Standardul de Calitate a Vietii a Varstnicilor din Mediul Rural

Cuprins

Cuprins

introducere

1. aspecte generale ale calității vieții vârstnicilor

1.1. Îmbătrânirea demografică a poplației și efectele sale

1.2. Vulnerabilitatea persoanelor vârstnice

1.3. Calitatea vieții

1.4. Condițiile de viață ale vârstnicilor din mediul rural

1.4.1. Spațiul de locuit

1.4.2. Venituri versus cheltuieli

1.4.3. Starea de sănătate

1.5. Mituri și adevăruri despre populația vârstnică din mediul rural

1.6. Problemele sociale cu care se confruntă vârstnicii

1.6.1. Schimbarea rolurilor sociale

1.6.2. Excluziunea socială

1.6.3. Izolarea socială

1.7. Sistemul de protecție socială a vârstnicilor în România

1.7.1. Baza legislativă a persoanelor vârstnice din România

2. metodologia cercetării

2.1. Obiective generale

2.1.1. Grupul țintă

2.2. Locul cercetării – date generale despre comuna turț

2.3. Metode și tehnici folosite în cercetare

2.4. Cercetarea cantitativă

2.4.1. Ipotezele cercetării

2.4.2. Rezultatele și interpretarea cercetării cantitative

2.5. Cetcetarea calitativă

2.6. Studiu de caz i

2.6.1. Descrierea cazului

2.6.2. Rezultatele cercetării

2.6.3. Interpretarea rezultatelor

2.7. Studiu de caz ii

2.7.1. Descrierea cazului

2.7.2. Rezultatele cercetării

2.7.3. Interpretarea rezultatelor

2.8. Studiu de caz iii

2.8.1. Descrierea cazului

2.8.2. Rezultatele cercetării

2.8.3. Interpretarea rezultatelor

2.8.4. Rezultatele și interpretarea interviului cu reprezentantul primăriei turț

2.9. Interpretarea rezultateor cercetării cu literatura de specialitate

3. propunere de proiect

3.1. Prezentarea problemei

3.1.1. Efectele problemelor

3.1.2. Soluția pentru rezolvarea problemei vârstnicilor

3.1.3. Argumente pentru necesitarea intervenției

3.2. Titlul proiectului – „Alături de bunicii uitați”

3.3. Date de identificare

3.3.1. Locul de desfășurare:

3.3.2. Populația și grupul țintă

3.3.3. Motivul care stă la baza atingerii grupului țintă

3.4. Scopul proiectului

3.4.1. Obiectivul principal

3.5. Obiective specifice

3.6. Justificarea proiectului

3.6.1. Relevanța proiectului în raport cu domeniile propuse

3.7. Activități și subactivități specifice

3.7.1. Planul de acțiune

3.8. Rezultatea anticipate

3.9. Resurse umane necesare

3.10. Bugetul alocat proietului

concluzii finale

bibliografie

anexa 1: model de chestionar aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

anexa 2: model de interviu aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

anexa 3: model de interviu aplicat unui reprezentat al primăriei

anexa 3: lista tabelelor

anexa 4: lista graficelor

introducere

Lucrarea „Standardul de calitate a vieții a vârstnicilor din mediul rural,” reprezintă o analiză a unor fenomene ale societății românești actuale care pornește de la dimensiunea generală asupra fenomenului îmbătrânirii, concentrându-se în mod deosebit pe abordarea unor probleme, procese și fenomene legate de autonomie și de vulnerabilitate la vârsta a treia.

În sens larg, îmbătrânirea este considerată un fenomen multidimensional care include schimbările fiziologice ale organismului uman după viața adultă, schimbările psihologice care apar la nivelul capacităților mentale și schimbările sociale în modul în care persoana este văzută și așteptările pe care societatea le are de la ea. Vârsta a treia reprezintă o vârstă la care oamenii întâmpină o serie de dificultăți, de diverse feluri, începând cu cele de sănătate și continuând cu cele socio-economice, de calitate a vieții. Dificultățile pe care le întâmpină vârstnicii la vârsta a treia pot fi accentuate de factori obiectivi ori subiectivi, de la nivelul politicilor și condițiilor sociale, până la neimplicarea comunităților locale sau posibilităților de întreținere a familiilor din care fac parte.

În ultima perioadă, ca urmare a scăderii speranței de viață și apariția unor probleme tot mai complexe cu care se confruntă economiile naționale, îmbătrânirea populației reprezintă o problemă socială deosebit de importantă care stârnește dezbateri aprinse pentru cercetători în ce privește eficacitatea soluțiilor care sunt date pentru rezolvarea corespunzătoare a problemei și găsirea de noi soluții care să îmbunătățească sistemul de valorii al societății. În conformitate cu tendințele proceselor demografice și previziunile pentru următoarele decenii există motive de îngrijorare care necesită găsirea unor soluții pentru păstrarea, cel puțin, a unor condiții de demnitate pentru petrecerea anilor bătrâneții.

Capitolul întâi al prezentei lucrări este preocupat de tratarea unor aspecte ale calității vieții populației vârstnice din mediul rural precum: fenomenul de îmbătrânire, situația economică (venituri și cheltuieli), bunăstarea subiectivă, calitatea locuințelor, relația cu familia, starea de sănătate subiectivă, problemele sociale cu care se confruntă și serviciile sociale de protecție și suport pentru vârstnici.

Capitolul al doilea este dedicat metodologiei cercetării. Rezultatele prezentate în această lucrare au fost culese utilizând atât metoda calitativă cât și cea cantitativă. Datele cantitative au fost obținute prin utilizarea tehnicii chestionarului, aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural, principalele obiective urmărite fiind: identificarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural; identificarea nevoilor persoanelor vârstnice din mediul rural; modul în care serviciile sociale ar putea să acopere aceste nevoi cât și identificarea percepției vârstnicilor din mediul rural față de inițiativa dezvoltării unor servicii sociale specifice la nivelul comunității din care aceștia fac parte. Datele calitative au fost obținute prin metoda studiului de caz, prin care de asemenea am urmărit următoarele aspecte: problemele și nevoile vârstnicului, relația vârstnicului cu familia, percepția asupra nevoilor de servicii sociale pentru vârstnici în mediul rural și tipul de serviciu care răspunde cel mai bine nevoilor pe care le au.

Obiectivul general pe care îl urmărește această lucrare este analiza stadardului de calitate a vieții a vârstnicilor din mediul rural. Persoanele vârstnice reprezintă o categorie vulnerabilă, o categorie a cărei nevoi trebuie atent identificate și evaluate pentru a putea face propuneri potrivite vizavi de serviciile sociale care necesită să fie dezvoltate.

Al treilea capitol al lucrării acordă o deosebită atenție relaizării unui proiect de dezvoltare a unor servicii socio-medicale pentru persoanele vârstnice din comuna Turț intitulat: „Alături de bunicii uitați,” prin care se urmărește diminuarea gradului de dependență a vârstnicilor și creșterea calității vieții al acestora.

Lucrarea de față analizează atât perspectivele teoretice care definesc vârsta a treia, cât și problemele reale pe care le întâmpină vârstnicii din mediul rural în ce privește slaba dezvoltare a serviciilor sociale, încercând totodată să oferim câteva sugestii de îmbunătățire a sistemului de referință.

aspecte generale ale calității vieții vârstnicilor

îmbătrânirea demografică a poplației și efectele sale

Studierea problemei îmbătrînirii demografice a populației a devenit o preocupare a specialiștilor din tot mai multe domenii de interes: demografie, sociologie, medicină, psihologie, asistență socială etc. Instituțiile de cercetare, numeroase organisme naționale și internaționale, asociații și fundații aduc contribuții esențiale în cercetarea, mediatizarea, precum și sensibilizarea opiniei publice privind îmbătrînirea demografică a populației și creșterea numărului absolut și celui relativ al persoanelor vîrstnice.

Primele cercetări demografice ale tendinței de îmbătrînire a populației au fost efectuate în țările dezvoltate, unde acest fenomen s-a instalat mai devreme. Franța este una dintre țările cu populația cea mai îmbătrînită încă din secolul al XIX-lea. O contribuție serioasă în cercetarea problemelor îmbătrînirii populației au adus lucrările renumitului savant francez A.Sauvy, care a explicat din punct de vedere științific factorii determinanți ai îmbătrînirii populației. El specifică în lucrările sale că îmbătrînirea demografică este o problemă de natalitate și încă la începutul anilor 1960 ai sec. XX-lea. De asemenea, afirma că reducerea mortalității influențează îmbătrînirea populației, favorizînd scăderea natalității.

A. Sauvy examinează consecințele economice și sociale ale îmbătrînirii populației prin prisma raportului între populația aptă de muncă și cea inaptă, demonstrînd apariția dezechilibrului în acest aspect ca rezultat al îmbătrînirii populației. Totodată, menționează că singura modalitate prin care se poate stopa într-o anumită măsură ritmul de îmbătrînire al populației este creșterea natalității și recuperarea capacității restante de muncă a persoanelor în vîrstă.

Conform datelor ONU, îmbătrânirea populației reprezintă un fenomen mondial iar proporția populației de vârsta a treia se va mări, pe termen lung, chiar și în regiunile unde natalitatea este superioară ratei de reproducere. Fenomenul îmbătrânirii își face simțit prezența, în mod deosebit, în Europa și Japonia. În privința Europei se estimează că a atins deja un stadiu critic și anume: după un secol de creștere demografică naturală, perspectiva pentru acest secol este, dimpotrivă, un declin natural și o îmbătrânire excesivă a populației. O mare parte dintre țările Europei orientale cunosc, deja, declinul demografic, iar alte numeroase țări occidentale vor ajunge să îl cunoască într-un viitor apropiat.

În ciuda diferențelor de intensitate și de ritm care sunt și care vor persista între diferite țări, toate societățile europene au sau vor avea de făcut față, în principal, acelorași tendințe, în materie de declin și de îmbătrânire demografică. Chiar dacă populația țărilor în curs de dezvoltare este acum, încă, relativ tânără, un mare număr dintre aceste țări vor cunoaște, conform datelor statistice, o îmbătrânire într-o manieră fără precedent, ca urmare a scăderii puternice a ratei fertilității și a unei rapide creșteri a longevității. Numeroase țări în curs de dezvoltare se găsesc în primele etape de adaptare în ceea ce privește modificările structurii de vârstă a populației.

Conform proiecțiilor demografice, rata fertilității riscă să se mențină la un nivel scăzut, iar în anumite țări, chiar să scadă. Într-un raport elaborat sub îndrumarea Comisiei Europene, este specificat că: „Se poate ca indivizii să fie mulțumiți de a nu avea copii sau de a nu avea decât doi, însă societatea, dimpotrivă, are nevoie de a asigura solidaritatea și continuitatea între generații, ceea ce reclamă o importantă proporție de familii mai numeroase”.

Tendința de îmbătrânire a populației este un fenomen global care are un impact semnificativ asupra tuturor generațiilor și asupra celei mai mari părți din domeniile de activitate economică și socială: piața muncii, protecția socială, educație, cultură și politică.

Efectele îmbătrînirii populației sunt multiple și complexe, avînd un impact semnificativ asupra dezvoltării sociale și creșterii economice. Aceast impact se manifestă prin sistemele de ocrotire a sănătății, asigurărilor sociale și forței de muncă, iar problema asigurării stabilității fondurilor de pensionare și creșterea cheltuielilor pentru formarea acestora provoacă o mare îngrijorare pentru stat. De asemenea, în ce privește creșterea ratei de vârstă de peste 80 de ani, se pune îndeosebi, problema sănătății și a îngrijirilor personale. Persoanele vârstnice au nevoie de servicii de sănătate și de îngrijire mult mai numeroase și esențial diferite de cele de care are nevoie populația mai tânără. Aceștia sunt mult mai predispuși la îmbolnăviri iar o afecțiune tipică vârstei înaintate este demența care necesită servicii de îngrijire profesională.

În condițiile îmbătrînirii populației, ponderea populației de vârstă aptă de muncă inevitabil se micșorează și are loc îmbătrînirea a însăși forței de muncă. În acest context îmbătrînirea populației se transformă într-un factor care va împiedica creșterea economică.

Îmb apropiat.

În ciuda diferențelor de intensitate și de ritm care sunt și care vor persista între diferite țări, toate societățile europene au sau vor avea de făcut față, în principal, acelorași tendințe, în materie de declin și de îmbătrânire demografică. Chiar dacă populația țărilor în curs de dezvoltare este acum, încă, relativ tânără, un mare număr dintre aceste țări vor cunoaște, conform datelor statistice, o îmbătrânire într-o manieră fără precedent, ca urmare a scăderii puternice a ratei fertilității și a unei rapide creșteri a longevității. Numeroase țări în curs de dezvoltare se găsesc în primele etape de adaptare în ceea ce privește modificările structurii de vârstă a populației.

Conform proiecțiilor demografice, rata fertilității riscă să se mențină la un nivel scăzut, iar în anumite țări, chiar să scadă. Într-un raport elaborat sub îndrumarea Comisiei Europene, este specificat că: „Se poate ca indivizii să fie mulțumiți de a nu avea copii sau de a nu avea decât doi, însă societatea, dimpotrivă, are nevoie de a asigura solidaritatea și continuitatea între generații, ceea ce reclamă o importantă proporție de familii mai numeroase”.

Tendința de îmbătrânire a populației este un fenomen global care are un impact semnificativ asupra tuturor generațiilor și asupra celei mai mari părți din domeniile de activitate economică și socială: piața muncii, protecția socială, educație, cultură și politică.

Efectele îmbătrînirii populației sunt multiple și complexe, avînd un impact semnificativ asupra dezvoltării sociale și creșterii economice. Aceast impact se manifestă prin sistemele de ocrotire a sănătății, asigurărilor sociale și forței de muncă, iar problema asigurării stabilității fondurilor de pensionare și creșterea cheltuielilor pentru formarea acestora provoacă o mare îngrijorare pentru stat. De asemenea, în ce privește creșterea ratei de vârstă de peste 80 de ani, se pune îndeosebi, problema sănătății și a îngrijirilor personale. Persoanele vârstnice au nevoie de servicii de sănătate și de îngrijire mult mai numeroase și esențial diferite de cele de care are nevoie populația mai tânără. Aceștia sunt mult mai predispuși la îmbolnăviri iar o afecțiune tipică vârstei înaintate este demența care necesită servicii de îngrijire profesională.

În condițiile îmbătrînirii populației, ponderea populației de vârstă aptă de muncă inevitabil se micșorează și are loc îmbătrînirea a însăși forței de muncă. În acest context îmbătrînirea populației se transformă într-un factor care va împiedica creșterea economică.

Îmbătrînirea populației mai este însoțită și de procesul de tranziție epidemiologică, care se caracterizează prin trecerea de la prevalarea bolilor infecțioase, nivelul înalt al mortalității materne și infantile la dominarea bolilor cronice în structura morbidității populației, iar pe măsura creșterii numărului persoanelor vîrstnice se mărește și gradul de răspândire al bolilor neinfecțioase.

Privind aspectele menționate, concluzionăm cu ideea că îmbătrânirea populației exercită o influență semnificativă atât asupra sistemului de asigurări sociale, a forței de muncă cât și asupra sistemului de ocrotire a sănătății, această etapă fiind condiționată de creșterea morbidității prin boli cronice, creștera ratei de îmbolnăviri precum și creșterea numărului persoanelor cu dezabilități. Chiar dacă procesul de îmbătrânire a populației este inevitabil, consecințele lui, în mare parte, sunt determinate de modul de abordare a problemei vizate și de opțiunile programele sectoriale elaborate.

vulnerabilitatea persoanelor vârstnice

Cea mai frecventă accepțiune a vulnerabilității este cea de “slăbiciune”, “lipsă de apărare”, “lipsă de mijloace”. Grupurile vulnerabile sunt acele grupuri lipsite de suport, care se află adesea în stare de sărăcie cronică, fiind în incapacitate de a profita de oportunități sau de a se apăra în fața problemelor care apar pe parcursul vieții. Exemple în acest sens sunt persoanele cu dizabilități, minoritățile etnice, vârstnicii, familiile monoparentale copiii abandonați, persoanele infectate cu HIV etc. Acestea reprezintă o categorie care prezintă riscuri pe toate dimensiunile vieții, fiind incapabile de a face față dificultăților care apar.

Presupunerea de vulnerabilitate este strâns legată de eligibilitatea individuală de a primi servicii de sprijin și suport. Resursele limitate însă impun revederea unor criterii eligibile dintr‐o perspectivă a alocării resurselor celor mai dezavantajați indivizi. Termenul se află în fața curentului modern de identificare a unor denumiri mai puțin stigmatizante de către societate, denumiri care să promoveze roluri egale și mai asertive pentru utilizatorii de servicii. Unele grupuri sociale sunt mai vulnerabile decât altele, în funcție de sex, vârstă, condiție socială etc. De asemenea, vulnerabilitatea este strâns corelată cu poziția socio-economică sau cu starea de sănătate a individului.

Oamenii asociază îmbătrânirea sau perioada vârstei a treia cu pierderea capacităților senzoriale sau cu schimbările de mobilitate. Totuși s-a constatat că după ce au făcut față cu succes evenimentelor de-a lungul vieții, persoanele în vârstă dau semne vizibile de rezistență fizică și emoțională. Deseori noțiunile de vârstă înaintată, persoană vârstnică, persoană de vârsta a treia, se utilizează pentru definirea perioadei de viață a omului care urmează după maturitate până la sfârșitul existenței sale.

Privit în ansamblul său vârstnicul este o persoană de cele mai multe ori multiplu dezavantajată prin scăderea resurselor fizice, care nu înseamnă întotdeauna boală, prin scăderea resurselor financiare sau prin prezența unui handicap mintal. Sintagma vârstnic vulnerabil a început să fie utilizată ca termen de suport pentru adulții eligibili să utilizeze serviciile sociale, în special cele care sunt în relație cu problemele de abuz și protecție. Utilizatorii de servicii sociale se pot considera vulnerabili mai ales atunci când situația se complică datorită următoarelor probleme: fargilitatea fizică, bolile cronice, diminuarea sensibilității senzoriale, probleme emoționale sau sociale, comportament neadecvat, sărăcie, lipsa unui adăpost sau vârsta înaintată.

Facori precum sărăcia, handicapul, starea de sănătate fizică și psihică precară, apartenența la grupuri etnice și rasiale, diferența de gen, problemele asociate bătrâneții, situația de dependență, situația economică, locuirea, discriminarea, statusul social în declin, excluziunea socială, singurătatea și izolarea socială, abuzul și accesul limitat la servicii sociale / medicale generează vulnerabilități la vârsta a treia. Dintre grupurile de vârstnici cel mai grav afectați de aceste fenomenr par să fie: persoanele foarte în vârstă cu vârsta peste 85 de ani; vârstnicii care trăiesc singuri; vârstnicii din centrele rezidențiale; vârstnicii fără copii; vârstnicii care suferă de diferite afecțiuni sau handicapuri grave; cuplurile în vârstă în care unul dintre membri este grav bolnav.

Asistența socială desemnează un ansamblu de instituții, programe, măsuri, activități profesionalizate, servicii specializate de protejare a persoanelor, grupurilor vulnerabile, comunităților cu probleme, aflate temporar în dificultate sau care datorită unor motive de natură economică, socio-culturală, biologică sau psihologică nu au posibilitatea de a realiza prin mijloace și eforturi proprii un mod normal, decent de viață. Prin serviciile de asistență socială a persoanelor vârstnice înțelegem atât prevenirea marginalizării sociale cât și sprijinirea în rezolvarea problemelor cu care se confruntă prin oferirea de servicii și obligații prevăzute de lege.

Se cunoaște faptul că vulnerabilitatea vârstnicilor este determinată de:

diminuarea potențialului de apărare socială prin părăsirea circuitului activ social;

din punct de vedere economic prin scăderea veniturilor;

biologic, prin receptivitate crescută la îmbolnăviri, handicapuri, dependență;

din punct de vedere psihologic, prin modificări psihologice și psihopatologice de involuție;

pierderea de roluri care îl marginalizează atât în cadrul familiei, cât și în cadrul societății.

Townsend (1981) vorbește despre structura dependeței vârstnicilor prin:

experiența sărăciei;

impactul pensionării obligatorii;

efectele negative ale îngrijirii în centre specializate pentru bătrâni;

formele pasive ale îngrijirii comunitare.

Odată cu înaintarea în vârstă persoanele devin vulnerabile sau dobândesc anumite incapacități, datorită fragilității crescute care le erodează încrederea în sine, le accentuează perspectiva lipsei de independență în acțiuni sau le marginalizează. Vârstnicii trăiesc cu sentimentul frustrant al faptului că sunt o povară pentru cei mai tineri, iar ei sunt „întreținuții celor care azi lucrează,” sintagmă atât de populară în mass-media. Acestă gândire face ca vârstnicul să resimtă povara nu doar economic, ci și medical; el fiind un mare consumator de fonduri, datorită sănătății sale precare și incidența frecventă la îmbolnăvire.

Eates (1989) sugerează, că în mare parte, nu vulneravilitatea persanelor vârstnice ar fi o problemă, ci condițiile sociale și politice cărora trebuie să le facă față. Astfel, problemele majore cu care se confruntă vârstnicii sunt constructe sociale rezultate din concepțiile din societate cu privire la îmbătrânire și bătrâni. Problema în sine nu este reprezentată de procesul de îmbătrânire, ci de condițiile din societate cărora trebuie să se adapteze persoanele în vârstă: venituri insuficiente, îngrijirea sănătății și a casei, situații care se consideră a fi create de o societate capitalistă.

Tot în acord cu Eates (1989), societatea noastră, nu doar cea națională, ci și cea mondială, tinde să privească persanele în vârstă ca un grup dependent, cu nevoi care solicită politici și programe speciale. Același autor, sugerează că sunt necesare schimbări fundamentale ale politicii care să nu-i mai separe pe bătrâni, datorită vârstei lor, ci să alterneze condițiile obiective ale populației cu condițiile sociale de implementare.

În concluzie, vârstnicii reprezintă o categorie de persoane care devin vulnerabile datorită instabilității sociale. Raportându-ne la țara noastră, vârstnicii din România sunt nevoiți să trăiască într-o societate instabilă din punct de vedere economic, politic și social, o societate care nu asigură măcar condițiile minime necesare unui trai decent pentru un vârstnic. De aceea trebuie să ne îndreptăm atenția asupra vârstnicilor oferindu-le sprijin și suport prin dezvoltarea unor politici și programe eficiente care să combată marginalizarea și exluziunea acestora din societate.

calitatea vieții

Calitatea vieții reprezintă un concept subiectiv și multidimensional, care este din ce în ce mai recunoscut pentru rezultatele sale utile în sănătate și asistentă socială,cu ajutorul căruia numeroase aspecte concrete ale vieții unui individ sau grup, inclusiv al unei națiuni, pot fi evaluate în mod sintetic. Printre aspectele concrete luate în considerare pentru a obține o caracterizare de ansamblu a vieții unui individ sau a unui grup menționăm: gradul de satisfacere a cerințelor de hrană, îmbrăcăminte, locuință, muncă, calitatea mediului ambiant, natural și social, calitatea relațiilor inetrumane ale individului, percepția individuală ori comunitară privind aspectele anetrioare etc. Cu alte cuvinte, calitatea vieții reprezintă un total la care participă toate aspectele particulare care compun viața unui individ ori a unei comunități.

Mai specific, prin calitatea vieții se înțelege bunăstarea fizică, psihică și socială precum și

capacitatea indivizilor de a-și îndeplinii sarcinile obișnuite, în existența lor cotidiană. Revicki și Kaplan (1993) prin definiția lor utilitaristă afirmă: „calitatea vieții reflectă preferințele pentru anumite stării ale sănătății ce permite ameliorări ale morbidității și mortalității care se exprimă printr-un singur indice ponderat- ani de viață standardizați, în funcție de caliatea vieții”.

