Stadiul reconversiei pomicole în România [621341]

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 1/10DATA RAPORTULUI: 2020-06-26 10:47:16
0,25 %
0,06 %TITLU:
Stadiul reconversiei pomicole în România

Detalii Similitudini
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că valori ridicate ale coeficienților nu indică automat plagiat. Raportul trebuie să fie analizat de o persoană autorizată.
% din cuvinte identificate în fragmente de 5 cuvinte (fără
Baza de Date Legislativă)% din cuvintele identificate în fragmente de 25 de cuvinte
(fără Baza de Date Legislativă)
25
Lungimea frazelor pentru Coeficientul de
Similitudine 28079
Lungimea în cuvinte53777
Lungimea în caractere
Avertismente și alerte
În această secțiune, puteți găsi informații referitoare la alterări ale textului a căror scop să fie evitarea detectării. Aceste alterări nu pot fi sesizate de persoanele
care evaluează documentul imprimat sau citit pe calculator , dar ele influențează analiza făcută de sistem și coeficienții de similitudine. Vă rugăm să analizați
dacă aceste alterări sunt intenționate sau nu.
Alertă 0 arată în text
Număr de caractere din alte alfabete – poate indica o tentativă de evitare a detectării. V erificați cu atenție.
Extinderi 0 arată în text
număr de spații extinse între litere – vă rugăm să verificați dacă imită spații, caz în care cuvintele sunt lipite în Raport.
Micro-spații 0 arată în text
număr de spații fără lungime – vă rugăm să verificați dacă sunt plasate in interiorul cuvintelor și cauzează despărțirea acestora în raport.
Caractere albe 0 arată în text
număr de caractere care au font alb – vă rugăm să verificați dacă au fost folosite în loc de spații, caz în care cuvintele sunt lipite. În raport, caracterele albe apar cu negru pentru a fi vizibile.
Listele similitudinilor
Parcurgeți lista și analizați în special fragmentele care depășesc lungimea CS2 (marcate cu bold). Folosiți linkul "Marcare fragmente" pentru a vedea dacă sunt
câteva fraze scurte în diverse părți ale documentului (similitudini întâmplătoare), mai multe fraze scurte și apropiate unele de celelalte (plagiat tip mozaic) sau
fragmente mari care nu sunt marcate drept citate (plagiat).
Cele mai lungi 10 fragmente (24,04 %)
din Baza de Date RefBooks (0,00 %)
Toate fragmentele găsite în baza de date RefBooks, care conține peste 3 milioane de texte de la editori și autori.
NR.TITLU AUTORNUM Ă R DE CUVINTE
IDENTICE (NUM Ă R DE
FRAGMENTE)ȘTERGE MARCAJE
NU AU FOST G Ă SITE SIMILITUDINI
din Baza de Date Proprie (0,31 %)
Toate fragmentele găsite în baza de date a instituției dumneavoastră.
NR.TITLU AUTORDATA
INDEX Ă RIICUVINTE IDENTICE
(FRAGMENTE)ȘTERGE MARCAJE
1Căi de cre ș tere a ecien ț ei economice într-o
ferm ă piscicol ă
Academia de Studii Economice din Bucure ș ti
(Academia de Studii Economice din
Bucuresti)CUCUTEANU C ALINA
CRISTINA (ID=46462) 2015-07-06 20 (2) arată în text
2Managementul Competen ț elor în Resurse
Umane
Academia de Studii Economice din Bucure ș ti
(Academia de Studii Economice din
Bucuresti)MARINEA ȚĂ M. Andreea-
Costina 2015-06-16 5 (1) arată în text
din Programul de Schimb de Baze de Date (2,54 %)
Toate fragmentele găsite în bazele de date ale altor instituții.Academia de Studii Economice din București
AUTOR:
TĂNASE_M C_ȘTEF AN-MĂDĂLIN (ID=86933)COORDONA TOR:
BOBOC Dan (ID=584)
UNIT ATE ORGANIZAȚIONALĂ:
Academia de Studii Economice din
BucurestiDATA ÎNCĂRCĂRII:
2020-06-26 13:42:23
OMITEȚI ADRESELE URL:
i
i 34,06% CS1 i 25,75% CS2

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 2/101,79 %
0,36 %
0,26 %
0,12 %
14,98 %
5,95 %
3,12 %
2,87 %
2,83 %
0,51 %
0,32 %
0,27 %
0,20 %
0,16 %NR.TITLU
NUMELE BAZEI DE DATEAUTORDATA
INDEX Ă RIINUM Ă R DE CUVINTE
IDENTICE (NUM Ă R DE
FRAGMENTE)ȘTERGE MARCAJE
1STUDII PRIVIND EVOLU Ț IA
SCHIMB Ă RILOR CLIMATICE Ș I IMPACTUL
ASUPRA PRODUCTIVIT ĂȚ II
ECOSISTEM ELOR POMICOLE
Valahia University of Targoviste (Ing.
Mediului si Biotehnologii)Safta Silviu Ionut 2017-07-05 145 (13) arată în text
2Studiul comportarii unor soiuri de m ă r in
sistem ecologic de cultur ă in zona Iasi
Universitatea de Ș tiin ț e Agricole ș i Medicin ă
Veterinar ă Ion Ionescu de la Brad din Ia ș i
(Facultatea de Horticultura)Bahnar George 2014-06-06 29 (1) arată în text
3INFLUEN Ț A CONDI Ț IILOR CLIMATICE
ASUPRA PARTICULARIT ĂȚ ILOR DE
CREȘ TERE Ș I RODIRE, Ș I ASUPRA
CALIT ĂȚ II FRUCTELOR UNOR SOIURI DE
MĂ R
Valahia University of Targoviste (Ing.
Mediului si Biotehnologii)Petre Gheorghe- Ion 2013-07-10 21 (2) arată în text
4Rolul acidului alfa-lipoic ca antioxidant în
menopauza indus ă experimental la ș obolani
Universitatea de Medicin ă ș i Farmacie "Iuliu
Hatieganu" din Cluj-Napoca (Universitatea
de Medicin ă ș i Farmacie "Iuliu Hatieganu" din
Cluj-Napoca )Anda-Emina VERHUN 2017-01-26 10 (1) arată în text
din Resursele Internetului (31,22 %)
Toate fragmentele găsite în resursele open-access de pe internet.
NR.SURSA URLCUVINTE IDENTICE
(FRAGMENTE)ȘTERGE MARCAJE
1 https://madr.ro/docs/SCDP_Voinesti.pdf 1 210 (1) arată în text
2https://biblioteca.regielive.ro/licente/agronomie/studii-privind-stabilirea-perioadei-optim
e-de-altoire-a-soiurilor-de-mar-292171.html481 (9) arată în text
3 https://primariacandesti.ro/comuna/prezentarea-comunei/ 252 (13) arată în text
4 https://pomiifructiferi.blogspot.com/2012/03/morfologice-de-producie-ritmul-de.html 232 (13) arată în text
5 https://vdocuments.site/documents/proiect-pratologie.html 229 (12) arată în text
6 http://www.usamvcluj.ro/les/teze/2012/petrisor.pdf 41 (2) arată în text
7 http://primarievoinesti.ro/new/blog/statiunea-de-cercetare-pomicola-voinesti-salvata/ 26 (2) arată în text
8 http://chtm.ro/pomi-fructiferi/pomi-fructiferi 22 (1) arată în text
9https://biblioteca.regielive.ro/licente/agronomie/studii-privind-comportarea-unor-soiuri-de-
mar-cu-rezistenta-la-boli-273268.html16 (1) arată în text
10 http://www.ihp.ro/fertirig/Carte_PrunsimarPlumandapple.pdf 13 (1) arată în text
Conținutul analizat – similitudinile sunt evidențiate în text în funcție de sursă::
Vă rugăm să aveți în vedere faptul că sistemul nu dă verdicte. Dacă există suspiciuni, Raportul de Similitudine trebuie să fie supus unei analize detaliate.
