Stadiul Cunoaşterii Privind [605985]

STADIUL CUNOAȘTERII PRIVIND
ECONOMIA SUBTERANĂ

În prezenta lucrare de licență am încercat să prezint o analiză a conceptului de economie
subterană cu impact major asupra întregii vieți economice și sociale din România, pornind de la o serie
de studii s pecifice relevante existente la nivelul anului 2017.
Lucrărea de licență este formată din diferite lucrări variate, cred eu, relevante pentru o asemenea
abordare; astfel, pentru fundamentarea conceptelor utilizate în prezenta lucrare de licență am făcut
apel la o serie de lucrări de specialitate prezentate în final la secțiunea bibliografie.
Obiectul prezentei lucrări de licență este acela de a evidenția o parte din ceea ce s -a scris despre
economia subterană, precum și despre cauzele și mai ales efectel e acesteia asupra vieții românești
pornind de la definiția economiei care reprezintă ”totalitatea activităților umane desfășurate în sfera
producției, distribuției și consumului bunurilor materiale și serviciilor”.
Diferența dintre economia reală și econom ia subterană, o reflectă factorul care a condus la apariția celei
din urmă, mai exact apariția regulilor, și pe cale de consecință putem defini economia subterană ca fiind:
”ansamblul activităților economice desfășurate organizat, cu încălcarea normelor so ciale și ale legilor
economice, având drept scop obținerea unor venituri ce nu pot fi controlate de stat” -Dinu (2009).
Expansiunea galopantă a fenomenului economiei subterane este datorată în principal unor
disfuncționalități în ceea ce privește actul de management guvernamental, caracterizat de o incapacitate
administrativă în ceea ce privește coordonarea și gestionarea a sistemului economic și relațiile ce îl
caracterizează.
În ultimii anii sistemele economice contemporane sunt caracterizate de o accent uare a discrepanțelor
între nevoia tot mai mare de resurse financiare a statelor și sursele tot mai limitate aflate la dispoziția
acestora, pe de -o parte, și de adâncirea dezechilibrelor care se manifestă în cadrul relațiilor economice,
pe de altă parte.
Totuși, pot afirma că există încercări în acest sens conform cărora principalele efecte ale economiei
subterane pot fi clasificate -Perkins (2007) astfel:
a) efectul de piețe -economia subterană influențează piețele prin următoarele canale de transmitere:
– dezechilibrarea cererii și ofertei pe piețele oficiale prin cumpărări de bunuri și servicii care nu reapar în
ofertă sau prin livrări de bunuri și servicii care nu au corespondent în cerere;
– dezechilibrarea pieței muncii prin folosirea informală a for ței de muncă;

b) efectul asupra comportamentelor economice prin modificarea funcției de economisire și investiții din
sectorul public și privat;
c) efectul asupra echilibrului monetar:
– prețuri paralele atât pentru bunuri și servicii cât și pentru forț a de muncă, pentru moneda națională;
– deturnarea unei importante mase monetare și astfel perturbarea raportului numerar/moneda
scripturală;
– amplificarea tranzacțiilor speculative.
d) efectul asupra balanței de plăți externe;
e) efectul asupra bugetul ui general consolidat.
În scopul limitării dezvoltării economiei subterane se impun alături de stabilirea de noi măsuri coercitive
sau de majorarea sancțiunilor în cazul celor deja existente, amplificarea măsurilor economice ce au rolul
de a favoriza o cre ștere economică susținută, a reducerii presiunii fiscale, precum și realizarea unei reale
stabilități legislative” (conform http://store.ectap.ro/articole/752_ro.pdf, p.58).
Nu voi mai insista pe aceste aspecte deoarece o voi face pe baza analizei rapoarte lor elaborate de
Consiliul fiscal în ultimii ani și voi trece la cauzele și efectele economiei subterane asupra României din
două motive.
În primul rând, conform analizei efectuate în perioada de colectare a informațiilor necesare pentru
elaborarea aceste i lucrări de licență, există puține informații ușor accesibile referitoare la mărimea
evaziunii fiscale în România care să acopere un interval de timp suficient de lung.
În al doilea rând, conform institutului italian Eurispes, România este situată pe loc ul al doilea imediat
după Italia în topul țărilor cu ca mai ridicată mărime a evaziunii fiscale.
Având în vedere aceste argumente, pot afirma că tema aleasă în prezenta lucrare de licență este de
mare actualitate, dat fiind faptul că economia subterană re prezintă o parte componentă a oricărei
economii. Evaluarea acesteia permite autorităților să lupte mai eficient cu componentele ce țin de
producția ascunsă și cea ilegală, precum și să urmărească evoluția unor procese fundamentale în
economie. Evaluarea ac esteia permite autorităților să lupte mai eficient cu componentele ce țin de
producția ascunsă și cea ilegală, precum și să urmărească evoluția unor procese fundamentale în
economie. Nu în ultimul rând, evaluarea economiei subterană și analiza acesteia est e foarte importantă
pentru elaborarea politicilor fiscale.

CAPITOLUL I

METODE DE ESTIMARE A ECONOMIEI SUBTERANE
ȘI EVAZIUNII FISCALE ÎN ROMÂNIA

1.1. Metode de estimare. Definiții, clasificare, carac teristici
În acest prim capitol al prezentei lucrări de licență mi -am propus să abordez principalele metode de
estimare (directe sau indirecte) a nivelului economiei subterane identificate în literatura de specialitate
și felul în care acestea sunt aplicab ile realităților economice din țara noastră. Pentru aceasta am pornit
de la faptul că economia subterană este în strânsă interdependență cu munca ilicită sau la negru și
frauda fiscală care constituie nucleul forte al acestui fenomen.
Cele trei metode de masurare a economiei subterane sunt:
– metodele directe (metodele micro) prin care se obține dimensiunea economiei informale la un anumit
moment de timp (ancheta statistică).
– metodele indirecte (metodele macro) ce utilizează indicatori macro pentru a d etermina dimensiunea
economiei informale de -a lungul timpului, dar nu pot determina structura acesteia.
– modelele cu variabile latente (modele cu ecuații structurale).
Metodele directe de estimare sunt încercari empirice de stabilire a nivelului și st ructurii
economiei subterane. Aceste metode presupun evaluarea și analiza datelor din sondaje statistice
obținute și extrapolarea acestora pe baza unor metodologii specifice -Craiu (2003). Acestea sunt în
general, singurele acceptate oficial, iar rezu ltatele obținute sunt utilizate în fundamentarea sau
justificarea măsurilor luate de autoritățile decidente politic și administrativ.
Metode directe de estimare a nivelului economiei subterane cele mai uzuale sunt:
– metoda anchetei statistice;
– metoda investigării fiscale.
În cadrul metodelor directe de estimare a economiei subterane, cele mai importante
dezavantaje sunt legate de stabilirea eșantionului supus cercetării, subiectivismul datelor analizate sau
lipsa de reprezentativitate a valorilor obținute, precum și de modul în care aceste rezultate sunt
interpretate – Craiu (2003). Metoda anchetei statistice studiaza nivelul economiei subterane prin prispa

munci la „negru”ca si componenta a fenomenului analizat iar metoda investigatiei fiscale es te obiectiva
din cauza modului in care programul de control înfațiseaza zonele cu cea mai mare probalitate de a se
alălura economiei subterane.
Metodele indirecte de estimare se bazează pe indicatori macroeconomici și se referă la
neconcordanțele dint re aceștia.
Caracteristica principala a acestora este că, oricât de bine ar fi gândite și realizate activitățile din
domeniul economiei subterane, volumul de produse și bani generate de aceste activități, influențează
direct mecanismele economiei reale, iar punctul de plecare îl reprezintă urmele lasate
Cele mai utilizate metode indirecte de estimare a nivelului economiei subterane (Schneider,
2007) sunt:
– metoda discrepanțelor dintre cheltuieli și venituri;
– metoda discrepanțelor pe piața muncii;
– metoda discrepanțelor în tranzacții;
– metoda discrepanțelor pe piața monetară;
– metoda consumurilor de energie;
– metoda ecuațiilor structurale.
Dificultatea aplicării metodelor indirecte se datorează în general necesității stabilirii unei
perioa de de referință, în care nivelul fenomenului analizat este considerat la un nivel minim, irelevant.
Determinarea eronată a acestei perioade (an de referință) sau demararea unor cercetări pornind de la o
serie de presupuneri fără fundament științific sau pr actic, pot genera rezultate contradictorii privind
nivelul fenomenului analizat.
Percepția conform careia metodele cu ecuații structurale văd economia informală ca și “variabilă
latentă”, interationeza cu un set de indicatori observabili (ce reflectă mo dificări în dimensiunea
economiei informale) și cu un set de variabile cauzale observabile . (Dell’Anno, 2003).
De aceea, se poate considera că metoda ecuațiilor structurale introdusă de profesorul Friedrich
Schneider este cea mai complexă și furnizează r ezultatele cele mai apropiate de nivelul real al
fenomenului analizat.
Pornind de la modelul M.I.M.I.C. (Indicatori Multiplii Cauze Multiple), introdus de Goldberger în
anul 1975, profesorul Friedrich Schneider de la Johannes Kepler University of Linz -Austria, a elaborat un
model care ia în considerare în mod explicit cauzele multiple ale existenței și creșterii economiei
subterane, precum și efectele multiple ale economiei subterane dea lungul timpului. Analiza se bazează
pe teoria statistică a variabilel or neobservabile, care consideră cauze multiple și indicatori multipli ai
fenomenelor de măsurat, iar pentru estimare, se folosește o abordare analitică factorială pentru

măsurarea economiei ascunse ca variabilă inobservabilă în timp. Coeficienții necunosc uți sunt estimați
printr -un set de ecuații structurale în interiorul căruia variabila „neobservabilă” (nivelul economiei
subterane) nu poate fi măsurată direct. Modelul determină nivelul acestei variabile prin elaborarea a
două ecuații corespunzătoare celo r două etape ale acestuia:
– etapa I – ecuația structurală a modelului care evid ențiază relațiile cauzale dintre variabilele
inobservabile și cauzele fenomenului;
– etapa II – ecuația determinării nivelului fenomenului care realizează legătura dintre vari abilele
inobservabile și indicatorii observabili.
Acest model presupune o singură variabilă inobservabilă (nivelul economiei subterane), care se
presupune că este influențată de un set de indicatori, evidențiind astfel dependența structurală a
economiei s ubterane de variabilele care pot fi utile în estimarea mișcării și dimensiunii sale în viitor.
Ecuațiile de bază ale modelului, care descriu atât relațiile cauzale dintre variabilele inobservabile
și cauzele fenomenului cât și evoluția variabilei inoserva bile (nivelul econom Modelul analizează ca
posibile cauze ale nivelului economiei subterane următoarele:
– presiunea fiscală, directă și indirectă, atât cea reală cât și cea percepută;
– presiunea reglementărilor fiscale, ca rezultat al măsurilor luate d e organele decidente
legislativ, atât ca număr de acte normative cu caracter fiscal adoptate cât și frecvența modificărilor și
dificultatea percepției acestora de către operatorii economici;
– moralitatea fiscală, ca atitudine a plătitorilor de impozite ș i taxe. Se presupune că o moralitate
fiscală în scădere contribuie la creșterea dimensiunii economiei subterane.
Acest model tratează activitățile din economia subterană ca o variabilă latentă și folosește
câteva variabile cauzale (măsurabile), precum și o serie de indicatori.
În categoria variabilelor cauzale, modelul face referire la:
– sarcina fiscală/ PIB,
– impozitele datorate de către indivizi/ PIB,
– taxele pe producție și importuri/ PIB,
– impozitele pe veniturile corporațiilor/ PIB,
– contri buțiile la schemele de protecție socială cu caracter obligatoriu/ PIB,
– indemnizațiile de șomaj/ PIB,
– rata șomajului,
– angajarea pe cont propriu/ populația activă civilă,

– indicele birocrației.
Tot aici pot menționa principalele cauze ale creșter ii economiei subterane.