I. Mărgineanu (2002) este de părere că domeniul calității vieții poate fi definit prin ansamblul elementelor care se referă la situația fizică, economico-social, cultural-politic, de sănătate etc. în care trăiesc oamenii, conținutul și natura activităților pe care le desfășoară, caracteristicile relațiilor și proceselor sociale la care participă, bunurile și serviciile la care au acces, modelele de consum adaptate, modul și stilul de viață, evaluarea împrejurărilor, și rezultatele activităților care corespund așteptărilor populației, precum și stările subiective de satisfacție/insatisfacție, fericire , frustrare,etc.”

Organizația Mondială a Sănătății (1998) de asemenea definește calitatea vieții ca fiind ca percepția unui individ în funcție de poziția pe care o deține în viață, în contextul sistemelor de cultură și de valori în care trăiește și în funcție de relația lui cu obiectivele, așteptările, standardele și preocupările sale.

În consecință, nivelul de trai și calitatea vieții unei populații sunt evidențiate prin intermediul unor indicatori precum venitul și capacitatea acestuia de a asigura satisfacerea corectă a tuturor trebuințelor individuale și familiale, cum ar fi: hrană, adăpost, îmbrăcăminte, igienă și îngrijirea sănătății, educație, cultură etc.

Concluzionăm așadar cu ideea că nivelul de calitate a vieții se măsoară în funcție de gradul de satisfacție pe care îl simte o persoană în contextul în care trăiește.

condițiile de viață ale vârstnicilor din mediul rural

Spațiul de locuit

Deținerea unei locuințe și confortul acesteia reprezintă un element important al condițiilor de viață ale vârstnicilor. Pe de altă parte, pentru vârstnici locuința capătă în timp o puternică valoare afectivă. A fi proprietar sau locatar al unei locuințe este foarte important pentru pentru calitatea vieții fiecărui individ. Un studiu britanic susține că riscul percepției negative a calității vieții persoanelor vârstnice crește pentru persoanele care locuiesc în chirie.

În cercetările Intitutului Național de Statistică (INS) identificăm faptul că majoritatea gospodăriilor din mediul rural dețin locuința în proprietate (98%). Totuși materialele de construcție sunt de calitate scăzută pentru o bună parte din locuințe, având, deci, vulnerabilitate crescută la intemperiile vremii și o durată mică de existență. Astfel (după aceeași sursă citată anterior) 42% dintre locuințele din rural (46%, în cazul agricultorilor) sunt construite din paiantă / chirpici, 30% sunt exclusiv din cărămidă, 18% din cărămidă și beton, 11% din lemn.

În ceea ce privește dotările locuințelor din mediul rural, facilitățile principale care definesc confortul modern al gospodăriei, cu excepția energiei electrice de care beneficiază majoritatea familiilor, celelalte facilități se regăsesc într-o măsură redusă, unele chiar foarte redusă sau deloc. În anul 2005, Intitutul Național de Statistică oferă următoarele date: de încălzirea locuințelor prin centrală termică (publică sau proprie) beneficiau doar 2,4% din gospodăriile din rural, 4% dintre gospodării erau racordate la rețeaua publică de canalizare, iar 13% aveau sistem propriu de canalizare; 8%, instalații de gaze naturale, în timp ce 89% din gospodării încălzeau locuința cu sobe pe bază de lemne, cărbune sau petrol, 20% utilizând exclusiv acest procedeu și pentru prepararea hranei; 12% au grup sanitar în locuință și 19% în afara locuinței; 13% au instalații de apă caldă, și respectiv 17% erau prevăzute cu baie sau duș. De asemenea, de instalații de apă potabilă în locuință dispuneau 17% din gospodării, alte 9% au instalații de rețea publică în curte, celelalte gospodării fie au instalații proprii în curte, fie se aprovizionau de la fântână, iar 27% dintre gospodării se aprovizionează cu apă din afara propriei curți; doar 25% din locuințe aveau instalat post telefonic. Desigur aceste date pot să oscileze de la un an la altul.

Privind la aspectele de mai sus, observăm că locuința este o importantă componentă de suport pentru persoanele vârstnice, chiar dacă aceasta este construită din materiale inferioare, este veche sau foarte slab utilată. Revenind la ideea menționată în primul paragraf, legată de afectivitatea pe care o dezvoltă vârstnicul față de căminul său, aceasta este strâns legată de familie, care reprezintă o valoare de neînlocuit. Într-un studiu realizat de Raluca Popescu (2010) este dovedit că în România satisfacția față de viața de familie este foarte ridicată și constantă în timp, iar modelul satisfacției este unul în care relațiile din interiorul familiei dar și cele din exterior, cu vecinii, sunt foarte bune, în care mediul ambiant al locuinței este satisfăcătoare. Cu alte cuvinte familia reprezintă cea mai importantă valoare a românilor și suportul fundamental al vieții lor, iar locuința reprezintă locul în care individul dezvoltă relații, trăiește experiențe unice de viață și se dezvoltă armonios. Astfel, ajunși la vârsta bătrâneții, indivizii retrăiesc o mulțime de amintiri care îi țin legați de căminul familial, iar în privința vârsticilor din mediul rural un aspect important îl reprezintă gospodăria cu toate elementele care o compun (animale, curte, grădină).

Din punct de vedere sociologic, prin locuință se înțelege acea “formă de adăpost uman ocupat de un microgrup (format de obicei de persoane înrudite între ele) sau de un individ în vederea satisfacerii anumitor nevoi de menținere și dezvoltare a vieții biologice, psihologice și sociale.” Locuința joacă un rol semnificativ în dezvoltarea oricărei societați și implicit a oricărui individ fiind un element important pentru progresul economic, social și cultural al acestuia. Cu alte cuvinte, locuința reprezintă spațiul cel mai intim al individului, locul în acre se dezvoltă și progresează din toate punctele de vedere, locul în care îi sunt satisfăcute toate nevoile de menținere a vieții.

În concluzie, privind dincolo de aspectele materiale care țin de structura și constituția locuinței vârstnicului, observăm că valoarea afectivă pe care o reprezintă aceasta este de neînlocuit prin faptul că acolo este locul în care atunci când se menționează cuvântul „acasa” acesta semnifică familie, vecini, prieteni dragi, amintiri, trăiri și experiențe irepetabile.

Venituri versus cheltuieli

Nivelul veniturilor vârstnicilor reprezintă un factor important care determină bunăstarea și calitatea vieții lor. Desigur că nivelul de venit este strâns corelat cu vârsta, sexul, sănătatea, condițiile de trai, tipul gospodăriilor în care locuiesc etc.

Situația țărănimii în prezent este caracterizată de calitatea sa de proprietar de pământ și pe această bază, de agricultor particular. În acest mod țăranul a scăpat de aservirea colectivistă și și-a redobândit calitatea de agent economic liber modalitate prin care își asigură existența din producția agricolă consumată în interiorul gospodăriei sau valorificată pe piață. O mare parte dintre românii din mediul rural practică agricultura pentru asigurarea consumului de subzistență.

Unele gospodării din mediul rural au venituri numai în valori monetare, altele au și în valori monetare și în natură, iar altele au numai în natură. În ceea ce privește profilul economic al gospodăriilor, există familii care au producție strict pentru de consum, sau sunt gospodării care au ca scop și profitul, producția fiind destinată vânzării. Ponderea veniturilor agricole în natură ale gospodăriilor agricultorilor este mult mai mare comparativ cu veniturile în numerar.

Într-un studiu asupra sectorului rural din Republica Moldova se specifică faptul că în zonele rurale veniturile sunt mai reduse decât în zonele urbane iar nivelul de sărăcie este mult mai înalt. Chiar dacă rezultatele ar fi aceleași și pentru restul populației, menționăm că acești indici sunt reprezentativi pentru categoria persoanelor vârstnice în condițiile economiei lor. Sondajul studiului menționat, arată că salariile și pensiile reprezintă două treimi din veniturile totale ale gospodăriilor rurale. Totodată, este important de specificat că ponderea veniturilor obținute de varstnici de la proprietățile deținute (pămant, imobile adiționale etc.) este relativ mică și nu influențează nivelul lor de bunăstare.

Din studiile Institutului de Cercetare a Calității Vieții din București, rezultă că în România pensia medie lunară netă din agricultură, înainte de 1990, putea acoperi cu greu trebuințele de consum ale unei familii de pensionari din mediul rural, chiar dacă această familie dispunea de două pensii. Abia în ultimii patru, cinci ani, pensia a reusit să acopere, trebuințele coșului minim de consum al familiei de pensionari, mai exact, anul 2009, după care puterea de cumpărare a început să scadă din nou până în 2012.

În intervalul 1990–2012, în România două pensii medii nete de asigurări sociale de stat din agricultură nu au reusit să acopere trebuințele de consum ale unei familii de pensionari din mediul rural, la nivelul minim decent de trai, până în anul 2009, când s-a acordat pensia minimă de 350 de lei si s-a dublat punctul de pensie.

La modul general, odată cu atingerea vârstei de pensionare drept sursă principală de venit în gospodăriile din mediul rural devin pensiile, pe când sursele secundare sunt formate din veniturile proprii din agricultură. La vârsta de 65 ani și peste veniturile principale sunt formate preponderent din pensii.

Cheltuielile de consum ale gospodăriilor cu varstnici an de an depășesc veniturile lor disponibile, fapt ce confirmă deficitul cronic al mijloacelor financiare la această categorie de persoane. Gospodăriile cu vârstnici au cheltuieli mai mari atât pentru întreținerea locuinței cât și pentru îngrijirea sănătății. Discrepanțele în structura cheltuielilor se datorează unui nivel mai scăzut de bunăstare al vârstnicilor, lipsei oportunităților de a obține venituri adiționale, inclusiv transferuri financiare. Pe măsura înaintării în varstă a capului gospodăriei, cresc cheltuielile pentru produse alimentare, întreținerea locuințe, menținerea sănătății, și se reduc în schimb cheltuielile pentru încălțăminte, îmbrăcăminte, transport și comunicații.

În concluzie, observăm că veniturile vârstnicilor raporatat la cheltuielile pe care le au sunt mult mai mici decât la restul populației. Veniturile financiare ale vârstnicilor din mediul rural abia reușesc să acopere cheltuielile de întreținere, iar ceea ce crește nivelul de calitate a vieții acestora este gospodăria care de obicei cuprinde o grădină cu legume și animale pentru carne.

Starea de sănătate

Sănătatea este o resursă indispensabilă pentru indivizi, comunități și societăți în ansamblu. Pentru individ, a se bucura de o stare bună de sănătate este de o importanță primordială. În același timp, un nivel ridicat al sănătății populației reprezintă un necesar pentru creșterea economică și dezvoltărea societăților.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) definește sănătatea nu numai ca o simplă absență a bolii și a infirmității, ci ca pe un „bine” total: fizic, mental și social. Dacă într-un sens mai larg “binele” la care se referă OMS corespunde calității vieții, Cella (1988) afirmă că, „calitatea vieții se referă la modul în care pacientul își evaluiază starea de sănătate și la nivel de satisfacție atunci când o compară cu ceea ce crede el că ar fi ideală”.

Sănătatea este o dimensiune importantă a calității vieții și poate fi considerată în cel puțin trei moduri diferite:

– pornind de la aspectele sale negative, se poate defini ca absența bolii. În acest caz, indicatorii sănătății sunt datele privind mortalitatea, morbiditatea și speranța de viață;

– poate fi considerată ca o bună adaptare a individului la mediul său și ca funcționare bună în acest mediu. În acest caz indicatorii se focalizează pe consecințe cum ar fi: neplăcerile bolii, incapacități funcționale, handicap și/sau dezavantaj social;

– poate fi definită în modul în care este concepută în documentele OMS și anume: ca o bunăstare fizică mentală și socială, într-o manieră pozitivă, aceasta devenind o valoare.

Ca dimensiune a calității vieții, sănătatea poate fi analizată cu ajutorul mai multor indicatori, printre care aprecierea subiectivă a propriei sănătăți sau, dimpotrivă, plângerile privind diverse afecțiuni ale indivizilor. Sănătatea subiectivă este unul dintre indicatorii principali ai sănătății și ai calității vieții cu care operează OMS și se află, de asemenea, pe lista indicatorilor de sănătate ai Europei.

Sănătatea subiectivă este o măsură care include diferite dimensiuni ale sănătății indivizilor: fizică, socială sau emoțională. Noțiunea „apreciere subiectivă” sugerează că nu avem de-a face cu o analiză cognitivă sistematică, ci, mai degrabă, cu o reacție emoțională. Informațiile sunt culese pe baza afirmațiilor celor intervievați cu privire la starea generală percepută, boli cronice de care suferă, factori de risc, limitări ale activității etc.

Caracteristici individuale, precum cele legate de vârstă, statut, sex etc. influențează percepția stării de sănătate, ca și modul în care se declară acest lucru. Cu toate acestea, cercetătorii sunt de părere că sănătatea subiectivă este unul dintre cei mai buni indicatori ai sănătății, atât la nivel individual cât și la nivelul populației. Percepția subiectivă a sănătății furnizează informații pentru o privire de ansamblu destul de adecvată a stării de sănătate reală a unei populații. Numeroși autori au constatat că ea reflectă destul de bine impactul plângerilor și bolilor de care suferă persoana intervievată și are legătură directă cu mortalitatea, morbiditatea, nivelul capacităților funcționale și consumul de îngrijiri.

Starea de sănătate a vârstnicilor români este unul dintre punctele cele mai critice ale calității vieții lor. În cercetările Institutului de Cercetare a Calității Vieții, sănătatea subiectivă s-a măsurat prin caracterizarea de către subiecți a propriei sănătăți. În ceea ce-i privește pe vârstnici cu vârsta peste 60 de ani, în anul 2006, rezultatele au fost următoarele:

Tabel nr. 1 – Sănătatea subiectivă a populației vârstnice în România.

Observăm așadar că în proporție de 56%, vârstnicii își caracterizează sănătatea ca fiind sub

nivelul satisfăcător, umând ca 31% să fie satisfăcuți de sănătatea lor, iar ceilalți 11% să considere sănătatea lor bună, respectiv 2,1% foarte bună.

În raport cu celelalte categorii de vârstă, cât și cu vârstnicii europeni, sănătatea vârstnicilor români este mult mai precară, afirmație confirmată de datele obiective privind cheltuielile pentru sănătate și indicatorii de sănătate a populației.

În concluzie, sănătatea vârstnicilor reprezintă un aspect foarte important în contextul definirii calității vieții acestora. Starea de sănătate crește sau scade bunăstarea populației vârstnice în măsura gradului în care suferă sau nu suferă de o afecțiune fizică.

mituri și adevăruri despre populația vârstnică din mediul rural

Atunci când vorbim despre îmbătrânire în zonele rurale, trebuie să păstrăm în minte câteva distincții importante. Persoanele mai în vârstă includ:

– persoanele care au trăit întotdeauna acolo, au crescut la țară și au îmbătrânit;

– persoanele de vârsta a treia, care sunt încă active și sănătoase, și cei a căror sănătate ar putea fi fragilă sau în stare precară.

– persoanele care depind de pensia de stat, precum și cele cu pensiile contributive, de economii și de capital substanțiale și venituri.

Persoanele mai în vârstă din zonele rurale sunt la fel de diferite una de alta ca cele din zonele suburbane și urbane. Există, cu toate acestea, anumite aspecte ale vieții la țară care sunt specifice locului respectiv, iar în cele mai multe cazuri, mediul rural reprezintă o zonă în care se află proporțional mai mulți oameni peste vârsta de pensionare decât în alte zone urbane. Acest lucru se datorează și faptului că multe persoane din zonele urbane atunci când ating vârsta de pensionare se mută în mediul rural. Acestia preferă la bătrânețe, să locuiască mai degrabă într-un sat mic pe un spațiu larg decât într-un oraș mare pe spațiu mic.

Sărăcia din zonele rurale nu poate fi comparată cu sărăcia din zonele urbane, iar persoanele vârstnice care locuiesc singure sunt considerate singurul grup dezavantajat din zona rurală. Persoanele mai în vârstă cu venituri mici de obicei sunt cei care au trăit mereu în mediul rural, iar cei care tind să se mute la bătrânețe de la oraș la sat au venituri mai mari.

Există o serie de elemente specifice mediului rural, iar persoanele vârstnice din acest mediu nu se pot compara cu cele din mediul urban. Desigur liniștea de care au parte vârstnicii din mediul rural este superioară celor din urban, dar problemele cu care se confruntă aceștia sunt asemeni sau uneori mai mari decât a celor din mediul urban. Imaginea ruralului este descrisă deseori ca fiind locul perfect unde bătrânii se retrag și își petrec bătrânețea în liniște. În acest context, vom analiza câteva mituri despre persoanele vârstnice din mediul rural care pe de-o parte reflectă realitatea iar pe de altă parte acoperă adevăratele probleme cu care se confruntă.

Primul mit susține că persoanele în vârstă din zonele rurale trăiesc în sate frumoase și în mici orașe, unde își petrec bătrânețea fericiți și mulțumiți cu puține probleme sau griji.

Există desigur o realitate în acest mit, mediul de viață a populației din mediul rural este asociat cu o rată a criminalității mai mică, un aer mai curat, mai puțină aglomerație, mai puține magazine și trotuare etc., dar există și dezavantaje amestecate cu aceste avantaje. Nu toate satele sunt destul de dezvoltate, unele sunt caracterizate de industria limitată compensată cu acces limitat la centre culturale. Condițiile de viață în mediul rural poat părea idealul la fața locului pentru a trăi, dar devine mult mai dificil atunci când odată cu înaintarea în vârstă capacitatea fizică începe să scadă, iar accesul la diferite servicii, sociale, medicale, este limitat sau deloc în comparație zonele urbane.

Transportul public este limitat, iar cursele de autobuz sunt rudimentare în multe zone rurale. De multe ori, nu este posibil să meargă și să se întoarcă în aceeași zi la destinații dincolo de cel mai apropiat centru medical. Acest lucru înseamnă că accesul la serviciile medicale de specialitate întâlniri și vizite la prieteni sau rude în spital nu poate face ușor. În foarte puține comunități există o cale ferată și o gară sau o stație în care să oprescă trenul.

Există și alte aspecte ale acestui prim mit care, de obicei, nu sunt luate în considerare, cum ar fi: în satele mai mici, chiar oficii poștale, chioșcuri telefonice, magazine și stații de autobuz sunt puține. De asemenea, tarifele sunt mai mari deoarece există o gamă mai restrânsă de furnizori, iar lipsa concurenței generează prețuri mai mari.

Deci, în timp ce este adevărat că în satele și orașele mici din mediul rural există un mediu plăcut pentru a locui la vârsta pensionării, dar la fel de adevărat este și faptul că există aspecte ale ruralului care pot face dificilă îmbătrânirea. 

Al dilea mit suține că persoanele mai în vârstă din zonele rurale au rețele puternice de sprijin familial care sunt disponibile pentru a oferi îngrijire iubitoare și adecvată, dacă este necesar.

Acest mit reflectă destul de mult adevăr; în SUA și în Marea Britanie a fost demonstrat că cei care locuiesc în orașele mici și zonele rurale au mai mulți membrii de familie în rețelele lor sociale decat cei care locuiesc în orașe. Chiar și pentru cei care se mută la țară la vârsta pensionării, există un avantaj deoarece bunicii de la țară pot fi destinații de vacanță pentru nepoții sau părinții acestora. Cei care au trăit întotdeauna în rural și copii sau alte rude care s-au mutat în orașele mai mari pentru ocuparea forței de muncă, continuă să se gândească la casa părinților lor "ca acasă” și să facă vizite regulate înapoi pentru weekend și de sărbători. 

Puterea de rețelelor de relații a persoanelor în vârstă, depinde foarte mult de modelul de migrație existent în comunitatea și familia respectivă, iar acest lucru este valabil atât în rural cât și în urban.

Al treilea mit susține că persoanele în vârstă din zonele rurale trăiesc în comunități bine integrate iar acest lucru face ca nevoile lor speciale să fie înjumătățite față de cele a persoanelor din mediul urban.

Cercetarile făcute în Statele Unite ale Americii au găsit o corelație puternică între rețeaua de relații care acordă sprijin persoanelor vârstnice și percepția lor asupra sănătății fizice și nivelul de suport social. Bătrânii din mediul rural au mai mult contact cu vecinii decât cele din mediul urban, prin urmare este mult mai probabil să se cunoască unul pe altul și să observe dacă cineva are nevoie de ajutor. 

Persoanele mai în vârsta din comunitățile rurale sunt de asemenea mai implicate în diferite grupuri cum ar fi: grupuri de pensionari, de femei etc., care în proporție mare aparțin sau participă la o biserică. De asemenea, suportul non-familial informal a persoanelor în vârstă, care este oferit de grupuri de voluntariat sau biserici ajunge la o proporție mai mare în zonele rurale. Primirea de ajutor și sprijin din partea grupurilor comunitare în comunitățile rurale este de natură să reflecte o mai mare integrare a persoanelor în vârstă în aceste grupuri comunitare.

Al patrulea mit susține că persoanele vârstnice din zonele rurale au mai mare satisfacție de sănătate și de viață față de persoanele din mediul urban, ceea ce înseamnă că au mai puțină nevoie de servicii de sprijin.

Satisfacția față de viață are tendința de a fi mai bună în zonele rurale, fapt care se poate datora atât ratei criminalității mai mici cât și integrării mai puternice a persoanelor în vârstă.  Speranța de viață redusă a fost observată însă și în zonele urbane și în cele rurale, fiind puține dovezi convingătoare a diferențelor în ceea ce privește starea de sănătate între rural și zonele urbane. De asemenea, nu există dovezi că nevoile persoanelor în vârstă pentru sănătate și asistență socială sunt mai scăzute în zonele rurale decât în cele urbane. Nivelul de fumat, desigur, este mai redus în zona rurală și așa este și prevalența cancerului pulmonar, dar prevalența altor boli respiratorii este mai mare decât în mediul urban.

În ceea ce privește sănătatea mintală, rata sinuciderilor este mai mare în zonele rurale, acest lucru fiind legat de izolarea socială și de un acces facil la arme de foc și otrăvuri. Accesul la facilitățile medicale este redus, chiar și personalul medical, asistente medicale și medici sunt într-un număr foarte redus în zonele rurale.

Observăm așadar că acest mit nu reflectă foarte mult realitatea, nevoia de servicii sociale și medicale nu este dată de satisfacția mediului în care trăiesc persoanele vârstnice, deoarece cu cât înaintează în vârstă devin mai vulnerabili iar sănătatea lor devine mai precară. Din nou, chiar dacă există un adevăr în acest mit și satisfacția față de viață tinde să fie mai mare în mediul rural, nu există dovezi concludente care să confirme că starea de sănătate este mai bună iar nevoile sociale să fie mai puține. Pe de altă parte, accesul la domiciliu, servicii specializate și de urgență este mai puțin adecvată în mediul rural decât în urban, iar acest lucru se consideră a fi dăunător pentru sănătate.

Așadar centrele de zi, cluburile de masă, spitalele și alte facilități precum îngrijirea la domiciliu, reprezintă un necesar util care ar acoperi o varietate de probleme cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural.

În concluzie, imaginea vieții în mediul rural nu este doar cea prezentată de cele patru mituri, chiar dacă există și adevăr, dincolo de cortină există probleme reale cu care se confruntă majoritatea oamenilor fie din mediul urban, fie din cel rural. Desigur, există o marginalizare pe care zonele rurale le-a cunoscut în ultimii ani prin scăderea situației socio-economică și implicit a forței de muncă, însă acest lucru nu împiedică implicarea comunității în dezvoltarea unor strategii de promovare și îmbunătățire a calității vieții individului.

problemele sociale cu care se confruntă vârstnicii

În termeni generali, Cătălin Zamfir (1977), definește problema socială ca fiind un proces social sau o caracteristică care afectează negativ funcționalitatea societății și condiția umană, o situație despre care societatea consideră că trebuie schimbată. De asemena mai completează că problemele sociale nu sunt numai stări negative, ci pot fi și pzitive; putem considera o problemă socială apariția unor oportunități de dezvoltare – problemă ce necesită identificarea modalităților de fructificare a respectivelor oportunități.