1 Academia De Studii Economice
Din București
Facultatea De Economie
Agroalimentara Si a Mediului
Lucrare De
2 Licență
Coordonator: Prof. Univ . Dr. Boboc Dan
Susținător: Tănase Ștefan-Mădălin
1 Academia De Studii Economice Din București
Facultatea De EconomieAgroalimentara
Si a Mediului
Lucrare De
Licență
Stadiul Reconversiei Pomicole
În România
Coordonator: Prof. Univ . Dr. Boboc Dan
Susținător: Tănase Ștefan-Mădălin
CUPRINSLEGENDĂ
– Baze de Date Instituționale – Resursele Internetului – Baza de Date RefBooks

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 3/10INTRODUCERE
CAPIT OLUL 1- SITUA TIA ACTUALĂ ȘI DE PERSPECTIVĂ A CUL TURII MĂRULUI 2 PE PLAN MONDIAL ȘI
ÎN ROMANIA
1. Scurt istoric privind cultura mărului pe plan mondial și în Romania……………..
2. Originea și arealul de cultură al mărului……………………………………………………
3. Cerințele mărului față de factorii de mediu………………………………………………
CAPIT OLUL 2- Evoluția suprafețelor pomicole
2.1. Suprafața pomicolă din România……………………………………………………………
2.2. Tendințe în evoluția suprafeței pomicole din România………………………………..
CAPIT OLUL 3- Studiu de caz- Voinești, Dâmbovița
3.1. Cadrul natural al studiului
3.2. Suprafața pomicolă…………………………………………………………………..
3.3. Structura soiurilor ……………………………………………………………………..
3.4. Propuneri de reconversie……………………………………………………………..
Bibliografie……………………………………………………………………………………………………
ABSTRACT
Pomiculture is an important branch of agriculture, supplying a stingful quantity of fresh fruit for consumption and
raw materials in the food industry: (Compote, jelly , marmalade, juices).
The fruit are nourishing, almost indispensable for human feeding.
In the past, this branch has been neglected in our country although natural conditions are quite favorable. The
Pomiculture were not scientifically guided and organized, the crops were poor and the varieties were not
selected so the fruits were of poor quality . Almost half of our fruit heritage was scattered in scraped trees, which
was a great problem in taking good care of it.
In our country are favorable conditions for the development of the fruit sector , especially because of the
presence of the Carpathian Mountains and their location in the bow , offering the largest exhibitions and
altitudes with microclimate and ever more varied soils, that the trees find one of the most diverse conditions for
growth and exploitation.
Although in Romania there are favorable conditions for the development of the fruit sector , there are still many
areas of land whose exploitation is inef ficient.
In the immediate perspective, the fruit sector is called upon to ensure increased fruit production to meet the
population's consumption needs, to supply raw materials for the canning industry and to create large export
availabilities in a free and competitive market.
A primary objective in the development of fruit trees is the creation of new tree plantations, according to modern
technological methods, focusing on the concentration and specialization of the fruit production.
At this stage, when the romanian apples are being used with dif ficulty , because of the existence on the market
of some imported fruit, including apples, solutions must be found to encourage and help, even from the state, to
solve this thorny and vital problem.
The private fruit sector must of fer very good quality fruit at af fordable prices to the average purchaser in order
to compete and counteract the value of imported fruit.
This work aims to discuss the issue of the conversion of pomiculture in Romania. The paper is structured in
three parts, the first two being a theoretical approach to the subject and the third one being a research carried
out through a case study of the apple orchards in V oinesti, Dambovita. I have chosen this topic because I
believe that it is imperative to restart Romanian agriculture and to replace it in the top places in support of the
national economy .
INTRODUCERE
Pomicultura este o ramură importantă a agriculturii, furnizand o cantitate îndestulătoare de fructe proaspete
pentru consum și materii prime în industria alimentară : (compoturi, jeleuri, marmeladă, sucuri). Fructele sunt
hranitoare, indispensabile alimentării omului. În trecut, această ramură a fost neglijată la noi în țară, deși
conditiile naturale sunt destul de favorabile. Pomicultura nu era îndrumată și organizată științific, recoltele erau
slabe, iar soiurile nefiind selecționate, formau fructe de calitate slabă. Aproape jumătate din patrimoniul nostru
pomicol era risipit în pomi răzleți, ceea ce constituia o mare greutate în buna lor îngrijire.
În țara noastră sunt condiții favorabile pentru dezvoltarea sectorului pomicol, mai ales datorită prezenței
Munților Carpați și așezării lor în arc, oferind cele mai mărețe expoziții și altitudini cu microclimat și soluri tot
mai variate, încat pomii găsesc condiții de creștere și fructificare dintre cele mai diferite.
Deși în România există condiții favorabile dezvoltării sectorului pomicol, mai sunt încă multe suprafețe de
terenuri a căror valorificare este ineficientă. În perspectiva imediată, sectorul pomicol este chemat să asigure
producții tot mai mari de fructe pentru satisfacerea nevoilor de consum ale populației, să asigure materii prime
pentru industria de conserve și să creeze disponibilități mari de export, în condițiile unei piețe libere și
competitive.
Un obiectiv de primă importanță în dezvoltarea pomiculturii îl constituie acțiunea de înființare a unor plantații
pomicole noi, după metode tehnologice moderne, insistandu-se pe concentrarea și specializarea producției
pomicole.
În etapa actuală, cand valorificarea merelor întampină unele dificultăți, datorită existenței pe piață a unui
sortiment de fructe din import, între care și mere, trebuie găsite soluții de încurajare și de ajutor , chiar și
din partea statului, pentru a rezolva această problemă spinoasă și vitală.
Sectorul privat din pomicultură trebuie să ofere fructe de calitate foarte bună și la prețuri accesibile
cumpărătorului de rand, pentru a concura și contracara valorificarea fructelor din import.
Prezenta lucrare își propune discutarea problematicii reconversiei pomicole din România. Lucrarea este
structurată în trei părți, primele două reprezentând o abordare teoretică a temei iar cea de-a treia constând într-
o cercetare realizată prin studiu de caz al livezi de măr de la V oinești, Dâmbovița. Am ales această temă
deoarece consider imperios necesară repornirea agriculturii românești și repoziționarea sa pe primele locuri în
susținerea economiei naționale.
CAPIT OLUL I- SITUA TIA ACTUALĂ ȘI DE PERSPECTIVĂ A CUL TURII MĂRULUI PE PLAN MONDIAL ȘI ÎN
ROMANIA
1.1. Scurt istoric privind cultura mărului pe plan mondial și în Romania

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 4/10Numeroase vestigii atestă vechimea culturii speciei de măr din diferite zone ale globului pămantesc.
Astfel, în piramidele din Egipt au fost găsite sculpturi care reprezentau mere, în locuintele lacustre din
Elveția au fost găsite mere carbonizate, iar însemnările din mitologia popoarelor antice arată că în urmă
cu 7000-7500 de ani cultura mărului era cunoscută de multe popoare.
Primele date documentare care atestă cultura mărului sunt cele menționate de Theophrastus în scrierile
sale care relevă că, începând cu anul 2400 î.e.n. popoarele din Europa, Crimeea, Caucaz și Grecia antică
cunoșteau această specie. Cato (234-148 î.e.n.), în tratatul său de agricultură "De Re Rustica" apărut în
anul 178 î.e.n., face descrierea unui număr de plante și specii de pomi dintre care nu putea lipsi mărul.
Pliniu cel Bătran ( 23-79 e.n.) în lucrarea "Historia naturalis" descrie un număr de 35 soiuri de păr , 17
soiuri de măr , 5 soiuri de piersic, ș.a. În Evul Mediu, Carol Cel Mare (742-814) ordonă ca pe numeroasele
sale domenii să se planteze toate speciile de pomi: meri, peri, pruni, cireși, vișini, piersici, migdali,
gutui, moșmoni și aluni.
Incă în perioada precambriană din era paleozoică, în actualele Asia Orientală, sud-estul Rusiei și Chinei
Orientale apar primele forme de măr din genul Malus, care aveau pomii xeromorfi cu frunze penate. În perioada
postcambriană, în Asia Occidentală se dezvoltă specia de măr M. dacyniopsis. În Siberia Occidentală, în timpul
cercetărilor arheologice, au fost găsite 4 fructe de M. obensis de formă rotundă-alungită, cu diametrul de 22-32
mm, asemănătoare după mărime cu fructele M. sieversii ale pliocenului. Actualmente, din flora spontană
siberiană genul Malus a disparut (A. Bergamini, 1991).Către sfârșitul erei terțiare, perioada neogen, in diferite
localități din lume existau specii de Malus, care seamănă mult sau sunt identice cu cele din flora spon-tană de
astăzi (A. Bergamini, 1991). Din timpuri preistorice mărul sălbatic sau cultivat fusese prezent pe un areal
amplu, cuprins între Oceanul Atlantic și Marea Caspică (A. Roversi et al., 2008).
