Starea Ecologica Generala Si Calitatea Solurilor

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

[NUME_REDACTAT] al României – 2000. București: [NUME_REDACTAT] de Statistică, 2000. 668 p.

[NUME_REDACTAT] Apelor – anii 2005, 2006, 2007, 2008. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2009. 560 p.

Anuarul de gospodărirea apelor, 2007. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2008. 548 p.

Registrele zonelor protejate. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2004. 320 p.

Instrucțiuni metodologice pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață – râuri și lacuri. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2009. 124 p.

Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a corpurilor de apă-râuri. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2002. 163 p.

Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a lacurilor din România. [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2006. 240 p.

Directiva 2000/60/EC a Parlamentului și [NUME_REDACTAT] care stabilește un cadru de acțiune pentru țările din [NUME_REDACTAT] în domeniul politicii apei, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 254/12.11.2000, p. 22-48.

Legea privind calitatea apei potabile. nr. 458/2002 În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 196/11.10. 2002, p. 65-114.

Legea nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 244/11.02. 2004, p. 112-138.

HG 930/2005 – Pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologic. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 265/16.04.2005, p. 14-32.

[NUME_REDACTAT] Mediului nr. 137/2009 privind aprobarea valorilor prag pentru corpurile de ape subterane din România. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 254/12.11.2009, p. 65-69.

Legea apelor nr. 107/1996, cu completările și modificările ulterioare. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 244/8.X.1996, p. 58-99.

Legislația UE privind mediul și problemele armonizării ei. Bruxelles, 1998. 232 p.

Ordonanața de Urgentă a Guvernului nr.195/2005 privind protectia mediului (cu modificările ulterioare), precum si legislatia subsecventă adoptată în materie în România. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 346/9.5.2005, p. 93-119.

[NUME_REDACTAT] privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ambiant (85/337/EEC). În: [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. Directive. București: [NUME_REDACTAT], 2008, p. 121-126.

[NUME_REDACTAT] cu privire la accesul publicului la informația despre starea mediului (90/313/EEC). În: [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. Directive. București: [NUME_REDACTAT], 2008, p. 137-190.

Manuale, monogarfii, articole din literatura specială:

BANDRABUR, Gh.; RADU, R. Evaluarea rezervelor de ape subterane din formațiunile carbonatice ale [NUME_REDACTAT]. București: Prospecțiuni S.A., 1994. 224 p.

BRAN, F.; IOAN, I. Ecosfera și politici ecologice. București: ASE, 2002. 254 p.

BRAN, F.; IOAN, I.; PARGARU, I. Politicile comerciale și de mediu ale României. București: ASE, 2003. 159 p.

BRETOTEAN, M.; MACALET Rodica; ȚENU, A. Studii privind corelarea metodologiilor de evaluare a resurselor de apă cu DCA 60/2000/EC. București:. Arh. I.N.H.G.A., 2004. 248 p.

CAPCELEA, A. [NUME_REDACTAT]. Ch.: Știința, 2000. 282 p.

CAPCELEA, A. Perspectivele integrării ecologice europene. Ch.: Știința, 2000. 77 p.

CANDEA, M.; ERDELI, S.; SIMON T. Romania, potential turistic și turism. București: Universul, 2000. 248 p.

DUMITRU, M.; DIMINESCU, D.; LAZEA, V. Dezvoltarea rurală și reforma agriculturii românești. București: Albatros, 2004. 124 p.

DUMITRU, S. Spațiul social al tranziției. Iași: Polirom, 1999. 160 p.

DONITA, N.; POPESCU. A.; Pauca-Comanescu, M. Habitatele din România. București: [NUME_REDACTAT], 2005. 380 p.

IVĂNOIU, M.; SANDU, V. [NUME_REDACTAT]. Brașov: Transilvania, 2005. 69 p.

LITEANU, E. Raionarea hidrogeologică a teritoriului RPR. Probleme de geografie. București: [NUME_REDACTAT], 1958. 296 p.

LIXANDRU, B. Ecologie și [NUME_REDACTAT]. Timișoara: [NUME_REDACTAT], 1999. 256 p.

MARINESCU, D. Tratat de Drept al Mediului. București: [NUME_REDACTAT], 2003. 236 p.

MUNTEANU, M.; MUNTEANU, T.; ȘTIUCA, E. Some aspects concerning the Quaternary deposits în [NUME_REDACTAT]. Iași: [NUME_REDACTAT], 2008. 260 p.

NEGRU, C. Regimul juridic de protecție al mediului înconjurător în [NUME_REDACTAT] Public. Chișinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2004. p. 121.

OȚEL, M.; PÂNTEA, D.; CAZACIOC, A. Aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe. București: Economică, 2006. 250 p.

PÂRVU, C. Îndrumător pentru cunoașterea mediului. București: Tehnica, 1982. 425 p.

PETRES, R.; STANESCU, G.; TENU, A. Studii monografice privind acviferele de importanță strategică din România. Dobrogea de Sud. Constanța: Consiliul judetean Constanța, 2000. 348 p.

Politica de Mediu a BERD ([NUME_REDACTAT] pentru Reconstrucție și Dezvoltare). Raport anual. București: Economică, 2007. 148. p.

POPESCU, M. Ecologie aplicată. București: [NUME_REDACTAT], 2000. 157 p.

PRISECARU, P. Politici comune ale [NUME_REDACTAT]. București: Economică, 2004. 451 p.

ROBERTS, N. Schimbările majore ale mediului. București: [NUME_REDACTAT], 2002. 122 p.

ROJANSCHI, V.; BRAN, F.; DIACONU, GH. Protecția și ingineria mediului. București: Economică, 1997. 142 p.

STANCIOIU, P. ș.a. Habitate forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE 05 NAT/RO/000176: Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România. Măsuri de gospodărire. Brasov: Universitatea “Transilvania”, 2008. 128 p.

Studiu pentru realizarea Planului de management al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Dunării. Tulcea: INCDDD, 2009. 386 p.

SPĂTARU, T.; DANII, T. Probleme ale [NUME_REDACTAT] în societatea tranzitivă (Studii sociologice). Chișinău: IFSD al AȘM, 2003. 195 p.

STUGREN, B. Probleme moderne de ecologie. București: Științifică și Enciclopedică, 1982. 163 p.

Strategia de dezvoltare durabila 2007-2013 – judetul Constanța. Constanța: CJC, 2006. 272 p.

ȘCHIOPU, D.; VINTU, V. Ecologie și protecția mediului. Iași: [NUME_REDACTAT] de la Brad, 2002. 242 p.

TEUSDEA, V. Protecția mediului. București: România de mâine, 1998. 128 p.

Surse internet:

http://ec.europa.eu/environment/life/index.htm (Proiecte LIFE pentru protec ia naturii)

http://www.mmediu.ro/proiecte_europene/axa4.htm (Proiecte prin [NUME_REDACTAT] Sectorial de Mediu – Axa 4 Protec ia Naturii)

http://apmct.anpm.ro/rapoarte_anuale_starea_mediului_in_judetul_constanta-4587

http://www.cjc.ro/ZMC%20-%20PID%20reavizat%2021.05.2010/17. Raport_mediu.pdf

http://www.plancoast.eu/files/Environment%20Ind…5%20Const[4].pdf

http://lectura.bibliotecadigitala.ro/Manole_Andreea/Studiu_metodico-stiintific_asupra_starii_de_sanatate_a_populatiei_in_judetul_Constanta.pdf

Programe Europene

CHIȘINĂU 2014

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE ȘI ECONOMICE A JUDEȚULUI CONSTANȚA

1.1. Caracteristicile fizice și geografice

1.2. Caracteristici administrative și economice

CAPITOLUL II. STAREA ECOLOGICĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

2.1. Starea factorilor de mediu în județ

CAPITOLUL III. STAREA ECOLOGICĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

3.1. Calitatea și potențialul productiv al solurilor în cadrul județului Constanța

3.2. Gradul de poluare și măsuri de ameliorare a solurilor în județul Constanța

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL III. STAREA ECOLOGICĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

3.1. Calitatea și potențialul productiv al solurilor în cadrul județului Constanța

TEZĂ DE MASTER

STARERA ECOLOGICĂ GENERALĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR

ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

CHIȘINĂU 2014

CUPRINS

INTRODUCERE

CAPITOLUL I. ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE ȘI ECONOMICE A JUDEȚULUI CONSTANȚA

1.1. Caracteristicile fizice și geografice

1.2. Caracteristici administrative și economice

CAPITOLUL II. STAREA ECOLOGICĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

2.1. Starea factorilor de mediu în județ

CAPITOLUL III. STAREA ECOLOGICĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

3.1. Calitatea și potențialul productiv al solurilor în cadrul județului Constanța

3.2. Gradul de poluare și măsuri de ameliorare a solurilor în județul Constanța

CONCLUZII

BIBLIOGRAFIE

ANEXE

CAPITOLUL III. STAREA ECOLOGICĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

3.1. Calitatea și potențialul productiv al solurilor în cadrul județului Constanța

INTRODUCERE

Actualitatea temei. Solul este supus acțiunii poluăilor din aer și apă, fiind locul de întâlnire al diferiților poluanți: pulberile din aer și gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosfeă se întorc pe sol; apele de infiltrație impregnează solul cu poluanți antrenându-l spre adâncime; râurile poluate infectează suprafețele inundate sau irigate. Aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întamplare pe sol. Poluarea solului este forma de poluare cea mai dificil de msurat și de controlat. Solul este mai dificil de curățat decât aerul sau apa.

Cunoașterea caracteristicilor naturale ne va ajuta să sesizăm și să evităm alterarea condițiilor de viață, implicit să ne protejăm pe noi de urmările neplăcute pe care le produce modificarea calităților solului. Acțiunea agresivă, conștientă sau inconștientă, pe care o induce activitatea umană asupra biosferei, respectiv solului, se întoarce ca un bumerang împotriva noastră și, în cele mai multe cazuri, prețul refacerii condițiilor inițiale de calitate depășește câștigul de moment [14, p.16].

Dezvoltarea urbană sau rurală este strict dependentă de resursele de sol, de calitatea lui a și de păstrarea caracteristicilor de utilizare care pot asigura un trai decent, civilizat și ecologic. [17, p.9].

Impactul antropogen actual are o influență considerabilă asupra regimurilor și fertilității solului, exprimată prin reducerea productivității agrocenozelor și reducerea notei de bonitare a solurilor. Cauzele principale de reducere a notei de bonitare sunt procesele de eroziune și dehumificare precum și irigarea lor cu ape necondiționate.

Importanța practică. Ecologia trebuie să fie în măsura să analizeze și să ia decizii privind optimizarea procesului de tratare, dar și de introducere și de avizare a celor mai noi, mai eficiente procedee de întreținere a solurilor. De asemenea trebuie să promoveze măsuri de protecție a ecosistemelor, să cunoască și să aplice legislația de protecție a mediului dar mai ales cea referitoare la apă și sol.

Scopul declarat al lucrării, este acela de a prezenta straea mediului dar în special starea solurilor și procesele de degradare a solurilor din judetul Constanța ceea ce va permite corectarea parametrilor deranjați și a cauzelor ce au determinat impurificarea.

Cum protecția solurilor nu se poate realiza fără o politică adecvată ecologică, incluzând solul și atmosfera, voi încerca să implementez o educație ecologică atotcuprinzătoare, dar folosind ca argument solul.

Scopul lucrării: Studiul și evaluarea stării ecologice actuale mediului și în special al solurilor din sectorului județului Constanța și căile de ameliorare.

Reieșind din scopul propus au fost trasate următoarele obiective:

reviul și selectarea literaturii;

descrierea condițiilor fizico-geografice din judetul Constanța;

evaluarea stării ecologice actuale a județului Constanța ;

descrierea proprietăților fizice și chimice ale solurilor în judetul Constanța;

evaluarea potențialului de poluare asupra calității solurilor;

elaborarea concluziilor și înaintarea propunerilor practice pentru ameliorarea stării ecologice a solurilor în județul Constanța.

Lucrarea este alcătuită din: introducere, 3 capitole, a câte două subcapitole fiecare, concluzii și propuneri practice.

CAPITOLUL I. ASPECTE FIZICO-GEOGRAFICE ȘI ECONOMICE A JUDEȚULUI CONSTANȚA

1.1. Caracteristicile fizice și geografice

[NUME_REDACTAT] este situat în extremitatea sud-estică a României fiind imitat de [NUME_REDACTAT] la est, iar la nord de județul Tulcea. Spre vest Dunărea desparte județul Constanța de județele Călărași, Ialomița și Brăila, iar la sud se află o parte dinfără ontiera de stat a țării noastre cu Bulgaria. [NUME_REDACTAT] face parte din regiunea de dezvoltare 2-[NUME_REDACTAT], și ocupă o suprafață de 7.071 km2, cea ce reprezintă 3% din teritoriul României. Structura administrativ teritorială a județului Constanța cuprinde 3 municipii, 9 orașe, 58 de comune și 188 de sate. Reședința județului este municipiul Constanța (Anexa 1).

Evoluția paleogeografică și acțiunea diferiților factori geomorfologici au dus la formarea unor unități de relief caracterizate prin structură de podiș. Astfel, relieful județului Constanța se prezintă sub forma unui podiș tabular, [NUME_REDACTAT] cu altitudine redusă ce se înclină de la sud spre nord și de la vest la est spre țărmul [NUME_REDACTAT].

Principalele unități naturale de relief ce se disting pe teritoriul județului Constanța sunt:

• Podișul – care cuprinde aproape întreg teritoriul județului. Acesta este constituit din calcare mezozoice așezate pe marne și calcare terțiare acoperite cu o manta groasă de loess. La nord se află [NUME_REDACTAT], și Istriei, iar la sud, Medgidiei, Cobadinului și [NUME_REDACTAT];

• Câmpia – care se caracterizează ca fiind o câmpie înaltă, ușor vălurită. Zona de câmpie se întâlnește în partea centrală a județului pe o fâșie largă 10-15 Km, ce se întinde între Cernavoda și Constanța, de-a lungul [NUME_REDACTAT].

[NUME_REDACTAT] Negre este format la nord din cordoane de nisip care separă lacurile de mare, iar în partea sudică se remarcă o faleză abruptă formată din calcare și loess cu înălțimi de 15-30 m.

Solul este constituit, în mare parte, din cernoziomuri caracteristice stepei dobrogene (cernoziom carbonatic, castaniu, ciocolatiu și levigat). Solurile au o dispunere etajată sub formă de fâșii în direcția vest-est, pe fundalul cărora s-au format local soluri intrazonale. Solurile întălnite pe teritoriul județului Constanța sunt:

• Cernoziomurile – sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană și ocupă cea mai mare parte din suprafața județului;

• Solurile bălane sunt răspândite în vestul județului într-o fâșie îngustă între Rasova și Cernavodă și între Topalu și Gârliciu [18, p.86].

Aceste soluri formate pe suprafețe orizontale sau cu pante foarte mici având altitudini de peste 100 m (150-250 m), pe loessuri, argile și aluviuni, unde stratulfără eatic se află la adâncimi sub 20 m.

Solurile au o dispunere etajata sub forma de fășii în direcția vest-est, pe fundalul carora s-au format local soluri intrazonale. Cernoziomurile sunt soluri caracteristice pentru stepa dobrogeană ocupand cea mai mare parte din suprafata județului.

Pe teritoriul județului Constanța se intalnesc mai multe subtipuri de cernoziomuri: carbonatic, castaniu de padure, ciocolatiu și cambrice. Dintre solurile azonale putem aminti solonceacurile, solurile hidromorfe, solurile aluviocoluviale și rendzinele. Pe suprafete foarte mici, insular, izolate mai pot fi intalnite randzinele, rogosolurile, nisipurile și litisolurile [28, p.48].

Resursele naturale de sol și subsol ale județului sunt variate. Astfel, mineurile nemetalifere (diatomice și argile bentonice, nisip verde glauconitic, creta etc.) au o larga raspandire geografica în partea centrala nordica, iar rocile calcaroase (larg folosite în constructii) se afla pe intreg teritoriul al acestuia.

Subsolul județului Constanța oferă și ape minerale prin izvoarele de la Topalu și Mangalia. Clima județului Constanța evoluează pe fondul general al climatului temperat continental, prezentând anumite particularități datorate vecinătății [NUME_REDACTAT] și a fluviului Dunărea, cu o permanentă evaporare a apei.

Temperaturile medii anuale se înscriu cu valori superioare mediei pe țară + 11,2 0C la Mangalia și +10,2 0C la Murfatlar – iar în jumătatea central-nordică a teritoriului valorile nu scad sub +10 0C. Temperaturile minime absolute înregistrate în județul Constanța au fost de -25 0C la Constanța la 10 februarie 1929, -33,1 0C la Basarabi (Murfatlar) la 25 ianuarie 1954 și -25,2 0C la Mangalia la 25 ianuarie 1942. Temperaturile maxime absolute înregistrate au fost de +43 0C la Cernavodă la 31 iulie 1985, +410C la Basarabi la 20 august 1945, +38,5 0C la Constanța la 10 august 1927 și +36 0C la Mangalia la 25 mai 1950.

În zona litorală, climatul temperat-continental prezintă o influență marină, caracterizat prin veri a căror căldură este atenuată de briza mării și ierni blânde, marcate de vânturi puternice și umede ce bat dinspre mare.

Circulația maselor de aer este influențată iarna de anticiclonul siberian care determină reducerea cantităților de precipitații, iar vara anticiclonul Azorelor provoacă temperaturi ridicate și secete. [NUME_REDACTAT] Negre se resimt prin toamne lungi și călduroase, ca și prin primăveri târzii și răcoroase.

Presiunea atmosferică și vânturile. Valorile lunare și anuale ale presiunii atmosferice depășesc 1000 mb, acestea atingând și 1020 mb în timpul iernii datorită invaziei de aer continental.

Vanturile predominante bat dinspre N și NE în zona litoralului și dinspre NV în zona continentala. Pe teritoriul județului regimul climatic este afectat considerabil de influenta [NUME_REDACTAT], atât sub aspect termic cât și dinamic. În aceste condiții există o mare variație a regimului circulației atmosferice, vânturile având un grad ridicat de instabilitate atât ca direcție cât și ca viteza, neexistând vânturi regulate.Vitezele sunt în general moderate iar furtunile sunt destul de rare. Cu toate acestea se poate spune că vânturile din sectorul nordic N, NE, NV reprezintă 40,3% din totalul anual, comparativ cu 33,8 % din sector sudic. Pe aceste direcții se înregistrează și cele mai mari viteze medii anuale – 7,4 m/s pentru nord, 6,7 m/s pentru NE și 4,7 m/s pentru NV. Astfel,fără ecventele cele mai mari le au vânturile din nord în februarie -22,2%, cele din sud și SE – câte 19,4% – în mai și cele din vest- în august și noiembrie -15,9 % și respectiv 24,4% [21, p.39].

Vânturile din nord-est au cea mai mare viteză medie în noiembrie iar cele din nord în cele trei luni de iarnă. În decursul unui an viteza medie a vânturilor și durata perioadelor de calm au o evoluție ciclică. Viteza medie lunară multianuală are un maxim în februarie 6,75 m/s și un minim în iulie 5,13 m/s. În august se înregistrează cele mai multe situații de calm 15,8% din total iar în februarie și decembrie cele mei puține 8,4%, adică aproximativ 56 și respectiv 62 ore. Numărul furtunilor cu durata mai mare de 12 ore anual variază intre 16 – 1990 și 37 – 1983, cu o medie anuală de 29. În marea majoritate – 75,1% furtunile înregistrate în zona centrală și de sud a litoralului românesc sunt datorate vânturilor din sector nordic N și NE, cele din E și SE având ofără ecventa de numai 5,0%. Pe aceleași direcții se înregistrează și cele mai mari durate medii. 33 ore – din NE, 31 ore – din N, precum și durata maximă -138 ore cu V>10 m/s – în perioada 16-22 februarie 1979. Pe lângă gruparea pe direcții este evidenta gruparea furtunilor, 71,1% din totalul celor cu durata peste 12 ore în perioada rece a anului, octombrie-martie.

