Stadiul Cunoasterii Cercetarilor Privind Cultura Alunelor de Pamant

CUPRINS

Introducere………………………………………………………………………………………………………………………6

Rezumat………………………………………………………………………………………………………………………….8

Lista abrevierilor…………………………………………………………………………………………………………….12

ISTORIC…………………………………………………………………………………………………………………14

PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE…………………………………………………………………………..15

RELAȚIILE PLANTĂ – FACTORI DE VEGETAȚIE…………………………………………………18

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE……………………………………………………………………………..19

1.4.1. Rotația……………………………………………………………………………………………………….19

1.4.2. Fertilizarea…………………………………………………………………………………………………19

1.4.3. Lucrările solului………………………………………………………………………………………….20

1.4.4. Sămânța și semănatul…………………………………………………………………………………..20

1.4.5. Lucrările de îngrijire……………………………………………………………………………………21

1.4.6. Recoltarea………………………………………………………………………………………………….21

CAPITOLUL II

DESCRIEREA AGENȚILOR MUTAGENI

2.1. SULFATUL DE DIMETIL………………………………………………………………………………………23

2.2. AZIDA DE SODIU…………………………………………………………………………………………………24

2.3. ETIL METANSULFONAT……………………………………………………………………………………….25

CAPITOLUL III

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND EFECTUL AGENȚILOR MUTAGENI ASUPRA CARACTERELOR MORFO-FIZIOLOGICE

3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND AMELIORAREA

SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L. ÎN STRĂINĂTATE……………………………………………………27

3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND AMELIORAREA

SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L. ÎN ROMÂNIA…………………………………………………………..31

PARTEA a II-a – CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL IV

OBIECTIVELE, MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

4.1. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT…………………………………………………………………..35

4.2. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE………………………………………………………..37

4.2.1. Materialul biologic studiat……………………………………………………………………………37

4.2.2. Substanțele mutagene utilizate………………………………………………………………………39

4.2.3. Metode de inducere a variabilității și așezarea experienței în câmp……………………39

4.2.4. Schema de realizare a selecției la Arachis hypogaea L…………………………………….40

4.2.5. Determinarea sensibilității speciei Arachis hypogaea L. la tratamente

cu agenți mutageni chimici……………………………………………………………………………………41

4.2.5.1. Efectul substanțelor mutagene asupra facultății și energiei

germinative a boabelor………………………………………………………………………………43

4.2.5.2. Efectul substanțelor mutagene asupra ritmului de creștere

în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor……………………………………………………….44

4.2.6. Efectele citogenetice induse de tratamentul cu substanțe mutagene la

specia Arachis hypogaea L…………………………………………………………………………45

4.2.6.1. Determinarea indicelui mitotic și a frecvenței aberațiilor

cromozomice în mitoză………………………………………………………………………………45

4.2.7. Metode de evaluare a măsurătorilor biometrice……………………………………………….48

4.2.7.1. Gradul de răsărire a plantelor…………………………………………………………..48

4.2.7.2. Înălțimea medie a plantelor……………………………………………………………..49

4.2.7.3. Numărul de ramificații principale pe plantă………………………………………49

4.2.7.4. Numărul mediu de păstăi pe plantă…………………………………………………..50

4.2.7.5. Numărul mediu de boabe din păstaie………………………………………………..50

4.2.7.6. Masa a o mie de boabe……………………………………………………………………51

4.2.7.7. Greutatea medie a boabelor pe plantă……………………………………………….51

4.2.7.8. Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp………………………………………51

4.2.8. Metode fiziologice………………………………………………………………………………………52

4.2.8.1. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra

conținutului în pigmenți asimilatori…………………………………………………………….52

4.2.8.2. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra

intensității fotosintezei………………………………………………………………………………53

CAPITOLUL V

CADRUL NATURAL ȘI INSTITUȚIONAL ÎN CARE AU FOST DESFĂȘURATE CERCETĂRILE

5.1. FERMA EZĂRENI…………………………………………………………………………………………………..55

5.2. LABORATORUL L.E.C.O.M……………………………………………………………………………………58

5.3. CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A PERIOADEI DE EXPERIMENTARE

2012-2014……………………………………………………………………………………………………………………..59

CAPITOLUL VI

REZULTATE ȘI DISCUȚII

6.1. DETERMINAREA SENSIBILITĂȚII SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L.

LA TRATAMENTE CU AGENȚI MUTAGENI CHIMICI…………………………………………………62

6.1.1. Efectul substanțelor mutagene asupra energiei germinative a boabelor………………62

6.1.2. Efectul substanțelor mutagene asupra ritmului de creștere în lungime

a rădăcinițelor și tulpinițelor………………………………………………………………………………….68

6.2. EFECTE CITOGENETICE INDUSE DE TRATAMENTUL CU

SUBSTANȚE MUTAGENE LA SPECIA ARACHIS HYPOGAEA L……………………………………72

6.2.1. Indicele mitotic…………………………………………………………………………………………..73

6.2.2. Efectul tratamentelor cu substanțe mutagene asupra frecvenței aberațiilor cromozomice în mitoză…………………………………………………………………………………………81

6.3. REZULTATE OBȚINUTE ÎN GENERAȚIA M1………………………………………………………..90

6.3.1. Studiul efectului unor substanțe mutagene asupra unor caractere

morfologice în generația M1………………………………………………………………………………….90

6.3.1.1. Gradul de răsărire a plantelor în câmp………………………………………………90

6.3.1.2. Variabilitatea înălțimii plantelor………………………………………………………94

6.3.1.3. Variabilitatea numărului de ramificații principale pe plantă………………100

6.3.1.4. Variabilitatea numărului de păstăi pe plantă…………………………………….104

6.3.1.5. Variabilitatea numărului mediu de boabe din păstaie………………………..108

6.3.1.6. Variabilitatea greutății medii a boabelor pe plantă……………………………113

6.3.1.7. Variabilitatea masei a 1000 de boabe……………………………………………..117

6.3.1.8. Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp…………………………………….122

6.3.2. Analize fiziologice realizate în generația M1…………………………………………………127

6.3.2.1. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra

conținutului în pigmenți asimilatori……………………………………………………………127

6.3.2.2. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra

intensității fotosintezei……………………………………………………………………………..144

6.4. REZULTATE OBȚINUTE ÎN GENERAȚIA M2………………………………………………………151

6.4.1. Studiul efectului unor substanțe mutagene asupra unor caractere

morfologice în generația M2………………………………………………………………………………..151

6.4.1.1. Gradul de răsărire a plantelor în câmp…………………………………………….152

6.4.1.2. Variabilitatea înălțimii plantelor…………………………………………………….156

6.4.1.3. Variabilitatea numărului de ramificații principale pe plantă………………161

6.4.1.4. Variabilitatea numărului de păstăi pe plantă……………………………………165

6.4.1.5. Variabilitatea numărului mediu de boabe din păstaie……………………….169

6.4.1.6. Variabilitatea greutății medii a boabelor pe plantă…………………………..173

6.4.1.7. Variabilitatea masei a 1000 de boabe…………………………………………….176

6.4.1.8. Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp……………………………………180

6.5. CARACTERIZAREA DESCENDENȚELOR M3……………………………………………………184

CAPITOLUL VII

CONCLUZII

7.1. CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA SENSIBILITĂȚII SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L.LA TRATAMENTE CU AGENȚI MUTAGENI CHIMICI………………………..199

7.2. CONCLUZII PRIVIND EFECTELE CITOGENETICE INDUSE DE TRATAMENTUL

CU SUBSTANȚE MUTAGENE LA SPECIA ARACHIS HYPOGAEA L…………………………..200

7.3. CONCLUZII PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE ÎN GENERAȚIA

M1……………………………………………………………………………………………………………………………….200

7.4. CONCLUZII PRIVIND CONȚINUTUL ÎN PIGMENȚI ASIMILATORI ÎN

FRUNZE……………………………………………………………………………………………………………………..202

7.5. CONCLUZII PRIVIND PROCESUL DE FOTOSINTEZĂ ÎN FRUNZELE

DE ARAHIDE……………………………………………………………………………………………………………..202

7.6. CONCLUZII PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE ÎN GENERAȚIA

M2……………………………………………………………………………………………………………………………….202

7.7. CONCLUZII PRIVIND GENERAȚIA M3……………………………………………………………….203

BIBLIOGRAFIE…………………………………………………………………………………………………………204

INTRODUCERE

Datorită conținutului ridicat de grăsimi și proteine a boabelor, arahidele cunosc utilizări foarte valoroase și în același timp variate. Prezența proteinelor și în celelalte organe ale plantei le conferă concomitent și o mare valoare furajeră.

Calitatea arahidelor poate fi îmbunătățită prin selecție, prin creșterea procentului de proteine și grăsimi din boabe. Prin mutageneză experimentală, se poate obține variabilitate în cadrul specie și a soiurilor existente, cât și biochimică.

În selecția și ameliorarea plantelor cu importanță economică, un prim pas îl constituie obținerea unui material biologic foarte divers, inducerea unei variabilități individuale de largă amplitudine. În practică s-a dovedit că tendința spre variabilitate, manifestată la orice specie, crește în urma intervenției cu diverși factori fizici, chimici sau biologici, cunoscuți sub denumirea de factori mutageni.

Prin programul de ameliorare se va urmări obținerea unor linii care să aibă însușiri valoroase privind productivitatea, calitatea producției, precocitate, rezistența la temperaturi scăzute, secetă, boli și dăunători și pretabile pentru mecanizare.