Indicatorii analizați se referă la:
– indicele PIB real,
– rata de activitate a populației,
– raportul dintre agregatele monetare M1/M2.
Masa monetară în sens restrâns M1 include pe lângă numerar și depozitele la vedere.
Masa monetară M2 include M1 și depozitele la termen cu scadența de până la doi ani.
Pornind de la o serie de cauze obiective (nivelul presiunii fiscale, presiunea reglementărilor
fiscale, moralitatea fiscală) și de la variația în timp a unor indi catori (indicatori monetari, indicatori
specifici pieței muncii sau pieței bunurilor și serviciilor) am considerat că Modelul Schneider se poate
ajusta cel mai bine cu elemente suplimentare care identifică particularitățile economice din țara noastră
(vari abile cauzale obținute prin metoda investigației fiscale), în cadrul analizei de identificare și
cuantificare a nivelului economiei subterane din România.
Într-o altă lucrare (Andrei, 2011), s -a determinat mărimea economiei subterane a României în perioada
2000 –2009 pe baza metodei monetare a lui Cagan și Ahumada, găsindu -se pentru aceasta valori ridicate,
mai mari de 30% din PIB, și obținându -se un trend crescător după anul 2005, în condițiile în care din acel
an s-a trecut la taxa unică de impozitare de 1 6%.

1.2. Analiza pe baza estimării evaziunii din munca la negru și pe baza evaziunii la principalele categorii de
impozite și taxe în România
Pentru a avea o imagine completă asupra fenomenului voi porni de la bazele de date la care am avut
acces și anum e Eurostat, Comisia Europeană, site -ul Ministerului Finanțelor Publice și rapoartele
elaborate de Consiliul Fiscal în ultimii ani pe baza datelor comunicate de Institutul Național de Statistică.
Exista diferențe semnificative in ceea ce priveste economi a informală a țărilor anglo -saxone care
reprezintă aproximativ 12% pe când în țarile din sudul se înregistrează aproximativ 20% -30% .În multe
dintre țările mai puțin dezvoltate, economia informală are o pondere însemnată (Schneider si Williams,
2013).
1.2.1. Analiza pe baza estimării evaziunii din munca la negru

În acest subcapitol din prezenta lucrare de licență mi -am propus să încerc o evidențiere a evaziunii din
munca la negru în România pornind de la faptul că munca fără forme legale este cunoscută în literatura
de specialitate sub diferite nume: muncă nedeclarată, munca la negru/munca la gri, muncă informală,
ocuparea informală, ocuparea ascunsă etc. (Voinea, Albu, 2012).
Munca fără forme legale este un fenomen întâlnit în orice economie, dar ampl oarea sa este diferită în
funcție de gradul de dezvoltare. Astfel, în țările dezvoltate, economia subterană este estimată la o
pondere ce variază între 9 % (SUA) și 16% din PIB (UE 15).
Anul 2015, împreuna cu anii 2011 -2014 reprezintă crestere economică continuă România acesta
fiind de 3,8%, Creșterea cereri interne a asigurat cea mai mare proportie cresterea din 2015.
Însă, România înregistrează o prezență pregnantă a lucrătorilor pe cont propriu, dar și cea mai înaltă
rată pentru membrii de f amilie neremunerați, în timp ce ponderea angajaților din firme mici este printre
cele mai scăzute din rândul statelor europene.
Cu referire la munca nedeclarată, în România sectoarele cele mai afectate sunt: construcțiile, comerțul,
industria hotelieră, în sumând în proporții egale peste 75% din totalul lucrătorilor fără forme legale, în
timp ce pe ultimul loc se află persoanele angajate informal în agricultură (Voinea, Albu, 2012).
La nivel macroeconomic munca făra forme legale înseamnă evaziune fiscală c are rămâne principalul
efect macroeconomic al fenomenului, consecințele sale imediate fiind diminuarea resurselor bugetare,
ceea ce înseamnă dificultăți în asigurarea condițiilor de funcționare a instituțiilor publice și slăbirea
capacității de intervenție a statului. Aceasta generează un adevărat cerc vicios, în care guvernul, din lipsă
de resurse, este nevoit să ridice nivelul taxelor și impozitelor, ceea ce îi încurajează pe angajatori să
recurgă la utilizarea muncii fără forme legale, iar când amploarea fenomenului ajunge la peste o treime
din totalul forței de munca, nu mai poate fi ignorat. Scăderea veniturilor la bugetele publice aduce
efecte în cascadă: statul nu are resurse pentru a finanța sistemele publice de sănătate, educație,
administrație, de care beneficiază toți cetățenii, inclusiv structurile menite să asigure colectarea fiscală
eficientă, monitorizarea și combaterea muncii la negru, adică un alt cerc vicios.
Primele sisteme afectate de micșorarea veniturilor publice sunt de obicei cele leg ate de protecția
socială, de care au nevoie grupurile vulnerabile, capacitatea statului de a sprijini categoriile defavorizate
fiind redusă, ceea ce înseamnă, în fapt, scăderea nivelului de coeziune socială. Cum din aceste categorii
se recrutează cu precăd ere persoanele ocupate informal, ne găsim în fața unui nou cerc vicios, care
alimentează lărgirea fenomenului. Mai mult, complicitatea dintre angajați și angajatori în încălcarea
legii, accentuată în condițiile în care statul nu poate asigura eficient comb aterea fenomenului, duce la
subminarea respectului cetățenilor pentru legalitate și statul de drept.
La nivelul companiei, impactul principal rezidă în generarea unui climat economic nesănătos, bazat pe
concurență neloială: utilizarea muncii fără forme l egale, care de multe ori se asociază cu investiții mici în
dezvoltarea resurselor umane și în asigurarea condițiilor de sănătate și securitate a muncii, înseamnă
diminuarea costurilor de producție, ceea ce duce la un avantaj net pe piață pentru agentul eco nomic, ce
poate practica prețuri mai mici și adesea, obține profituri mai mari decât concurența. Cum adesea

munca fără forme legale este însoțită și de lipsa garanțiilor de protecție pentru clienți, ciclul de
producție nu va mai viza atingerea unor standar de cât mai ridicate de calitate, dezvoltarea agentului
economic, sau chiar a domeniului de piață în cauză, fiind lentă și impredictibilă.
La nivelul angajatului, principalele consecințe sunt legate de lipsa beneficiilor aferente unui contract
legal de mun că (repaus săptămânal, concediu de odihnă, alte drepturi individuale și colective) dar mai
ales de lipsa asigurărilor de sănătate, de șomaj, de accidente de muncă. Cum incidența fenomenului este
mai mare în rândul categoriilor sărace și cu nivel redus de e ducație, care nu găsesc cu ușurință soluții
compensatoare și nici sprijin în familie și comunitate, dimpotrivă, au adesea familii care depind de
veniturile procurate în acest mod, efectele sunt profunde și greu de apreciat cu adevărat, mai ales că
unele se manifestă tardiv, ca în cazul pensiei.

1.2.2. Analiza pe baza evaziunii la principalele categorii de impozite și taxe în România
În acest subcapitol din prezenta lucrare de licență mi -am propus să încerc o evidențiere a evaziunii din
munca la negru în R omânia pornind de la faptul că România are una dintre cele mai mici ponderi în PIB a
veniturilor bugetare (venituri fiscale și nefiscale), acestea reprezentând în anul 2013 doar 32,7% din PIB,
cu 13 pp din PIB mai mici decât media europeană.
Colectarea de ficitară a taxelor și impozitelor este determinată de administrarea ineficientă a acetora
,birocrație excesivă si o bază de impozitare relativ redusă, cu multe excepții și deduceri legale și o
evaziune fiscală ridicată (sursa Raportul Bancii Mondiale – Doin g Bussiness 2011).
Conform calculelor Consiliului fiscal pe baza datelor INS, evaziunea fiscală are o dimensiune foarte
ridicată în România care a înregistrat în anul 2015 un nivel al ponderii în PIB a veniturilor bugetare
(venituri fiscale și nefiscale ) de 34,8%, cu 10,2 pp sub media europeană (45,0% din PIB), printre cele mai
mici în raport cu statele membre ale UE, fiind succedată doar de Irlanda (32,8%). Nivelul veniturilor
fiscale raportate la PIB (impozite și contribuții sociale) în România a atins 28,0% din PIB în anul 2015,
situându -se pe ultimul loc, cu un ecart de 11,7 pp față de media UE, care este de 39,7% din PIB.
Analizând datele potrivit metodologiei ESA 2010, față de anul 2014 ecartul care ne separă de media UE
s-a diminuat în cazul venitu rilor bugetare totale cu circa 1,6 pp din PIB, în timp ce în cazul veniturilor
fiscale acesta s -a redus marginal cu 0,3 pp din PIB. Ponderea veniturilor fiscale în PIB este semnificativ
mai mică decât în țări cu economii similare precum Ungaria (39,2%), Sl ovenia (36,9%), Republica Cehă
(34,7%) și Polonia (33,4%).
Pentru o formarea unei imagini clare privind evoluția evaziunii fiscale, se pot urmări datele pr ezentate în
tabelul de mai jos:
Structura veniturilor fiscale din România, relativ nemodificată față de anul 2014, relevă o pondere
ridicată a veniturilor din impozitele indirecte, respectiv de 47,1% din totalul veniturilor fiscale față de
34,0%, media UE28, în timp ce ponderea veniturilor din contribuții sociale a fost de 28,9% (cu 4,6 pp sub
media UE28) , iar cea a impozitelor directe de doar 23,9% (cu 8,6 pp sub media UE28). Impozitele

indirecte rămân principala componentă a veniturilor fiscale, ponderea acestora în total fiind semnificativ
peste media UE (cu 13,1 pp), în condițiile în care consolidarea fiscală inițiată în anul 2010 a inclus pe
partea de venituri bugetare și o majorare de impozite indirecte care a condus la lărgirea ecartului dintre
România și media UE.
La nivelul anului 2014 s -au colectat venituri fiscale în valoare de 27,6% din PIB. O mie de angajați
colectează 1,13 pp din această valoare totală. Numărul de angajați din structurile de colectare a taxelor
a crescut cu aproximativ 5%, astfel că raportul angajați la 1 milion de locuitori s -a majorat, această
evoluție având loc și în contex tul diminuării populației (sursa: Consiliul Fiscal -Raport pe anul 2015).
Conform raportului Paying taxes 2016 realizat de BM în colaborare cu PricewaterhouseCoopers,
România se situează pe poziția 55 privind ușurința cu care se plătesc taxele, în salt cons iderabil față de
anul 2012 dat fiind că, în prezent, sunt necesare doar 14 plăți pentru îndeplinirea îndatoririlor fiscale,
dar și datorită altor indicatori precum numărul de ore pe an pentru achitarea obligațiilor fiscale. Această
îmbunătățire remarcabilă a fost determinată în mare parte de măsurile luate de autoritățile fiscale în
perioada 2010 -2013 pentru facilitarea plăților electronice și a depunerii declarațiilor online.
Comparativ cu economii similare, România se bucură de un grad mediu de colectare a veniturilor din
TVA. Spre exemplu, deși în anul 2015 cota ponderată de TVA (determinată pe baza ponderilor aferente
IAPC) s -a situat pe locul 7 dintre noile state membre UE (18,4%), România a colectat 8,2%68 din PIB
venituri din TVA, situându -se peste u nele țări cu o cotă ponderată superioară, precum Letonia (cota
ponderată de TVA de 19,4%), Lituania (cota ponderată de TVA de 19,3%), Republica Cehă (cota
ponderată de TVA de 18,8%) și Slovacia (cota ponderată de TVA de 18,7%). Însă, Bulgaria, cu o structu ră
a economiei relativ similară cu cea a României și o cotă ponderată de TVA de doar 17,1%, a colectat
8,9% din PIB venituri din TVA în anul 2015, superior așadar, nivelului României.
Astfel, în anul 2015 veniturile colectate la bugetului de stat au fost de 137,46 mld. lei, ritmul nominal de
creștere înregistrat fiind 11,6% . Principalele creșteri se regăsesc la categoriile de impozite afectate de
fenomenul evaziunii fiscale: TVA, profit, accize.
Veniturile obținute din TVA au fost 57,13 mld. lei, cu 6,25 mld. lei (12,3%) mai mari comparativ cu anul
2014 cu toate că s -a redus cota TVA pentru alimente de la 24% la 9% începând cu 1 iulie 2015 (conform
Raportului de performanță ANAF pe anul 2015).

