati in centrele de plasament, cu varste cuprinse intre 5-18 ani pentru a le putea oferi  o dezvoltare fizica, intelectuala, emotionala si spirituala optima. Capacitatea maxima a centrului este de 39 locuri. Centrul de Ocrotire a Copiilor “Acasa” este organizat in 3 module a cate  13 copii,  plus o camera cu 4 locuri special amenajata pentru tinerii care urmeaza cursuri de invatamant superior.

Tipurile de servicii oferite in cadrul centrului rezidential sunt: gazduire pe perioada nedeterminata, educare, consiliere psihologica, socializare si petrecere a timpului liber,  reintegrare familiala si comunitara. Activitatile  desfasurate in cadrul serviciilor de tip rezidential sunt urmatoarele :

acordarea de gazduire, ocrotire, educatie pentru copiii beneficiari in vederea satisfacerii  nevoilor de baza

motivarea familiei si a copilului in scopul reunificarii si reabilitarii familiei pe plan financiar si moral;

consiliere acordata familiei pentru a-si cunoaste drepturile si responsabilitatile;

asistarea copiilor si tinerilor in demersurile facute pe langa autoritati in vederea obtinerii actelor specifice;

acordarea de asistenta sociala, psihopedagogica, medicala, religioasa si juridica prin parteneriate cu alte organizatii;

integrarea treptata a adolescentilor in societate, prin sprijin oferit in gasirea unui loc de munca, a unei locuinte pe termen limitat ale caror costuri vor fi preluate treptat de catre tanar

terapie de grup, terapie prin joc, sport, desen la care participa si voluntari din tara si din strainatate; valorizare a persoanei stima, respect; dezvoltarea abilitatilor.

reintegrare familiala si comunitara.

3.1.2 Centrul de Zi pentru Copii si Parinti 

Centrul de Zi pentru Copii si Parinti tip școală-după-școală, care are ca obiectiv principal prevenirea situațiilor de risc care pot conduce la separarea copilului de părinții săi, prin asigurarea unor activități de îngrijire și educație (formală, non-formală și informală) pe timpul zilei pentru copii și prin asigurarea unor servicii de sprijin pentru părinți sau alte persoane care au în îngrijire copiii, având rolul de a asigura menținerea, refacerea și dezvoltarea capacităților copilului și ale părinților săi pentru depășirea situațiilor dificile.
Serviciile de zi au rolul de a asigura menținerea, refacerea și dezvoltarea capacitãților copilului și ale pãrinților sãi, pentru depãșirea situațiilor care ar putea determina separarea copilului de familia sa.

Serviciile oferite in cadrul Centrului de Consiliere si Sprijin pentru Parinti si Copii:

Identificarea su evaluarea nevoilor sociale ale beneficiarilor

Consiliere psihologica pentru copil si familie

Informare despre drepturi si obligatii

Educare

Terapie ocupationala

Socializare si petrecere a timpului liber

Orientare scolara

Prepararea si servirea hraneiIII.Centrul de consiliere si sprijin pentru tineri in situatii de risc (Pasi spre independenta)

3.1.3 Centrul de consiliere si sprijin pentru tineri in situatii de risc (Pasi spre independenta), este un serviciu residential ce  acopera o gamă variată de servicii, cu scopul de a ajuta tinerii în dificultate, începând cu găzduirea acestora pe o perioadă determinată, până la rezolvarea problemelor specifice cu care aceștia se confruntă (materiale, financiare, culturale, juridice și administrative, relaționale, ocupaționale, de sănătate), inclusiv prin organizarea de activități pentru dezvoltarea deprinderilor de viață independentă și a competențelor profesionale.

Serviciile oferite in cadrul proiectului “Pasi spre independenta”:

Gazduire pe perioada determinata

Consiliere sociala

Consiliere psihologica

Informare

Orientare profesionala

Consiliere juridica

Fundația dispune de personal calificat: 2 directori, 1 manager, 1 asistent social cu studii superioare, 2 psihologi, 7 lucrători sociali, 2 bucătari, 1 îngrijitor, 1 asistent social voluntar.