În Austria au fost găsite mere mici de M. silvestris, din epoca de piatră, în perioada neolitică, cca 3000 i.H.,
care erau tăiate în 2-3 părți, probabil ca rezerve pentru iarnă. T ot în această țară, în salinele din Hallstatt, a fost
găsit un măr de mărime medie, datând din epoca de fier . În Italia, Elveția și Germania au fost găsite multe
semințe de măr din epoca de bronz, mileniul 2 î.H. Găsirea semințelor de măr în resturile alimentației omului în
localitălile lacustre din epoca bronzului denotă că mărul începuse să fie cultivat de pe atunci. În localitățile
lacustre din Elveția au fost găsite reziduuri de mere, care sunt dovada faptului că, în acele timpuri, prin procesul
de fermentare al fructelor , se obținea alcool. (A. Roversi et al., 2008).
2 Se presupune că mărul a fost introdus în cultură aproximativ 7000-7500 de ani în urmă în China și
India, de unde s-a răspândit și în celelalte regiuni de pe glob. Mărul era cultivat în Palestina din antichitate.
În cartea "Cântarea cântărilor" din anul 1012 î.H. se menționează grădinile cu pomi fructiferi din jurul palatului
regelui Solomon (I. Botu, M. Botu, 2003). Probabil, în Egipt mărul a fost adus din Canaan. Există date că
faraonul Egiptului cultiva meri în grădina sa (1200 î.H.). Mărul în acea perioadă era cultivat și în Persia. Despre
faptul că mărul era cultivat de israeliți ne mărturisește chiar Sfânta Scriptură iar informații despre cultivarea
mărului în Grecia Antică găsim în lucrările lui Theophrast, autorul menționând 6 soiuri de măr (N. Ghena et al.,
2004).
La inceputul Evului Mediu cultura mărului, precum și a altor specii, s-a refugiat în mănăstiri și castelele
seniorale și de acolo se propaga exterior . În Evul Mediu timpuriu a fost scrisă de către Isidor din Sevilla prima
carte despre agricultură, in care sunt tratate multe specii pomicole, inclusiv mărul. in timpul lui Carol cel Mare
(767-814) în colecția de documente "Capitulare de V illis" sunt citate printre cele peste 100 specii de plante
spontane câteva soiuri de măr (N. Ghena et al., 2004). În perioada Evului Mediu, din cauza atacurilor
războaielor , jafurilor și fiscalității fiecărui regim, cultura mărului, ca și a altor specii, a regresat.
În timpul Renașterii incepe să se dezvolte pomicultura, inclusiv cultura mărului. Dat fiind că unele soiuri se
pierduseră după năvălirile barbare, au început se introducă soiuri noi din Orient. Înființarea grădinilor botanice
pe lângă universitățile din Bologna ș.a. a contribuit la colecționarea a noi soiuri de măr . Botanistul P .A. Mattiolo
descrie, în anul 1544, alături de alte specii, 5 soiuri de măr (N. Ghena et al, 2004). Prin tăiere, pomii au început
să dezvolte diferite forme de coroană: artistice, palisate, candelabre, cordoane etc. pentru realizarea unor
efecte estetice. Pomicultura artistică a atins culmea dezvoltării în anul 1600 în Franța, în minunatele livezi de la
Versailles (V . Cireașă ). T ot în aceeași perioadă s-a intenstficat munca de identificare si de descriere a soiurilor .
Olivier de Serres (1539 – 1619) în lucrarea sa a descris 32 soiuri de măr . La sfarșitul secolului XVII-lea, Jean-
Baptiste de la Quimtinye (1626-1688) publică lucrarea “Instructions pour les jardins fruitiers et potagers”, in
care sunt descrise pomul si fructul a 147 de soiuri, inclusiv de măr (N. Ghena et al., 2004).
Începând cu secolul al XIX-lea s-a inregistrat un progres semnificativ în crearea de soiuri prin ameliorare. În
Italia, Germania, Rusia, Belgia, etc. se afirmă o serie de pomologi importanți. Pomologul rus A.T . Bolotov
(1788-1833) a descris 601 soiuri de măr , evidențiind principalele caractere morfologice ale pomului și fructului.
Textele au fost însoțite de imagini în mărime naturală. O altă lucrare excepționala este "Dictionnaire de
pomologie" in 6 volume, semnată de francezul A. Leroy (1801-1875), în care au fost descrise 1747 soiuri de
pomi, dintre care 526 de măr (N. Ghena et al., 2004).
Începând cu secolul XX importante cercetări științifice se efectuează atât în domeniul selecției mărului, cât și în
agrotehnică. Menționăm aici selecționarea la Stațiunea Experimentală East Malling din Marea Britanie de către
R.G. Hatton în anul 1927 a 16 tipuri de portaltoi clonali din seria EM, printre care M9, care a fost ulterior o
verigă foarte importantă în înființarea livezilor de tip intensiv și superintensiv . Însă, în această perioadă pomii se
plantau la distanțe mari (10×10, 10×8 m), fiind altoiți pe portaltoi de vigoare mare (Mărul pădureț, Mărul franc).
Coroana pomilor era globuloasă de volum mare.
Un pas important în intensificarea culturii mărului a fost făcut în anii '50 prin implementarea în Italia a palmetei
de către T . Baldassari. Unul dintre numeroasele avantaje pe care le are această formă de coroană este
mecanizarea proceselor tehnologice. Utilizarea portaltoilor clonali de vigoare slabă și mijlocie și conducerea
pomilor dupa forme de coroană aplatizată au permis inființarea plantațiilor intensive de măr . Au început să se
foloseasca soiuri inalt productive ca Golden Delicious, Jonathan și Starking. Printre marile realizări în cultura
mărului din a doua jumătate a secolului XX se numără forma de coroană fus subțire (Slender Spindle),
concepută în Olanda de către S.J. W ertheim, care și actualmente este cea mai răspândită în livezile
moderne.O contribuție aparte la dezvoltarea culturii mărului au avut lucrările de obținere a soiurilor cu
rezistență genetica la rapăn.
2 Cultura mărului pe teritoriul țării noastre este cunoscută din timpuri foarte îndepărtate. Acest fapt se
poate deduce după basoreliefurile și însemnările de pe monumentele vechi din diferite zone ale țării,
după memoriile unor călători străini care au trecut prin țările române, după documentele cronicarilor
autohtoni, după folosirea denumirilor speciilor pomicole date unor localități, dar mai ales prin existența
unui număr mare de soiuri de măr de origine romanească, create de popor în decurs de aproape două
milenii. Invățati și călători străini ca Paul de Alep (1650), Evelia Celebi (1657-1666) ș.a., în drumurile lor
prin Țările Romane, scot în evidență în mod deosebit calitatea fructelor , menționand că " merele Domnești
ating mărimea unui cap de copil și se păstrează aproape un an ". Dimitrie Cantemir , domn al Moldovei
și un mre erudit și învățat al timpului, în lucrarea sa " Descrierea Moldovei – 1716", pune în evidență
calitatea catorva soiuri de mere. După cum arată consulul austriac Merkelius la 1794 " în Țările Romane
se găseau disponibile pentru export: mere, pere, pepeni și nuci ", ceea ce arată că pomicultura avea un
anumit grad de dezvoltare. Unele documente menționeză că una din obligațiile pe care le avea în secolul

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 5/10al XVIII Țara Romanească față de Constantinopol era aprovizionarea cu " mere Domneăti în poloboace "
la preț fix. Acest document alături de altele, relevă nu numai dezvoltarea culturii mărului în țara noastră,
dar și folosirea merelor ca produs de export. În afara celor menționate există foarte multe dovezi și date
despre cultura mărului în țara noastră, de la venirea romanilor și pană în prezent.
1.2. Originea și arealul de cultură al mărului
Din punct de vedere botanic mărul face parte din familia Rosaceae Juss, subfamilia Pomoideae, genul Malus
Mill. Pomologic mărul aparține grupului de specii semințoase, din care mai fac parte gutuiul, moșmonul și
scorușul.
Mărul este originar și provine din continentul asiatic unde este reprezentat prin numeroase specii sălbatice.
Originea sa a fost localizată în regiunea de nord- vest a Munților Himalaya, unde mărul sălbatic formează
păduri pe suprafețe întinse, urcand pană la 3000 m altitudine.