Impozit pe venit – 26,34 mld. lei, cu 2,90 mld. lei (12,4% ) mai mult decât în anul 2014 ca urmare a
intensificării controalelor privind combaterea evaziuni fiscale (conform Raportului de performanță
ANAF pe anul 2015).
Impozit pe profit – 13,77 mld. lei, crescând cu 1,58 mld. lei (13,0%) comparativ cu anul precedent,
determinata de creșterile de viramente înregistrate de la agenții economici, impozitului virat de către
băncile comerciale și intensificării inspecțiilor fiscale la contribuabili identificați cu risc fiscal asociat
prețurilor de transfer, sele ctați în baza analizei de risc (conform Raportului de performanță ANAF pe
anul 2015).

Accize (inclusiv taxa pe viciu) – 25,92 mld. lei, cu 1,92 mld. lei (8,0%) mai mult decât în anul 2014 ca
urmare a creșterii accizelor încasate în vamă și a celor afere nte taxei pe viciu, datorită acțiunilor
specifice de monitorizare și control realizate la nivelul activităților de inspecție fiscală, vamală și
antifraudă fiscală, acțiuni orientate către domeniile economice în care se manifestă fenomene de
evaziune fiscal ă, indisciplină financiară sau slabă conformare.
Sintetizând cele expuse în acest capitol al prezentei lucrări de licență pot afirma că România ocupă locul
2 în clasamentul țărilor cu cea mai mare economie subterană din UE (unde economia subterană ia în
considerare atât evaziunea fiscală clasică – adică acolo unde plătitorul de taxe este înștiințat dar nu
plătește, dar și toate tranzacțiile care ar fi fost supuse taxării dar care nu au fost nici măcar declarate,
muncă la negru etc.). Această contraperforman ță are consecințe negative puternice asupra economiei –
începând prin dificultatea de a colecta veniturile bugetare/fiscale, care rezultă într -un buget de stat
consolidat mai mic, și astfel de o flexibilitate mai redusă a Guvernului în fața unor schimbări
macroeconomice dar și în general o capacitate diminuată de a adresa probleme reale ale economiei și
societății. Economia subterană foarte extinsă are și efectul de a distorsiona piețele în sensul că unii
agenți economici care nu își plătesc taxele își îmbu nătățesc poziția financiară față de competitori. Acest
fapt descurajează atingerea de competitivitate prin mijloace legale.
Așadar, sistemul de taxe și impozite în România este caracterizat de o colectare deficitară a acestora, cu
o administrare ineficient ă și o birocrație excesivă, o bază de impozitare relativ redusă cu foarte multe
excepții și deduceri legale și o evaziune fiscală ridicată. Totuși, în ultimii ani au fost inițiate o serie de
măsuri care au condus la o ameliorare a acestei situații, dar imp actul acestora va fi probabil pe deplin
observabil în viitor.

CAPITOLUL II

ANALIZA PONDERII ECONOMIEI SUBTERNE ÎN ROMÂNIA

2.1. Ponderea economiei subterane în PIB -urile statelor din Uniunea Europeană
În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi -am propus să tratez o serie de aspecte
specifice economiei subterane din România pornind de la ideea că economia subterană nu este greu de
combătut în România, ci în toate statele mari ale lumii . Indiferent gradul de dificultate acesta nu este o
barieră de netrecut în calea încercării de a reduce acest fenomen. Pentru a cunoaște amploarea, am
apelat la analiza economiei subterane din două perspective ca pondere în produsul intern brut (PIB) și ca
valoare absolută (în bani).
În România, economia subterană reprezintă 37,1% din PIB, nivel care o plasează pe locul doi în Uniunea
Europeană, după bulgari, unde ponderea este de 40%.
Cea mai redusă economiei subterană se înregistrează în Austria unde aceasta este de doar 8,7%.
Luxemburg fiind pe penultimul loc în clasament, cu o pondere a economiei negre de 8,8% în PIB. Doar
aceste două țări au o rata mai mică de 10%.
Prezentare(anexa grafic1) ponderea economiei subterane în PIB -urile statelor din Uniunea Europeană
Din grafic reiese faptul că vest -europenii se afla printre primi in ceea ce priveste valoarea în bani a
economiei subterane; în schimb, când vine vorba de valoarea absolută, de bani, România este pe locul
12 în blocul comunita r.
2.2. Politica fiscală influențează economia subterană a României
Politica fiscală atribut al politicii de percepere și utilizare a resurselor necesare satisfacerii consumului
public și furnizării de servicii publice se aplică prin intermediul unui inst rument specific: fiscalitatea.
Creșterea presiunii fiscale este consecința directă a extinderii rolului economic și social al statului.
În România problema presiunii fiscale este deosebit de actuală datorită faptului că pe de o parte, ne
aflăm încă în fa za modernizării sistemului fiscal, pe de altă parte, pentru că economia românească
resimte lipsa capitalurilor disponibile de a fi investite și apoi că, datorită situației economiei, veniturile
realizate de contribuabili sunt relativ reduse pentru a putea fi ușor grevate de o fiscalitate de
dimensiunile celei actuale.

Acestea sunt câteva aspecte de actualitate și trebuie să precizez că politica fiscală în România a suferit
multe modificări de -a lungul timpului și a trebuit să rezolve în permanență problema sustenabilității
fiscale a sectorului public.
Astfel în domeniul mediului de afaceri privat structura cotei totale de impozit în România în anul 2016
este prezentată în tabelul următor:
Aici trebuie să menționez faptul că în România în anul 2015 se plăt eau nu mai puțin de 39 de taxe dintre
care 4 impozite pe profit și 12 impozite pe muncă. Asta în timp ce în alte state numărul taxelor nu
depășea 10, precum în Norvegia și Suedia, în ambele țări întreprinzătorii achită doar 4 taxe an de an. În
Franța oamen ii de afaceri care au propriile companii plătesc doar 7 taxe anual, iar în Danemarca doar
10.
La nivelul anului 2016, numărul de plăți a scăzut considerabil, la 14, precum și cel al orelor necesare
achitării datoriilor fiscale (de la 200 de ore/an la 159 o re/an), în schimb cota totală de impozit a crescut
Aceste aspecte referitoare la fiscalitatea în mediul de afaceri le -am prezentat doar tangențial, în cele ce
urmează voi prezenta o serie de aspecte privind cheltuielile și veniturile bugetare.
Din datele prezentate în tabel reiese faptul că anul 2014 a consemnat o îmbunătățire a deficitului
bugetar exprimat ca pondere în PIB potrivit metodologiei cash comparativ cu anul anterior de 0,6 pp din
PIB, veniturile înregistrând o creștere de 0,7 pp din PIB, iar c heltuielile o creștere de 0,2 pp din PIB. Față
de anul 2013, principalele categorii de venituri bugetare au avut o evoluție favorabilă, remarcându -se în
acest sens sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (+0,3 pp din PIB, aceste a
situându -se însă semnificativ sub program, respectiv cu 0,56% din PIB), încasările din accize (+0,3 pp din
PIB), impozite și taxe pe proprietate (+0,2 pp din PIB), în timp ce o evoluție negativă semnificativă au
înregistrat încasările din TVA ( -0,5 pp di n PIB).
Pe partea de cheltuieli, reducerea cheltuielilor de investiții cu 0,2 pp din PIB a cheltuielilor cu bunuri și
servicii cu 0,1 pp din PIB și a cheltuielilor cu dobânzile cu 0,2 pp din PIB au compensat creșterea
cheltuielilor de personal (+0,3 pp di n PIB) și a subvențiilor (+0,1 pp din PIB). Considerând perioada 2009 –
2014, ajustarea fiscală după standarde cash s -a efectuat prin reducerea cheltuielilor bugetare cu 4 pp
din PIB și prin creșterea veniturilor bugetare cu 1,3 pp din PIB.
Ponderea venituri lor în total venituri bugetare pe anul 2016 și estimat pe anul 2017 este prezentată în
tabelul următor:
Din analiza sumară a graficelor de mai sus se pot trage câteva concluzii astfel:
– în anul 2015, ecartul între media veniturilor colectate la nivel eu ropean și încasările
administrației publice din România este de aprox. 10%;
– diferențele se constată la impozite directe și la contribuții sociale;
– la capitolul impozite indirecte randamentul colectării este ușor superior mediei UE -28;

– totuși, Româ nia se află la nivelul mediei UE în cazul impozitelor indirecte în condițiile în care
rata medie de colectare se află pe penultimul loc în Europa, dat fiind decalajul fiscal înregistrat în special
la TVA;
– deși s -a redus cota TVA la 9% pentru produsele a limentare, performanața colectării din anul
2015 s -a regăsit în creșterea ponderii în PIB a impozitelor indirecte, atât în ceea ce privește colectarea
TVA cât și a accizelor.
– contribuțiile sociale în România dețin locul doi ca importanță în formarea ven iturilor fiscale ale
anului 2015, cu o pondere de 8,2% în PIB, în scădere de la 8,6% în PIB în anul 2014, generată de
scăderea cu 5% a CAS.
O situație complet aparte apare în cazul impozitelor directe care se află la cea mai mare distanță
față de media UE în ceea ce privește ponderea acestora în PIB -ul României, un ecart de 6,3% în anul
2015. Impozitele directe cuprind impozitele curente pe venit, profit și proprietate, și pe diverse câștiguri
din capital.
În ceea ce privește eficiența colectării venitur ilor fiscale, datele oficiale ale Comisiei Europene
indică România pe penultima poziție în UE, deoarece începând din anul 2012, România a trecut în fața
Bulgariei, poziție menținută și în perioada 2014 -2016, deși în această perioadă au fost luate măsuri de
relaxare fiscală semnificativă (CAS în anul 2014 și TVA în anul 2015). Ecartul care ne separa de media UE
s-a redus de la 11,1% în anul 2014 la 10,3% în anul 2015 și 9,8% în anul 2016.
2.3. Ponderea veniturilor fiscale în totalul veniturilor bugetului pub lic național
În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi -am propus să prezint o analiză privind ponderea
veniturilor fiscale în totalul veniturilor bugetului public național în perioada 2012 -2016 pornind de la
faptul că principalele tipuri de ve nituri publice sunt impozitele curente pe venit și pe avere etc.,
impozitele pe producție și importuri și contribuțiile nete la asigurările sociale.
La momentul construcției bugetului pentru anul 2016, conform Legii nr.339/2015, veniturile totale ale
Buge tului general consolidat (BGC) au fost estimate la nivelul de 231.125,5 milioane lei.
Veniturile totale ale bugetului general consolidat la realizate la data de 31 decembrie 2016 au fost în
sumă de 223.721,9 milioane lei, sumă care a fost cu 4,3% mai mică în termeni nominali față de realizările
din anul 2015 în sumă de 233.795,2 milioane lei. Veniturile realizate la data de 31.12.2016 reprezintă un
grad de realizare de 96,80% din programul inițial aprobat și respectiv 95,05% din programul definitiv.
În luna decembrie 2016, veniturile totale ale BGC au fost considerabil mai mici decât veniturile realizate
în luna decembrie 2015, diferența negativă fiind de 6.042,75 milioane lei. De asemenea, veniturile totale
ale BGC aferente lunii decembrie 2016 au fost mai mici și față de luna decembrie 2014, diferența
negativă fiind de 1.189,43 milioane lei. Un nivel comparabil de venituri la bugetul general consolidat
aferente lunii decembrie 2016 a fost înregistrat în anul 2013.