Precipitațiile prezintă valori anuale cuprinse între 378,8 mm la Mangalia, 469,7 mm la Oltina și 451 mm la [NUME_REDACTAT], situând județul Constanța între regiunile cele mai aride ale țării. Cu toate acestea, în anul 2005 s-au înregistrat inundații devastatoare la Costinești și Tuzla, iar cantitățile de precipitații au fost aproape duble față de mediile multianuale.

În funcție de condițiile fizico-geografice pe teritoriul județului Constanța se găsesc concentrate un număr mare de ecosisteme, dar predomină ecosistemele terestre de stepă, silvostepă, alături de ecosistemele acvatice și într-o mică măsură cele de pădure. Vegetația este caracteristica stepei, aici găsindu-se atât elemente floristice est europene cât și specii din flora mediteraneană și balcanică. Vegetația de nisipuri ocupă o zonă îngustă de-a lungul litoralului [NUME_REDACTAT]. Pe nisipurile plajelor cresc: orzul sălbatic, perișorul de nisip, volbura de nisip, jaleșul, lucerna de nisip etc. [26, p.14].

Zona de pădure ocupă, în județul Constanța arealele cele mai restrânse: circa 3% din teritoriul acestuia. În vederea consolidării falezelor și fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbuști.

Pe solurile sărătoase, din zona nordică a litoralului, apare o vegetație halofilă. În zona din centru și sud a litoralului și cea dunăreană a limanurilor cu apă dulce, se găsește un biotop marginal palustru, în care vegetația este predominant hidrofilă. [NUME_REDACTAT] Negre este formată din asociații de plante, formate din alge și iarba de mare. Fauna care apare în zona de interes este strâns legată de vegetație, cu răspândirea acesteia.

Astfel, în regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna se caracterizează printr-un mare număr de păsări și rozătoare. Printre speciile de animale caracteristice stepei din județul Constanța se numără popândăul, iepurele, orbetele mic, șoarecele de câmp, șobolanul cenușiu, dihorul de stepă, dihorul pătat, grivanul, șarpele rău. Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat, șopârla de stepă și broasca țestoasă dobrogeană. Dintre păsări amintim: potârnichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul șerpar, prepelița și ciocârlia.

În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării s-a dezvoltat o faună caracteristică mediului acvatic, formată din pești și numeroase specii de păsări, cum ar fii: chirighițe, pescăruși, cormorani, stârci, cufundaci, fugaci, gâște ș.a.

Dintre insectele întâlnite în zona de interes, cele mai răspândite sunt: marele scarabeu, cărăbușul pătat, urechelnița, ș.a.

Pe nisipurile maritime fauna este reprezentată prin numeroase cochilifere (scoici albe, midii). [NUME_REDACTAT] Neagră, flora și fauna se dezvoltă numai în stratul superior (până la 180 m adâncime). În această zonă s-a dezvoltat o floră și faună cu caracter marin.

În jurul rampelor de gunoi neconforme și a zonelor rurale de depozitare a gunoaielor flora și fauna au caracteristici aparte [15, p.46].

Astfel, în termeni de biodiversitate, un depozit de deșeuri înseamnă eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera și populatia microbiologica a solului.

în plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica în sensul ca:

• în asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;

• unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, în avantajul celor care isi gasesc hrana în gunoaie (sobolani, ciori) [17, p.62].

În afara problemelor strict legate de arealul de depozitare a gunoiului apar și anumite modificări ale fertilității solurilor și ale compoziției biocenozelor pe terenurile invecinate.

[NUME_REDACTAT] este așezat intre Dunăre și [NUME_REDACTAT] și ca urmare hidrografia va fi determinata de acest amplasament. La nivelul județului apele subterane sunt reprezentate fie prin apefără eatice situate la adâncimi mici ușor de exploatat fie prin apefără eatice de adâncime greu sau imposibil de exploatat. Apele de suprafața sunt reprezentate de ape curgătoare, cum ar fi fluviul Dunărea, pâraie cu caracter permanent și mai multe cu caracter intermitent, respectiv ape statatoare prin lacuri și lagune [3, p.212].

Apele subterane la nivelul județului Constanța sunt constituite în rezerve limitate deoarece depozitele de loess, care acoperă structurile geologice mai vechi sunt slab permeabile pentru apele de infiltrație. Din acest motiv apele subterane se găsesc în depozitele de la baza loessului pentru cele de adâncime mica și în placa sarmatică pentru cele de mare adâncime.

Apele de suprafața sunt reprezentate în principal de [NUME_REDACTAT] și Dunăre. Astfel, în partea estică a județului Constanța se afla [NUME_REDACTAT], mare continentală, cea mai importanta unitate hidrografică a județului Constanța. Salinitatea este cuprinsă între 20 și 22 gr/l la suprafața apei iar în adâncime poate ajunge până la 28 gr/l. Datorită aportului de apă dulce, salinitatea apei scade odată cu apropierea de țărm. Principalele cursuri de apă care formează bazinul hidrografic al județului Constanța sunt: Dunărea (pe o distanta de 137 km), [NUME_REDACTAT] și Casimcea. [NUME_REDACTAT] și Mare se găsesc o rețea de lacuri naturale (Nuntași, Corbu, Tașaul, Siutghiol, Tăbăcărie, Tatlageac, Bugeac), lacuri de lunca (Oltina, Istria, Sinoe, Techirghiol, Nuntași, Mangalia) și limane marine.

Rețeaua hidrografică este completată de numeroase canale de irigații și în special de [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] pe o distanță de 64,2 km și [NUME_REDACTAT] Albă – Midia pe o distanță de 27,5 km.

Principale ape de suprafață afectate de situația actuală de depozitare a gunoiului sunt:

• Dunărea în zona localității Hârșova;

• [NUME_REDACTAT], la limita depozitului Eforie;

• [NUME_REDACTAT], atât de depozitul Eforie cât și de depozitul Techirghiol;

• [NUME_REDACTAT]- [NUME_REDACTAT] în dreptul localității Medgidia [6, p.69].

în interior, judetul Constanța, este deficitar în privinta apelor curgatoare (cele mai multe avand debite mici și oscilante), pe margini are numeroase lacuri-limane fluviatile și fluvio-maritime. O nota caracteristica a retelei hidrografice de pe teritoriul județului este densitatea foarte scazuta a acesteia, de 0,1 km/km2, reprezentand cea mai redusa valoare de pe intreg teritoriul tarii.

Apele sunt reprezentate de rauri (Topolog, Chichirgeaua, Carasu), parauri (Casimcea, Topolog, Crucea, Nuntasi), lacuri (Buceag, Oltina, Baciu, Tasaul, Corbu, Siutghiol-Mamaia, Agigea, Tabacarie, Techirghiol), limanuri s.a.

Nu putem vorbi de hidrografia județului Constanța fara sa amintim principalele caracterstici ale celor 2 componente principale ale hidrografiei dobrogene – fluviul Dunarea și [NUME_REDACTAT] .

[NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT]-[NUME_REDACTAT] realizat partial pe traseul vaii Carasu, are o lungime de 64 km, intre Cernavoda și Agigea, are o adancime medie de 7,5 m și este prevazut cu doua ecluze ( la Cernavoda și la Agigea).

[NUME_REDACTAT] margineste judetul spre est, cu suprafata de 462535 km2 (impreuna cu [NUME_REDACTAT]), este o mare de tip continental deschisa. Are tarmurile crestate, cu golfuri larg deschise, cu putine peninsule (Crimeea) și insule (ins. Serpilor).

Salinitatea apei marii oscileaza intre 17% pe litoralul romanesc, 18% în largul marii și 22% la mari adancimi. Temperatura medie anuala a apelor [NUME_REDACTAT] în zona litoralului romanesc este de 12,70C. [NUME_REDACTAT] s-au inregistrat cele mai ridicate temperaturi ale marii de 22,40C, iar cele mai scazute temperaturi s-au inregistrat în luna februarie ( 2,90C).

Flora și fauna se dezvolta numai în stratul superior (pana la 180 m adancime). Se intalnesc forme proprii ca familia sturionilor, formele mediteraneene – scrumbia albastra, iar la gurile de varsare ale fluviilor forme de apa dulce (gingirica).fără ecvent pot fi intalnite forme interesante cum sunt calul de mare, pisica de mare, unele specii de delfin (porcul de mare) , un mic rechin (cainele de mare ) și mai rar foca din [NUME_REDACTAT].

Flora este alcatuita din alge verzi, rosii și brune și se dezvolta pana la adancimea de 75m.

Ariile protejate existente la nivelul județului, beneficiază de un statut legal de protecție la nivel național. [NUME_REDACTAT] 5/2000, Hot. 1266/2000, H.G. 2151/2004, H.G. 1581/2005, H.G. 1143/2007 în județul Constanța există 38 arii naturale protejate, suprafața acestora fiind de 19646,54 ha.

Din totalul de 38 de arii naturale protejate:

• 21 sunt rezervații naturale (categoria IV IUCN);

• 12 sunt monumente ale naturii (categoria III IUCN);

• 5 sunt rezervații științifice (categoria I IUCN).

Ariile protejate sunt reglementate de Legea nr. 5 din 6 martie 2000 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național – Secțiunea a III-a – zone protejate Publicat în [NUME_REDACTAT] al României nr. 152 din 12 aprilie 2000.

în funcție de condițiile fizico-geografice pe teritoriul județului Constanța se găsesc concentrate un numar mare de ecosisteme, de o mare varietate, începînd cu ecosistemele terestre de stepă, silvostepă și pădure sfîrsind cu ecosistemele acvatice, marine și lacustre, din lungul litoralului și Dunării [25, p.212].

Zona stepei, cu limita superioara de 50 -100 m altitudine, cuprinde o vegetație superioară doar în locurile improprii culturilor pe fășiile de pășuni ori în rezervațiile naturale. Zona silvostepei ocupa spații reduse ca suprafață în sud-vestul județului, dar sub forma de pîlcuri izolate apare și pe versanții văilor abrupte.

Zona de padure – ocupă, în județul Constanța arealele cele mai restranse cca 3% din teritoriul acestuia.

Zona vegetatiei nisipurilor maritime ocupa suprafete restranse. în vederea consolidarii falezelor și fixarea nisipurilor pe plaje au fost plantate specii de arbusti. Pe solurile saratoase, de-a lungul zonei nordice a litoralului, apare o vegetatie halofila (de saraturi).

în zona litorala și dunareana a limanurilor cu apa dulce, pe depozite lacustre, se contureaza biotopul marginal palustru, în care vegetatia este predominant hidrofila.

[NUME_REDACTAT] Negre este formata din asociatii de plante, alge de marimi și culori diferite și iarba de mare singura planta cu flori din apele marine romanesti.

In localitatile urbane și în statiunile litoralului, în special, spatiile verzi intravilane, au un rol estetic peisagistic deosebit [25, p.116].

Intr-o stransă legatură cu răspândirea solurilor și vegetației întalnim o varietate foarte mare de viețuitoare. Datorită acestor raporturi de interdependență răspîndirea teritorială a viețuitoarelor urmează aproape fidel arealele de vegetație.

În regiunea de stepă, cea mai extinsă în limitele județului Constanța, fauna prezentă se caracterizează printr-un mare număr de păsări și rozătoare care-și găsesc hrana din belșug.

Printre speciile caracteristice stepei din județul Constanța se numără popândăul, cel mai dăunător și iepurele vânat bine apreciat. Se mai întalnesc în numar mare orbetele mic, șoarecele de cîmp și șobolanul cenușiu.

Dintre animalele carnivore putem aminti dihorul de stepă, dihorul pătat, grivanul, șarpele rău. Reptilele sunt reprezentate prin gușterul vărgat, șopîrla de stepă și broasca țestoasă dobrogeană.

Dintre păsari amintim potârnichea, graurul, coțofana, uliul porumbar, uliul șerpar, prepelița și ciocîrlia.

În lacurile din lungul litoralului și pe malul Dunării sunt întalnite frecvent exemplare de: șarpe de apă, pești importanți pentru pescuit (caras, crap, biban, șalau) și numeroase păsări: chiriachițe, pescărusi, cormorani, stârci cufundaci, fugaci, gîște, majoritatea oaspeți de primavară.

Pe nisipurile maritime fauna este reprezentată prin numeroase cochilifere (scoici japoneze, scoici albe, midii, stridii) [15, p.25].

Dintre mamiferele mai rar întalnite putem aminti unele specifice Dobrogei: vulpea cărbunareasă, parșul de copac, jderul de piatră și dihorul pătat.

1.2. Caracteristici administrative și economice

Industria județului Constanța are următoarele subramuri mai importante: extracția țițeiului brut și a gazelor naturale din apele teritoriale ale [NUME_REDACTAT], industria constructoare de mașini, industria petrochimică și chimică, industria materialelor de construcții, operare portuară, industria alimentară, prelucrare lemn. Energia electrică și termică se realizează prin Centralele electrice Constanța, Midia – Năvodari, iar în anul 1996 a fost pus în funcțiune primul grup de 700 MW la [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], care produce circa 900 mil. kwh/an.

În domeniul transporturilor județul Constanța îmbină transportul feroviar cu cel rutier, maritim și fluvial. Locul cel mai important în transporturile județului îl ocupă transportul maritim, cu porturile Constanța, Mangalia și Midia.

[NUME_REDACTAT] oferă posibilități excepționale pentru prelucrarea traficului de mărfuri în tranzit, facilități oferite de [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] care debușează în portul Constanța-Agigea.

[NUME_REDACTAT]-Maine-Dunăre a creat un adevărat culoar de navigație europeană, portul Constanța aflându-se la extremitatea sud-estică a acestuia.

[NUME_REDACTAT] Constanța ocupă o suprafață agricolă de 565.737 ha, pe care se cultivă, în special, culturi cerealiere [1, p.358].

[NUME_REDACTAT] concentreaza 43% din potențialul turistic al țării, reprezentând una dintre cele mai importante zone turistice ale Romaniei.Principala resursa economica a zonei litorale o constituie pestele. Alte surse importante sunt: iarba de mare și algele rosii .

[NUME_REDACTAT] are în componenta sa urmatoarele categorii de localitati:

– 3 municipii (Constanța, Mangalia și Medgidia);

– 8 orase (Basarabi, Cernavoda, Eforie, Harsova, Navodari, [NUME_REDACTAT], Ovidiu, Techirghiol)

– 54 comune;

– 189 sate.

Orasele din judetul Constanța prezintă fiecare trăsături distincte. Prin funcțiile pe care le exercită pot fi grupate astfel:

trei orașe cu funcții preponderent industriale;

un nod feroviar-Medgidia;

un port pe [NUME_REDACTAT] Alba-Midia-Navodari;

un port pe Dunare și [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]-Cernavodă;

trei orașe cu funcții balneare, din care: un oraș cu o puternică industrie de constructii navale (Mangalia)

doua orașe cu funcții de turism și tratament balnear (Eforie și Techirghiol);

doua orașe cu funcții mixte, ambele porturi: un port cu o capacitate industrială situat pe axa rutieră [NUME_REDACTAT] – Constanța, la Dunăre – Hârșova, al doilea port cu capacități industriale situat pe axa rutieră Tulcea – Constanța pe [NUME_REDACTAT] Alba -[NUME_REDACTAT]-Ovidiu;

Activitățile economice sunt principalele activități generatoare de deșeuri, drept pentru care dezvoltarea lor trebuie urmărită cu atenție fiind unul din parametrii de prognozare a acestora.

Economia județului Constanța este axată pe următoarele activități:

Agricultura – se practică pe o suprafață de 565737 de Ha, pe care se cultivă în special cereale. În afară de cereale pe terenurile arabile din județ se mai cultivă viță de vie, legume, plante tehnice și furajere.

Sectorul zootehnic din agricultură se remarcă prin creșterea bovinelor, porcinelor, ovinelor, caprine, păsări, și într-o oarecare măsură albinărit. Creșterea producției de animale a fost cuprinsă între 5% la bovine și 15% la porcine și ovine.

Industria județului se bazează în general pe activități ce utilizează tehnologii moderne. Principalele ramuri industriale dezvoltate în județul Constanța sunt:

Industria constructoare de mașini, remarcată în județ prin construcții navale. Cele mai marcante unități de construcții navale din județ sunt șantierele navale din Constanța, Mangalia și [NUME_REDACTAT], care execută toată gama de lucrări legate de navele maritime și fluviale;

Industria alimentară – deține un loc important în economia județului, având agenți economici reprezentativi în toate subramurile respectiv:

morărit și panificație (S.C. Dobrogea S.A.);

vin și băuturi alcoolice (S.C. Vie – [NUME_REDACTAT]);

lapte și produse lactate;

carne și produse din carne (S.C. Carmeco S.A.);

ulei comestibil (S.C. Argus S.A.);

conserve și sucuri naturale dinfără ucte și legume;

peste, semiconserve, conserve carne și peste.

Industria chimică și petrochimică- asigură prelucrarea anuală a peste 4 milioane tone de țiței și derivate, pentru obținerea de produse petroliere, combustibili casnici, hidrocarburi aromatice, cocs și sulf din petrol prin [NUME_REDACTAT] București – [NUME_REDACTAT] Constanța;

Industria materialelor de construcții – asigură elementele necesare specifice: ciment, prefabricate, plăci compozite, poliester, adezivi, vopsele prin [NUME_REDACTAT] Medgidia, Celco SA, ASTEK;

Industria ușoară- asigură producția de confecții de echipament de lucru, de lenjerie de pat, de tricotaje, saci din iuta și polipropilena care, în proporție de 70% destinată exportului în [NUME_REDACTAT], Spania,fără anța, Belgia, SUA, Cipru și [NUME_REDACTAT];

Industria prelucrătoare a lemnului – produce o varietate de modele de mobilă atât pentru casă cât și pentru grădini sau birouri. Operatorii principali în domeniu sunt: Furnimob, [NUME_REDACTAT] Stil, [NUME_REDACTAT] Interantional, A&D Multimob și Fineda;

Industria energetică- este reprezentata de 3 centrale energetice cu o putere instalată de 407 MW și [NUME_REDACTAT] de la Cernavodă, concepută a avea 5 unități nucleare cu o putere totală de 3.500 MW. Prima unitate, finalizată și funcționala. în prezent produce 700 MW, echivalentul a 10% din producția națională.

Sectorul financiar bancar funcționează prin filialele și/sau sucursalele a unui număr de 23 bănci. În județul Constanța funcționează 104 societăți financiare și de asigurări.

Turismul – Litoralul românesc al [NUME_REDACTAT] are o alcătuire complexă care-i mărește valoarea turistică. Întreaga zonă dispune de plaje întinse și însorite aproximativ 9-12 ore/zi, nisipuri cu calități deosebite, lacuri cu ape dulci sau sărate și nămoluri terapeutice, izvoare minerale și pe alocuri faleze înalte.

În perioada sezonului estival, în stațiunile de pe litoral își petrec vacanța peste 1 milion de turiști români și străini.