Centrul de ocrotire a copiilor “Acasă”, unul dintre proiectele Fundatiei Filantropice Metropolis, a fost înființat pentru a oferi o șansă copiilor abandonați și copiilor străzii aflați în centrele de plasament, cu vârste cuprinse între 5-18 ani . Scopul Centrului de Ocrotire a Copiilor “Acasă” este furnizarea sau asigurarea accesului copiilor, pe o perioadă nedeterminată, la găzduire, îngrijire, educație și pregătire în vederea reintegrării sau integrării familiale și socio-profesionale. Procesul de dezvoltare al copiilor în cadrul centrului se realizează din punct de vedere emoțional, moral, comportamental, intelectual și fizic pe baza unor criterii precum evaluarea, conștientizarea, educareaș și susținerea beneficiarilor. Toate aceste servicii sunt asigurate de către personal calificat, asistenți și referenți sociali, îngrijitori, psihologi, instructori și voluntari care investesc în creativitatea și potentialul tinerilor din centru – cursuri de limbi straine, cursuri de bune maniere, etc. Cu toate acestea, copiii sunt stânjeniți să admită faptul că trăiesc într-un centru rezidențial, că nu locuiesc în mijlocul familiei ca și colegii lor. Această particularitate îi expune adesea în fața unor situatii de discriminare din partea celorlalți, fiind priviți altfel – nefiind ai nimănui, fără părinți și rude care să le poarte de grijă. Astfel de incidente sunt des întâlnite, iar copiii ajung poate abia în adolescență să recunoască în fața prietenilor apropriați că locuiesc la o fundație/ cămin/ centru de ocrotire.

3.2 Proiectul I can, You can, let’s do more Together! implementat de Fundația Filantropică Metropolis

3.2.1 Descrierea proiectului I can, You can, let’s do more together!

A. Parteneriat și coordonare

Programul Tineret în Acțiune este gestionat în România de către Agenția Națională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educației și Formării Profesionale (ANPCDEFP).

Proiectul care face obiectul acestui grant se încadrează în următoarea acțiune a programului Tineret în Acțiune:

În perioada 2011/2013, FMM a implementat proiectul I can, You can, let’s do more Together! proiect în cadrul căruia au fost implicați 7 voluntari din 7 state (Germania, Italia, Turcia, Franta, Lituania, Spania si Letonia), pentru un interval de 8/12 luni. Acest proiect a avut un impact deosebit atât asupra celor 8 voluntari, ce au dobândit noi competențe și abilități, cât si asupra beneficiarilor programelor FMM. Utilizând experiența anterioară, este esențial pentru a arăta că dincolo de problemele economice și sociale, daca beneficiază de scheme de suport, acești tineri pot fi viitori cetățeni responsabili și capabili să producă schimbări in comunitate. Pentru organizarea activităților în cadrul acestui proiect, a fost permanent folosit suportul fostilor voluntari SEV. Evaluările realizate la finalul stagiului si intalnirile cu tinerii din centru sunt baza organizarii prezentului program de activitati. Beneficiind de o primă experiență de succes în implementarea unui proiect SEV, a fost utilizat același tip de strategie și pentru actuala propunere de proiect. Astfel, după ce a fost primiă acreditarea și a apărut în baza de date SEV, a inceput promovarea ideii de proiect cu ajutorul foștilor voluntari. Au fost primite 24 de aplicații din partea potențialilor voluntari care au identificat activitățile Fundației Metropolis în baza de date SEV. Dintre cei 8 voluntari aflati pe lista scurtă, au fost recrutați 4 voluntari. Am solicitat acestor voluntari facilitarea comunicării cu organizatiile de trimitere, pentru definitivarea acordului de parteneriat și stabilirii condițiilor de parteneriat. În această etapă s-a stabilit responsabilitatea organizatiilor de trimitere pentru formarea voluntarilor înainte de plecare, în acest proces organizația gazdă urmând să furnizeze informații despre cadrul cultural în care vor activa cei 4 voluntari, pentru 12 luni. Înainte de depunerea proiectului, voluntarii și organizațiile gazdă au primit informațiile privind condițiile de cazare, locația Centrului, profilul mentorului, frecvența cursurilor de limbă și despre cele două sesiuni de formare – OnArrival Training si MidTerm Meeting. În aceasta structură, Fundatia Filantropica Metropolis are următoarele responsabilitati:

Redactarea Acordului de Parteneriat, incluzând comentariile partenerilor

Realizarea Activity Agreement-ului impreuna voluntarii si coordonatorii organizatiilor de trimitere si asigurarea ca acestia inteleg responsabilitatile desemnate in acord;

Administrarea transparenta a bugetului si respectarea conditiilor contractuale

Mentinerea legaturii cu organizatiile de trimitere – via e-mail, telefon.