În estimarea veniturilor din TVA pentru a nul 2016 la momentul operării celor două rectificări bugetare
nu s-a ținut cont de faptul că, pe de o parte în semestrul II al anului 2016 nu se mai punea problema
repetării încasării unor venituri din TVA la nivelul celor realizate în luna ianuarie 2016 ( determinate de
volumul ridicat al operațiunilor impozabile efectuate în luna decembrie 2015 – când beneficiarii
proiectelor finanțate din FEN au accelerat semnificativ achizițiile), iar pe de altă parte cotele de TVA s -au
diminuat: cota standard a fost red usă de la 24% la 20%, iar la alimente s -a aplicat cota redusă de 9%.
De asemenea, încasările din TVA în anul 2016 au fost influențate pozitiv de efectele OUG nr.44/2015
privind unele facilități fiscale.
În UE -28, impozitele pe producție și importuri au re prezentat în anul 2015, 13,5 % din PIB, impozitele
curente pe venituri, avere 12,9 % din PIB, iar contribuțiile sociale nete 13,3 % din PIB.
În raport cu PIB -ul, veniturile din impozitele curente pe venit și avere, precum și impozitele pe producție
și imp orturi au crescut în perioada 2012 -2016 în UE -28, cea mai mare creștere fiind cea a impozitelor
curente pe venituri, avere etc.
În schimb, veniturile din contribuțiile nete la asigurările sociale (raportate la PIB) au crescut în timpul
crizei și au fost r elativ stabile în cursul ultimilor ani.
În perioada 2012 -2016 impozitele de producție și importuri au crescut cu 3% din PIB, în timp ce
impozitele curente pe venituri, avere au crescut cu 2,8% din PIB din 2012 până în 2016. Contribuțiile
sociale nete au s căzut cu 0,6% din PIB între 2013 și 2016.
Structura veniturilor fiscale a variat considerabil între statele membre ale UE; astfel, în anul 2015 cea
mai ridicată pondere din PIB a veniturilor din principalele categorii de impozite și contribuții la
asigură rile sociale a fost de 47,4%, înregistrată de Danemarca, urmată de Franța și Belgia (cu 47,2%,
respectiv 46,1%). Ponderea din PIB a acestor venituri s -a situat sub 30% în cinci state membre ale UE
(România, Irlanda, Bulgaria, Letonia și Lituania), precum ș i în Elveția.
Revenind la România trebuie să menționez faptul că veniturile curente ale BGC sunt formate în
principal din venituri de natură fiscală. Astfel, veniturile curente sunt transpuse în clasificația bugetară în
2 categorii principale, respectiv venituri fiscale în valoare de aproximativ 139,618 milioane lei (61% din
veniturile BGC, 18% din PIB) și Contribuții de asigurări (asigurări sociale de pensii, sănătate, șomaj –
27,4% din veniturile BGC, echivalentul a 8,1% din PIB).
Valoarea PIB al Români ei în perioada 2012 -2016 se prezintă astfel:
PIB 2012 = 595,367.3 milioane lei,
PIB 2013 = 637,456.0 milioane lei,
PIB 2014 = 667,577.4 milioane lei,
PIB 2015 = 712,832.3 milioane lei,

PIB 2016 = 758,500 milioane lei.

Situația se prezintă astfel:
În anii 2013 -2014
Veniturile bugetului general consolidat în anul 2014 au totalizat 214,3 miliarde lei, reprezentând 32,1%
din PIB și un grad de realizare față de estimarile anuale de 98,1%.
Din punct de vedere al gradului de realizare al programului anual d e încasări principalele venituri
bugetare au înregistrat următoarele evoluții:
– impozitul pe profit 102,1%,
– impozitul pe venit și salarii 102,9%;
– taxa pe valoarea adăugată 94,4%,
– accize 99,9%,
– contribuțiile de asigurări 100,3%
– veniturile nefiscale 97,8%.
Evoluții mai puțin favorabile față de nivelul anual estimat al veniturilor s -au înregistrat în cazul sumelor
primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate, unde gradu l de realizare a fost de 90,3%.

Structura veniturilor bug etare
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri încasate s -au
înregistrat creșteri în cazul impozitului pe profit cu 0,2 pp, a veniturilor din impozite și taxe pe
proprietate cu 0,7 pp, a veniturilor din accize c u 0,7 pp, a veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri și
servicii cu 0,4 pp și în cazul sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate cu 1,4 puncte
procentuale.
În paralel, s -au înregistrat și diminuări în cazul impozitului pe venit și salari i cu 0,2 pp, a taxei pe valoarea
adăugată cu 2,2 pp, a taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea
de activități cu 0,9 pp, a contribuțiilor de asigurări cu 0,2 pp și a veniturilor nefiscale cu 0,5 pp.
Comparativ cu anul 2013, veniturile bugetului general consolidat, în anul 2014 au înregistrat o creștere
nominală de 7,0%, iar ca procent în PIB au crescut cu 0,7 pp de la 31,4% în 2013 la 32,1% în 2014.
Veniturile fiscale au crescut în termeni nominali cu 4,9% față de anul precedent, iar ca procent în PIB s –
au situat la acelasi nivel cu anul anterior de 18,7%.

Încasările din impozitul pe profit care au înregistrat o creștere de 12,0% datorată în principal încasărilor
de la agenții economici care au crescut cu 10,0%. A ceastă evoluție a fost influențată de
evoluțiavolumului cifrei de afaceri pentru comerțul cu amănuntul (cu excepția comerțului cu
autovehicule și motociclete), care în anul 2014, comparativ cu anul 2013 a înregistrat o creștere cu 7,0%
(Buletin statistic l unar nr.12/2014).
De asemenea, cifra de afaceri din industrie, în anul 2014, față de anul 2013, a crescut pe ansamblu cu
7,8%, datorită creșterii industriei prelucrătoare (+7,8%) și industriei extractive (+7,5%).
Încasările din impozitul pe venit și salar ii au înregistrat o creștere cu 4,2% pe fondul creșterii numărului
de salariați cu 1,1% și al câștigului salarial mediu brut cu 5,1%.
De asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut -o și modificarea
punctului de pensi e de la 762,1 lei la 790,7 lei, creșterea salariului minim brut precum și plata anticipată
a unor sume prevăzute de hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură
salarială.
Încasările din TVA au înregistrat o scădere ușoară de 1, 8%, pe fondul creșterii rambursărilor de taxă cu
19,7% în timp ce încasările din operațiuni interne au crescut cu 3,9% iar încasările din importurile de
bunuri au crescut cu 1,6%.
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată de creșterea volumului cif rei de afaceri pentru
comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu 7,0% dar și de creșterea
importurilor din zona extracomunitară cu 8,1%.
Încasările din accize au înregistrat o creștere cu 14,2% pe fondul majorării nivelului acc izelor la țigarete,
alcool etilic, benzină fară plumb, benzină cu plumb, motorină și petrol lampant (kerosen), a modificării
modului de calcul al valorii accizelor în lei.
Încasările în cazul veniturilor din alte impozite și taxe pe bunuri și servicii în a nul 2014, au înregistrat o
creștere a încasărilor cu 70,2% comparativ cu anul 2013, în principal ca urmare a creșterii încasărilor la
bugetul de stat (242%) și la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate (+43%).
Creșterea înregistra tă la bugetul de stat a fost determinată de evoluția pozitivă a încasărilor din
impozitul pe veniturile suplimentare obtinute ca urmare a dereglementarii preturilor din sectorul
gazelor naturale (creștere de 3,2 ori comparativ cu anul 2013) determinată de modificările de calcul a
impozitului, impozitului pe veniturile din exploatarea resurselor naturale (+22,5%) și a impozitului pe
monopolul din sectorul energiei electrice si al gazului naturale (35,4%).
De asemenea la bugetul fondului național unic de asig urări sociale de sănătate creșterea înregistrată,
comparativ cu anul 2013, a fost datorată evoluției încasărilor din contribuția trimestrială pentru
finanțarea unor cheltuieli în domeniu sănătății (+43%).

Încasările din contribuțiile de asigurări au cresc ut cu 5,9%, pe fondul evoluției pozitive a numărului de
salariați, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim precum și a plații anticipate a unor sume
prevăzute în hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarial ă.
Acestea au fost influențate negativ de creșterea în anul 2014 a cotei de contribuții aferentă fondurilor
de pensii administrate privat cu 0,5 puncte procentuale de la 4% la 4,5% precum și de reducerea cu 5
puncte procentuale a cotei de contribuții de a sigurări sociale de stat datorate de angajator.
Comparativ cu anul 2013 s -au înregistrat creșteri la toate cele trei bugete de asigurări sociale astfel la
bugetul asigurărilor sociale de stat s -a înregistrat o creștere cu 2,7% a încasărilor, la bugetul asi gurărilor
pentru șomaj cu 7,2%, iar la bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate cu 13%.
Încasările din contribuțiile de asigurări au fost afectate în anul 2013 de obligația de restituire a
contribuțiilor de asigurări sociale de sănă tate către pensionari, conform prevederilor OUG nr.17/2012
privind stabilirea unor măsuri de restituire a unor contribuții de asigurări sociale de sănătate.
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (inclusiv donațiile) în anul 20 14 au
fost în valoare de 13 miliarde lei, în creștere cu 38,7% comparativ cu anul 2013. De asemenea, ca raport
în PIB, acestea au înregistrat o creștere cu 0,5 puncte procentuale de la 1,5% cât era în anul 2013 la 2%
în anul 2014.
Conform art.53 din OUG nr .59/2014, sumele primite de la Uniunea Europeană pentru programele
operaționale finanțate în cadrul obiectivului convergență aferente plăților efectuate din alte poziții ale
clasificației decât titlul 56 ”Proiecte cu finanțare din fonduri externe neramburs abile (FEN) postaderare”
au fost în sumă de 1.524,9 mil. lei; aici trebuie să menționez că sumele primite de la Uniunea Europeană
înregistrate în bugetul general consolidat sunt numai cele aferente proiectelor ai căror beneficiari sunt
instituțiile publice , nefiind incluse și cele destinate sectorului privat.
În anul 2015
Veniturile bugetului general consolidat în anul 2015 au totalizat 233,8 miliarde lei, reprezentând 32,8%
din PIB și un grad de realizare față de estimările anuale de 98,9%. Comparativ cu p rogramul anual de
încasări veniturile bugetare au înregistrat următoarele evoluții:
• Încasările din veniturile fiscale au fost superioare programului anual, gradul de realizare fiind de
100,3%, fiind influențate în principal de evoluția pozitivă a încasă rilor din impozitul pe profit (101,3%);
impozitul pe venit și salarii (101,6%); taxa pe valoarea adăugată (100,1%); impozitul pe comerțul exterior
și tranzacțiile internaționale (105,2%); alte impozite și taxe fiscale (110,3%). Evoluții mai puțin favorabile
s-au înregistrat în cazul încasărilor din impozite și taxe pe proprietate (99,7%); accize (99,5%) și alte
impozite și taxe pe bunuri și servicii (89,6%);
• Încasările din contribuții de asigurări au fost superioare programului de încasări, gradul de
realizar e fiind de 100,5%. Această evoluție a fost susținută de încasările superioare programului anual
înregistrate în cazul veniturilor din contribuții de asigurări încasate la bugetul asigurărilor sociale de stat
(100,6%) precum și a celor de la bugetul fondulu i național unic de asigurări sociale de sănătate (100,2%),