La finalizarea tezei de doctorat, aș dori să exprim gânduri de recunoștință și mulțumire celor care mi-au fost alături pe parcursul celor 3 ani.

[NUME_REDACTAT]. univ. dr. [NUME_REDACTAT] îi mulțumesc pentru generozitatea de a accepta calitatea de conducător al tezei mele de doctorat, încrederea acordată, pentru profesionalismul, amabilitatea și răbdarea cu care m-a sprijinit pe tot parcursul realizării acestei lucrări.

Mulțumiri deosebite adresez membrilor Comisiei de analiză și evaluare a tezei de doctorat asigurându-i de toată recunoștiința și stima.

Mulțumiri aduc și conducerii Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] Iași și [NUME_REDACTAT] de Agronomie, Horticultură și Zootehnie, pentru asigurarea condițiilor de desfășurare a cercetărilor.

Îmi exprim mulțumirea pentru [NUME_REDACTAT]. univ. dr. [NUME_REDACTAT] pentru sfaturile și sugestiile valoroase oferite pe parcursul realizării tezei de doctorat

Mulțumesc cadrelor didactice de la catedra de Fiziologia plantelor din cadrul USAMV Iași, pentru ajutorul acordat în realizarea analizelor de fiziologie.

Sincere mulțumiri datorez [NUME_REDACTAT]. dr. [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] lucr. dr. [NUME_REDACTAT], pentru sfaturi și susținere.

Totodată le mulțumesc colegilor mei de la disciplina de [NUME_REDACTAT] pentru suportul moral pe care mi l-au oferit.

Nu în ultimul rând, mulțumesc familiei și prietenilor mei pentru înțelegerea și încurajările acordate în această perioadă.

Tuturor acelora care, într-un mod au altul, m-au ajutat pe parcursul celor 3 ani le mulțumesc și îi asigur de toată recunoștința mea.

REZUMAT

Cuvinte cheie: arahide, linii mutante, mutageneză.

Arahidele (alunele de pământ, alunele americane) prezintă o importanță deosebită datorită conținutului ridicat a boabelor în proteine (25-34%) și grăsimi (45-60%). În producția mondială de ulei, arahidele ocupă locul al treilea (peste 3 milioane tone anual), situându-se după soia, floarea soarelui și înaintea bumbacului.

Teza de doctorat intitulată „Studii privind efectele diferiților agenți mutageni la alunele de pământ (Arachis hypogaea L.)” este compusă din două părți și cuprinde șapte capitole. În prima parte sunt descrise: specia Arachis hypogaea L., substanțele mutagene utilizate precum și cercetările întreprinse până în prezent, în ameliorarea arahidelor.

Partea a doua cuprinde prezentarea materialului și metodelor de cercetare, a cadrului natural și instituțional în care s-au desfășurat cercetările precum și a rezultatelor proprii și a concluziilor.

Capitolul I – Descrierea speciei Arachis hypogaea L. – cuprinde date cu privire la istoricul, particularitățile biologice și tehnologice ale arahidelor. Această specie face parte din familia Fabaceae și este o plantă anuală, cultivată. Alunele de pământ se caracterizează prin: rădăcină pivotantă; tulpină erectă, ramificată; frunze compuse, paripenate și formate din două perechi de foliole opuse; florile sunt grupate în inflorescență de tip racem; fructul este o păstaie indehiscentă.

În capitolul II – Descrierea agenților mutageni – sunt prezentate modul de acțiune și efectul etil metansulfonatulului, sulfatului de dimetil și azidei de sodiu asupra organismelor.

Capitolul III – cuprinde stadiul actual al cercetărilor privind efectul agenților mutageni asupra caracterelor morfo-fiziologice. În urma documentării am constatat că, în România, cercetările referitoare la ameliorarea speciei Arachis hypogaea L. au fost puțin aprofundate.

În capitolul IV sunt prezentate obiectivele, materialul și metodele de cercetare utilizate.

Cercetările și observațiile realizate în anii 2011-2014 au urmărit atingerea următoarelor obiective:

determinarea fazelor de creștere și dezvoltare a plantelor în condițiile pedoclimatice din zona Moldovei;

inducerea unor mutații cu ajutorul substanțelor chimice în vederea creșterii variabilității speciei Arachis hypogaea L.;

studiul efectului unor substanțe chimice mutagene asupra particularităților morfo-fiziologice la specia Arachis hypogaea L.;

comportarea unor mutante în ceea ce privește identificarea de forme biologice valoroase,

în scopul productivității.

Material biologic pentru cercetări (soiurile Tâmburești, Jelud, Braziliene negre și linia L 9184) a fost procurat de la Facultatea de Agricultură din cadrul Universității din Craiova.

Substanțele mutagene utilizate pentru inducerea variabilității au fost etil metansulfonatul, sulfatul de dimetil și azida de sodiu. Etilmetansulfonatul și sulfatul de dimetil au fost în concentrații de 0,2%, 0,4%, 0,6% și 0,8%, iar azida de sodiu a fost în concentrații de 0,02%, 0,04%, 0,06% și 0,08%, fiecare concentrație având ca timp de acțiune de șase ore.

Experiența a fost așezată în câmp după metoda blocurilor randomizate în trei repetiții alături de martorul netratat.

În laborator s-a studiat chimiosensibilitatea speciei Arachis hypogaea L. prin determinarea facultății și energiei germinative precum și a creșterii în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor.

Pentru investigațiile citogenetice s-au utilizat meristeme radiculare obținute în urma germinării boabelor care ulterior au fost folosite în obținerea preparatelor microscopice prin metoda elaborată de Feulgen.

Cu aceste metode citogenetice, s-a determinat indicele mitotic și a frecvența aberațiilor cromozomice în mitoză.

În timpul perioadei de vegetație și până la momentul ajungerii la maturitate plantele din generația M1 și M2 au fost supuse unor observații și determinări precum:

gradul de răsărire a plantelor;

înălțimea plantelor;

numărul de ramificații principale pe plantă;

numărul mediu de păstăi pe plantă;

numărul mediu de boabe din păstaie;

masa a o mie de boabe;

greutatea medie a boabelor pe plantă;

gradul de supraviețuire a plantelor în câmp.

Dintre analizele fiziologice s-a realizat intensitatea fotosintezei si conținutul de pigmenți asimilatori.

Conținutul de pigmenți s-a determinat în timpul perioadei de vegetație prin metoda spectrofotometrică în Laboratorul de Fiziologie din cadrul USAMV Iași. Intensitatea fotosintezei s-a realizat în câmp cu ajutorul aparatului portabil LCpro+ .

Semnificațiile diferențelor dintre variantele tratate și martor au fost determinate prin metoda diferențelor limită (DL 5%, DL 1%, DL 0,1%).

În generația M3 s-a făcut o caracterizare a descendențelor cu privire la înălțimea plantelor, numărul de ramificații principale, numărul mediu de păstăi pe plantă, greutatea medie a boabelor pe plantă și masa a o mie de boabe. Astfel, s-au determinat valorile medii ale caracterelor cantitative și coeficientul de variabilitate (s%).

Capitolul V – Cadrul natural și instituțional în care s-au desfășurat cercetările – cuprinde informații despre relieful, vegetația și solul fermei Ezăreni, detalierea laboratorului L.E.C.O.M. și condițiile climatice înregistrate în anii de experimentare 2012- 2014.

Capitolul VI – Rezultate și discuții – prezintă rezultatele obținute în urma cercetărilor realizate. Acest capitol este structurat în mai multe subcapitole și anume: determinarea sensibilității speciei Arachis hypogaea L. la tratamentele cu agenți mutageni chimici, efectele citogenetice induse de aceste tratamente asupra arahidelor, rezultate obținute în generația M1 respectiv în generația M2 și caracterizarea descendențelor M3.

După efectuarea analizelor privind determinarea sensibilității speciei Arachis hypogaea L. la tratamentele cu cele trei substanțe mutagene s-a constatat că în aceleași condiții de experimentare energia germinativă și facultatea germinativă precum și creșterea în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor depinde de tipul substanței utilizate și de concentrație acesteia.

Din analiza indicelui mitotic, se poate observa că efectul mutagen cel mai pronunțat de reducere a acestei valori s-a înregistrat la tratamentele cu azidă de sodiu urmate de cele cu etil metansulfonat și în final de cele cu sulfat de dimetil. Indicele mitotic scade odată cu creșterea concentrației substanțelor utilizate.

Caracterele biometrice luate în studiu în generațiile M1 și M2 au prezentat diferite grade de variabilitate sub influența tratamentelor aplicate față de martorul netratat cu diferențe semnificative, distinct semnificative și foarte semnificative din punct de vedere statistic.

După analiza caracterelor morfologice din generația M1, s-a observat că tratamentele cu etil metansulfonat și azidă de sodiu au avut un efect de diminuare a gradului de răsărire a plantelor, a înălțimii plantelor, a numărului de ramificații principale pe plantă, a numărului de păstăi pe plantă, a numărului mediu de boabe pe plantă, a gradului de supraviețuire a plantelor, a greutății medii a boabelor pe plantă și a masei a o mie de boabe.

Frecvența cea mai scăzută a mutațiilor în generația M2 s-a observat în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, iar cea mai mare frecvență a mutațiile s-a manifestat în urma tratamentelor cu etil metansulfonat și azidă de sodiu.