Aspecte precum: modificările structurilor familiale, pierderea statutului de angajat, scăderea prestigiului bătrânilor în societate și dificultatea deplasării acestora la vârste înaintate, reducerea resurselor financiare, actele discriminatorii sunt probleme care încadrează vârstnicii în categoria persoanelor vulnerabile sau defavorizate. Vârsta de la care o persoană începe să fie considerată vârstnică diferă în funcție de epoca istorică și de cultură în care trăiește. Un rol important în definirea îmbătrânirii îl are cultura, aceasta influențând percepțiile despre vârsta a treia, atitudinile față de rolurile, drepturile și responsabilitățile bătrânilor, precum și sistemele de îngrijire și suport a acestora. Imaginea bătrâneții care este dată într-o anumită societate este extrem de importantă pentru modul în care persoanele de vârsta a treia sunt percepute de către ceilalți, precum și pentru imaginea lor de sine. Deși vârstnicii formează un grup heterogen și în ciuda dificultăților reale pe care le întâmpină la vârste înaintate, există foarte multe stereotipuri. Stereotipurile legate de vârsta a treia pot fi pozitive sau negative iar o persoană poate să aibă perspective multiple despre o persoană sau un grup de bătrâni. Acestea se pot schimba o dată cu trecerea timpului, însă cele mai comune stereotipuri asociază vârsta a treia cu o sănătate precară și o funcționare slabă, precum și cu o regresie a capacităților mintale.

Problemele sociale ale personelor în vârstă sunt determinate în special de condițiile de viață – sărăcie, malnutriție, probleme de sănătate, lipsa transportului – și de atitudinea societății reflectată în facilitățile oferite acestei categorii de vârstă. Lipsa serviciilor spevializate de asistență socială se accentuează continuu, iar problemele vârstnicilor capătă un spectru tot mai larg. Astfel, sunt oameni care, după ce au muncit o viață întreagă și și-ai plătit îndatoririle față de stat, au ajuns sa nu-și mai permită nici măcar o alimentație corespunzătoare sau să-și cumpere medicamentele necesare.

Schimbarea rolurilor sociale

Rolurile persoanelor vârstnice se schimbă odată cu vârsta și deseori chiar și așteptările generațiilor mai tinere sunt diferite în funcție de vârsta persoanelor vârstnice. Rolurile pe care le pierd persoanele vârstnice sunt o urmare a pierderii locului de muncă, a partenerului de viață sau a limitărilor funcționale. Persoanele vârstnice, nu pierd doar din roluri ci și câștigă altele, ca urmare a nevoii de adaptare la noile realități cu care se confruntă. Persoanele de vârsta a treia, au asociate roluri de adult în societate, conform cărora se așteaptă de la ei implicarea în activități, rezolvarea de probleme, inițiativă, iar pe de altă parte vârstnicii sunt considerați neputincioși. Înaintarea în vârstă este caracterizată mai mult de pierderea rolurilor decât de câștigarea altora noi. Așadar, rolul de persoană activă în profesia exercitată se pierde odată cu ieșirea la pensie, decesul partenerului de viață aduce cu sine pierderea rolului de soț/soție, pierderea prietenilor, a colegilor, a rudelor iar ca urmare a decesului acestora se diminuează și mai mult din rolurile avute.

O dată cu vârsta a treia se produc schimbări în evoluția persoanei în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social. Dacă pentru un adult tânăr stima de sine este condiționată de o corectă exercitare a rolurilor de părinte, soț / soție, angajat, pentru un vârstnic care s-a pensionat aceste motivații își pierd intensitatea. Adaptarea persoanei vârstnice la pensie este diferită de la o persoană la alta, de la acceptarea forțată a pensionării și perceperea pensionării ca fiind o excludere și marginalizare după care nu mai există decât boli și moarte, până la acceptarea firească echilibrată a pensionării, reacții optimiste, pensionarea fiind așteptată cu bucurie și ca o ocazie de a face ceea ce nu a putut face toată viața datorită implicării în activitatea profesională.

Persoanele vârstnice se confruntă de asemenea și cu problema pierderii din consistență a unor roluri, cum ar fi rolul de mamă și de tată, dar totodată achiziționează rolul de bunic care compensează puțin din diminuarea celorlalte. Există de asemenea situații în care persoanele de vârsta a treia, pe lângă dificultățile pe care le întâmpină în procesul îmbătrânirii în sine, se confruntă cu o serie de nevoi rezultate din producerea maltratării din partea unui membru al familiei, al altor persoane din anturajul permanent al vârstnicului sau necunoscute și chiar din partea instituțiilor care, deși și-au asumat responsabilitatea respectării drepturilor persoanelor vârstnice, de multe ori le ignoră sau nu le respectă. Teama de a nu cădea victimă întâlnită în rândul persoanelor vârstnice le poate afecta independența, mobilitatea, sănatatea și bunăstarea personală.

În concluzie, observăm că vârstnicul odată cu îndeplinirea vârstei pensionării (60 de ani pentru femei, respectiv 65 de ani în cazul bărbaților), pierde fără să vrea, mai degrabă impus de societate roluri pe care nu le mai poate exercita și dobândește altele care mai degrabă îl expun vulnerabilății decât protecției sociale. De aceea trebuie luate în considerare nevoia acestora de securitate pentru a evita abuzurile, ecluziunea socială și pentru a le asigura o bătrânețe liniștită și confortabilă.

Excluziunea socială

Excluziunea socială reprezintă una dintre problemele cu care o bună parte dintre vârstnici se confrună, datorită faptului că nu dispun de resurse suficiente pentru a participa activ la viața scială, publică sau culturală. De asemenea, nu dispun de serviciile de sănătate și sciale, de îngrijirile necesare în funcție de nevoile specifice vârstei. Se întâlnesc forme ale sărăciei extremă atât în mediul urban cât și in mediul rural. În mediul urban, un număr semnificativ de vârstnici care locuiesc singuri, trăiesc în sărăcie extremă. În mediul rural, sărăcia extremă este întâlnită la bătrânii care au rămas văduvi, fără copii, care nu mai pot munci pământul și trăiesc din pensii foarte reduse, pensie de agricultor sau pensie de urmaș.

Separarea locuinței copiilor după ce se căsătoresc de cea a părinților vârstnici, îi face pe aceștia mai vulnerabili de un eventual ajutor, iar pe copii îi îndepărtează afectiv de proprii părinți. Îmbătrânirea poate să favorizeze stresul de dezrădăcinare prin schimbarea bruscă a locului de viață. Spitalizarea, instituționalizarea, pierderea locuinței, mutarea, depărtatea de copii, abandonul, pierderea partenerului de viață sunt aspecte care afectează sănătatea emoțională a vârstnicului, acesta nefiind pregătit pentru schimbările majore care survin odată cu înaintarea în vârstă.

În concluzie, dependența vârstnicului, manifestată prin alterarea condițiilor sociale și economice poate duce: la marginalizare și excludere scială, la nerespectarea drepturilor fundamentale și specifice ale acestuia, la abuzuri și chiar violență.

Izolarea socială

Izolarea socială este resimțită mai puternic atunci când perosana în vârstă nu mai poate comunica la fel de ușor, cum a facut-o până atunci, cu cei din jur din cauza unor deficiențe de vedere, de auz sau pierderea abilității de a vorbi. Pe lângă aceste cauze de natură fizică, izolarea mai poate fi intensificată prin decesul unui membru din familie, situație accentuată în cazul în care este vorba despre partenerul de viață, soțul sau soția. Există vârstnici care, datorită longevității lor, ajung să asiste la pierderea întregii lor generații de prieteni sau rude, iar singurele contacte pe care le mai au sunt cu vânzătorul, preotul, medicul sau tv-ul.

Îmbătrânirea afectează costurile îngrijirii sănătății vârstnicilor. Problemele sociale legate de pensionare și izolare, cele economice legate de scăderea veniturilor și cele morale legate de nerespectarea drepturilor sale legitime, agravează problemele de sănătate ale vârstnicului, fapt care impune sarcini deosebite atât serviciilor de asistență socială cât și celor de asistență medicală. Pe de altă parte, izolarea socială se datorează și abandonării grijii față de propria datorită accesului deficitar la serviciile medicale de tratament, care contribuie la situația critică a stării de sănătate a multor vârstnici.

Datorită faptului că situația socială și medicală a persoanelor vârstnice se deteriorează treptat de la o zi la alta, din cauza rerucerii veniturilor odată cu pensionarea, scopul politicilore sociale din domeniu vizează în special protejarea venitului, perfecționarea calității îngrijirii medicale, sprijinirea persoanelor vârstnice pentru a duce viață independentă și decentă în mediul propriu. De asemenea, se mai urmărește lărgirea posibilităților de integrare a vârstnicilor în viața comunității, pentru a combate izolarea socială, și ameliorarea capacității serviciilor publice de a face față nevolilor în continuă schimbare.

Printre problemele cu care se mai pot confrunta vârstnicii se numără și abuzul asupra persoanelor vârstnice, comportament care începe de la neglijare până la violență fizică. În general, la persoanele vârstnice se poate vorbi despre abuz prin abandon, care este o abatere morală de la comportamentul normal al familiei, și abuz financiar care presupune determinarea persoanei vârstnice de a ceda bunurile sale de valoare în schimbul promisiunii de a i se acorda îngrijire. Ambele forme de abuz manifestate asupra vârstnicilor, ne sugerează o degradare a solidarității familiale și ale solidarității între generații.

În concluzie, considerăm că sociatatea trebuie să fie atentă cu privire la valorile pe care le transmite generației actuale, pentru a evita discrepanța mare dintre generația tânără și cea învârstă, promovând totodată adevăratele valori despre familie, societate și viață.

sistemul de protecție socială a vârstnicilor în românia

Prin politica socială statul încercă să ofere vârstnicilor posibilitatea de a participa la viața socială și de ale asigura un anumit standard de confort și siguranță.

În prezent, principalele sisteme de sprijinire a persoanelor vârstnice sunt:

familia

sistemele de pensii

serviciile de îngrijire medicală

serviciile de îngrijire la domiciliu

instituțiile specializate de îngrijire a persoanelor vârstnice

instituțiile de sprijinire pe termen lung a populației vârstnice

Drepturile constituționale ale vârstnicilor la asigurările sociale se exercită prin sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Acest drept este reglementat în Legea nr. 19 / 2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale.

Pensionarii beneficiază de asigurări sociale de sănătate, având aceleași drepturi precum celelalte persoane asigurate. Acest lucru este reglementat de Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănatății. De asemenea îngrijirile medicale la domiciliu se acordă de către furnizorii de îngrijiri medicale la domiciliu care încheie contracte cu casele de asigurări de sănătate pentru servicii de îngrijiri medicale la domiciliu. Ordinul nr. 318 din 7 aprilie 2003, sprijină funcționarea îngrijirilor la domiciliu, precum și autorizarea persoanelor juridice și fizice care acordă aceste servicii.

Principalul act normativ care reglementează asistența socială a persoanelor vârstnice este Legea nr. 17 / 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, republicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007. Conform acestei reglementări, persoanele vârstnice sunt considerate persoanele care au împlinit vârsta de pensionare stabilită de lege. Așadar, pensia pentru limită de vârstă se acordă persoanelor care au împlinit vârsta de 60 ani în cazul femeilor și 65 de ani în cazul bărbaților.

Conform Legii nr. 47 din 8 martie 2006 privind sistemul național de asistență socială, dreptul la asistență socială este asigurat în condiții egale de tratament indivizilor și familiilor aflate în dificultate fără nici o discriminare, ceea ce înseamnă că sunt sprijinite și persoanele vârstnice. Legea stabilește măsurile de protecție care pot fi luate atunci când persoanele vârstnice se află în dificultate: îngrijire temporară sau permanentă la domiciliu, în centre rezidențiale, în centre de zi, cluburi pentru vârstnici, apartamente și locuințe sociale. De asemena legea mai stabilește și serviciile pe care le presupun acestea: servicii sociale, socio-medicale și medicale. Principalele tipuri de instituții specializate de asistență socială pentru vârstnici care s-au dezvoltat în România sunt: centre rezidențiale, centre rezidențiale de tip „respite”, centre de primire în regim de urgență, centre de zi, servicii de asistență la domiciliu, servicii de consiliere și asistență hot-line, centre de îngrijire medico-socială, centre de îngrijire tip „Hospice” pentru vârstnicii aflați în fază terminală, locuințe protejate și cantină socială.

Baza legislativă a persoanelor vârstnice din România

Legea nr. 17/ 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ;

OU 27/2002 privind activitatea de reglementare a petițiilor;

Legea nr. 215/ 2001 privind Administrația Publică Locală, cu modificările și completările ulterioare;

Legea nr. 16/2000 privind inființarea, organizarea și funcționarea Consiliului Național al Persoanelor Vârstnice;

Legea nr. 292/20.12.2011 a asistentei sociale;

Hotărârea nr.1434/2004 privind atribuțiile și Regulamentul-cadru de organizare și funcționare ale Direcției generale de asistență socială și protecția copilului;

Hotărârea Guvernului nr. 886/2000 pentru aprobarea grilei naționale de evaluare a nevoilor persoanelor vârstnice;

Hotararea Guvernului nr. 1021/2000 pentru aprobarea Normelor Metodologice privind stabilirea costului mediu lunar de întreținere în caminele pentru persoanele vârstnice, actualizat prin Hotărâre de Consiliu Local;

Ordonanța Guvernului nr. 68/2003, privind serviciile sociale, modificată și completata de Legea 515/2003, Ordonanța Guvernului nr.86/2004;

Ordinul nr. 73/17.02.2005 pentru aprobarea modelului contractului pentru acordarea de servicii sociale, incheiat de furnizorii de servicii sociale acredități conform legii, cu beneficiarii de servicii sociale;

Ordinul nr. 246/27.03.2006 privind aprobarea standardelor minime specifice de calitate pentru serviciile de îngrijire la domiciliu pentru persoane vârstnice și pentru centrele rezidențiale pentru persoane vârstnice;

Legea nr. 448/ 2006 privind protecția și promovarea drepturilor persoanelor cu handicap;

H.G .268/ 2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor Legii nr. 448/ 2006;

H.G. 430/ 2008 pentru aprobarea Normelor metodologice privind organizarea și funcționarea comisiei de evaluare a persoanelor adulte cu handicap.

metodologia cercetării

obiective generale

Cercetarea de față își poprune să studieze standardul de calitate a vieții a persoanelor vârstnice din mediul rural, acesta fiind și obiectivul general de la care s-a pornit cercetarea.

De asemena, prin obiecive specifice am urmărit și următoarele aspecte:

identificarea problemelor cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural;

identificarea nevoilor persoanelor vârstnice din mediul rural și modul în care serviciile sociale ar putea să acopere aceste nevoi.

identificarea percepției vârstnicilor din mediul rural față de inițiativa dezvoltării unor servicii sociale specifice la nivelul comunității din care aceștia fac parte.

Grupul țintă

Grupul țintă al cercetării, îl reprezintă populația vârstnică, pornind de la vârsta de peste 58 de ani, din mediul rural, mai exact, comuna Turț, județul Satu-Mare.

locul cercetării – date generale despre comuna turț

Comuna Turț este o comună de munte, face parte din județul Satu-Mare, regiune pitorească atât ca înfățișare geografică cât și ca viață socială românească. Este împărțită pe 9 străzi și are în jur de 8.090 de locuitori, cu o densitate de 93,32 km/2. Dintre cei aproximativ 8.090 de locuitori, 60% sunt femei și 40% bărbați, 25% vârstnici între 50-80 ani, 30% între 30-50 ani, 25% între 18-30 ani, 20 % între 1-18 ani. Majoritatea sunt de etnie română, doar un procent de 3% fiind maghiari.

        În ce privește dependența față de alte localități, comuna a atras și mai atrage forță de muncă, prin următoarele puncte de lucru: Cariera de Piatră, Șantierul de drumuri Turț, Banca Comercială Carpatica, CEC, Spitalul, Școala și Liceul Turț și alte ateliere care au făcut ca numărul celor care navetează spre Turț, să crească an după an.

        În cadrul Dispensarului uman Turț, funcționează o secție exterioară a Spitalului Negrești-Oaș, iar din data de 1 iunie 2001, în cadrul comunei funcționează un pachet de pompieri militari. În prezent comuna are și trezorerie, putând afirma că la această dată nu este dependentă de alte comune, din contră celelalte comune limitrofe depind de comuna Turț. Existența la Turț a Școlii profesionale și Liceului Tehnologic, face ca elevi din comunele Gherța Mică, Batarci și Tarna Mare, să frecventeaze cursurile acestei școli.

        Agricultura este ramura de bază a economiei Turț, suprafața totală a comunei fiind

de 8.222 ha din care: suprafață agricolă arabilă 5.497 ha. Specific Turțului, este cultura căpșunelui, la această dată sunt familii care au cultivate cu căpșuni peste 1 hectar teren. Pe lângă agricultură, oamenii mai cresc animale: porci, vaci, găini, cai, capre, oi etc.

În domeniul serviciilor există:
   ♦ Ateliere de tâmplărie și mobilier;
   ♦ Ateliere de confecții;
   ♦ Ateliere de reparații auto și confecții metalice;
   ♦ Unități de prelucrare a produselor vegetale și animale.

În domeniul comerțului funcționează 42 agenți economici, după cum urmează: SRL – 12; AF – 20; PFA – 10. 

Infrastructura comunei cuprinde:

   ♦ Televiziune prin cablu

   ♦ Poștă

   ♦ Telefonie fixă / mobilă și internet

   ♦ Consultații medicale

   ♦ Transport de mărfuri, fabricarea rachiului, vulcanizare, coafură, frizerie, reparații diverse

   ♦ Serviciul public de interes local

   ♦ Serviciul propriu de pază și protecție

   ♦ Serviciul comunitar de cadastru și agricultură

   ♦ Serviciul de pază și stingere a incendiilor

   ♦ Moara comunală și presa de ulei, aparținând Primăriei Turț

metode și tehnici folosite în cercetare

Pentru realizarea acestei cercetări m-am folosit atât metoda cantitativă cât și metoda calitativă pentru a asigura obținerea unor informații cât mai reale. Mărginean I. (2009) ne spune în acest sens că studiile calitative contribuie în mod hotărâtor la evidențierea naturii fenomenelor, dar rămân în general la un nivel descriptiv, cele cantitative permit determinarea parametrilor specifici manifestărilor acestora, frecvența, probabilitatea, iar interdependența datelor calitative cu a celor cantitative este mai mult decât evidentă.

Datele cantitative au fost obținute prin aplicarea unui chestionar pe un eșantion de 100 de subiecți, persoane vârstnice din mediul rural, mai exact comuna Turț, jud. Satu-Mare. Chestionarul constituie un mijloc extrem de eficient de a măsura atitudinile populației, iar rezultatele culese cu această metodă, având valoare statistică, pot fi generalizate la restul populației. Metoda chestionarului a fost aplicată pentru identificarea percepției vârstnicilor în ceea ce privește calitatea vieții în mediul rural. Eșantionarea s-a făcut pe baza metodei bulgărelui de zăpadă care presupune ca respondenții chestionați să ofere numele altor respondenți care fac parte din populația de interes a cercetării. Chestionarul a fost aplicat individual fiind alcătuit din 18 întrebări deschise și închise cu trei, patru sau mai multe variante de răspuns (vezi anexa nr.1).

Datele calitative au fost culese cu ajutorul interviului, iar în vederea atingerii obiectivelor specifice propuse s-a optat pentru metoda studiului de caz.

Studiul de caz este o metodă calitativă de cercetare care își ia ca subiect unul sau mai multe cazuri selectate dintr-o unitate socială, de la indivizi până la comunități sau organizații și le studiază printr-o serie de tehnici. „Studiul de caz este o tehnică specială a culegerii, a punerii în formă și a prelucrării informației la un sistem social, cuprinzând propriile sale dinamici.”

În cadrul studiului de caz, am folosit ca și instrument de lucru interviul, deoarece este una dintre cele mai importante surse de informare ale studiului de caz. „Studiul de caz este o investigație empirică prin care se cercetează un fenomen contemporan în contextul său, din viața reală.”

Metoda stutdiului de caz ne permite analizarea în detaliu a problemelor sau a nevoilor cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural. De asemenea prin această metodă observăm percepția vârstnicilor față de inițiativa dezvoltării anumitor servicii sociale la nivel comunității în care viețuiesc.

De asemenea am mai luat un scurt interviu unuia dintre reprezentații primăriei, mai exact unui consilier, prin care am urmărit percepția acestuia asupra peroblemelor cu care se confruntă vârstnicii din localitatea Turț, necesitatea serviciilor sociale și modul în care ar susține ideea implementării unor servicii sociale pentru vârstnici.

În concluzie, în urma studiilor de caz am încercat să obțin informații mai profunde, care permit explorarea mai adâncă a percepțiilor, judecăților și atitudinilor respondenților.

cercetarea cantitativă

Pentru colectarea unor informații cât mai eficiente, am folosit ca și metodă de cercetare metoda cantitativă iar ca instrument de colectare a datelor, chestionarul. Am ales chestionarul deoarece permite generalizarea rezultatelor cercetării și reprezintă un mijloc foarte eficient de măsurare a atitudinii populației. În special au fost colectate date în ceea ce privește satisfacția vârstnicilor în mediul rural, principalele surse de venit, problemele și bolile care se confruntă și necesitatea dezvoltării unor servicii sociale pentru vârstnici în mediul rural.

Ca urmare, chestionarul s-a dovedit a fi o metodă foarte eficientă în colectarea unor informații utile într-un timp relativ scurt, lucru esențial atunci când cercetarea este făcută pe un eșantion mare de populație.

Eșantionul este alcătuit dintr-un număr de 100 de vârstnici, cu vârsta cuprinsă între 58 și 90 de ani, dintre care 63 femei și 37 bărbați. Realizarea unui chestionar a durat între 5 și 10 minute.

Ipotezele cercetării

Pe baza cercetărilor anterioare, cât și pe baza informațiilor teoretice desprinse până la acest nivel de cercetare, am pornit în cercetare de la următoarele ipoteze:

– vârstnicul din mediul rural se confruntă cu o serie de probleme specifice vârstei care afectează calitatea vieții a acestora.

– familia reprezintă principala sursă de sprijin pentru vârstnicul din comuna Turț, dar ea nu poate să acopere toate nevoile acestuia.

– în comuna Turț serviciile sociale pentru vârstnici sunt insuficient dezvoltate sau chiar deloc comparativ cu cerințele nevoilor existente.

– vârstnicii din mediul rural sunt mai dezavantajați decât cei din mediul urban datorită faptului că beneficiază de mai puține servicii și prestații sociale decât cei din mediul urban.

– serviciile sociale de îngrijire la domiciliu sunt mult mai eficiente și mai acceptate de vârstnici decât cele primite într-un centru rezidențial.

Rezultatele și interpretarea cercetării cantitative

Obiectivele generale ale cercetării canititative sunt acelea de a descoperi gradul în care sunt satisfăcuți vârstnicii în mediul rural față de mediul în care trăiesc. De asemenea am urmărit aspectele economice care dau bunăstare financiară, aspectele relaționale care evidențiază relația vârtsticului cu familia, aspectele legate de venituiri și cheltuieli, sănătate etc, prin care putem să apreciem calitatea vieții vârstnicului.

Grafic 1: Nivelul de satisfacție a vârstnicilor față de calitatea vieții în mediul rural.

Observăm în graficul 1 că peste 50 de respondeți sunt foarte mulțumiți de faptul că locuiesc în mediul rural, iar peste 40 sunt destul de mulțumiți. Cei care au răspuns că nu sunt mulțumiți sau care au preferat să nu răspundă sunt într-un număr nesemnificativ în comparație cu cei care au răspuns că sunt mulțumiți sau foarte mulțumiți.

Grafic 2: Tipul pensiei pe care îl primesc vârstnicii în mediul rural.

Din punct de vedere monetar pensia reprezintă principala sursă de venit a vârstnicilor din mediul rural. Desigur, pe lângă pensie sursele lor de venit provin din agricultură sau creșterea animalelor în cazul vârstnicilor care mai pot munci. Majoritatea vârstnicilor chestionați (47%) au pensie pentru limită de vârstă, care este 65 de ani în cazul bărbaților și 60 de ani în cazul femeilor. De asemenea mai sunt vârstnici (31%) care au pensie de boală, pensie de agricultor (11%) și pensie de urmaș (9%) în cazul celor care au rămas văduvi.