[NUME_REDACTAT] concentrează peste 45% din capacitatea de cazare turistică a României, reprezentând una dintre cele mai importante zone turistice ale României [22, p.123].

CAPITOLUL II. CAPITOLUL II. STAREA ECOLOGICĂ A JUDEȚULUI CONSTANȚA

2.2. Starea factorilor de mediu în județul [NUME_REDACTAT] de fond urban s-a urmărit pentru municipiul Constanța, prin stația de supraveghere APM, considerată a fi stație de tip URBSb. La această stație s-au urmărit indicatorii NO2, SO2, NH3, în regim de prelevare de 24 ore.

Rețeaua de control a poluării de impact constă în monitorizarea permanentă a următoarelor categorii de poluanți: poluanți gazoși; precipitații atmosferice; pulberi în suspensie; pulberi sedimentabile.

Poluarea de impact s-a urmărit în municipiul Constanța în zona CET Palas, regim de prelevare 24 h și în orașul Cernavodă în zona Stația de [NUME_REDACTAT], pentru pulberi respirabile PM 10, regim de prelevare 24 ore. Pulberile sedimentabile au fost monitorizate în 10 puncte din Constanța, Mangalia, Medgidia, Cernavodă, Basarabi, Năvodari.

APM Constanța a primit în anul 2004 prin program Phare – IPPC, echipamente de monitorizare a emisiilor la coș, pentru poluanți gazoși (CO, SO2, NOx, regim de oxigen), și pentru prelevarea pulberilor în regim izocinetic (inclusiv cu echipamente de măsurare a temperaturii gazelor arse, umidității, presiunii și vitĺzĺi acĺstora). În cursul anului 2004 s-au efectuat măsurători la emisie pentru poluanții gazoși la CET Palas și pentru pulberi la [NUME_REDACTAT] Midia.

Pentru poluanții gazoși nu s-au înregistrat depășiri datorită pe de o parte condițiilor meteo-climatice favorabile dispersiei. Pe de altă parte, emisiile de NOx, sub influența radiației solare (cu valori extrem de mari în special în anotimpul cald), se transformă rapid, prin reacții fotochimice, în ozon. Pentru ozon, în perioada de vară, s-au înregistrat sistematic valori mari.

Influența directă a poluării aerului asupra sănătății populației constă în modificarile ce apar în organismul persoanelor expuse, ca urmare a contactului lor cu diferiți poluanți atmosferici. De cele mai multe ori, acțiunea directă a poluării aerului este rezultanta interacțiunii mai multor poluanți prezenți concomitent în atmosferă și numai arareori acțiunea unui singur poluant [20, p.31].

Cei mai reprezentativi poluanți din atmosferă sunt:

a) poluanți cu acțiune iritantă:

– Oxizii sulfului, ce apar în aer prin arderea combustibililor fosili sau din diferite procese

industriale, au un grad mare de solubilitate, produc iritații ale căilor respiratorii și dificultăți în respirație, care permanentizate duc la apariția bronșitei cronice.

– Oxizii azotului, rezultă la fel ca cei ai sulfului și la nivel sangvin, se combină cu hemoglobina rezultând methemoglobina care impiedică transportul gazelor respiratorii

(oxigenului) către țesuturi.

– Substanțele oxidante (ozonide) generate prin acțiunea radiațiilor ultraviolete asupra unor produși de ardere ai hidrocarburilor, au efect iritant pentru căile respiratorii.

b) poluanți cu acțiune asfixiantă:

– oxidul de carbon, rezultat din arderi incomplete, se combină cu hemoglobina dând carboxi hemoglobina, generând fenomene de lipsă de oxigen cu consecințe dintre cele mai grave asupra respirației diferitelor țesuturi și celule, ce se manifestă clinic prin dureri de cap, amețeli, etc.

c) poluanți cu actiune cancerigenă:

– hidrocarburile policiclice aromatice sunt poluanți organici ce rezultă din arderea incompletă a combustibililor solizi și lichizi. Se concentrează în organism în condițiile unei expuneri prelungite.

– Arsenul, cromul, beriliul, cobaltul, seleniul, azbestul sunt poluanți anorganici, prezenți mai ales în mediile industriale.

Evaluarea riscului asupra stării de sănătate în expunerea la particulele în suspensie

a) poluanți cu acțiune iritantă:

– pulberi (sedimentabile sau în suspensie) ce acționează la nivelul căilor respiratorii, pot fi afectate de inflamații, rinite, faringite, laringite, bronșite sau alveolite. Dacă acțiunea poluantului este de lungă durată pot apărea afecțiuni cronice ca bronho-pneumopatia cronică nespecifică.

b) poluanții cu acțiune fibrozantă:

– pulberile, mai ales cele cu densitate mare, persistă în plămân, determinânâd o scădere a

elasticității pulmonare ca și o reacție la corp străin, cu formare de țesut nou în jur, ce stă la apariția fibrozei.

c) poluanți cu acțiune alergizantă:

– pulberile minerale sau organice ca și gazele (oxizi de azot, sulf, carbon) sau substanțele volatile din insecticide, detergenți, mase plastice, medicamente produc rinite acute, traheite, astm sau manifestări oculare (conjunctivite și blefarite) sau cutanate (exeme, urticarii, etc).

Starea de sănătate a grupurilor populaționale cu risc crescut în expunerea cronică la plumbul generat de traficul auto.

a) poluanți cu acțiune toxică sistemică:

– plumbul, eliminat în atmosferă sub formă de vapori care se condensează relativ repede, poate pătrunde în organismul uman atât pe cale respiratorie (mai periculoasă pentru că ajunge direct în sange) cât și pe cale digestivă (ficatul are o mare putere de detoxifiere a organismului). Acțiunea nocivă a plumbului se exercită la nivelul sângelului determinând apariția de anemii și la nivelul sistemului nervos, provocând rămânerea în urmă a dezvoltării intelectuale la copii [15, p.47].

Starea apelor de suprafață și subterane. Pentru toate lucrările și construcțiile realizate sau în curs de realizare pentru alimentarea cu apă a localităților județului, tehnologia folosită a fost concepută cu respectarea prevederilor legale de calitate și de mediu în vigoare, în vederea asigurării unei calități superioare a apei potabile, pe de o parte, ocrotirii și conservarea naturii pe de altă parte, pentru păstrarea unui echilibru ecologic.

Instalațiile în funcțiune au următoarele caracteristici:

– 37 surse de adâncime, totalizând un număr de 316 puțuri și foraje cu adâncimi cuprinse între 20 m și 500 m. Capacitatea totală instalată este de 31.402 m3 / h;

– 1 sursă de suprafață din [NUME_REDACTAT] Albă – [NUME_REDACTAT] (sursa Galeșu), cu o capacitate totală instalată de 16.250 m3 / h.

Alimentarea cu apă în municipiul Medgidia se realizează din subteran prin puțuri forate (în număr de 13 amplasate în partea de sud a [NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT] și 2 situate în partea de nord a canalului – zona industrială).

Resursele de apă teoretice și tehnic utilizabile ale orașului Cernavodă sunt reprezentate de fluviul Dunărea [20, p. 147].

Resursele de apă ale județului Constanța sunt constituite din apele de suprafață– râuri, lacuri, fluviul Dunarea și ape subterane (tabelul 1.).

Tabelul 1.

Resurse de apa utilizabile [20, p.147].

Starea calității râurilor interioare. Începând cu anul 2004, caracterizarea globalǎ a apelor de suprafațǎ s-a făcut în conformitate cu prevederile Ordinului 1146/2002– pentru clasificarea calitǎții apelor de suprafațǎ, cu excepția apelor cu salinitate ridicatǎ, înlocuind STAS 4706/88 –“Ape de suprafață –Categorii și condiții tehnice de calitate”.

Evaluarea încadrǎrii în clase de calitate în scopul stabilirii calitǎții apei s-a fǎcut din punct de vedere chimic, biologic și microbiologic, pentru probele recoltate luându-se în considerare valoarea corespunzǎtoare la 90% asigurare [19, p. 46].

[NUME_REDACTAT] studiat din punct de vedere calitativ în secțiunea P.H.Cheia s-a încadrat conform Ordinului 1146/2002 pe grupe de indicatori astfel: indicatorii regimului de oxigen în clasa a II a, indicatorii de mineralizare și nutrienți în clasa a III a. Clasa globalǎ de calitate, pentru râul Casimcea stabilitǎ din punct de vedere chimic este clasa a III.

[NUME_REDACTAT] Cabul, studiat din punct de vedere calitativ în secțiunea [NUME_REDACTAT], cu o frecvențǎ de trei ori pe an, s-a încadrat conform Ordinului 1146/2002 în clasa generalǎ de calitate V.

[NUME_REDACTAT] – Marea Neagrǎ a fost studiat din punct de vedere calitativ în 6 secțiuni de control cu frecvența de șase ori pe an în cinci dintre secțiuni și cu o frecvență lunarǎ în secțiunea Poarta Albǎ. Dintre micropoluanți, se remarcǎ în apa C.D.M.N. și în anul 2004 prezența fenolilor datoratǎ aportului constant al fluviului Dunǎrea, care înregistrează în secțiunea Chiciu, la intrarea fluviului Dunărea pe teritoriul administrat de [NUME_REDACTAT] Dobrogea – Litoral, valoarea anuală de 2,3μg/l (percentile 90%).

Din evaluarea calității afluenților evacuați în CDMN, prin analiza comparativă a valorilor medii anuale a concentrației indicatorilor fizico-chimici cu valorile maxim admise se constată depășirea valorilor limită admisibilă la indicatorii azot amoniacal și suspensii pentru apele uzate epurate evacuate de SE [NUME_REDACTAT] și depășirea limitei admisibile la indicatorul azot amoniacal la SC Edilmed SA Medgidia.

[NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] – Litoral a prelevat probe, cu fecvență de 6 ori pe an, în vederea efectuării de analize fizico – chimice în secțiunile [NUME_REDACTAT] și Aval confluenta [NUME_REDACTAT], iar pentru secțiunea [NUME_REDACTAT], sursã de apã bruta utilizatã pentru potabilizare, frecventa de prelevare a fost lunară.

[NUME_REDACTAT] este o lagună formată într-un fost golf de naturã tectonicã, prezentă interes balneo – terapeutic, apa având calitãti terapeutice.

În lac se varsã pârâul Nuntași, alimentarea lacului fiind din pricipitații, dar și din izvoare, care dea lungul timpului au condus la scãderea salinitãții apelor.

Calitatea apei lacului Nuntași studiatã în secțiunile: zona pârâu Nuntași, [NUME_REDACTAT] Bãi, [NUME_REDACTAT] Istria, conform Ordinului 1146/2002, corespunde pentru indicatorii regimului de oxigen și pentru cei de mineralizare clasei a V a de calitate, iar valoarea nutrienților corespunde clasei a IV a de calitate. Indicatorii de mineralizare analizați indica o mare încãrcare a apelor lacului cu substanțe minerale [13, p.194].

Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a V a de calitate.

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare și structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Nuntași, la nivelul anului 2004, ca fiind hipertrof.

[NUME_REDACTAT] este un liman fluvio – marin, situat în valea Corbu, cu folosințã piscicolã și la irigații. În lacul Corbu se varsã pârâul cu același nume, iar printr-un canal de legãturã este alimentat din lacul Tașaul; tot printr-un canal se leagã și de Marea Neagrã. Valorile indicatorilor de calitate chimici și biologici sunt crescute, indicând încãrcarea apelor lacului cu substanțe minerale, organice și nutrienți.

[NUME_REDACTAT], se încadrează în conformitate cu Ordinul 1146/2002, astfel: pentru indicatorii regimului de oxigen și nutrienți în clasa a IV a, pentru indicatorii de mineralizare în clasa a V a de calitate.

Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a V a de calitate.

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare și structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Corbu la nivelul anului 2004, ca fiind hipertrof [20, p.197].

[NUME_REDACTAT] format pe valea Casimcei, este un liman fluvio – marin, ce se alimenteazã din ape de suprafață și subterane, în lacul Tașaul vãrsându-se râul Casimcea.

Printr-o conductã primește apã din Siutghiol, iar surplusul îl cedeazã printr-un canal în lacul Corbu. Are folosințã piscicolă, productivitatea piscicolă a lacului Tașaul este direct legatã de alimentarea lui cu apã dulce din Siutghiol.

Indicatorii regimului de oxigen și nutrienții corespund clasei a IV a de calitate, iar valorile indicatorilor de mineralizare înregistrate, corespund clasei a V a de calitate. Calitatea globala a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a V a de calitate.

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare și structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Tașaul în grupa hipertrof [20, p.199].

[NUME_REDACTAT] are origine lagunarã, format pe calcare jurasice și cretacice. Este situat în stațiunea Mamaia, apele lui fiind intens folosite în industrie, pisciculturã, irigații, dar și pentru agrement. [NUME_REDACTAT] este alimentat de izvoare subterane. Printr-un canal de legãturã alimenteazã lacul Tașaul cu apã dulce, iar prin intermediul lacului Tãbãcãrie are curgere cãtre Marea Neagrã.

Valorile pe ansamblu lac ale indicatorilor regimului de oxigen și nutienți corespund clasei a IV-a, indicatorii gradului de mineralizare corespund clasei a V-a de calitate, metalele corespund clasei a III a, substanțele toxice corespund clasei I. Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a V a de calitate. Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare, coroborate cu structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Siutghiol la nivelul anului 2004, ca fiind hipertrof.

[NUME_REDACTAT] este un Liman fluvio – marin, este amplasat aproape de țãrmul Mãrii [NUME_REDACTAT] lacului Tãbãcãrie fațã de nivelul mãrii este ridicatã, cu cca. 125 cm, aceasta fiind de mare importanțã, deoarece reflectã condițiile de evoluție ale lacului, precum și sensul comunicãrii cu marea. Existã un stãvilar de legãturã între Tãbãcãrie și Siutghiol, care asigurã alimentarea lacului Tãbãcãrie.

În lacul Tãbãcãrie debușeazã o parte din canalizarea pluvialã a municipiului Constanța, respectiv colectoare care sunt prevãzute cu praguri deversoare pentru captarea apelor menajere și pluviale și transportarea acestora la stații de pompare ape uzate [20, p.206].

Datoritã acestui aport de ape uzate menajere, calitatea apei lacului s-a degradat în ultimii ani, lacul fiind încadrat în categoria lacurilor hipertrofe.

Se caracterizeazã prin valori ridicate ale substanțelor nutritive, cu o distribuție a oxigenului în masa apei de tip clinograd, adicã valoarea oxigenului dizolvat scade odatã cu creșterea adâncimii.

Valorile pe ansamblul lacului pentru indicatorii regimului de oxigen, indicatorii gradului de mineralizare și nutrienți corespund clasei a IV a, iar valorile metalelor și substanțelor toxice corespund clasei a III-a de calitate.

Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a IV a de calitate. Valorile azotului mineral total de 6,87 mg/l, ale fosforului total de 0,67 mg/l și valoarea biomasei fitoplanctonice de 17,57 mg/l, încadrează lacul în tipul hipertrof.

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare, coroborate cu structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Siutghiol, ca fiind hipertrof.

Printre lacurile litorale, [NUME_REDACTAT] – liman maritim cu apă suprasărată, ocupã un loc aparte din punct de vedere biologic. Datoritã concentrației ridicate în sãruri a apei, în lac pot supraviețui doar specii cu limite largi de eurihalinitate [4, p.326].

[NUME_REDACTAT] este un liman fluvio – marin, situat între [NUME_REDACTAT] și Mangalia și are folosințã piscicolã. Alimentarea lacului este predominantã din subteran. Calitatea apei pe ansamblu lac a corespuns pentru indicatorii regimului de oxigen clasei a IV a, pentru indicatorii de mineralizare clasei a V a, pentru nutrienți clasei a III a. Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a V a de calitate.

Valoarea medie a biomasei fitoplanctonice de 20,269 mg/l, a fosforului total de 0,3836 mg/l și valoarea medie a azotului mineral total de 4,462 mg/l, încadreazã lacul Tatlageac în tipul hipertrof [20, p.189].

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare, coroborate cu structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Tatlageac ca fiind hipertrof.

[NUME_REDACTAT], are ca puncte de recoltare: [NUME_REDACTAT] și Vest. Valorile pe ansamblu lac ale indicatorilor regimului de oxigen și nutienti corespund clasei a IV-a, indicatorii gradului de mineralizare corespund clasei a III a de calitate. Calitatea globală a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a IV a de calitate.

Valorile indicatorilor azot mineral total de 4,98 mg/l, fosfor total de 0,2247 mg/l și biomasa fitoplanctonică de 24,783 mg/l, încadrează lacul în tipul hipertrof. Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare, coroborate cu structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Oltina ca fiind hipertrof.

Calitatea apei lacului Bugeac studiatã în secțiunile [NUME_REDACTAT]-partea de Est și Vest, se încadrează în conformitate cu Ordinul 1146/2002, pe ansamblu lac astfel: indicatorii regimului de oxigen în clasa a III a, nutrienți în clasa IV, iar indicatorii gradului de mineralizare în clasa a II a de calitate. Calitatea globala a apei pe ansamblu lac corespunde din punct de vedere chimic clasei a IV a de calitate.

Interpretând valorile indicatorilor pentru procesul de eutrofizare, coroborate cu structura biocenozei fitoplanctonice în conformitate cu Ordinul 1146/2002, putem încadra lacul Bugeac, ca fiind hipertrof [17, p. 62].

[NUME_REDACTAT] este situat în apropierea Mãrii Negre și are origine fluvio – marinã. Este alimentat cu izvoare sulfuroase și mezotermale. Prelevarea probelor s-a făcut din douã secțiuni: zona Albești și P.H. Mangalia, cu o frecvențã de patru ori pe an. În secțiunea Albești se constatã concentrații foarte ridicate ale indicatorilor de mineralizare (cloruri = 4002,0 mg/dmc; reziduu fix = 8733,3 mg/dmc).

În apropierea punctului de prelevare Albești este amplasatã, într-o viroagã, la o distanțã de cca. 1 km fațã de lac, groapa de gunoi a municipiului Mangalia. În timpul precipitațiilor, viroaga devine curs de apã, aceste ape descãrcându-se în lac.

[NUME_REDACTAT] este izolat de restul [NUME_REDACTAT] – Sinoe, având legături mai strânse cu [NUME_REDACTAT] prin numeroase periboine [28, p.71].

S-au prelevat probe din secțiunile: Edighiol, Periboina, [NUME_REDACTAT] și Centru lac.

Calitatea apelor subterane. Pentru sursele subterane din județ există depășiri la indicatorul nitrați (peste 50 mg/l) la unele puțuri din următoarele surse: M. Kogălniceanu, Credința, Biruința-Topraisar, Hârșova, Techirghiol, Plopeni, Dulcești, Albești, M. Viteazu. Pentru sursa M. Kogălniceanu s-a scos din funcțiune puțul P5, iar la Hârșova a fost oprit puțul P4, fiind folosite alte puțuri la care conținutul de nitrați se situează sub valoarea de 50 mg/l. De asemenea sursa Credința a fost oprită din anul 2003, alimentarea cu apă a localității făcându-se din [NUME_REDACTAT]. Din același considerent la jumătatea anului 2004 a fost oprită sursa Biruința II, alimentarea cu apă a localității Topraisar făcându-se din puțul P10 de la sursa Biruința I. La celelalte surse amintite, prin amestecul apei din aceste puțuri cu apă din puțurile cu concentrații mici de nitrați, prin diluție valoarea nitraților pe întreaga sursă este redusa sub 50 mg/l [19, p. 68].

