Starategii Si Tehnici de Promovare pe Piata Bauturilor Alcoolice

=== 2c5d0837f74d1e0e102ff5a3136c2d8f59a911d0_554584_1 ===

Cuprins

Capitolul 1. Aspecte teoretice privind strategii si tehnici de promovare 4

1.1. Marketingul online. Caracteristici generale 4

1.2. Rolul New Media și noile tehnologii în activitatea de Marketing 4

1.3.1 Platforme de Social Media 8

1.3.2. Rețelele de socializare 8

1.4. Metode și strategii de social mediamarketing 13

1.5.Beneficiile implementării metodelor de socialmediamarketing 15

Capitolul 2. Analiza pieței băuturilor alcoolice din România 17

2.1. Vinul 17

2.2. Berea 20

2.3. Băuturile spirtoase în România 34

2.4. Studiu da caz privind piața băuturilor alcoolice din România 36

Concluzii și propuneri 44

Bibliografie 46

Introducere

Piața băuturilor alcoolice din Romaniei constă în trei categorii principale: vinul, bauturile spirtoase și berea. Printre cei trei, românii preferă în principal berea (50%), urmată de vin (29%) și, apoi, de băuturi spirtoase (21%). În ceea ce privește originea alcoolului, românii consumă în cea mai mare parte alcool provenind din producția internă. Din acest motiv, importurile de băuturi alcoolice sunt relativ scăzute în România.

Un aspect foarte interesant al pieței românești de alcool este faptul că aproape fiecare gospodărie rurală din țară are propria sa facilitate de producție privată pentru aproape orice tip de alcool. Majoritatea românilor consumă vin de origine animală, palinca și tuica, care sunt câteva tipuri tradiționale de băuturi spirtoase, precum și alte lichioruri puternice din fructe și, de asemenea, chiar brandy, coniac sau whisky. Este legal ca oamenii să producă alcoolii de uz casnic în casele lor, dar este ilegal să-l comercializați.

Datorită celor trei piețe principale specializate și consumului de alcool la domiciliu în România, întreaga piață a alcoolului nu poate fi calculată în termeni de bani. Cu toate acestea, potrivit Asociației bazate pe SUA ProjectKnow.com, care a făcut un raport privind alcoolul și sănătatea în lume, precum și datele publicate de Organizația Mondială a Sănătății (OMS) în 2014, românii consumă în medie 14,4 litri din alcool pur pe cap de locuitor în fiecare an, fiind pe locul 5 în lume și al doilea în Europa în ceea ce privește consumul de alcool după Belarus (17,5 l), Republica Moldova (16,8 l), Lituania (15,4 l) și Rusia l).

În ceea ce privește tipul de alcool preferat, 50% din populația României ar alege berea, în timp ce 29% preferă vinul și 21% spirtoase.

Cap 1 Aspecte teoretice privind strategii si tehnici de promovare

Marketingul online. Caracteristici generale

Marketingul online a devenit practicabil odată cu apariția în 1994 a interfețelor de tip World Wide Web pentru accesul la internet.

„Marketingul online, sau marketingul electronic, este descris de Institutul de Marketing Direct drept „folosirea Internetului și a altor tehnologii digitale informaționale și de comunicații pentru îndeplinirea scopurilor de marketing”. În 2001, Mohammed și ceilalți defineau marketingul electronic drept „procesul de edificare și menținere a relației cu clientul prin activități online, pentru a facilita schimbul de idei, produse și servicii care să satisfacă obiectivele ambelor părți”.”

În opinia mea, marketingul online este un domeniu complex și greu de definit, întrucât caracteristicile și modalitățile de aplicare ale acestuia se modifică odată cu evoluția internetului.

Consider că marketingul online începe, în primul rând, cu prezența în mediul online, prin existența unei pagini web. Tot mai multe firme au în portofoliu și o pagină web prin care își prezintă compania, produsele, valorile etc. De asemenea, în contextul actual al economiei dominate de criză, un magazin virtual este o soluție de reducere a cheltuielilor.

„Promovarea, fie că este online sau offline, are un număr de obiective: creșterea notorietății brandului, creșterea cererii de consum, informarea consumatorilor de capacitatea companiei de a satisface această cerere, generarea răspunsurilor și a vânzărilor.”

Marketingul online se prezintă sub mai multe forme și canale, printre cele mai des folosite în ziua de azi numărându-se e-mail marketingul, marketingul afiliat, marketingul de conținut, marketingul motoarelor de cautare, marketingul pe telefoanele mobile și socialmedia marketingul. Ce consider esențial de precizat, este faptul că aceste forme de marketing online nu trebuie percepute ca manifestări pure și strict delimitate ale marketingului în mediul digital. Marketingul online se manifestă cel mai adesea intr-o combinație de forme și intensități, în așa fel încât arareori apelează la un singur canal sau o singură tehnică de marketing online. Cel mai adesea, aceste forme enumerate mai sus se combină și se completează, aceasta reprezentând, în esență, arta și știința de a stăpâni și a pune în valoarea puterea marketingului online.

„Beneficiile de marketing pe care Internetul de oferă sunt avantajoase atât pentru corporațiile mari, cât și pentru întreprinderile mici și mijlocii. Acestea includ: Un mediu nou de publicitate și PR; un nou canal pentru distribuirea de produse; oportunități de extindere pe noi piețe; noi modalități de îmbunătățire al serviciului pentru clienți și noi modalități de reducere a costurilor prin reducerea numărului de angajați pentru îndeplinirea sarcinilor.”

În opinia mea, marketingul online prezintă avantaje și prin costurile mult mai scăzute în cadrul canalor de promovare, timpul mult mai scurt de elaborare și publicare, prin interactivitate, globalizarea care inlătură barierele de timp și distanță din calea interacționării cu clienții din alte țări și disponibilitatea 24 de ore din 24, 365 de zile pe an.

„În 2002, Smith și Chaffey apreciau că marketingul electronic este format în esență din principiile și practicile de marketing transpuse într-un nou context de tehnologii digitale. Ca rezultat, este de așteptat ca un plan de marketing pe Internet să conțină un mix de aplicații noi și tradiționale, dar scopul principal de satisfacere a clientului rămâne capital. Planul de marketing pe Internet diferă de cel tradițional, prin gama de tehnologii disponibile și impactul lor posibil asupra clienților și organizațiilor. Fără îndoială, comportamentul clienților s-a schimbat datorită tehnologiei, iar organizațiile trebuie să înțeleagă aceasta și să răspundă în mod corespunzător.”

Așadar marketingul online păstrează principiile cheie ale marketingului tradițional, însă se prezintă cu tehnologii și oportunități noi. Se poate observa în campaniile de marketing ale marilor companii, ce dispun de bugete serioase de promovare, că mixul de marketing online cu cel tradițional este rețeta succesului. Însă pentru noile întreprinderi mici și mijlocii, marketingul online este îndeajuns de eficient, atunci când este folosit strategic, pentru a crește notorietatea și rezultatele.

„Scopul cheie al marketingului online este de a maximiza relațiile, începând cu creșterea gradului de conștientizare. Marketingul online, în comparație cu alte medii de marketing, are cel mai mic cost și cel mai mare potențial de a marca, construi, și de a stimula creșterea potențialului afacerii. Nu există nici o modalitate considerată corectă de a aplica web marketingul. Aplicația variază în funcție de publicul țintă, obiectivele, resursele de management, strategia, antecedentele, concurența și distincțiile organizației.”

Așadar, nu există o strategie de marketing online exactă care se poate aplica tuturor companiilor, totul depinzând de publicul companiei și de cererile acestuia. Esența marketigului online este să îți cunoști publicul, să înveți exact ce anume vrea să vadă și să audă din partea companiei pe care o reprezinți, și nu în ultimul rând, să îți cunoști concurența și să urmărești greșelile și reușitele acesteia în mediul online.

„Indiferent ce instrument de marketing online alegeți, singura constanta a web marketingului este schimbarea. Marketingul online funcționează pentru a marca, construi, și îmbunătății afacerea. Aceasta poate ajuta la creșterea conștientizării, la transmiterea unui mesaj, la conectarea cu clienții actuali și cei potențiali, și la generarea vânzărilor. Nimeni nu construiește o casă fără un plan. Același lucru este valabil pentru web marketing. Construirea unui plan de marketing online pe o bază solidă este cea mai sanatoasa abordare pentru a te asigura că web marketingul funcționează bine.”

În concluzie, marketingul online este un domeniu relativ nou în comparație cu cel tradițional, dar care câștigă din ce în ce mai mult teren datorită dezvoltării rapide a internetului. Acesta oferă o gamă largă de oportunități în raport cu canalele de promovare tradiționale care impun anumite limite de timp și spațiu. De asemenea, acesta este o unealtă de promovare extrem de utilă și mult mai accesibilă, care a devenit indispensabilă, cu trecerea anilor, companiilor care doresc să aibă acces la un public mult mai larg și să interacționeze cu acesta cu mai multă ușurință. Secretul succesului în marketing online este de a comunica cu publicul, de a-i oferi acestuia ce dorește să primească și de a ști ce canale folosește publicul țintă al companiei pentru a ști prin ce canale ar trebui aplicate strategiile. Internetul a schimbat iremediabil populația, astfel că marketingul online este, cu siguranță, viitorul în materie de promovare, iar cu timpul, va înlocui cel mai probabil complet marketingul tradițional.

1.2. Rolul New Media și noile tehnologii în activitatea de Marketing

„Ca și în cazul altor termeni din internet, „noile media” sunt definite diferit de categorii diferite de utilizatori. Astfel, oamenii de afaceri vor veni cu un set de definiții, cercetătorii din domeniul academic cu altul, specialiștii din domeniul IT vor aduce în discuție definiții bazate pe elemente tehnice, iar „utilizatorul oarecare” va pune accent pe cu totul alte aspecte.(…) Definiția cea mai generală pornește de la un consens asupra faptului că noile media se referă la formele inovatoare de interacțiune dintre oameni și tehnologie, la relația dintre oameni și instrumente de comunicare folosite în mod creativ pentru a îndeplini nevoile elementare de informare, comunicare și relaționare.”

În opinia mea, new media este un termen general al secolului XXI, folosit pentru a defini noile tehnologii ce au înlocuit formele tradiționale de comunicare ca televiziunea, radioul, ziarele și revistele cu versiunea noua și îmbunătățită a acestora din mediul online. În plus, consider că new media nu poate avea o definiție exactă, aceasta schimbându-se zilnic și modificându-se odată cu evoluția internetului și apariția noilor tehnologii, aceasta observându-se din tendința autorilor cărților de specialitate de a evita definirea și de a folosi, în schimb, comparatia noilor media cu cele tradiționale pentru a explica termenul.

„Newmedia sunt nimic mai mult decât mijloace de comunicare, pe care le-am folosit de foarte lung timp. Tot ce este nou este forma și disponibilitatea comunicării. În loc de a scrie la un ziar local cu speranța de a obține un articol publicat, mulți oameni au apelat la publicarea gândurile pe Internet (în principal pe blog-uri). Tehnologia oferită de Internet a îmbunătățit comunicarea textuală, permițând oricui să își publice opiniile. De asemenea, YouTube reprezintă acum televiziunea online, podcasting-ul este noul radio, iar Facebook și MySpace sunt rețele online de corespondență, dar toate sunt democratizate. Cu tastarea câtorva butoane, fiecare dintre noi poate adăuga propria voce în media.”