Grafic 3: Estimarea veniturilor persoanelor vârstnice din mediul rural.

Atunci când se vorbește despre calitatea vieții în general, trebuie să se țină cont de un aspect foarte important, și anume de cuantumul venitului. În ceea ce-l privește pe vârstnitc, o viață mai bună ține și de un venit mai mare sau cel puțin un venit care să asigure un trai decent. În graficul 3 observăm veniturile monetare pe care le au vârstnicii din mediul rural sau cu alte cuvinte valoarea pensiei pe care o primesc în fiecare lună. Din reprezentările graficului, avem 7 persoane care au venitul cuprins între 0 și 300 de Lei, 31 de persoane care au pensie între 300 și 600 de Lei (din constatările proprii aceștia sunt cei care au pensie de boală), cu pensie între 600 și 1000 de Lei avem 46 de persoane, iar cu pensie mai mare de 1000 respectiv 1500 de Lei avem 16 persoane. Pensia reprezintă o sursă principală de venit pentru orice vârstnici indiferent că este din mediul rural sau din mediul urban. Pe lângă această sursă de venit vârstnicul din mediul rural are și alte surse provenite din agricultură și creșterea animalelor.

Grafic 4: Satisfacția vârstnicului din mediul rural față de venitul lunar (pensia).

Cei mai mulți vârstnici sunt nemulțumiți de pensia pe care o au. Peste 65% dintre subiecți sunt foarte nemulțumiți respectiv deloc mulțumiți de valoarea venitului pensiei pe care o primesc în fiecare lună. Sunt de asemenea o pondere de peste 30 % care sunt destul de mulțumiți de venitul pe care îl au. Majoritatea celor care se consideră mulțumiți față de venitul lor, au o pensie de peste 1000 de Lei. Observăm și faptul că deși vârstnicii se consideră mulțumiți de calitatea vieții în mediul rural, nici măcar un subiect nu există care să fie foarte mulțumit de venitul pe care îl are. Acest lucru reprezintă faptul că veniturile din agricultură li creșterea animalelor compensează venitul scăzut și faptul că satisfacția vârstnicilor față de calitatea vieții în mediul rural nu se raportaează doar la venitul monetar.

Tabel nr. 2 – Aprecierea veniturilor față de necesitățile vârstnicilor.

Din cauza veniturilor mici rezultate din urma pesiei, persoanele vârstnice abia reșesc să facă față unor probleme cu care se confruntă. Dintre cei 100 de respondenti, peste 40% menționează că venitul este insuficient sau le ajunge doar pentru strictul necesar. Tabelul 2 prezintă situația cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural. 19% susțin că le ajung banii pentru un trai decent dar nu își permit să cumpere lucruri scumpe; 27% reușesc să-și acopere toate cheltuielile dacă mai cultivă pământul și crește animale care le asigură o sursă de venit în plus; iar 9% dintre vârstnici nu reușesc să-și cumpere din pensia lor decât medicamentele și să plătească întreținerea.

Grafic 5: Estimarea principalelor cheltuieli ale vârstnicilor din mediul rural.

În graficul 5 observăm principalele cheltuieli pe care le au vârsticii în mediul rural și anume: 23% cheltuie cei mai mulți bani pe întreținere și alimente, 21% cheltuie mai mult pe întreținere, 17% cheltuie mai mult pe produse agricole (în cazul celor cu condiție fizică bună pentru cultivarea pământului), 13% cheltuie mai mulți bani pentru alimente, 18% cheltuie mai mult pe întreținere și alimente respectiv întreținere și medicamente, iar alți 8% dintre respondenți cheltuie cei mai mulți bani pe întreținere și produse agricole.

Grafic 6: Aprecierea stării de sănătate a vârstnicilor din mediul rural.

Unul dintre cei mai semnificativi indicatori în ceea ce privește calitatea vieții persoanelor de vârstice, pe lângă cel financiar, este starea de sănătate. Menționăm că odată ce o persoană vârstnică se confruntă cu o stare de sănătate proastă, aceasta prezintă riscul pierderii independeței.

Privind autoaprecierea stării de sănătate, persoanele vârstnice din mediul rural apreciază

într-un procent mai mare (39%) că sănătatea lor este bună, respectiv foarte bună (17%) sau satisfăcătoare (23%). Doar un procent de 21% apreciază starea lor de sănătate ca fiind proastă sau foarte proastă, deși printr-o întrebare deschisă vârstnicii au enumerat o serie de boli cu care se confruntă și anume: diabet, colesterol, hipertensiune arterială, spondiloză cervicală, hernie de disc, reumatism, diverse afecțiuni ale articulațiilor, ciroză la ficat sau alte afecțiuni cronice. Cei care au apreciat starea de sănătate ca fiind foarte proastă sunt cei care au afirmat că au suferit diverse operații, au ciroză la ficat sau alte boli cronice.

Grafic 7: Estimarea persoanelor cu care locuiește vârstnicul.

O persoană petrece cea mai mare parte din viață cu familia, iar la vârsta a treia familia reprezintă cea mai importantă avere pe care vârstnicul o are. Graficul 6 reprezintă estimarea persoanelor cu care locuiește vârstnicul din mediul rural, iar în cea mai mare parte acesta locuiește cu partenerul de viață, soțul / soția (37%). O bună parte dintre respondenți (24%) locuiesc cu partenerul de viață și cu copiii care încă nu s-au căsătorit sau care s-au căsătorit dar au ales să locuiască cu părinții pentru a avea grijă de ei la bătrânețe. Alții locuiesc fie doar cu copiii (17%), fie doar cu nepoții (3%), fie și cu copiii și cu nepoții (7%). De asemenea sunt vârstnici care au rămas văduvi și au rămas singuri fie datorită faptului că nu au copii, fie că au copii dar nu locuiesc împreună cu ei (9%).

Grafic 8: Relația vârstnicului din mediul rural cu familia.

În privința relațiilor pe care le au vârstnicii din mediul rural cu familia observăm următoarele rezultate: peste 45% dintre vârstnici apreciază relația cu familia ca fiind foarte bună; peste 30% apreciază că este bună; peste 15% satisfăcătoare și doar un procent de 4% apreciază că relația lor cu familia este proastă.

Grafic 9: Percepția vârstnicului asupra atitudinii generației tinere față de îngrijirea vârstnicului în familie.

Afirmația exprimată în graficul 9 reprezintă mai mult sau mai puțin o realitatea în contextul social în care se dezvoltă familia contemporană. De aceea am încercat să identific percepția pe care o au vârstnicii față de acest fenomen și modul în care resimt decalajul dat de schimbarea valorilor familiale. Așadar, aproximativ 90% dintre vârstnici sunt de acord cu afirmația că generația tânără este mai puțin dispusă decât în trecut să-și îngrijească vârstnicul în familie.

Grafic 10: Estimarea principalelor nevoi ale vârstnicului din mediul rural.

Pe măsură ce o persoană înaintează în vârstă și își schimbă statutul în cel de pensionar apar diferite probleme, iar nevoile principale de asemenea se schimbă în funcție de specificul vârstei. Aceste nevoi cu toate că în cercetarea de față sunt reprezentative pentru mediul rural, se regăsesc la majoritatea persoanelor vârstnice fie că locuiesc în rural fie în urban.

Observăm din graficul 10 că peste 15% dintre vârstnici au nevoi financiare și nevoie de medicamente, peste 10% au nevie de companie și îngrijire, alți peste 5% au nevoie de îngrijire și medicamente. Este de remarcat însă că peste 51% dintre respondenți menționează că la vârsta a treia au nevoie atât de companie, îngrijire, medicamente, asistență medicală cât și nevoi financiare și spirituale (aceștia având posibilitatea în chetionar să opteze pentru varianta: toate cele menționate).

Grafic 11: Opțiunea vârsticului în ce privește serviciile de îngrijire la domiciliu și centrul rezidențial.

Vizavi de cele trei opțiuni date în întrebarea din chestionar (vezi anexa nr. 1), vârstnicii din mediul rural preferă mai degrabă serviciile de îngrijire la domiciliu decât cele oferite într-un centru rezidențial. Mai exact un procent de 89% preferă serviciile sociale de îngrijire la domiciliu, iar 11% nu știu sau preferă să nu răspundă.

Grafic 12: Percepția vârstnicilor din mediul rural asupra serviciilor de îngrijire la domiciliu.

Peste 67% dintre vârstnici consideră ideea înființării unui serviciu de îngrijire la domiciuliu o inițiativă foarte bună, peste 21% consideră o inițiativă bună, respectiv 12% satisfăcătoare.

Grafic 13: Gradul de acceptare a serviciileor de îngrijire la domiciliu.

Graficul 13 exprimă gradul de acceptare al vârsticilor din mediul rural în ceea ce privește serviciile de îngrijire la domiciliu. Am observat în graficele 11, respectiv 12 că vârstnicii au o atitudine pozitivă față de serviciile sociale la domiciliu și consideră că ar fi o inițitivă bună dacă s-ar dezvolta la nivelul comunității respective. Cu toate acestea vârstnicii se consideră mai degrabă independenți decât dependenți chiar dacă au o vârstă mai înaintată, iar graficul ne arată că 69% ar opta pentru servicii de îngrijire la domiciliu doar în cazul în care nu ar avea de ales altă opțiune. Doar 23% dintre respondeți au afirmat fără rețineri că ar accepta aceste servicii, 2% au răspuns negativ, iar 6% au ales să nu răspundă.

Grafic 14: Aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale.

În cele din urmă am încercat să obțin percepția vârstnicilor cu privire la soluția cea mai eficientă pentru problemele cu care se confruntă și care acoperă cel mai bine nevoile vârstnicilor iar rezultatele sunt următoarele: 79% dintre vârstnici cred că cel mai eficient serviciu pentru vârstnici în comuna lor este îngrijirea la domiciliu, urmat de 10% care au optat pentru un centru care oferă servicii socio-medicale. De asemenea 7% dintre respondenți au optat pentru crearea unui centru de zi și 4% au optat pentru crearea unui centru rezidențial. Din observațiile proprii, cei care au optat crearea unui centru rezidențial sunt vârstnicii care locuiesc singuri sau nu au nici un membru al familiei care să îl susțină.

În concluzie, rezultatele cercetării cantitaive, ne furnizează o gamă largă de informații cu privire la persoanele vârstnice din mediul rural care confirmă ipotezele.

cetcetarea calitativă

Pentru cercetarea calitativă am realizat 3 studii de caz în comunitatea Turț, județul Satu-Mare, folosindu-mă de interviul semistructurat care se referă la interviul cu răspunsuri libere, cu întrebări deschise, iar intervievatorul acordă respondenților libertatea unor răspunsuri mai detaliate. Interviul a fost elaborat dinainte, fiind un interviu individual, aplicat pe baza unui ghid de șase întrebări (vezi anexa nr. 2) prin care am încercat să cuprind toate aspectele obiectivelor propuse.

studiu de caz i

Studiul de caz I s-a realizat cu ajutorul interviului care a durat aproximativ 15 minute. Persoana intervievată a fost foarte relaxată și deschisă cerințelor interviului, creându-se astfel un mediu prielnic pentru pentru atingerea scopului acestui studiu de caz. Interviul a decurs fără dificultăți. Doamana F. a fost încurajată să se exprime liber, nefiind constrânsă de întrebări închise și bineînțeles am asigurat-o că datele vor rămâne confidențiale, acest lucru ajutând-o să fie mult mai deschisă și să se exprime mult mai liber.

Descrierea cazului

Doamna F. este în vârstă de 66 de ani, a fost căsătorită, rămasă văduvă de 11 ani și are 2 fiice. Acesata locuiește într-o casă cu 2 camere, bucătărie, cămară și hol. Lângă casă are o grădină de legume și câteva găini. Fiica cea mai mare a doamnei F. este divorțată, iar cei 4 copii au rămas în custodia ei. Datorită divorțului prin care a trecut, fiica cea mare s-a mutat împreună cu cei 4 copii la mama, adică la doamna F. unde au crescut până la vârsta majoratului. Datorită greutăților financiare, cei 4 nepoți ai doamnei F. după ce au împlinit 18 ani au plecat în străinătate. În urmă cu 2 ani a plecat și fiica cu care locuia, oferindu-i-se un loc de munca în Anglia, în conseciță doamna F. a rămas singură. A doua fiică a doamnei F. este căsătorită, are 2 copii și locuiește la câteva străzi distanță. Aceasta își ajută mama în măsura în care poate și nu este ocupată cu familia și serviciul.

Doamna F. are o pensie de urmaș în valoare de 900 de lei. Soțul acesteia a fost miner, iar dânsa casnică. Principala sursă de venit este pensia, din care reușește să-și plătească utilitățile, să-și cumpere medicamentele de care are nevoie și să se întrețină, cu mențiunea că legumele și le cultivă singură și de asemenea are carne și ouă de la găini.

Rezultatele cercetării

În timpul interviului, am urmărit următoarele aspecte: a) principalele probleme pe care le întâmpină vârstnicul; b) principalele nevoi, lipsuri sau necesități ale vârstnicului; c) relația cu familia; c) percepția vârstnicului asupra dezvoltării serviciilor sociale specifice nevoilor cu care se confruntă.

Doamna F. este o persoană foarte sociabilă, deschisă, plăcută. Este gata oricând sa stea de vorbă cu cei din jur, să asculte sau să dea sfaturi. În ceea ce privește problemele cu care se confruntă doamna F. afirmă:

Singurătatea este cea mai mare problemă a mea….nu ai tu cu cine să schimbi o vorbă, să discuți o problemă …. numai cu Dumnezeu și bunătatea lui care mă ține. Bine mă mai sună nepoții din când în când și fata din Anglia cu care mai vrbesc dar nu e tot una ca și atunci când ar sta cu mine în casă. În rest nu duc lipsă de nimic mulțumesc lui Dumnezeu, numa de cineva sa fie alături aș avea nevoie că tare rău îi să fii singur. (Doamna F.)

Deși mă așteptam ca doamna F. să îmi enumere o serie de probleme precum lipsa materială, lipsa unor facilități sau lipsa accesului la serviciile medicale, observăm că răspunsul dânsei este altul decât cel presupus. Cea mai mare problemă, pe care doamna F. chiar o consideră de remarcat, este singurătatea. Având în vedere că până în urmă cu doi ani de zile a locuit împreună cu fiica și nepoții este justificat sentimentul de singurătate pe care îl simte în momentul de față doamna F.

De asemenea, în privința principalelor nevoi, necesități, lipsuri de orice natură ar fi ele avem următorul răspuns:

În general nu am lipsuri materiale, nepoții din străinătate îmi trimit tot timpul pachet și mă întreabă de ce am nevoie, iară fata din Anglia vine acasă cel puțin o dată pe an și stă câte o lună acasă și tot timpul mă întreabă dacă să îmi cumpere una sau alta. Ce aș avea acuma nevoie ar fi doar de o baie în casă, nu am toaletă decât afară și acuma sunt mai bătrănă și eu și iarna e mai greu că e frig să ies afară. Asta mi-ar fi de tare mare folos acuma, până acuma nu a fost așa rău că am fost si eu mai tânără, dar acuma cum stau și singură tare bună mi-ar fi. (Doamna F.)

Așa cum am specificat în partea teoretică a lucrării, conform Institutului Național de Statistică doar 12% dintre majoritatea populației care locuiește în mediul rural au grup sanitar în locuință. Acest lucru este confirmat și de doamna F. care își dorește un grup sanitar în propria locuință, acum fiind la o vârstă la care această nevoie se resimte mai mult decât în perioada tinereții.

În privința modului în care face față treburilor gospodărești, doamna F. se simte încă puternică și capabilă ca să se descurce singură.

Decamdată ma descurc singură prin casă că nu am de făcut mare lucru, îmi fac mâncare și curațenie. Iar pe afară mă mai ajută nepoții aștia care stau aici cu mine sat…la taiat lemne, la grădină când nu pot eu…da și vecina mă mai ajută… sora Florica, e femeie pocaită și mă ajută când o rog să îmi facă ceva cumpărături de la magazin îmi aduce nu zice niciodată că nu poate și așa mă descurc cum pot. (Doamna F.)

Din răspunsul doamnei F. putem observa că are o relație bună cu familia și vecinii care o ajută la treburile gospodăriei atunci când are nevoie de ajutor. În ceea ce privește rezolvarea prblemelor mai importante cum ar fi plătirea facurilor, consultații la doctor, rezolvarea lemnelor pentru iarnă, doamna F. este ajutată de fiica sa care locuiește cu ea în sat.

Am fata care e căsătorita aici și ea ma ajută peste tot, înainte mergea fata mai mare, dar acum ea e plecată în Anglia…ce să faci a trebuit să plece că aici nu a avut de muncă și fără nici un venit e greu…era greu să ne descurcăm amândouă din pensia mea de 900 de lei. Așa că de când a plecat ea merge Nicoleta cu mine când trebuie, cealaltă fata a mea. Ea mă ajuta peste tot cu ce am nevoie că singură nu reușesc. Sunt și eu slăbită și mi-e frică să mă iau să merg la drum singură, nici până la doctor nu merg singură că dacă mă trimite mai departe la județean trebe să merg cu cursa că orașu e la 45 de km. Când vreau să mă duc o sun pe Nicoleta și vine cu mine. (Doamna F.)

Observăm așadar vulnerabilitatea vârstnicului în fața provocărilor pe care le întâmpină dată cu înaintarea în vârstă. Doamna F. se simte incapabilă să se deplaseze singură având în vedere că medicii specialiști se găsesc doar la Spitalul Județean care e tocmai la 45 de km distanță de sat.

În privința nevoii de servicii sociale specifice pentru vârstnici la nivelul comunei Turț doamna F. este de părere că ar fi foarte bine venite.

Ooooo păi ar fi foarte mare nevoie de așa ceva, dar cine să vină să facă ceva că nu vine nimeni să facă. Sunt destul de mulți bătrâni care ar avea nevoie de așa ceva și mai ales cei care sunt mai săraci….că sunt unii care trăiesc ca vai de ei săracii. Nu au pe nimeni, au plecat copii care au avut copii și au rămas singuri. (Doamna F.)

Opinia doamnei F. este că la nivel comunal, ar fi foarte bună inițiativa de a dezvolta un program de asistență socială pentru vârstnici. De asemenea, întrebând-o mai specific ce fel de serviciu ar fi cel mai eficient în funcție de nevoile cu care se confruntă a răspuns:

Eu cred că cel mai bine ar fi servicii la domiciliu și cred că asta ar zice orice orice bătrân. Eu una nu aș accepta să merg la un centru de bătrâni…nici nu vreau să aud de așa ceva, mai bine stau singură… nu pot sa las casa, aici mă simt bine, confortabil…nu aș putea să mă obișnuiesc să stau acolo. Apoi am auzit că sunt tratați ca și vai de ei bătrânii când ajung în centru…în loc să le meargă mai bine le merge mai rău. Nu eu la casa mea mă simt cel mai bine…și cred că dacă vine cineva la domiciliu să îți de o mână de ajutor tot e mai bine decât să mergi într-un centru de bâtrâni. (Doamna F.)

Observăm din răspunsul pe care doamna F. l-a dat că este foarte speriată de centrele rezidențiale pentru vârstnici, iar părerea ei este că la fel gândesc toți vârstnicii și cea mai bună soluție ar fi serviciile sociale de îngrijire la domiciliu.

Interpretarea rezultatelor

În urma rezultatelor acestui studiu observăm problemele și nevoile vârstnicului, relația acestuia cu familia, percepția asupra nevoilor de servicii sociale pentru vârstnici în mediul rural și tipul de serviciu la care vârstnicul ar fi dispus să apeleze în situații dificile.

În privința nevoilor pe care le resimte vârstnicul care a rămas singur din diferite motive se evidențiază nevoia de relaționare care este cel mai mult resimțită de aceseta. În cazul de față doamna F. a rămas singură datorită faptului că nepoții și fiica cu care locuia au plecat în străinătate, iar în cazul ei mai sunt mulți alții.

De asemenea, o altă nevoie identificată în studiul acesta este nevoia de grup sanitar în locuință. Odată cu înaintarea în vârstă apar și diferite probleme de sănătate care nu-i mai permit vârstnicului să se deplaseze la fel de ușor ca înainte. Deplasarea până afară la toaletă în condiții de iarnă și frig este o provocare pentru un vârstnic bolnav, iar dotarea locuinței cu o toaletă și un duș ar face ca standardul de calitate a vieții al acestuia să crească.

Relația vârstnicului cu familia este în general bună. Chiar dacă locuiește singur este căutat de copii și nepoți și vorbește frecvent cu ei la telefon. În cazul de față nepoții se îngrijesc de nevoile bunicii lor și chiar dacă sunt plecați în străinătate, îi trimit frecvent pachet cu cele necesare în gospodărie.

Scăderea capacităților fizice, psihice, funcționale și competențelor vârstnicului determină apariția unor nevoi specifice. Astfel, deteriorarea stării de sănătate aduce cu sine nevoi medicale, de îngrijire și supraveghere ceea ce determină nevoia de ajutor din partea altei persoane. Această nevoie a vârstnicului este identificată și în acest studiu de caz în care vârstnicul afirmă că se simte în nesigurață să se deplaseze singur al doctor sau în altă parte mai departe de casă. Vârstnicul după o anumită vârstă nu se mai simte în siguranță, se simte vulnerabil din punct de vedere fizic și emțional, iar în acest context are nevoie de cineva pe care se poate baza și în care poate avea încredere. De asemenea sunt diferite activități pe care nu mai poate să le facă singur. Acestea pot fi cele întâlnite zi cu zi, fie în gospodărie, facerea cumpărăturilor, plătirea facturilor sau însoțitul la medic.

Asistența socială din zonele rurale este foarte slab dezvoltată, iar părerea vârstnicilor este că ar fi foarte mare nevoie de a se implementa servicii care să răspundă nevoilor cu care se confruntă. De asemenea, în urma studiului de caz s-a constatat că vârstnicii au o mai mare deschidere față de serviciile sociale la domiciliu decât față de serviciile sociale acordate într-un centru rezidențial.

În concluzie, în urma studiului de caz I, am constatat următoarele aspecte: a) persoana vârstnică din mediul rural este adesea predispusă să rămână singură, chiar dacă are o relație bună cu familia, fie din cauza decesului partenerului și nu au avut copii, fie copii au plecat în străinătate pentru a duce o viață mai bună; b) datorită faprului că persoana vârstnică rămâne singură simte nevioa de relaționare, aceasta fiind exprimată pe primul loc de către vârstnic; c) persoana vârstnică are nevoie de sprijin pentru diferite activități pe care nu le poate face singur în gospdărie; d) persoana vârstnică afirmă cu tărie că există o nevoie mare în privința serviciilor sociale pentru vârstnici la în comunitatea respectivă; e) vârstnicul este mult mai deschis față de serviciile sociale la domiciliu decât cele de tip rezidențial.

studiu de caz ii

Studiul de caz II s-a realizat tot cu ajutorul interviului la locuința vârstnicului și a durat aproximativ 25 minute. Persoana intervievată a fost informată cu privire la scopul iar interviul a decurs fără dificultăți. Domnul V. a fost încurajat să se exprime deschis, fără rețineri. De asemena nu a fost constrâns de întrebări închise și bineînțeles l-am asigurat că datele vor rămâne confidențiale.

Descrierea cazului

Domnul V. este în vârstă de 70 de ani și locuiește în localitatea Turț de când s-a născut. Acesta a rămas văduv în urmă cu 5 ani. Are 5 copii, 4 fete (M., A., V., E.) și 1 băiat (M.). Cele 3 fete mai mari sunt căsătorite fiecare având la rândul lor copii. Fiica cea mai mare M. este căsătorită în localitatea Halmeu la 20 de km de Turț și are 6 copii. A doua fiică, A. este căsătotită în Turț și are 4 copii. A treia fiică este căsătorită în jud. Argeș, dar locuiește în Italia și are 2 copii. Cei doi copii mai mici ai domnului V. nu sunt căsătoriți, fiica E. fiind la facultate, iar băiatul a plecat în Anglia după ce a terminat liceul și își întreține sora la facultate. După decesul soției sale, domnul V. a rămas cu cei doi copii necăsătoriți, dar care de fapt sunt plecați de acasă, prin urmare rămânând singur. Acesta locuiește într-o casă cu 3 camere, sufragerie, bucătărie, baie, hol, terasă și garaj. Are lângă casă grădină de aprox. 20 ari de teren și încă 2 ha de pământ arabil în altă parte. În trecut avea animale pe lângă casă (cal, vacă, oi, porci, găini) dar de câțiva ani nu mai are decât porc și găini pentru că nu mai poate munci ca să le hrănească.