în timp ce în cazul bugetului asigurărilor pentru șomaj veniturile din contribuții s -au situat sub programul
anual de încasări, gradul de realizare fiind de (99,8%);
• Încasările din veniturile nef iscale s -au situat sub programul anual, gradul de realizare fiind de
97,5%;
• Încasările din sumele primite de la UE și alți donatori în contul plăților efectuate s -au situat sub
programul anual, gradul de realizar e înregistrat fiind de 86,3%.
Structura veniturilor bugetare
Din punct de vedere al ponderii principalelor categorii de impozite în total venituri încasate s -au
înregistrat creșteri în cazul impozitului pe profit cu 0,2 pp, a impozitului pe venit și salarii cu 0,3 pp,
veniturilor din taxa pe va loarea adăugată cu 0,7 pp, taxelor pe utilizarea bunurilor autorizarea utilizării
bunurilor sau pe desfășurarea de activități cu 0,1 pp, a veniturilor nefiscale cu 0,3 pp și în cazul sumelor
primite de la UE în contul plăților efectuate cu 1,4 puncte proce ntuale.
În paralel, s -au înregistrat diminuări în cazul veniturilor din impozite și taxe pe proprietate cu 0,4 pp, a
veniturilor din accize cu 0,1 pp, a contribuțiilor de asigurări cu 2,3 pp și a veniturilor din capital cu 0,1 pp.
Comparativ cu anul anteri or, veniturile bugetului general consolidat, în anul 2015 au înregistrat o
creștere nominală de 9,1%, iar ca procent în PIB au crescut cu 0,7 pp de la 32,1% în 2014 la 32,8% în
2015.
Veniturile fiscale au crescut în termeni nominali cu 10,7% față de anul p recedent, iar ca procent în PIB au
crescut cu 0,7 puncte procentuale.
Încasările din impozitul pe profit au înregistrat o creștere de 13,0%, în principal ca urmare a evoluției
încasărilor de la agenții economici care au crescut cu 10,0% dar și ca urmare a încasărilor de la băncile
comerciale ce au fost superioare comparativ cu anul anterior cu 246,2 milioane.
Încasările din impozitul pe venit și salarii au înregistrat o creștere cu 12,4% pe fondul creșterii numărului
de salariați cu 2,7% și al câștigului salarial mediu brut cu 7,8%.
De asemenea, influențe pozitive asupra încasărilor din impozitul pe venit au mai avut -o și creșterea
salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată, creșterea valorii punctului de pensie de la 790,7
lei în anul 2014 l a 830,2 lei pentru anul 2015 precum și plata unor obligații de natură salarială stabilite
prin hotărâri judecătorești.
Încasările din impozitele și taxele pe proprietate au înregistrat o scădere cu 7,2% comparativ cu anului
2014, și respectiv 0,1 puncte pr ocentuale ca raport în PIB gradul de realizare al programului de încasări
fiind de 99,7%.
Diminuarea încasărilor comparativ cu anul precedent s -a datorat în principal evoluției încasărilor la
bugetul de stat care au fost influențate de reducerea cotei de i mpozitare în cazul impozitului pe
construcții de la 1,5% la 1% începând cu anul 2015.

Încasările din TVA au înregistrat o creștere cu 12,3%, pe fondul creșterii încasărilor din operațiuni interne
cu 6,4%, a încasărilor din importurile de bunuri cu 9,8% da r și a reducerii rambursărilor de taxă cu 7,9%.
Evoluția încasărilor din TVA a fost influențată de creșterea volumului cifrei de afaceri pentru
comerțul cu amănuntul cu excepția autovehiculelor și motocicletelor cu 8,9% dar și de introducerea
cotei redus e de TVA de 9% (față de cota standard de 24%) pentru livrările de alimente și băuturi non –
alcoolice, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente alimentare, servicii de
restaurant și catering, începând cu 1 iunie 2015.
De me nționat că, creșterea încasărilor aferente importurilor de bunuri s -a realizat pe fondul reducerii
importurilor din zona extra comunitară cu 0,2%, ceea ce poate poate fi explicat printr -o îmbunătățire a
colectării.
Încasările din accize au înregistrat o c reștere cu 8,0% pe fondul majorării cuantumului accizelor la
benzină fără plumb, benzină cu plumb, motorină și petrol lampant (kerosen) efectuată pe parcursul
anului 2014 precum și a influenței pozitive determinată de creșterea volumului cifrei de afaceri în
comerțul cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule cu 5,8% dar și de creșterea vânzărilor de
produse alimentare, băuturi și tutun cu 19,1%.
Încasările din taxele pe utilizarea bunurilor, autorizarea utilizării bunurilor sau pe desfășurarea de
activități au crescut comparativ cu anul anterior cu 20,7%, ca urmare a creșterii încasărilor la bugetul de
stat din taxele pe jocuri de noroc pe fondul introducerii de noi taxe în acest domeniu.
Încasările din impozitul pe comerțul exterior și tranzacțiile internaționale au crescut cu 26,9%
comparativ aceeași perioadă a anului precedent în condițiile în care importurile din zona extra
comunitară s -au redus cu 0,2%.
Încasările din contribuțiile de asigurări au crescut cu 0,1%, pe fondul evoluției pozitive a numărului de
salariați, a câștigului salarial mediu brut, a salariului minim precum și a plății unor sume prevăzute în
hotărâri judecătorești având ca obiect acordarea unor drepturi de natură salarială.
Acestea au fost influențate negativ de creșterea în anul 2015 a cotei de contribuții aferentă fondurilor
de pensii administrate privat cu 0,5 puncte procentuale de la 4,5% la 5% precum și de reducerea cu 5
puncte procentuale a cotei de contribuții de asigurări sociale de stat datorate de angajator.
Comparat iv cu anul 2014 s -au înregistrat creșteri la bugetul asigurărilor pentru șomaj cu 11,7% și la
bugetul fondului național unic de asigurări sociale de sănătate cu 11,3% în timp ce la bugetul asigurărilor
sociale de stat s -a înregistrat o diminuare a încasări lor cu 5,8%.
Sumele primite de la Uniunea Europeană în contul plăților efectuate (inclusiv donațiile), în anul 2015, au
fost în valoare de 17,4 miliarde lei, în creștere cu 34,1% comparativ cu anul 2014. De asemenea, ca
raport în PIB, acestea au înregistr at o creștere cu 0,5 puncte procentuale de la 1,9% cât era în anul 2014
la 2,4% în anul 2015.

În anul 2016
Trebuie să precizez că principala sursă de venit pentru bugetele publice în anul 2016 o
reprezintă încasările din TVA (51,7 miliarde lei, reprezen tând 23,1% din totalul veniturilor BGC), urmată
de impozitul pe salarii și venituri (27,8 miliarde lei – 12,4% din veniturile BGC), accize (26,9 miliarde lei –
12% din veniturile BGC), contribuțiile de asigurări (61,27 miliarde lei – 27,4% din veniturile B GC) și
impozit pe profiturile obținute de persoanele juridice în România (15,4 miliarde lei – 6,9% din veniturile
BGC).
Așadar, ponderea principală a veniturilor bugetului general consolidat este reprezentată de impozitele,
taxele și contribuțiile sociale colectate la bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale. Obligația legală
de colectare a acestor impozite și taxe revine Ministerului Finanțelor Publice, care în anul 2016 a încasat
prin intermediul ANAF venituri în valoare de 199,4 miliarde lei, adi că peste 89% din veniturile BGC.
Trebuie să remarc ponderea redusă a veniturilor nefiscale, ceea ce indică un nivel redus al
veniturilor provenite din sectorul economic cu capital de stat (ex. dividende, vărsăminte din profit,
redevențe, etc). Diferența f ață de veniturile curente este reprezentată în principal de venituri aferente
sumelor primite de la UE în contul plăților efectuate și prefinanțări aferente cadrului financiar 2007 –
2013 și 2014 -2020. Conform situațiilor centralizate și tabelelor agregate d e MFP privind execuția
Bugetului General Consolidat, veniturile reprezentând sumele primite de la Uniunea Europeană aferente
proiectelor derulate de entități publice au fost înscrise în tabelul consolidat cu veniturile BGC la valoarea
totală de 6.859,5 mil ioane lei, din care 949,9 milioane lei pe titlul 45 – venituri aferente proiectelor din
calendarul 2007 -2013, respectiv 5.909,6 milioane lei pe titlul 48 – venituri aferente proiectelor din
calendarul 2014 -2020.
Analiza asupra veniturilor din TVA și acciz e pe perioada 2012 -2016 relevă anumite oscilații, atât
ca valori nominale cât și ca pondere în PIB. Trebuie reamintit că s -a ajuns ca în prezent să fie un regim
fiscal mult mai relaxat comparativ cu anii trecuți (cota TVA a fost redusă la 20% în 2016, util izarea pe
scară largă a cotei reduse la alimente). Aceste măsuri s -au reflectat direct în volumul de TVA încasată la
buget, în anul 2016 înregistrându -se o scădere semnificativă comparativ cu 2015 (scădere a încasărilor
de peste 5,4 miliarde, respectiv pes te 1% din PIB). Subliniez faptul că o analiză completă privind evoluția
încasărilor din TVA trebuie coroborată atât cu nivelul cotei aplicabile (cota standard, cotă redusă), cât și
cu valoarea TVA rambursată către agenții economici și nivelul soldului TVA rămas de rambursat către
contribuabili.
Diminuarea încasărilor din TVA în anul 2016, comparativ cu anul 2015 a fost determinată în principal de
a măsurile fiscale adoptate în domeniul TVA cum ar fi:
– introducerea cotei reduse de TVA de 9% (față de cota st andard de 24%) pentru livrările de
alimente și băuturi non -alcoolice, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și
ingrediente alimentare, servicii de restaurant și catering, începând cu 1 iunie 2015;

– reducerea cotei standard de TVA de la 24% la 20% începând cu 1 ianuarie 2016;
– reducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2016, a cotei de TVA de la 9% la 5% pentru livrările de
manuale școlare, cărți, ziare și reviste, cu excepția celor destinate exclusiv sau în principal publicității
precum și pentru serviciile constând în permiterea accesului la castele, muzee, case memoriale,
monumente istorice, monumente de arhitectură și arheologice, grădini zoologice și botanice, târguri,
expoziții și evenimente culturale, cinematografe, altele decâ t cele scutite precum și pentru serviciile
constând în permiterea accesului la evenimente sportive;
– reducerea, începând cu data de 1 ianuarie 2016, a cotei de TVA la 9% pentru livrarea apei
potabile și a apei pentru irigații în agricultură.
În ceea ce p rivește veniturile din accize se observă o evoluție liniară, fără fluctuații majore,
încasările fiind în mod constant în ultimii ani în jurul a 3,3 – 3,6% din PIB. De altfel, anul 2016 a însemnat
o creștere în termeni nominali cu aprox. 939 milioane lei, î n condițiile menținerii valorii acestora de la
3,6% din PIB.
Indicator 2012 2013 2014 2015 2016
Accize (milioane lei) 20.260 21.121 24.173 26.037 26.907
Accize (% din PIB) 3,4 3,3 3,6 3,6 3,6

Încasările din accize au înregistrat un grad de realizare de 1 02% și o creștere cu 7,7% comparativ cu anul
precedent, datorată în principal creșterii nivelului accizelor pentru produsele din tutun, dar și ca urmare
a creșterii comerțului cu amănuntul al carburanților pentru autovehicule în magazine specializate cu
9,9% în anul 2016 comparativ cu anul precedent.
Comparativ cu anul 2015 s -au înregistrat creșteri ale încasărilor atât în cazul bugetului asigurărilor
sociale de stat (+2,2%) cât și în cazul bugetului asigurărilor pentru șomaj (+11,1%) și a bugetul fondului
național unic de asigurări sociale de sănătate (+9,5%).
Încasările din contribuțiile de asigurări în anul 2016 au fost influențate negativ de creșterea în anul 2016
a cotei de contribuții aferentă fondurilor de pensii administrate privat cu 0,1 puncte pro centuale de la
5% la 5,1% precum și de impactului negativ al măsurii legislative privind anularea obligației contribuției
de asigurări sociale de stat datorate de angajatori pentru personalul din armată, poliție și funcționarii
publici cu statut special. D e asemenea acestea au fost influențate pozitiv de creșterea efectivului de
salariați din economie, a câștigului salarial mediu brut precum și a salariului minim pe economie.
Referitor la cele mai importante impozite directe, respectiv impozitul pe profi t vărsat de
persoanele juridice și impozitul pe venit și salarii datorate de persoanele fizice, din analiza indicatorilor
consolidați ai BGC se observă o consolidare în perioada recentă și o ușoară tendință de creștere a
acestor categorii de venituri.