Așadar, new media pune la dispoziție spațiul în care interacțiunea este facilitată. Nu mai este necesar să stăm pur și simplu să ne uităm la TV sau doar să citim un ziar, pentru că prin intermediul blogurilor, pe twitter sau facebook putem comunica și interacționa cu ușurință cu ceilalți utilizatori și putem fi chiar noi cei care publică conținutul. Dar, de asemenea și canalele media tradiționale se pot adapta la aceste schimbări și multe din ele au făcut-o deja, multe ziare au acum ediții online, programele TV postează segmente pe YouTube sau pe propriul website. Blogging-ul a devenit un trend, fiind un prilej pentru reviste și ziare de a se folosi de acest canal ca și sursă în articole. În opinia mea, new media a facilitat interacțiunea dintre oameni și i-a ajutat să stabilească conexiuni, fapt ce a dus la dezvoltarea rapidă a noilor tehnologii.

„Internetul a avut un impact semnificativ asupra modului în care comunicau cumpărătorii și vânzătorii. În decursul unei decade au apărut numeroase instrumente digitale de comunicare, care ofereau marketerilor o mai mare creativitate, precizie și posibilități de măsurare pentru a conduce cumpărătorii prin etapele de decizie, fie doar în lumea virtuală, fie ca parte a unei campanii integrate cu metode off-line, probate și sigure. Interacțiunea în timp real oferă o nouă provocare pentru construirea de relații eficiente cu clienții. E-mail-ul, banner-ele adăugate, televiziunea interactivă, conferințele pe web, blog-urile, fișierele audio și video digitale, marketingul prin motoare de căutare, interstițiile (adaosurile pop-up) și comunitățile on-line au devenit toate mecanisme eficiente de distribuție pentru mesaje promoționale, concomitent cu asigurarea unui control mai bun al clienților asupra a ceea ce primesc, cum și când.”

Internetul, însă, nu a fost întotdeauna atât de accesibil oricui, fiind nevoie de cunoștințe foarte bune de utilizare și de noțiuni tehnice avansate web-design și HTML, pentru a publica conținut. Apariția noilor tehnologii, mult mai accesibile, ale internetului a fost numită Web2.0.

„Numit Web 2.0 de către Tim O’Rilley de la O’Rilley Media 2003, acest concept înseamnă evoluția internetului de la un depozit de informații și tehnologii de comunicare (reprezentat de site-uri), care erau forme statice și greoaie de comunicare, la un spațiu de comunicare simetrică (platforme care ajută la transferul de cunoștințe și conversații unde oamenii se pot întâlni și organiza cu ușurință). Este vorba despre o trecere istorică de la comunicarea unidirecțională, în care producătorul de informație, izolat într-un „turn de fildeș”, trimitea informația către public, la comunicarea bi- și multidirecțională, în care, de exemplu, producătorul de informații oferă o platformă la care aderă numeroși utilizatori pentru a produce și schimba informații între ei – de la utilizator la utilizator, înr-un context de interactivitate dus la extrem în care publisher-ul, proprietarul platformei, se poate transforma în cititor al produselor oferite de utilizatori.”

În concluzie, new media și noile tehnologii au revoluționalizat felul în care promovăm, cumpărăm și cum ne trăim viața de zi cu zi. Media tradiționala pierde teren pe zi ce trece în fața noii media, iar noile tehnologii generează noi modalități de promovare. Web 2.0 ne-a furnizat o platformă plină de canale, ușor de folosit, pe care putem interacționa iar marketerii au avut foarte mult de câștigat de pe urma acestei schimbări, astfel având acces la un public mult mai larg, la date pe care înaine nu le puteau obține despre clienții și potențialii lor clienți, și mai ales la canale noi de promovare și de măsurare a activității.

Social Media. Caracteristici și rolul în societate

Deși a fost valabil chiar de la începuturile World Wide Webului, în ultimele decenii s-a observat o creștere atât în număr cât și în popularitate a site-urilor de social media. Social media este definit ca „un grup de aplicații online care cresc pe fundațiile ideologice și tehnologice ale Web2.0 și permit crearea și schimbul conținutului generat de utilizatori”.

Publicarea de conținut a devenit exponențial mai simplă în ultimii ani, ceea ce a ajutat creșterea imensă a utilizării de social media. Utilizatorii web non-tehnici sunt acum capabili de a crea cu ușurință conținut pe un număr în creștere rapidă de platforme și canale. De asemenea, publicarea conținutului prin social media, spre deosebire de media tradițională, este mai atractivă, conținutul fiind însoțit de imagini,videoclipuri și link-uri, fapt ce atrage utilizatorul, invitându-l să interacționeze cu anunțurile publicate. Spre deosebire de media tradițională, utilizatorii își pot publica părerile și ideile legate de conținutul publicat, iar companiile pot crea o conversație cu aceștia, aceasta fiind, practic, esența social media.

Potrivit unui studiu publicat în 2015 de Social Media Examiner, 96% din cei 3700 de marketeri intervievați spun că folosesc social media pentru promovare, iar 92% susțin că acesta este foarte important pentru business-ul lor. Cât despre platformele folosite pentru promovare, pentru B2C (business to consumer), cea mai folosita platformă este Facebook, cu 65%, urmată de Twitter cu 10%, LinkedIn cu 9% iar Google+ și Pinterest sunt folosite in procent de 4%. Pe de altă parte, pentru promovarea B2B (business tobusiness), cea mai folosită platformă este LinkedIn cu 41%, urmată de Facebook cu 30%, Twitter cu 19% și Youtube 4%.

Așadar, chiar dacă socialmedia a apărut inițial ca un canal destinat persoanelor care vor sa interacționeze cu prietenii sau prin intermediul căruia să își facă cunoștințe noi, marketerii au văzut în asta o nouă modalitate de a-și promova business-urile și de a interacționa cu clienții și posibilii clienți. Social media marketingul a luat amploare, iar cu noile instrumente create special pentru promovare ca FacebookAds, GoogleAds, LinkedInAds, etc., acesta este în continuă dezvoltare. Iar pentru business-uri, prezența pe rețelele sociale a devenit esențială pentru a-și face remarcată prezența în mediul online.

1.3.1 Platforme de SocialMedia

„Platformele sociale fac mai mult decât să creeze buzz. Platformele sociale precum blog-urile, Facebook, LinkedIn și Twitter, conduc la achiziții și decizii romantice, politice, de călătorie și alte decizii importante din lumea reală. Socialmedia funcționează ca o petrecere virtuală unde toți participanții pot discuta despre produsele, serviciile, experiențele și ideile noi ale companiilor.”

Așadar, social media se prezintă într-o multitudine de forme și canale, însă voi enumera doar cinci platforme care sunt, în opinia mea, cele mai relevante pentru această lucrare, acestea fiind și cele mai importante pentru companiile care doresc să se promoveze prin intermediul social media.

Rețelele de socializare

„O rețea socială este un site unde oamenii sunt conectați cu prietenii lor, atât cu cei pe care îi cunosc offline cât și cu cei carora le sunt prieteni doar online. Rețelele sociale sunt un subiect fierbinte pentru marketing, deoarece acestea prezintă o serie de oportunități pentru a interacționa cu clienții, inclusiv prin aplicații plug-in, grupuri, și pagini pentru fani.”

Rețelele de socializare permit oamenilor să construiască profiluri online personale și apoi să interacționeze și să relaționeze cu profilele celorlalți utilizatori. Utilizatorii pot publica fotografii și videoclipuri, pot primi și trimite mesaje și pot face schimb de informații. De asemenea, se pot crea grupuri în care utilizatorii interesați de aceleași subiecte sau evenimente pot intra pe baza unor invitații.

„În prezent, Facebook este site-ul dominant de socialnetworking, si are cele mai multe caracteristici utile marketerilor de socialmedia. A început în cadrul universităților, așadar Facebook are un procent comandant de studenți ca și membri. Cu toate acestea, recent, cea mai rapida creștere a fost în rândul utilizatorilor de peste 35 de ani, și date recente sugerează că grupul de vârstă de 35-54 de ani a devenit mai mare decât grupul de vârstă de 18-24 de ani. Pentru acești utilizatori mai în vârstă, Facebook prezintă o cale de mijloc între zapușeala care este LinkedIn și locul de joaca al adolescenților care este MySpace, și este un loc distractiv dar ușor de navigat, unde acești utilizatori se pot reconecta cu prietenii vechi.”

În opinia mea, Facebook a apărut și a avansat extreme de rapid, așa cum se dezvoltă in general tot ceea ce este legat de Internet. Totul apare și evoluează cu o rapiditate fără precedent, iar rețelele de socializare se schimbă zilnic pentru a oferi utilizatorilor toate uneltele de care au nevoie pentru o experiență vituală perfectă.

Pentru business-uri, Facebook a creat Facebook Pages, oferind-le acestora posibilitatea de a crea o pagină de prezentare a companiei, de a publica conținut și de a interacționa cu clienții și posibilii clienți. Tot in cadrul Facebook Pages există FacebookAds, o unealtă foarte utilă și des folosită în promovare, care oferă posibilitatea de a crea bannere publicitare de mici sau mari dimensiuni, cu trimitere în site-ul companiei, de acemenea oferă posibilitatea de a promova o anumită postare de pe pagina companiei, opțiune foarte utilă pentru postările tip concurs sau oferte speciale. Iar pentru a măsura evoluția și rezultatele campaniilor, Facebook a venit în ajutorul marketerilor cu Insights, o unealtă extrem de untilă atât pentru a măsura campanile de promovare, cât și pentru a culege date importante de la audiența paginii. De exemplu, Insights arată câte like-uri a primit pagina în fiecare săptămână, câti oameni au comentat la postări, câti s-au dezabonat și ce postări au generat cea mai multă activitate.

Facebook este, in concluzie, cea mai folosită rețea socială, fiind cap de listă in clasamente chiar și în 2015, cu mai mult de 1,41 miliarde de utilizatori.

„Site-ul de socialnetworking pentru profesioniștii din domeniul afacerilor, LinkedIn, este rețeaua socială cea mai restrictivă în ceea ce privește personalizarea și integrarea. Ea nu include nici o caracteristică de photo-sharing, și a fost ultimul site principal de socialnetworking care a permits utilizatorilor sa posteze fotografii cu ei înșiși pentru a profilurile lor. Funcția de bază LinkedIn este crearea de rețele profesionale, de aceea este folosit foarte mult de solicitanții de locuri de muncă și de firmele de recrutare. LinkedIn limitează contactul dintre membrii astfel încât numai persoanele care sunt contactate direct printr-un mesaj pot răspunde. Caracteristicile LinkedIn cele mai utile pentru marketing sunt grupurile și răspunsurile.”

În opinia mea, LinkedIn este o rețea utilă doar pentru marketingul business to business, prin care companiile pot interacționa unele cu altele. Pentru marketingul business to consumer, această rețea nu este eficientă.