În prezent, domnul V. lucrează grădina de lângă casă și are o pensie de 800 de lei. Acesta a lucrat la mină dar a fost nevoit să se pensioneze la vârsta de 40 de ani din cauza bolii de menisc la articulația genunchiului. De asemenea, are în proprietate o mașină cu care se deplasează când are nevoie.

Rezultatele cercetării

Studiul de caz II realizat cu ajutorul interviului, a urmărit asemeni studiului de caz I să evidențiez problemele cu care se confruntă vârstnicul din mediul rural, nevoile pe care le are, relația cu familia și atitudinea față de serviciile sociale specializate pentru vârstnici.

Domnul V. este o persoană foarte activă, muncește mult chiar la o vârstă înaintată. Acesta se confruntă cu o serie de probleme pe care le-a împărtășit în interviul pe care l-am avut cu dânsul.

Probleme sunt multe…ști cum e acum nu mai e același lucru ca și când eram tânăr. Atunci puteam să muncesc fără probleme, aveam familia lângă mine….acuma nu e vorba că nu mă ajută copii dar e altfel. Am probleme de sănătate, cu inima, tensiunea mare, mai am și colesterol, apoi cu picioru ăsta care mă doare….toate adunate nu e ușor. Bine acuma o altă problemă e că sunt singur și toate treburile trebuie să le fac singur. Am aici o grădină și porc, găini….nu-i vorbă că mă descurc cu astea dar cu treburile prin casă e mai greu…făcutul mâncării, curățenie, spălatul hainelor asta e mai greu pentru mine. Înainte era bine, nu aveam eu treaba asta că făceau soția sau copii. (Domnul V.)

Observăm din răspunsul domnului V. că sunt o serie de probleme cu care acesta se confruntă ca și persoană vârstnică singură. În ceea ce îl privește nu e vorba despre singurătate în sensul că nu are cu cine relaționa, ci este vorba despre singurătate în sensul că nu are cine să îl ajute la treburile găspodăriei. Fiind o persoană activă, chiar dacă se confruntă cu probleme de sănătate muncește grădina pentru a avea o sursă de venit în puls. Ceea ce consideră mai dificil domnul V. este prepararea hranei, spălatul hainelor și făcutul curățeniei în locuință. Desigur, cele menționate de domnul V. nu sunt dificile din cauza unei incapacități fizice sau psihice, ci datorită neîndemânării. De asemenea mai observăm că domnul V. se plânge de unele probleme de sănătate: hipernesiune, colesterol, prbleme cu inima.

În ceea ce privește nevoile principale pe care le are domnul V. menționează următoarele aspecte:

Aici nu știu ce să zic. Nevoi așa matreriale nu prea am….eu mă descurc cu pensia mea de 800 de lei…mai cresc un porc, niște găini pe lângă casă, am și grădină și am tot ce îmi trebuie. Ce să zic…aș avea nevoie de cineva care să muncească pământul că se prăpădește acolo, a crescut numa buruieni pe el și am două hectare de pământ care ar putea fi lucrat. (Domnul V.)

Domnul V. are o situație stabilă din punct de vedere material. Având în vedere că este singur și nu are pe nimeni în întreținere, fiica cea mai mică fiind întreținută la facultate de fratele care a plecat în Anglia, se descurcă cu pensia și ceea ce mai are în gospodărie. Tristețea domnului V. este exprimată în ceea ce privește faptul că nu are cine să-i mai lucreze pământul. Fiind la o vârstă înaintată, acesta nu mai poate să îl lucreze singur și si-ar dori ca să aibă pe cineva aproape ca să nu îl lase în paragină.

În ceea ce privește treburile gospodăriei, domnul V. nu se plânge de nimic. Pentru dânsul este o plăcere să lucreze în grădină, să dea la animale și să facă treburile de pe lângă casă.

Cu astea mă descurc că încă nu sunt așa bolnav ca să nu pot face. Acuma mă mai doare pe mine genunchiu și una alta da de mișcat pe lâgă casă pot…De ajutat mă mai ajută nepoții, am aici peste deal fata și îmi mai trimite copii să mă ajute când am treabă mai multă de făcut…și ăia din Halmeu vin…ooo lor le place la mine, abia așteaptă să vină la bunicu din Turț…că eu tot le mai dau una alta ca să vină cu drag la mine. În general cu nepoții mă descurc că acuma nu am nu știu cât de multă treabă…grădina de pe lângă casă și mai am 30 arii pe care îi mai lucrez așa cu ei, mai pun una alta pentru găini și porci. (Domnul V.)

Domnul V. are încă o stare de sănătate destul de bună încât să îi permită să se descurce singur cu treburile gospodăriei. Acesta are o relație foarte bună cu familia, în special cu nepoții care îl vizitează des și vin cu drag la bunicul lor pentru a-i oferi o mână de ajutor atunci când are nevoie.

Atunci când a fost întebat cine îl ajută la problemele mai importante pe care le are de rezolvat cum ar fi: plata facturilor, rezolvarea diferitelor acte sau însoțitul la medic a răspuns:

Eu nu am nevoie să meargă cineva pentru mine, am mașină, pot să conduc așa că numa mă urc în ea și mă duc unde trebe. Mă descurc și să îmi plătesc facturile și să îmi cumpăr ce-mi trebe și să îmi rezolv problemele la medic…mulțumesc lui Dumnezeu că încă pot singur. Am copii oricare oricând m-ar ajuta da eu încă mă descurc șingur și nu vreau să-i încurc pe ei că au și ei destule, astea măritate cu familie, fata mai mică cu școala și băiatu cu munca în Anglia…și tot așa. (Domnul V.)

În ceea ce privește nevoile care apar odată cu înaintarea în vârstă se pare că unele persoane fac față mai bine acestei etape decât altele. Domnul V. este o persoană capabilă, sănătoasă, care nu se lasă ușor intimidată față de vulnerabilitatea vârstei a treia. Acesta se descurcă să meargă singur să-și rezolve prblemele care intervin, nu are nevoie de însoțitor, totodată nevrând să fie o povară pentru familie. Comparând aceași situație cu primul studiu de caz, observăm că în cazul doamnei F. are nevoie de cineva care să o însoțească atât la medic cât și în altă parte unde are de rezolvat acte importante deoarece se simte destul de vulnerabilă în fața oamenilor.

Față de nevoile de servicii sociale pentru vârstnici în comunitatea Turț, acesta are următoarea opinie:

Apoi la noi de mult tot or zis ăștia de la Primărie că or face ceva da tot nimic. Eu cred că ar fi de mare folos, că în ultima vreme tare mulți au rămas văduvi sau văduve…canceru a făcut ravagii și pe la noi și e mai greu să te descurci singur mai ales până te obișnuiești. Știi cum e că după ce moare unu…ca și în cazul meu soția…copiii te cheamă să mergi să stai cu ei da e greu să te desparți de casă și apoi te mai gândești și să nu fii o povară pentru ei. Pentru ăștia așa ar trebui făcut ceva că până trăiesc amândoi nu-i bai că se descurcă unul cu altul numa să nu fie bolnavi Doamne ferește. (Domnul V.)

Este de remarcat în acest răspuns că în comuna Turț, în ultimul timp au fost mai multe decese din cauza bolii de cancer și în mai multe familii unul dintre parteneri a rămas singur. Domnul V. este de părere că serviciile sociale ar fi foarte bine venite în asemenea situație, mai ales pentru persoanele cărora unul dintre parteneri a decedat. Mai observăm că vârstnicul nu se simte confortabil să meargă să locuiască cu familia unuia dintre copii. Mai degrabă alege să locuiască singur la casa lui decât să locuiască la aceștia, considerând că ar fi povară pentru ei. În acest context domnul V. consideră că acasă este cel mai sigur loc, iar dacă ar fi să se implementeaze un serviciu social pentru vârstnici la nivelul comunei lor ar trebui gândit în așa fel încât să nu duci vârstnicul de la casa lui.

Eu nu știu exact ce ar trebui făcut că nu mă pricep cu astea, dar eu când mă gândesc la asistența socială legată de bătrâni mă gândesc la azil de bătrâni că așe îi pe la orașe. Eu ce știu sigur îi că nu m-aș duce Doamne ferește la azilul de bătrâni…atâta vreme cât am casă și mă pot ține pe picioare aici stau…și îți spun eu că așa îi la sat în general…fiecare bătrân are casa lui, are gospodăria lui și nu ar merge de acasă. Și apoi aici toată lumea te vorbește dacă ai ajuns la azil, că zice că familia nu a fost în stare să te îngrijească. Nu știu ce ar trebui făcut da știu că la țară nu merge cu azilu de bătrâni. (Domnul V.)

Oservăm așadar din răspunsul domnului V. în ceea ce privește tipul de servicii sociale pentru vârstnici, că există o mentalitate greșită a celor din mediul rural și anume că vârstnicul care ajunge la un centru pentru vârstnici este abandonat de familie și părăsit, lăsat în voia sorții. Domnul V. afirmă cu tărie că centrul de tip rezidențial pentru persoanele vârstnice nu ar avea nici un succes dacă ar fi implementat în mediul rural datorită și faptului că fiecare vârstic sau familie de vârstnici are propria casă, propria gospodărie de care este atașat.

Interpretarea rezultatelor

În urma celui de-al doilea studiu de caz am obținut următoarele rezultate: 1) persoana vârstnică din mediul rural se confruntă cu probleme diferite probleme cum ar fi: sănătate precară, singurătate, neîndemânare pentru treburile din casă în cazul bărbatului văduv; 2) persoana vârstnică din mediul are o relație destul de bună cu familia care îl ajută la treburile gospodăriei; 3) nevoia serviciilor sociale în mediul rural este mai ales resimțită de vârstnicii văduvi; 4) ideea înființării unui centru rezidențial pentru vârstnici ar fi ineficintă.

În privința problemelor cu care se confruntă subiectul nostru în studiul de față sunt în primul rând probleme de sănătate. Aceste probleme au nevoie de atenție deosebită deoarece nefiind ținute sub observație poat face diferite complicații. Din punctul acesta de vedere, observăm nevoia dezvoltării unui ambulator medical de specialitate, ca vârtnicii să nu mai fie nevoiți să se deplaseze 45 km până la primul spital (Spitalul Județean din Satu-Mare). O altă problemă identificată la vârstnicul din categoria bărbaților care au rămas văduvi, este neîndemânarea pentru treburile din casă. Să facă demâncare, curățenie și să spele rufele sunt aspecte pe care bărbații nu le practică des pe parcursul vieții, iar atunci când rămâni văduvi le este foarte greu să se adapteze la noile cerințe. În această privință am identificat nevoia prestării unor servicii sociale la domiciliu pentru persoanele vârstnice.

Am observat de asemnea în studiul de față că vârstnicul are o relație bună cu familia, cu copii și nepoțiii chiar dacă nu locuiesc împreună. De cele mai multe ori atunci când are nevoie de ajutor vârstnicul apelază la familie și mai puțin la vecini sau alți prieteni. Acestia vin și îl ajută la treburile gospodăriei, la munca câmpului sau alte probleme pe care le are de rezolvat.

Un alt aspect al studiului nostru remarcă nevoia de servicii sociale pentru vârstnicii care au rămas văduvi. Domnul V. este de părere că văduvii ar fi primii cărora ar trebui să li se acorde sprijin. Aceștia în momentul în care au rămas fără partenerul de viață, nu vor să deranjeze familia copiilor și aleg să rămână singuri acasa unde mai sunt vizitati din când în când de copii. De asemenea pentru vârstnic ar fi mai ușor dacă unul din copii ar veni să locuiască cu el, în locuința lui proprie ca să nu fie nevoit să își lase casa pentru care a trudit o viață întreagă.

În ceea ce privește tipul de servicii de care ar avea nevoie vârstnicii din mediul rural, observăm o reticiență mare față de centrele rezidențiale pentru vârstnici. Aceștia au o atitudine de respingere față de ideea aceasta, deoarece acest tip de servicii le este cel mai cunoscut. Cu toate că recunosc că ar avea nevoie de servicii sociale destinate vârstnicilor nu au cunoștință de alte servicii sociale în afară de cele acordate într-un centru rezidențial.

În mediul rural există și o prejudecată a oamenilor față de centrele rezidențiale sau azilul de bătrâni cum îl numesc aceștia. Ei consideră o rușine pentru un vârstnic să ajugă într-un centru, acuzând familia acestuia de nepăsare și indifernță. Acest lucru se datorează faptului că în mediul rural vârstnicul încă face parte din familie, iar aceștia își asumă responsabilitatea îngrijirii lui, considerând că este o datorie morală să-i poarte de grijă.

În concluzie, în urma acestui studiu de caz am observat care sunt o parte dintre probleme cu care se confruntă vârstnicul din mediul rural și am văzut că față de studiul I în care cea mai mare problemă a vârstnicului era singurătatea, aici s-au mai evidețiat și probleme de sănătate și autogospodărire. De asemenea s-a observat relația vârsticului cu familia dar și o nevoie specială de servicii sociale pentru vârstnicii care au rămas văduvi și care se adaptează mai greu cu singurătatea.

studiu de caz III

Al treilea studiu de caz, adică cel de față, a fost realizat pe o familie de vârstnici cu vârsta de 79 de ani soțul și 75 de ani soția. Studiul a fost realizat cu ajutorul interviului aplicat individual atât la soț cât și la soție și a durat aproximativ 20 de minute. Cei doi soți au fost deschiși să răspundă întrebărilor și chiar foarte interesați de tema cercetării.

Descrierea cazului

Familia V. este compusă din doi vârstnici care locuiesc în localitatea Turț, domnul B. având 79 de ani, iar doamna A. 75 de ani. Aceștia sunt căsătoriți de aproximativ 30 de ani și au avut împreună 3 copii care au decedat înainte de vârsta căsătoriei. Cei doi au mai fost căsătoriți, la fiecare decedându-le partenerul, fără să aibă copii. Domnul B. a fost muncior la mină, lucând 29 de ani în mină, iar în anul 1985 a ieșit în pensie, la vârsta de 58 de ani. Acesta are o pensie de 2.000 de Roni. Doamna A. a lucrat la colectiv câțiva ani, dar mai apoi a fost casnică. Aceasta are de asemenea o pensie de 600 de Roni.

În prezent, cei doi soți locuiesc într-o casă cu două camere, bucătărie, baie, hol și cămară. De asemenea au curte și grădină unde cultivă diferite legume. Pe lângă casă au câteva găini de la care au ouă proaspete și un câine. Domnul B. se ocupă de gospodărie și de curte dar este ajutat și de doamna A. atunci când este nevoie. Doamna A. este o femeie foarte activă, dar suferă de diabet care i-a afectat și vederea. Aceasta a suferit și un accident în tinerețe și i-a fost afectat șoldul, în prezent supărând-o destul de des. Doamna A. se ocupă de grădina de legume și de curățenia bisericii din sat, unde de asemenea are o grădină pe care o gospodărește tot dânsa.

Rezultatele cercetării

Așa cum am mai menționat acest studiu de caz s-a realizat pe o familie de vârstnici care locuiesc singuri, fără copii, neavând nici un copil în viață. Deși sunt destul de înaintați în vârstă, doamna A. are 75 de ani iar domnul B. are 79, nu se plâng de foarte multe probleme.

Acuma cu ce mă confrunt este cu batrânețea, cand vei avea anii mei vei vedea. Bătrânețea este bună, numai să poti s-o duci. În rest toate sunt bune nu pot sa zic că e greu când e bine…nu am așa probleme care de care să mă pot plânge. (Doamna A.)

Nu, nu întâmpinăm nici o problemă. Îi multumesc lui Dumnezeu că nu am avut nci o problemă, deocamdată nu am avut necazuri. Puterile au slabit, dar deocamdată sunt bine. Nu am fost niciodată bolnav, nu am fost la spital, nu am fost internat… ce să zic mai mult de atât. Am lucrat la mină 29 de ani și apoi m-am pensionat în 1985. (Domnul B.)

Observăm așadar din răspunsurile celor doi soți că duc o viață liniștită, fără probleme chiar dacă bâtrâneațea nu este ușoară așa cum menționează doamna A. „doar atunci sti cum e bătrânețea când ajungi la acea etapă.” Ba mai mult de atât vedem că domnul B. de-a lungul vieții sale nu a avut deloc probleme de sănătate. Niciodată nu a fost bolnav și nu a apelat la servicii medicale cu toate că a lucrat 29 de ani în mină.

În ceea ce privește nevoile cu care se confruntă aceștia menționează următoarele:

N-am nevoie de nimic, Îl rog pe Dumnezeu să îmi dea ajutor, restul avem, nu ducem lipsă de nimc, am pensie, o duc bine, înca mai am putere și pot să fac treabă una alta pe langă casă. Degeaba am avere daca nu am frică de Dumnezeu. Doar tot ce am El mi-a dat și îi multumesc că nu duc lipsă de nimic și am de toate. Il am pe Domnul, am sănătate și am și bani că am pensie bună. (Domnul B.)

Din răspunsul domnului B. ne dăm foarte clar seama că nevoile pe care le are acesta de fapt nu există. Având o stare de sănătate bună și o pensie cu care poate face față provocărilor bătrâneței nu are nici un motiv de nemulțumire. Acesta este satisfăcut de viața pe care o are și mulțumește lui Dumnezeu pentru toate, fiind conștient că toate le primește din mâna Lui.

Pe de altă parte doamna A. dă următorul răspuns:

Nevoi nu am, am diabet, dar nu am probleme cu el, ma doare doar soldul, am tratament, dar sunt bine, mă supără câteodată dar nu foarte rău. Merg pe deal, fac mișcare, fac curățenie la biserică și tot ce pot mai bine. Am pensie și soțul are și ne descurcăm bine, nu ducem lipsă de nimc… mâncăm ce ne place, suntem mai bine decât merităm. (Doamna A.)

Ceea ce observăm și la doamna A. este atitudinea ei de mulțumire față de etapa aceasta a bătrâneții și chiar dacă se confruntă cu unele probleme de sănătate ține să specifice că nu se simte foarte rău și se descurcă cu bolile ei. La fel ca soțul menționează și ea că au o pensie bună și se descurcă în ceea ce privește nevoile financiare și nu duc lipsă de nimic.

În privința modului în care se descurcă cu treburile gospodăriei și dacă mai primesc ajutor și din altă parte doamna A. afirmă:

Ne descurcăm singuri, nu ne ajută nimeni…ce să facem dacă nu avem copii cine să ne ajute…da îi bine că nu avem nevoie. Eu fac de mancare tot mereu, fac curățenie, ne ajutăm reciproc cu soțul, ce-i mai greu face soțul, ce-i mai ușor fac eu. Pun și în gradină una alta, legume. La biserică am o gradinuță de care am grijă, am mai pus ceapă, morcovi, pătrunjel și astea sunt naturale din gradină că în ziua de azi nu ști ce cumperi. Nu că nu am bani să cumpar dar nu îmi place să stau, ci cât pot fac de toate. (doamna A.)

De remarcat este faptul că doamna A. este o femeie activă. Cu toate că se confruntă cu diabetul și are o problemă la șold se implică în multe activități precum: gătitul, pune în grădină, face curățenie la Biserica din sat, chiar și în grădina bisericii și-a pus legume în grădină. Aceasta menționează că la treburile gospodăriei se descurcă fără nici un ajutor, neavând copii se descurcă doar ea cu soțul pentru că nu au altă opțiune. De aceași părere este și domnul B.:

Nuuu nu ne ajută nimeni….eu mă ocup de lucrurile din casă și din curtea pe care o avem că animale nu avem. Cu ajutorul Domnului le fac pe toate, cand n-oi mai putea oi striga către Dumnezeu ce să fac. Nu ma plâng la nimeni, cine să-mi facă? (Domnul B.)

De asemenea și în ceea ce privește plata facturilor, a utilităților, facerea cumpărăturilor sau alte treburi mai importante cei doi soți se descurcă doar ei doi fără ajutorul nimănui. Atât domnul B. cât și doamna A. au dat răspunsuri aproximativ la fel, deoarece în cazul lor chiar nu au pe nimeni aproape care să îi ajute. Probabil dacă ar fi avut rudenii sau măcar un copil ar fi avut la cine să apeleze pentru ajutor, dar în acest context se mulțumesc că se au unul pe altul.

Nu…nu ne ajută numeni pentru rezolvarea treburilor mai importante. Deocamdată Dumnezeu și noi amândoi, eu și femeia, încă ne descurcăm, facem cumparaturile, ne platim datoriile, muncim amandoi cât putem pe lângă casă, ne ajutăm și ne susținem unul pe altul. (Domnul B.)

În ceea ce privește serviciile sociale pentru vârstnicii din acea localiatate, cei doi soți sunt de părere că există o mare nevoie deoarece sunt multe persoane în vârstă care necesită sprijin. Pe lângă vârstnici doamna A. specifică că ar fi nevoie și pentru alte categorii de persoane nu numai pentru vârstnici, cu atât mai mult pentru ei.

Ar fi mare nevoie pentru mai multe categorii de oameni nu numai pentru bătrâni. La noi în sat nu prea sunt cerșetori sau dacă sunt foarte rar vezi că vine la poartă să ceară ceva, în schimb persoane vârstnice sunt și sunt care sunt singuri și au nevoie de ajutor. (Doamna A.)

Ar fi mare nevoie de servicii sociale în comuna noastră, dar nu prea se implică nimeni ca să facă ceva, fiecare se descurcă cum poate. În ziua de azi e greu, mai ales dacă nu ai nici un sprijin și mai ai și o pensie muncă e vai și amar că ajungi și nu mai poți munci în grădină ca să ai de toate și trebe să le cumperi și dacă nu ai din ce e greu să te descurci. (Domnul B.)

Dmnul B. nu doar că este de părere că ar fi nevoie de servicii sociale pentru vârstnici dar spune că nu este nimeni care să fie interesat să facă asta. Acesta este de părere că nu se implică numeni pentru implementarea unui serviciu de suport pentru vârstnici ci fiecare se descurcă cum poate. Observăm de asemenea și compătimirea pe care o are față de vârstnicii care după o anumită vârstă ajung să se descurce mai greu mai ales dacă nu au pe nimeni și au și o pensie mică. Probabil acest fapt se datorează și faptului că dânsul se află într-o situație asemănătoare, adică nu are nici un suport familial în afară de soție.

Cu cea din urmă întrebare adresată familiei de față am încercat să identificăm ce tip de servicii pentru vârstnici consideră că ar avea succes dacă ar fi implementate la nivelul comunei lor.

Bine acuma la mulți le-ar trebui bani ca să o ducă mai bine că unii au pensia tare mică. Sunt mulți care le-ar trebui ajutor pe acasă că nu se descurcă singuri. Nu știu poate ar fi nevoie de un azil, care ar fi un ajutor pentru cei care nu mai pot să se descurce că altceva nu știu ce s-ar putea face. (Domnul B.)

Ar fi nevoie de un azil sau ce o fi pentru persoanele nevoiașe și vârstnice care să le vină în ajutor că au nevoie de ajutor mulți dintre ei. Noi mulțumim lui Dumnezeu că încă ne descurcăm dar sunt alții care nu o duc așa bine ca și noi. (Doamna A.)