Deoarece 9 mărul cultivat reprezintă un hibrid interspecific natural, rezultat din încrucișarea spontană
consecutivă a mai multor specii, originea sa este destul de greu de stabilit. O contribuție deosebită la
identificarea originii mărului cultivat au adus A.P . de Candolle, N.I. V avilov și P .M. Jukovski.
După P .M. Jukovski (1964), soiurile de măr cultivate sunt originare, 6 în funcție de speciile care au
contribuit la formarea lor, din următoarele 5 genocentre: chinez-japonez (M. baccata Borkh., M. pumila
Mill., M. prunifolia (Willd./ Borkh), asiatic (M. si-eversii /Ldb./, Roem., M. niedzwetzkyana Dieck) ș.a.,
preasiatic (M. orientalis Uglitz), european-siberian (M. silvestris Mill) și nord-american (M. coronaria Mill).
Literatura citează 33 specii de măr care cresc spontan, cele mai importante fiind: mărul pădureț sau sălbatic
(Malus silvestris (L.), mărul pitic (Malus pumila Mill) cu varietățile Malus pumila paradisiaca (paradisul) și Malus
pumila praecox (dusenul), mărul păros (Malus pumila dasyphyla Borkh), mărul siberian (Malus baccata (L.),
mărul chinezesc (Malus prunifolia Wild) și mărul coronat (Malus coronaria L.Mill) .Multe din cele aproximativ
10.000 de soiuri actuale de măr cultivat își au originea în speciile de măr mai sus menționate. Aceste soiuri au
fost create în decursul timpului de om sau pe calea selecției naturale. Numărul mare de soiuri oferă
posibilitatea de a practica cultura mărului în cadrul unui areal mare și de a alcătui sortimente pe diferitele
condiții pedoclimatice în zonele favorabile de cultură.
Arealul de cultură al mărului este cuprins între paralela 63 °din emisfera nordică și paralela 37°din emisfera
sudică. Cele mai favorabile condiții de cultură sunt în zona cu climă temperată a T errei. În Romania, cele mai
bune condiții naturale pentru cultura comercială a mărului se găsesc în zona deluroasă, la altitudinea de 300-
500 m, unde reușesc cele mai multe soiuri valoroase cum sunt: Jonathan, Golden delicious, W agener premiat
ș.a., iar la altitudinea de 750-840 m reușesc soiurile: Kalther Bohmer , Kidd's Orange Red, W agener premiat,
James Grieve, Crețesc, ș.a.
În toate regiunile pomicole se găsesc bazine și centre pomicole renumite dintre care cităm: Horezu, Ramnicu-
Valvea, Curtea de Arges, T igreni, Campulung Muscel, Gemenea, Candești, V oinești, Malu cu Flori, Drajna,
Cislău, Hațeg, Geoagiu, Orăștie, Baia-Mare, Fălticeni, Rădășeni etc.
1.3. Cerințele mărului față de factorii de mediu
Factorii de mediu care influențează pozitiv sau negativ cultura mărului sunt: temperatura, lumina, umiditatea,
solul, substanțele minerale, oxigenul și alții.
Temperatura
Majoritatea pomilor fructiferi necesită o medie de 150 de zile pe an cu temperaturi pozitive. În cultura mărului
temperatura este un factor limitativ . Mărul crește și fructifică bine în regiuni cu 1 temperatură medie anuală
de 8 – 1 1 °Celsius. Pragul biologic este de 8 °C, însă pentru deschiderea în masă a florilor sunt necesare
temperaturi medii zilnice de peste 1 1 °C. Optimul de temperatură în perioada de vegetație variază în raport
cu soiul între 13 și 19 °C. Partea aeriană, inclusiv mugurii mici, rezistă pană la -33 – 35 °C, iar rădăcinile pană
la -7-12 °C. Polenul mărului nu germinează sub 5 grade C. La 10 °C se observă o redusă germinare, iar la
21-27 ° C germinarea este optimă. Florile mărului, cand sunt complet deschise, degeră la -1,6 grade C
pană la 2,2 °C, iar fructele abia formate la 1,1 °C.
Temperaturile ridicate excesive din cursul verii sunt nedorite, întrucat grăbesc maturarea fructelor , scăzand
calitatea și durata de păstrare a lor . Înghețurile tarzii de primăvară produc rar pagube merilor , datorită epocii
mai tarzii de înflorire.
Lumina
Mărul are cerințe mari față de lumină, comparativ cu părul, nucul, piersicul, cireșul și alte specii. În condiții
de lumină insuficientă se obțin fructe slab colorate și de calitate inferioară. În livezile unde lumina pătrunde
greu, diametrul coroanelor este redus, iar pomii cresc mult în înălțime, ramurile de rod îmbătranesc repede, se
usucă și se constată o degarnisire a ramurilor de schelet. Satisfacerea cerințelor mărului față de lumină se
realizează prin alegerea distanței optime de plantare, a formelor de coroană, a combinațiilor soi / portaltoi și a
compoziției terenului.
Umiditatea
Între principalele specii pomicole cultivate în țara noastră, mărul are cele mai mari cerințe față de
umiditate. De fapt, ca și temperatura, și apa este un factor limitativ al culturii mărului. Satisfacerea cerințelor de
apă bale mărului 4 este influențată de mai mulți factori, cei mai importanți fiind temperatura și solul. În
general, se apreciază că nevoia de apă a mărului este satisfăcută în zonele unde precipitațiile anuale depășesc
650 mm/m2, iar temperatura medie annuală este de 8-9 °C.
Dacă temperatura medie anuală este de 10 – 1 1 ° C, la aceeași cantitate de precipitații, recoltele mărului devin
nestabile, mici și calitativ mai slabe, datorită faptului că evaporarea apei din sol și transpirația fiind mai mari,
creează un deficit în necesarul de apă al mărului. În funcție de soi, cerințele mărului față de apă sunt cuprinse
între 650 – 700 mm/m2 10 precipitații anual pentru soiurile de iarnă și cel puțin 550 mm pentru cele de
toamnă și vară. De asemenea, soiul influențează și rezistența la secetă, astfel că soiurile de măr de vară,
precum și unele soiuri de iarnă ( Jonathan, Idared, W agener premiat ) 1 sunt rezistente la secetă. Alte
soiuri, adaptate la zone mai umede, cum sunt: Renet de Canada, Gustav durabil ș.a. suportă greu insuficiența
apei sau seceta.
Umiditatea atmosferică de aproximativ 70 – 80 % favorizează calitatea recoltei de mere la majoritatea soiurilor .
Solul
În funcție de portaltoi, mărul crește și fructifică bine pe diferite tipuri de sol, însă recoltele mari și susținute
se obțin când este plantat pe soluri fertile, bine structurate, luto-argiloase, lutoase, luto-nisipoase,
podzoluri, cernoziomuri, aluviuni și soluri de pădure. Nu sunt favorabile culturii mărului soluri compacte, slab
aerisite, cu exces permanent de umiditate sau pe perioade prelungite, în care rădăcinile suferă de asfixie și
pomii se usucă repede.
3 În cazul mărului, panza de apă freatică trebuie să fie sub 2,5 m pentru portaltoii vegetativi cu
înrădăcinare superficială ( M9, M4, M7 )și nu trebuie să se 1 ridice la peste 1,2 – 1,5 m față de suprafața
solului în perioadele ploioase.
Mărul își valorifică potențialul productiv pe soluri cu reacție ușor acidă către neutră ( PH 6,2 – 7,2 ), bine
aprovizionate cu azot, fosfor , potasiu, bor, magneziu, zinc, ș.a.
Alți factori de mediu care influențează cultura mărului, producția și calitatea fructelor sunt: grindina, poleiul,
chiciura, înghețurile timpurii și tarzii, bruma, etc.