S-au prelevat probe de apă în vederea determinării concentrației de pesticide în apele subterane dar acestea nu au fost depistate. Deasemenea s-au prelevat probe de apă în vederea determinării concentrației de metale grele în apele subterane dar acestea nu au fost depistate.

Concentrația metalelor grele (cupru, cadmiu, plumb, nichel, crom) în apă și sedimente, ca indicator de stare a mediului marin, nu diferă semnificativ față de anii precedenți. în apa marină au fost remarcate nivele medii anuale care au depășit ușor în cazul cadmiului, plumbului și cuprului (50-75% din stații) valorile de referință corespunzătoare clasei a 2-a de calitate (Ord. 1146/2002 – cadmiu 1 mg/l, plumb 5 mg/l, cupru 20 mg/l); acestea indică o presiune antropică moderată în locațiile respective. În schimb, concentrațiile nichelului și cromului reflectă fondul natural.

Nivelul concentrației metalelor grele în apa marină se estimează la valori superioare cu 1-2 ordine de mărime față de condițiile de referință ale acestor indicatori, stabilite în perioada anilor ’80 pentru aceeași zonă [14, p.31].

Concentrațiile metalelor grele în sedimente au fost cuprinse în următoarele domenii de variație: cupru 37,65-114,16 µg/g, cadmiu 3,07-14,26 µg/g, plumb 28,19-72,74 µg/g, nichel 6,54- 72,74 µg/g, și crom 0,95-19,86 µg/g. Sectorul nordic (Sulina – [NUME_REDACTAT]) se diferențiază net de sectorul sudic ([NUME_REDACTAT] – [NUME_REDACTAT]): cadmiul, plumbul și nichelul ating valori de circa două ori mai ridicate în zona de vărsare a Dunării, în timp ce pentru cupru și crom, tendința este mai puțin evidentă (nivele majorate cu 20-40%).

Hidrocarburile totale au fost identificate în 88% din eșantioanele de apă marină și în 100% în sedimentele prelevate în perioada aprilie–octombrie 2004. Domeniile de variație ale concentrațiilor au oscilat între limitele: 0–3194 µg/l în apă și 10,5–4060 µg /g s.u. în sedimentele superficiale.

Ponderea de 69% a concentrațiilor mai mari de 100 mg/l în apa marină și g/g.s.u în sedimentelerespectiv de 42,5% a concentrațiilor superioare valorii de 100 superficiale, ca indicatori de presiune, confirmă instalarea unui proces de poluare cronică cu hidrocarburi în zona costieră datorat impactului activităților antropice: traficul naval, exploatarea petrolieră marină, eliminarea apelor uzate industrial și menajer, evacuarea fluvială.

În zona sudică a litoralului, comparativ cu valoarea medie determinată în perioada 1996 – 1998 s-a constatat în apa marină diminuarea de 2,9 ori a concentrațiilor de hidrocarburi totale. Nu s-au înregistrat poluări accidentale cu hidrocarburi [16, p.78].

[NUME_REDACTAT] întreprinse pentru reconstrucția ecologică a terenurilor degradate și pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor. [NUME_REDACTAT] Constanța SA a realizat depoluarea unei suprafețe de 700 mp, suprafață poluată cu produse petroliere cu concentrație mai mare de o sută de ori decât valoarea de intervenție; valoarea lucrărilor s-a ridicat la 49 milioane lei.

SC Petrotrans SA a efectuat depoluarea solului infestat cu produse petroliere ori de câte ori a fost necesar, în valoare totală de 12 miliarde lei. În cadrul lucrărilor de depoluare au intrat și suprafețe cu o poluare istorică: zona [NUME_REDACTAT] 2 miliarde lei, Basarabi 1 miliard lei, [NUME_REDACTAT] 2 miliarde lei, [NUME_REDACTAT] 2 miliarde lei, [NUME_REDACTAT] 800 milioane lei [23, p.31].

SC Conpet SA a efectuat ecologizarea zonei [NUME_REDACTAT] în valoare de 1,7 miliarde lei.

SC Electrocentrale SA – CET Ovidiu a efectuat ecologizarea zonei poluată cu produse petroliere din vecinătatea rezervoarelor de depozitare combustibil pe o suprafață de 500 mp în valoare de 3 miliarde lei.

SC COMCM SA Constanța a executat lucrări în zona afectată de lucrările de exploatare carieră în suprafață de 500 mp cu o valoare de 10 miliarde, iar în zona haldelor, o suprafață de 250 mp în valoare de 5 miliarde lei.

RAJDP Constanța a executat lucrări de refacere în zona afectată de exploatare a carierei Cheia 500 mp în valoare de 2,9 miliarde lei; în zona haldelor 800 mp în valoare de 2,2 miliarde lei; la cariera Șipote s-a refăcut o suprafață de 500 mp în zona de exploatare în valoare de 5,1 miliarde lei, iar în zona haldei 120 mp în valoare de 3,2 miliarde lei; în cadrul carierei Dumnbrăveni s-au executat lucrări de refacere în zona haldelor 120 mp în valoare de 3,3 miliarde lei.

SC [NUME_REDACTAT] SA a acționat în vederea reconstrucției ecologice în zona carierei Medgidia prin lucrări executate pe o suprafață de 500 mp în valoare de 4000 USD, iar în zona carierei [NUME_REDACTAT], pe o suprafață de 6000 mp în valoare de 4800 USD [20, p.245].

Reducerea efectelor secetei și combaterea deșertificării România a semnat Convenția pentru combaterea deșertificării, care a fost ratificată de Parlament prin Legea 629/1997. [NUME_REDACTAT] este unul din cele cinci județe din țară care sunt amenințate de pericolul deșertificării. Se încearcă reducerea acestui pericol prin programul de împăduriri, derulat prin Romsilva. Conform unui studiu efectuat de pedologii constănțeni, s-a demonstrat necesitatea trecerii de la sistemul de lucrări agricole convențional, care se bazează pe afânarea terenului și pe omogenizarea straturilor de sol prin arătură la cormană, cu alte cuvinte întoarcerea brazdei, la diferite forme de agricultura, neconvenționale. Vânturile frecvente, prezente pe toata perioada anului, vin să contribuie la pierderea apei din sol și la intensificarea fenomenului de ariditate. Dobrogea, în general, ocupă un loc important în sistemul agricol național, atât ca suprafață, cât și ca activități realizate de producătorii agricoli, principalii beneficiari și concurenți totodată, în exploatarea surselor de apă furnizate de componenta hidrografică a regiunii. În acest context, cercetători, profesori universitari și producători au considerat o portune revizuirea și actualizarea metodologiei de selectare a condițiilor pedoclimatice în vederea definirii gradului de pretabilitate. Aceștia sunt de părere ca pentru a evita o deșertificare puternică a zonei trebuie introdus un sistem agricol convențional, dar care să fere o mai mare protecție a solului. [NUME_REDACTAT] este o modalitate de a face agricultură fără un consum prea ridicat al apei din sol, bazându-se pe folosirea cat mai eficienta a apei și energiei. Tot în termenii impactului irigațiilor asupra mediului, trebuie apreciat aportul unui însemnat surplus de materie organică provenit din resturile vegetale de pe sol sau din sol (rădăcini), care prin descompunere îmbogățesc rezerva de humus din sol [17, p.246].

Surplusul potențial de biomasă datorat irigțaiilor are efecte pozitive și sub aspect economic și social, privind nivelul general de trai, a distribuției relative a veniturilor, a beneficiilor.

Suprafața amenajată pentru irigații în județul Constanța este de 422.481 ha. Sursele de apă pentru irigații în județul Constanța sunt în principal: Dunărea, lacul Golovița și canalul Dunăre – [NUME_REDACTAT], inclusiv ramificația sa reprezentată prin canalul [NUME_REDACTAT] – Midia – Năvodari, care corespund calitativ din punct de vedere al constituenților chimici.

Ținând seama de indicatorii salini și cei de alcalizare (CSR și SAR), apa de irigații preluată din aceste surse se încadrează în limitele admisibile și este utilizabilă la solurile și plantele de cultură din județul Constanța.

În urma studiilor privind evoluția nivelului și chimismului apei freatice din amenajările de irigații, în interacțiune cu mediul ambiant și cu factorii antropici, s-au obținut unele rezultate privind modul în care este utilizată apa de irigații, inclusiv influența pierderilor de apă asupra evoluției apei freatice și în final asupra solurilor.

Se impune o reabilitare a actualelor amenajări de irigații, acolo unde acestea au fost solicitate an de an, care să permită satisfacerea solicitărilor beneficiarilor în noile condiții pe sistemul cerere – ofertă, o mai bună asigurare a condițiilor de aplicarea udărilor, o eliminare a pierderilor de apă de pe traseul canalelor de irigații și o exploatare a sistemelor de irigații mai eficientă printr-un control riguros al circulației apei [28, p.31].

În ultimii ani s-a revenit cu un program de repunere în funcțiune a amenajărilor existente, conștientizându-se tot mai mult importanța exploatării eficiente a amenajărilor de irigații și impactul deosebit de benefic pe care acestea le au asupra protecției și dezvoltării mediului rural și a protecției mediului în general.

Presiuni asupra stării de calitate a solurilor rezultate în urma activităților din sectorul industrial, minier, siderurgic, etc.

Activitățile din sectorul minier determină în cazul exploatărilor de suprafață ocuparea unor terenuri cu steril, precum și exploatarea propriu-zisă. Utilizarea durabilă a solului Utilizarea durabilă a solului implică diverse acțiuni pe termen lung prin care să se asigure, în paralel cu obținerea unor rezultate economice pozitive și o păstrare și îmbunatățire a calității solului. Aplicarea principiilor agriculturii moderne (rotația culturilor, utilizarea biofertilizatorilor, promovarea lucrărilor de îmbunătățire calitativă a solului) este un pas în asigurarea unei dezvoltări durabile a acestui sector.

Promovarea unei agriculturi durabile implică necesitatea unei caracterizări exhaustive a solurilor sub toate aspectele, asigurându-se un inventar cât mai detaliat și actual al resurselor de sol, validarea în vederea utilizării a tehnicilor de protecție și ameliorare a solului, de prevenire și combatere a poluării solului sub toate ipostazele [11, p.52].

Măsuri pentru reducerea poluării solului propuse spre promovare din proiectele și planurile locale:

– Realizarea unui studiu la nivel județean privind poluarea solului și a apelor cu pesticide

organoclorurate și triazinice.

– Realizarea perdelelor forestiere de protecție pentru reducerea eroziunii solului.

Monitorizarea calității solului. Monitorizarea calității solului este în responsabilitatea Oficiului pentru [NUME_REDACTAT] și Agrochimice. În ceea ce privește indicatorii de poluare, în 2004 APM Constanța a efectuat expertize pentru calitatea solului în situații de poluări accidentale cu produse petroliere. Din 2005 se va relua monitorizarea solului de către APM, în zone considerate prioritare, din punct de vedere al indicatorilor de poluare, în special produs petrolier și metale grele.

Biodiversitatea. În județul Constanța habitatul natural este format din următoarele tipuri: costier, marin, dune și grinduri, ape dulci și sărate, stâncării și peșteri, păduri, zone umede.

Dintre habitatele naturale enumerate mai sus, cele protejate prin Legea 5/2000 și decizii ale [NUME_REDACTAT] Constanța (C.J.), ocupă o suprafață de aproximativ 20000 ha. Habitatele naturale protejate tip pădure, dune și grinduri, sunt bine conservate ca urmare a normelor aplicate de administratorii: O.S. și R.B.D.D.

Habitatele naturale protejate tip costier, marin, lacuri dulci și sărate, peșteri, stâncării prezintă grade diferențiate de degradare ca urmare a presiunii antropice: turism necontrolat, pășunat ilegal, extracție nisip, depozitare deșeuri, pășunat în stabulație liberă și necontrolat [19, p.86].

Ecosistemele naturale protejate din RBDD parțial modificate de om sunt :

– apele marine costiere la care s-a modificat gradul de mineralizare, turbiditatea, transparența, eutrofizarea, substanțele organice în descompunere etc.

– lagune conectate la mare ( L. Sinoe );

– lacuri salmastre și sărate ( L. Nuntași , L. Istria);

– lacuri care au schimb de apă cu [NUME_REDACTAT];

– gârle și canale cu regim liber ce fac legătura între ele L. Sinoe și L. Golovița.

– Habitate încadrate în [NUME_REDACTAT].

Flora. [NUME_REDACTAT] de Sud, considerat de unii geografi ca o prelungire a podișului Balcanic nord-estic este în general fragmentat de văi adânci întortocheate, adesea în forma literei «U» – renumitele canarale. Acesta reprezintă unicul teritoriu cu climă mediteraneană de la noi din țară, care favorizează menținerea unei vegetații de nuanță sudică, cu numeroase elemente floristice de tip mediteranean, submediteranean, pontic și balcanic.

În ceea ce privește raionarea floristică, Dobrogea de Sud aparține provinciei ponticsarmatică și printr-o suprafață redusă, (în apropierea Mangaliei), a celei euxinice mediteraneane, caracterizată prin specii tipic mediteraneene ca: Plumbago europaea, Ficus carica, Paliurus spina–christi, Asphodeline lutea, Astragalus spruneri, Jasminum fruticans, Pyrus elaegrifolia, Vicia amphicarpa, ș.a.

Merită subliniat faptul că majoritatea elementelor pontice de diferite categorii din flora țării noastre se află în Dobrogea. Acestora li se adăugă, pe lângă cele mediteraneene și submediteraneene, elemente balcanice, sarmatice, ilirice și taurice, care în marea lor majoritate sunt specii rare, endemice sau la limita de areal [16, p.31].

Tipuri de vegetație

Principalele tipuri de vegetație ale regiunii Dobrogei sunt:

– vegetație stepică;

– vegetație de pădure xerofita (silvostepa);

– tufărișuri formate din arbuști verzi în timpul verii (sibleacuri);

– vegetație acvatica;

– vegetație palustra;

– vegetație arenară și de sărătură (de dune marine);

– Specii protejate (directiva, conventia), endemisme;

Între plantele rare de importanță științifică, menționăm: Parietaria serbica (Mangalia, Hagieni, [NUME_REDACTAT]), Rumex tuberosus, Dianthus rhemanii, D. leptopetalus, Herniaria incana, Minuartia glomerata, Euphorbia dobrogensis, Potentilla emilii-popii, Caragana frutex, Trigonella gladiata (Basarabi și Hagieni), Astragalus hamosus, A.pseudoglaucus, Coronilla scorpioides, Onobrychis gracilis ([NUME_REDACTAT] și Hagieni), Vicia striata (Agigea), V. sativa, V. angustifolia, V. narbonensis, V. serratifolia, V. peregrina, Lathyrus sphaericus, Ononis columnae, Linum borzeanum, Scandix australis, Torilis salicifolia, Satureja caerulea, Stachys patula, Ziziphora capitata, Antirrhinum orontiu (Mangalia), Blackstonia serotina, B.perfoliata, Crucianella oxyloba ([NUME_REDACTAT] și Hagieni), Asperula tenella (Hagieni), A. tyraica, A. octonaria, Valerianella eriocarpa, Centaurea salonitana, C. thracica, Crocus pallasii, Allium moschatum, Hordeum bulbosum, Aegilops triaristata etc. [4, p.324].

Numeroase sunt speciile endemice, care se găsesc în stațiunea unică pentru țara noastră, pe acest teritoriu: Potentilla pedatoides (P. pedata, P. erecta) (Hagieni), P. bormuelleri var. angustissima (Hagieni), Astragalus baarbachii var. macedonicus ([NUME_REDACTAT], la limita nordica a arealului acestei specii), Astragalus spruneri, Vicia amphicarpa (Hagieni), Cynoglossum creticum (in jurul Mangaliei), Stachys obliqua (Hagieni), Salvia ringens (Hagieni), Plumbago europaea ([NUME_REDACTAT], Hagieni), Scabiosa michrantha (Hagieni), Ornithogalum comosum (Hagieni), Phleum subulatum, Bromus scoparius.

De asemenea, s-au identificat și descris o serie de endemisme dobrogene, deosebit de interesante: Adonis vernalis var. murfatlariensis, Paeonia tenuifolia, Brassica elongata var. splendidepinnulata, Linum borzeanum, Carduus murfatlarii, Centaurea orientalis f. murfatlarii, Stipa lessingiana f. murfatlarii.

Deosebit de interesantă este vegetația de dune marine de la Agigea, unică în țară, unde pe o suprafață restrânsă de teren se regăsesește o mare varietate de plante de nisip, unele caracteristice litoralului atlantic, mediteraneean și caspic, altele, întregului țărm pontic, câteva endemice. Raritățile floristice de aici, sunt relictul terțiar, Efedra distachya (cârcel de nisip), Alyssum borzeanum (ciucușoara de nisip), Convolvulus persicus (volbura de nisip).

Speciile lemnoase, tipice pădurilor de silvostepă sudică sunt reprezentate de specii de arbori de origine ponto-mediteraneana și submediteraneană, Querqus pedunculiflora (stejarul brumăriu) – pădurile din [NUME_REDACTAT], pădurea Comorova, Mangalia, Q. pubescens (stejarul pufos), Q. cerris (cer), Q. virgiliana, Carpinus orientalis (cărpinița), Fraxinus ornus (mojdrean), Tilia tomentosa (tei argintiu), Acer campestre (jugastru), Acer tataricum (arțarul tătărăsc), Robinia pseudoaccacia (salcâm) introdus prin plantații.

Speciile arbustive și subarbustive, se remarca de asemenea, printr-un amestec de specii de origine mediteraneană, ponto-mediteraneană și submediteraneană, unele unice în ținutul dobrogean: Jasminum fruticans (iasomia galbenă), Cotinus coggygria (scumpia), Viburnum lantana (calin), Crataegus monogyna (păducel), Padus mahaleb (vișinul turcesc), Amygdalus nana (migdalul pitic), Paliurus spina-christi (paliur), etc. [15, p.31].

[NUME_REDACTAT] este reprezentată de o mare diversitate de specii, dominante fiind cele de origine mediteraneeană, alături de cele de origine balcanică și pontică. Date fiind condițiile climatice, mamiferele sunt mai slab reprezentate sub raport al numărului de specii, acestea fiind reprezentate de specii comune: Sus scrofa (mistreț), Cervus elaphus (cerb), Capreolus capreolus (caprior), Lepus europaeus (iepure), Vulpes vulpes (vulpea), Apodemus sylvaticus (arici), etc., dar și de specii rare unele întâlnite doar în ținutul dobrogean: Vulpes melanogaster (vulpea cărbunăreasă), Dryomis nitedula (pârșul de copac), Martes faino (jderul de copac), Vormela peregusna (dihorul pătat), V. eversmanii (dihorul de stepă), Dama dama (cerbul lopătar). Dintre acestea, se remarcă speciile de lilieci, ale căror colonii se întâlnesc în peștera «[NUME_REDACTAT]»: Myotis mistacinus (liliacul cu mustăți), Rhinolophus mehelyi, R. ferrumequinum, Miopterus schreibersii, Myotis myotis.

Specii de animale endemice, pereclitate și ocrotite din alte grupe:

– moluște (bivalve): Monodacna pontica, Adacna plicata,

– pești: Huso huso, Acipenser guldenstaedti, A. stellatus, A. ruthenus, A. nudiventris,

– amfibieni: Pelobates syriacus balcanicus,

– reptile: Testudo graeca iberica, Lacerta trilineata dobrogica, L. muralis maculi ventris, Ablecharus kitaibelii, Vipera ammodites montadoni, V. ursini renardi, Coluber jugularis, Elaphe quatuorlineata sauromates, E. longissima.