Indicator 2012 2013 2014 2015 2016
Impozit pe profit (milioane lei) 10.854 10.926 12.238 13.824 15.446
Impozit pe profit
(% din PIB) 1,8 1,7 1,8 1,9 2,0
Impozit pe venit
(milioane lei) 20.957 22.736 23.693 26.640 27.756
Impozit pe venit
(% din PIB ) 3,5 3,6 3,5 3,7 3,7
Impozitul pe profit a crescut cu fiecare cu aproximativ 0,1% din PIB, ajungând în anul 2016 la pragul de
2% din PIB (nivel inferior totuși celor din anii 2007, 2008 când încasările din impozit pe profit au ajuns la
nivelul a 2,5% din PIB).
Veniturile fiscale nominale provenind din impozitul pe profit au crescut în anul 2016 cu
aproximativ 1,6 miliarde lei comparativ cu anul 2015.
În cazul veniturilor din impozit pe venit și salarii s -a reușit să se mențină un nivel al colectăr ii în jurul a
3,5-3,7% din PIB, în anul 2016 încasându -se cu aproximativ 1,1 miliard de lei mai mult decât în anul
2015.
Începând cu anul 2009, necesitatea de accelerare a absorbției de fonduri externe
nerambursabile, legiuitorul a impus un mecanism d e prefinanțare din bugetul de stat, la nivelul
ordonatorilor de credite finanțați de la bugetul de stat, a valorii integrale a proiectelor cu fonduri
externe nerambursabile.
Astfel, începând cu anul 2009, de la momentul implementării mecanismului de pref inanțare a
investițiilor cu fonduri externe, în bugetul de stat au fost reflectate atât cheltuieli (pentru cota de
cofinanțare națională, cotă de cofinanțare UE și cheltuili neeligibile) cât și venituri aferente prefinanțării
din bugetul de stat a părții d e confinanțare UE. Analizând evoluția veniturilor primite de la UE în contul
platilor efectuate si prefinantari pentru proiectele finanțate în cadrul calendarului bugetar european
2007 -2013, respectiv 2014 – 2020, se observă o creștere continuă a acestor ve nituri până în anul 2015,
când totalul acestor venituri reflectate în tabelul consolidat privind BGC a atins nivelul maxim de 17,4
miliarde lei, dintre care 7,8 miliarde lei sunt reprezintă venituri ale Bugetului de stat, iar 7,2 miliarde lei
sunt venituri ale Bugetului general centralizat al bugetelor locale.
După nivelul maxim istoric al veniturilor din FEN (fonduri europene nerambrusabile) reflectate în BGC în
anul 2015, respectiv 17,4 miliarde lei, în anul 2016 s -a înregistrat o scădere accentuată a ac estor venituri
până la nivelul de 6,8 miliarde lei (scădere de aprox. -10,5,3 miliarde lei, din care -2,1 miliarde la bugetul
de stat și – 6,6 miliarde lei la nivelul bugetelor locale).

În sinteza celor afirmate în acest subcapitol din prezenta lucrare de licență pot afirma că – cu excepția
impozitului pe venit și a accizelor care în linii mari și -au păstrat nivelul, celelalte impozite și -au redus
importanța. De exemplu, impozitul pe profit a coborât mereu de la 2,2% din PIB în anul 2012 la 1,54% în
anul 20 16. Contribuțiile la sistemele de asigurări au scăzut de la 9,7% din PIB în anul 2012 la 7,69% din
PIB anul trecut.
Eficiența colectării TVA a suferit o traiectorie descendentă. Cu alte cuvinte, creșterea discrepanței de
conformare pentru TVA a jucat rolu l principal în mărirea discrepanței fiscale pentru această taxă, pe
când structura de politici economic -financiare a contribuit nesemnificativ la acest proces. După ce o
scurtă perioadă de timp ponderea acestui impozit în PIB a crescut, ca urmare a creșter ii TVA de la 19% la
24% în anul 2010, economia s -a ajustat iar încasările din TVA au scăzut în termeni relativi, astfel: 8,74%
din PIB în anul 2013, 8,59% în anul 2014, 8,28% în anul 2015, atingând nivelul de 8,02/% în anul 2016.
Aceste evoluții arată că s tatul culege mai mulți bani pe moment, dacă administrează șocuri fiscale
economiei, dar apoi per ansamblu, rezultatul este negativ.

CAPITOLUL III

MĂSURI DE POLITICI PUBLICE PENTRU A FRÂNA
EXTINDEREA ECONOMIEI SUBTERANE

3.1. Cauzele eco nomiei subterane și a evaziunii fiscale
În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi -am propus să tratez o serie de aspecte referitoare la
o serie de măsuri de politici publice care se impun pentru a frâna extinderea economiei subterane și a
evaz iunii fiscale din România pornind de la ideea că pentru implementarea eficientă a unor politici de
minimizare a discrepanței fiscale, sunt necesare un set de date mai detaliate pe domenii și agenți
economici, acestea reușind a fi obținute doar în baza esti mărilor microeconomice (audit, chestionare).
Pentru aceasta voi porni de la întrebarea ce conține economia subterană?
Pentru răspuns voi face apel la manualul OECD ediția 2002 (Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică) privind măsurarea econo miei subterane conform căruia economia subterană conține:
– producția subterană: activități productive și legale dar care sunt ascunse deliberat autorităților
pentru a evita plata taxelor sau respectarea reglementărilor;
– producția ilegală (interzisă prin lege);
– producția sectorului informal – activități în cadrul sectorului gospodăriilor sau în alte unități care
sunt neînregistrate;
– producția gospodăriilor pentru consum final propriu.
În strânsă corelare cu acest conținut voi încerca să expun câteva d in cauzele economiei subterane (așa
cum au fost evidențiate de către președintele Consiliul Fiscal) și aici mă refer la:
a) Calitatea instituțiilor publice
– aplicarea corectă și eficientă a codului fiscal și a altor reglementări joacă un rol crucial în
dimensiunea economiei subterane.
– birocrația și corupția sunt asociate cu o economie subterană mai mare;
– domnia legii, siguranța dreptului de proprietate și aplicarea strictă a contractelor stimulează
activitățile formale.

b) Nivelul și calitatea servicii lor publice
– cerc vicios: economie subterană mare – venituri bugetare mici – calitate și cantitate scăzută a
serviciilor publice – taxe mai mari pentru cei care plătesc – economie subterană mai mare.
– Infrastructura, educația și sănătatea au devenit slă biciunile României în materie de
competitivitate. Calitatea infrastructurii este în mod evident, călcâiul lui Ahile în cazul competitivității
economiei românești vis -a-vis de țările din Europa Centrală și de Est.
c) Contractul social/psihologic în plata ta xelor
– conformarea voluntară la plata taxelor este determinată de un contract psihologic/social cu
drepturi și obligații între cetățean/plătitor de taxe și impozite și stat/autoritate fiscală.
– conformarea este mai mare dacă calitatea serviciilor primite de cetățeni este mai bună și
tratamentul primit din partea administrației fiscale este unul corect, de parteneriat și nu unul de
subordonare.
d) Nivelul de dezvoltare al economiei oficiale
– este un factor cheie al economiei subterane: cu cât creșterea ec onomică este mai mică, cu atât
tentația economiei subterane este mai mare.
– cu cât ponderea muncii pe cont propriu este mai mare, cu atât economia subterană este mai
mare.
Prezentarea (anexe tabel 4) evoluția evaziunii fiscale în România în perioada 200 8-2015 pe baza datelor
preluate din raportul Consiliului Fiscal
Prezentare (anexe tabel 5) evoluția evaziunii fiscal la alcool și tutun în România în perioada 2008 -2015.
3.2 Măsuri de politici publice pentru a stopa/frâna extinderea economiei subterane ș i a evaziunii fiscale
Pe baza datelor și rezultatelor prezentate în precedentul subcapitol din prezenta lucrare de licență se
poate concluziona evaziunea fiscală, estimată prin decalajul fiscal conduce la colectarea unui volum
mai mic de venituri necesar formări bugetului României.Cea mai mare pondere a evaziuni fiscale o
ocupă TVA aproximativ 42% ceea ce este destul de inspaimântător pentru că acesta este sursa
principală de finanțare a unităților administrativ -teritoriale.
Factorii care contr ibuie la extinderea acestui flagel trebuie, de asemenea, identificați. Legea nu este
suficient de drastică, nefiind instituite suficiente controale fiscale pentru prevenirea fenomenului
evazionist.
Într-un studiu recent este prezentată o listă a locațiil or paradisurilor fiscale și a centrelor financiare
offshore nominalizate de OCDE, FMI și TJN (Tax Justice Netwok). Lista cuprinde 81 de astfel de jurisdicții,
România având încheiate acorduri de evitare a dublei impuneri cu 37% din ele (Australia, Austria, Belgia,
Canada, Cipru, Finlanda, Franța, Germania, Grecia, Ungaria, Irlanda, Israel, Italia, Coreea de Sud,