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 6/10CAPIT OLUL 2- Evoluția suprafețelor pomicole
2.1. Suprafața pomicolă din România
În anul 2006, suprafața pomicolă din România era de 134.616 ha. Din păcate, doar 77.883 ha dintre acestea
sunt exploatate eficient și îngrijite corespunzător . Din acestea, 30.805 ha sunt cultivate cu măr , 34.899 8 ha cu
prun, 2.953 ha cireș, 2.172 ha cais, 2.052 ha vișin, 1.795 ha păr, 1.339 ha piersic, 1.129 ha nuc, 51 ha
alun,31 ha migdal și 1,3 ha castan comestibil, la acestea adăugându-se și 1.668 ha căpșuni și 136 ha
arbuști fructiferi. Diferența de la cele 77.883 ha cultivate la 134.616 ha, cât este suprafața pomicolă a
României, se află în declin, fiind neîngrijite corespunzător sau, în unele cazuri, lăsate în paragină. Zonele
pomicole cele mai cunoscute din România sunt așezate de-a lungul arcului subcarpatic, în zonele de deal, în
partea de sud și sud-vest. Aici se găsesc în mare parte culturi de prun, măr și cireș. Pentru cultura piersicului și
a caisului sunt potrivite zonele Bihor-Arad, cu continuitate pe cursul Dunării, în Mehedinți, Dolj, Olt, T eleorman,
până în Dobrogea- Constanța. În județul Satu-Mare se remarcă un bazin de cultură a căpșunului, devenit
centru tradițional.
Pentru cultura mărului se găsesc bazine pretabile în special în județele Mureș, Bistrța-Năsăud, Sălaj și
Maramureș.
2.2. Tendințe în evoluția suprafeței pomicole din România
În momentul în care România a trecut de la regimul comunist la cel democratic- capitalist, suprafețele pomicole
mari de pe teritoriul țării, care erau cuprinse în cooperative și exploatate de către stat, au trecut în proprietatea
oamenilor . Astfel, marile ferme pomicole de 200-300 de hectare, au fost parcelate în bucăți de 0,5-2 ha. În lipsa
cunoștințelor și a tehnicii necesare pentru o exploatare eficientă a suprafețelor pomicole primite sau, în unele
cazuri, în lipsa interesului pentru acest lucru, o parte uriașă din suprafața pomicolă a României a dispărut.
Majoritatea livezilor au fost defrișate sau lăsate în paragină.
În prezent, livezile care au supraviețuit sunt îmbătrânite, reconversia pomicolă fiind încă redusă. România are
un necesar anual de material săditor de cieca 7-8 milioane de pomi iar pepinierele produc o medie de 2-2,5
milioane de pomi anual. În anul 2017, suprafața livezilor de măr era de 55.050,45 ha. Din această suprafață,
32.318,95 ha reprezintă pomi din grupa de vârstă 25 de ani și peste în vreme ce doar 1361,02 ha au fost
plantate cu pomi de sub 4 ani. Este vizibilă tendința de îmbătrânire a livezilor , fapt ce va duce în final la
extincția acestora. Pomicultura românească este mult sub standardele europene din mai multe cauze:
1. Numărul de exploatații viabile specializate este foarte mic;
2. Prunul are în continuare o pondere depășită în livezile românești ( aprox. 50%) iar în cultura acestuia se
utilizează sortimente locale ce nu pot fi valorificate decât în urma procesării și transformării în băuturi alcolice;
3. Exportul de fructe deshidratate este extrem de redus;
4. Încă se cultivă preponderent extensiv;
5. Se utilizează foarte puțin portaltoii utilizați în țările vestice.
CAPIT OLUL 3- Studiu de caz- Voinești, Dâmbovița
3.1. Cadrul natural al studiului
Comuna V oinești este poziționată 1 la intersecția meridianului de 25o15’ longitudine estică cu paralela 45
o 03’latitudine Nordică , dispusă în partea de N-V a județului Dâmbovița, la 27 de km de orașul Tîrgoviște. În
vecinătatea V oineștiului se situează următoarele comune: la N- Văleni Dâmbovița și Malu cu Flori; la S-
Șotânga; la E- V ulcana Băi; la V – Cândești Dâmbovița. Comuna V oinești are o suprafață de aproximativ 13 km
lungime și 6 km lățime- cca. 81 km2. V aloarea altimetrică minimă se situează în albia râului Dâmbovița, la 370
metri iar cea minimă în Dealul Perilor , la 745,3 metri.
Relieful zonei este deluros, puternic fragmentat de apele râurilor Dâmbovița și Râul Alb. T eritoriul comunei
Voinești se desfășoară de-a lungul teraselor râului Dâmbovița și a dealurilor subcarpatice. Media de altitudine
din zonă este de 540 de metri.
Clima își pune amprenta asupra tuturor elementelor geografice: sol, fauna, vegetație și relief fiind, la rândul său
sub influența tuturor acestor elemente. Datorită poziției geografice și a succesiunii treptelor de relief pe direcția
N-S, județul Dâmbovița se află la intersecția circulației unor mase de aer diferite: în N și E aer continental,
mediteranean în S și S-E și oceanic la altitudine. A vând în vedere aceste fapte, județul V oinești se află într-o
zonă de climă temperat-continentală de tranziție. V alorile termice anuale încadrează V oineștiul, din punct de
vedere izotermic, între 10,5o la S și 2o la N iar media anuală a precipitațiilor se încadrează între 500mm în sud
și 1300mm în nord. Ca medie anuală, în V oinești temperatura este de 8-9o iar cantitatea de precipitații este de
800-900mm.
Teritoriul comunei V oinești este străbătut de râul Dâmbovița și de afluentul său, Râul Alb. Se remarcă și
prezența unei rețele de mici râuri cu caracter temporar ( cu frecvente momente de secare) reprezentate de :
Valea T odireștilor , Valea Mare, V alea Mânjina, V alea Iuguleștilor . Debitul mediu multianual este de 9,55m/s iar
debitul minim are valori cuprinse între 0,061 și 5,40m/s. T emperatura mediiu anuală apei râului Dâmbovița
variază între 9 și 12oC iar iarna, formațiunile de ghață sunt prezente între 22 și 30 de zile. Apele freatice se
găsesc la adâncimi de 1-6 m în zona de luncă și 20 de metri în zona deluroasă. Pe unele interfluvii, în zona
satului Oncești, pânza freatică ajunge și la adâncimi de peste 50 de metri. În dreptul satului V oinești au fost
realizate două foraje-F3 și F5, pe ambele maluri ale Dâmboviței.
Solul din zonă prezintă particularități specifice, fiind influențate de relief, particularitățile climatice și aspectele
hidrologice. Conform înscrisurilor din ”Sistemul român de clasificare a solurilor”, în regiunea V oinești se
intâlnesc molisoluri, argiluvisoluri, cambisoluri, soluri hidromorfe și soluri neevoluate.
Conditiile climatice ale regiunii în care este situată comuna V oinești au favorizat instalarea 3 unei vegetatii
alcătuite preponderant din păduri nemorale în care apar frecvent fagul, gorunul și stejarul. De asemenea,
apar și porțiuni de vegetație azonală formate din păduri de esență moale (zăvoaie), formate în principal în
luncile râurilor . Pot fi discriminate trei etaje ale pădurii nemorale: etajul stejarului ( 5 Carex brizoidea,
Cruciata lavipes, Geum urbanum, Fragaria vasca, Moehringia trinervia, Poa nemoralis, Ranunculus
ficaria), etajul gorunului ( Carpinus betulus, Populus canescens, Quercus frainetto și mai puțin Quercus
robur , carpen, paltin, jugaștrii ( Acer campestris), tei (T ilia platyphylos), frasin (Fraximus excelsior), ulm
(Ulmus procera), cireș păsăresc ( Cerasus ovium), cornul (Cornus mas), alunul (Corrilus avenalla), specii
de sânger ( Cornus sanguineea), lemn câinesc ( Ligustrum vulgare), porumbar (Prunus spinosa), măceș (
Rosa canina), specii ierbacee- Carex pilosa, Fragaria vesca, Festuca altissima, Galium schultesii, Poa
nemoralis, 3 Potentilla microntha, Luzula luzuloides, Anemone ranunculiodes), gorunete cu floră de tip
mull- 5 urzica moartă galbenă ( Lamium galeobdolom), mierea ursului (Pulmonaria officinalis), lipitoarea
(Asperule tauna), vinarița ( Asperule ordorata), rodul pământului ) și etajul fagului ( fagul (Fagus sylvatica),
carpenul (Carpinus betulus), paltinul de câmp ( Acer platanoides), frasinul (Frasinus excelsior), gorunul
(Quercus petrea), lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare), voniceriul (Evonymus latifolius) salcia căprească
( Salix caprea), caprifoiul (Lonicera xylostrum), lemnul râios ( Evonymus cerrucosa), floarea paștilor (
Anemone nemorosa), ghioceii (Galanthus nivalis), brebeneii (Coxydalis coxydalis), toporașii ( Viola
viola), lumânărica ( Gentiana asclepiadaea), căldărușa ( Aquilegia vulgaris), brândușa de primăvară (

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 7/10Crocus beufflianus), brândușa de toamnă ( Eclehicum automnale) și săbiuța ( Gladiolus imbricatus).