Întrucât, pe teritoriul județului Constanța exista numeroase ecosisteme limnicole, majoritatea, fiind zone umede de importanță avifaunistică, numărul și diversitatea speciilor de pasări sunt considerabile: Neophron percnopterus (vulturul alb egiptean), Circaetus circaetus (uliul șerpar), Aquila clanga (acvila), Haliaetus abicilla (vulturul codalb), Apus melba (lăstunul de stâncă), Lamius senator (sfrânciocul cu cap roșu), Tadorna tadorna (călifarul alb), T.ferruginea (călifarul roșu), Ardea purpurea (stârc roșu), Egretta garzetta, E.alba, Pelecanus onocrotalus (pelicanul), Branta ruficollis (gâsca cu gât roșu), Anser fabalis (gâsca de semănătură), Phalacrocorax pygmeus (cormoranul pitic).

Principalele resurse din floră sălbatică valorificate economic, sunt fructele de pădure și plantele medicinale. Întrucât suprafața ocupată de terenuri forestiere, în județul Constanța este relativ redusă (34338 ha), numărul speciilor de plante din flora spontană, de la care se recoltează fructele, este mic: Rosa canina (măceșe), Prunus spinosa (porumbe), Crataegus monogyna (păducel).

Plantele medicinale și aromatice reprezintă surse deosebit de importante pentru industria farmaceutică și alimentară. Speciile recoltate de pe teritoriul județului Constanța au fost: Sambucus nigra (soc), Crataegus monogyna (păducel), Urtica dioica (urzică), Chelidonium majus (rostopască), Robinia pseudacacia (salcâm), Achillea millefolium (coada șoricelului). O altă specie recoltată în vederea valorificării, este stuful (Phragmites communis) aceasta, fiind recoltată în special din zona ARBDD [15, p.78].

[NUME_REDACTAT] Constanța se poate considera că este o zonă cu deficit de vegetație forestieră, fapt reglementat prin [NUME_REDACTAT] Agriculturii, Pădurilor, Apelor și Mediului nr. 130/20 februarie 2004, publicat în [NUME_REDACTAT] Nr. 182/03.03.2004. Suprafața împădurită a județului reprezintă aproximativ 39.000 ha, din care 35.000 ha administrate de RNP ROMSILVA prin D.S. Constanța.

Strategia de [NUME_REDACTAT] a [NUME_REDACTAT], parte a Strategiei de [NUME_REDACTAT] a României «Orizont 2025», la capitolul Silvicultura prevede înființarea a încă 50.000 ha de păduri în județ, pentru atingerea unei suprafețe totale de 78-80.000 ha adică 8-10% din totalul suprafeței județului, într-o perioadă de aproximativ 25 de ani.

Scopul major al acestei dezvoltări a fondului forestier al județului este acela de a stopa sau măcar a reduce semnificativ până la atingerea echilibrului ecologic, a fenomenului de deșertificare manifestat puternic în ultimii ani prin secete severe, prelungite, repetate anual în ultimii 5 ani și aridizarea climei din ultimii 50 de ani.

Într-o prima etapă, prin H.G. nr. 1452/18 decembrie 2003 publicată în [NUME_REDACTAT] Nr. 6/06.01.2004 s-au preluat de la ADS Constanța o suprafață de 4542 ha, ceea ce reprezintă o creștere cu 13% a suprafeței fondului forestier, cea mai mare de după 1989.

Ameliorarea prin împădurire a terenurilor degradate are ca temei legal Legea nr. 107/1999 de aprobare și modificare a O.G. nr. 81/1998. Zonele cele mai deficitare și aride ale [NUME_REDACTAT] sunt cele din zona de stepă cuprinsă la nord și est de linia imaginară ce leagă localitățile Rasova de [NUME_REDACTAT] [5, p.211].

Nu s-au scos definitiv din fondul forestier suprafețe pentru alte utilizări. S-a regenerat o suprafață de 1.155 ha din care 340 ha regenerări naturale și 815 ha regenerări artificiale.

CAPITOLUL III. STAREA ECOLOGICĂ ȘI CALITATEA SOLURILOR ÎN JUDEȚUL CONSTANȚA

3.1. Calitatea și potențialul productiv al solurilor în cadrul județului [NUME_REDACTAT] este definit ca stratul de la suprafața scoarței terestre. Este format din particule minerale, materii organice, apă, aer și organisme vii. Este un sistem foarte dinamic care îndeplinește multe funcții și este vital pentru activitățile umane și pentru supraviețuirea ecosistemelor. Ca interfața dintre pământ, aer și apă, solul este o neregenerabilă care îndeplinește mai multe funcții vitale:

· producerea de hrană/biomasă;

· depozitarea, filtrarea și transformarea multor substanțe;

· sursa de biodiversitate, habitate, specii și gene;

· servește drept platformă/mediu fizic pentru oameni ș activitățile umane;

· sursă de materii prime, bazin carbonifer;

· patrimoniu geologic și arheologic.

Principalele procese de degradare ale solului sunt:

· eroziunea;

· degradarea materiei organice;

· contaminarea;

· salinizarea;

· compactizarea;

· pierderea biodiversității solului;

· scoaterea din circuitul agricol;

· alunecările de teren și inundațiile.

Solul este supus acțiunii poluărilor din aer și apă, fiind locul de întâlnire al diferiților poluanți: pulberile din aer și gazele toxice dizolvate de ploaie în atmosferă se întorc pe sol;

Apele de infiltrație impregnează solul cu poluanți antrenându-l spre adâncime; râurile poluate infectează suprafețele inundate sau irigate. Aproape toate reziduurile solide sunt depozitate prin aglomerare sau aruncate la întamplare pe sol. Poluarea solului este forma de poluare cea mai dificilă de măsurat și de controlat. Solul este mai dificil de curățat decât aerul sau apa.

Repartiția pe clase de folosință . În funcție de destinația lor, terenurile se împart în mai multe categorii:

· terenuri cu destinație agricolă;

· terenuri cu destinație forestieră;

· terenuri aflate permanent sub ape;

· terenuri din intravilan, aferente localităților urbane și rurale pe care sunt amplasate construcțiile, alte amenajri ale localităților, inclusiv terenurile agricole și forestiere;

· terenuri cu destinații speciale cum sunt cele folosite pentru transporturile rutiere, feroviare, navale și aeriene, plajele, rezervațiile, monumentele naturii, ansamblurile și siturile arheologice și istorice etc.

Fondul funciar reprezintă una din cele mai importante resurse naturale ale țării și a fost reglementat prin Legea nr. 18/1991, cu modificrile și completrile ulterioare. Acesta este descris prin doi indicatori majori: dimensiunea categoriilor de teren și schimbările apărute în utilizarea terenurilor.

Din totalul suprafeței de 707129 ha, înregistrate în evidența statistică a terenurilor conform recensmântului din anul 2010, aproape 80% sunt terenuri agricole (55 8204 ha), restul de 20% fiind terenuri neagricole (14 8925ha).

La nivelul județului Constanța, suprafața de teren agricol este repartizat astfel:

Tabel ul 2.

Categoriile de folosință a terenurilor agricole în județul [NUME_REDACTAT] din județul Constanța prezintă o mare diversitate de condiții genetice și de mediu. În general, în condiții naturale fertilitatea și potențialul de producție al acestor soluri permit diversificarea structurii culturilor. În ultima perioadă, datorită atât modificărilor climatice cât și a factorului uman starea fertilității solurilor a scăzut, crescând suprafețele cu terenuri degradate. Din punct de vedere genetic majoritatea solurilor au ca material parental loessul care contribuie la degradarea mai rapidă a solurilor.

Situația privind tipurile de sol întâlnite pe suprafața cartată este redată în tabelul 3.

Tabelul 3.

Tipurile de soluri în județul [NUME_REDACTAT] productiv al terenurilor este reflectat de nota de bonitare pentru folosințe și culturi agricole. Nota de bonitare rezultă din cumularea favorabilității factorilor principali și anume: temperatura medie anuală, precipitații medii anuale, stare de gleizare, de pseudogleizare a solului, salinizare și alcalizare a solului, textura solului în orizontul superior, gradul de poluare a solului, panta terenului, alunecri de teren, adâncimea apeifără eatice, inundabilitate, porozitate total, conținutul de carbonat de calciu total, reacția solului, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate de suprafață.

Fiecare cultură, în funcție de factorii enumerați mai sus și fiecare folosință primesc diferiți coeficienți care variază între 0 și 1, după cum însușirea respectivă este total nefavorabilă sau optim pentru exigențele folosinței sau plantei luate în considerare. Notele de bonitare pentru condiții naturale se obțin înmulțind cu 100 produsul coeficienților indicatorilor enumerați mai sus.

Pentru categoria de folosință arabil nota de bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de rspândire cea mai mare și anume: grâu, orz, porumb, floarea-soarelui, sfeclă de zahăr, cartof, soia și mazre/fasole, iar pentru livezi este media aritmetică a notelor pentru speciile: măr, păr, prun, la care se adaugă, dup caz, nota speciei cireș-vii, ori piersic-cais. Pentru vița de vie nota de bonitare natural este media aritmetic a celor două categorii.

Gruparea terenurilor în clase de calitate se face în funție de nota de bonitare naturală pentru categoria de folosință existentă în momentul cartării, dup cum urmează:

Tabel ul 4.

Clasificarea solurilor după punctajul de bonitate

Încadrarea terenurilor în clase de pretabilitate se realizează pe criteriul factorilor limitativi ai producției în cazul unei anumite folosințe (arabil, livezi, vii, pajiști). Gruparea terenurilor se face în 6 clase de pretabilitate (I-VI), în funcție de intensitatea factorului sau factorilor limitativi sau restrictivi pentru producția agricolă. Semnificația claselor de pretabilitate este redată în tabelul 5:

Tabelul 5.

Clasele de pretabilitate ale solurilor

Repartiția terenurilor pe clase de pretabilitate în județul Constanța (s-au avut în vedere terenurile cartate, cât și faptul că anumite suprafețe numai sunt ocupate cu anumite culturi ).

Tabelul 6.

Repartiția terenurilor pe clase de pretabilitate în județul [NUME_REDACTAT] cum se observă în tabel, terenurile arabile se încadrează cu preponderență în clasa a III-a de calitate, ajungând până la 58-60 puncte de bonitare. Dintre cele opt culturi pentru care se calculează notele de bonitare, cartoful și sfecla de zahăr au notele cele mai mici, nefiind culturi specifice acestei zone. Pentru categoriile de folosință vie sau livadă exist suprafețe care nu au fost cartate sau aceste suprafețe nu mai sunt ocupate cu aceste culturi. În perioada 2011-2013, la nivelul județului Constanța, au fost cartate 280320 ha.

Îngrășămintele chimice sunt substanțe ce conțin unul sau mai multe elemente nutritive care, încorporate în sol, completează rezerva de substanțe nutritive, în forme ușor asimilabile în scopul sporirii fertilității solului și creșterii producției vegetale.

Principalele îngrășăminte chimice folosite în județ se pot împărți în urmtoarele grupe mari:

– îngrășăminte cu azot;

– îngrășăminte cu fosfor;

– îngrășăminte cu potasiu;

– îngrășăminte complexe;

– îngrășăminte cu microelemente.

Aplicarea îngrășămintelor este un factor important, care determină creșterea productivității plantelor și a fertilității solului, dar cu riscul de a crește nivelul de impurificare a mediului ambiant, provocând dereglarea echilibrului ecologic (mai cu seamă prin acumularea nitraților), în cazul în care sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, necesitățile plantelor și condițiile meteorologice locale.

Pentru protecția plantelor sunt folosite produse chimice (pesticide) și produse biologice (biopreparate). Pesticidele sunt clasificate, în funcție de organismul țintă combătut, ca erbicide, insecticide, fungicide, acaricide, nematocide, moluscocide, raticide și cu acțiune mixtă.

Însușirea comună a acestor substanțe o constituie acțiunea chimică activă și fiziologică activă de tulburare a funcțiilor fiziologice, respectiv distrugerea parțial sau total a micro -și macroorganismelor vii.

Produsele fitosanitare pot fi: de contact și sistemice, pot acționa selectiv și constituie cea mai periculoasă sursă de impurificare a mediului prin vastitatea suprafețelor pe care se folosesc și prin toxicitatea lor ridicată. Solul acționează ca un receptor și rezervor pentru pesticide, unde acesta se degradează.

Majoritatea erbicidelor, insecticidelor și fungicidelor se acumulează în stratul superficial de la suprafața solului și multe dintre ele au o remanență îndelungată, existând pericolul poluării solului. Pesticidele sunt treptat dispersate în mediu sau translocate în plante, unele putând totuși persistă în sol mulți ani de la aplicare. De asemenea, o problemă gravă o constituie contaminarea alimentelor și acumularea continuă în plante și animale a anumitor pesticide, precum și impactul asociat asupra săntății și capacității lor de reproducere.

Situația amenajărilor de îmbuntățiri funciare/agricole. Amenajrile de îmbuntățiri funciare se realizează în general pe bazine hidrografice sau pe areale mai largi și cuprind de obicei întreaga gamă de lucrări: irigații, desecare și drenaj, combaterea eroziunii solului și apărarea împotriva inundațiilor.

Lucrările de îmbuntățiri funciare se încadrează în categoria lucrărilor inginerești care, acționând asupra factorului apă din sol și de la suprafața solului, contribuie la realizarea unui regim optim de umiditate, termic, de aerație biologică și nutritivă, în vederea obținerii unor producții sporite, constante în timp, de calitate dorit șifără să afecteze mediul ambiant. Principalele metode de irigare sunt: prin aspersiune, prin scurgere la suprafață, subterană și prin picurare.

Exploatarea acestor amenajări de irigații se face în complexe de tip „sistem hidroameliorativ“ creând condițiile protecției și dezvoltării armonioase a mediului rural. Apa transformă suprafețe întinse de teren neproductiv (din cauza climatului arid), în pmânturi fertile. Irigațiile reprezintă un proces de valorificare superioară a fertilității solului, a potențialului său productiv și de creștere a producției agricole prin utilizarea apei în anumite perioade de dezvoltare a plantelor.

De asemenea, irigațiile au și un rol profilactic prin prevenirea sărăturării solului, iar în cazul în care procesul de sărăturare manifestă tendințe de accentuare, prin irigații se asigură spălarea sau diluarea sărurilor din sol.

Lucrările de irigații influențează foarte mult și regimul freatic al solului, întrucât în unele zone apa freatică se află la adâncimea de 130 -160 cm, iar în perioadele secetoase din timpul verii stratul de sol din zona rădăcinilor nu mai poate fi alimentat corespunzător.

Este suficient în acest caz aplicarea unei singure udări, cu norma de 800 mc/ha, pentru a ridica nivelul apei freatice și pentru a obține un spor mare de recoltă cu un cost minim. Pe măsura creșterii temperaturii aerului, irigația aduce o contribuție mare la menținerea unei temperaturi constante în zona sistemului radicular al plantelor și totodată influențează mediul înconjurător pentru ca acesta să fie favorabilă dezvoltării plantelor. În condițiile pedoclimatice din județul Constanța consumul total de apă pentru culturi se acoperă în proporție de 30 % din precipitații, restul trebuie asigurat prin udări și din rezerva de apă în sol.

Completarea prin irigații a deficitului de umiditate pentru principalele specii cultivate, reprezintă în primul rând, un însemnat volum de producție agricolă suplimentară. În urma aplicării udărilor, se îmbuntățește în mod substanțial valoarea indicelui hidrotermic, permițând dublarea sau chiar triplarea randamentelor la unitatea de suprafață.

Tot în termenii impactului pozitiv al irigațiilor asupra mediului, trebuie remarcat surplusul potențial de biomasă și aportul unui însemnat surplus de materie organică provenită din resturile vegetale de pe sol sau din sol (rădăcini), care prin descompunere îmbogățesc rezerva de humus din sol.

Sursele majore de apă pentru irigații în județul Constanța sunt: Dunărea, [NUME_REDACTAT] și canalul Dunăre – [NUME_REDACTAT], inclusiv ramificația sa reprezentată prin canalul [NUME_REDACTAT] – Midia – Năvodari, care corespund calitativ din punct de vedere al constituenților chimici. Ținând seama de indicatorii salini și cei de alcalinizare (CSR și SAR), apa de irigații preluată din aceste surse se încadrează în limitele admisibile și este utilizabilă la solurile și plantele de cultură din județul Constanța.

În urma studiilor privind evoluția nivelului și chimismului apei freatice din amenajările de irigații, în interacțiune cu mediul ambiant și cu factorii antropici, s-au obținut unele rezultate privind modul în care este utilizată apa de irigații, inclusiv influența pierderilor de apă asupra evoluției apei freatice și în final asupra solurilor.

Cauzele principale care stau la baza variațiilor nivelului apei freatice țin de regimul pluviometric și de exploatarea amenajărilor de irigații, prin nerespectarea în unele cazuri a regulamentelor de exploatare privind aplicarea udărilor în câmp.

Indiferent de metoda de irigare folosită, modificări însemnate au loc în solurile irrigate condiționate de calitatea apei folosite. Astfel, este posibil apariția următoarelor fenomene:

– modificarea texturii solurilor, în măsura în care apa conține aluviuni în suspensie;

– mărirea conținutului de săruri și modificarea reacției de la acid la alcalin prin irigarea cu ape care conțin săruri;

– levigarea sărurilor.

Datorită faptului că beneficiarii amenajărilor de irigații nu dețin echipamente de udare care să acopere întreaga suprafață propusă pentru irigat, și nu respectă metodele de udare din regulamentele de exploatare, uneori au loc pierderi de apă, care produc modificări destul de importante în regimul hidrogeologic în sensul creșterii nivelului freatic, prin ruperea unei stări relative de echilibru. De asemeni, se poate produce eroziunea solului datorită scurgerilor la suprafață, ceea ce duce la pierderea stratului superficial și fertil al solului și diminuarea producțiilor agricole. Comparativ cu evoluția nivelului apei freatice, chimismul acesteia a suferit modificări nesemnificative, reziduul mineral total nu pune probleme deosebite.

Solurile din județul Constanța au texturi medii (lutoase sau luto-nisipoase), ceea ce conferă solului o permeabilitate ridicat și au însușiri fizice bune, care s-au menținut ca atare de-a lungul anilor. Nivelul de salinizare al solurilor a rmas relativ staționar, excepții sunt puține și atunci când apar se datorează în principal unor cauze antropice, cum ar fi spre exemplu apele uzate provenind de la unele unități zootehnice, deversate pe fire de vi, poluând și suprafețe de sol.

Se impune o reabilitare a actualelor amenajări de irigații, acolo unde acestea au fost solicitate an de an, care să permită satisfacerea solicitărilor beneficiarilor în noile condiții pe sistemul cerere – ofert, o mai bun asigurare a condițiilor de aplicare a udărilor, o eliminare a pierderilor de apă de pe traseul canalelor de irigații și o exploatare a sistemelor de irigații mai eficient printr-un control riguros al circulației apei fără a se omite însă presiunile ecologice la care este supus extinderea suprafețelor irigate.