Google plus este o rețea socială relativ recentă, apărută în iunie 2011. Aceasta conține elementele de bază a rețelelor sociale cum ar fi crearea unui profil personal, relaționarea cu prietenii și împărtășirea intereselor sau crearea unei pagini business, însă vine cu unele caracteristici unice pentru a se diferenția de competitorii săi. O noutate este posibilitatea de a crea Circles, sau cercuri de prieteni. Cu această opțiune utilizatorii își pot împărții prieteni in grupuri și pot publica conținut special pentru fiecare grup în parte. O altă noutate este GoogleHangouts și HangoutsOn-Air, care oferă posibilitatea unei conferințe video cu până la 10 participanți prin intermediul website-ului Google+ sau a aplicației mobile. Prin HangoutsOn-Air video-conferințele se fac live prin intermediul unui canal de YouTube și se pot inregistra pentru publicarea ulterioară. Multe persoane publice folosesc acest canal pentru a socializa în direct cu fanii, de la solistul trupei Black Eyed Peas, Will.I.Am, care a fost și prima persoană publică ce a folosit Hangouts, până la președintele Statelor Unite ale Americii, Barack Obama.

În concluzie, rețelele de socializare stau la baza socialmedia, și au devenit parte din viața oamenilor, aceștia dedicându-și o mare parte din zi navigării pe acestea, și actualizării paginilor personale pe parcursul zilei, publicând fotografii și videoclipuri, împărtășind locația în care se află, un produs pe care l-au cumpărat sau un serviciu de care au fost mulțumiți sau dezamăgiți. Iar companiile sunt prezente în calea acestor utilizatori cu reclame și promoții, astfel că rețelele sociale au devenit un mediu perfect pentru marketing și promovare.

Blogging și Microblogging

„Denumirea de blog provine din prescurtarea termenilor Web și log, care înseamnă „jurnal de internet”; este o pagină asemănătoare ca aspect unui website, construită o platformă gratuită, pe care se pot publica rapid și ușor informații, opinii și elemente multimedia, într-un flux continuu, afișat de obicei în ordine invers cronologică. Formatul paginii permite încărcarea și editarea fișierelor de text, audio și video. Blog-urile pot fi individuale sau colective și se clasifică în: blog-uri informative, politice, personale (formă a bloggingului care se apropie cel mai mult de menirea sa inițială).”

Așadar, blog-urile au apărut inițial ca jurnale online, iar acum au devenit piesa de rezistență a internetului, care ajută atât în promovare, cât și în informare.

„La fel ca în cazul conținutului web în general – marketingul prin e-mail și scrisorile de informare – conținutul oricărui blog organizațional trebuie să fie analizat atent și în aceasta stă problema principală pentru organizațiile care au în vedere această formă de comunicare de marketing. Blog-urile sunt ușor de făcut, dar dificil de menținut. A scrie coerent este o sarcină dificilă și consumatoare de timp. Scrisul cu pasiune este chiar și mai mult iar blog-urile trebuie să arate „atitudine”, altfel se transformă doar în comunicate de presă. De aceea, strategia unui blog cuprinzător nu este o opțiune ieftină. Pentru organizațiile comerciale, un blog ar fi o sarcină permanentă, cu program normal pentru un membru al personalului plus rezervă pentru a acoperi sărbătorile, sfârșitul de săptămână, cazurile de îmbolnăvire etc. Pentru unele organizații, delegarea blog-ului unui profesionist ar fi soluția optimă. Orice cheltuială se face din bugetul de marketing.”

Există mai multe platforme pentru blogging, cea mai folosită și cunoscută fiind WordPress, urmată de Blogspot, Blogger ș.a. În aprilie 2015, numărul total de blog-uri românești era de 87.781, dintre care doar 11.672 active. Conform zelist.ro, un blog este considerat activ dacă publică cel puțin un articol pe săptămână.

În opinia mea, orice companie care deține un website ar trebui să aibă și un blog prin intermediul căruia să comunice cu clienții printr-un ton prietenos și familiar. Blogul nu este un loc destinat comunicatelor de presă și al publicității, ci mai de grabă un loc în care compania poate publica aricole inedite despre echipa si realizarile acesteia, sau despre proiecte interesante la care aceasta a luat parte.

„Microblogging-ul este o formă de blogging care limitează mărimea fiecărui mesaj; de exemplu, actualizările pe Twitter pot conține numai 140 de caractere. Această limitare a generat o serie de caracteristici, protocoale, și comportamente care sunt în întregime unice pentru mediu. Twitter a început să crească în ceea ce privește popularitatea, în prima jumătate a anului 2009, ca rezultat al membrilor celebrii și o mențiune despre Oprah, iar acum a devenit mai polular decât alte instrumente de socialmedia similare.”

În opinia mea, majoritatea companiilor ar trebui să utilizeze Twitter; este ușor, necesită foarte puține investiții de timp, și se poate dovedi util în buzz-ul crescut, în vânzări și comunicarea cu clienții. Twitter poate fi folosit pentru a anunța diverse ofere sau evenimente, pentru a promova postările noi de pe blog, sau pentru a ține cititorii la curent cu link-uri către știri importante.

Un alt exemplu de platformă de microblogging este Tumblr, unde utilizatorii pot publica conținut multimedia prin intermediul unor pagini personale, publice sau private, având de asemenea posibilitatea de a urmări și distribui conținutul altor utilizatori. În iunie 2015, Tumblr găzduia peste 239 milioane de microblogguri.

Forum-urile

Forum-urile au fost pionierii Web2.0. Aici lumea putea împărtăși idei și opinii în jurul unor subiecte și interese specifice. Acestea au apărut înaintea termenului de „social media” și sunt un element puternic și popular al comunităților online.

Utilizatorii accesează forumurile in general pentru a oferi feed-back sau recomandări, însă mulți dintre ei își împărtășesc și experiețele negative, astfel că forumurile pot scoate o companie din anonimat, sau o pot falimenta. Din acest motiv, companiile ar trebui să urmărească acest mediu și în cazul feed-back-urilor negative să încerce rezolvarea problemei, pentru a evita pierderea clienților.

Exemple de forumuri sunt: Forum.Softpedia, Marketing Forum sau The Facebook Forum.

Wiki-uri

„Wikis sunt site-uri care îi permit publicului să contribuie sau să editeze conținut în interiorul lor. Ele sunt foarte bune pentru munca de colaborare (de exemplu, crearea unui document important) sau pentru un proiect comun, la care contribuie producători din zone geografice diferite (cum este Wikileaks). Un Wiki poate fi atât de privat sau deschis publicului cât își dorește creatorul său. Cel mai cunoscut Wiki este, desigur, Wikipedia, o enciclopedie online lansată în 2001.”

În concluzie, wiki-urile acționează ca o bază de date și este un canal foarte util, în principal pentru educație și pentru prezentarea unei companii sau a unei persoane publice.

Conținutul multimedia

„Site-urile de media-sharing permit utilizatorilor să creeze și să încărce conținut multimedia, numit și usergeneratedcontent – UGC (conțint generat de utilizator). Odată cu apariția camerelor foto și video digitale ușor de utilizat, precum și a conexiunii la Internet de mare viteză, site-urile de media-sharing au devenit extrem de populare. Marketerii pot crea clipuri video cu foarte puțină expertiză și să le încărce pe YouTube pentru a avea acces la milioane de utilizatori.”

În concluzie, comunitățile de conținut sunt canale de publicare, creare și distribuire pentru anumite tipuri de conținut. Cel mai des acestea se formează în jurul fotografiilor (Flickr, Pinterest) și videoclipurilor (YouTube, Vimeo, GoogleVideo). Platformele multimedia cele mai utilizate pentru marketing sunt Pinterest pentru imagini, și YouTube pentru videoclipuri. Acesta din urmă a devenit o platformă extrem de populară, în special în S.U.A., transformând utilizatorii adolescenți în adevărate vedete internaționale. Marile companii, de la cele de modă și cosmetice, până la companiile care produc telefoane mobile ca Apple, folosesc utilizatorii pentru promovarea produselor lor, aceștia având acces la produse înainte de lansarea lor pe piață. Chiar și marile companii au propriile canale de YouTube, în care publică diverse videoclipuri, de la lansări de produse, la apariții în media sau tutoriale.

Pinterest este de asemenea o platformă în ascensiune, care a fost foarte bine primită de utilizatori. Având o bază de utilizatori compusă în mare parte din femei, aceasta este o platformă creată pentru distribuirea fotografiilor care au sursa atașată, astfel fiecare fotografie din site face trimitere către website-ul sursă. De aceea, tot mai multe Website-uri adaugă butonul „Pinit” alături de postările care conțin imagini sau produse în cazul site-urilor de e-commerce. Cel mai des bloggerii, site-urile de modă, accesorii și cosmetice beneficiază de conversii cu ajutorul Pinterest, folosindu-se de impulsul feminin de a face cumpărături, astfel că interesul marketerilor este din ce în ce mai focalizat asupra acestei platforme.

1.4. Metode și strategii de socialmediamarketing

„Ca și în cazul celorlalte soluții de marketing online, un canal de socialmedia nu se potrivește tuturor organizațiilor. Obiectivul cheie pe care organizațiile trebuie să și-l amintească este nevoia de a servi și de a sprijini. Acesta este modul de a vinde. Eforturile de socialmedia trebuie să aibă valoare. Trebuie să fie o valoare pentru a face oamenii să se implice. Socialmedia nu vinde lucruri – oamenii vând lucruri. Angajarea în socialmediamarketing începe prin procesul de construire al relațiilor.”

În opinia mea, socialmedia este un mediu foarte rentabil și util pentru promovare. În foarte puțin timp a devenit cea mai populară activitate online, iar acum întreprinderile au început să investească în promovarea prin socialmedia, în angajarea de personal specializat sau în instruirea personalului actual. Acum orice business, de la mic la mare, are cel puțin un cont pe una dintre rețelele de socializare, iar concurența în mediul online a devenit foarte mare.

„Universul social media este întotdeauna în expansiune, iar în timp ce există o mulțime de încrucișări, diferite rețele sunt specializate in diferite moduri de comunicare. Universul socialmedia evoluează și combină noi forme în fiecare zi. Pentru a obține cel mai bun ROI, aceste instrumente de social media sunt folosite împreună. În unele cazuri, acest lucru poate fi realizat în mod automat, cum ar fi legarea unui feed de Twitter cu un profil de Facebook sau LinkedIn.”

În opinia mea, cea mai importantă modalitate de promovare este să nu promovezi, sau cel puțin să nu arăți asta. După cum spune și Horea Mihai Bădău: „Nu exagera cu abordarea comercială. Dacă încerci să vinzi prin intermediul rețelei sociale și te lauzi prea mult, cu siguranță vei fi refuzat la un moment dat. Socialmarketing înseamnă să acționezi ca o ființă umană , să fii parte a discursului, a conversației, să întâlnești oameni, și nu să absorbi oamenii printr-o pâlnie de tip e-commerce”. În fond, marketerii și companiile sunt în socialmedia pe terenul clienților lor, și trebuie să se conformeze cu regulile lor, încercând o abordare familiară și nu una comercială, astfel câștigând atenția și încrederea clienților care cu siguranță vor recomanda și prietenilor lor produsele și serviciile companiei.