În zonele cu umiditate ridicată a solului se pot întâlni diverse specii de ferigi: feriguța ( Pleypodium
vulgare), limba vecinei (Phylitisi scolopendrium), limba șarpelui ( Phioglassum vulgatum), dar și
ciuperci: hribul (Boletus edulis), zbârciogul ( Belvela esculenta) și bureții gălbui ( Contarelus cibarius).
Speciile prezente în cadrul formațiunilor de luncă sunt cele de: salcie (Salix alba, Salix purpurea, Salix
triandra), plop (Populus nigra), anin negru (Alnus glutinosa), ulm de câmp, cărora li se adaugă specii de
arbuști precum: lemnul câinesc ( Ligustrum vulgare), murul (Rubus idaeus), socul (Sambucus nigra).
Stratul ierbaceu este alcătuit din plante de genul: laptele cucului (Euphorbia salicilfolia), laptele câinelui
ales (Salvia glutinosa), floare de leac (Ranunculus repens) și specii de ferigi (Dryopteris filix max,
Athyrium filix fernina).
În comuna V oinești, fauna este influențată de caracteristicile climatice și de relief. A vând în vedere aceste
lucruri, pe lângă fauna pădurilor ( 3 căprioara (Capreolus capreolus), vulpea (V ulpes vulpes), mistrețul
(Sus scrofa), iepurele (Lepus europaeus), șoarecele gulerat (Apodemus flavicollis), jderul de piatră
(Martes foina), jderul de pădure (Martes martes), pârșul (Glis glis), veverița (Scriurus vulgaris), salamandra
(Salamandra salamandra), buhaiul și broasca roșie de pădure, porumbeii sălbatici, turtureaua (Streptopelia
turtur turtur), graurii, mierlele, stăncuțele, ciocănitorile sure (Driobates leucotos leucotos), buhele de
pădure (Asio otus otus), cucuvelele (Athene noctua), sturzii cântători (T urdus ericetorum philomelos),
cucii (Cuculus canorus), privigetorile (Luscinia megarhynches megarhinches), pițigoii de livadă,
gaițele, ulii porumbari, viesparii, iar în etajul făgetelor specii precum: pițigoiul sur , măcăleandrul,
ciocănitoarea mare, țoiul, pițigoiul mare, pitulicea sfârâitoare, ciocârlia de pădure, uliul păsărar ,
porumbelul de scorbură (Columba oenas oenas), porumbelul gulerat, lepidopterele, coleopterele,
dipterele, homopterele, gasteropodele, formicidele, ploșnițele de plante) apare și fauna de luncă (
șobolanul de apă (Arvicola terrestris), vulpea (V ulpes vulpes), iepurele (Lepus europaeus), lăstunul de
mal, codobatura, fasa de luncă, barza, pescărelul albastru mic, broasca mare de lac, broasca mică de
lac, șarpele de apă, păstrăvul ( Salmo trutta faria), lipanul ( Thymallus thymallus), cleanul ( Leuciscus
cephalus), scobarul ( Chondrostonia vasus), mreana ( Barbus barbus), și moioaga ( Barbus meridionalis.
Fauna ariilor antropizate este diferită, în funcție de zonă. În interiorul localităților pătrund specii de păsări
precum: cucuveaua, barza, rândunica, lăstunul de casă, vrabia, stăncuța, guguștiucul, coțofana dintre
păsări și specii de mamifere mici ca dihorii de casă, șoarecele de casă, șobolanul de casă, pârșul, jderul
de piatră sau chițcanul. Terenurile cultivate sunt invadate de prepelițe, ciocârlii, potârnichi, iepuri,
hârciogi, popândăi, șoareci, acvile, șorecari, hereti, cucuvele, ciori, ploșnițe, cărăbuși, gândaci de
colorado în culturile de cartofi, arici și pârși în livezile mature.
Figura 1- Harta V oinești, Dâmbovița
3.2. Suprafața pomicolă
În anul 1950 a fost înființată Stațiunea de cercetare pomicolă V oinești, fiind amplasată în 7 centrul bazinului
pomicol de pe V alea Damboviței. Obiectivul principal al stațiunii era stabilirea solutiilor tehnice și
organizatorice pentru refacerea patrimonului pomicol si de a pune bazele dezvoltarii pomiculturii in
cadrul acestei zone. Domeniul de activitate al stațiunii a fost structurat pe trei direcții prioritare: cercetare
ștințifică , producție pomicolă și valorificarea rezultatelor obținute în urma cercetării în sectorul pomicol.
Datorita intensei dezvoltări a plantatilor pomicole, în anul 1974, Stațiunea de cercetare , dispunea de 335 ha de
suprafață pomicolă. În anul 2012, dupa retrocedarea terenurilor , suprafața pomicolă a societății fost diminuata
la 91.9 ha, restul suprafeței pomicole fiind parcelată și devenind proprietate privată.
După privatizarea suprafeței pomicole, și în V oinești, ca și în alte bazine din țară, multe dintre livezi au fost
lăsate în paragină, au fost distruse sau au un grad de îmbătrânire ridicat.
În anul 2017, primarul comunei a avut inițiativa înființării Cooperativei Agricole ”Frumosul de V oinești”. Aceasta
are în prezent 33 de membrii, fiecare deținând livezi de 10-20 ha sau mai puțin. Cea mai mică livadă a unui
membru al asociației are un hectar și jumătate iar cea mai întinsă, 20 de hectare. Regulamentul cooperativei
prevede îngrijirea în regim propriu a livezilor de meri și obligativitatea recoltării la comun a recoltei . 50% din
producție este livrată către supermarketuri.
Figura nr . 2- Suprafața livezilor de meri în România, 2017
Figura nr . 3- Producția de măr în România, 2018
3.3. Structura soiurilor
Soiurile 4 de măr se caracterizează prin volumul zonei productive, amplasarea ramurilor de rod pe lemn
mai tânăr sau mai in vârstă, ramurilor de rod față de verticlă, precum și prin evoluția zonei productive. Pe
baza acestor criterii au fost determinate 4 tipuri distincte de fructificare la măr:
Tipul I:
Cuprinde soiuri cunoscute sub denumirea de’ ’ spur". Acestea sunt puțin numeroase : Starkrimson este
considerat soiul tipic, apoi W ellspur , Goldenspur , Yellowspur , Wagener premiat și altele. Fructificarea
tipuriIor spur prezintă următoarele particularități :
– volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă. este redus datorită absenței sau numărului redus de
ramificatii;
– ramurile de rod caracteristice sunt țepușele;
– nuielușele și mlădițele lipsesc sau apar numai in mod excepțional;
– ramurile de rod sunt foarte apropiate intre ele datorită internodurilor scurte, caracteristice pentru spur;
– ramurile de rod sunt situate pe lemn bătrân de 2-5 ani, sau chiar mai bătrân, direct pe șarpante;
– zona productivă rămâne apropiată de ramura de schelet, nu se depărtează de centrul coroanei, șarpantele
nu se degarnisesc. în schimb se manifestă mai pregnant alternanța de rodire;
– ramificarea la aceste soiuri este săracă; ele manifestă, insă, tendința de a emite creșteri noi, puternice în
treimea bazală a șarpantelor . Această tendință bazitonă se manifestă mai puternic pe portaltoi viguroși și
este mai redusă pe portaltoi de vigoare scăzută, predominanța axului central nu este intotdeauna evidentă,
ramunile bazale coneurează axul devenind egale cu el sau, în unele cazuri chiar îl depășesc.
Tipul II:
Are ca soi caracteristic Parmen auriu. Caracteristicile acestui grup de soiuri sunt :
– inserția șarpantelor se face sub unghiuri deschise și este rezistentă;
– sunt caracteristice ramurile de rod scurte, ramuri cu vârstă de 2 -5 ani;
– volumul zonei de fructificare este ceva mai mare si zona este mai depărtată de sarpantă. Situându-se
ramificații de schelet puternice (5 ani) care nu-și modifică poziția sub greutatea roduluișsi nu se degarnisesc;
– soiurile din această grupă prezintă evidentă predominanța axului central dar și o puternică tendință bazitonă,
mai ales pe portaltoi viguroși. și semiviguroși; în schimb, pe portaltoii de vignantă scăzută bazitonia este
atenuată, dar se menține predominanța axului.