În ceea ce privește conținutul în pigmenți clorofilieni la materialul luat în studiu, valorile cele mai mari au fost înregistrate în fenofaza de înflorire iar cele mai scăzute valori în fenofaza de coacere a boabelor. Astfel, cel mai ridicat conținut în pigmenții clorofilieni a fost determinat la linia L 9184, în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% în fenofaza de înflorire. Cea mai mică valoare a fost obținută tot la linia L 9184 în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% în fenofaza de coacere a boabelor. Conținutul cel mai ridicat al pigmenților carotenoizi a fost identificată la soiul Braziliene negre la tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% la maturarea boabelor. Conținutul cel mai scăzut în pigmenți carotenoizi s-a realizat la linia L 9184 la tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% la creșterea frunzelor.

Din punctul de vedere al raportului dintre clorofila a și b, la materialul biologic studiat, maximul este atins în perioada de coacere a boabelor.

Procesul de fotosinteză a atins cea mai ridicată valoare în fenofaza înfloritului la plantele obținute în urma tramentelor cu sulfat de dimetil, urmate în ordine descrescândă de plantele obținute din boabe tratate cu azidă de sodiu și etil metansulfonat.

Pe lângă investigațiile morfologice s-au efectuat cercetări fiziologice și citogenetice benefice în vederea identificării unui soi nou. La specia luată în studiu, tratamentele cu substanțe chimice mutagene este o metodă eficientă de sporire a variabilității genetice de obținere de noi forme biologice.

În generația M3 au fost urmărite 25 de linii, însă doar 5 linii au fost reținute deoarece prezentau importanță practică.

LISTA ABREVIERILOR

LIST OF ABREVIATIONS

PARTEA I

STADIUL CUNOAȘTERII CERCETĂRILOR PRIVIND CULTURA ALUNELOR DE PĂMÂNT (ARACHIS HYPOGAEA L.) ȘI AGENȚII MUTAGENI CHIMICI – ETIL METANSULFONAT, SULFATUL DE DIMETIL ȘI AZIDA DE SODIU

FIRST PART

STATE OF RESEARCHES REGARDING GROUNDNUTS CULTURE (ARACHIS HYPOGAEA L.) AND CHEMICAL MUTAGENS – Ethyl methanesulfonate, DIMETHYL SULFATE AND sodium azide

CAPITOLUL I

PREZENTAREA CULTURII DE ALUNE DE PĂMÂNT (ARACHIS HYPOGAEA L.)

CHAPTER I

PREZENTATION OF THE GROUNDNUTS CULTURE (ARACHIS HYPOGAEA L.)

ISTORIC

Țara de origine a arahidelor este America de Sud. În ceea ce privește zona exactă de origine persistă incertitudinea. Unii cercetători consideră a fi Argentina și anume în partea muntoasă unde se găsesc încă specii strict înrudite. După alte păreri zona de origine ar fi platoul înalt central al Braziliei, unde se găsesc tipuri sălbatice bienale de arahide sau regiunea andină a Argentinei. Indiferent de zona de origine, un lucru este cert, că în aceste părți ale lumii arahidele s-au cultivat din vremuri foarte îndepărtate (Pop și colab., 1986).

Astfel, fructe de arahide s-au găsit în grotele peruane din Ankona, de langă Lima, iar călătorul portughez [NUME_REDACTAT] de Suza menționa în anul 1570, că arahidele au fost cultivate de către indienii din Peru, care le denumeau anhuc (Dillehay, 2007).

Existența timpurie a acestei plante datează, după săpăturile argheologice din Peru, din anul 2500 î.Hr. unde s-au găsit coji de arahide conservate. Oamenii de știință cred că a fost climatul uscat al regiunii care păstrează cojile atât de bine conservate (Rao, 1987).

[NUME_REDACTAT] arahidele au fost aduse de marinarii portughezi în secolul al XVI-lea, din India și s-au răspândit în zonele sudice mai calde, favorabile pentru cultivare.

Arahidele comune sunt un amphidiploid, respectiv un allotetraploid, ceea ce înseamnă că are două seturi de cromozomi de la două specii diferite, care ar putea fi Arachis duranensis și Arachis ipaensis (Seijo et al., 2007). Acestea, probabil, s-au încrucișat în condiții naturale pentru a forma tetraploidul, care a dat naștere la arahidele domesticite. Această domesticire ar fi avut loc în Paraguay sau Bolivia, unde se dezvoltă cele mai sălbatice specii ([NUME_REDACTAT] et al., 1997).

PARTICULARITĂȚI BIOLOGICE

[NUME_REDACTAT] hypogaea L. (fig. 1.1) face parte din familia Fabaceae, genul Arachis (Smart și Stalker, 1982; Kaprovickas și Gregory, 1994; Zharare et al., 1993,1998; Upadhyaya et al., 2003, 2009; Yaw et al, 2008; Kumar et al., 2010; Roman și colab, 2011) și este o plantă anuală, cultivată.

În cultură se găsește o singură specie, Arachis hypogaea L., care la rândul său cuprinde două subspecii: Arachis hypogaea fastigiata Walder, cu tulpină erectă, cu flori grupate la baza tulpinii principale, perioadă mai scurtă de vegetație (3 – 5 luni) și Arachis hypogaea procumbens Walder, cu tulpină răsfirată și întinsă pe pământ, cu perioadă de vegetație mai lungă (4 – 5 luni) (Roman și colab, 2011).

Fig. 1.1 – Alune de pământ (Arachis hypogaea L.) (foto, original)

Fig. 1.1 – Groundnuts (Arachis hypogaea L.) (photo, original)

Sistemul radicular este bine dezvoltat, pivotant, în situații favorabile de vegetație ajungând până la 2 m adâncime în sol (Roman și colab., 2011). Din rădăcina principală pornesc multe rădăcini secundare, care permit explorarea unui volum mare de sol. Sistemul radicular al arahidelor nu posedă rizodermă și în consecință nici peri absorbanți adevărați. Nodozitățile apar la 15-25 de zile după răsărire și sunt foarte numeroase (Bîlteanu și Bîrnaure,1989; [NUME_REDACTAT] et al.,1999; Axinte și colab., 2002).

Arahidele prezintă tulpină ierboasă și erectă sau târâtoare, în funcție de subspecie. Înălțimea tulpinilor variază în funcție de subspecie și soi. Înălțimea tulpinii poate ajunge până la 70 cm, la soiurile cu port erect și până la 25 cm la formele cu tulpină culcată (Bîlteanu și Bîrnaure , 1989; Axinte și colab., 2002; Roman și colab., 2011).

După ajungerea cotiledoanelor la suprafața solului se dezvoltă mai întâi mugurele terminal, urmat de cei 2 muguri laterali (Pîrșan, 1998).

Arahidele prezintă frunze compuse, paripenate și formate din două perechi de foliole opuse (Roman și colab., 2011). Foliolele sunt ovale, ovoide sau elipsoidale și ascuțite sau rotunjite la vârf. Forma și mărimea foliolelor depinde mult și de poziția pe care o ocupă frunzele pe plantă. Astfel foliolele situate pe frunzele de la baza plantelor sunt mai mici decât cele situate spre vârful plantei. Fața superioară a foliolelor este lucioasă, iar cea inferioară este acoperită cu o rețea deasă de perișori (Pop și colab., 1986).

Florile apar la 25-30 zile de la răsărire (Craufurd et al., 2000; Kaba et al., 2014), sunt galbene sau galbene portocalii și sunt situate la subsuoara frunzelor, fie solitare sau grupate în inflorescențe de tip racem (fig. 1.2).

Fig. 1.2 – Floarea la arahide (foto, original)

Fig. 1.2 – Groundnuts flowers (photo, original)

Florile sunt grupate în două tipuri: flori chasmogame (de la chazmos–deschis) care se deschid și sunt poziționate mai mult la vârful tulpinii, de obicei sterile și flori cleistogame care sunt situate spre baza tulpinii și nu se deschid (trec din faza de boboc la cea de fructificare și se autopolenizează). Există flori cleistogame și pe baza subterană a tulpinii, dar numai la soiurile precoce (Pîrșan, 1998, Axinte și colab., 2002).

După fecundare, începe să se alungească baza ovarului, formând ginoforul, care crește la început vertical în sus, apoi capătă geotropism pozitiv, pătrunde în sol până la 8-10 cm unde se va dezvolta fructul (Roman și colab., 2011).

Fructul arahidelor este o păstaie, de formă mai mult sau mai puțin cilindrică, indehiscentă și care prezintă la suprafață un desen reticular caracteristic. La unele soiuri desenul reticular este abia vizibil, în timp ce la altele este puternic pronunțat. La unele soiuri, conformația păstăilor este asemănătoare cu aceea a gogoșilor viermilor de mătase. Lungimea păstăilor variază între 1-8 cm, iar lățimea între 0,5-2 cm (Ingale și Shrivastava, 2011) (figura 1.3 a,b).

Fig. 1.3 a,b – Fructul la arahide (foto, original)

Fig. 1.3 a,b – Groundnuts fruit (photo, original)

Boabele de arahide, au mărime, formă și culoare diferite, în funție de soiul din care provin, condițiile de cultură. Valorile masei a o mie de boabe oscilează între 420-744 g, iar cele ale MH-ului între 55-67 (Nedelcu și colab., 1997; Roman și colab., 2011).

Păstăile de arahide prezintă un număr variabil de boabe, între 1–4 boabe, iar în unele cazuri se ajunge chiar și la 7 boabe într-o păstaie. Culoarea boabelor variază în funcție de soi: gălbuie, galben – deschis, albă, roșie cu diverse nuanțe și neagră (Pîrșan, 1998).