Observăm că perspectiva celor doi soți este îndreptată înspre crearea unui centru rezidențial pentru vârstnici, cu toate că nu se exprimă în felul acesta, ”poate ar fi nevoie de un azil” spun ei. Deși sunt de părere că mulți vârstnici ar avea nevoie de ajutor financiar, consideră că un centru rezidențial ar fi mai de folos. Față de studiile anterioare, în care vârstnicii au considerat că serviciile la domiciliu ar fi cea mai bună soluție în mediul rural, observăm că în studiul de față cei doi vârstnici optează pentru servicii sociale într-un centru rezidențial. Acesta fapt se poate datora și faptului că în studiile anterioare vârstnicii aveau sprinjin din partea familiei, chiar dacă nu locuiau împreună, dar în cazul de față cei doi soți nu au pe nimeni care să îi sprijine. Cu toate acestea menționează că atâta vreme cât se pot descurca singuri nu au nevoie de nici un ajutor.

În concluzie, observăm că vârstnicii acceptă destul de greu bătrânețea și odată cu ea ajutorul din partea celor care vor să le ofere sprijin. Chiar dacă au o vârstă înaintată stau la casa lor și atâta vreme cât se mai pot deplasa nu sunt dispuși să accepte ajutor din partea asistenței sociale chiar dacă sunt singuri și nu au pe nimeni.

Interpretarea rezultatelor

Acest studiu și-a propus să urmărească următoarele aspecte: a) identificarea problemelor și a nevoilor cu care se confruntă vârstnicii din mediul rural; b) identificarea relației pe care o are cu familia sau vecinii și modul în care se gospodăresc; b) identificarea nevoii și tipului de serviciu social de care are nevoie comunitatea respectivă.

Sărăcia este un fenomen care afectează o bună parte din populația vârstnică deoarece veniturile pe care aceștia le au în comparație cu restul populației sunt mult mai reduse iar cheltuielile destul de ridicate. În acest caz, după realizarea interviului, am observat că familia dispunea de un venit destul de bun și nu se plângeau de faptul că nu se descurcă cu banii. Este de menționat faptul că și aceștia, ca majoritatea din sat, au grădină proprie unde își cultivă legumele. Dar de asemenea dacă ne uităm în studiile de caz realizate anterior, observăm că vârstnicii menționează dificultațile financiare prin care trec. De asemena și în studiul de față, domnul B. specifică că mulți vârstnici se descurcă greu pentru că au pensia mică: „acuma la mulți le-ar trebui bani ca să o ducă mai bine că unii au pensia tare mică” (domnul B.).

Pe măsură ce înaintează în vârstă persoanele au nevoie mai mult de atenție și de relaționare cu cei din jur, de aceea este foarte important ca familia să fie implicat în viața vârstnicului pentru a nu se simți abandonat și părăsit. Cu toate că în cazul de față cei doi soți susțin că se descurcă singuri și nu nevoi materiale sau nevoie de ajutor din partea nimănui, observăm la un moment dat că simt lipsa unui copil care să le fie aproape: „ce să facem dacă nu avem copii cine să ne ajute” (doamna A.). De asemnenea remarcăm un sentiment de resemnare pe care doamna A. îl are în fața situației cu care se confruntă și este conștientă că nu are altă opțiune decât să se descurce împreună cu soțul așa cum știu ei mai bine.

Nevoia de servicii sociale în mediul rural este resimțită de mulți vârstnici care sunt de părere că nu se pune problema că nu ar fi nevoie ci se pune problema că nu se gândește nimeni să inițieze astfel de servicii. În acest studiu de caz cei doi soți menționează că este nevoie de servicii sociale și pentru alte categorii din mediul rural, cu atât mai mult pentru vârstnici.

Vârstnicii care au aproape familia, au copiii care le sunt în viață și sunt căutați au o atitudine mult mai negativă față de centrele rezidențiale pentru vârstnici decât cei care nu au copii din diferite motive (în cazul de față toți copiii fiind decedați) și de asemenea nu au rudenii care să le fi aproape atunci când au nevoie de sprijin. În studiul de față familia probabil optează pentru un centru rezidențial pentru vârstnici și datorită faptului că nu au cunoștințe de alte servicii sociale destinate vârstnicilor, dar și datorită faptului că sunt singuri.

În concluzie, rezultatele acestui studiu evidențiază nevoia vârstnicilor de suport atât familial cât și instituțional. Suportul acordat prin intermediul asistenței sociale trebuie să încerce să compenseze nevoile diferitelor disfuncționalități care apar la vârsta a treia, pentru ca vârstnicii să se adapteze mai ușor cerințelor vârstei. În acest context desigur se urmărește menținerea calitatății vieții vârstnicului atât din mediul rural cât și din mediul urban la un nuvel cât mai ridicat.

Rezultatele și interpretarea interviului cu reprezentantul Primăriei Turț

Interviul realizat cu reprezentantul Primăriei urmărește percepția pe care o are Primăria locală asupra nevoilor cu care se confruntă vârstnicii, necesitatea serviciilor sociale și modul în care ar susține ideea implementării unor servicii sociale pentru vârstnici în localitatea Turț.

În ceea ce privesc nevoile cu care se confruntă vârstnicii din comuna Turț, consilierul afirmă următoarele:

În opinia mea cea mai mare nevoie cu care se confruntă vârstnicii din comuna noastră este nevoia unor servicii medicale și sociale prin care să se poată acorda îngrijire vârstnicilor mai ales a celor singuri. Comuna noastră este o comună foarte mare iar serviciile medicale sunt foarte puține, respectiv 3 medici de familie, iar pentru vârstnici este destul de dificil să se deplaseze 45 de km până la cea mai apropiată unitate medicală pentru tratamente sau investigații mai complexe. (Domnul I., consilier local)

Observăm că domnul I. accentuează în mare parte nevoia serviciilor medicale care reprezintă o necesitate indispensabilă vârstnicilor, dar de asemenea amintește și de cele sociale. Acesta menționează că în comuna Turț sunt prea puțini medici (care sunt doar de familie) raportat la numărul mare de populație, iar vârstnicii sunt puși în situația de a se deplasa 45 de km pentru diferite tratamente specializate sau investigații.

În ceea ce privește necesitatea implementării unor servicii sociale pentru persoanele vârstnicie în comunitatea Turț, domnul I. afirmă:

Serviciile sociale pentru vârstnicii din comuna noastră sunt foarte necesare deoarece avem vârstnici, în special femei, care nu au muncit la viața lor, au fost casnice, iar la bătrânețe au o pensie foarte mică dacă o au și pe aia. Pentru această categorie de vârstnici, care se descurcă greu, ar fi necesar ori deschiderea unui centru pentru vârstnici cu servicii socio-medicale pentru vârstnici sau îngrijire la domiciliu. (Domnul I., consilier local)

Împlementarea serviciilor sociale pentru vârstnici este considerată o nevoie importantă remarcată și de cei din conducerea Primăriei, mai ales pentru vârstnicii singuri și cu venit redus. De asemenea, consilierul local mai sugerează că ar fi foarte eficient un centru pentru vârstnici care să ofere servicii atât medicale cât și sociale.

În privința deschiderii implementării unor servicii sociale pentru vârstnici în comunitatea Turț cât și susținerea pe care sunt dispuși să ne-o ofere avem următoarea afirmație:

Noi ca și autorități locale, care reprezentăm comuna Turț, căutăm să oferim cât mai multe facilități pentru populație, de aceea atât cât ține de noi suntem deschiși pentru implementarea unui serviciu pentru vârstnicii de aici. Noi am mai încercat să facem ceva demersuri către Consiliul Județean prin care am pus problema vârstnicilor din comunitatea noatră dar încă nu s-a propus nimic în direcția aceasta. (Domnul I., consilier local)

Implicarea și susținerea din partea autorităților locale în implementarea unor servicii sociale este foarte importantă. Acest lucru oferă o mare credibilitate atunci când se fac demersurile unui proiect de finanțare a serviciului respectiv.

În concluzie, am obvservat că problema vârstnicilor din comuna Turț a fost identificată și de către autoritățile locale care consideră că se poate rezolva prin implementarea unor servicii eficente, fiind dispuși totodată să se implice dacă se va lua inițiativa dezvoltării unor servicii sociale pentru vârstnicii de acolo.

interpretarea rezultateor cercetării cu literatura de specialitate

Rezultatele cercetării cantitative ating următoarele aspecte: a) vârstnicii sunt satisfăcuți de calitatea vieții din mediul rural; b) vârstnicii din mediul rural au un venit mic din care majoritatea reușesc doar să plătească utilitățile și să cumpere alimentele de care au nevoie; c) în general vârstnicii din mediul rural au o relație bună cu familia; d) starea de sănătate este relativ satisfăcătoare; e) nevoile cu care se confruntă vârstnicii sunt atât medicale, sociale, emoționale cât și spirituale; f) vârstnicii din mediul rural ar accepta mai degrabă serviciile sociale la domiciliu decât cele dintr-un centru rezidențial; g) vârstnicii se simt mai degrabă independenți și nu ar accepta serviciile sociale la domiciliu decât dacă nu ar putea să se descurce altfel; h) vârstnicii din mediul rural consideră că serviciile sociale la domiciul pentru persoanele vârstnice răspund cel mai bine nevoilor cu care se confruntă.

Rezultatele cercetării calitative completează de asemenea rezultatele cantitative prin diversitatea studiilor de caz care oferă informațiii mai detaliate despre situația vârstnicilor din mediul rural, contextul în care se dezvoltă și problemele cu care se confruntă. În privința cercetării calitative sunt relevante următoarele rezultate: a) persoanele vârstnice din mediul rural au o relație bună cu familia, dar de cele mai multe ori locuiesc singuri; b) datorită faptului că persoana vârstnică locuiește singură simte nevioa de relaționare, aceasta fiind exprimată pe primul loc de către vârstnic în momentul interviului; c) persoana vârstnică are nevoie de ajutor pentru diferite activități pe care nu le poate face singur în gospdărie; d) persoana vârstnică afirmă cu tărie că există o nevoie mare în privința serviciilor sociale pentru vârstnici la în mediul rural; e) vârstnicul este mult mai deschis față de serviciile sociale la domiciliu decât cele de tip rezidențial.

În ceea ce privește satisfacția vârstnicilor din mediul rural cu privire la calitatea vieții, observăm că prezintă un grad ridicat de mulțumire cu toate că au diferite probleme cum ar fi: situație economică redusă, probleme de sănătate, singurătate etc. Satisfacția lor este mai degrabă subiectivă și este legată de mediul liniștit al ”vieții de la țară” și mai puțin de situația socio-economică, având în vedere că aceasta se compensează cu alte venituri din gospodărie și agricultură.

Rezultatele cercetării arată că vârstnicii se confruntă cu o situație economică destul de precară, iar veniturile pe care le au abia le ajung să se întrețină și să-și plătească utilitățile. Într-un studiu al Adinei Mihailescu (2013) despre costul vieții în rural este evidențiat faptul că veniturile agricultorilor români se plasează cam la jumătate din nivelul veniturilor salariaților români, apropiindu-se mult de cele ale șomerilor. De asemenea, costul vieții pentru diferite tipuri de gospodării, din mediul rural, cu una sau mai multe persoane în componență este cu mult sub ceea ce este în gospodăriile similare ca structură, din mediul urban. Numeroase gospodării din rural dispun de resurse sub nivelul necesar acoperirii trebuințelor consumului minim decent si ale consumului de subzistență, stabilite prin metoda normativă. Dacă veniturile agricultorilor se află cu sub nivelul necesar acoperirii trebuințelor minime cu atât mai mult cel al vârstnicilor care trebuie să se descurce cu pensia, uneori mai mică decât venitul minim pe economie.

Am observat că relațiile familiale ale vârstnicului care locuiește în mediul rural sunt foarte bune, însă efectele migrației își fac simțit prezența și mulți vârstnici rămân singuri (exemplu primul și al doilea studiu de caz). D. Cheianu, R. Gramma și alții (2011), abordează acest aspect într-un studiu privind efectele migrației asupra copiilor și vârsticilor în care arată că situația persoanelor vârstnice cărora le-au plecat copii la muncă peste hotare este precară, iar cei mai afectați de acest fenomen sunt bătrânii care locuiesc singuri sau cei care sunt bolnavi, aceștia fiind afectați de singurătate, abandon și insecuritate. Altfel fiind spus, datorită instabilității economice cu care se confruntă societatea contemporană, afectează majoritatea populației care este nevoită să migreze pentru a putea face față nevoilor financiare. În acest context vârstnicii sunt nevoiți să rămână singuri, deoarece de cele mai multe ori copii sunt cei care pleacă din „cuibul familial.”

În ceea ce privește starea de sănătate a vârstnicilor, rezultatele cercetării arată că peste 50% dintre corespondenți o apreciază ca fiind satisfăcătoare, dar de asemenea peste 15% au o stare de sănătate proastă sau foarte proastă. Deși în aspectele teoretice ale lucrării de față este evidențiat faptul că în general aproximativ 56% dintre vârstnicii își caracterizează sănătatea ca fiind sub nivelul satisfăcător, observăm că la rezultatele cercetării doar 15% consideră acest lucru. Prin intermediul studiului de caz, am observat însă că vârstnicul chiar dacă suferă de anumite afecțiuni, consideră că are o stare de sănătate bună (exemplul doamnei A. din al treilea studiu de caz) și doar în cazul afecțiunilor cronice au specificat că starea lor de sănătate este proastă. Starea bună a sănătății constituie o valoare de importanță vitală pentru fiecare persoană. Cea mai importantă condiție pentru menținerea sănătății la vârsta a treia este intreprinderea măsurilor de fortificare a sănătății și asigurare a accesului egal al tuturor persoanelor la sistemul de ocrotire a sănătății și la serviciile medicale, care includ și prevenirea bolilor pe parcursul intregii vieți.

Nevoile persoanelor vârstnice sunt multiple începând cu cele medicale, sociale și continuând cu cele de îngrijire, companie, dar cea mai mare nevoie identificată prin intermediul studiului de caz este nevoie de ajutor în autogospodărire. Acestă nevoie este cel mai mult resimțită de vârstnicii singuri. Simona Bodogai (2009) în lucrarea sa despre problematica persoanelor vârstnice menționează că în toate grupurile de discuții a fost semnalată problema capacității de autogospodărire a vârstnicilor sau capacității de a se descurca singuri în propria locuință în special în efectuarea cumpărăturilor și pregătirea mâncării. Din acest motiv, consideră că vârstnicii sunt nevoiți să aleagă un centru rezidențial sau sunt nevoiți să se dea în întreținere unei persoane pentru a beneficia de sprijin.

Conform autoarei Barbara Larsen (1995) în ceea ce privește relația între persoanele vârstnice și familie, aceasta poate fi trăită în diverse feluri, dar cel mai frecvent această relație se caracterizează prin ceea ce sociologii numesc intimitate sau spațialitate, adică vârstnicul locuiește separat dar nu departe de familie. De asemenea, persoanele vârstnice cu o sănătate precară sunt mai vulnerabile, mai dependente și simt mult mai mult nevoia de a rămâne cu familia. Lipsa familiei reprezintă un factor precipitant al vulnerabilității și dependenței. În ceea ce privește relația cu familia, privind studiul de față, majoritatea dintre persoanele vârstnice chestionate au o relație foarte bună cu familia în procent de 47% foarte bună, 31% bună, respectiv 18% satisfăcătoare.

În cele din urmă, cercetarea de față acordă o atenție deosebită serviciilor sociale pentru vârstincii din mediul rural care sunt foarte reduse sau aproape inexistente. Revenind la aspectele teoretice ale cercetării în care am abordat nivelul scăzut de servicii sociale în mediul rural observăm că rezultatele cercetării confirmă acest lucru și anume că vârstnicii din mediul rural într-adevăr sunt mai dezavantajați din acest punct de vedere, iar nivelul asistenței sociale este foarte slab dezvoltat față de madiul urban.

Rezultatele studiilor de caz ne arată, de asemenea, că vârstnicii din mediul rural o reticiență crescută față de acceptarea serviciilor sociale într-un centru rezidențial. Deși conștientizează nevoia unor servicii de asistență socială pentru vârstnici în comunitatea respectivă, aceștia afirmă că nu ar merge niciodată la „un azil,” ci mediul cel ma favorabil pentru a primi îngrijirile necesare este locuința proprie. Acest lucru se datorează și faptului că, așa cum scrie și D. Bătrân (2010), instituționalizarea, indiferent de motivele ei este percepută de vârstnic ca o izolare de restul comunității în situația în care domiciliul lui se află în altă localitate și o stigmatizare dacă instituția se află în localitatea lui de domiciliu. Odată cu pierderea rolurilor datorate pensionării, pierderii partenerului de viață și a deteriorării celor de părinte, vârstnicul instituționalizat se află în imposibilitatea de a câștiga alte roluri sau de a le păstra pe cele care presupun întreținerea gospodăriei proprii, a relațiilor cu prietenii care mai sunt în viață sau de buna vecinătate. Instituția obligă vârstnicul la dobândirea unor roluri la care se adaptează mai greu, iar mediul este mai greu de controlat sau de modificat.

În concluzie, vârstnicii din mediul rural constituie un grup țintă căruia trebuie să i se acorde atenție deosebită prin politici de natură socială mai ales în cazul în care nu mai au sprijin familial și locuiesc singuri. Vârstnicii singuri sunt cel mai probabil nevoiți să apeleze la serviciile de asistență socială și sprijin deoarece în caz de îmbolnăvire sau de dizabilități sunt mai expuși riscurilor de izolare socială față de cei care locuiesc cu familia.

propunere de proiect

Prezentarea problemei

O dată cu vârsta a treia se produc schimbări în evoluția persoanei în contextul în care îmbătrânirea este asociată cu îmbolnăvirea, pierderea partenerului de viață sau deteriorarea statusului social. Dacă pentru un adult tânăr stima de sine este condiționată de o corectă exercitare a rolurilor de părinte, soț / soție, angajat, pentru un vârstnic care s-a pensionat aceste motivații își pierd intensitatea. Adaptarea persoanei vârstnice la pensie este diferită de la o persoană la alta, de la acceptarea forțată a pensionării și perceperea pensionării ca fiind o excludere și marginalizare după care nu mai există decât boli și moartea, până la acceptarea firească echilibrată a pensionării, reacții optimiste, pensionarea fiind așteptată cu bucurie și ca o ocazie de a face ceea ce nu a putut face toată viața datorită implicării în activitatea profesională.

Persoanele vârstnice se confruntă de asemenea și cu problema pierderii din consistență a unor roluri, cum ar fi rolul de mamă și de tată, dar totodată achiziționează rolul de bunic care compensează puțin din diminuarea celorlalte. Există de asemenea situații în care persoanele de vârsta a treia, pe lângă dificultățile pe care le întâmpină în procesul îmbătrânirii în sine, se confruntă cu o serie de nevoi rezultate din producerea maltratării din partea unui membru al familiei, al altor persoane din anturajul permanent al vârstnicului sau necunoscute și chiar din partea instituțiilor care, deși și-au asumat responsabilitatea respectării drepturilor persoanelor vârstnice, de multe ori le ignoră sau nu le respectă. Teama de a nu cădea victimă întâlnită în rândul persoanelor vârstnice le poate afecta independența, mobilitatea, sănatatea și bunăstarea personală.

Alimentația trebuie adaptată și ea vărstei, făra excese de grăsimi animale, fără dulciuri concentrate, dar bogată în fructe și legume. Cantitatea de lichide trebuie sa fie minimum 1,5 litri/zi.

Vârsta a treia nu reprezintă o boală, nu trebuie privită cu pesimism. Chiar dacă  procesul îmbătrânirii nu poate fi oprit, îmbunătățirea calității vieții oamenilor în vârstă trebuie să rămână o preocupare permanentă a fiecăruia, dar și a serviciilor de sănătate.

Efectele problemelor

Dacă problema comunității cu privirea la vârsnici nu se va rezolvă atunci va crește mai mult decât în ultimii ani rata mortalității. Aceasta fiind cauzată de în ultimii ani de nepăsarea celor din jur de starea de sănătate a bătrânilor lăsându-i asfel fără tratamente și îngrijire medicală.

Soluția pentru rezolvarea problemei vârstnicilor

Soluțiile rezolvarii problemei vârsticilor se vor diminua prin dezvoltarea unui serviciu de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice prin care se vor efectua vizite regulate din partea specialiștilor la domiciliu vârstnicilor, ajutarea acestora la treburile gospodărești, companie, etc.

Argumente pentru necesitarea intervenției

În comuna Turț, serviciile sociale de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor sunt inexistente, de aceea cred că proiectul acesta va fi necesar pentru îmbunătățirea și mai apoi a rezolvării problemei acestei comune privind nevoile crescute ale vârstnicilor.

titlul proiectului – „alături de bunicii uitați”

Prin proiectul „Alături de bunicii uitați” Primăria comunei Turț din județul Satu – Mare își propune să furnizeze servicii sociale la domiciliul vârsnicilor care se află într-una din următoarele situații:

de dependență totală sau parțială, fiind imobilizate sau greu deplasabile,

familia sau reprezentantul legal nu le poate asigura îngrijirea corespunzătoare (nu este calificat pentru acest tip de îngrijire, timpul său este limitat, are probleme de sănătate sau locuiește în altă localitate),

sunt singuri/singure și în imposibilitatea de a-și desfășura activitățile casnice, de a-și asigura un trai sau condiții de locuit decente.

sunt toleranți / tolerante în locuința unor terți  (cu sau fără grad de rudenie) care nu doresc să îi îngrijească, dar sunt de acord cu serviciile de îngrijire comunitară, solicită ajutor în acest sens.

Vârsta minimă trebuie sa fie de 58 de ani.

Perioada de desfășurare a proiectului este de 12 luni și va începe cu luna septembrie 2014, comuna Turț, județul Satu Mare.

date de identificare

Locul de desfășurare:

Proiectul de intervenție va avea ca locație de desfășurare comuna Turț, județul Satu-Mare. Acesta va fi demarat de către Primăria Comunei Turț care va sprijinii persoanele vârstnice aflate în dificultate și marginalizate social.

Populația și grupul țintă

Grupul țintă al cercetării îl reprezintă populația vârstnică din mediul rural, mai exact, comuna Turț, județul Satu-Mare.

Beneficiarii serviciilor sunt persoanele vârstnice cu vârsta peste 58 de ani care nu reușesc să se descuce singuri în desfășurarea diferitelor activități. De asemenea, se încadrează persoanele vârsnice aflate în situații dificile, vârstnici imobilizați la pat sau rămași fără familie. Proiectul va furniza servicii pentru un numar de 30 de vârstnici.

Motivul care stă la baza atingerii grupului țintă

Motivele care stau la baza alegerii grupului țintă sunt multiple. Am ales grupul țintă din cauza marginalizării ignorarii vârstnicilor a celor din jur, din cauza singurătății cu care se confruntă aceștia, datorită unei boli fizice, etc.

Toate acestea duc la o izolare psihică și socială. Îndepărtarea copiilor, pierderea partenerului, a cercului de prieteni, toate acestea provoacă o suferință sufletească. Consider că pentru o sare de bine a vârsnicului nevoia ce mai mare este comunicarea iar prin acesta persoana vârstnică poate fi ajutată să își reducă starea de suferință.

scopul proiectului

Proiectul are în vedere oferirea unor servicii de îngrijire socio-medicale la domiciliul beneficiarului / vârstnicului în vederea creșterii calității vieții acestuia. Populația vârstnică din comuna Turț va avea o echipă de specialiști care vor furniza servicii sociale și medicale la domiciliul vârstnicilor, iar aceștia vor beneficia în mod gratuit de aceste sevicii.

Obiectivul principal

Obiectivul principal al acestui proiect este de a ajuta persoanele vărstnice dependente încadrate în situațiile menționate mai sus să dezvolte o viață normală și să facă față problemelor cu care se confruntă în viața de zi ci zi. Acesta se va axa pe furnizarea următoarelor servicii:

Servicii de asisență medicală

Serviciile desfașurate de către acest proiect vor fi în conformitate cu cele mai riguroase standarde în domeniu. Aceste servicii vor fi asigurate de către medic și asistentele medicale specializate și cu experiență în domeniu având ca scop urmarea și finalizare tratamentelor medicale.

Îngrijire la domiciliu și consiliere

Este un servici prin care asistentul social împreună cu voluntarii vor efectua vizite regulate la domiciliul bătrânilor afectați de diverse boli, pentru a-i sprijini la menajul locinței, pregătirea și servirea mesei, la cumparaturile zilnice sau chiar la îngrijirea și igiena corporală.