Tipul III ( denumit și " standard”):
Are ca soi caracteristic Golden Delicious și cuprinde marea majoritate a soluri cultivate, intreaga "

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 8/10familie” GoIden DeIicious, eu excepția tipului spur , ’’familia'" Jonathan, Mutsu, Idared, Starking Deliciou,s
Richared și James Grieve. Aceste soiuri au urmăroarele particularități:
– volumul zonei productive de pe fiecare șarpantă este mare datorită ramificațiilor;
– ramurile de rod cele mai frecvente sunt nuielușele și mlădițele și sunt situate pe lemn tânăr (schelet și
semischelet) de 1-3 ani și lipsesc pe lemnul mai bătrân;
– zona productivă se depărtează rapid de centrul pomului și de ramurile purtătoare, ramurile de semischelet se
apleacă, iar șarpantele se degarnisesc;
– la soiurile din aceasta grupă ramurile nu ajung să concureze axul (ca la tipul spur), creșterea axului si
ramificarea fiind bine echilibrate, dând pomului aspect de trunchi de con.
Tipul IV :
Are ca soiuri caracteristice Granny Smith si Frumusețea Romei, ce reprezintă următoarele particularități:
– ramurile de rod caracteristice sunt nuielușele și mlădițele ce sunt situate pe lemn tânăr de 1-3 ani și lipsesc de
pe ramurile mai bătrâne care sunt degarnisite;
– zona productivă se depărtează rapid spre vârful ramificațiilor lungi situate în treimea superioară a șarpantelor;
– ramificațiile de schelet se arcuiesc sub greutatea fructelor dând un aspect “plângător”;
– la soiurile din aceasta grupă se manifestă o accentuată tendință acrotonă, pomul având aspect cilindric.
În prezent, la V oinești se cultivă aproximativ 300 de soiuri de măr , unele dintre ele obținute și omologate chiar
pe plantațiile de aici:
1 1. Pionier
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 1985.
Pomul de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri scurte și mlădițe.
Este complet rezistent la rapăn și cu rezistență la făinare.
Rodește 25-30 tone/hectar , în unii ani abundent, necesitând rărirea fructelor .
Fructul are 140-150 de grame, de formă sferică sau sferic – turtită, culoarea este roșu intens – grena.
Soi de toamnă, cu maturarea fructelor în prima jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea acestora până
în lunile noiembrie – decembrie.
2. Generos
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 1983.
Pomul de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri scurte.
Rezistența la rapăn este de tip poligenic și se cultivă cu un număr redus de tratamente fitosanitare.
Rodește intermitent 30 tone/hectar .
Fructul de 160-180 de grame este sferic, sferic ușor turtit, culoarea este roșu carmin, pe partea însorită.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea fructelor până în
lunile ianuarie – februarie.
3. Voinea
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 1985.
Pomul este viguros, rodește preponderent pe ramuri fructifere lungi.
Prezintă rezistență la rapăn.
Rodește moderat: 20 – 25 tone/hectar .
Fructul este mare, peste 180 de grame, de formă sferică-alungită, colorat pe jumătate din suprafață roșu
– carmin.
Soi de toamnă, cu maturarea fructelor în prima decadă a lunii septembrie, cu păstrarea fructelor până în
luna octombrie.
4. Ciprian
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 1998.
Pomul de vigoare mijlocie, cu fructificare predominant pe ramuri scurte.
Rezistența la rapăn este foarte bună, se cultivă fără tratamente cu fungicide.
Rodește constant peste 30 tone/hectar .
Fructul de 165 de grame, conic, este asemănător ca formă cu soiul Starkinson, culoarea este roșu-
grena.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea fructelor până în
luna ianuarie.
5. Redix
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2004.
Pomul de vigoare mijlocie-mare, cu fructificare standard.
Este rezistent la rapăn și făinare. Se cultivă fără tratamente cu fungicide.
Rodește 25 – 30 tone/hectar .
Fructul are 155-160 de grame, ca formă de tip Starkinson, colorat roșu – viu.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea fructelor până în
lunile ianuarie – februarie.
6. Iris
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2005.
Pomul are vigoare mijlocie – mică, foarte precoce și productiv , rodește pe toate categoriile de ramuri în
fiecare an, indiferent de cantitatea de fructe produsă în anul precedent.
Este rezistent la rapăn și slab atacat de făinare.
Potențial de producție: 30 – 35 tone/hectar .
Fructul de 140 – 150 de grame este sferic, ușor turtit, acoperit pe 2/3 din suprafață cu roșu – carmin.
Soi de toamnă, cu maturarea fructelor în prima jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea fructelor până
în luna noiembrie.
7. Real
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2007.
Pomul de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri scurte, nuielușe și mlădițe.
Este rezistent la rapăn și slab atacat de făinare.
Rodește constant 25 – 30 tone/hectar .
Fructul de 175-185 de grame este tronconic, acoperit cu roșu pe 2/3 din suprafață.
Soi de vară, cu maturarea fructelor la sfârșitul lunii august – începutul lunii septembrie.
8. Irisem
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2006.
Pomul de vigoare mijlocie, cu rodire preponderent pe ramuri scurte.
Prezintă rezistență sporită la rapăn și făinare. În anii ploioși necesită 2-4 tratamente cu fungicide.
Potențialul de producție: 25 – 30 tone/hectar .
Fructul de 175-180 de grame este sferic, roșu aprins pe 2/3 din suprafață.
Soi de vară, cu maturarea fructelor în prima decadă a lunii septembrie.
9. Luca
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2006.

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 9/10Pomul de vigoare mijlocie, rodește preponderent pe ramuri scurte.
Prezintă rezistența la rapăn și rezistență sporită la făinare.
Potențialul de rodire: 30 – 35 tone/hectar .
Fructul de 160-165 de grame este sferic, puțin turtit, colorat roșu pe 2/3 din suprafață.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, cu păstrarea acestora până în
lunile ianuarie – februarie.
10. Inedit
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2009.
Pomul de vigoare mijlocie – mică rodește pe formațiuni scurte și nuielușe.
Prezintă rezistență foarte bună la rapăn și foarte slab atacat de făinare.
Potențialul de rodire: 30 – 35 tone/hectar , însă necesită rărirea fructelor pentru a evita tendința de
periodicitate de rodire.
Fructul de 155-160 grame este conic – globulos, acoperit pe 2/3 din suprafță cu roșu viu, atractiv .
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în ultima decadă a lunii septembrie, fructele se păstrează până în
lunile ianuarie – februarie.
11. Remar
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2008.
Pomul are vigoare mijlocie – mare, cu capacitate de autoreglare a producției și rodește în fiecare an pe
ramuri scurte și nuielușe.
Este rezistent la rapăn și slab atacat de făinare.
Rodește constant: 30 – 35 tone/hectar .
Fructul este mare, de 175-180 grame, tronconic cu baza lărgită și îngustat spre cavitatea calicială. Are
culoarea acoperitoare de un roșu – cărămiziu pe partea însorită și galben – portocaliu în zona calicială.
Soi de toamnă, cu maturarea fructelor în prima jumătate a lunii septembrie, fructele se păstrează până
în luna octombrie.
12. V oinicel
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2009.
Pomul de vigoare mică, cu aspect pletos, fructifică pe țepușe, nuielușe și mlădițe.
Este rezistent la rapăn și rezistență sporită la făinare.
Potențialul de producție: 25 – 30 tone/hectar .
Fructul este de mărime mijlocie, cu greutatea de 160-165 grame, de formă sferică sau sferic – turtită,
culoarea acoperitoare este roșu pe 2/3 din suprafață.
Soi de toamnă, cu maturarea fructelor în prima decadă a lunii septembrie, fructele se păstrează până la
sfârșitul lunii noiembrie.
13. Pomona
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2008.
Pomul de vigoare mijlocie, rodește pe ramuri scurte și lungi.
Este rezistent la rapăn și slab atacat de făinare.
Potențialul de rodire: 30 tone/hectar .
Fructul este de 170-175 grame, colorat roșu – viu.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, fructele se păstrează până în
luna ianuarie.
14. Chindia
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2008.
Pomul de vigoare mijlocie rodește pe ramuri scurte și lungi.
Este rezistent la rapăn și rezistență sporită la făinare.