Lon Safko consideră că sunt cinci pași pentru a avea succes in socialmedia. Pasul unu este analizarea strategiilor de media, campaniilor și planurilor de marketing existente, și să se determine costurile și numărul de clienți noi pe care acestea le generează, apoi să se împartă acestea pentru a determina costul achiziției clienților; Pasul doi este de a ignora restul canalelor de promovare și de a se concentra asupra principalelor categorii de socialmedia: blogging-ul, microblogging-ul și rețelele de socializare; Pasul trei este integrarea trilogiei de canale de socialmedia din pasul precedent în campania existentă de marketing; Pasul patru îl reprezintă găsirea resurselor pentru a implementa strategia de marketing, iar pasul cinci, cel mai important, este măsurarea. Măsurarea rezultatelor campaniilor de socialmedia este cea mai importanta, pentru că astfel compania va ști ce strategie a avut succes și care nu a funcționat destul de bine.

În opinia mea, alte strategii folosite cu succes în socialmedia sunt concursurile create pe rețelele sociale, prin care companiile oferă premii în bani sau în produse pentru promovare; Publicitatea prin bannere, link-uri și advertoriale în website-uri de nișă fiind de asemenea o metodă des folosită, ca și plasarea de produse unor bloggeri de succes, care le folosesc și le promovează în cadrul propriilor canale de socialmedia, astfel convingând cititorii să cumpere acele produse.

În concluzie, strategiile și canalele de socialmediamarketing funcționează cu succes atunci când sunt personalizate pe nevoile fiecărei companii, ajutând la creșterea vânzărilor și bazei de clienți. Principala strategie care funcționează pentru toate companiile este conversația cu clienții și păstrarea publicității agresive la minimum. Utilizatorii din socialmedia sunt persoane educate și informate care își petrec o mare parte din timp pe Internet, aceștia răspunzând mai bine la conversațiile familiare cu companiile decât la încercarea de a li se vinde un produs în mod direct.

1.5.Beneficiile implementării metodelor de socialmediamarketing

În opinia mea, sunt foarte multe beneficii ale implementării campaniilor de socialmediamarketing, în primul rând pentru că acum majoritatea persoanelor de toate vârstele sunt prezente pe cel puțin una din rețelele sociale și citesc cel puțin un blog, iar prezența companiilor în online cu bannere și conținut plasat strategic fac ca aceste persoane să le ia în vedere, în plus socialmedia oferă companiilor oportunitatea de a culege informații despre aceste persoane. Iar principalul beneficiu este acela că promovarea prin socialmedia este mult mai economic, și reduce semnifictiv costurile de marketing. Desigur, costurile variază in funcție de campania și uneltele folosite, însă se poate folosi o strategie complet gratuită, prin realizarea unui conținut de calitate.

Socialmedia ajută de asemenea la recunoașterea brand-ului și oferă noi opotunități de conversie, după cum reiese dintr-un articol publicat de site-ul Forbes: „Fiecare postare pe blog, imagine, video, sau comentariu pe care îl distribui este o șansă pentru cineva să reacționeze, iar fiecare reacție poate duce la o vizită în site și eventual la o conversie”.

„Datorită prezenței în socialmedia, traficul website-ului va crește. Fără socialmedia, traficul este limitat la persoanele care sunt deja familiarizate cu brand-ul. Fiecare profil de socialmedia creat este o nouă cale care duce către website, iar fiecare conținut publicat pe acele profile este o altă oportunitate pentru un nou vizitator.”

De asemenea, socialmedia are impact asupra rezultatelor organice în motoarele de căutare. Atât Google cât și Bing acordă o atenție deosebită așa numitelor „socialsignals”, care îi aigură că brandul este real, credibil și de încredere.

În concluzie, socialmediamarketingul, atunci când este făcut corect, poate aduce mai mulți clienți, mai mult trafic și mai multe conversii, fiind o unealtă foarte utilă și rentabiă.

Capitolul 2. Analiza pieței băuturilor alcoolice din România

România, o țară predominant agricolă la începutul secolului al XX-lea, a găsit o piață pro-masă pentru fructe și cereale în industria alcoolului. Liderii de stat s-au bucurat de taxele colectate din comercializarea alcoolului, fără a ține cont de costurile legate de alcoolism, care au depășit cu mult. Deși au existat măsuri legislative, acestea au fost aplicate doar parțial, în funcție de interese, unele dintre ele fiind adoptate și aplicate numai după câțiva ani de la înființare. Spre deosebire de alte țări care au găsit strategii eficiente (Suedia, Finlanda, SUA) în România, măsurile au fost relativ puține și au fost susținute doar de inițiativa societăților anti-alcoolice. Deși cantitățile de alcool consumate au fost impresionante, România ocupă o poziție de mijloc printre țările europene cu privire la consumul de alcool.

De asemenea, potrivit datelor publicate de Institutul Național de Statistică din România (INS) în anul 2014 privind consumul de alcool, zona românească Oltenia este regiunea în care oamenii consumă cel mult 3,8 litri pe persoană pe lună. În al doilea rând vine regiunea Moldova cu 2,9 litri pe persoană pe lună, urmată de Muntenia (2,25 l), Dobrogea (2,03 l), Transilvania (1,97 l), Ardeal (1,85 l), București (1,77 l) , Banat (1,46 l).

2.1. Vinul

Povestea industriei vinicole românești este una lungă și complicată. Pe scurt, a fost foarte bine, atunci regimul comunist la ruinat prin sub-investiții și supra-producție, iar acum, înapoi în mâini private, se îmbunătățește rapid. Aproape două procente din suprafața agricolă totală a României este acordată podgoriilor, făcând România una dintre cele mai mari 10 producători de vin din lume. Ca regulă generală, cele mai bune albe se fac în nord și în Transilvania, în timp ce cele mai bune roșii ale țării sunt făcute în sud. Cu toate acestea, există multe excepții.

Cele mai cunoscute regiuni de vinificație din România sunt Dobrogea (roșii) și Murfatlar (care face roșii bune și alburi decente) în sud-est, Dealul Mare în jurul Buzăului (se fac vinuri roșii excelente, probabil cele mai bune din țară) Transilvania centrală (alb) și Cotnari (alb) în Moldova. În vest, vinurii roșii ale – multe făcute la Recaș.

În timp ce România cultivă (foarte bine) soiurile internaționale de struguri de la Sauvignon Blanc la Merlot (unele extraordinar de bune), țara are, de asemenea, o serie de struguri nativi excelenți. Cele mai bune soiuri locale sunt probabil Feteasca Neagra (roșu), Feteasca Albă (alb), Fetească Regală (alb) și Tămâioasa Românească aromatică (alb), nobilă, coacaza neagră.

Printre cele mai bune vinuri ale României se numără brutul din Chardonnay și Feteasca Regală din vinificația Halewood / Prahova, Tamaioasă Romanească pe eticheta Domeniile Tohani și Rai de Murfatlar roșu semi-dulce, un Cabernet Sauvignon din Murfatlar.

De asemenea, foarte apreciată este Busuioacă de Bohotin, care, deși prea dulce pentru multe gusturi, este un vin unic și unul dintre puținele trandafiri făcute în România. Un alt fel de vin românesc unic este Lacrima lui Ovidiu, un vin îndrăzneț, puternic și totuși dulce și din Murfatlar, obținut din struguri recoltați în mod deliberat târziu.

Alte etichete care pot fi luate ca semn de calitate includ Davino din Dealul Mare, Stirbey și Jidvei (în special Feteasca Regală), Corcova și Domeniul Coroanei.

Un vin iubit este și Merlot vândut pe eticheta Vitis Metamorfosis, un joint venture între Halewood și Marchesi Antinori.

În 2014, producția de vin din România s-a ridicat la 410 milioane de l și a fost clasată pe locul 12 în lume, potrivit Organizației Internaționale a Vinului și Podgoriilor. Dintre alcoolul total consumat de români, aproape 30% este reprezentat de vin, cu un consum mediu anual de 24 de litri pe persoană. Cu toate acestea, în România, vinul de casă este consumat foarte mult, suma menționată fiind aproape dublă.

Romanii preferă să cumpere vinuri îmbuteliate produse în România (69%), decât în ​​alte țări străine (31%). Printre țările străine, cel mai popular vin este cel provenind din Franța, urmat de cel din Italia și de cel din Spania. Cel mai popular loc pentru a cumpăra vinul îmbuteliat în România este hipermarketul sau supermarketul (91%), urmat de restaurante (40%). Magazinele specializate sunt preferate de doar 34% din populație, în special de bărbați.

Principalii actori ai pieței vinului

Vinul din România se caracterizează prin prezența a numeroși producători interni, dintre care doar câțiva comandă suficientă forță pentru a fi actori naționali. Se poate spune că zona de origine pentru produsele din România contează mult din punctul de vedere al preferințelor consumatorilor, iar companiile active în anumite regiuni de viță-de-vie au profitat de acest lucru și au reușit să rămână pe primul loc în lista vinurilor autohtone producători. Cele mai populare regiuni de origine pentru consumatorii de vinuri sunt Moldova (Cotnari, Zeletin, Panciu, Odobesti), Oltenia (Oprisor, Segarcea, Vinarte, Corcova), Muntenia (Serve, Tohani, Rotenberg, Budureasca) și Dobrogea (Murlfatlar, Ostrov, Winero )

În consecință, primii cinci producători de vin, Murfatlar, Cotnari, Jidvei, Vincon Vrancea și Cramele Recas, se bucură de recunoaștere puternică și au reprezentat, împreună, o cotă de volum total de 39% în 2014, în timp ce majoritatea companiilor rămase au reprezentat cote de volum mai mici decât 3%. Murfatlar România a condus piața vinului în 2014, cu o cotă de volum de 11%.

Un ghid al vinurilor românești, intitulat "Cartea vinului", a fost lansat la 13 aprilie 2016 de către unul dintre specialiștii români de vinuri, cu cea mai mare reputație internațională, dna Marinela Ardelean. Cartea conține o descriere a 214 de vinuri produse în România și Moldova. Vinurile au fost evaluate de opt experți internaționali în cadrul unui eveniment internațional, iar 15% din selecții au primit cinci stele.

Membrii juriului care au selectat vinurile pentru această carte sunt Mi Yeun Hong (Coreea de Sud), Caroline Gilby – Maestru al vinului (Marea Britanie), Rod Smith – Maestru al vinului (Franța), Luiz Alberto- Wine Expert (SUA) , Paul Robert Blom (Țările de Jos), Helmuth Koecher (Italia), Zoltán Szövérdfi – Szép (România) și Cosmin Grozea (România).

Cele mai renumite vinuri românești din lume, considerate a fi cele mai bune vinuri românești, pot produce, potrivit cărții, Davino, Clos des Colombes, Gîrboiu, Corcova și Villa Vinea din România și Purcari și Gitana din Moldova.

Bogată cu 250.000 de hectare de viță de vie care produc 13 milioane de hectolitri de vin, România se numără printre primele țări viticole ale lumii. A ocupat, în 2004, rangul celui de-al 12-lea producător mondial de vinuri, imediat după Portugalia. De asemenea, este o țară cu o tradiție veche a vinului.

Vița de vie ar fi cultivată aici încă din antichitate, vestigiile atestă o activitate de vinificare care datează de acum șase milenii și era deja prezentă atunci când grecii au colonizat malurile Mării Negre acum 2.700 de ani. În secolul al XX-lea și destul de înainte pentru anumite vinuri de prestigiu cum ar fi Cotnari (zona Moldovei), vinurile românești s-au bucurat de o reputație internațională destul de bună. Cu toate acestea, ele au fost afectate în timpul acestui secol de două fenomene mari:

– primul dintre acestea este faptul că vița de vie din prezent a fost importată din Franța, Germania și Italia și a fost aclimatizată în condițiile românești (Pinot noir, Pinot noir, Chardonnay, Riesling italian, Merlot, Sauvignon alb, Cabernet-Sauvignon etc). Chiar dacă au rămas unele tipuri de viță de vie autohtonă, epidemia din secolul al XXIX-lea este explicația principală a acestui fenomen,

– a doua este legată de subexploatările condițiilor geologice și climatice deosebit de favorabile calității. În ciuda acestor condiții, potențialul viticol românesc a rămas neexploatat din cauza exportului care sa îndreptat spre singura URSS.