Lituania, Liban, Luxemburg, Malaezia, Malta, Olanda, Portugalia, Rusia, San Marino, Africa de Sud,
Spania, Suedia, Elveția, Turcia, Marea Britanie, SUA).
Din raportările efectuate de Oficiul Național al Registrul Comerțului, se poate observa că participarea cu
capital străin la firmele înregistrate în România provine din statele cu importante paradisuri fiscale:
Cipru (5.597 firme), Liban (3.941 firm e), Belgia (3.241 firme), Elveția (2.564 firme), Suedia (1.351 firme),
Irlanda (831 firme), Luxemburg (807 firme), Liechtenstein (213 firme), Malta (119 firme).
De aici se poate trage concluzia că o parte a capitalurilor sustrase din economia românească (ș i de la
impozitare) prin intermediul companiilor multinaționale se întoarce în țară sub diferite forme:
– investiții străine directe, ocazie cu care se realizează o a doua fraudare a legislației (prin faptul că
proprietarii capitalurilor valorifică și faci litățile aferente investițiilor străine);
– „sacoșe de bani” care alimentează corupția, fiind gestionate de oamenii de afaceri în scopul obținerii
unor avantaje chiar și cu riscul subminării economiei naționale.
Toate acestea ne obligă să aducem la cunoști nța poporului român și aspectele pe care actualul executiv
le ignoră cu bună știință. Mai mult, ne propunem să identificăm și potențiale soluții pentru remediere.
Pe plan mondial, în ciuda inițiativelor politice ambițioase, câștigurile paradisurilor fiscal e au fost în
creștere. Recentele propuneri făcute pentru a surmonta această problemă au admis că principalul
obiectiv ar trebui să fie crearea un registru financiar mondial. Până la înfăptuirea acestui grandios
obiectiv, rămâne la latitudinea țărilor să id entifice soluții viabile.
Pentru completarea cadrului fiscal, consider că trebuie valorificată experiența altor țări. Relevante sunt
acordurile încheiate între Elveția, pe de o parte, și Austria, respectiv, Marea Britanie, pe de altă parte.
Cele două trata te bilaterale semnate de statul britanic și cel austriac permit repatrierea banilor
evazioniștilor; aceasta deoarece Elveția (prin cele două acorduri) garantează că băncile – care
funcționează sub legislația sa – se obligă să rețină la sursă până la 40% di n depunerile clienților cetățeni
ai țărilor semnatare, banii fiind virați direct către fiscul țărilor de rezidență a deponenților. Mai mult,
conform acordurilor, sumele depozitate și neimpozitate până la intrarea în vigoare a acestor acorduri
sunt taxate r etroactiv.
Prin urmare, este surmontată problema transparenței informațiilor atâta timp cât acordurile încheiate
permit „corecția fiscală” (prin stopaj la sursă) în beneficiul statului de rezidență. Consider că această
procedură este mai fiabilă și permite taxarea câștigurilor sustrase (nedeclarate), statul fiind scutit de a
mai pierde timp și bani pentru proceduri juridice greoaie și de durată pentru găsirea dovezilor de
evaziune fiscală, respectiv, pentru a face dovada că la baza realizării veniturilor au stat tranzacții
artificiale (pentru a fi impozitate, conform Codului fiscal, cu 50%).
Concluzia care se desprinde este că sunt mai dezavantajate organizațiile (companiile) care își desfasoară
activitatea doar în țara de origine comparativ cu cele a căr or activitate interferează și cu paradisurile
fiscale .

Deci, luând în considerare cauzele economiei subterane și mai ales complexitatea problemei și aici mă
refer la măsurile de politici publice care se impun pentru a frâna extinderea economiei subteran e și a
evaziunii fiscale din România, consider că sunt necesare următoarele direcții de acțiune:
a) să se combine resursele informaționale a organelor responsabile de managementul cadrului de
impozitare cu cele ale Institutului Național de Statistică, care are experiență în prelucrarea și analiza
informației microeconomice, pentru a elabora și implementa o metodologie de estimare a discrepanței
fiscale;
b) cooperare interinstituțională consolidată în scopul reducerii evaziunii;
c) angajarea unor contracte d e performanță pentru ANAF, cu ținte trimestriale și măsuri corective
automate la derapajele de la ținta stabilită;
d) creșterea eficacității ANAF în combaterea evaziunii trebuie să fie o acțiune focusată pe
domeniile cu risc mare de evaziune, conform matri cii de risc. În acest sens trebuie elaborat un Program
de reducere a muncii la negru care să conțină:
– Majorarea drastică a amenzilor/penalităților pentru evaziune și muncă la negru. Inspectorii de
muncă vor avea dreptul să stopeze activitatea firmelor ca re folosesc munca nedeclarată.
– Realizarea de către autorități a unei baze de date online cu toți lucrătorii angajați (ID, fotografii)
în sectoarele cu muncă la negru; angajatorii vor fi obligați să -și actualizeze informațiile odată cu
angajarea/concedie rea de personal și să notifice autoritățile care administrează contribuțiile sociale.
e) Constituirea unei direcții în cadrul ANAF care să coopereze cu Registrul Comerțului pe tematica
firmelor cu pierderi continue (peste 3 ani la rând), companiilor care a u cifra de afaceri nulă și a creditelor
acordate de acționarii privați propriilor firme cu pierderi.
Toate aceste măsuri trebuie să le corelez cu faptul că cele mai sigure venituri suplimentare la bugetul
statului pot fi obținute prin două modalități:
– prin stimularea creșterii economice (de exemplu prin încurajarea investițiilor străine directe prin
scăderea taxării pe capital sau pe forța de muncă),
– prin modificarea structurii ponderii impozitării în total povară fiscală
(directe/indirecte/contribuț ii sociale).
În cazul României mai există o rezervă imensă – reducerea drastică a decalajului fiscal. Deoarece în
România s -a colectat în perioada 2012 -2016 din TVA datorat un procent de 65%. Iar fiecare procent din
cele 35 evazionate înseamnă mai mult de 100 milioane de euro în fiecare an fiscal.
În teorie, scopul administrațiilor fiscale este de a colecta toate taxele și impozitele datorate conform
legilor în vigoare. Autoritățile fiscale tind să reducă decalajele din conformarea voluntară și să
minimizez e costurile administrative de colectare, precum și cele ale contribuabililor.

Dacă se va reuși la nivelul anului 2017 un grad ridicat de absorbție al fondurilor europene, dacă se va
consolida ANAF, dacă va crește ponderea taxelor pe proprietățile de lux, d acă se va menține presiunea
pe corectitudinea cheltuirii banului public, daca se va reduce drastic evaziunea fiscală, ținta de deficit la
nivelul României poate fi menținută la 3%.
În concluzie, reducerea ponderii veniturilor fiscale în bugetul României ar încuraja investițiile private
directe și spiritul antreprenorial.

3.2.1 România – prețuri de transfer
În cazul acestui subcapitol din prezenta lurcare de licență mi -am propus să abordez o serie de aspecte
privind prețurile de transfer pornind de la faptu l că principiul valorii de piață a fost introdus în legislația
fiscală din România în anul 1994 și este aplicabil tuturor tranzacțiilor cu părțile afiliate, inclusiv celor
derulate între o persoană juridică străină și sediul său permanent din România.
Regulile de stabilire a preturilor de transfer se aplica de asemenea tranzacților dintre entitățile affiliate
derulate între persoane juridice române se încadrează începând cu anul 2010.
Conform Art.19 din Codul fiscal (Legea nr.571/2003) tranzacțiile între persoane afiliate se desfășoară
conform principiului prețului pieței libere, potrivit căruia acestea se efectuează în condițiile stabilite sau
impuse care nu trebuie să difere de relațiile comerciale sau financiare stabilite între întreprinderi
inde pendente. La stabilirea profiturilor persoanelor afiliate se au în vedere principiile prețurilor de
transfer.
În conformitate cu prevederile art.7) pct.21 din Codul fiscal, o persoană juridică este afiliată cu altă
persoană juridică dacă cel puțin:
– prima persoană juridică deține, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot la cealaltă persoană juridică ori dacă controlează persoana juridică;
– a doua persoană juridică minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot la prima persoană juridică;
– o persoană juridică terță deține, minimum 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al
drepturilor de vot atât la prima persoană juridică, cât și la cea de -a doua.
3.2.2 Metode de preț de transfer
În legislația națională, contribuabilii pot alege între metodele tradiționale de stabilire a prețurilor de
transfer (metoda comparării prețurilor, metoda cost plus și metoda prețului de revânzare), precum și
orice altă metodă recunoscută prin Liniile directoare ale OCDE (metoda marjei tranzacționale nete și
metoda împărțirii profitului).

Metodelor tranzacționale tradiționale este consideratăde către legislația nationala ca fiind prioritară în
comparație cu metodele profitul ui tranzacțional (metoda marjei tranzacționale nete și metoda împărțirii
profitului .
Conform Codului de procedură fiscal, la cererea autorității fiscale indivizii care desfăsoară tranzații cu
parțile afiliate întocmesc dosarul prețurilor de transfer, care trebuie prezentat în timpul unei inspecții
fiscale parțiale sau generale. Acesta trebuie prezentat in maximum trei luni de la data primirii solicitării
scrise, având o singură dată posibilitatea prelungiri cu o perioadă egală cu termenul stabilit inițial.
Inspecția fiscală poate fi suspendată până la prezentarea dosarul prețurilor de transfer.
În linii generale, dosarul prețurilor de transfer trebuie să conțină informații despre grup (structura
juridică, operațională și organizatorică, descrierea generală a activității grupului, strategii de afaceri,
metodologia de stabilire a prețurilor de transfer la nivelul grupului, descrierea generală a tranzacțiilor
între părțile afiliate, deținătorii de proprietate necorporală din grup, descrierea generală a funcțiilor și
riscurilor asumate de părțile afiliate), informații cu privire la contribuabilul verificat (prezentarea
detaliată a tranzacțiilor controlate, analiza funcțională, termenii contractuali, circumstanțele economice,
strategiile de afaceri specif ice, utilizarea comparabilelor interne sau externe, dacă este cazul, descrierea
documentată a metodei de stabilire a prețurilor de transfer), descrierea altor condiții considerate
relevante pentru contribuabil.
Proceduri de inspecție fiscală/penalizări în cazul prețurilor de transfer
Sarcina probei
Contribuabilul trebuie sa întocmească documentația prețurilor de transfer care trebuie să respecte
cerințele legislației naționale. Dacă dosarului prețurilor de transfer, nu este prezentat, autoritatea
fiscală va estima , pe baza informațiilor disponibile.
Perioada de prescripție
Ajustările realizate urmare tranzacțiilor ce nu sunt la preț de piață, derulate între entități afiliate pot fi
efectuate în termenul de prescripție de cinci ani. Prin excepție, drept ul de a stabili obligații fiscale se
prescrie în termen de 10 ani, în cazul în care acestea rezultă din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală.
Proceduri de control
Inspectiile fiscale a dosarului prețurilor de transfer sunt la fel ca orice inspec tie fiscală.Controalele au loc
prin transmiterea avizului de inspecție fiscală și se încheie prin finalizarea raportului de inspecție
fiscală, ce poate fi contestat/semnat cu obiecțiuni de către contribuabili.
Inspecția fiscală a dosarului prețurilor d e transfer poate fi inițiată prin selectarea contribuabililor după
diverse criterii, cum ar fi:
– tranzacții semnificative cu entitățile afiliate;

– pierdere semnificativă, recurentă;
– neplata sau plata incompletă a obligațiilor fiscale;
– comportamentul contribuabililor: conform sau neconform, etc.
Solicitarea formală a dosarului prețurilor de transfer este în general precedată de analize preliminare ale
tranzacțiile cu entitățile afiliate în baza informațiilor din situațiile financiare sau documentele co ntabile,
ce vizează tranzacțiile cu entitățile afiliate.
Sancțiuni
Amenda pentru neprezentarea dosarului prețurilor de transfer, este cuprinsă între 12.000 lei și 14.000
lei, urmând estimarea prețurilor de transfer de către autoritățile fiscale, pe baza informațiilor cu privire
la tranzacții similare. Profiturile impozabile suplimentare care rezultă din această estimare sau orice
ajustare de prețuri de transfer sunt supuse impozitului pe profit de 16% și calculului majorărilor și
penalităților de întârzi ere.
În România, contribuabilii care desfășoară tranzacții cu părți afiliate au posibilitatea de a solicita
emiterea de acorduri de preț în avans (APA).
Depunerea unei cereri pentru obținerea unui APA,reprezinta procedura de emitere . Documentația
care trebuie să fie pusă la dispoziție autorității fiscale pentru un acord este asemănatoare cu dosarul
prețurilor de transfer. Acesta este emis pentru o perioadă de până la cinci ani . Contribuabilul trebuie
să depună la autoritatea fiscală un rapor t anual cu privire la respectarea termenilor și condițiilor în care
a fost emis acordul. În cazul în care contribuabilul nu este de acord cu actul adiministrativ emis, acesta
poate transmite o notificare către autoritatea fiscală emitentă, în termen de 15 zile de la data
comunicării, iar în această situație acordul nu mai produce efecte juridice. Termenul pentru emiterea
APA este de 12 luni în cazul acordului unilateral și 18 luni, în cazul unui acord bilateral sau multilateral.
Reguli de „porturi sigure”
Cheltuielile cu dobânzile ce depășesc aceste limite sunt nedeductibile și nu pot fi reportate în anii
următori. Această limitare se aplică separat pentru fiecare împrumut intra -grup, înainte de luarea în
considerare a ”regulilor de capitalizare subțire” de mai jos.
Reguli de capitalizare subțire
Cheltuielile cu dobânzile sunt integral deductibile în cazul în care gradul de îndatorare a capitalului este
mai mic sau egal cu trei. Gradul de îndatorare a capitalului se determină ca raport între capitalul
împrumu tat cu termen de rambursare peste un an și capitalul propriu, ca medie a valorilor existente la
începutul anului și sfârșitul perioadei pentru care se determină impozitul pe profit. Prin capital
împrumutat se înțelege totalul creditelor și împrumuturilor c u termen de rambursare peste un an,
potrivit clauzelor contractuale.