3. Responsabilizarea populației active

Prin această componentă proiectul își propune responsabilizarea populației active cu privire la nevoile persoanelor vârstnice.

Acest lucru va fi realizat de către voluntari care vor fi mobilizați în grupuri mici care vor împărții pliante întregii comune în vederea promovării unei vieți mai bune a vârsnicului.

obiective specifice

Tabel nr. 3 – Obiective specifice pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”

Justificarea proiectului

În sens larg, îmbătrânirea este considerată un fenomen multidimensional care include schimbările fiziologice ale organismului uman după viața adultă, schimbările psihologice care apar la nivelul capacităților mentale și schimbările sociale în modul în care persoana este văzută și așteptările pe care societatea le are de la ea. Vârsta a treia reprezintă o vârstă la care oamenii întâmpină o serie de dificultăți, de diverse feluri, începând cu cele de sănătate și continuând cu cele socio-economice, de calitate a vieții. Persoanele de vârstă a treia trăiesc drame datorită marginalizării sociale. Mulți consideră că îngrijirea bătrânilor este o responsabilitate a statului și nu a fiecăruia dintre noi care mai avem persoană vârstnice lângă noi.

Așa cum se menționează în mass-media și cum bine știm și vedem peste tot migrația tinerilor în străinătate reprezintă un fenomen des întâlnit, iar din urma acestuia se ajung bătrânii să rămână singuri.

Seviciul de îngrijire la domiciliu este relevant deoarece permite familiilor să rămână unite prevenind ruptura și permițând persoanei în vârstă dependente să rămână la domiciliu și să primească îngrijirea necesară.

Am observat pe baza cercetării calitative, respectiv a studiilor de caz că vârstnicii preferă să primească îngrijire într-un mediu familial, confortabil și nu într-o instituție de protecție, iar îngrijitorul la domiciliu oferă vârstnicului avantajele unei vieți de calitate opuse celei din instituții, ceea ce duce la rezultate pozitive încetinind ritmul de degradare psiho-somatică a persoanei în vârstă. Datele statistice ale cercetării efectuate în comunitatea Turț arată de asemenea că există o mare nevoie de servicii sociale.

Un alt motiv pentru pentru aplicarea acestui proiect este reprezentat de problemele pe care are familia extinsă, care la ora actuală este într-o continuă destrămare, tot mai multe cupluri coabitând, iar asfel relațiile de rudenie sunt reduse considerabil.

În ultima perioadă, ca urmare a scăderii speranței de viață și apariția unor probleme tot mai complexe cu care se confruntă economiile naționale, îmbătrânirea populației reprezintă o problemă socială deosebit de importantă care stârnește dezbateri aprinse pentru cercetători în ce privește eficacitatea soluțiilor care sunt date pentru rezolvarea corespunzătoare a problemei și găsirea de noi soluții care să îmbunătățească sistemul de valorii al societății. În conformitate cu tendințele proceselor demografice și previziunile pentru următoarele decenii există motive de îngrijorare care necesită găsirea unor soluții pentru păstrarea, cel puțin, a unor condiții de demnitate pentru petrecerea anilor bătrâneții.

Acest proiect este necerar deoarece bătrânii reprezintă o parte din populația vulnerabilă ce merită atentia noastră ca și societate. Persoanele vârsnice ajung la un moment al vieții când nu se mai pot ajuta singure și au nevoie de ajutor pentru a merge mai departe, iar proiectul nostru vine tocmai în sprijinul acesta.

Relevanța proiectului în raport cu domeniile propuse

Toate domeniile de activitate sunt importante, dar fiecare domeniu are un lucru interesant, specific prin care se remarcă a fi mai important decțt altele. Miezul acestui proiect îl constituie vârstnicii care au un adăpost dar sunt neajutorați, bolnavi la pat, care nu își pot face singuri cumpăraturile, mâncare, care nu își pot face singuri curățenie sau treburile gospodăriei.

activități și subactivități specifice

Obiectivul 1 – Crearea serviciului de îngrijire la domiciliu pentru persoanele vârstnice prin câștigarea proiectului „Alături de bunicii uitați.”

Activitatea 1.

1. Recrutarea, selectarea (angajarea) personalului: 1 asistent social; 1 medic; 3 asistente medicale; 1 consilier.

2. Pregătirea și evaluarea personalului;

3. Atragerea voluntarior;

4. Selecția voluntarilor;

5. Se organizează o campanie de informare despre noul servici furnizat.

Obiectivul 2 – Oferirea serviciilor socio-medicale

Activitatea 2.

1. Selecția persoanelor care necesită îngrijire la domiciliu;

2. Acordarea serviciului de îngrijire la domiciliu; 

3. Implicarea voluntarilor în activitatea de îngrijire la domiciliu;

4. Curățenia / renovarea locuințelor persoanelor imobilizate.

Obiectivul 3 – Creșterea calității vieții persoanelor vârstnice

Activitatea 3.

1. Sesiuni de responsabilizarea generației tinere cu privire la populația vârstnică;

2. Acomodarea vârstnicilor cu echipa de specialiști care intervin situațiilor de criză

3. Evaluarea proiectului.

Planul de acțiune

Durata de derulare a proiectului va fi de 12 luni.

Planul de acțiune și punerea în practică a activităților este:

Tabel nr. 4 – Planul de acțiune și punerea în practică a activităților din cadrul proiectului: „Alături de bunicii uitați.”

Rezultatea anticipate

Vârstnicii sunt lasați tot timpul la urma chiar dacă ei sunt cei care ne-au sprijinit pe noi in tinerețe. Acest proiect îi pune pe primul loc oferindu-le: asistență medicală, asistență socială, consiliere, îngrijire la domiciliu.

Rezultatele anticipate proiectului sunt:

Creșterea gradului de relaționare

Creșterea gradului de relaționare cu persoane mai tinere

Creșterea stimei de sine

Prevenirea marginalizării de către comunitate

Cel mai important lucru este capacitatea de a lucra în echipă, spiritul de echipă, de a accepta și deciziile celorlalți. Proiectul ne ajută să ne dăm seama cât de complexă e meseria de asistent social și câtă atenție trebuie să-i acordăm.

Resurse umane necesare

Membrii echipei interdisciplinare din cadrul proiectului va fi format din:

Un asistent social

Un psiholog

3 Asistenți medicali

8 voluntarii

Un kinetoterapeut

Consilier social

Medic

Activitățile din centru se vor desfășura cu ajutorul personalului angajat și al voluntarilor care vor lucra în echipă și se vor axa pe problemele beneficiarilor. Se va oferi consiliere bătrânilor pentru a depași momentele dificile, iar pe parcursul proiectului în funcțiune de activități desfășurate, echipa va mai aduce diferite persoane componente și specializate în problemele și necesitățile acestor vârstnici.

Bugetul alocat proietului

Bugetul alocat proiectului pentru 12 luni este de: 302.072 RON

Tabel nr. 5 – Bugetul estimat pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”

concluzii finale

Concluziile generale, care se desprind la finalul acestei lucrări de dizertație, prin care am încercat să aducem o modestă contribuție la o mai buna cunoaștere a vieții persoanelor vârstnice, vizează în mod deoserbit calitatea vieții vârstnicilor din mediul rural.

Îmbătrînirea populației în prima jumătate a acestui secol reprezintă o problemă de mare importanță pentru societatea românească, atât în mediul rural cât și în cel urban, care necesită o tratare atentă și responsabilă din partea statului, comunităților, instituțiilor specializate, familiilor și a cetățenilor înșiși. Importanța prezentei lucrări constă în a semnala și a evidenția efectele pe care le provoacă îmbătrânirea demografică care accentuaeză gradul de dependență a unor categorii din ce în ce mai mari de vârstnici provocând vulnerabilitate și în final de starea de dependență a vârstnicilor.

În lucrarea de față am avut în vedere în trei aspecte esențiale structurate în trei mari capitole:

Primul aspect este preocupat de clarificarea conceptelor teoretice care privesc procesul de îmbătrânire, standardul de calitatea a vieții, vulnerabilitatea persoanelor vârstnice și drepturile și serviciile sociale reglemetate în baza legislativă a României. Pentru partea teoretică a lucrării am avut în vedere bibliografia existentă, lucrări relevante, studii de specialitate realizate de către diferite institute de cercetare și articole publicate în reviste de specialitate.

Al doilea aspect cuprinde demersul propriu de cercetare pentru cunoașterea concretă a calității vieții vârstnicilor, folosind cercetarea calitativă și cantitativă prin care am reușit să identific toate aspectele propuse legate de calitatetea vieții vârstnicilor din mediul rural. Rezultatele cercetării confirmă în mare măsură aspectele teoretice ale lucrării, oferind date despre calitatea scăzută a vieții în ce privește starea vârstnicilor din mediul rural și slaba dezvoltarea a serviciilor sociale. Așadar am observat că persoanele vârstnice din mediul rural au o relație bună cu familia, dar de cele mai multe ori locuiesc singuri, o cauză fiind și migrația copiilor, iar datorită faptului că persoana vârstnică locuiește singură simte nevioa de relaționare, de companie, dar nu numai. Persoana vârstnică are nevoie de ajutor pentru diferite activități pe care nu le poate face singur în gospdărie, fie datorită limitărilor vârstei, fie datorită diferitelor afecțiuni de care suferă. De asemenea s-a constatat că există o nevoie mare în privința serviciilor sociale pentru vârstnici la în mediul rural, vârstnicul este mult mai deschis față de serviciile sociale la domiciliu decât cele de tip rezidențial.

Al treilea aspect al lucrării acordă o deosebită atenție relaizării, pe baza cercetării, a unui proiect de dezvoltare a unor servicii socio-medicale pentru persoanele vârstnice din comuna Turț intitulat: „Alături de bunicii uitați,” prin care se urmărește diminuarea gradului de dependență a vârstnicilor și creșterea calității vieții al acestora.

În concluzie, menționăm că persoanele de vârstnice au nevoie de cineva alături și că trebuie făcut tot ce se poate pentru a le asigura, cât mai mult timp posibil, sănătatea și autonomia. Este o datorie morală în primul rând a familei, iar dacă aceasta nu poate a comunității și a societății în general, de a crea și de a menține condițiile minime de decență pentru persoanele care au ajuns la o vârsta înaintată.

bibliografie

Anderson, S. ”Crime and social change in rural areas,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Bălașa, Ana. ”Cum trăiesc vârstnicii români și semenii lor europeni. ”Revista de Asistență Socială, nr.4, 2006, 43-48.

__________. ”Îmbătrânirea populației: provocări și răspunsuri ale Europei. ”Calitatea Vieții, XVI, nr. 3–4, 2005, 273–288.

__________. ”Protecția socială a persoanelor vârstnice în România. ”Revista Calitatea Vieții, XVI, nr. 3-4, București, 2003, p. 95-96.

__________. ”Sănătatea – componentă esențială a calității vieții vârstnicilor. ”Calitatea Vieții, XVIII, nr. 1–2, 2007, p. 55–74.

Bătrân, Dorin. ”Îmbătrânirea, un proces ireversibil. ”Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, anul I, nr. 3, 2010.

Bentham, G. Mortality rates in the more rural areas of England and Wales. Area, 12, 1584, 219-261.

Berrocal, Luciano. ”Îmbătrânirea: un fenomen global și divers,” în Strategii și bune practici în asistența socială a persoanelor vârstnice – repere pentru profesioniști și autorități locale, ed. Aurora Toea. București: Ed. Model, 2004.

Bîldea, Marin. Comunitate și vulnerabilitate: percepție, comunicare, reducerea riscului dezastrelor. București: Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007.

Bodogai, Simona. Protecția socială a persoanelor vârstnice. Oradea: Ed. Universității din Oradea, 2009.

Bowling, A., D. Banister, și alții, ed. ”A multidimensional model of the quality of life in older age.” Aging & Mental Health, 6, 2002, 355-371.

Bradley, A. ” Poverty and dependency in village England.” în Disadvantage and Welfare in Rural Areas, editare de Lowe, Bradley, A. and White. Norwich: Geo Books, 1987.

Brown, Hilary. ”Vulnerable adults,” în The Blakwell Encyclopedia of Social Work, ed. Blackwell: Oxford, 2000, p. 376-369.

Bucur, Venera și Adina Maciovan, ”Probleme ale vârstei a treia,” în Tratat de asistență socială, ed. George Neamțu. Iași: Polirom, 2003.

„Calitatea vieții”, Dicționar de sociologie rurală. București: Mica Valahie, 2004.

Cella, D. și E. Cherine. ”Quality of life during and after cancer treatment, în ”Comprehensive. Therapy, 1988.

Cheianu-Andrei, Diana, Rodica Gramma și alții. Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare. Chișinău: CEP USM, 2011.

Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc. Cercetare Sociologică- metode și tehnici, Deva: Destin, 1998, 167, citat în Ioan Popoviciu, Metodologia cercetării sociale pentru asistență socială, Editura Universității Emanuel din Oradea, 2010.

Constantin, Bogdan. ”Asistența socială a persoanelor vârstnice,” în Dicționar de politici sociale, Luana Miruna Pop. București: Ed. Expert, 2002.

Dean, M. Growing older in the 21st Century. Economics & Social Research Council: Swindon, 2004.

Eates, C. și Binney E. ”The biomedicalization of aging: Dangers and dilemmas,” în The Gerontologist, nr. 29, 1989, 587-596.

Enquête de santé, 2001, 2004, Belgique; Baromètre santé, 2005, France, Editions INPES; Daumont D., Libion F., Deccanche A., Les personnes âgèes et leur santé: Besoins, representations, comportements, Série de dorsiers documentaires, UCL-RESO, 1999.

Găgăuz, Olga. ”Îmbătrânirea populației: de la provocări la beneficii,” Monitor Social, nr. 14, Chișinău, 2012.

Gârleanu, Daniela. ”Fenomenul îmbătrânirii în perspectiva teoretică,” în Sociologia populațiilor vulnerabile, ed. Vasile Miftode. Iași: Ed. Universității „Al. I. Cuza,” 2004.

______________. ”Vulnerabilitatea vârstei a treia. Aspecte teoretico-practice,” în Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, ed. Vasile Miftode. Ed. Lumen: Iași, 2002.

Institutul Național de Statistică, Condițiile de viață ale populației, 2005.

Johnson, J. E. ”Social support and physical health in the rural elderly,” în Applied Nursing Research, vol. 9, 2, 1996, 61-66.

Joseph, A. E. and Matthews A. M. Growing old in aging communities. Journal of Canadian Studies, 28, 1, 1993, 14-29.

Kim, P. K. H. ”Toward rural gerontological education: rationale and model,” în Educational Gerontology, 5, 4, 1980.

Knight, Douglas K. ”România și Politica Agricolă Comună”, în Viitorul micii agriculturi românești în Europa, nr. 5, 2010.

Larsen, Barbara. Le guide des seniors actifs. Bruxelles: Association des consommateurs testachats 1995.

Laslett, P. A Fresh Map of Life: the Emergence of the Third Age. Harvard University Press, Cambridge, Mass, 1991.

Les Tendances en matière de population en Europe et leur sensibilité aux mésures, des pouvoirs publics, Asamblée parlamentaire, mai 2004.

Manu, Carmen și George Poede. ”Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică. ”Revista de Asistență Scială, nr.1, București, 2005.

Mărginean, Ioan. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom, 2009.

_____________. ”Condițiile de viață ale populației din mediul rural. ”Calitatea Vieții, XVII, Nr. 1–2, 2006, 153–170.

_____________. ”Calitatea vieții percepută în România. ”Calitatea Vieții în România, I . Mărgineanu și A. Bălașa. București: Expert, 2002.

Meyer, Carol H., Scial Work with the Aging. U.S.A.: National Association of Social Workers, 1986.

Mihăilescu, Adina.”Costul vieții în rural,” Calitatea Viełii, XXIV, nr. 3, 2013, 295–310.

Miley, Karla Krogsrud, Michael O’Melia și Brenda DuBois. Practica asistenței sociale. Iași: Polirom, 2006.

Mucchielli, Alex. Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom, 2002.

Mureșan, Cornelia. Evoluția demografică a României. Tendințe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Editura Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca,1999.

Mureșan, Marta. ”Vârsta a treia între autonomie și vulnerabilitate.” (teză de doctorat) Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2012.

Paladi, Gheorghe, Olga Gagauz și Olga Penina, Îmbătrînirea populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. Chișinău: Academia de Științe a Moldovei, 2009.

Philip, M. ”Migration and social change,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Popescu, Raluca. ”Profilul familiei românești contemporane,” Calitatea Vieții XXI, nr. 1–2, 2010, 5–28.

Popescu, Raluca și Pro Activ- de la marginal la incluziv. Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. București: ed. Expert, 2011.

Rivicki, D. A. and R. M. Kaplan. „Relationships between psychometric and utility- based approaches to the measurements of health-related quality of life” in Quality of Life Reasearch, nr. 2, 1993.

Roderick, P. ”Health and health services,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Sheppard, Michael. Appraising and Using Social Research in the Human Services: An Introduction for Social Work and Health Professionals. London: Jessica Kingsley, 2004.

Shucksmith, M. ”Poverty and social exclusion in rural Britain,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Sorescu, M. E. Asistența socială a persoanelor vârstnice. Craiova: Editura Universității din Craiova, 2008.

Staiculescu, A. R. ”Îmbătrânire demografică,” Luana Miruna Pop, Dicționar de politici sociale. București: Ed. Expert, 2002.

Stanciu, Carmen. ”Lupta împotriva sărăciei, o provocare înaintea intrării României în Europa,” în România socială. Drumul schimbării și al integrării europene, editare de Petru Iluț, Laura Nistor și Traian Rotariu. Cluj-Napoca: Ed. Ekison, 2005.

Șiotu, Daniela Tatiana. ”Investiția socială: dincolo de vulnerabilitate prin empowerment,” Revista de economie socială, Vol. III, nr. 4, 2013.

Townsend, P. ”The structured dependency of the eldery,” în Ageing and Society, vol. 1, 1981, 5-28.

Vieillissement, aide et soins de santé en Belgique, Rapport pour le SPF, 2004.

Watt, I. ”Health needs of rural residents,” în Rural General Practice in the UK, eds. Occasional Paper 71, Royal College of General Practitioners, London, 1995.

Wenger, G. C. The Supportive Network: Coping with Old Age. London: Allen and Unwin, 1984.

__________. ”A comparison of urban with rural support networks: Liverpool and North Wales,” în Ageing and Society, 15, 1995, 59-81.

__________. ”Myths and realities of ageing in rural Britain,” în Ageing and Society, 21, 2001, 117-130.

World Health Organization Quality of Life Group. (1998). TheWorld Health Organization Quality of Life Assessment (WHOQOL): Development and general psychometric properties. Social Science & Med, 46, 1569-1585.

Yin, Robert K. Studiul de caz. Iași: Editura Polirom, 2005.

Zaha, Simona. Asistența socială a persoanelor vârstnice (curs nepublicat, anul 2003-2004), Universitatea din Oradea, 2004.

Zamfir, Cătălin. ”Dezvoltare socială: câteva elemente teoretice,” în O nouă provocare: dezvoltare socială, Cătălin Zamfir și Laura Stoica. Iași: Polirom, 2006.

___________. Dimensiuni ale sărăciei. București: Expent, 1994.

___________. Strategii ale dezvoltării socieale. București: Ed. Politică, 1977.

Zamfir, Catalin și Vlasceanu Lazar. Dicționar de sociologie. Bucuresti: Babel, 1993.

Zamfir, Elena. „Statul bunăstării,” „Mecanismele producerii bunăstării în economia de piață”, „Modele ale statului bunăstării”, „Sărăcia: teorii și factori”, „Serviciile de asistență socială” în Elena și Cătălin Zamfir (coord.), I, Editura Alternative, București, 1995, 12-17, 21-22, 31-45, 61-63.

SURSE INTERNET:

Baza legislativă, http://www.protectiacopilului6.ro/directia-protectie-sociala_doc_30_serviciul-asistenta-persoane-varstnice_pg_0.htm, accesat în 15 May 2014.

Dorin Bătrîn, Persoane vârstnice, http://revad.uvvg.ro/files/nr1/Articol%207%20-%20Batrin%20Dorin.pdf, accesat în 04 iunie 2014.

Excluziunea socială a persoanelor vârstnice, http://www.cnpv.ro/pdf/analize2010_2011/Excluziunea_varstnicilor_2010_versiunea2.pdf, accesat în 04 iunie, 2014.

Îmbătrânirea populației în Republica Moldova, Chișinău, 2012, Ministerul Muncii, Protecției Sociale Și Familiei, http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/imbatrinirea%20populatiei%20in%20republica%20moldova.pdf, accesat în 06 Mai 2014.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare rurală 2007-2013, (pdf) 2008, http://www.madr.ro.

Țigmeanu, Daniela. Etica asistentului social în relația cu vârstnicii aflați în dificultate,(pdf) http://www.rcis.ro, accesat în 30 aprilie 2014.

ACTE LEGISLATIVE:

Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 9 martie 2000, republicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007.

Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemuul public de pensii și alte drepturi de asigurări social, Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănatății, Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Ordinul nr. 318 din 7 aprilie 2003 al ministrului sănătății și familiei pentru aprobarea Normelor privind organizarea și funcționarea îngrijirilr la domiciliu, precum și autorizarea persoanelor juridice și fizice care acordă aceste servicii, Monitorul Oficial nr. 255 din 12 aprilie 2003.

anexa 1: model de chestionar aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

1. Cât de satisfăcut sau mulțumit sunteți în general de calitatea vieții „la țară”?

Foarte mulțumit

Destul de mulțumit

Deloc mulțumit

Foarte nemulțumit

Nu știu/nu răspund

2. Care este sursa d-voastră de venit?

Pensie pentru limită de vârstă

Pensie de boală

Pensie de urmaș

Pensie de agricultor

Pensie privată

Ajutor social

Altele, menționați………………………………….

3. Care este venitul d-voastră lunar?

Între 0-300 ron

Între 300-600 ron

Între 600-1000 ron

Intre 1000-1500 ron

Peste 1500 ron

4. Cât de mulțumit sunteți de venitul d-voastră lunar?

Foarte mulțumit

Destul de mulțumit

Nu prea mulțumit

Deloc mulțumit

Farte nemulțumit

Nu știu/nu răspund

. 4. Cum este starea d-vaoastră de sănătate?

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Proastă

Foarte proastă

5. Care sunt bolile sau afecțiunile de care suferiți?

…………………………………………………………………………………………………………………………

6. Care sunt persoanele cu care locuiți?

Singur

Cu soțul/soția

Cu soțul/soția și copii

Cu copiii

Cu nepoții

Cu copii și nepoții

Altele……………………………………….

7. Cum este relația cu copii/nepoții d-voastră?

Bună

Foarte bună

Proastă

Foarte proasta

Nu știu / nu răspund

8. Cum estimați veniturile totale ale gospodăriei în comparație cu nevoile sau cheltuielile pe care le aveți?

Nu ne ajung nici pentru strictul necesar

Ne ajung numai pentru strictul necesar

Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor obiecte mai scumpe (frigider, mobilă, mașină)

Ne ajung numai pentru întreținere și medicamente

Reușim să ne acoperim toate cheltuielile dacă cultivăm pământul și creștem animale

Reușim să cumpărăm și lucruri mai scumpe, dar cu eforturi și economii

Nu știu / nu răspund

9. Pe ce anume cheltuiți mai mulți bani?

(bifați 2 raspunsuri)

Întreținere (curent, apă, gaz)

Alimente

Medicamente

Îmbrăcăminte

Produse agricole

Altele……………………………………………………………………………………..

10. Care sunt nevoile cele mai urgente, specifice vârstei d-voastă, cu care vă confruntați? (alegeți cel mult 2 variante)

Nevoi financiare

Nevoia de companie

Nevoia de medicamente

Nevoi spirituale

Nevoie de îngrijire

Nevoie de asistență medicală

Toate cele menționate

Altele…………………………………………………………………………………………

11. Cum credeti ca sunt tratate persoanele vârstnice de către societatea în care trăim?

………………………………………………………………………………………………………………………..