Alunele de pământ conțin cantități importante de elemente minerale pentru suplimentarea cerințelor alimentare umane și ale animalelor (Asibuo et al., 2008). Boabele de arahide conțin între 44-56% grăsimi și 20-30% proteine, acestea fiind și o sursă bogată de minerale (fosfor, calciu, magneziu și potasiu) și vitamine (grupa E, K și B) (Savage și Keenan, 1994; Mondal și Badigannavar., 2010; Mandloi et al., 2014) și între 9,5-19% carbohidrați atât solubili cât și insolubili (Croker și Barton, 1957; Oke, 1967; Woodroof, 1983, Mandloi et al., 2014).

RELAȚIILE PLANTĂ – FACTORII DE VEGETAȚIE

În perioada de la semănat la răsărire, temperatura minimă este de 15ºC și temperatura maximă de 45ºC, iar temperatura optimă fiind de 30ºC. În această perioadă necesitățile pentru căldură sunt în general mai mici (Muntean și colab., 2003; Awal și Ikeda, 2002; Varaprasad et al., 2006; Canavar și Kaynak, 2008, 2010; Painawadee et al., 2009, Bala et al., 2011).

În timpul creșterii și îmbobocirii nevoile de căldură sunt mai mari, temperatura minimă fiind de 18ºC. La temperaturi inferioare valorii de 10ºC creșterea plantelor se oprește, iar la 0,5ºC plantele mor. Cele mai mari pretenții privind căldura, alunele de pământ le prezintă în perioada înflorire–fructificare (temperatura minimă fiind de 20ºC), în perioada de maturare temperatura poate să scadă până la 10-12ºC, optimă fiind 25ºC (Pop și colab., 1986; Pîrșan, 1998).

Consumul direct de apă variază între 370-570 mm, iar nevoile de precipitații sunt cuprinse între 450 – 700 mm, cu o bună repartizare pe parcursul perioadei de vegetație. Umiditatea solului este foarte importantă pentru pătrunderea ginoforilor și formarea păstăilor. În perioada recoltării este de dorit ca pământul să fie reavăn, pentru a nu adera la păstăi (Pîrșan, 1998).

Arahidele nu sunt fotoperiodice. Lungimea zilei nu provoacă modificări în ceea ce privește parcurgerea fazelor de vegetație. Pop și colab. (1986) au constatat că perioadele intermitente de soare sunt benefice pentru înflorire, fecundare și creșterea păstăilor.

Cele mai potrivite soluri sunt cele ușoare și afânate, care să permită pătrunderea în sol a rădăcinilor și a ginoforilor. Solurile acide și alcaline, de asemenea, nu sunt prielnice pentru cultura arahidelor. Valoarea pH- ului trebuie să fie cuprinsă între 6,5–7,5 (Roman și colab., 2011).

TEHNOLOGIA DE CULTIVARE

1.4.1. [NUME_REDACTAT] condițiile din România noastre este indicat ca arahidele să urmeze în cultură după prășitoare la care s-a asigurat o foarte bună combatere a buruienilor. Bune premergătoare pentru arahide sunt cerealele păioase (grâul și orzul). Leguminoasele pentru boabe nu sunt indicate ca plante premergătoare pentru alunele de pământ, atât datorită bolilor și dăunătorilor comuni cât și ca urmare a faptului că arahidele nu pot valorifica calitatea acestora ca premergătoare (Jordan et al., 2008; Roman și colab., 2011).

1.4.2. [NUME_REDACTAT] de pământ prezintă un consum relativ moderat de elemente chimice nutritive, mai ales în zonele calde. Azotul este elementul nutritiv necesar în cea mai mare cantitate, care se asigură pe cale simbiotică. După azot urmează potasiul, calciul, magneziul și fosforul. Potasiul, calciul și magneziul sunt exportate prin tulpini și frunze, fosforul în principal prin boabe și azotul prin păstăi (62%), tulpini și frunze (Pîrșan, 1998).

O producție ridicată de arahide depinde de momentul si cantitatea de îngrășăminte aplicate (Jan și Khan, 2000). Azotul se recomandă a fi aplicat în doză de 50 kg/ha substanță activă, administrat primăvara la pregătirea patului germinativ (Roman și colab., 2011).

Unul dintre cele mai importante elemente nutritive în producția de arahide este fosforul, acesta poate reduce conținutul de ulei din boabe, atât când este aplicat în exces sau în deficit (Afridi et al., 2002; [NUME_REDACTAT] și Sathiyavani, 2012; Somaya SirElkhatim Mohamed și [NUME_REDACTAT] Abdalla, 2013). Fosforul este eficace în doză de 50 kg/ha substanță activă, aplicat toamna ca îngrășământ de bază, sub arătură (Roman și colab., 2011).

Arahidele extrag cantități mari de potasiu din sol. Cu toate acestea, dat fiind aprovizionarea bună a solurilor din țara noastră cu acest element nutritiv, nu în toate zonele aplicarea lui ca îngrășământ este însoțită de sporuri de recoltă (Pop și colab., 1986). Aplicarea îngrășămintelor cu potasiu este indicată să se facă premergător efectuării arăturii de bază și să se încorporeze odată cu aceasta (Roman și colab., 2011).

1.4.3. Lucrările solului

Solul cel mai indicat pentru cultura arahidelor este cel afânat, ușor, care să permită pătrunderea ginoforilor și dezvoltarea fructelor.

Arătura se efectuează imediat după eliberarea terenului de planta premergătoare. Primăvara când încep să răsară buruieni, arătura se lucrează cu grapa cu discuri. Ultima lucrare cu grapa cu discuri nu trebuie să depășească adâncimea de 10 cm pentru că la semănat, boabele să nu fie introduse prea adânc în sol, ceea ce ar întârzia răsărirea arahidelor. Cu 1–2 zile înainte de semănat terenul se lucrează cu combinatorul. Lucrarea cu combinatorul perfectează patul germinativ necesar unui semănat de calitate (Pîrșan P., 1998; Roman și colab., 2011).

1.4.4. Sămânța și semănatul

Materialul semincer trebuie să fie păstrat până în preajma semănatului sub formă de păstăi, în felul acesta asigurându-se un material semincer de calitate superioară (Roman și colab., 2011).

Boabele folosite la semănat trebuie să fie sănătoase, mari, cu o puritate și capacitate germinativă ridicată și să fie tratate împotriva bolilor și dăunătorilor care pot ataca boabele introduse în sol la semănat. Înainte de semănat, boabele se tratează cu insecto-fungicide, care îmbunătățesc capacitatea germinativă, favorizează răsărirea, duce la obținerea desimii stabilite și asigură obținerea unor producții ridicate (Saese și Fahey , 2006).

În condițiile din [NUME_REDACTAT], epoca optimă de semănat la arahide coincide cu perioada când în sol la adâncimea de semănat se înregistrează temperatura minimă de încolțire a boabelor de 12º C și vremea este în curs de încălzire. Calendaristic, epoca de semănat corespunde cu ultimele zile din luna aprilie și primele zile din luna mai (Pop și colab, 1986; Pîrșan, 1998).

Arahidele au capacitatea de a compensa o parte din producție atunci când au o densitate mai scăzută, printr-o creștere mai viguroasă și printr-un număr sporit de păstăi ajunse la maturitate. Distanța între rânduri fiind de 50 cm și 16-20 cm între plante pe rând, în funcție de vigurozitatea de creștere a soiului cultivat. Adâncimea de semănat se realizează la 3-5 cm în zonele calde și umede și de 5-7 cm în zonele cu un climat mai răcoros și mai puțin umed. Cantitatea de sămânță folosită la hectar este de 60-70 kg, sămânță ce se obține din 100-120 kg păstăi (Roman și colab., 2011).

1.4.5. Lucrările de îngrijire

Combaterea buruienilor. Plantele de arahide prezintă o creștere foarte lentă în primele aproximativ 45 de zile de la răsărire, perioada când pot fi ușor înăbușite de buruieni. De aceea, în această perioadă trebuie asigurată o combatere eficientă a buruienilor. Combaterea buruienilor se efectuează prin 2-3 prașile mecanice și 2-3 prașile manuale pe rând și prin folosirea erbicidelor (Pop și colab, 1986).

Bilonarea se face la începutul înfloririi și înainte de a forma primii ginofori. Întârzierea bilonării poate determina vătămarea ginoforilor și poate lipsi plantele de posibilitatea de a forma păstăi din primele flori, care au șansele cele mai mari de a ajunge la maturitate (Pîrșan, 1998, Celac și Machidon, 2012).

Combaterea bolilor și a dăunătorilor se realizează prin tratamente la sămânță și prin tratamente în câmp, la avertizare (Celac și Machidon, 2012). Cele mai importante boli la arahide sunt:

Cercosporioza este boala provocată de Cercospora arachidicola Hori și de Cercospora personata;

Botritis cinerea Pers. provoacă putregaiul cenușiu;

Ascochyta arachidis War. produce pătarea brună a frunzelor;

Fusarium vasinfectum Atk. produce fuzarioza arahidelor sau veștejirea plantelor;

Sclerotium omnivorum V.d. Wolk produce putrezirea rădăcinilor și tulpinilor;

Fusarium martii Bark. provoacă putrezirea rădăcinilor.

Dăunătorii principali ai arahidelor sunt (Celac și Machidon , 2012) :

Melolontha hypocastanea Fabr. (viermii albi);

Plodia interpunctella Hubner. (molia fructelor);

Nematozii.