În timpul comunism, politica de raționalizare nu a fost mereu mână în mână cu calitatea. Chiar și acum, mai mult de jumătate din producție este asigurată de marile cooperative. Cu toate acestea, această țară producătoare de lungă durată cunoaște evoluțiile recente din punct de vedere al suprafeței plantate (conform Institutului Național de Statistică al României suprafața cultivată cu viță de vie în producție a trecut de la 223.600 ha la 247.500 ha între 1990 și 2000) tipurile de vinuri enumerate, 118 sunt vinuri cu denumire de origine – VOD – și 231 cu denumire de origine și grad de calitate – VDOC -). Aceste evoluții sunt pline de promisiuni pentru următorii ani.

Calitatea a crescut de la retrocedarea terenurilor către foștii proprietari, începută în anii 1990. Datorită potențialul său (varietăți de situații geografice, multe tipuri de viță de vie etc.), industria vinicolă românească are tendința de a se dezvolta în jurul a două axe: producția masivă de vinuri de calitate medie și fabricarea vinurilor de primă clasă capabile să concureze cu vinurile europene de primă clasă.

În 2004, exporturile de vinuri românești au crescut cu 35 de milioane de euro, înregistrând vânzări spre destinațiile tradiționale (Germania, Regatul Unit, Belgia, Rusia) și creșteri semnificative observate pe piețe noi (Statele Unite, Danemarca, Israel și Japonia).

2.2. Berea

Pe măsură ce societatea umană a evoluat, nevoile noastre, precum și modalitățile de a le satisface, au evoluat, astfel încât astăzi întâlnim doar câteva produse pe care le consumăm acum mii de ani.

România are o istorie lungă și mândră de bere bună, iar în prezent există doar 20 de fabrici de bere în țară (au existat mai mult de 120 de fabrici de bere în 1989), astfel de statistici nu spun întreaga poveste a berii în România, care este departe de la a fi una rea. Cu cantități mari de investiții de la marile fabrici de bere din străinătate, cele mai cunoscute beri din țară au fost salvate de la dispariție și au fost îmbunătățite, iar în mai multe cazuri au apărut noi produse: tendința actuală pentru bere nefiltrată și lămâie este un astfel de exemplu.

Din fericire pentru vizitatori, îmbunățatirea calității nu a dus la creșterea prețurilor: România rămâne casa unora dintre cele mai ieftine halbe de bere din Europa.

Cele mai cunoscute branduri locale de bere sunt probabil Ursus, Ciuc și Timișoreana. Ursus a fost preparat din anii 1870, iar dacă întrebați zece români ce este berea națională, este posibil ca cel puțin nouă să răspundă lui Ursus. Atât Ursus, cât și Timisoreana (fabricate încă din 1718) sunt acum deținute de SAB Miller, care produce și mărcile mai mici Ciucaș, Azuga și Stejar. Ciuc (alături de Silva) este deținut de Heineken, în timp ce Tuborg, fabricat local de Carlsberg, este, de asemenea, omniprezent și foarte popular. Alte beri notabile includ Bergenbier din Interbrew.

Berile de bere nefiltratate sunt foarte populare în România, cele mai bune fiind probabil Ciuc, deși ar trebui să țineți cont și de berea albă a lui Paulaner, găsită la un număr mare de baruri și pub-uri din București.

Câteva locații din București au microberărie, producându-și propria bere: Caru cu bere, Oktoberfest și Biutiful sunt trei astfel de locuri. Între timp, Beer O'Clock stochează cea mai bună selecție de beri exotice din oraș.

Berile importate sunt populare în rândul tinerilor și urbanilor bogați și nu ar trebui să aveți niciodată probleme în găsirea mărcilor internaționale importante: Heineken, Carlsberg, Peroni, Leffe, Hoegaarden și Stella Artois sunt toate populare în România. În timp ce berea importată este de obicei cu câteva lei mai scumpă decât cea locală, nici o bere din România nu va costa mai mult de 10-12 lei, chiar și într-un club sau un bar modern. O cantitate de bere (sau echivalentul local) de bere locală (la halba) costă de la 7-8 lei, adesea chiar mai ieftină. Singura excepție este Guinness. S-au găsit peste tot în țară (este foarte popular printre români, care au luat-o ca pe niște rațe la apă) este, de asemenea, relativ scumpă.

Primele beri datează din zorii civilizației când omul nu mai era fermierul nomad și a început să conserve boabe și să descopere băutura care va deveni vitală unei societăți complexe și evoluate. Babilonienii știau peste 20 de moduri diferite de a face bere. Deoarece berea este consumată în cantități mari, babilonienii au elaborat prima reglementare care reglementează consumul de băuturi alcoolice și funcționarea locurilor de profil. În Europa medievală, berea a ajuns să fie fabricată în mănăstiri. Călugării au îmbunătățit tehnologia de fabricație, folosind flori de hamei ca un conservant. În secolul al XIX-lea, împreună cu revoluția industrială, procesul de fabricare a berii a fost mecanizat, care a reprezentat o piatră de hotar în istoria acestei băuturi atât de populară.

Adevărata producție de bere pe teritoriul României datează de la începutul secolului al XIX-lea, când Johann de Gotha a inaugurat în 1809, la marginea Bucureștiului, o fabrica de bere distrusă de foc în timpul revoluției din 1821. Începând cu a doua jumătate a Secolul al XIX-lea, apariția mai multor fabrici de bere se traduce în inaugurarea a numeroase fabrici de bere, dintre care unele au doar o viață efemeră. Băutura rapidă devine o "instituție" și mai ales un punct important de întâlnire pentru jurnaliști, politicieni și oameni de teatru.

Ambiția bucătăriilor bucureștene de la începutul celor două secole, adesea transpare în romanele lui Caragiale, datorită, în mare parte, experienței sale de "vânzător de bere". În istoria mai recentă, în urmă cu 22 de ani, piața de bere din România a însemnat doar câteva mărci, cum ar fi Azuga, Aurora, Munții, Malbera și cele cu răspândire zonală. În anii '88 -'89 pentru românii din provincie care mergeau vara pe mare sau în București, câteva sticle de bere erau devenit o adevărată delicatesă.

După anii '90, situația a început să se schimbe, piața fiind invadată treptat de numeroase branduri de bere, numărul lor depășind în prezent 50. Acest lucru este explicat de mulți producători și furnizori regionali de pe piață, care au încercat să lanseze cel puțin o singură, dacă nu chiar mai multe mărci din fiecare segment al pieței. În perioada de după 1990, industria berii a cunoscut o dezvoltare deosebită concretizată în următoarele etape de dezvoltare:

În perioada 1990-1994 au fost construite de către investitorii locali 74 de fabrici de bere, cu o capacitate de 1.101 mii hl / an (capacități mici și medii cuprinse între 5-100 mii hl / fabrica), aceste companii fiind situate în întreaga țară. Aceste societăți au fost mai târziu închise din motive financiare (accizele nediferențiate fiind una dintre cele mai importante) în perioada 1995-2000.

Din 1995, investitorii străini au achiziționat în total 15 fabrici de bere cu capacitate mare pentru România (500-600 mii hl / an / companie), care au o capacitate anuală totală de aproximativ 7000 mii hectolitri. Aceste achiziții au fost motivate de prețul scăzut al acestor unități, datorită modului în care privatizarea a fost efectuată în România în acea perioadă, precum și nevoii acestor companii de a transfera în România echipamente second-hand pentru modernizarea fabricilor pe care le-au cumpărat. Aceasta a fost urmată de perioada anilor 2000, când companiile multinaționale au închis aproximativ 33,3% din capacitățile achiziționate și au continuat extinderea altor capacități existente.

Trebuie remarcat faptul că grupul IMM din industria berii (companii înființate înainte de 1990) nu a fost preluate de către companiile multinaționale din motive de capacitate. În prezent, dintr-un număr de 22 de unități existente la sfârșitul anului 1999, doar 6 companii au reușit să rămână pe piață.

Toate fabricile de bere s-au organizat în trimestrul IV al anului 1991, într-o organizație patronală la care au aderat companii multinaționale, care au venit în România după 1995. La începutul anului 2004, producătorii de bere independenți nemulțumiți de modul în care companiile multinaționale și-au gestionat interesele și modul în care activitatea acestor a influențat industria berii au decis înființarea unei organizații multinaționale patronate să le reprezinte interesele în dialogul cu instituțiile statului sau cu cele neguvernamentale.

Companiile independente de producători de bere și-au înființat o asociaței în anul 2004, care să le reprezinte interesele producătorilor independenți de bere din România. A fost înființată în martie 2004 prin asocierea a aproximativ 25 de producători locali, producători care reprezintă o legătură importantă în industria românească de bere, situată în peste 20 de județe ale țării (Tg. Mureș, Prahova, Galați, Suceava, Teleorman, Neamț etc. .).

Dar boom-ul pieței de bere a început imediat după 1990, când primul grup internațional și-a început activitatea în România, Brau și Brunnen (B & B) au cumpărat fabricile de bere de la Ursus (Cluj) și Eagle (Pitești). Alți producători s-au retras din România. SAB Group (South African Breweries) a cumpărat de la B & B cele două fabrici și a cumpărat Pitber (Pitești) și Timișoreana.

Următorul grup care a intrat pe piața locală de bere a fost Interbrew, care în 1994 a cumpărat Bianca (Blaj) și Proberco (Baia Mare). În 1999, Interbrew a încheiat un contract cu fabrica din Efes (Ploiești), devenind în 2001 singurul acționar. United Brewery din România (Tuborg) a inițiat primul proiect "greenfield" și a construit o fabrică de bere lângă București.

Grupul austriac BBAG, prin divizia sa de bere – Brau Union, a intrat pe piața românească în 1996 prin achiziționarea pachetului majoritar de la fabrica de bere Arbema Arad. În 1997 au fost achiziționate Bere Craiova și Malbera Constanța, iar în 1998, Silva Reghin.

Grupul BBAG a realizat în anul 2000 o achiziție majoră, și anume cea a grupului Brewery Holding, cu trei fabrici – Grivița București, Bere Miercurea- Ciuc și Haber Hațeg. Toate grupurile au o activitate foarte susținută în toate segmentele pieței, inclusiv în segmentul de bere fără alcool. Practic, nu a existat nici un segment de piață care să nu fi fost atacat, cu excepția amestecurilor de băuturi – amestec de bere cu cola sau alte sucuri.

Pentru a intra pe piața românească, o firmă de producere a berii trebuie să investească în jur de 70 de milioane de euro. Din cei 125 de producători mici de bere care au existat acum zece ani în România, doar 26 au reușit să facă față. Experții spun că piața este deja așezată, iar apariția unui nou concurent este foarte puțin probabilă. Numai un producător mondial poate reuși, dar numai dacă este dispus să investească o sumă destul de mare de bani. În România, piața fiind deja consolidată, extrem de competitivă, o piață în care sunt prezenți patru dintre primii cinci producători mondiali de bere.