Managementul siturilor contaminate. În conformitate cu prevederile HG 1408/2007 – privind modalitățile de investigare și evaluarea poluării solului și subsolului, au fost identificate “siturile potențial contaminatĺ” prin complĺtarĺa unui chĺstionar dĺ către operatorul economic sau dețintorul de teren. Pe baza informațiilor din chestionar, a fost efectuat o evaluare preliminară a riscului pentru a încadra situl într-o ordine relativ a priorității față de celelalte situri, în baza unui scor. Acest scor este obținut automat atunci când datele din chestionar sunt introduse în baza de date “on-line” privind [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT].

Planul de implementare a H.G. 1408/2007 privind modalitățile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului. Etapa I – identificarea și realizarea listei siturilor contaminate/potențial contaminate, a fost aprobat de conducerea [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] București.

Presiuni ale unor factori asupra unor factori asupra stării de calitate a solurilor din județ. În agricultura biologică, în locul conceptului de îngrășământ se referă cel de fertilizare, deoarece scopul principal al aportului nutritiv nu este atât nutriția directă a plantelor, așa cum se practică în gricultura convențională, cât îmbogățirea terenului. Prin intermediul procesului de umectare a terenului și prin activitatea populației microbiene se asigură în agricultura biologică întreaga gamă de elemente nutritive necesare hrănirii plantelor și se reduc riscurile poluării apelor de adâncime.

Datorită solubilității crescute a îngrășămintelor chimice de sinteză, se asigură o creștere rapidă a plantelor, ca efect principal, dar cu o serie de efecte colaterale, nedorite. Unul dintre cele mai grave efecte ale excesivei utilizări a îngrășămintelor chimice se produce din cauza fenomenului de spălare a componentelor nutritive din și de pe sol de către apele de irigație sau ploi și infiltrarea acestora în apele freatice, contribuind la accentuarea procesului de eutrofizare a cursurilor de apă.

Un alt fenomen, produs din cauza utilizării îngrășămintelor chimice în exces pentru supraalimentarea plantelor, este acela al proliferării paraziților pe animale și vegetale, cum ar fi: afidele, păianjenul roșu, [NUME_REDACTAT] și Botrytis, a căror dezvoltare este accentuată la culturile îngrășate excesiv cu azot. Din aceste motive în agricultura biologică se preferă utilizarea îngrășămintelor organice sau minerale în care elementele nutritive, greu solubile, sunt mobilizate cu ajutorul microorganismelor din sol.

Principalele surse de îmbogățire a terenului, utilizate în agricultura biologică, sunt reprezentate de totalitatea reziduurilor vegetale (miriște, resturi de porumb, cartofi, resturi rezultate în urma curățatului pomilor etc.), combinate într-o proporție adecvată cu îngrășăminte organice, de preferat, gunoi de grajd sau compost matur.

Încorporarea în sol a materialului obținut se efectuează în timpul lucrărilor de pregătire a terenurilor prin intermediul arăturii la 25-30 cm. Aceastǎ practică este mai puțin costisitoare pentru reintegrarea substanței organice și refacerea fertilității naturale a solului, pentru că prin stimularea activității microflorei se restituie, prin descompunere, o parte semnificativă de elemente nutritive altfel pierdute.

Materialele excesiv de uscate (coji, scoarțe, paie, carton etc.) întârzie activitatea microorganismelor, în timp ce excesul de umiditate, împiedică circulația aerului, favorizând apariția proceselor de putrefacție.

Aplicarea îngrășămintelor este un factor important care determină creșterea productivității plantelor și a fertilității solului. Cercetările efectuate au demonstrat că îngrășămintele pot provoca dereglarea echilibrului ecologic (mai cu seamă prin acumularea nitraților), în cazul în care sunt folosite fără a se lua în considerare natura solurilor, condițiile meteorologice concrete și necesitățile plantelor. Utilizarea nerațională a îngrășămintelor determină apariția unui exces de azotați și fosfați care are un efect toxic asupra microflorei din sol și duce la acumularea în vegetație a acestor elemente. Limita dintre deficitul și excesul unui element este greu de sesizat, totul depinzând de natura plantelor și a mediului. Îngrășămintele chimice conțin elemente nutritive care completează rezerva de substanțe nutritive, în forme ușor asimilabile în scopul fertilizării solului și creșterii producției vegetale. Creșterea producției agricole a condus în timp la reducerea rezervelor de substanțe nutritive disponibile plantelor. Cunoașterea stării de fertilitate a solului permite aplicarea rațională, corectă și echilibrată a îngrășămintelor chimice, evitându-se apariția excesului de azotați și fosfați care au efect toxic asupra microflorei din sol și duce la acumularea în vegetație a acestor elemente.

Dezvoltarea agriculturii intensive a fost legată de utilizarea îngrășămintelor, în special a celor cu potasiu, azot, fosfor. Efectul poluant derivă din două elemente conțin multe impurități toxice și sunt folosite în cantități excesive. Efectul poluant cel mai intens îl determină utilizarea în exces a azotaților .

Îngrășămintele chimice sunt substanțe ce conțin cel puțin un element nutritiv de bază pentru sol – azot, fosfor, potasiu și se clasifică în trei categorii:

– simple – conțin doar câte un element nutritiv;

– mixte – amestecuri de îngrășăminte simple;

– complexe – care conțin 2 elemente nutritive.

Chimizarea în exces a agriculturii duce la tulburarea echilibrului solului ca și la acumularea în sol și în apa freatică a unor substanțe minerale (ex.: nitriți care au efect methemoglobinizant pentru om și animale și distrug bacteriile fixatoare de azot atmosferic).

Substanțele fitosanitare includ următoarele categorii de substanțe chimice:

– erbicidele – substanțe chimice utilizate pentru combaterea buruienilor;

– insecticidele – utilizate pentru combaterea insectelor dăunătoare;

– fungicidele, bactericidele și virucidele – utilizate pentru combaterea diferitelor boli cryptogamice.

– produsele fitosanitare – sunt substanțe chimice destinate protecției culturilor agricole și datorită structurii lor chimice, acestea au efecte nedorite asupra sănătății oamenilor și a mediului după cum urmează:

– penetrează în lanțurile trofice și mediul înconjurător;

– sunt mutagene, teratogene și cancerigene;

– produc efecte secundare necunoscute cauzate de interacțiunea dintre ele și metaboliții plantelor;

– distrug echilibrele naturale, pentru că în afara organismelor dăunătoare sunt distruse și cele utile;

– reducerea sau distrugerea fertilității solului datorită efectelor secundare asupra micro și macroorganismelor acestuia;

– reducerea biodiversității din ecosisteme;

– remanența în alimente, putând dăuna sănătății umane.

Utilizarea pesticidelor în agricultură pe lângă avantajul obținerii unor producții sporite prezintă dezavantajul poluării mediului, fiind cea mai periculoasă sursă de impurificare a mediului prin vastitatea suprafețelor pe care se folosesc și prin toxicitatea lor ridicată, solul acționând ca un receptor și rezervor pentru pesticide, unde acesta se degradează. Pesticidele sunt treptat dispersate în mediu sau translocate în plante, unele putând totuși persista în sol mulți ani de la aplicare. Pentru reducerea efectelor negative ce pot apărea la utilizarea pesticidelor, pentru evitarea poluării cu reziduuri de pesticide a plantelor, solului, apei și a altor componente ale agroecosistemelor, este necesară respectarea tehnologiilor de aplicare și supravegherea atentă a utilizatorilor acestor produse și a prestatorilor de servicii în acest domeniu.

Datorită capacității de a acționa selectiv, pesticidele încorporate în sol modifică prezența și dezvoltarea diferitelor specii de buruieni, insecte și microorganisme și în consecință, corespunzător acestor influențe, se modifică o serie de reacții și microprocese condiționate de aceste influențe în masa solului.

Solul tratat cu substanțe fitosanitare dobândește pentru o perioadă mai lungă de timp, modificări în fertilitate, excesul de pesticide prezent în sol putând afecta sănătatea umană prin intermediul contaminării apelor, solului și a aerului.

Soluri afectate de reziduuri zootehnice. Folosirea unor produse reziduale de origine animală pentru creșterea fertilității solului este o practică foarte veche. Dar, ca și în cazul îngrășămintelor chimice, utilizarea incorectă precum și depozitarea sau evacuarea necontrolată a acestor produse poate produce efecte puternic negative asupra solului.

Acestea pot conține NaCl, biostimulatori, uree, medicamente, agenți patogeni, care produc poluarea chimică și biologică solurilor, scad permeabilitatea și pot difuza până la pânzele de apefără eatice, transformându-le în focare de substanțe chimice, viruși etc. Tot din zootehnie pot rezulta substanțe de igienizare a grajdurilor (sodă, detergenți), care contribuie la poluarea solurilor și apelor.

Reziduurile zootehnice se pot clasifica astfel:

– gunoi de grajd;

– resturi furajere;

– biomasă vegetală;

– dejecții semilichide și lichide;

– cadavre.

Deșeurile prezentate mai sus se încadrează în clasa celor ușor degradabile, ele generează în procesul de descompunere diferite gaze și substanțe care constituie o sursă de impact asupra mediului, și în special asupra solului. Astfel, prin consistența și compoziția chimică a reziduurilor provenite din complexele de creștere industrială a animalelor, acestea pot deveni un factor de poluare a solurilor.

În vederea prevenirii impactului negativ asupra calității solului și a apelor subterane, s-au stabilit măsuri de monitorizare a calității solurilor pe care se vor aplica dejecțiile animaliere provenite din sectorul zootehnic. Motivele de precauție, de prevenire a potențialului poluant al reziduurilor folosite în agricultură fac în fapt parte integrantă din tehnologia și îmbunătățirea lor ca îngrășăminte.

Deșeurile rezultate din zootehnie se încadrează în clasa celor ușor degradabile, și în cazul în care sunt depozitate controlat pe sol, după ce au fost supuse unui proces de fermentație și în cantități care să nu depășească limitele de biodegrabilitate, nu afectează calitatea solului.

Trebuie ca fermierul român să accepte cã într-o bună zi nu va mai putea depozita gunoiul de grajd oriunde și oricât, că acest reziduu nu este indicat a fi folosit ca fertilizant oganic decât dacă este liber de agenți patogeni, liber de semințe de buruieni, calități ce le poate îndeplini numai prin transfomarea acestuia în urma proceselor de fermentare.

Ca urmare a scăderii șeptelului, cantitățile de poluanți zootehnici au scăzut, iar trecerea de la creșterea animalelor în complexe, la creșterea în gospodării a redus într-o anumită măsură concentrarea reziduurilor în anumite puncte și disiparea reziduurilor pe suprafețe mai întinse dar cu o încărcare mai redusă, favorizând utilizarea lor ca îngrășământ natural.

Reziduurile zootehnice se constituie ca îngrășământ organic pentru suprafețele agricole, numai că monitorizarea reziduurilor de la fermele de păsări și porci nu a fost făcută în [NUME_REDACTAT] Est și nu ne putem pronunța asupra efectelor negative pe care acestea le-ar putea avea asupra solurilor.

Situația amenajărilor de îmbunătățiri funciare/agricole. Prin amenajări agricole, se înțeleg următoarele tipuri de lucrări de construcții și instalații:

– îndiguiri și regularizări ale cursurilor de apă prin care se asigură protec ia terenurilor și a drumurilor împotriva inundațiilor;

– amenajări de irigații, prin care se asigură aprovizionarea controlată a solului și a plantelor cu cantitățile de apă necesare dezvoltării culturilor și creșterii producției agricole. Aceste amenajări cuprind lucrări de captare, pompare, transport, distribuție și evacuare a apei și, după caz, lucrări de nivelare a terenului;

– amenajări de drenaj și desecare, care au drept scop prevenirea și înlăturarea excesului de umiditate de la suprafața terenului și din sol, în vederea asigurării condițiilor favorabile de utilizare a terenurilor;

– amenajări de combatere a eroziunii solului și de ameliorare a terenurilor afectate de alunecări, prin care se previn, se diminuează sau se opresc procesele de degradare a terenurilor;aceste amenajări cuprind lucrări pentru protecția solului;

– amenajări pedoameliorative pe terenurile sărăturate, acide și pe nisipuri, pe terenurile poluate, inclusiv cu reziduuri petroliere, cu halde de la exploatările miniere, pe alte terenuri neproductive, cuprinzând și lucrările de nivelare-modelare, de scarificare, de afânare adâncă, rigole și șanțuri de scurgere a apei, arăturile în benzi cu coame, udările de spălare a sărurilor, aplicarea de amendamente, precum și îngrășăminte, în scopul valorificării pentru agricultură;

– amenajări silvice de înființare a perdelelor forestiere de protecție a terenurilor agricole și a plantațiilor antierozionale;

Suprafața agricolă irigată este suprafața amenajată pentru irigat, pe care a fost distribuită apă pe cale artificială, într-un an, în vederea dezvoltării plantelor în condiții optime. În prezent, proiectele de extindere a suprafețelor irigate sunt limitate. Irigațiile au un caracter complementar, în raport cu precipitațiile. Din acest motiv, este necesară o bună corelare între aplicarea udărilor și precipitațiile căzute, pentru realizarea unui regim hidric al solului favorabil creșterii și dezvoltării plantelor, precum și pentru asigurarea unei evoluții corespunzătoare a acestuia. Amenajările de îmbunătățiri funciare se realizează în general pe bazine hidrografice sau pe areale mai largi și cuprind de obicei întreaga gamă de lucrări: irigații, desecare și drenaj, combaterea eroziunii solului și apărarea împotriva inundațiilor.

Lucrările de irigații influențează foarte mult și regimulfără eatic al solului, întrucât în unele zone apa freatică se află la adâncimea de 130 -160 cm, iar în perioadele secetoase din timpul verii stratul de sol din zona rădăcinilor nu mai poate fi alimentat corespunzător. Este suficientă în acest caz aplicarea unei singure udări, cu norma de 800 mc/ha, pentru a ridica nivelul apei freatice și pentru a obține un spor mare de recoltă cu un cost minim.

Pe măsura creșterii temperaturii aerului, irigația aduce o contribuție mare la menținerea unei temperaturi constante în zona sistemului radicular al plantelor și totodată influențează mediul înconjurător pentru ca acesta să fie favorabil dezvoltării plantelor.

Datorită faptului că beneficiarii amenajărilor de irigații nu dețin echipamente de udare care să acopere întreaga suprafață propusă pentru irigat și nu respectă metodele de udare din regulamentele de exploatare, uneori au loc pierderi de apă, care produc modificări destul de importante în regimul hidrogeologic în sensul creșterii niveluluifără eatic, prin ruperea unei stări relative de echilibru. De asemenea, se poate produce eroziunea solului datorită scurgerilor la suprafață, ceea ce duce la pierderea stratului superficial și fertil al solului și diminuarea producțiilor agricole.

Comparativ cu evoluția nivelului apei freatice, chimismul acesteia a suferit modificări nesemnificative, reziduul mineral total nu pune probleme deosebite.

Poluarea solurilor în urma activității din sectorul industrial. Acțiunile antropice cu cel mai mare impact asupra calității solurilor sunt reprezentate de activitățile industriale și agricultură. Datorită structurii diversificate a economiei județului nostru, aspectele de vulnerabilitate a solului identificate acoperă aproape toată gama de probleme datorate impactului antropic, înregistrându-se în ultimii ani (datorită restricțiilor impuse de instituțiile responsabile cu implementarea politicii comunitare) o reducere a presiunilor din punct de vedere ecologic. Ca activități industriale generatoare a unui potențial impact asupra solului, care necesită a abordare mai atentă au fost identificate:

– exploatarea agregatelor minerale;

– extracția țițeiului și activitățile conexe;

– depozitarea deșeurilor industriale;

– depozitarea dejecțiilor animaliere.

Exploatarea agregatelor minerale din albiile minore și terasele râurilor poate avea un impact semnificativ în cazul nerespectării condițiile specifice impuse prin actele de reglementare sau în cazul desfășurării ilegale a acestei activități. Impactul acestor activități poate fi rezumat în:

– schimbarea temporară sau dĺfinitivă a categoriei de folosință a terenurilor, în funcție de soluția de refacere a mediului adoptată;

– modificarea calității naturale a solului prin decopertare și neutilizarea aceluiași sol la executarea lucrărilor de refacere a mediului;

– tasarea solului;

– management defectuos al deșeurilor în zona de exploatare;

– reducerea umidității solului datorită modificării nivelului hidrostatic al apelorfără eatice (prin nerespectarea adâncimilor de exploatare impuse).

Procesele fizice care au loc datorită activității de extracție a țițeiului constau în deranjarea stratului fertil de sol în cadrul parcurilor de exploatare (suprafețe excavate, rețea de transport rutier, rețea electrică, conducte sub presiune și cabluri îngropate sau la suprafața solului etc).

Toate acestea au ca efect tasarea solului, modificări ale configurației terenului și în final, reducerea suprafețelor productive agricole sau silvice. Din această activitate pot fi identificate următoarele surse potențiale de poluare: neetanșeități la sonde, fisuri la habe, scurgeri de fluide din beciuri, tasarea terenurilor din cauza intervențiilor pentru vidanjarea beciurilor sau a lucrărilor de reparații curente sau capitale a sondelor, neetanșeități la ventilele de secționare ale conductelor, fisurări/spargeri ale conductelor datorită uzurii, coroziunii sau alunecărilor de teren, pierderi de fluide ca urmare a neetanșeităților în parcuri etc.

Procesele chimice sunt determinate de tipul de poluare: cu petrol sau cu petrol și apă sărată (mixtă); poluare ascendentă, descendentă și suprapusă.

În general predomină poluarea ascendentă, care se datorează spargerii unor conducte sub presiune, scurgerile din acestea putând ajunge în pânzafără eatică. Capacitatea de reținere în sol a produselor petroliere depinde de conținutul de argilă, acestea putându-se infiltra, în general, până la 70 – 80 cm și chiar mai mult, îngreunând procesul de depoluare. În cazul unor “erupții” sau a unui management defectuos al apelor sărate se schimbă drastic chimismul solurilor și se impurifică apafără eatică și subterană; efectele resimțite sunt dispariția plantelor, degradarea prin sărăturare a solurilor urmată de apariția florei specifice terenurilor sărăturate. În cazul terenurilor în pantă pot să apară chiar alunecări de teren.

3.2. Gradul de poluare și măsuri de ameliorare a solurilor în județul [NUME_REDACTAT] o analiză pur economică asupra costurilor operațiilor de transport și eliminare a deșeurilor, majoritatea operatorilor economici generatori de deșeuri industriale optează pentru varianta depozitării în detrimentul altor variante de eliminare (incinerare, valorificare energetică sau materială). Astfel, se ajunge ca suprafețe importante de teren să fie scoase din circuitul agricol sau silvic în scopul depozitării deșeurilor.

Suprafețele de teren afectate prin depozitarea neconformă a deșeurilor industriale însumează la nivelul [NUME_REDACTAT] Est o suprafață relativ redusă.

Poluarea cu dejecții animale. Aceasta constă în dereglarea compoziției chimice a solului prin îmbogățirea cu nitrați, care pot avea efecte poluante și asupra apei freatice și subterane.

În general, în condiții naturale fertilitatea și potențialul de producție al acestor soluri permit diversificarea structurii culturilor. În ultima perioadă, datorită atât modificărilor climatice cât și factorului uman starea fertilității solurilor a scăzut, crescând suprafețele cu terenuri degradate. Din punct de vedere genetic majoritatea solurilor au ca material parental loessul care contribuie la degradarea mai rapidă a solurilor.