Potențialul de rodire: 30 tone/hectar .
Fructul de 170-180 grame este colorat roșu.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, fructele se păstrează până în
luna ianuarie.
15. Discoprim
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2008.
Pomul de vigoare mijlocie rodește pe ramuri scurte și lungi.
Prezintă rezistență la rapăn și rezistență sporită la făinare.
Potențialul de rodire: 30 tone/hectar .
Fructul are 170-180 grame și culoare roșie.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în a doua jumătate a lunii septembrie, fructele se păstrează până la
sfârșitul lunii decembrie.
16. Dacian
Soi obținut la SCDP V oinești, omologat în anul 2009.
Pomul de vigoare mijlocie, rodește preponderent pe ramuri scurte, dar și nuielușe.
Este rezistent la rapăn și făinare.
Potențialul de rodire: 30 – 35 tone/hectar .
Fructul de 170-180 grame are culoarea galbenă.
Soi de iarnă, cu maturarea fructelor în ultima decadă a lunii septembrie, cu păstrarea acestora până în
lunile ianuarie – februarie.
3.4. Propuneri de reconversie
Majoritatea livezilor din V oinești nu ating potențialul maxim de producție din cauza fenomenului de îmbătrânire,
a proceselor de întinerire realizate rar și cu material săditor necorespunzător , a tehnologizării insuficiente și a
costurilor mari pe care le presupune întreținerea plantațiilor .
O soluție pentru creșterea productivității livezilor de meri din V oinești este reconversia pomicolă. Replantarea
livezilor vechi și crearea unor plantații intensive sau superintensive ar ajuta la renașterea V oineștiului și
reașezarea acestora în topul Mondial al producătorilor de măr .
Pentru o plantație intensivă, costurile inițiale se situează în jurul sumei de 10.000 de euro, la care se adaugă și
costurile de întreținere a livezii. Plantația intensive însă nu beneficiază de sistem antigrindină, sistem de
susținere sau antigrindină.
În cazul plantațiilor superintensive pomicultorii ar trebui să dispună de fonduri în valoare de cel puțin 25.000 de
euro. Acest tip de plantație însă este extrem de profitabilă, având în medie 3000 de pomi la hectar .
Pentru realizarea reconversiei pomicole în V oinești trebuie folosit material săditor pomicol de calitate înaltă,
adaptat condițiilor pedoclimatice ale zonei. Este imperios necesară reabilitarea pepinierelor pomicole din zonă,
acest lucru fiind de ajutor producătorilor autohtoni prin scăderea costurilor de achiziție. Pentru obținerea
materialului săditor de calitate este necesară urmarea unui plan sistematizat, cu respectarea următoarelor faze:
1. Stabilirea unui sortiment de măr rezistent genetic la boli;
2. Constituirea unei plantații mamă de ramuri altoi la categoria bază;
Î

7/3/2020 Plagiat – report
www .webstudent.ase.ro/fm/getFisier .ashx?idFisier=320355&IdLucrare=136928&Msg=1&IdU=64E3C57C-839F-416C-B59D-B028DE763D67 10/103. Înființarea unei narcotiere care să cuprindă tipurile de portaltoi cu înmulțire vegetativă M9, M26 și M106;
4. Obținerea de material săditor calitativ , garantat, omologat și certificate, potrivit noilor livezi sau reconversiei
celor vechi.
5.
PROIECT DE RECONVERSIE A UNEI LIVEZI DE MĂR ÎN COMUNA VOINEȘTI, DÂMBOVIȚA
Suprafața livezii: 50.000 mp
Regimul juridic: proprietate
Obiectul de activitate: reconversie pomicolă
Scop:
6. Reconversia unei livezi de măr pe o suprafață de 5 ha;
7. Dotarea fermei pomicole cu mijloacele tehnologice necesare: T ractor 45-60 CP; Mașină de stropit;
Echipament de fertilizat; Cositoare; Foarfecă electrică; T ocătoare pomicolă; Stivuitor .
Obiectiv general: creșterea productivității și eficienței fermei pomicole prin reconversie și modernizare;
îndeplinirea standardelor comunitare, naționale și internaționale referitoare la calitatea fructelor .
Obiective specifice:
O1- reconversia livezii de măr prin utilizarea de material săditor de calitate cu portaltoi M9 și M26;
O2- modernizarea producției prin introducerea și dezvoltarea de mijloace tehnologice moderne;
O3- adaptarea exploatațiilor la standardele naționale;
O4- creșterea veniturilor exploatației pomicole prin minimizarea costurilor de producție;
O5- crearea unei ferme pomicole cu impact negativ redus asupra mediului.
Principalele materii prime utilizate în procesul de reconversie a livezii sunt: – material săditor (pomi); picheți;
îngrășăminte, apă, iar în procesul de întreținere a livezii vor fi utilizate insecticide; fungicide; ingrasaminte
minerale.
Planul de producție implică reconversia unei livezi de măr cu o suprafață de 5 ha. Se estimează o producție
anuală de 40.000 kg de mere/ha, începând cu al treilea an de la reconversie.
Reconversia se va realiza în sistem superintensiv , pomii fiind sădiți cu o densitate de 2500 pomi/ha.
Fazele procesului de reconversie:
1. Selectarea soiurilor și portaltoilor;
2. Reamenajarea suprafeței pomicole;
3. Stabilirea distanței de plantare ;
4. Pichetarea;
5. Plantarea;
6. Întreținerea;
7. Fertilizarea;
8. Combaterea dăunătorilor și a bolilor;
9. Recoltarea.
Investiția inițială este de aproximativ 60.000 de euro iar durata de implementare a proiectului este de cinci
ani.Indicii de realizare ai acestuia sunt reprezentați de încadrarea în limita temporală și de capacitatea de
producție atinsă după cei cinci ani de implementare.
Pomicultura este emblematică pentru V oinești. Soiurile de măr realizate și omologate aici sunt căutate atât pe
plan intern cât și extern. Investirea fondurilor interne și europene în acest bazin pomicol este mai mult decât
utilă. Este imperios necesară atât pentru localnici, pentru dezvoltarea economică a zonei cât și pentru creșterea
economiei și prestigiului național în ceea ce privește pomicultura și calitatea fructelor , la nivel internațional.
Figura nr . 4- Livadă superintensivă de meri
BIBLIOGRAFIE
1. Cichi,M. (2018) Pomicultura. Manual universitar pentru învățământul cu frecvență redusă. București- Ed.
Prouniversitaria
2. Chira, L.(2002). Cultura arborilor fructiferi. București-Ed.Mast
3. Chira, L.(2004). Cultura mărului. București-Ed.Mast
4. Chira, A., Chira L. (2005). Pomii fructiferi-Lucrări de înființare și întreținere a plantațiilor . București-Ed.Mast
5. Himmelhuber ,P. (2013) Livada – proiectare și îngrijire. București- Ed. Casa
6. Mihăescu, G. (2007) Pomicultura de la A la Z. București- Ed. Asab
7. Mihuț, E., Drăgănescu, E. (2005) Cultura speciilor pomicole. București- Ed. Comision
8. Pieber , K., Modl, P . (2012) Pomi fructiferi cu coroane pe spalieri. Plantare, conducere, îngrijire. București- Ed.
Mast
9. Popescu, V . (201 1) Producerea materialului săditor pentru legume, pomi și viță de vie. București- Ed. Mast
10. Stănică, F ., Braniște, N. (201 1) Ghid pentru pomicultori. București- Ed. Ceres
11. https://www .gazetadeagricultura.info/pomicultura/1543-sectorul-pomicol-din-romania.html
12. https://primarievoinesti.ro/istoria-comunei-voinesti-dambovita/
13. http://www .cdep.ro/proiecte/2004/500/00/2/doc502.pdf
14. https://www .google.com/search?
q=harta+voinesti&oq=harta+voinesti&aqs=chrome..69i57j0j46.4249j0j15&sourceid=chrome&ie=UTF-8
15. https://www .google.com/search?
q=harta+suprafete+pomicole+voinest&tbm=isch&source=iu&ictx=1&fir=BVjetIO9vsjnmM%252CL1dbWd7zo2MInM%252C_&vet=1&us
kQ0T3IjLInW37LapLpe0ZBe59FhDQ&sa=X&ved=2ahUKEwiWldmy153qAhVKQhoKHUZeDH4Q9QEwAXoECAoQBw&biw=1490&bih=