Principalii actori de pe piața berii, care ocupă peste 70% din piața relevantă din România, au constituit "Berarii României" (BR), care este deschis tuturor producătorilor care împărtășesc misiunea și obiectivele stabilite. Brau Union România, Beer Company (CBR), Interbrew România și Brewery United Bereprod (URBB) au înființat "Berarii României" cu misiunea de a promova și dezvolta în România o industrie de bere responsabilă și puternică.

Asociația Brevetelor din România a fost înființată în 2004 cu misiunea de a promova și dezvolta industria de bere responsabilă și puternică în România.

Din dorința de a asigura un mediu de afaceri sănătos în producția de bere la nivel național, cinci dintre cele mai mari companii care activează pe piața din România sunt în prezent membri ai asociației: Bergenbier, HEINEKEN România, Grupul Romaqua, Ursus Breweries și Brevetele Unite Bereprod. Împreună, aceste cinci companii producătoare oferă peste 90% din berea consumată în România.

Cu viziunea corectă și întreagă asupra complexității procesului în care este implicată producerea unei beri de calitate, în 2010, Asociația Română de Brevete și-a deschis porțile pentru a primi printre membrii săi cel mai important producător național de hamei și malț, materialele necesare pentru producția de bere: Asociația producătorilor de hamei și Soufflet Malt România.

Dorind permanent să-și extindă calitatea de membru, începând cu anul 2011 un nou brevet a intrat în comun cu cele existente: Clinica de bere. Cu sediul în Timișoara, Clinica Beer este un microfactor care va finaliza cu succes eforturile comune de dezvoltare a culturii de bere din România.

Ca o consecință a misiunii sale conform uneia dintre țările Uniunii Europene din ianuarie 2008, Asociația a devenit membru al organizației "Berarii Europei" considerată reprezentativă a industriei europene a berii în fața diferitelor instituții și organizații internaționale. Fondată în 1958 la Bruxelles, organizația are acum 27 de membri și reprezintă interesele a aproximativ 4000 de producători din industria berii din Europa. În plus, Berarii Europei reprezintă și apără interesele a peste 2 milioane de persoane care își datorează locurile de muncă pentru producerea și vânzarea berii.

Piața de bere din România se caracterizează printr-o creștere rapidă susținută de dezvoltarea economiei și de creșterea puterii de cumpărare a populației. De mai mulți ani, Asociația "Berarii României", care reunește cele mai mari fabrici de bere din țara noastră, crește mai repede decât piața.

În perioada analizată a existat o creștere constantă a vânzărilor de bere atât pe piața generală, cât și la nivelul Asociației Brewers of Romania (BR), până în 2008. Este important de menționat că în 2004 "Berarii României" deține aproximativ 67% din totalul vânzărilor pe piață, iar în 2011 au ajuns să acopere 91,7% din totalul vânzărilor, ceea ce se datorează, pe de o parte, faptului că grupul Romaqua s-a alăturat asociației în 2009, dar și datorită scăderii recente a numărului micilor producători de bere din România.

Criza economică începută în 2009 a fost resimțită și în industria berii, care a înregistrat primul declin în ultimii șase ani, de la 20,2 milioane hectolitri (hl) vânduți în 2008 la 17,6 milioane hl în 2009. În ansamblu, în 2009, sub cifrele înregistrate acum trei ani când au fost vândute 17,7 milioane hl. În 2010, mediul economic instabil care a afectat consumatorii și obiceiurile lor a determinat o scădere a pieței berii cu 3,5% față de anul precedent, atingând un volum total de 17 milioane de hectolitri. Volumul total al pieței de bere a atins nivelul de 17 milioane de hl în 2011, a rămas la nivelul anului precedent, dar nu a atins chiar nivelul înregistrat în 2006.

Industria berii din România în perioada 2004-2011 (milioane hl)

Analiza vânzărilor Asociației Berarilor din România relevă o tendință ascendentă până în 2008, urmată de anul crizei din 2009, când vânzările au înregistrat aproximativ 97% din totalul anului precedent. Putem spune că nu este în niciun caz un dezavantaj, având în vedere problemele care s-au confruntat cu alte sectoare economice.

Figura 2.1. Industria berii din România în perioada 2004-2011 (milioane hl).

Tabelul 2.2. Investițiile directe ale membrilor Asociației Berarii României (milioane euro).

Membrii "Berarii României" susțin în permanență economia românească investind sume importante în instalațiile lor de producție, fapt demonstrat de creșterea lor în perioada 2004-2007 și chiar în 2008.

Figura 2.2. Industria berii din România în perioada 2004-2011 (milioane hl).

Membrii "Berarii României" au dezvoltat proiecte importante de investiții în instalațiile lor de producție, dovedind astfel sprijinul lor permanent pentru economia românească. În principiu, acestea au dublat volumul investițiilor în 2008, comparativ cu anul precedent, înregistrând astfel cel mai înalt nivel de investiții în perioada analizată.

Investițiile directe ale membrilor în 2009 s-au cifrat la aproape 105 milioane, ceea ce reprezintă o scădere de aproape 50% față de anul precedent, iar acest an într-un an a înregistrat, spre deosebire de 2008, o scădere globală a investițiilor nete la nivelul economiei naționale de 22,5 %, conform INS. Membrii funcționează în 11 fabrici de bere pe teritoriul României, situate în: Blaj, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Miercurea-Ciuc, Pantelimon, Ploiești, Sebeș și Timișoara.

Vânzările efectuate la nivelul "Berarii României" au atins un volum de 15,3 milioane hectolitri în 2010, cu mai puțin de 4,4% față de 2009, în timp ce investițiile au scăzut datorită scăderii investițiilor în economia națională în ansamblu. Acestea au totalizat 51 de milioane de euro, cu mai puțin de aproximativ 50% față de anul precedent.

Vânzările efectuate la nivelul Asociației Berarii României au atins nivelul de 15,6 milioane în 2011. Considerând vânzările reale de motor de recuperare și o modalitate de consolidare a afacerii, investițiile făcute de membrii Asociației în 2011 au înregistrat o creștere de 10 milioane de euro față de anul precedent, ajungându-le la 61 de milioane de euro.

Consumul de bere în România

Românii consumau în medie 81 l pe cap de locuitor în 2006, ceea ce înseamnă o creștere cu 16% față de anul precedent. Ratele medii de consum în alte țări europene cu o puternică cultură de bere sunt: ​​Republica Cehă 160 l, 118 l Germania, Austria 111 l, 106 l Luxemburg, Belgia 96 l, 90 l Danemarca, Finlanda 84 l, 81 l Lituania, Spania 79 l și Țările de Jos 78 l (Broșura ABR, 2007, p. 8).

Un român a consumat în medie 89 de litri de bere în 2007, cu aproape 10% mai mult decât în ​​anul precedent. Românii consumă, în medie, un pahar de bere pe zi, potrivit "Berarilor României" (ABR).

Dacă reducem numărul băutorilor de bere la jumătate, găsim o cantitate zilnică de sticlă (0,5 litri), cifră mai aproape de realitate. Dar se ajunge la realitatea din 2009, pentru că în 2009 consumul a scăzut cu 13% față de 2008. Mai exact, consumul mediu a fost de 81 de litri de bere în 2009 (pe cap de locuitor, nu băutori), în scădere de la 93 de litri în 2008, cifrele înregistrate în 2006.

Cu alte cuvinte, criza care a lovit consumul în mod normal, în general, ne-a convins să bem mai puțin bere pe săptămână. Scăderea în 2009 este prima după cinci ani de urcare. Consumul de bere pe cap de locuitor a urmat aceeași tendință descendentă ca piața berii, atingând valoarea de 78 de litri în 2010.

Calculat având ca referință datele furnizate de ultimul recensământ românesc, consumul de bere pe cap de locuitor în 2011 a atins valoarea de 89 de litri.

Analiza datelor privind consumul de bere pe cap de locuitor în țara noastră recalculată retroactiv corespunzând ultimelor date din recensământ arată unele diferențe față de valorile prezentate anual și arată că consumul are o tendință ascendentă în perioada 2004-2008, după care stabilizează în jur de 89 de litri în următorii ani, cu aproximativ 10% mai mică decât cea mai mare valoare înregistrată, care este în 2008 (Figura 3.). Acest lucru se datorează, desigur, faptului că veniturile populației au scăzut după 2009, ducând la o scădere a consumului.

Tabelul 3. Consumul de bere pe cap de locuitor în România în perioada 2004-2011 (litri)

Calculat având ca referință datele furnizate de ultimul recensământ românesc, consumul de bere pe cap de locuitor în 2011 a atins valoarea de 89 de litri. Analiza datelor privind consumul de bere pe cap de locuitor în țara noastră recalculată retroactiv corespunzând ultimelor date din recensământ arată unele diferențe față de valorile prezentate anual și arată că consumul are o tendință ascendentă în perioada 2004-2008, după care stabilizează în jur de 89 de litri în următorii ani, cu aproximativ 10% mai mică decât cea mai mare valoare înregistrată, care este în 2008 (Figura 2.3.). Acest lucru se datorează, desigur, faptului că veniturile populației au scăzut după 2009, ducând la o scădere a consumului.

Figura 2.3. Consumul de bere pe cap de locuitor în România în perioada 2004-2011 (litri)

Toate studiile de piață arată că berea rămâne o băutură preferată a românilor, aproape șase din zece persoane cu vârsta peste 18 ani care consumă alcool aleg acest produs atunci când se întâlnesc cu prietenii. Jumătate din ele sunt folosite pentru a bea bere cu alimente, conform unei analize realizate de GfK România, la cererea Asociației Berarii României.

Într-un clasament pe regiuni, Oltenia ocupă locul întâi la consumul de bere, berea fiind aleasă pentru mai mult de 78% atunci când se întâlnesc cu prietenii, urmată de locuitorii din Muntenia cu un procent de 60,34%, iar locuitorii bucureșteni, care au o pondere de 58% și locuitorii din Dobrogea, cu 56,5%.

La nivel european, în 2010, românii au fost clasați pe locul al șaptelea în rândul consumului de bere pe cap de locuitor, cu un consum mediu de 88 de litri de bere, comparativ cu o medie europeană de 80 de litri pe cap de locuitor. Primul loc a fost ocupat de cehii, care consumă anual cu 56 de litri mai mult decât românii, exact 144 litri de bere pe cap de locuitor, fiind urmăriți de germani cu 107 litri de bere, austrieci cu 105 de litri de bere și norvegieni, care beau aproximativ 105 de litri de bere pe an pe cap de locuitor.

Aproximativ 28% din toată berea consumată în România este vândută în restaurante și baruri, vânzările de bere în acest segment fiind de aproximativ 800 de milioane de euro, potrivit unui studiu Ernst & Young, care a ținut seama de prețul mediu pe litru pentru bere în baruri și restaurante, de 1,7 euro pe litru, inclusiv TVA.

Același studiu arată că restul de 72% din consumul total de bere din România – 12,2 milioane de hectolitri – este vândut în supermarketuri și alte unități de vânzare cu amănuntul. Luând în considerare un preț mediu de vânzare de 0,8 euro pe litru, inclusiv TVA, se pare că românii au cheltuit 991,4 milioane de euro pentru bere cumpărată de la supermarketuri.