Potențialul productiv al terenurilor este reflectat de nota de bonitare pentru folosințe și culturi agricole. Nota de bonitare rezultă din cumularea favorabilității factorilor principali și anume: temperatură medie anuală, precipitații medii anuale, stare de gleizare, de pseudogleizare a solului, salinizare și alcalizare a solului, textura solului în orizontul superior, gradul de poluare a solului, panta terenului, alunecări de teren, adâncimea apeifără eatice, inundabilitate, porozitate totală, conținutul de carbonat de calciu total, reacția solului, volumul edafic, rezerva de humus, excesul de umiditate de suprafață.

Fiecare cultura, în funcție de factorii enumerați mai sus și fiecare folosința primesc diferiți coeficienți care variază între 0 și 1, dupa cum insușirea respectivă este total nefavorabilă sau optimă pentru exigențele folosinței sau plantei luate în considerare.

Notele de bonitare pentru condiții naturale se obțin înmulțind cu 100 produsul coeficienților indicatorilor enumerați mai sus.

Pentru categoria de folosință arabil nota de bonitare naturală reprezintă media aritmetică a notelor de bonitare pentru 8 culturi cu aria de raspîndire cea mai mare, și anume: grau, orz, porumb, floarea-soarelui, sfecla de zahar, cartof, soia și mazare/fasole, iar pentru livezi este media aritmetică a notelor pentru speciile: mar, par, prun, la care se adauga, dupa caz, nota speciei cireș-vișin ori piersic-cais. Pentru vița de vie nota de bonitare naturala este media aritmetica a celor doua categorii.

Dupa schimbarea în structura de proprietate din agricultură, unele categorii de folosință au suferit mutații importante în sensul restrângerii suprafețelor. Suprafețele ocupate cu vița-de-vie s-au redus considerabil (ale fostelor IAS-uri). Aceeași situație s-a inregistrat și pentru terenurile ocupate cu livezi, acestea reducandu-se foarte mult, schimbandu-se totodată categoria de folosință în sensul degradării acesteia.

La degradarea structurii solului contribuie doua grupe de cauze principale:

– modificarea chimismului solului prin scăderea conținutului de humus, și în unele situații, prin alcalinizarea sau acidifierea solului ca urmare a fertilizării neechilibrate sau a irigarii cu apa de calitate necorespunzatoare;

– acțiunile directe de distrugere a elementelor structurale, printre care prăfuirea solului ca urmare a lucrării excesive sau la umiditate necorespunzatoare, compactarea datorită traficului exagerat, mai ales cand este efectuat pe sol umed, formarea crustei sub acțiunea picaturilor de ploaie sau a aspersiunii etc.

Din inventarierea efectuata de Stațiunile de Cercetare–[NUME_REDACTAT], calitatea solului este afectată de una sau mai multe restrictii. Influențele dăunatoare ale acestora se reflectă în deteriorarea caracteristicilor și funcțiilor solului, respectiv în capacitatea lor bioproductivă, dar, ceea ce este și mai grav, asupra calității produselor agricole și a securității alimentare.

Aceste restricții sunt determinate fie de factori naturali (clima, forme de relief, caracteristici edafice etc.), fie de acțiuni antropice agricole și industriale. Factorii menționați pot acționa sinergic în sens negativ, avînd ca efect scăderea calitații solurilor și chiar anularea funcțiilor acestora.

Restricțiile calității solurilor, cu referire la degradare și potențialul productiv redus, se regasesc în următoarele grupări de soluri:

a) Soluri sărăturate sau afectate de sărăturare:

– Soluri halomorfe (solonceacuri, solonețuri, complex de solonceacuri-solonețuri), avînd un potențial productiv foarte redus (pajiști foarte slabe);

– Cernoziomuri sărăturate (salinizate și alcalizate);

– Soluri aluviale sărăturate (salinizate și alcalizate).

Daca solurile halomorfe în majoritate au origine primară, procesele de saraturare pe cernoziomuri și soluri aluviale sunt de origine antropică (secundară) și au aparut în condițiile indiguirii și neaplicării lucrărilor ameliorative pe lunci și în condițiile pierderilor de apă din amenajările de irigație, ridicării panzei freatice și neaplicării tehnologiilor ameliorative corespunzatoare.

b) Soluri afectate de exces de umiditate:

În luncă excesul periodic de apă se produce cu precadere în zonele controlate de fluviu și rîuri (lunci și zone depresionare de câmpie) și sub incidența aportului de apă din precipitații sau irigații.

c) Soluri afectate de compactare: În luncă aceste soluri sunt frecvente. S-au format datorită configurației litologice favorabile (prezentă cu preponderență fie fracțiunilor fine în stratul arabil) cît și prin efectuarea lucrărilor agricole în condiții de umiditate ridicată, toamna tîrziu.

– În câmpie procesele de compactare sunt localizate frecvent la adîncimea părții inferioare a stratului arabil (talpa plugului) datorandu-se agrotehnicii necorespunzatoare aplicate.

d) Soluri afectate de eroziune eoliana.

Sunt soluri nisipoase, datorita texturii grosiere, a fertilitații reduse și a vegetației slab reprezentate, aceste soluri sunt frecvent supuse deflației, reclamînd intervenții de fixare și aplicarea unor sisteme de agricultura ameliorativă specifică. Dupa anul 1991, odata cu defrișările intense ale plantațiilor de vii și tăierile necontrolate ale perdelelor forestiere, fenomenul de eroziune prin deflație pe aceste soluri s-a accentuat.

În general lipsa de precipitații și îngrășămintele chimice care nu sunt folosite la potențialul optim afectează gradul de fertilitate al solurilor. Sărăturarea se manifestă în zonele în care apa freatică este deasupra nivelului critic unde are loc o ascensiune a apelor freatice cu conținut de săruri și în urma fenomenului de evaporare, apa depune sărurile la suprafața solului sau la nivelul de întrerupere a capilarelor.

Acumularea sarurilor în sol împiedică înmulțirea bacteriilor fixatoare de azot și nitrificare prin acțiune negativă.

Excesul de umiditate afectează calitatea solurilor începînd cu aratura care pe un sol cu umiditate ridicată provoaca compactarea și tasarea acestuia. Excesul de umiditate de pe suprafața de 10114 hectare determină luarea unor măsuri de ameliorare. În acest sens este necesară creșterea resurselor financiare pentru efectuarea lucrărilor de ameliorare – cerința majoră a promovării și dezvoltării agriculturii durabile.

Apa freatică – alaturi de precipitații este elementul care diminuează favorabilitatea tuturor culturilor fara excepție, motiv pentru care majoritatea terenurilor din județ nu se incadrează, în regim natural, în clasa I-a de calitate.

Reacția solului sau pH-ul solului – marea majoritate a solurilor au un pH neutru( 6,8 – 7,2 ) slab alcalin. Chiar dacă apar valori ale pH –ului mai mari de 9, la adancimi peste 50 cm, nu se produc diminuări drastice ale potențialului productiv.

Gleizarea se manifestă pe terenurile cu apa freatică la mai puțin de 1 – 1,25 m și care au cea mai mare parte a anului un exces de umiditate, cel puțin în partea inferioară a profilului și se manifestă prin apariția unor pete ruginii, imprimate de compușii de oxidare ai fierului.

Monitorizarea calității solurilor din județul Constanța, a urmat aceleași areale stabilite în anii anteriori, conform Ord. 756/2002, respectiv soluri corespunzatoare celor doua categorii de folosințe:

– I. Folosinte sensibile;

– II. Folosinte mai putin sensibile.

Perioada de investigare a fost: aprilie – octombrie, fiind monitorizată evoluția în continuare a următoarelor metale: plumb, cadmiu, nichel, cupru, zinc, cobalt, crom, zinc. Valorile determinate au fost comparate cu valorile de referință pentru conținutul de metale grele în sol, pe categorii de folosință, prevazute de Ord. 756/2002.

I. Tip de folosinte –sensibile. În cadrul acestei categorii au fost monitorizate în continuare soluri agricole și zone de agrement aflate sub influența unor potențiale surse de poluare: trafic rutier intens, activități industriale.

1. Zone aflate sub influenta traficului rutier intens:

– Constanța – intrare dinspre Valul lui Traian – sol agricol, prelevare probe de suprafață și de adîncime;

– Mangalia – Saturn – zona de agrement, prelevare probe de suprafata și de adancime;

– Medgidia – km 22 – sol agricol, prelevare probe de suprafață și de adancime.

2. Zone aflate sub influența unor activitați industriale:

– Năvodari – sol agricol zona SC. Almet, prelevare probe de suprafață și de adîncime.

În cazul folosințelor sensibile, valorile masurate sunt situate în cea mai mare parte în jurul celor normale pentru acest tip de folosință. Depășirile valorilor normale sunt situate în general sub pragul de alertă. Prin cateva măsurători au fost identificate și valori peste pragul de alertă, dar aceste valori sunt mai mici decît pragul de intervenție. Au fost înregistrate depășiri ale valorilor normale la unele probe de suprafața provenite din zona Mangalia-Saturn, fiind situate peste pragul de alertă dar sub pragul de intervenție.

În zonele din categoria “Folosinte sensibile” monitorizate în municipiul Constanța nu au fost înregistrate depășiri la indicatorii monitorizați. În zonele din categoria “Folosințe sensibile” monitorizate în municipiul Medgidia valorile masurate s-au situat în jurul celor normale la majoritatea indicatorilor monitorizati. S-au înregistrat mici depășiri la indicatorul “Cobalt”.

În zonele din categoria “Folosințe sensibile” monitorizate în municipiul Mangalia, au fost înregistrate depășiri ale valorilor normale doar la indicatorul “Plumb”. În cazul probelor de suprafață unele valori au depașit pragul de alertă dar s-au situat sub pragul de intervenție. În cazul probelor de adâncime, valorile au fost în jurul celor normale. De asemenea s-au înregistrat mici depășiri la indicatorul “Crom total”.

În zonele din categoria “Folosinte sensibile” monitorizate în orașul Năvodari au fost înregistrate mici depășiri la indicatorul “Nichel”.

II. Tip de folosinte – mai puțin sensibile: În cadrul acestei categorii au fost monitorizate în continuare soluri din zone industriale: zona CET Midia, CET Constanța, [NUME_REDACTAT], Fertilchim, SC. Alutus – punct de lucru nou, Medgidia zona barje. Din aceste zone au fost prelevate probe de adancime (20 – 40 cm).

În cazul folosințelor mai putin sensibile, valorile măsurate se încadrează în domeniul aflat sub pragul de alertă. Pentru majoritatea locațiilor valorile mai mari decat cele normale s-au situat sub pragul de alertă pentru acest tip de folosință, la toti indicatorii monitorizati.

Monitorizarea solului a implicat și determinarea următorilor indicatori: pH, conductivitate, amoniu, azotați, sulfați, cloruri, bicarbonați, carbon organic, humus, calciu, magneziu. Față de limitele impuse de Ord. 756/2002, la indicatorul “sulfați” s-au înregistrat depășiri ale valorilor normale pentru tipul de folosințe mai putin sensibile, dar situate sub pragul de intervenție, în zona [NUME_REDACTAT].

Evoluția indicatorilor Pb, Cd, Cu, Zn, Ni, Co, Cr total, analizați în perioada de monitorizare 2009 – 2013.

Din analiza probelor de adancime provenite din zonele apartinând categoriilor de folosințe sensibile, se observă o tendință accentuată de acumulare în sol a indicatorilor: plumb, cupru, cadmiu. Tendința este mai accentuată la indicatorul plumb; valorile măsurate apropiindu-se de pragul de alertă și chiar depașindu-l în unele locații. Zonele monitorizate în care s-a observat această tendintă se află în general sub influența traficului rutier intens – Mangalia, Medgidia, Constanța, dar și a unor activitați industriale – Navodari, zona Almet. Actualmente se observa o scădere a valorilor măsurate, atît la probele de suprafață cît și la cele de adancime. În cazul probelor de adîncime prelevate din locații aparținînd categoriei de folosințe mai puțin sensibile, tendința de acumulare este mai putin evidentă, valorile situandu-se aproximativ la același nivel cu anii precedenți. Valorile cele mai mari s-au înregistrat în Năvodari – zona Fertilchim și Medgidia – zona [NUME_REDACTAT] barje. Valorile s-au situat în cea mai mare parte sub pragul de alertă la toți indicatorii monitorizați. Nu s-au înregistrat depășiri ale pragului de intervenție.

în luna octombrie 2009 s-a extins monitorizarea în orașul Năvodari – zona Fertilchim, prelevandu-se probe de suprafață, adîncimea 0 – 10 cm, din 10 zone situate jurul CICH (Fertilchim) pentru a se evidenția întinderea suprafeței poluate.

Concluzii: S-au inregistrat valori ce depașesc cu mult valorile normale la probele prelevate din urmatoarele zone: S4, S5, S5’, S6, S9 și S10. Acestea sunt zone de pașune și terenuri cultivate, motiv pentru care se va continua monitorizarea în anul 2010, împreună cu altĺ instituții abilitate.

Zone critice sub aspectul degradarii solurilor. În conformitate cu prevederile HG 1408/2007 care reglementează modalitațile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului în scopul identificării prejudiciilor aduse acestora și stabilirii responsabilităților pentru refacerea mediului geologic:

– [NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] îi revine obligația de a realiza identificarea preliminară a siturilor contaminate, prin instituțiile din subordine, pe baza chestionarelor prevazute în anexele nr. 1 și 2 ale HG 1408/2007, a documentației existente pentru actul de reglementare emis și a rapoartelor anuale efectuate de Oficiul de [NUME_REDACTAT] și Agrochimice.

– Prin ordin comun al conducătorilor autoritații publice centrale pentru protecția mediului și dezvoltare durabilă, autorității publice centrale în domeniile economiei și finanțelor și autoritații publice centrale în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale se vor aproba:

a. lista siturilor contaminate istoric, orfane, abandonate;

Etapa de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului, pentru siturile potențial a fi contaminate precum și pentru siturile care vor fi incluse în cele două liste menționate mai sus, se va realiza dupa aprobarea acestora, și în conformitate cu prevederile „[NUME_REDACTAT] privind modalitațile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului” care urmează a fi aprobat prin ordin comun al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Pădurilor și [NUME_REDACTAT].

Pentru a inventaria siturile contaminate a fost elaborată o baza de date „on-line”, accesibilă pe site-ul ANPM, secțiunea „[NUME_REDACTAT], situri contaminate – faza pilot”, în care agențiile teritoriale pentru protecția mediului au completat date privind siturile potențial contaminate, în urma analizării și evaluării informațiilor deținute.

Intreaga suprafață a Dobrogei este inclusă în zona supusă deșertificării (determinari efectuate de cercetători de la I.C.P.A. București și Universitatea „Ovidius” Constanța). Întreg teritoriul se remarcă prin vulnerabilitate climatică la deșertificare impunând măsuri speciale în exploatarea terenurilor agricole și protecția mediului înconjurător.

În ceea ce privește executarea studiilor pedologice și agrochimice și a studiilor pentru vegetația forestieră se face pentru toate terenurile agricole și forestiere, indiferent de forma de exploatare sau de proprietate.

Studiile pedologice necesare sistemului județean de monitorizare sol – teren pentru agricultură se actualizează cu o periodicitate de 10 ani, iar cele agrochimice, cu o periodicitate de 4 ani și de 1-2 ani în cazul terenurilor poluate.

Evaluarea stării solurilor forestiere se realizează din 5 în 5 ani, iar a vegetației forestiere, anual. Obiectivele sistemului național de monitoring al calității solurilor vizează contribuția, cu datele necesare privind solurile, la realizarea Sistemului national de monitoring integrat al mediului înconjurător.

Eroziunea solului. Unul din procesele de degradare a solurilor, în teritoriul dobrogean, cu implicații directe în vulnerabilitatea la fenomenul deșertificării, il reprezintă eroziunea. Eroziunea puternică și foarte puternică se înscrie pe latura dunareană a teritoriului, ca și în lungul văilor cu versanți abrupți. Se suprapune cu fragmentarea cea mai accentuată din arealele despădurite și din pășunile degradate antropic, caracterizandu-se prin intensificarea acțiunii torențiale, prin înlăturarea orizonturilor superioare ale solurilor etc.

Așa cum reiese din sinteza studiilor pedologice și agrochimice efectuate până în prezent de Oficiul pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], suprafața afectată de eroziune este de 259.288 hectare teren agricol, din care:

– slab erodate: 171 173 hectare

– moderat erodate: 78 678 hectare

– puternic erodate: 9 437 hectare

Acest fenomen se manifestă preponderent pe suprafețele ocupate de regosoluri, erodosoluri și psamosoluri situate atît în localitățile de pe malul Dunării cît și în alte localități ale județtului cu relief fragmentat, dar și pe suprafețele ocupate de terenuri cu potențial ridicat pentru agricultură.

Zonele cele mai afectate, unde prezența eroziunii este vizibilă sunt: Harsova – Stupina –Crucea – [NUME_REDACTAT] – Targusor; Cernavoda – Topalu; Saraiu – Ciobanu –Pantelimon; Cobadin – Deleni – Adamclisi – Baneasa – Ostrov.

Potențialul regiunii este mare și aceasta dacă se iau în considerație numai doi dintre numeroși alți factori și anume: agresivitatea pluvială și rezistența extrem de scazută a solurilor avînd în vedere textura, precum și intensitatea vînturilor specifice zonei. S-a demonstrat că în majoritatea cazurilor la o ploaie torențială se erodează un strat de sol de 1,5 – 5,0 mm, ceea ce reprezintă 24 – 80 t/ha.

De asemenea se știe că pădurea a constituit întotdeauna un regulator natural al precipitațiilor (sistemul radicular asigura drenajul intern al solului, prin coronament se actionează puterea de izbire a picăturilor de apă, iar litiera întreține scurgerea lentă a apelor pe pantă) – aceasta demonstrează ca impiedică scurgerea la suprafață și astfel protejează solul. Dar nu numai pădurea poate proteja solul ci și vegetația ierboasă formată din plantele perene sau alte specii agricole care prin sistemul lor radicular și foliajul bogat pot crea un baraj în fața precipitațiilor.

Deprecierea stării fertilitații solurilor. Unul dintre indicatorii solului, considerat ca expresie a fenomenului de deșertificare este conținutul în humus și celelalte elemente nutritive. [NUME_REDACTAT], datorită condițiilor variate de mediu se întîlnesc mai multe tipuri de soluri, din care pondere au cernisolurile (cernoziomurile și kastanoziomuri) caracterizate ca fiind în condiții naturale soluri cu însușiri fizice, chimice și biologice favorabile tuturor culturilor.

Rezultatele cartărilor agrochimice efectuate de Oficiul pentru [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] demonstrează scăderea evidentă a conținutului în humus. În ceea ce priveste conținutul solurilor în N, P, K acesta este cu mult mai mic, față de caracteristica solurilor. 80 – 90 % din suprafețele cartate au o asigurare mijlocie și slabă cu azot și fosfor, și o asigurare dominant bună cu potasiu.

Pe langă aceste procese majore de degradare, s-au extins fără însă a atinge încă proporții prea mari, suprafețele afectate de exces de umiditate sau salinizare, suprafețe care sunt propuse pentru perimetre de ameliorare la solicitarea primariilor din zonă.

Un alt fenomen vizibil, sub aspect fizic, în ceea ce priveste efectul antropic asupra stării solurilor, îl reprezintă compactarea, cu repercusiuni asupra structurii inițiale al solurilor. O consecintă directă a compactării orizonturilor superioare o reprezintă formarea crustei, fenomen care pe masura intensificării lui impune o anumită intensitate a proceselor fizicochimice și un anumit grad de cimentare a particulelor solului.