Combaterea dăunătorilor, în special a viermilor albi, se efectuează prin tratamente la sămânță cu imidacloprid.

1.4.6. [NUME_REDACTAT] optimă de recoltare a arahidelor este înainte de venirea brumelor, când temperaturile medii zilnice încep să scadă sub 12ºC. Aceasta corespunde cu ultima decadă a lunii septembrie. Recoltarea se face prin smulgerea tufelor și culegerea păstăilor de pe vreji. Se vor reține numai păstăile ajunse la maturitate deplină.

La recoltare, păstăile au un conținut foarte mare de apă (40-50%) și din acest motiv ele mucegăiesc ușor. Pentru a preveni acest lucru, este necesară uscarea păstăilor la soare în strat subțire și în uscătorii. O păstrare bună se poate asigura dacă în momentul depozitării, păstăile au un conținut de apă sub 8-10% (Pîrșan, 1998).

CAPITOLUL II

DESCRIEREA AGENȚILOR MUTAGENI

CHAPTER II

DESCRIPTION OF MUTAGEN AGENTS

2.1. Sulfatul de dimetil

Sulfatul de dimetil (fig. 2.1) este un lichid incolor sau ușor gălbui, cu ușor miros de ceapă. Substanța este toxică, corosivă și mutagenă (Vyskocil, 1999; Rippey și Stallwood, 2005; Pohanish, 2008). Sulfatul de dimetil este un compus chimic cu formula (CH3O)2SO2 și cu greutatea moleculară de 126,14 g/mol ([NUME_REDACTAT], 1998; Pohanish, 2008).

Fig. 2.1 – Formula structurală a sulfatului de dimetil

(www.wikipedia.org)

Fig. 2.1 – Structural formula of dimetil sulfate

(www.wikipedia.org)

Cercetările au arătat că, sulfatul de dimetil a determinat inhibarea ADN-ului, deteriorarea celulelor somatice umane și schimburile dintre cromatidele surori în celulele fibroblaste umane (Pohanish, 2008).

Nu are un miros puternic sau iritații imediate pentru a putea depista concentrația letală din aer. Expunerea pe termen lung la acest reactiv poate determina afecțiuni ale rinichilor, ficatului și sistemului nervos la om (Pohanish, 2008).

Acest agent mutagen este solubil în apă, eter, alcool, acetonă, hidrocarburi aromatice și puțin solubil în hidrocarburile alifatice ([NUME_REDACTAT] Program, 2011).

Utilizat în sinteze organice, este cunoscut ca reactiv de metilare a fenolilor, aminelor și tiolilor (IARC, 1999; [NUME_REDACTAT] Program, 2011). De asemenea acest reactiv este utilizat ca solvent pentru separarea uleiurilor minerale, pentru analiza fluidelor auto ([NUME_REDACTAT] Program, 2011).

Sulfatul de dimetil poate afecta clivajul specific de bază, la guanina din ADN prin ruperea inelelor de imidazol prezente în guanină (Cartwright și Kelly, 1991; Rippey. și Stallwood, 2005).

Unii cercetători consideră această substanță a fi o posibilă armă chimică ([NUME_REDACTAT] Program, 2011).

2.2. Azida de sodiu

Azida de sodiu (NaN3) (fig. 2.2) se obține prin reacția protoxidului de azot cu amidura sodică sau din hidrazină, nitrit de etil și sodă caustică. Se prezintă sub formă de paiete cristaline, incolore.

Fig. 2.2 – Formula structurală a azidei de sodiu

(www.wikipedia.org)

Fig. 2.2 – Structural formula of sodium azide

(www.wikipedia.org)

Este solubilă în apă, puțin alterabilă la umiditate, dar alterabilă în contact cu dioxidul de carbon din aer. Ca si fulminatul de mercur, azida de sodiu este sensibila la șoc, însă, de asemenea, este mai puțin sensibilă decât acesta la caldura. Utilizată la prepararea explozivilor de amorsare pentru detonatoare (Betterton, 2003).

Poate exista pericolul de explozie sau formare de gaz toxic cu următoarele substanțe: acizi, metale grele, săruri de metale, brom, dimetilsulfat, cupru, diclormetan, disulfură de carbon și acid sulfuric. Este iritantă pentru ochi, piele, mucoase și tractusul respirator. Pregătirea soluției de azidă de sodiu trebuie realizată cu echipament de protecție pentru a preveni inhalarea.

Azida de sodiu este considerată a fi un agent mutagen chimic foarte puternic în cultura plantelor. Plantele mutante rezultate în urma tratamentulului cu azidă de sodiu sunt capabile să supraviețuiască în condiții de mediu diferite, au un randament mai bun și sunt tolerante la stres în comparație cu plantele normale (Owais et al., 1988; Rines, 1985; Veleminsky și Anglis 1987; Raicu și Mixich 1992; Fahad și Salim , 2009, [NUME_REDACTAT] et al., 2012, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2013).

Efectul mutagen reiese din producerea unui metabolit anorganic din azida de sodiu. Acest metabolit intră în nucleu, interacționează cu ADN și creează mutații punctiforme în genomul plantelor (Owais și Kleinhofs , 1988).

2.3. Etil metansulfonat

Etil metansulfonatul (fig. 2.3) determină introducerea în structura nucleotidelor a unor grupări alchil: la nivelul atomului din poziția 7 din structura guanidinei (cel mai adesea), în poziția 3 a adeninei, foarte rar în poziția 1 a adeninei (Raicu și Mixich, 1992; Grant si Salamone, 1994; Kumar și Rai, 2005; Srivastava și Kapoor, 2008; Srivastava et al., 2011, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2013).

Fig. 2.3 – Formula structurală a etil metansulfonatului

(www.wikipedia.org)

Fig. 2.3 – Structural formula of ethil methanesulfonate

(www.wikipedia.org)

De asemenea, prezența grupării alkil la nivelul guanidinei, slăbește legătura β- glucozidică și determină eliminarea guaninei (depurinare), cu formarea unor breșe în structura ADN (Kumar și Dwivedi, 2013).

Bazele azotate pirimidinice sunt mai rezistente la acțiunea agenților alkilanți, deși etil metansulfonatul poate determina uneori alchilarea citozinei. Alkilarea este însoțită de fenomene de denaturare a ADN sau de formarea unor legături încrucișate sau transversale între nucleotide, ceea ce împiedică împerecherea normală. Etil metansulfonatul prezintă o eficiență crescută în modificarea materialului genetic, atât al celulelor procariote cât și al celor eucariote (Roychowdhury et al., 2012)

Etil metansulfonatul este un lichid incolor. Este iritant pentru ochi, piele, mucoase și tractusul respirator. Pregătirea soluției de etil metansulfonat trebuie realizată cu echipament de protecție pentru a preveni inhalarea ([NUME_REDACTAT] Program, 2011)

CAPITOLUL III

STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND EFECTUL AGENȚILOR MUTAGENI ASUPRA CARACTERELOR MORFO-FIZIOLOGICE

CHAPTER III

STATE OF RESEARCHES REGARDING THE EFFECT OF MUTAGENIC AGENTS ON THE MORPHOLOGICAL AND PHYSIOLOGICAL CHARACTERS

3.1. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND AMELIORAREA SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L ÎN STRĂINĂTATE

Experiențele de inducere artificială de mutații au fost efectuate la Arachis hypogaea L. de Bilquez (citat de Heslot, 1960). Acesta a iradiat cu raze X în doze care au variat între 9000 și 18000 R boabe cu 4% apă. Scopul acestor cercetări a fost obținerea unor mutante cu o capacitate redusă de germinare în sol în momentul recoltării, deoarece pierderile datorate acestui fenomen ating în anii ploioși circa 30% din recoltă.

Ashri și Goldin în anul 1965 au descoperit acțiunea mutagenă a sulfatului de dimetil la arahide. Mai târziu, Ashri în anul 1970 a descoperit o mutație dominant monogenică cu efecte letale recesive în M1 datorată semințelor de arahide tratate cu dietilsulfat, iar Ashri și Herzog în anul 1972 au studiat mai departe sensibilitatea fiziologică a varietăților de arahide la tratamentele cu dietilsulfat și etil metansulfonat.

Sivaram et al. (1985) și Zhu et al. (1997) au dezvoltat linii mutante importante în producție după tratamentul cu etil metansulfonat asupra boabelor de arahide. Încercările anterioare de inducere a mutațiilor cu ajutorul substanțelor chimice au raportat alternări asupra caracterelor morfologice, dar rareori au menționat dacă erau schimbări și asupra caracterelor calitative ale arahidelor (Jung et al., 2000; Wang et al., 2006).

Wang et al., 2002 au obținut mutante cu păstaia mare și cu păstaia mică urmând tratamentul cu azidă de sodiu la soiul de arahide L 7-1. Potențialul agenților mutageni chimici pentru crearea de mutații folositoare asupra calității alunelor trebuie încă evaluat (Wang et al., 2006).

Plantele mutante obținute prin tratamentul cu azidă de sodiu sunt capabile să supraviețuiască în diferite condiții de mediu și au recolte îmbunătățite, toleranță crescută la stres, perioadă mai lungă de viață în comparație cu plantele netratate (Quarainy și Khan, 2009).

