Staphylococcus Aureus

Staphylococcus aureus

Proprietăți morfologice și biochimice

Stafilococii sunt bacterii de forma sferică, coci, cu dimensiuni între 0,8 – 1,0 microni care se divid în planuri succesive perpendiculare.

Incompleta separare a celulelor fiice de cele parentale determină o așezare neregulată a celulelor în grămezi de coci, asemănătoare boabelor din ciorchinele de strugure. Aceasta așezare caracteristică se întâlnește numai în culturile pe mediu solid. În frotiurile din produsele patologice și din culturile în mediu lichid, cocii apar izolați, câte 2-3 sau în grămezi mici cu dispoziție neregulată.

Stafilococii se colorează in mod obișnuit Gram pozitiv, când celulele sunt tinere și cu potențial metabolic intact. Celulele din culturile vechi și din cele fagocitate de leucocite suferă modificări tinctoriale ca rezultat al degradării structurilor peretelui bacterian putând să apară negative prin colorație Gram.

Stafilococii sunt bacterii patogene și conditionat patogene, agenți etiologici în proporție de 80% a infecțiilor supurative. Datorită tropismului pentru țesutul dermic, stafilococii patogeni provoacă mai ales infecții la nivelul tegumentelor și anexelor pielii, dar ei pot invada orice alt țesut și organ.

Stafilococul este cel mai frecvent gen al familiei Micrococcaceae implicat în patologia umană.

Genul Staphylococcus cuprinde 3 specii: Staphyloccoccus aureus, Staphylococcus epidermidis și Staphylococcus saprophiticus.

O caracteristică metabolică a stafilococilor este producerea de pigment galben – auriu. Există însă tulpini de S. aureus care nu produc pigment auriu, iar în condiții nefavorabile de creștere unele tulpini își pot pierde capacitatea de a produce hemolizina și/sau coagulaza.

Studiile efectuate de cercetătorii cehi Hajek și Marsalek asupra tulpinilor de S. aureus de origine animală (1969-1972) au evidențiat existența a 6 biotipuri (A – F), diferențiabile pe baza caracterelor biochimice, culturale, a susceptibilității la anumiți bacteriofagi și a specificității de gazdă.

Caracteristici fiziologice și de metabolism

Dezvoltarea culturilor de stafilococ se realizează mai bine în condiții de aerobioză, dar stafilococii sunt și facultativ anaerobi.

Biosinteza toxinelor stafilococice este favorizată de creșterea concentrației de CO2 până la 5-10% din compoziția aerului atmosferic.

Stafilococii au limite largi de toleranță termică, putandu-se dezvolta intre 6 si 460C. Stafilococul auriu are limitele optime de temperatura intre 30 – 370C.

pH-ul optim pentru stafilococii patogeni se situeaza intre 7 – 7,5, reflectand pH-ul mediului intern al organismului pe care il paraziteaza. Toleranta la valorile de pH este de asemenea mare, intre 4 si 9,3.

Exigentele nutritive ale stafilococilor sunt minime, dar tulpinile patogene necesita in mediu aerob o serie de aminoacizi si factori de crestere, ca tiamina si acidul nicotinic. iar in mediu anaerob, in plus uracil si o sursa fermentabila de carbon. Pentru a satisface exigentele nutritive ale stafilococului patogen se prefera izolarea pe medii complexe. Subculturile ulterioare pentru izolare si stocare se fac pe geloza simpla.

Creșterea si dezvoltarea stafilococilor patogeni in mediile de cultura se realizează rapid, timpul de generație la stafilococ fiind de 30 de minute. Culturi in bulion se tulbura uniform si net vizibil după 16-20 ore de termostatare la 370C. Coloniile izolate de stafilococ patogen sunt circulare, cu suprafața neteda, lucioasa, pigmentate obișnuit in galben auriu, uneori putând fi albe sau galben palid, reprezentând forma „S” de creștere pe medii solide.

Pe mediile solide cu adaos de sânge, stafilococul patogen produce o zona circulara de hemoliza in jurul coloniei.

In cursul metabolismului aerob stafilococii produc catalaza, o enzima caracteristica ce permite diferentierea de alti coci patogeni ca streptococul si pneumococul care sunt catalazo-negativi.

Rezistenta stafilococilor fata de factorii fizici, chimici si biologici din mediul ambiant este remarcabila. Stafilococii rezista in sputa si puroi uscat timp de saptamani de zile. In mediile uzuale de cultura, stafilococii rezista timp de luni de zile la temperatura camerei. Insamantate pe geloza prin intepare si acoperiti cu un start de ulei de parafina steril, tulpinile de stafilococ pot fi pastrate la frigider timp de 10-12 luni, fara subcultivare.

Incalzirea timp de o ora la 600C permite inactivarea stafilococilor prin coagularea proteinelor celulare.

Stafilococii sunt rezistenti la antisepticele uzuale si doar dezinfectantele puternice ca fenolul, cresolii si sublimatul corosiv ii distrug cu certitudine. Alcoolul 70% inactiveaza stafilococii in interval de 60 de minute.

Patogenitate

Agresivitatea stafilococilor patogeni fata de țesuturile umane se bazează pe potențialul ridicat de adaptare biologica prin mecanisme genetice si de biosinteza a numeroși factori enzimatici si toxici. Atributele de patogenitate, virulenta si toxinogeneza nu au putut fi individualizate distinct, mecanismele de agresivitate declanșându-se intr-o succesiune complexa de reacții biochimice care se întrepătrund si in care diversele enzime si toxine acționează ca inele dintr-o reacție biochimica ramificata si nu ca factori individuali de patogenitate. Aceasta caracteristica a mecanismelor de agresiune a stafilococilor patogeni explica dificultatea diagnosticului microbiologic de identificare a tulpinilor patogene prin decelarea prezentei unor factori de patogenitate. In aceste condiții, caracterizarea „in vitro” a unei tulpini de stafilococ se bazează pe asocierea prezentei atât a factorilor majori cat si a celor accesori.

Bibliografie:

http://ro.wikipedia.org/wiki/Staphylococcus_aureus

http://www.justmed.eu/files/microbi/Genul%20Staphylococcus.ppt

http://atlas.microumftgm.ro/bacteriologie/bactsp/staph.php