În condițiile în care gradul de îndatorare a capitalului este peste trei, cheltuielile cu dobânzile și cu
pierderea netă din diferențele de curs valutar, aferente împrumuturilor luate în calcul la determinarea
gradului de îndatorare, sunt nedeductibile. Acestea se reportează în perioada următoare, până la
deductibilitatea integrală a acestora (conform
https://static.anaf.ro/static/10/Anaf/Prezentare_R/TP_Romania_EU_RO.pdf).

3.2.3 Funcțion alizarea Direcției Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale din cadrul Agenției Naționale de
Administrare Fiscală (ANAF)
În acest subcapitol al prezentei lucrări de licență mi -am propus să fac o corelație cu cele expuse în
subcapitolul anterior privind prețu rile de transfer și astfel, să evidențiez câteva aspecte referitoare la
funcționalizarea Direcției Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale din cadrul ANAF.
Trebuie să precizez faptul că Direcția Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale din cadrul ANAF este fo rmată
din două servicii:
– Serviciul prețuri de transfer și acord de preț în avans;
– Serviciul soluții fiscale individuale anticipate.
Conform informațiilor preluate de pe site -ul
https://www.anaf.ro/anaf/internet/ANAF/structura_anaf/ro_anaf_structura_pre turitransfer/!ut/p/a1/,
Direcția Prețuri de Transfer și Soluții Fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală are ca
principale atribuții:
– emiterea de acorduri de preț în avans (pentru soluționarea cererilor contribuabililor, referitoare
la stabilirea condițiilor și modalităților în care urmează să fie determinate, pe parcursul unei perioade
fixe, prețurile de transfer, în cazul tranzacțiilor efectuate între persoane afiliate);
– emiterea de soluții fiscale individuale anticipate (pentru s oluționarea cererilor contribuabililor
referitoare la reglementarea unor situații fiscale de fapt viitoare);
– coordonarea metodologică și procedurală a activității de inspecție fiscală ce implică verificarea
prețurilor de transfer practicate de către cont ribuabili în cadrul tranzacțiilor derulate cu persoane
afiliate (elaborarea de metodologii, ghiduri și proceduri interne, organizarea de sesiuni de pregătire
profesională pe problematica prețurilor de transfer, participarea la elaborarea și implementarea a nalizei
de risc fiscal aferentă prețurilor de transfer);
– derularea procedurii amiabile în vederea soluționării cazurilor de dublă impunere fiscală inițiate
în baza convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state, respectiv în baza
Convenției de arbitraj;
– asigurarea colaborării cu organismele internaționale pe aspecte ce vizează prețurile de transfer
prin participarea la reuniunile și întâlnirile de lucru ale instituțiilor europene (Forumul comun al

prețurilor de transfer org anizat la nivelul Comisiei Europene), Banca Mondială și Organizația pentru
Cooperare și Dezvoltare Economică.
Din documentele supuse analizei cu ocazia elaborării prezentei lucrări de licență a reieșit faptul că în
perioada 2014 -2016 au fost înregistrate c reșteri semnificative ale sumelor suplimentar stabilite în cadrul
inspecțiilor fiscale care au vizat verificarea prețurilor de transfer practicate de către contribuabilii care
desfasoara tranzactii cu persoanele afiliate. Potrivit Fiscului au fost stabilit e obligații de plata
suplimentare de 636 mil. lei și au fost diminuate pierderi fiscale cu circa 907 mil. lei. De asemenea, baza
impozabilă stabilitp suplimentar a fost de aproximativ 914 mil. lei.

CONCLUZII

În urma prezentei lucrări de licență pe care am efectuat -o cu privire la cauzele și efectele economiei
subterane, al studiului bibliografiei de specialitate, am încercat să evidențiez o serie de concluzii și
anume:
1) Bugetul de stat al Românei se construiește pe principiul anualității. Construcția oricărui buget anual
începe de la zero, atât ca venituri cât și pe partea de cheltuieli. La sfârșitul anului bugetar se compară
cheltuielile cu veniturile și rezultă deficit sau surplus bugeta r, care nu se transferă în bugetul anului
următor. Deficitul se adaugă datoriei publice și nu afectează în niciun fel bugetul pe anul următor.
2) Legea nr.69/2010 prevede principile și regulile în domeniul fiscal -bugetare, Guvernul trebuie să le
îndeplinească in mod obligatoriu pentru a implementarea politicilor fiscal -bugetare în condiții de bună
gestiune transparență și sustenabilitate pe termen mediu și lung a finanțelor publice. Astfel, prin Legea
nr.69/2010 sunt instituite:
– principiile poli ticii fiscal -bugetare sunt transparență, stabilitate, echitate, utilizare eficientă a resurselor
limitate, gestionare eficientă a cheltuielilor de personal plătite din fonduri publice, responsabilitate
fiscală.
– principiul responsabilității fiscale impun e Guvernului ”obligația de a conduce politica fiscal -bugetară în
mod prudent și de a gestiona resursele și obligațiile bugetare, precum și riscurile fiscale de o manieră
care să asigure sustenabilitatea poziției fiscale pe termen mediu și lung”.
3) Proie cția politicii fiscal -bugetare pe termen mediu se bazează pe ancorarea acesteia în câteva repere
economice și instituționale esențiale: echilibrul macroeconomic, responsabilitatea fiscal -bugetară și
disciplina financiară. Principalele direcții de acțiune s e referă la:
– reducerea generală a impozitării;
– lărgirea bazei de impozitare;
– simplificarea sistemului de taxe;
– creșterea colectării veniturilor bugetare;
– reducerea evaziunii fiscale.
4) Principalele obiective în domeniul fiscal pe anul 2017 vizează:

– asigurarea unui cadru stimulativ pentru a determina dezvoltarea mediului economic privat și public,
prin simplificarea sistemului de taxe și promovarea unor măsuri de consolidare a transparenței,
stabilității și predictibilității;
– crestere a randamentului sistemului fiscal ținănd cont recomandările asistenței tehnice a FMI;
– continuarea procesului de armonizare a legislației naționale cu legislația comunitară, prin transpunerea
în legislația națională a directivelor adoptate la nivel euro pean în domeniile TVA și accize;
– îmbunătățirea legislației fiscale pentru contracararea evaziuni
– creșterea veniturilor bugetare prin lărgirea bazei de impozitare și nu prin crestea numarului acestora
– întărirea guvernanței fiscale, precum și reduc erea deciziei discreționare în politicile fiscale, în condițiile
acelorași reguli pentru toți contribuabilii;
– pe termen mediu, atragerea unui volum crescut de investiții străine, iar pe termen lung, susținerea
capitalului autohton.
5) Evaziunea fiscală este un fenomen economico -social de mare amploare și importanță cu care se
confruntă numeroase state, într -o măsură mai mare sau mai mică. Date fiind cauzele și proporțiile sale și
oricare ar fi măsurile de combatere, nu se pot vorbi, în planul rezultatelo r obținute, despre eradicarea
acestui fenomen, ci doar despre limitarea sa.
6) Procesele economice subterane sunt o parte inalienabilă a oricărei economii moderne, indiferent de
gradul de dezvoltare a țării respective. În România gradul de fiscalitate este determinat (metodă utilizată
peste tot în lume) ca raport între suma totală a prelevărilor și contribuțiilor obligatorii la constituirea
fondurilor bugetare, extrabugetare și PIB. În România ponderea economiei subterane a fost în creștere
permanentă în ul timii zece ani și a atins nivelul de 38,9% din PIB în anul 2016. Concomitent, ponderea
semnificativă și în creștere a autoconsumului atestă despre nefinalizarea transformărilor structurale în
economie și nevalorificarea bazei fiscale în plină măsură.
7) La nivelul anului 2016 potrivit calculelor Consiliului Fiscal referitor la gradul de colectare al veniturilor
la buget pe categorii de taxe și impozite, patru dintre principalele impozite (pe venit, pe profit, CAS și
accizele) se situează undeva în jur de 80%, în timp ce la TVA performanța este în scădere și se duce spre
40%.
8) Rezultatul dinamicii progresive a economiei subterane din România a fost erodarea bazei fiscale și
creșterea neîncasărilor la bugetele de toate nivelurile. Ținând cont că di screpanța fiscală pe TVA poate fi
reprezentativă și pentru alte categorii de taxe, se poate face concluzia că și la restul colectărilor fiscale
situația este similară.
9) Totodată, diminuarea discrepanței fiscale și creșterea veniturilor la bugetul națion al pot fi atinse doar
prin abordarea sistemică, acționând nu doar în direcția sporirii nivelului de conformare fiscală, ci și în
direcția diminuării discrepanței structurii de politici. Iar aceasta poate fi atins doar prin conlucrarea

strânsă a tuturor ins tituțiilor și organelor abilitate în acest sens. Însăși estimarea anuală reală a
discrepanței fiscale este un element important în diminuarea acesteia.

Sintetizând cele expuse până acum consider că pentru reducerea fraudei și evaziunii fiscale o atenție
primordială și echilibrată trebuie acordată următoarelor două aspecte:
– corectitudinii – care este condiția esențială pentru ca reformele economice (fiscale) să fie acceptabile
din punct de vedere social și politic;
– echității – conform căreia toți contr ibuabilii trebuie să participe la formarea fondurilor necesare
finanțării funcțiilor statului, iar sarcina fiscală să fie distribuită ținând cont de capacitatea contributivă,
indiferent de sursa venitului, natura activității, sfera/jurisdicțiile de desfășu rare a activității (națională
sau multinațională).
Consider că toate măsurile fiscale propuse de fiecare guvern în ultimii ani în România pentru reducerea
fraudei și evaziunii fiscale au suferit foarte mult la capitolul echitate. Se aruncă poveri din ce în ce mai
mari asupra contribuabililor care își onorează obligațiile fiscale și se ignoră generoasele posibilități de
evitare a impozitării prin intermediul paradisurilor fiscale (în cadrul cărora multe companii offshore au
generat pierderi fiscale semnifica tive). Lipsa de transparență a multor paradisurilor fiscale este
considerată principala barieră pentru autoritățile fiscale, blocând controlul acestor tranzacții și facilitând
acoperirea activităților ilegale.