Utilizarea cu succes a azidei de sodiu pentru a genera variabilitate în ameliorarea plantelor a fost discutată la orz (Kleinhofs și Sander, 1975) și la alte culturi (Avila și Murty, 1983; Micke, 1988; Routaray et al., 1995). Doza cu efectul cel mai pronunțat pentru inducerea mutațiilor morfologice a fost stabilită la 0,03% azidă de sodiu. Avantajul principal al ameliorării prin utilizarea mutațiilor reprezintă posibilitatea de a îmbunătăți una sau două caracteristici fără a modifica restul genotipului (Mensah și Obadony , 2007).

Utilizarea mutațiilor suplimentează ameliorarea plantelor convenționale ca sursă de creștere a variabilității și ar putea oferi o îmbunătățire specifică fără să afecteze în mod semnificativ fenotipul (Ojomo et al., 1979).

Mutațiile apărute natural, ca și cele declanșate dirijat sub influența factorilor mutageni, măresc permanent gradul de variabilitate în cadrul speciilor cultivate. În felul acesta, din bogăția de material biologic nou se pot izola formele utile în vederea folosirii acestora în procesul de creare a noi soiuri și hibrizi (Leonte, 2011). Scopul ameliorării alunelor de pământ este de a dezvolta varietăți cu producție ridicată, maturare timpurie, conținut ridicat de proteine și ulei, rezistență la boli și dăunători. Pentru a atinge aceste obiective și a aduce îmbunătățirile dorite în cultură, cercetătorii pot explora cele mai sofisticate tehnici de ameliorare a mutațiilor (Sonone et al., 2011).

De-a lungul timpului arahidele au fost expuse tratamentelor cu agenți mutageni fizici și chimici pentru inducerea de variabilitate genetică. Agenții mutageni fizici, cum ar fi, razele X (Patil, 1966), razele gamma (Lodha et al., 1985), raze β (Jiang și Zhou, 1987) și neutronii rapizi (Shivaraj et al, 1962) și agenții mutageni chimici, cum ar fi, etil metansulfonat (EMS), bromură de etidium, acriflavine (Levy, 1976), dietilsulfat (DES), N-nitrozo-N-metil-uree, N-etil-N-nitrozo-uree, etilenimină (Prasad et al., 1984.) și azidă de sodiu (Venkatachalam și Jayabalan, 1997) au fost folosite pentru crearea variabilității genetice la arahide. Cu toate acestea, razele gamma și etil metansulfonatul sunt agenții mutageni folosiți la scară largă și cu o eficiență ridicată în cultura arahidelor.

La arahide mutațiile au fost obținute spontan sau induse cu ajutorul agenților mutageni fizici sau chimici pentru anumite caractere cum ar fi: gradul de supraviețuire, numărul de zile până la înflorire, numărul de zile până la maturitate, înălțimea plantei, numărul ramificațiilor principale, numărul de păstăi/plantă, numărul de boabe/plantă, procentajul boabelor la decorticare, numărul de boabe imature/plantă și conținutul de ulei (Santosh, 2005)

Variația mărimii, texturii și a modificărilor părților de frunze s-au dovedit mai importante decât celelalte caractere, cu excepția păstăilor (Patil, 1966; Reddy et al., 1977; Patil și Mouli ,1979).

Varietățile care ajung la maturitate mai devreme au fost obținute prin mutageneză și prin încrucișări care implică mutații (Mouli și Kale, 1982). La 20 de varietăți de arahide Trombay au apărut diferențieri semnificative în ceea ce privește conținutul în ulei, proteine, zaharuri și cenușă (Gadgil și Mitra, 1983).

Multe dintre mutantele cu modificări morfologice puternice, precum frunze marmorate (Srivastava, 1970), frunze imparipenate (Mouli și Kale, 1989) au înregistrat un randament scăzut al păstăilor comparativ cu martorul.

Amelioararea rezistenței la boli și dăunători a fost destul de rară la arahide, dar s-au obținut câteva mutante tolerante prin programele de ameliorare (Qiu, 1982; [NUME_REDACTAT] și colab., 1982). Soiul precoce Dharwad supus în prealabil tratamentului cu agentul mutagen etil metansulfonat, a condus și la mutații rezistente la bolile foliare, pe lângă variabilitatea morfologică. VL1 este o asemenea mutantă, cu rezistență ridicată la rugină (Nadaf și Habib, 1990).

Emery și colab, (1965) au afirmat că, deși au indus macromutații acestea au fost în general vătămătoare, iar fondul genetic diversificat care a fost creat prin iradiere ar putea fi o sursă valoroasă de germoplasmă, care ar putea fi stabilizat în fenotipurile normale care apar.

Mai multe mutante au fost utilizate în programele de hibridare și mai multe linii cu randament ridicat au fost obținute în calitate de instrumente transversale derivate ale mutantelor (Loesch, 1964; Patil, 1973; Mouli și Kale, 1982; Jiang și Zhou, 1987).

[NUME_REDACTAT] și colab, (1997) au verificat gradul și direcția de variație genetică indusă la cinci caractere cantitative importante arahidelor cu ajutorul radiațiilor gamma în monoterapie și în asociere cu etil metansulfonat. Aceștia au observat că, tratamentele aplicate au determinat ca valorile caracterelor luate în studiu să fie mai mici.

Boabele preîncolțite ale soiului de arahide Yueyon au fost tratate cu Co60 în doze de 1 la 3 kr. În urma tratamentelor s-a constatat că, plantele rezultate au avut înălțimea mai mică, iar în meristemul radicular s-au identificat aberații cromozomice (Huang et al., 1997).

Jaswal și Gupta (1967) au sugerat că numărul ramificațiilor pot contribui la creșterea randamentului la tipul Spaniol. Prin mutageneză se observă variații semnificative la numărul de ramificații (Mukewar, 1966; Patil, 1966; Reddy et al., 1977). Ramificațiile neramificate, mai puțin ramificate și soiurile mutante cu ramificații terțiare ramificate au fost studiate de către Patil (1966). În urma tratamentelor cu diferiți agenți mutageni fizici s-a observant creșterea numărului de ramificații principale (Gregory, 1968; Patil și Thakare, 1969; Prasad et al., 1984; Jiang. și Zhou., 1987; Mouli et al, 1987; Busolo-Bulafu, 1988) și ramificații secundare (Patil și Mouli, 1975; Desale et al., 1987). De asemenea, s-a constatat că ramificațiile mutante mai puțin ramificate au moștenit și o pereche de factori recesivi. Creșterea numărului de ramificații și a numărului de păstăi au dus și la creșterea randamentului la mutații tipului Spaniol (Prasad et al., 1984).

Diminuarea lungimii ramificațiilor a fost studiată de către Avadhani și [NUME_REDACTAT] (1968). O mutantă cu ramura suprimată a fost indusă cu ajutorul razelor gamma și raportat de către Mouli și Patil (1975). În urma tratamentului cu radiații gamma, etil metansulfonat și colchicină, [NUME_REDACTAT] et al. (1997) au raportat scăderea numărului de ramificații principale și secundare la varietatea de arahide AK 12-24.

După tratamentul cu doze mici de raze gamma (50-100 Gy), Pathirana și Kitto (1991) au selectat cele mai productive mutante. În urma tratamentului cu etil metansulfonat (0,2%) și radiații gamma (100-200 Gy), Mia și Shaikh (1997) au obținut 20 de mutante aparținând soiului de arahide DA-I cu un număr mai mare de păstăi/plantă față de martor.

Prima apariție a soiului CN 4X creat în Carolina de Nord, dezvoltat prin iradiere cu ajutorul razelor X a reprezentat un imbold în ceea ce privește tehnica ameliorării prin mutații pentru îmbunătățirea randamentului păstăilor de alune. Cei mai utilizati agenți mutageni fizici au fost razele gamma și razele X (Gregory, 1960). Liniile cu productivitate ridicată au fost obținute după mai multe generații iradiate cu raze X (Sanjeevaiah, 1967; Gregory, 1968). Rezultatele cele mai bune au fost obținute cu razele gamma.

Singh și Simpson (1994) au observat că tratamentul combinat cu raze gamma (10-50 Gr) și etil metansulfonat (0,2-0,4%) a condus la mutante cu randamente ridicate ale păstăilor/plantă și ale boabelor/plantă. Mathur și colab (2000) au tratat boabe ale soiului Girnar-1, tipul Spaniol cu dimetilsulfat și etil metansulfonat separat sau în combinație. În generatia M2 s-au realizat observații pe 75 de mutante. Un număr mai mare de mutante au obținut un randament îmbunătățit ale boabelor din păstaie în urma tratamentului cu dimetilsulfat 0,02% și în combinație cu 0,1% dimetilsulfat+0,5% etil metansulfonat.

Creșterea procentului de decojire a păstăilor a fost realizată prin mutageneză indusă (Adavhani și [NUME_REDACTAT], 1968; Mouli și Kale, 1982; Ramanathan și Rathinam, 1983; Sivaram et al., 1985; Pathirana, 1985).

Radiațiile gamma se folosesc și pentru conservarea în bune condiții a arahidelor împotriva infestării cu diferiți dăunători și a contaminării microbiene în timpul depozitării (Seda et al., 2001; Who, 1988). Acestea au fost propuse ca o alternativă pentru bromura de metil și alți dezinfectanți utilizați în controlul dăunătorilor (Ogbadu, 1980).

3.2. STADIUL ACTUAL AL CERCETĂRILOR PRIVIND AMELIORAREA SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L ÎN ROMÂNIA

Cercetări privind influența celor trei mutageni chimici au fost făcute și în România.

Lucrări minuțioase de mutageneză experimentală au fost realizate la Universitatea din Craiova ([NUME_REDACTAT] și colab., 1982 ), la [NUME_REDACTAT] București și la [NUME_REDACTAT] Iasi. Progrese importante au fost obținute în ameliorarea grâului și orzului.