12. Cum apreciați inițiativa creării unui serviciu de îngrijire la domicilu în localitatea d-voastră?

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Proastă

Foarte proastă

Nu știu / nu răspund

13. Dacă ar fi necesar, ati accepta să primiți îngijire la domiciliu din partea unui serviciu specializat?

Da

Daca nu am altă opțiune da

Nu

Nu știu / nu răspund

14. Dacă ati ajunge în situația să apelați la următoarele servicii, ce ați alege?

Serviciu de îngrijire la domiciliu

Să locuiesc într-un centru de bătrâni

Nu știu ? nu răspund

15. Care este nevoia cea mai urgentă cu care vă confruntați în comunitatea d-voastră raportat la problemele pe care le aveți?

Crearea unui centru de bătrâni

Crearea unor servicii de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor

Crearea unui centru de zi pentru vârstnici

Crearea unor servicii socio-medicale

Altele………………………………………………………………………………………….

16. Exprimați-vă acordul sau dezacordul cu privire la urmatoarea afirmație: Familiile sunt mai puțin dispuse decât în trecut să-și îngrijească rudele vârstnice.

Total de acord

Mai degrabă de acrord

Mai degrabă dezacord

Total dezacord

Nu știu / nu răpund

17. Vârsta……….

18. Sexul………..

anexa 2: model de interviu aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați ca persoană vârstnică, în viața de zi cu zi?

Care sunt principalele nevoi, lipsuri sau necesități pe care le aveți?

Cum vă descurcați cu treburile gospodăriei? vă ajută cineva?

Cine vă ajută la rezolvarea problemelor pe care le aveți?

Cum considerați inițiativa dezvoltării unor servicii sociale pentru vârstnici în comunitatea d-voastră?

Ce fel de servicii credeți că ar trebui dezvoltate în comuna d-voastră care să răspundă nevoilor cu care vă confruntați?

anexa 3: model de interviu aplicat unui reprezentat al primăriei

Care credeți că sunt nevoile cu care se confruntă vârstnicii din comunitatea d-voastră?

Credeți că este necesar implementarea unor servicii sociale pentru persoanele vârstnice din comunitatea d-voastră? daca da, de ce? daca nu, de ce

În ce masură ați fi dispuși să sprijiniți initiativa implementarii unui program social pentru vârstnici?

anexa 3: lista tabelelor

Tabel nr. 1 – Sănătatea subiectivă a populației vârstnice în România……………………………18

Tabel nr. 2 – Aprecierea veniturilor față de necesitățile vârstnicilor……………………………..36

Tabel nr. 3 – Obiective specifice pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”……………….64

Tabel nr. 4 – Planul de acțiune și punerea în practică a activităților din cadrul proiectului: „Alături de bunicii uitați.”……………………………………………………………………………………………68

Tabel nr. 5 – Bugetul estimat pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”…………………….70

anexa 4: lista graficelor

Grafic 1: Nivelul de satisfacție a vârstnicilor față de calitatea vieții în mediul rural………..34

Grafic 2: Tipul pensiei pe care îl primesc vârstnicii în mediul rural………………………………34

Grafic 3: Estimarea veniturilor persoanelor vârstnice din mediul rural………………………….35

Grafic 4: Satisfacția vârstnicului din mediul rural față de venitul lunar (pensia)…………….35

Grafic 5: Estimarea principalelor cheltuieli ale vârstnicilor din mediul rural………………….37

Grafic 6: Aprecierea stării de sănătate a vârstnicilor din mediul rural……………………………37

Grafic 7: Estimarea persoanelor cu care locuiește vârstnicul……………………………………….38

Grafic 8: Relația vârstnicului din mediul rural cu familia……………………………………………38

Grafic 9: Percepția vârstnicului asupra atitudinii generației tinere față de îngrijirea vârstnicului în familie………………………………………………………………………………………. ……….39

Grafic 10: Estimarea principalelor nevoi ale vârstnicului din mediul rural……………………39

Grafic 11: Opțiunea vârsticului în ce privește serviciile de îngrijire la domiciliu și centrul rezidențial………………………………………………………………………………………………………………….40

Grafic 12: Percepția vârstnicilor din mediul rural asupra serviciilor de îngrijire la domiciliu…………………………………………………………………………………………………………………..40

Grafic 13: Gradul de acceptare a serviciileor de îngrijire la domiciliu…………………………..41

Grafic 14: Aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale………………………………………………………………………………………………………………………41

bibliografie

Anderson, S. ”Crime and social change in rural areas,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Bălașa, Ana. ”Cum trăiesc vârstnicii români și semenii lor europeni. ”Revista de Asistență Socială, nr.4, 2006, 43-48.

__________. ”Îmbătrânirea populației: provocări și răspunsuri ale Europei. ”Calitatea Vieții, XVI, nr. 3–4, 2005, 273–288.

__________. ”Protecția socială a persoanelor vârstnice în România. ”Revista Calitatea Vieții, XVI, nr. 3-4, București, 2003, p. 95-96.

__________. ”Sănătatea – componentă esențială a calității vieții vârstnicilor. ”Calitatea Vieții, XVIII, nr. 1–2, 2007, p. 55–74.

Bătrân, Dorin. ”Îmbătrânirea, un proces ireversibil. ”Revista de Administrație Publică și Politici Sociale, anul I, nr. 3, 2010.

Bentham, G. Mortality rates in the more rural areas of England and Wales. Area, 12, 1584, 219-261.

Berrocal, Luciano. ”Îmbătrânirea: un fenomen global și divers,” în Strategii și bune practici în asistența socială a persoanelor vârstnice – repere pentru profesioniști și autorități locale, ed. Aurora Toea. București: Ed. Model, 2004.

Bîldea, Marin. Comunitate și vulnerabilitate: percepție, comunicare, reducerea riscului dezastrelor. București: Editura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, 2007.

Bodogai, Simona. Protecția socială a persoanelor vârstnice. Oradea: Ed. Universității din Oradea, 2009.

Bowling, A., D. Banister, și alții, ed. ”A multidimensional model of the quality of life in older age.” Aging & Mental Health, 6, 2002, 355-371.

Bradley, A. ” Poverty and dependency in village England.” în Disadvantage and Welfare in Rural Areas, editare de Lowe, Bradley, A. and White. Norwich: Geo Books, 1987.

Brown, Hilary. ”Vulnerable adults,” în The Blakwell Encyclopedia of Social Work, ed. Blackwell: Oxford, 2000, p. 376-369.

Bucur, Venera și Adina Maciovan, ”Probleme ale vârstei a treia,” în Tratat de asistență socială, ed. George Neamțu. Iași: Polirom, 2003.

„Calitatea vieții”, Dicționar de sociologie rurală. București: Mica Valahie, 2004.

Cella, D. și E. Cherine. ”Quality of life during and after cancer treatment, în ”Comprehensive. Therapy, 1988.

Cheianu-Andrei, Diana, Rodica Gramma și alții. Necesitățile specifice ale copiilor și vârstnicilor lăsați fără îngrijirea membrilor de familie plecați la muncă peste hotare. Chișinău: CEP USM, 2011.

Chelcea, Septium, Ioan Marginean și Ion Cauc. Cercetare Sociologică- metode și tehnici, Deva: Destin, 1998, 167, citat în Ioan Popoviciu, Metodologia cercetării sociale pentru asistență socială, Editura Universității Emanuel din Oradea, 2010.

Constantin, Bogdan. ”Asistența socială a persoanelor vârstnice,” în Dicționar de politici sociale, Luana Miruna Pop. București: Ed. Expert, 2002.

Dean, M. Growing older in the 21st Century. Economics & Social Research Council: Swindon, 2004.

Eates, C. și Binney E. ”The biomedicalization of aging: Dangers and dilemmas,” în The Gerontologist, nr. 29, 1989, 587-596.

Enquête de santé, 2001, 2004, Belgique; Baromètre santé, 2005, France, Editions INPES; Daumont D., Libion F., Deccanche A., Les personnes âgèes et leur santé: Besoins, representations, comportements, Série de dorsiers documentaires, UCL-RESO, 1999.

Găgăuz, Olga. ”Îmbătrânirea populației: de la provocări la beneficii,” Monitor Social, nr. 14, Chișinău, 2012.

Gârleanu, Daniela. ”Fenomenul îmbătrânirii în perspectiva teoretică,” în Sociologia populațiilor vulnerabile, ed. Vasile Miftode. Iași: Ed. Universității „Al. I. Cuza,” 2004.

______________. ”Vulnerabilitatea vârstei a treia. Aspecte teoretico-practice,” în Populații vulnerabile și fenomene de auto-marginalizare, ed. Vasile Miftode. Ed. Lumen: Iași, 2002.

Institutul Național de Statistică, Condițiile de viață ale populației, 2005.

Johnson, J. E. ”Social support and physical health in the rural elderly,” în Applied Nursing Research, vol. 9, 2, 1996, 61-66.

Joseph, A. E. and Matthews A. M. Growing old in aging communities. Journal of Canadian Studies, 28, 1, 1993, 14-29.

Kim, P. K. H. ”Toward rural gerontological education: rationale and model,” în Educational Gerontology, 5, 4, 1980.

Knight, Douglas K. ”România și Politica Agricolă Comună”, în Viitorul micii agriculturi românești în Europa, nr. 5, 2010.

Larsen, Barbara. Le guide des seniors actifs. Bruxelles: Association des consommateurs testachats 1995.

Laslett, P. A Fresh Map of Life: the Emergence of the Third Age. Harvard University Press, Cambridge, Mass, 1991.

Les Tendances en matière de population en Europe et leur sensibilité aux mésures, des pouvoirs publics, Asamblée parlamentaire, mai 2004.

Manu, Carmen și George Poede. ”Îngrijirea socială a bătrânilor ca politică publică. ”Revista de Asistență Scială, nr.1, București, 2005.

Mărginean, Ioan. Proiectarea cercetării sociologice. Iași: Editura Polirom, 2009.

_____________. ”Condițiile de viață ale populației din mediul rural. ”Calitatea Vieții, XVII, Nr. 1–2, 2006, 153–170.

_____________. ”Calitatea vieții percepută în România. ”Calitatea Vieții în România, I . Mărgineanu și A. Bălașa. București: Expert, 2002.

Meyer, Carol H., Scial Work with the Aging. U.S.A.: National Association of Social Workers, 1986.

Mihăilescu, Adina.”Costul vieții în rural,” Calitatea Viełii, XXIV, nr. 3, 2013, 295–310.

Miley, Karla Krogsrud, Michael O’Melia și Brenda DuBois. Practica asistenței sociale. Iași: Polirom, 2006.

Mucchielli, Alex. Dicționar al metodelor calitative în științele umane și sociale. Iași: Polirom, 2002.

Mureșan, Cornelia. Evoluția demografică a României. Tendințe vechi, schimbări recente, perspective (1870-2030), Editura Presa Universitară Clujană, Cluj Napoca,1999.

Mureșan, Marta. ”Vârsta a treia între autonomie și vulnerabilitate.” (teză de doctorat) Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, 2012.

Paladi, Gheorghe, Olga Gagauz și Olga Penina, Îmbătrînirea populației în Republica Moldova: consecințe economice și sociale. Chișinău: Academia de Științe a Moldovei, 2009.

Philip, M. ”Migration and social change,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Popescu, Raluca. ”Profilul familiei românești contemporane,” Calitatea Vieții XXI, nr. 1–2, 2010, 5–28.

Popescu, Raluca și Pro Activ- de la marginal la incluziv. Grupurile vulnerabile și economia socială. Romi și femei în dificultate. București: ed. Expert, 2011.

Rivicki, D. A. and R. M. Kaplan. „Relationships between psychometric and utility- based approaches to the measurements of health-related quality of life” in Quality of Life Reasearch, nr. 2, 1993.

Roderick, P. ”Health and health services,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Sheppard, Michael. Appraising and Using Social Research in the Human Services: An Introduction for Social Work and Health Professionals. London: Jessica Kingsley, 2004.

Shucksmith, M. ”Poverty and social exclusion in rural Britain,” în Rural Audit: a Health Check on Rural Britain, eds. Shucksmith, M. and Murphy, C., commissioned by The Rural Group of Labour MPs, Arkleton Centre for Rural Development Research, Aberdeen, 1999.

Sorescu, M. E. Asistența socială a persoanelor vârstnice. Craiova: Editura Universității din Craiova, 2008.

Staiculescu, A. R. ”Îmbătrânire demografică,” Luana Miruna Pop, Dicționar de politici sociale. București: Ed. Expert, 2002.

Stanciu, Carmen. ”Lupta împotriva sărăciei, o provocare înaintea intrării României în Europa,” în România socială. Drumul schimbării și al integrării europene, editare de Petru Iluț, Laura Nistor și Traian Rotariu. Cluj-Napoca: Ed. Ekison, 2005.

Șiotu, Daniela Tatiana. ”Investiția socială: dincolo de vulnerabilitate prin empowerment,” Revista de economie socială, Vol. III, nr. 4, 2013.

Townsend, P. ”The structured dependency of the eldery,” în Ageing and Society, vol. 1, 1981, 5-28.

Vieillissement, aide et soins de santé en Belgique, Rapport pour le SPF, 2004.

Watt, I. ”Health needs of rural residents,” în Rural General Practice in the UK, eds. Occasional Paper 71, Royal College of General Practitioners, London, 1995.

Wenger, G. C. The Supportive Network: Coping with Old Age. London: Allen and Unwin, 1984.

__________. ”A comparison of urban with rural support networks: Liverpool and North Wales,” în Ageing and Society, 15, 1995, 59-81.

__________. ”Myths and realities of ageing in rural Britain,” în Ageing and Society, 21, 2001, 117-130.

World Health Organization Quality of Life Group. (1998). TheWorld Health Organization Quality of Life Assessment (WHOQOL): Development and general psychometric properties. Social Science & Med, 46, 1569-1585.

Yin, Robert K. Studiul de caz. Iași: Editura Polirom, 2005.

Zaha, Simona. Asistența socială a persoanelor vârstnice (curs nepublicat, anul 2003-2004), Universitatea din Oradea, 2004.

Zamfir, Cătălin. ”Dezvoltare socială: câteva elemente teoretice,” în O nouă provocare: dezvoltare socială, Cătălin Zamfir și Laura Stoica. Iași: Polirom, 2006.

___________. Dimensiuni ale sărăciei. București: Expent, 1994.

___________. Strategii ale dezvoltării socieale. București: Ed. Politică, 1977.

Zamfir, Catalin și Vlasceanu Lazar. Dicționar de sociologie. Bucuresti: Babel, 1993.

Zamfir, Elena. „Statul bunăstării,” „Mecanismele producerii bunăstării în economia de piață”, „Modele ale statului bunăstării”, „Sărăcia: teorii și factori”, „Serviciile de asistență socială” în Elena și Cătălin Zamfir (coord.), I, Editura Alternative, București, 1995, 12-17, 21-22, 31-45, 61-63.

SURSE INTERNET:

Baza legislativă, http://www.protectiacopilului6.ro/directia-protectie-sociala_doc_30_serviciul-asistenta-persoane-varstnice_pg_0.htm, accesat în 15 May 2014.

Dorin Bătrîn, Persoane vârstnice, http://revad.uvvg.ro/files/nr1/Articol%207%20-%20Batrin%20Dorin.pdf, accesat în 04 iunie 2014.

Excluziunea socială a persoanelor vârstnice, http://www.cnpv.ro/pdf/analize2010_2011/Excluziunea_varstnicilor_2010_versiunea2.pdf, accesat în 04 iunie, 2014.

Îmbătrânirea populației în Republica Moldova, Chișinău, 2012, Ministerul Muncii, Protecției Sociale Și Familiei, http://www.unfpa.md/images/stories/publicati/imbatrinirea%20populatiei%20in%20republica%20moldova.pdf, accesat în 06 Mai 2014.

Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Programul Național de Dezvoltare rurală 2007-2013, (pdf) 2008, http://www.madr.ro.

Țigmeanu, Daniela. Etica asistentului social în relația cu vârstnicii aflați în dificultate,(pdf) http://www.rcis.ro, accesat în 30 aprilie 2014.

ACTE LEGISLATIVE:

Legea nr. 17 din 6 martie 2000 privind asistența socială a persoanelor vârstnice, publicată în Monitorul Oficial nr. 104 din 9 martie 2000, republicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 6 martie 2007.

Legea nr. 19 din 17 martie 2000 privind sistemuul public de pensii și alte drepturi de asigurări social, Monitorul Oficial nr. 140 din 1 aprilie 2000.

Legea nr. 95 din 14 aprilie 2006, privind reforma în domeniul sănatății, Monitorul Oficial nr. 372 din 28 aprilie 2006.

Ordinul nr. 318 din 7 aprilie 2003 al ministrului sănătății și familiei pentru aprobarea Normelor privind organizarea și funcționarea îngrijirilr la domiciliu, precum și autorizarea persoanelor juridice și fizice care acordă aceste servicii, Monitorul Oficial nr. 255 din 12 aprilie 2003.

anexa 1: model de chestionar aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

1. Cât de satisfăcut sau mulțumit sunteți în general de calitatea vieții „la țară”?

Foarte mulțumit

Destul de mulțumit

Deloc mulțumit

Foarte nemulțumit

Nu știu/nu răspund

2. Care este sursa d-voastră de venit?

Pensie pentru limită de vârstă

Pensie de boală

Pensie de urmaș

Pensie de agricultor

Pensie privată

Ajutor social

Altele, menționați………………………………….

3. Care este venitul d-voastră lunar?

Între 0-300 ron

Între 300-600 ron

Între 600-1000 ron

Intre 1000-1500 ron

Peste 1500 ron

4. Cât de mulțumit sunteți de venitul d-voastră lunar?

Foarte mulțumit

Destul de mulțumit

Nu prea mulțumit

Deloc mulțumit

Farte nemulțumit

Nu știu/nu răspund

. 4. Cum este starea d-vaoastră de sănătate?

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Proastă

Foarte proastă

5. Care sunt bolile sau afecțiunile de care suferiți?

…………………………………………………………………………………………………………………………

6. Care sunt persoanele cu care locuiți?

Singur

Cu soțul/soția

Cu soțul/soția și copii

Cu copiii

Cu nepoții

Cu copii și nepoții

Altele……………………………………….

7. Cum este relația cu copii/nepoții d-voastră?

Bună

Foarte bună

Proastă

Foarte proasta

Nu știu / nu răspund

8. Cum estimați veniturile totale ale gospodăriei în comparație cu nevoile sau cheltuielile pe care le aveți?

Nu ne ajung nici pentru strictul necesar

Ne ajung numai pentru strictul necesar

Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor obiecte mai scumpe (frigider, mobilă, mașină)

Ne ajung numai pentru întreținere și medicamente

Reușim să ne acoperim toate cheltuielile dacă cultivăm pământul și creștem animale

Reușim să cumpărăm și lucruri mai scumpe, dar cu eforturi și economii

Nu știu / nu răspund

9. Pe ce anume cheltuiți mai mulți bani?

(bifați 2 raspunsuri)

Întreținere (curent, apă, gaz)

Alimente

Medicamente

Îmbrăcăminte

Produse agricole

Altele……………………………………………………………………………………..

10. Care sunt nevoile cele mai urgente, specifice vârstei d-voastă, cu care vă confruntați? (alegeți cel mult 2 variante)

Nevoi financiare

Nevoia de companie

Nevoia de medicamente

Nevoi spirituale

Nevoie de îngrijire

Nevoie de asistență medicală

Toate cele menționate

Altele…………………………………………………………………………………………

11. Cum credeti ca sunt tratate persoanele vârstnice de către societatea în care trăim?

………………………………………………………………………………………………………………………..

12. Cum apreciați inițiativa creării unui serviciu de îngrijire la domicilu în localitatea d-voastră?

Foarte bună

Bună

Satisfăcătoare

Proastă

Foarte proastă

Nu știu / nu răspund

13. Dacă ar fi necesar, ati accepta să primiți îngijire la domiciliu din partea unui serviciu specializat?

Da

Daca nu am altă opțiune da

Nu

Nu știu / nu răspund

14. Dacă ati ajunge în situația să apelați la următoarele servicii, ce ați alege?

Serviciu de îngrijire la domiciliu

Să locuiesc într-un centru de bătrâni

Nu știu ? nu răspund

15. Care este nevoia cea mai urgentă cu care vă confruntați în comunitatea d-voastră raportat la problemele pe care le aveți?

Crearea unui centru de bătrâni

Crearea unor servicii de îngrijire la domiciliu a vârstnicilor

Crearea unui centru de zi pentru vârstnici

Crearea unor servicii socio-medicale

Altele………………………………………………………………………………………….

16. Exprimați-vă acordul sau dezacordul cu privire la urmatoarea afirmație: Familiile sunt mai puțin dispuse decât în trecut să-și îngrijească rudele vârstnice.

Total de acord

Mai degrabă de acrord

Mai degrabă dezacord

Total dezacord

Nu știu / nu răpund

17. Vârsta……….

18. Sexul………..

anexa 2: model de interviu aplicat persoanelor vârstnice din mediul rural

Care sunt principalele probleme pe care le întâmpinați ca persoană vârstnică, în viața de zi cu zi?

Care sunt principalele nevoi, lipsuri sau necesități pe care le aveți?

Cum vă descurcați cu treburile gospodăriei? vă ajută cineva?

Cine vă ajută la rezolvarea problemelor pe care le aveți?

Cum considerați inițiativa dezvoltării unor servicii sociale pentru vârstnici în comunitatea d-voastră?

Ce fel de servicii credeți că ar trebui dezvoltate în comuna d-voastră care să răspundă nevoilor cu care vă confruntați?

anexa 3: model de interviu aplicat unui reprezentat al primăriei

Care credeți că sunt nevoile cu care se confruntă vârstnicii din comunitatea d-voastră?

Credeți că este necesar implementarea unor servicii sociale pentru persoanele vârstnice din comunitatea d-voastră? daca da, de ce? daca nu, de ce

În ce masură ați fi dispuși să sprijiniți initiativa implementarii unui program social pentru vârstnici?

anexa 3: lista tabelelor

Tabel nr. 1 – Sănătatea subiectivă a populației vârstnice în România……………………………18

Tabel nr. 2 – Aprecierea veniturilor față de necesitățile vârstnicilor……………………………..36

Tabel nr. 3 – Obiective specifice pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”……………….64

Tabel nr. 4 – Planul de acțiune și punerea în practică a activităților din cadrul proiectului: „Alături de bunicii uitați.”……………………………………………………………………………………………68

Tabel nr. 5 – Bugetul estimat pentru proiectul: „Alături de bunicii uitați.”…………………….70

anexa 4: lista graficelor

Grafic 1: Nivelul de satisfacție a vârstnicilor față de calitatea vieții în mediul rural………..34

Grafic 2: Tipul pensiei pe care îl primesc vârstnicii în mediul rural………………………………34

Grafic 3: Estimarea veniturilor persoanelor vârstnice din mediul rural………………………….35

Grafic 4: Satisfacția vârstnicului din mediul rural față de venitul lunar (pensia)…………….35

Grafic 5: Estimarea principalelor cheltuieli ale vârstnicilor din mediul rural………………….37

Grafic 6: Aprecierea stării de sănătate a vârstnicilor din mediul rural……………………………37

Grafic 7: Estimarea persoanelor cu care locuiește vârstnicul……………………………………….38

Grafic 8: Relația vârstnicului din mediul rural cu familia……………………………………………38

Grafic 9: Percepția vârstnicului asupra atitudinii generației tinere față de îngrijirea vârstnicului în familie………………………………………………………………………………………. ……….39

Grafic 10: Estimarea principalelor nevoi ale vârstnicului din mediul rural……………………39

Grafic 11: Opțiunea vârsticului în ce privește serviciile de îngrijire la domiciliu și centrul rezidențial………………………………………………………………………………………………………………….40

Grafic 12: Percepția vârstnicilor din mediul rural asupra serviciilor de îngrijire la domiciliu…………………………………………………………………………………………………………………..40

Grafic 13: Gradul de acceptare a serviciileor de îngrijire la domiciliu…………………………..41

Grafic 14: Aprecierea gradului de acoperire a nevoilor vârstnicilor prin servicii sociale………………………………………………………………………………………………………………………41