Pentru remedierea acestor fenomene este necesară îmbunătățirea tehnicilor agricole, corelând sistemele de lucrare a solului cu condițiile de umiditate a acestuia. Un alt fenomen care s-a extins mai ales în zonele limitrofe [NUME_REDACTAT] este cel de salinizare a solurilor cauzat atât de influența [NUME_REDACTAT] cât și de agricultura practicată în zona (structura culturilor și irigarea nerațională).

Toate aceste procese nespecifice tipurilor de soluri din zonă, s-au accentuat sub influența în timp a intervenției omului în activitatea sa economică.

Acțiuni întreprinse pentru reconstrucția ecologică a terenurilor degradate și pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor. Modalitațile de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului se vor stabili potrivit Hotarârii de Guvern nr. 1408/2007 utilizând metode specifice geologice și pedologice, în baza metodologiilor de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului. Acestea se vor publica în termen de șase luni de la apariția hotărârii de guvern, sub forma de ghid tehnic aprobat prin ordin comun al autorității publice centrale pentru protecția mediului și dezvoltare durabilă, autorității publice centrale în domeniile economiei și finanțelor și autorității publice centrale în domeniul agriculturii și dezvoltării rurale.

Investigarea, evaluarea și refacerea siturilor contaminate se va realiza conform H.G. nr. 1408/2007 și H.G. nr. 1403/2007, în următoarele etape:

– întocmirea inventarului de situri contaminate, bazat pe completarea chestionarelor;

– stabilirea modalităților de investigare și evaluare a poluării solului și subsolului;

– realizarea celor trei etape principale ale investigării și evaluării poluării mediului geologic, avînd ca finalitate identificarea și caracterizarea siturilor contaminate: analiza și interpretarea datelor existente, etapa de investigare și evaluare preliminara (ale cărei rezultate sunt cuprinse în raportul geologic de evaluare și investigare preliminară), etapa de investigare și evaluare detaliată ale cărei rezultate sunt cuprinse în raportul geologic final de evaluare și investigare).

– stabilirea măsurilor de curățire/remediere/reconstrucție ecologică a zonelor poluate, care vor face obiectul unor proiecte și programe, în funcție de rezultatele investigării și evaluării poluării mediului geologic și ale evaluării de risc pentru sanatatea populatiei și mediu.

Rezultatele investigarii și evaluării detaliate sunt cuprinse în raportul geologic final de investigare și evaluare a poluării mediului geologic, care se depune la autoritatea competentă pentru protecția mediului.

Este stabilită obligația pentru operatorul economic sau detinătorul unui teren, ca la incetarea activității cu impact asupra mediului geologic, la schimbarea activității sau a destinației terenului, să realizeze investigarea și evaluarea poluarii mediului ecologic.

Finanțarea lucrărilor de investigare și evaluare a poluării mediului geologic este suportată de operatorul economic sau de deținatorul de teren, în cazul poluărilor actuale și istorice.

Pentru situri contaminate orfane și abandonate aparținand domeniului public al statului, lucrările de investigare și de evaluare a poluării mediului geologic sunt finanțate de la bugetul de stat, prin bugetele autorităților care le administrează sau din fonduri structurale și de coeziune, prin proiecte aprobate spre finanțare în conformitate cu regulile de implementare a acestor fonduri.

Avînd în vedere bine-cunoscutele influențe binefăcătoare ale perdelelor forestiere asupra culturilor și producției agricole și zootehnice, solului și apelor, faunei folositoare, sănătății oamenilor și așezărilor umane, într-un cuvant asupra mediului din teritoriile în care acestea se instalează, realizarea rețelei de perdele forestiere de protecție a cîmpului a constituit un obiectiv prioritar în crearea sistemului național de culturi și perdele forestiere de protecție reglementat prin H.G. nr. 1343 din 31 octombrie 2007.

Pentru diminuarea efectului de salinizare a terenurilor agricole în 2007 s-a început programul de amendare cu fosfogips. La solicitarea fermierilor, pentru a cunoaște cantitatea și tipul de îngrășăminte utilizat, a crescut suprafața cartată agrochimic privind conținutul în elemente nutritive. S-au efectuat cartări agrochimice atît pentru suprafețe cultivate cu grîu, porumb, floarea-soarelui, rapiță cît și pentru legume și vița de vie.

La ora actuală sursa principală de poluare a solurilor prin activitați agricole o constituie dejecțiile animale provenite atat din gospodării cît și din exploatațiile cu un numar mai mare de animale. Pentru a evita accentuarea fenomenului de management deficitar al gunoiului de grajd, fermele și complexele zootehnice și de creștere a păsărilor au obligația de a incheia contracte de asistenta tehnică cu [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] și Agrochimice.

[NUME_REDACTAT] pentru [NUME_REDACTAT] și Agrochimice au efectuat acțiuni în vederea reconstructiei ecologice a terenurilor degradate și pentru ameliorarea stării de calitate a solurilor în deferite zone din municipii și alte localități ale Regiunii.

La nivelul județelor au fost organizate comisii pentru identificarea, delimitarea terenurilor degradate și constituirea acestora în perimetre ameliorative.

Reconstructia ecologica a solurilor. în noiembrie 2007 a intrat în vigoare HG 1403 privind refacerea zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate. Această hotărîre stabilește cadrul legal pentru desfășurarea activitaților de curățare, remediere și/sau reconstrucție ecologica a zonelor în care solul, subsolul și ecosistemele terestre au fost afectate.

Metodologiile de refacere a mediului geologic se stabilesc de către autoritatea competența pentru protecția mediului în urma analizei raportului geologic final de investigare și evaluare a poluării mediului geologic și, după caz, a studiului evaluării de risc, luand în considerare urmatoarele:

– caracteristicile și funcțiile solului, ale formațiunilor geologice și ale apelor subterane;

– tipul și concentrația, gradul de risc pe care il prezintă poluanții, organismele sau microorganismele nocive;

-distribuția poluanților în mediul geologic;

-volumul solului poluat sau subsolului care necesită tratarea, localizarea, adancimea și accesibilitatea acestuia;

-obiectivele refacerii mediului geologic și intervalul de timp necesar pentru atingerea acestora;

-raportul cost/beneficiu al metodologiilor de refacere a mediului geologic;

-destinația terenului dupa refacerea mediului geologic și posibilitatea utilizării acestuia, avand în vedere potențialul de dezvoltare al zonei sau folosința terenului preconizată pentru viitor.

Pentru dezvoltarea unei activitați productive intensive, cu rezultate de producție competitive sunt necesare urmatoarele măsuri:

– diversitate mare a culturilor vegetale dar în acelasi timp soiuri și hibrizi cu un potențial genetic ridicat și adaptați condițiilor locale; culturile perene sunt folosite, atât pentru necesitățile sectorului zootehnic, cît și pentru înbunătățirea și conservarea stării structurale a solulului; culturile de leguminoase perene (dar și anuale) sunt preferate pentru îmbunătățirea bilanțului azotului în sol, culturile ascunse sunt introduse, după recoltarea culturii principale, pentru protecția solului la suprafața împotriva factorilor naturali și antropici agresivi (ploi torențiale, circulație necontrolată pe sol);

– utilizare de materiale organice reziduale provenite de regulă din sectorul zootehnic (de preferință a celor solide compostate) în combinație cu ingrașăminte minerale; se folosesc pentru asigurarea cu nutrienți a culturilor dar și pentru conservarea stării de fertilitate a solului. Dozele de ingrășăminte, ce urmează a fi aplicate, sunt stabilite pe baza calculelor de bilanț a elementelor nutritive din sol în scopul evitării supradozării, mai ales în cazul azotului, atât pentru reducerea cheltuielilor de producție cît și a poluării mediului;

– exploatare rațională și protecția pajiștilor și fânețelor naturale și a zonelor supuse eroziunii printr-un pășunat în sistem controlat; furajarea animalelor trebuie sa fie în concordanță cu productivitatea rasei, iar manipularea și depozitarea reziduurilor zootehnice trebuie sa respecte anumite reguli, în scopul minimizării poluarii;

– efectuarea în perioada optimă a tuturor lucrărilor solului precum și a celor de recoltat și transport;

– trebuie respectate și anumite condiții cu privire la pretabilitatea solului.

În scopul utilizării durabile a solului au fost aplicate urmatoarele măsuri:

– scarificări – 1.150 ha;

– fertilizări cu îngrașăminte organice – 1.730 ha.

– acestora în vederea inființării culturilor ecologice.

În acest sens, se menționează specializarea operatorilor pe domenii de agricultură ecologică.

CONCLUZII ȘII RECOMANDĂRI

Toate terenurile mentionate ca fiind afectate necesita masuri de reconstructie ecologica.

În acord cu “Strategia de combatere a Deșertificarii și Secetei”, la nivel de județ se întreprind acțiuni de:

– împădurire sau reințelenire a terenurilor excesiv de degradate, cu pericol major de intensificare a proceselor de degradare și cu productivitate agricola scăzută;

– refacerea sistemului de irigat pe suprafețele pretabile la irigat, amplasate în principal pe primele 3-4 trepte de pompare și pe solurile fertile din județ;

– reintroducerea perdelelor forestiere pentru producția terenurilor agricole, colaborînd în acest sens cu primăriile din zonele afectate în special de eroziunea de suprafață;

– efectuarea cartărilor agrochimice în vederea extinderii aplicării îngrașămintelor atat pentru menținerea și sporirea fertilității solului, dar și înlăturarea efectului negativ asupra mediului;

– conștientizarea fermierilor în necesitatea respectării agrotehnicii specifice fiecărei culturi, zona și microzona climatică sau de relief în scopul conservării solului.

Masurile privind solurile agricole au în vedere urmatoarele obiective generale, cuprinse și în strategia în domeniu:

1. Retehnologizarea amenajărilor de imbunătățiri funciare, urmarindu-se :

– refacerea și modernizarea lucrărilor de irigații din arealele cu cerințe stringente, a amenajărilor antierozionale și extinderea acestora;

– modernizarea lucrărilor de apărare – îndiguire și desecări, executate până în prezent și extinderea acestora conform cerințelor;

– modernizarea lucrărilor de ameliorare a terenurilor sărăturate, a nisipurilor și a solurilor nisipoase;

2. Refacerea stării fizice a solurilor prin afânarea adîncă și combaterea crustei;

3. Corectarea reacției solului, refacerea rezervei de materie organică și a celei de elemente nutritive (în special de fosfor și microelemente);

4. Prevenirea și reducerea poluării chimice a solurilor cu metale grele, sulf, fluor, reziduuri petroliere, pesticide etc., definitivarea și aplicarea tehnologiilor de reconstructie a terenurilor afectate;

5. Prevenirea și reducerea poluării solului cu deșeuri, reziduuri lichide și nămoluri, elaborarea de tehnologii pentru valorificarea unora din aceste produse ca apa de irigație, fertilizanți sau amendamente;

6. Elaborarea și aplicarea tehnologiilor moderne de depozitare a deșeurilor și a reziduurilor solide, precum și a celor de transformare a acestora în mediu de viață pentru plante superioare terestre și evitarea riscurilor de poluare a mediului înconjurător.

În agricultură, una dintre direcțiile de orientare o reprezintă promovarea agriculturii durabile, bazată pe o producție intensivă de produse competitive având raporturi armonioase cu mediul înconjurător.

Sistemele de agricultură durabilă (integrată) sunt caracterizate printr-o activitate productivă multisectorială, producția vegetală fiind întotdeauna în relație directă cu cea animalieră.

BIBLIOGRAFIE

Acte normative:

[NUME_REDACTAT] al României – 2000. București: [NUME_REDACTAT] de Statistică, 2000. 668 p.

[NUME_REDACTAT] Apelor – anii 2005, 2006, 2007, 2008. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2009. 560 p.

Anuarul de gospodărirea apelor, 2007. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2008. 548 p.

Registrele zonelor protejate. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2004. 320 p.

Instrucțiuni metodologice pentru delimitarea corpurilor de apă de suprafață – râuri și lacuri. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2009. 124 p.

Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a corpurilor de apă-râuri. București: [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2002. 163 p.

Instrucțiuni metodologice de definire a tipologiei abiotice a lacurilor din România. [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT]”, 2006. 240 p.

Directiva 2000/60/EC a Parlamentului și [NUME_REDACTAT] care stabilește un cadru de acțiune pentru țările din [NUME_REDACTAT] în domeniul politicii apei, [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 254/12.11.2000, p. 22-48.

Legea privind calitatea apei potabile. nr. 458/2002 În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 196/11.10. 2002, p. 65-114.

Legea nr. 311/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr.458/2002 privind calitatea apei potabile. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 244/11.02. 2004, p. 112-138.

HG 930/2005 – Pentru aprobarea Normelor speciale privind caracterul și mărimea zonelor de protecție sanitară și hidrogeologic. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 265/16.04.2005, p. 14-32.

[NUME_REDACTAT] Mediului nr. 137/2009 privind aprobarea valorilor prag pentru corpurile de ape subterane din România. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei nr. 254/12.11.2009, p. 65-69.

Legea apelor nr. 107/1996, cu completările și modificările ulterioare. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 244/8.X.1996, p. 58-99.

Legislația UE privind mediul și problemele armonizării ei. Bruxelles, 1998. 232 p.

Ordonanața de Urgentă a Guvernului nr.195/2005 privind protectia mediului (cu modificările ulterioare), precum si legislatia subsecventă adoptată în materie în România. În: [NUME_REDACTAT] al Romaniei, nr. 346/9.5.2005, p. 93-119.

[NUME_REDACTAT] privind evaluarea efectelor anumitor proiecte publice și private asupra mediului ambiant (85/337/EEC). În: [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. Directive. București: [NUME_REDACTAT], 2008, p. 121-126.

[NUME_REDACTAT] cu privire la accesul publicului la informația despre starea mediului (90/313/EEC). În: [NUME_REDACTAT] al [NUME_REDACTAT]. Directive. București: [NUME_REDACTAT], 2008, p. 137-190.

Manuale, monogarfii, articole din literatura specială:

BANDRABUR, Gh.; RADU, R. Evaluarea rezervelor de ape subterane din formațiunile carbonatice ale [NUME_REDACTAT]. București: Prospecțiuni S.A., 1994. 224 p.

BRAN, F.; IOAN, I. Ecosfera și politici ecologice. București: ASE, 2002. 254 p.

BRAN, F.; IOAN, I.; PARGARU, I. Politicile comerciale și de mediu ale României. București: ASE, 2003. 159 p.

BRETOTEAN, M.; MACALET Rodica; ȚENU, A. Studii privind corelarea metodologiilor de evaluare a resurselor de apă cu DCA 60/2000/EC. București:. Arh. I.N.H.G.A., 2004. 248 p.

CAPCELEA, A. [NUME_REDACTAT]. Ch.: Știința, 2000. 282 p.

CAPCELEA, A. Perspectivele integrării ecologice europene. Ch.: Știința, 2000. 77 p.

CANDEA, M.; ERDELI, S.; SIMON T. Romania, potential turistic și turism. București: Universul, 2000. 248 p.

DUMITRU, M.; DIMINESCU, D.; LAZEA, V. Dezvoltarea rurală și reforma agriculturii românești. București: Albatros, 2004. 124 p.

DUMITRU, S. Spațiul social al tranziției. Iași: Polirom, 1999. 160 p.

DONITA, N.; POPESCU. A.; Pauca-Comanescu, M. Habitatele din România. București: [NUME_REDACTAT], 2005. 380 p.

IVĂNOIU, M.; SANDU, V. [NUME_REDACTAT]. Brașov: Transilvania, 2005. 69 p.

LITEANU, E. Raionarea hidrogeologică a teritoriului RPR. Probleme de geografie. București: [NUME_REDACTAT], 1958. 296 p.

LIXANDRU, B. Ecologie și [NUME_REDACTAT]. Timișoara: [NUME_REDACTAT], 1999. 256 p.

MARINESCU, D. Tratat de Drept al Mediului. București: [NUME_REDACTAT], 2003. 236 p.

MUNTEANU, M.; MUNTEANU, T.; ȘTIUCA, E. Some aspects concerning the Quaternary deposits în [NUME_REDACTAT]. Iași: [NUME_REDACTAT], 2008. 260 p.

NEGRU, C. Regimul juridic de protecție al mediului înconjurător în [NUME_REDACTAT] Public. Chișinău: Universitatea de Stat din Moldova, 2004. p. 121.

OȚEL, M.; PÂNTEA, D.; CAZACIOC, A. Aplicarea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri și programe. București: Economică, 2006. 250 p.

PÂRVU, C. Îndrumător pentru cunoașterea mediului. București: Tehnica, 1982. 425 p.

PETRES, R.; STANESCU, G.; TENU, A. Studii monografice privind acviferele de importanță strategică din România. Dobrogea de Sud. Constanța: Consiliul judetean Constanța, 2000. 348 p.

Politica de Mediu a BERD ([NUME_REDACTAT] pentru Reconstrucție și Dezvoltare). Raport anual. București: Economică, 2007. 148. p.

POPESCU, M. Ecologie aplicată. București: [NUME_REDACTAT], 2000. 157 p.

PRISECARU, P. Politici comune ale [NUME_REDACTAT]. București: Economică, 2004. 451 p.

ROBERTS, N. Schimbările majore ale mediului. București: [NUME_REDACTAT], 2002. 122 p.

ROJANSCHI, V.; BRAN, F.; DIACONU, GH. Protecția și ingineria mediului. București: Economică, 1997. 142 p.

STANCIOIU, P. ș.a. Habitate forestiere de interes comunitar incluse în proiectul LIFE 05 NAT/RO/000176: Habitate prioritare alpine, subalpine și forestiere din România. Măsuri de gospodărire. Brasov: Universitatea “Transilvania”, 2008. 128 p.

Studiu pentru realizarea Planului de management al [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] de [NUME_REDACTAT] Dunării. Tulcea: INCDDD, 2009. 386 p.

SPĂTARU, T.; DANII, T. Probleme ale [NUME_REDACTAT] în societatea tranzitivă (Studii sociologice). Chișinău: IFSD al AȘM, 2003. 195 p.

STUGREN, B. Probleme moderne de ecologie. București: Științifică și Enciclopedică, 1982. 163 p.

Strategia de dezvoltare durabila 2007-2013 – judetul Constanța. Constanța: CJC, 2006. 272 p.

ȘCHIOPU, D.; VINTU, V. Ecologie și protecția mediului. Iași: [NUME_REDACTAT] de la Brad, 2002. 242 p.

TEUSDEA, V. Protecția mediului. București: România de mâine, 1998. 128 p.

Surse internet:

http://ec.europa.eu/environment/life/index.htm (Proiecte LIFE pentru protec ia naturii)

http://www.mmediu.ro/proiecte_europene/axa4.htm (Proiecte prin [NUME_REDACTAT] Sectorial de Mediu – Axa 4 Protec ia Naturii)

http://apmct.anpm.ro/rapoarte_anuale_starea_mediului_in_judetul_constanta-4587

http://www.cjc.ro/ZMC%20-%20PID%20reavizat%2021.05.2010/17. Raport_mediu.pdf

http://www.plancoast.eu/files/Environment%20Ind…5%20Const[4].pdf

http://lectura.bibliotecadigitala.ro/Manole_Andreea/Studiu_metodico-stiintific_asupra_starii_de_sanatate_a_populatiei_in_judetul_Constanta.pdf

Programe Europene