În 1970, Acatrinei cercetează influența adonitului și a derivaților sulfonamidați ai acizilor α– propionici asupra procesului de germinare și a diviziunii celulare la specia Allium cepa L.

Între 1982-1984, același autor cercetează acțiunea zincului și a borului asupra procesului de diviziune a celulelor radiculare la Secale cereale L.

În 1996, Tudose, Bâra, [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], studiază efectele citogenetice induse de nicotină la Vicia faba L.

În anul 2009, [NUME_REDACTAT], Leonte, Țîrdea, [NUME_REDACTAT] cercetează efectul agenților mutageni chimici asupra caracterelor morfologice la armurariu (Silybum marianum L).

În anul 2008, [NUME_REDACTAT] Maria și Leonte realizează un studiu privind efectele citogenetice induse de tratamentul cu bromură de etidium la specia Papaver somniferum L.

La noi în țară s-au realizat lucrări de mutageneză indusă de către Pop, [NUME_REDACTAT] și Chichea (citat de [NUME_REDACTAT], 2010), rezultatele lor confirmând valoarea acestei metode de obținere a creșterii variabilității profitabilă pentru selecție. Astfel, cu ajutorul radiațiilor ionizante s-au obținut linii de arahide, unele dintre ele arătând o creștere a productivității și calității. În ceea ce privește influența radiațiilor gamma asupra productivității păstăilor, acestea au sporit productivitatea până la 6000 R și cele până la 10000 R au redus substanțial la anumite varietăți. Sub influența razelor gamma s-a obținut soiul Tâmburești în anul 1983, experimentat în prezent împreună cu soiul Venus obținut ca rezultat al selecției repetate în anul 1999 de către o echipă de amelioratori de la Facultatea de Agricultură din Craiova ([NUME_REDACTAT], 2010).

Calitatea arahidelor ar putea fi îmbunătățită prin selecție, prin creșterea procentului de proteine și grăsimi din sămânță. Variabilitatea plantelor poate fi determinată și prin iradiere. Aceasta acționează asupra caracterelor morfologice și a compoziției chimice a boabelor. Au fost iradiate boabe de arahide cu doze diferite, între 5000–10000 R și s-au identificat variante unde doze mai mici sau mai mari nu prezentau nici o influență sau prezentau influențe semnificative ([NUME_REDACTAT] și Soare, 2011a).

Pentru un succes mai mare în ameliorarea plantelor cu ajutorul mutațiilor un rol important prezintă materialul inițial care începe procesul mutațional și organele supuse iradierii. Dozele de iradiere aplicate la sămânța uscată de arahide au accelerat procesul de creștere, cu efect de stimulare asupra dezvoltării plantei ([NUME_REDACTAT] și Soare, 2011b). Folosirea formelor mutante ca material inițial de ameliorare constituie principala cale de utilizare a mutantelor utile. Cel mai frecvent, formele mutante se folosesc drept genitori în lucrările de hibridare, pentru ca însușirile valoroase ale acestora să fie combinate cu cele ale altor genitori, pentru a se obține soiuri noi cu însușiri și caractere armonizate (Leonte, 1996).

În urma cercetărilor efectuate în perioada 2002-2005, pe un sortiment de genotipuri de arahide ce diferă prin dimensiunile și culoarea boabelor, s-a apreciat că, respectivii agenți mutageni fizici nu au prezentat o anumită specificitate, însă ei au determinat o variabilitate morfologică ridicată. În cazul soiului Tâmburești, care prezintă boabe mai mici și culoare deschisă, agenții mutageni au determinat o scădere în dimensiune a taliei plantelor comparativ cu variantele martor și o creștere a numărului de păstăi mature/plantă, precum și a mărimii păstăilor ([NUME_REDACTAT], 2006).

În anul 2006, [NUME_REDACTAT] și colab., au cercetat corelațiile cantitative care pot determina apariția radiomutațiilor la arahide în funcție de doza aplicată, felul și intensitatea radiațiilor.

Aceștia au ajuns la concluzia că, genotipurile de arahide experimentate sub influența radiațiilor ionizante pot contribui la diversificarea materialului biologic, precum și la obținerea de mutante valoroase pentru ameliorare.

PARTEA a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

SECOND PART

PERSONAL CONTRIBUTIONS

CAPITOLUL IV

OBIECTIVELE, MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

CHAPTER IV

OBJECTIVES, MATERIAL AND RESEARCH METHOD

4.1. OBIECTIVELE TEZEI DE DOCTORAT

În prezent, se cunosc un număr foarte mare de substanțe chimice cu efect mutagen. Modificările produse de ele sunt asemănătoare cu cele ale mutațiilor spontane. Nici una nu posedă specificitate pentru inducerea unui anumit tip de mutație. Acțiunea acestor substanțe provoacă în organismul în care au pătruns modificări biochimice și fiziologice. La nivelul cromozomilor se produc ruperi cromozomice și ca urmare reconstrucții de diferite tipuri, corelate cu modificări fenotipice. La nivelul genei se produc mutații genice. Întreaga acțiune a substanțelor depinde de foarte mulți factori.

Scopul principal al cercetărilor este urmărirea efectelor tratamentelor cu substanțe chimice atât în condiții de câmp cât și de laborator, în ideea surprinderii diferențelor de sensibilitate a speciei la acțiunea substanțelor mutagene, efecte surprinse prin aplicarea unor metode fiziologice și citogenetice.

În selecția și ameliorarea plantelor cu importanță economică, un prim pas îl constituie obținerea unui material biologic foarte divers, inducerea unei variabilități individuale de largă amplitudine. În practică s-a dovedit că tendința spre variabilitate, manifestată la orice specie, crește în urma intervenției cu diverși factori fizici, chimici sau biologici, cunoscuți sub denumirea de factori mutageni.

Prin programul de ameliorare se va urmări obținerea unor linii care să aibă însușiri valoroase privind productivitatea, calitatea producției, precocitatea, rezistența la temperaturi scăzute, secete, boli și dăunători.

Capacitatea de producție este controlată de mai multe gene și este dată de numărul de păstăi ajunse la maturitate în momentul recoltării, de mărimea acestora și de procentul de boabe din greutatea păstăilor.

Calitatea recoltei se urmărește sub aspectul compoziției chimice și anume a procentului de grăsimi și a procentului de proteine ridicat. De mare importanță este și prezența cantitativă a aminoacizilor esențiali și valori scăzute ale indicelui sodic și al acidității.

În cazul arahidelor cultivate pentru consum sub formă prăjită, calitatea interesează și sub aspectul procentului de păstăi cu un anumit număr de boabe și culoarea boabelor, în privința căreia există preferințe ridicate în anumite țări și pentru anumite categorii de consumatori.

Precocitatea constituie un obiectiv de ameliorare important, atât în țările cu climat în care alternează perioadele ploioase cu secetoase, cât mai ales în țările situate la limita nordică a arealului de cultivare a arahidelor. Precocitatea se apreciază după numărul de zile de la răsărire la înflorire, procentul de păstăi ajunse la maturitate din totalul păstăilor și dacă boabele din păstaie prezintă sau nu repaus germinativ (soiurile timpurii nu au repaus germinativ și deci boabele din păstăi pot să încolțească în sol înainte de recoltare).

Rezistența tinerelor plante la temperaturi scăzute și la oscilații bruște de temperatură constituie un obiectiv de ameliorare pentru țările situate la limita nordică a arealului de cultivare a arahidelor, cum este și țara noastră.

Un obiectiv al ameliorării pentru toate zonele de cultură a arahidelor îl constituie realizarea de soiuri rezistente la secetă, cu deosebire în perioada înfloririi și formării fructelor. În vederea recoltării mecanizate este necesară ajungerea la maturitate a unui număr cât mai mare de păstăi.

Cercetările și observațiile realizate în anii 2011-2014 au urmărit atingerea următoarelor obiective:

determinarea fazelor de creștere și dezvoltare a plantelor în condițiile pedoclimatice din zona Moldovei;

inducerea unor mutații cu ajutorul substanțelor chimice în vederea creșterii variabilității speciei Arachis hypogaea L.;

studiul efectului unor substanțe chimice mutagene asupra particularităților morfo-fiziologice la specia Arachis hypogaea L.;

comportarea unor mutante în ceea ce privește identificarea de forme biologice valoroase,

în scopul productivității.

4.2. MATERIALUL ȘI METODA DE CERCETARE

4.2.1. Materialul biologic utilizat

În calitate de material biologic pentru cercetări s-au folosit boabe de Arachis hypogaea L., soiurile Tâmburești, Jelud, Braziliene negre și linia L 9184 de la Universitatea din Craiova din cadrul Facultății de Agricultură.

[NUME_REDACTAT] a fost obținut prin selecție individuală din populația Tâmburești. Face parte din subspecia fastigiata, subtipul [NUME_REDACTAT]. Plantele au înălțimea cuprinsă între 30-45 cm, în medie 35 cm și un număr de 7 tulpini.

Fig 4.1 – [NUME_REDACTAT] (foto, original)

Fig 4.1 – Tâmburești variety (photo, original)

Portul plantei este erect, frunzele sunt de culoare verde, compuse din două perechi de foliole lungi de până la 8,6 cm și late de până la 4,3 cm. Numărul de flori la o plantă variază între 250-350 și sunt de culoare galben-portocalie. Ginoforii au o lungime de până la 21 cm. La recoltare o plantă prezintă între 16-35 de păstăi, iar greutatea medie a unei păstăi este de 1,43 g.