Supervizarea activitatilor voluntarilor astfel incat sa se asigure ca activitatile corespund nevoilor si intereselor voluntarilor.

Formarea personalului Fundatiei pentru lucrul cu voluntarii SEV – reluand experienta proiectului anterior – informatii despre invatarea interculturala, dialog intercultural si informatii despre voluntarii recrutati.

Informarea voluntarilor cu privire la drepturile si obligatiile lor – in acord cu Carta SEV,

Furnizarea informatiilor despre mijloacele de transport in Bucuresti, despre alternative de transport in Romania

Asigurarea participarii voluntarilor la cele doua sesiuni de formare organizate de AN – OAT si MTM.

Asigurarea unui proces de mentorat condus excelent – mentor cu abilitati si competente necesare acestui proces si disponibil sa raspunda nevoilor voluntarilor – intalniri saptamanale cu mentorul sau ori de cate ori este nevoie.

Formarea mentorului inainte de sosirea voluntarilor – cu posibilitatea participarii la cursurile AN de tip Mentor 2.0.

Cursuri de limba romana pentru voluntari cu o frecventa de cel putin 2 ori pe saptamana.

Cooperarea cu organizatiile de trimitere pentru a ne asigura ca voluntarii beneficiaza de asigurarea medicala si furnizarea informatiei despre tipul de costuri acoperite si procedurile de rambursare a costurilor pentru voluntari.

Alocatia lunara furnizata la timp voluntarilor si suport pentru administrarea bugetului personal (alaturi de mentor) pentru voluntarii aflati la prima experienta internationala.

Supervizare in cadrul activitatilor livrate de voluntari – supravegherea educatorilor

Organizarea unor evenimente destinate celebrarii succesului activitatilor – cu participarea personalului Fundatiei.

Suport pentru realizarea certificatelor Youthpass (mentor/proces de invatare) si a raportului final al voluntarului.

Suport pentru realizarea planului de diseminare, multiplicare si follow-up – atât pentru voluntari cât și pentru organizațiile de trimitere.

Realizarea procedurilor de raportare, la finalul proiectului.

În acest proces, partenerii – organizațiile de trimitere au următoarele responsabilități:

Mentin legătura cu FFM și cu voluntarii, până la aprobarea proiectului și, ulterior, pe toată durata proiectului.

Se asigură că voluntarii sunt incă dispobili și motivați să participe la proiect – discuții telefonice, skype, după decizia AN.

Realizează sesiunea de formare înainte de plecare, utilizând informațiile transmise de FFM și solicitate de voluntari.

Se asigură că voluntarii au ințeles toate clauzele prevăzute în Activity Agreement

In cazul in care voluntarul are nevoi specifice, furnizeaza aceste informatii organizatiei gazda pentru asigurarea conditiilor necesare gazduirii voluntarului si desemnarea unui mentor cu experienta si expertiza necesare.

Furnizeaza voluntarului in timp util informatiile privind conditiile de cazare, copia biletului de avion, informatii privind transferul la sediul FFM, etc.

Stabilieste cu voluntarii tipul de instrumente de comunicare de utilizat pe durata stagiului si frecventa schimbului de informatii – e-mail, postari blog, etc.

Sustine voluntarului in procesul de readaptare culturala, dupa stagiu si ii ofera sprijin pentru realizarea sesiunilor de diseminare si multiplicare – cel putin o activitate de diseminare organizata in fiecare dintre organizatiile de trimitere.

Transmite organizatiei gazda rapoartele sesiunilor de diseminare si multiplicare

Asigura voluntarului oportunitatea organizarii de activitati bazate pe metodologiile utilizate in timpul stagiului SEV – in organizatie sau faciliteaza cooperarea cu alte organizații sau institutii.