În total, vânzările de bere în România în restaurante, baruri și supermarkete ajung la aproximativ 1,8 miliarde de euro, potrivit lui Ernst & Young.

Vânzările de bere pe tipuri de ambalaje

Pe piața românească a berii există mai multe tipuri de ambalaje: sticle returnabile, cutii de aluminiu, butoaie și recipiente PET. Ambalajele PET au o cotă de piață semnificativă, ceea ce distinge România față de alte țări europene, iar în 2007 a înregistrat o încetinire a ritmului de creștere pe care a avut-o în ultimii ani, în timp ce ambalajul dozei urcă în topul preferințelor consumatorilor.

În 2008, vânzările în segmentul de ambalare a dozei au crescut cu 25%, consumatorii români preferând acest tip de ambalaj. În ceea ce privește vânzările pe segmentele de ambalaje, anul 2009 confirmă consolidarea preferințelor consumatorilor români, schimbările fiind minore: PET 46,7%, doza 14,8%, sticla 35,3% și proiectul 3,2%. Același lucru poate fi observat și în 2010.

Tabelul 2.4. Consumul de bere pe tipuri de ambalaje în România în perioada 2004-2011 (%).

Figura 2.4 Consumul de bere pe tipuri de ambalaje în România în perioada 2004-2011 (%).

Observând datele din tabelul de mai sus, putem spune că în doar opt ani preferințele pentru bere în ambalaje din PET s-au dublat în 2011, ajungând să dețină mai mult de jumătate din consumul în țara noastră. Aceeași situație, deși nu la fel de spectaculoasă, este înregistrată pentru bere în funcție de doză, însă situația este opusă pentru sticlă, de la 61,9% în 2004 la 30,2% în 2011. Numai consumul de bere în stare proaspătă rămâne relativ neschimbat.

Pentru anul 2011, preferințele consumatorilor privind ambalarea berii au avut doar fluctuații mici față de valorile înregistrate în 2010, au înregistrat pentru PET – 51,3% (+ 2% față de anul precedent), sticlă – 30,2% (-1,5% față de anul precedent ), doză – 14,8% (-1,2% anual) și pescaj – 3,7% (+ 0,7% față de anul precedent). (Figura 2.4.)

Ambalajul care a revoluționat vânzările de bere în România, PET și care a ajuns să reprezinte jumătate din consumul local, nu poate fi ignorat de mărcile tradiționale europene, în timp ce producătorii se confruntă cu scăderea consumului și necesitatea de a menține vânzările de produse adaptate noii piețe Ordin.

Recent, Bergenbier, numărul trei pe piața locală, a decis să utilizeze ambalaje din PET pentru marca cehă cu o tradiție îndelungată, Staropramen. Lansată în 1869, Staropramen este o marcă prezentă pe 30 de piețe din întreaga lume și în România a fost adusă la jumătatea anului trecut și a fost ambalată inițial în sticle de 0,33 litri, 0,5 litri și la o doză de 0,5 litri. Fabrica cehă Staropramen nu a avut în 2011 o linie de ambalare pentru PET. Cu toate acestea, din februarie 2012, producătorul român a decis să ambaleze acest brand în PET de un litru, ambalaje care vor fi disponibile atât în ​​comerțul modern, cât și în cel tradițional, iar consumatorul vizat este cel din mediul urban cu venituri medii și peste medie .

Mișcarea poate părea surprinzătoare pentru un brand ceh, mai ales după trei sau patru ani în urmă, fabricile din Republica Cehă, țara cu cel mai mare consum de bere pe cap de locuitor din Europa (160 de litri), experimentând doar "berea PET" 2008-2009 acest segment nu a atins nici măcar 0,05% din piață. Din mai mult de 16 milioane de hectolitri de bere vândute în 2008 în Republica Cehă, vânzările în ambalajele PET au fost de 7403 hectolitri.

Pe de altă parte, cifrele arată că în România acest tip de ambalaj face legea și vine să reprezinte jumătate dintr-o piață de aproape 17 milioane de hectolitri anual. În 2000, ambalajele PET au acoperit doar 2% din piața locală. Alte țări europene în care acest tip de pachet are o prezență mai puternică sunt Germania, Serbia și Ucraina.

Mai mult, PET-ul ajută România să fie plasată printre cele mai ieftine piețe de bere din retail. Un raport privind industria berii realizat de Ernst & Young [6] și publicat pe site-ul Asociației europene a fabricilor de bere arată că România se află pe locul trei în clasamentul piețelor unde consumatorii găsesc cea mai ieftină bere atât în ​​comerțul cu amănuntul cât și în restaurante și baruri, fiind depășită doar de Republica Cehă și de Bulgaria. Astfel, un litru de bere achiziționat din magazinele din România costă 0,8 euro, aproape ca în Bulgaria (0,79) și Republica Cehă (0,75%) și jumătate față de media europeană de 1,7 euro / litru, după cum arată datele din sondaj. Prezența puternică în industria locală de bere a PET-ului face ca peste 70% din consumul de bere să aibă loc acasă, spre deosebire de Republica Cehă, unde restaurantele și puburile acoperă jumătate din consum. Astfel, românii dau aproape un miliard de euro anual pentru berea achiziționată în comerțul cu amănuntul, în timp ce în Cehia această valoare segmentului este de 575 de milioane de euro, potrivit raportului Ernst & Young.

Importul și exportul de bere

În România ponderea importurilor pe piața berelor este încă mică, ceea ce demonstrează clar că românii preferă berea produsă în țară. În 2006, importurile au fost la un nivel de aproximativ 0,4%. În ceea ce privește exporturile, aceasta a înregistrat creșteri spectaculoase în procente în 2006, dar reprezintă totuși o mică parte din întreaga producție (Tabelul 2.5).

Tabelul 2.5. Importul și exportul de bere în perioada 2004-2011 (milioane hl)

Figura 2.5. mportul și exportul de bere în perioada 2004-2011 (milioane hl).

Deși integrarea în Uniunea Europeană începând cu anul 2007 a condus piața în România în Comunitate, cota importurilor pe piața berelor este încă nesemnificativă. Românii consumă aproape întreaga producție internă de bere, cota importurilor fiind sub 1%. În ceea ce privește exporturile, acestea au scăzut ajungând la nivelul anului 2004. În 2009, exporturile au crescut de la 0,06 milioane hl în 2008 la 0,17 milioane hl, în timp ce importurile au scăzut de la 0,5 milioane hl la 0,17 milioane hl.

În 2010, situația sa schimbat, astfel că berea importată a crescut, în valoare totală de 0,22 milioane hl, în timp ce exporturile au scăzut ușor, până la 0,14 milioane hl, ceea ce indică o orientare către consumatori pentru specialitățile de bere (figura 2.5).

Anul 2011 se caracterizează printr-o ușoară creștere a importului de bere, în valoare totală de 0,27 milioane hl, iar în ceea ce privește exporturile, acestea au înregistrat o ușoară creștere, ajungând la 0,17 milioane hl. Indicatorii prezentați în figura de mai sus se caracterizează în principal prin faptul că atât importurile, cât și exporturile au crescut și au scăzut, cel mai ridicat nivel al importurilor fiind înregistrat în 2008. În general, putem afirma că în cea mai mare parte a perioadei importurile de bere au depășit exporturile , dar în 2009 cele două valori au fost egale.

2.3. Băuturile spirtoase în România

Spiritoasele din România reprezintă mai mult decât doar whisky, brandy, cognac, vodcă sau alte băuturi alcoolice renumite la nivel mondial. Romanii au propriile lor tradiții în a face băuturi spirtoase din fructe.

Cele mai populare astfel de spirtoase sunt țuica și pălinca, care sunt în principal făcute din prune sau caise. Țuica este fabricată, de obicei, în Oltenia, Moldova, Muntenia și Dobrogea, fiind rafinată doar una și având o concentrație de alcool de 30%.

Pălinca este produsă de obicei în Ardeal, Banat și Transilvania, fiind rafinată de două ori și are o concentrație de alcool cuprinsă între 50 și 60%. În afară de acestea, românii fac de asemenea vișinată, făcute din vișine, afinată, făcute din afine, caisată, făcute din caise și multe alte tipuri locale de băuturi spirtoase, fabricate din aproape orice fructe care fermentează.

Aceste tipuri de băuturi spirtoase pot fi disponibile pentru a fi cumpărate în unele magazine de băuturi alcoolice, dar acestea sunt de obicei produse de casă, fiind achiziționate direct de la țărani. Având în vedere faptul că piața acestor băuturi spirtoase nu poate fi controlată legal, deoarece acestea sunt fabricate în instalațiile de producție de uz casnic, cantitatea de alcool etilic și cea care vine direct din fructe este greu de estimat și depinde de producător.

Din punct de vedere al cifrelor, valoarea pieței vitivinicole a fost de 700 milioane EUR în 2014, cu o contribuție de 90 milioane EUR la bugetul de stat.

În afara accizelor ridicate, de aproximativ 30%, piața spirtoaselor se confruntă cu o altă mare problemă, și anume piața neagră a alcoolului. Peste 75% din piața spirtoaselor este acoperită de piața neagră. Aceasta înseamnă, de exemplu, că de la 165 de milioane de litri de băuturi spirtoase vândute, doar 45 de milioane sunt înregistrate în mod fiscal.

Principalii actori ai pieței spirtoase

Scandic Distilleries este compania lider în băuturi spirtoase, cu o cotă de volum total de 18%. Această poziție a fost rezultatul vânzărilor excelente de băuturi spirtoase ieftine, de asemenea vândute în sticle PET, ca în cazul brandurilor precum Rieni Tarie de Bihor, Tanita, Polar și Scandic.

Pe lângă cea mai mare categorie de alte băuturi spirtoase, pe care Scandic Distilleries a condus în 2014, a ocupat, de asemenea, printre pozițiile de lider în vodcă și lichioruri cu mărcile Scandic și respectiv Tanita. De fapt, brandul companiei Rieni Tarie de Bihor a fost brandul lider în 2014, datorită unei rețele excelente de distribuție, preț accesibil și disponibilitate în două arome populare, prune și pere.

2.4. Studiu da caz privind piața băuturilor alcoolice din România

Metodologia cercetării

Scopul cercetării

În cercetarea de față mi-am propus analiza pieței băututilor alcoolice din prisma comportamentului de consum și a percepției consumatorilor români.

Obiectivele cercetării

Identificarea principalelor caracteristici ale pieței băututilor alcoolice din prisma consumatorilor;

Contribuția la literatura de specialitate.

Metoda cercetării

Pentru realizarea acestei cercetări am recurs la metoda calitativă de cercetare și anume, chestionarul semi-structurat. Acesta a fost aplicat unui număr de 100 de persoane, care au fost abordate prin intermediul Facebook. Criteriul de selecție al respondenților a fost disponibilitatea acestora.

Eșantion

Distribuția respondenților după gen:

Feminin 30%

Masculin 70%

Distribuția respondenților după gen:

Distribuția respondenților după vârstă:

18-24 – 10%

25-29 – 15%

30-34 – 15%

35-39 – 30%

40-44 15%

45-49 – 5%

50-54 8%

peste 55 2%

Figura 2.7 Distribuția respondenților după vârstă:

Distribuția respondenților după venit:

1100-1400 lei 20%

1500-1900 lei 40%

2000-2400 lei 20%

2500-2900 lei 10%

3000-3400 lei 4%

3500-3900 lei 3%

4000-4400 lei 2%

peste 4500 lei 1%

Figura 2.8 Distribuția respondenților după venit:

Distribuția respondenților după nivelul studiilor:

8 clase 5%

școală profesională 10%

liceu 25%

colegiu 1%

facultate 49%

masterat 8%

doctorat 1%

altele 1%

Figura 2.9 Distribuția respondenților după nivelul studiilor:

Distribuția respondenților după proveniență:

rural 55%

urban 45%

Figura 2.10 Distribuția respondenților după proveniență:

Distribuția respondenților după regiunea geografică de proveniență:

Oltenia 16%

Muntenia 14%

Banat 10%

Bucrești-Ilfov 25%

Centru 15%

Dobrogea 10%

Moldova 10%

Figura 2.11 Distribuția respondenților după regiunea geografică de proveniență:

Rezultatele cercetării

Cel mai des consum:

Bere 40%

Vin 20%

Vodka 5%

Coneac 5%

Rom 5%

Țuică 15%

Pălincă 5%

Altele 5%

Băutura pe care o consum:

O cumpăr. 30%

O fac eu sau o face familia în gospodărie. 50%

O primesc. 10%

Altele. 10%

Frecvența cu care consum alcool este:

Zilnic 10%

De 2-3 ori pe săptămână 30%

În weekend-uri și de sărbători 20%

La evenimente 20%

De 2-3 ori pe lună 10%

Ocazional 8%

Rar 2%

Consum alcool când:

Sunt singur. 5%

Când sunt cu prietenii. 55%

La ocazii fericte. 30%

La ocazii nefericite. 1o%

Cel mai frecvent îmi cumpăr băuturile alcoolice din:

Supermarketuri 50%

Magazine din vecinătate 10%

Restaurant 30%

Altele 10%

Atunci când consum alcool consum aproximativ:

0,5 L 30%

1 L 30%

1,5-2 L 20%

Peste 2 L 20%

Cheltuiesc lunar pe alcool:

10-20 lei 10%

30-50 lei 20%

50-100 lei 39%

150-200 lei 11%

peste 250 lei 20

Berea mea preferată este:

Ciuc 5%

Ciuc Lemon 10%

Ursus 10%

Timișoreana 10%

Staropramen 8%

Peroni 2%

Bergembier 15%

Noroc 20%

Skol 1%

Altele 9%

Nu beau bere. 5%

Producătorul meu preferat de vin este:

Oprișor 10%

Stârmina 5%

Vincon 25%

Cotnari 25%

Crama Histria 1%

Serve 4%

Purcari 5%

Sâmburești 5%%

Tohani 5%

Altele 10%

Nu consum vin. 5%

Dintre producătorii de alcool românesc și cei străini, prefer mai degrabă:

Producătorii români 73%

Producătorii străini 27%

Concluzii și propuneri

Cele mai mule persoane tinere preferă consumul de bere, în detrimentul spirtoaselor și vinului. Cu toate acestea, respondenții cu studii superioare și venituri medii spre mari manifestă un interes crescut față de vinurile românești premium, dar și față de vinurile străine – în special vinuri franțuzești.

În ceea ce privește piața beri, aceasta se bucură de faptul că breasla berarilor este organizată într-o asociație care să le reprezinte interesele în România, în relație cu instituțiile publice, cu presa și consumatorii. De această realitate, nu se bucură însă și industria vinului și cea a băuturilor spirtoase, fapt ce prezintă o serie de riscuri în raport cu extinderea cotei de piață.

Cei mai mulți băutori de vinuri au consumat vinuri la evenimente de profil:

Târguri de vinuri: GOOD WINE, VIN VEST TIMIȘOARA, Vin la Cultură, Vin la Munte etc.

Concursuri de vinuri: International Wine Contest Bucharest, Premiile de Excelență Vinul.ro, Concursului Național Vin Bag-in-Box, Concursul de vinuri Pistonul de AUR' de la Brăila, Concursul de Vinuri Bachus, Concursul de Vinuri Rose etc. Toate aceste concursuri de vinuri au adoptat o nouă poziție în raport cu segmentul consumatorilor pasionați de vinuri premium. În paralel cu juriul profesioniștilor de la concursuri sunt organizate comisii de validare a vinurilor din consumatori de vin. Este o modalitate bună de a-i aduce pe consumatorii de vin mai aproape de criticii de vin specializați, dar este și o cale de a-i convinge că anumite vinuri premium trebuiesc consumate.

Evenimente dedicate vinului: Congresul Național de Gastronomie și Vin, Festivalul Blogurilor și Vinurilor, Rovinhud etc.

Degustări private în restaurante sau crame.

Iubitorii de vin au o comunitate a lor, iar sintagma de ,,wine lovers” îi definește, atât pe consumatorii de vin din România, cât și pe cei de la nivel internațional. Un avantaj al pieței de vinuri îl reprezintă și oenoturismul – o ramură nouă a turismului Românesc, dar care a început să ia amploare, grație Alenei Iancu, fondatoarea crameromania.ro, care organizează și tururi prin crame, în cadrul cărora turiștii degustă și vinuri și culeg informații despre vinurile consumate, dar și despre regiunea viticolă vizitată.

Un alt avantaj al consumatorilor de vin constă și în faptul că aceștia dispun de publicații specializate, dedicate iubitorilor de vin. Cea mai cunoscută și mai veche publicație în acest sens este Revista Vinul.ro, care are peste 10 ani de la apariție. Complementar acesteia, există și termenul de influencer în zona vinului – persoane care cunosc foarte bine vinurile românești și străine și a căror impresie contează pentru consumatori. Printre cei mai relevanți influenceri enumerăm:

Cezar Ioan (proprietarule revistei Vinul.ro);

Cătălin Păduraru (catalinpaduraru.ro) și directorul celui mai mare concurs de vinuri din Europa de Est – International Wine Contest Bucharest, care de curând și-a anunțat rebranduirea și extinderea;

Cosmin Tudoran – iubitor de vin, blogger de vin și deținătorul http://www.vinosfera.ro/profu-de-vin/ și https://www.cosmintudoran.ro/profudevin/. Comin Tudoran este și o persoană publică extrem de relevantă pentru tineri, deoarece a fost unul din soliștii formației Casa Loco;

Vali Ceafalău (jurnalist Vinul.ro);

Laurențiu Horodnic (oenolog.ro);

Iulian Stoenescu (Vin2.ro);

Iulian Grigorescu (http://www.blog.pistoanebaricate.ro);

Diana Pavelescu (dianapavelescu.ro);

Mihai Vasile (berbecutio.ro);

Bogdan Dobrițoiu (Vin2.ro).

Deși consumatorii de vin premium sunt persoane care se informează foarte mult și participă la evenimente de profil, există și segmentul de consumatori de vin mai puțin informați. Aceștia consumă vinuri ieftine sau din gospodăria proprie, dar este un segment extrem de important pentru piața de vinuri, deoarece este un segment numeros.

O caracteristică relevantă a pieței de vinuri este dată de faptul că piața vinurilor dispune de extrem de multe evenimente de profil, publicații, comunități omogene etc. Acest lucru nu este valabil și pentru piața berii, însă și pentru această piață există numeroase evenimente ce poartă titulatura de ,,festivalul berii”. Un dezavantaj al pieței berii este dat și de faptul că nu există publicații specializate dedicate beri, nici comunități omogene de consumatori. Cu toate acestea, se constată o creștere a numărului de iubitori de bere artizanală, dar și de producători care se impun prin calitatea berii și nu prin cantitate.

Bibliografie

Cărți:

Bădău, Horea Mihai, Tehnici de comunicare în social media, Iași, Editura Polirom, 2011

Chaffey, Dave, Fiona Ellis-Chadwick, Kevin Johnston, Richard Mayer, Internet Marketing. Strategy, Implementation and Practice, Third Edition, Essex, Editura Patience Hall, 2006

Charlesworth, Alan Rita Esen, Richard Gay Marketing on-line, București, Editura All, 2009

Guțu, Dorina, New Media, București, Editura Triton, 2007

Kaplan, Andreas M., Michael Haenlein, Users of the world, unite! The challenges and opportnities of social media, Paris, Business Horizons, 2010;

Kotler, Philip, Managementul Marketingului, Ediția a IV-a, București, Editura Teora, 2006

Meghișan, Gheoghe, Tudor Nistorescu, Bazele marketingului, Craiova, Editura Sitech, 2008

Reynolds, John Mark. Roger Overton, The New Media Frontier, Illinois, Editura Crossway Books, 2008

Safko, Lon, The Social Media Bible, ediția a treia, New Jersey, Editura John Wiley & Sons Inc., 2012

Stokes, Rob, eMarketing: The essential guide to online marketing, Statele Unite ale Americii, Editura Quirk eMarketing (Pty) Ltd., 2008

Thomas, Lorrie, Online Marketing, Statele Unite ale Americii, Editura The McGraw-Hill Companies Inc., 2011

Zarella, Dan, The Social Media Marketing Book, Canada, Editura O’Rilley Media, 2010

Website-uri

Berbecutio.ro;

CatalinPaduraru.ro;

Cosmintudoran.ro;

Crameromania.ro;

Dianapavelescu.ro;

http://www.forbes.com/sites/jaysondemers/2014/08/11/the-top-10-benefits-of-social-media-marketing/, accesată la 18 ianuarie, 2018;

Iwcb.ro;

http://www.socialmediaexaminer.com/social-media-marketing-industry-report-2015/;

http://www.statista.com/statistics/272014/global-social-networks-ranked-by-number-of-users/;

Vinul.ro;

Vin2.ro;

http://www.zelist.ro/blog/overview-social-media-in-ro-aprilie-2015/ accesată la 18 ianuarie, 2018;

sat în 8.06.2015ianuarie, 2018.

Anexa I. Preferințele de consum ale alcoolului, pe piața din România.

Cel mai des consum:

Bere

Vin

Vodka

Coneac

Rom

Țuică

Pălincă

Altele

Băutura pe care o consum:

O cumpăr.

O fac eu sau o face familia în gospodărie.

O primesc.

Altele.

Frecvența cu care consum alcool este:

Zilnic

De 2-3 ori pe săptămână

În weekend-uri și de sărbători

La evenimente

De 2-3 ori pe lună

Ocazional

Rar

Consum alcool când:

Sunt singur.

Când sunt cu prietenii.

La ocazii fericte.

La ocazii nefericite.

Cel mai frecvent îmi cumpăr băuturile alcoolice din:

Supermarketuri

Magazine din vecinătate

Restaurant

altele

Atunci când consum alcool consum aproximativ:

0,5 L

1 L

1,5-2 L

Peste 2 L

Cheltuiesc lunar pe alcool:

10-20 lei

30-50 lei

50-100 lei

150-200 lei

peste 250 lei

Berea mea preferată este:

Ciuc

Ciuc Lemon

Ursus

Timișoreana

Staropramen

Peroni

Bergembier

Noroc

Skol

Altele

Nu beau bere

Producătorul meu preferat de vin este:

Oprișor

Stârmina

Vincon

Cotnari

Crama Histria

Serve

Purcari

Sâmburești

Tohani

Dintre producătorii de alcool românesc și cei străini, prefer mai degrabă:

Producătorii români

Producătorii străini