B. Profil al voluntarului și proces de recrutare

Profilul final al voluntarilor a fost definitivat cu organizțiile de trimitere, permanent implicate în etapa scrierii proiectului. În cadrul grupului selectat sunt respectate următoarele criterii:

Vârsta voluntarilor – 18-30 de ani

Egalitate de gen

Diversitatea culturala, diversitatea religioasă

Disponibilitatea de a invăța noi tehnici și metode participative

Motivația de a organiza activități pentru copii institutuționalizați

Disponibilitatea de a locui și lucra in Centru

Dorința de dezvoltare a competențelor de invățare interculturală și lucru in echipă, lucrând și locuind cu ceilalți voluntari.

C. Descrierea stagiului:

Voluntarii vor lucra 5 zile/săptamână, 6 ore/zi. Programul de activități va fi structurat și in funcție de programul școlar al tinerilor din Centru. Pentru pregătirea evenimentelor bazate pe tehnici de artă participativă, în funcție de programul de pregătire al acestor evenimente, voluntarii pot implementa activități și sâmbăta și/sau duminica, urmând să aibă cele doua zile libere în timpul săptămânii. De asemenea, în fiecare lună, trebuie asigurate cele două zile libere – conform Cartei SEV. Respectând diversitatea culturală, etnică și religioasă, voluntarii vor avea dreptul la zile libere pentru a celebra sărbătorile naționale sau religioase.

In fiecare saptamana, voluntarii se vor intalni cu mentorul desemnat. Fiecare sesiune de mentorat va avea ca scop si asigurarea suportului pentru sintetizarea experientelor de invatare, pentru voluntar. Inainte de sosirea voluntarilor, mentorul va beneficia si de un curs de formare – elemente de mentorat, tehnici de facilitare a discutiei, etc.

D. Pregătire, formare și asistență acordată voluntarilor:

E. Sprijin personal și sprijin în vederea îndeplinirii sarcinilor:

G. Dimensiune interculturală:

H. Dimensiune europeană:

I. Vizibilitate:

J. Diseminare și exploatare a rezultatelor:

K. Impact și efect de multiplicare:

L. Implicarea voluntarilor cu posibilități reduse

Partea V. Finanțare solicitată

Dacă aveți nevoie de mai mult spațiu, vă rugăm să adăugați mai multe rânduri.

Figură 1 Diagrama si Grafic Gantt in proiectul

Start – up ONG și importanța implementării proiectului pe fonduri europene

Figură 2 Caseta de dialog Assign Resources în proiectul Start – up ONG și importanța implementării proiectului pe fonduri europene

Figură 3 Caseta de dialog pentru marcarea Punctului Critic (Milesstone) în proiectul

Start – up ONG și importanța implementării proiectului pe fonduri europene

Figură 4 Fragment din Diagrama si Grafic Gantt în proiectul

Start – up ONG și importanța implementării proiectului pe fonduri europene

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE:

Brezeanu, Petre: Finanțe europene, Editura C.H. Beck, București, 2007;

Dobrescu, Emilian M.; R. Ilie; M. Tarța; E. Sima; M. Sima: Fondurile structurale, Eurolobby, București, 2008;

Olteanu, Ion: Bune practici în lucrul cu Consiliul de conducere – Ghid pentru Organizațiile Neguvernamentale, Centrul pentru Organizațiile Neguvernamentale, București, 2004;

www.infoong.ro

http://ncnb.org

http://www.fonduri-ue.ro

Morton, Balog; Balogh, Natalia: Managementul ONG, Suport de curs pentru învățământ la distanță, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluf Napoca, 2013-2014;

Enlargement of the European Union, A Historic Opportunity – European Commission, ED-G, Bruxelles, 2003

BIBLIOGRAFIE:

Brezeanu, Petre: Finanțe europene, Editura C.H. Beck, București, 2007;

Dobrescu, Emilian M.; R. Ilie; M. Tarța; E. Sima; M. Sima: Fondurile structurale, Eurolobby, București, 2008;

Olteanu, Ion: Bune practici în lucrul cu Consiliul de conducere – Ghid pentru Organizațiile Neguvernamentale, Centrul pentru Organizațiile Neguvernamentale, București, 2004;

www.infoong.ro

http://ncnb.org

http://www.fonduri-ue.ro

Morton, Balog; Balogh, Natalia: Managementul ONG, Suport de curs pentru învățământ la distanță, Universitatea Babeș-Bolyai, Cluf Napoca, 2013-2014;

Enlargement of the European Union, A Historic Opportunity – European Commission, ED-G, Bruxelles, 2003