Păstăile au lungimea variabilă, cuprinsă între 0,9 și 4,7 cm și lățimea de 0,7 și 1,9 cm, culoare brună-deschis și sunt de formă cilindrică. Numărul de boabe în păstăi variază de la 1 la 3, majoritatea păstăilor având 2 boabe.

Cât privește însușirile biologice, soiul Tâmburești este semitimpuriu, având o perioadă de vegetație de 130-140 de zile. Primele flori apar, în funcție de data semănatului și de condițiile climatice din perioada după semănat, între 5-10 iunie. Înflorirea continuă apoi în tot cursul verii până spre sfârșitul lunii august. Plantele sunt rezistente la boli și păstăile nu încolțesc în sol în perioada premergătoare recoltării. Boabele au un conținut în grăsimi de până la 51,1% și 28% proteine (fig. 4.1).

[NUME_REDACTAT] a fost obținut la Institutul de cercetări pentru cultura plantelor uleioase din Rusia și aparține subspeciei fastigiata. Plantele au talie mică și portul erect. Aparatul foliar este redus, numărul de flori la o plantă variază între 160-210 și sunt de culoare galben-portocalie. Ginoforii sunt scurți, iar la recoltare pe o plantă se găsește un număr de 10-30 păstăi, din care mature circa 85%. Păstăile au o culoare brună-deschisă spre galben și formă cilindrică. Majoritatea păstăilor au două boabe și sunt puternic reticulate, iar la recoltare acestea rețin o cantitate mare de pământ. Boabele au formă cilindrică și o culoare brună către roz (fig 4.2.).

Fig. 4.2 – [NUME_REDACTAT] (foto, original)

Fig 4.2 – Jelud variety (photo, original)

[NUME_REDACTAT] este timpuriu având o perioadă de vegetație de 120-135 de zile. Primele flori apar la aproximativ 20 de zile de la răsărire în ultimele zile ale lunii mai-începutul lunii iunie. Înflorirea continuă până la sfârșitul lunii iulie. Partea supraterestră a plantelor acoperă mai slab solul, iar ciorile provoacă pagube mari prin scoaterea păstăilor din pământ și consumarea boabelor în perioada imediat premergătoare recoltatului.

Dacă se întârzie cu recoltarea și timpul este cald, iar solul este umed, unele păstăi putrezesc și un procent ridicat de boabe din păstăi încolțesc, de unde reiese lipsa unui repaus germinativ al semințelor. Boabele au aproximativ. 50% grăsimi și 25% proteine.

[NUME_REDACTAT] negre prezintă plante cu talie înaltă, un număr mai mare de tulpini și port erect. Plantele asigură o foarte bună acoperire a solului. La recoltare numărul de păstăi în medie este de 24-28, acestea au o formă cilindrică, foarte fin reticulate și cu un rostru ușor încovoiat. Numărul de boabe la o păstaie variază între 1 și 4, majoritatea 3 boabe, iar masa a o mie de boabe în medie 400g (fig 4.3).

Fig. 4.3 – [NUME_REDACTAT] negre (foto, original)

Fig 4.3 – Braziliene negre variety (photo, original)

Boabele sunt negre, cu o formă apropiată de cilindrică, cu unele fețe turtite, determinat de poziția pe care o ocupă în păstăi. [NUME_REDACTAT] negre este timpuriu, cu o perioadă de vegetație de 130-140 zile.

Plantele au o creștere uniformă și o rezistență mare la boli. Vegetația plantelor este întreruptă de coborârea temperaturii medii zilnice sub 12°C, care are loc la începutul lunii octombrie. Boabele au un conținut de grăsimi între 47-51 % și de proteine între 27-28%.

4.2.2. Substanțele mutagene utilizate

Substanțele mutagene utilizate pentru inducerea variabilității au fost etil metansulfonatul, sulfatul de dimetil și azida de sodiu. Etil metansulfonatul și sulfatul de dimetil au fost în concentrații de 0,2%, 0,4%, 0,6% și 0,8%, iar azida de sodiu a fost în concentrație de 0,02%, 0,04%, 0,06% și 0,08%, fiecare concentrație având ca timp de acțiune de șase ore.

4.2.3. Metode de inducere a variabilității și așezarea experienței în câmp

Pentru a testa rezistența formelor biologice luate în studiu, și de asemenea pentru a provoca o variabilitate cât mai mare în cadrul acestora, boabele au fost tratate cu cele trei substanțe chimice mutagene. Etil metansulfonatul și sulfatul de dimetil au fost în doze de 0,2%, 0,4%, 0,6% și 0,8%, iar azida de sodiu a fost în doze de 0,02%, 0,04%, 0,06% și 0,08%, fiecare concentrație având ca timp de acțiune de șase ore. Varianta martor a fost reprezentată de fiecare soi în parte, la care nu s-au aplicat tratamente mutagene.

După efectuarea tratamentelor cu substanțe mutagene, boabele au fost uscate și apoi semănate în câmpul experimental al disciplinei de Ameliorarea plantelor, din cadrul fermei Ezăreni, în blocuri randomizate cu trei repetiții (fig. 4.4).

În următoarele generații, pentru realizarea experienței s-au folosit boabe de arahide obținute într-o generație anterioară fără a fi tratate cu substanțe chimice mutagene.

Fig. 4.4 – Aspecte din câmpul experimetal – [NUME_REDACTAT], 2012 (foto, original)

Fig. 4.4 – Aspects from the experimental field, Ezareni farm, 2012 (photo, original)

4.2.4. Schema de realizare a selecției la Arachis hypogaea L.

Conform schemei de selecție, în primul an de experimentare (2012), semănatul s-a efectuat la data de 10 mai 2012, manual la distanța de 20 cm între boabe pe rând și 50 de cm între rânduri. La capetele fiecărui bloc experimental s-au amplasat câte 2 rânduri de martor netratat. Plantele care au rezultat au reprezentat prima generație mutagenă (M1). Întreținerea experienței curată de buruieni s-a realizat doar prin aplicarea de prașile manuale, pliviri și rărit de câte ori a fost nevoie. Asupra solului sau plantelor nu s-a aplicat nici un tratament chimic.

Pe parcursul perioadei de vegetație a plantelor din generația M1 s-au realizat primele observații și determinări privind acțiunea agenților mutageni asupra plantelor de arahide. Din plantele ajunse la maturitate în generația M1, pe baza unor criterii fiziologice și cantitative, s-au selectat și recoltat separat acelea care au prezentat interes. Ulterior, la data de 25 aprilie 2013, boabele obținute de la plantele recoltate în generația M1 s-au semănat în câmp (o plantă – un rând), constituind astfel generația M2.

Distanțele de semănat și tehnica de întreținere au fost identice celor din prima generație. În timpul perioadei de vegetație și la momentul ajungerii la maturitate plantele din generația M1 și M2 au fost supuse unor observații și determinări precum:

gradul de răsărire a plantelor;

înălțimea plantelor;

numărul de ramificații principale pe plantă;

numărul mediu de păstăi pe plantă;

numărul mediu de boabe din păstaie;

masa a o mie de boabe;

greutatea medie a boabelor pe plantă;

gradul de supraviețuire a plantelor în câmp.

În anul 2014, la data de 10 aprilie, sămânța fiecărei plantă elită M2, considerată a fi mutantă, s-a semănat individual în câmpul de selecție, rezultând generația M3. S-au respectat aceleași distanțe de semănat și lucrări de îngrijire ca și în generațiile anterioare.

În generația M3 s-au identificat liniile considerate a fi mutante, pe baza determinărilor biometrice, determinări efectuate în momentul ajungerii plantelor la maturitate.

4.2.5. Determinarea sensibilității speciei Arachis hypogaea L. la tratamentele cu agenți mutageni chimici

Sensibilitatea speciei Arachis hypogaea L. tratată cu cele trei substanțe mutagene în diferite concentrații, s-a determinat cu ajutorul a trei teste timpurii:

energia germinativă a boabelor;

ritmul de creștere al rădăciniței și tulpiniței plântuțelor;

frecvența aberațiilor cromozomice în mitoză.

În vederea determinării sensibilității arahidelor la tratamentele cu agenții mutageni chimici s-au folosit atât boabe din varianta martor cât și boabe tratate cu cele trei substanțe mutagene. Etil metansulfonatul și sulfatul de dimetil au fost în concentrații de 0,2%, 0,4%, 0,6% și 0,8%, iar azida de sodiu a fost în concentrație de 0,02%, 0,04%, 0,06% și 0,08%, fiecare concentrație având ca timp de acțiune de șase ore.

După efectuarea tratamentului cu o durată de 6 ore, boabele au fost spălate cu apă distilată și puse pe germinator în vederea creării condițiilor necesare pentru germinare (fig. 4.5). S-a asigurat o temperatură optimă de germinare de 20°C.

Fig. 4.5 – Dispunerea probelor în vederea obținerii procesului de germinație la Arachis hypogaea L. (foto, original)

Fig. 4.5 – The display of samples in order to obtain the germination for Arachis hypogaea L. (photo, original)

Investigațiile citogenetice s-au realizat pe meristeme radiculare obținute prin germinarea boabelor.

4.2.5.1. Efectul substanțelor mutagene asupra facultății și energiei germinative a boabelor

Germinația reprezintă procesul fiziologic de trecere a boabelor din starea de repaus, de viață latentă, în stare de viață activă și se pune în evidență prin transformări biochimice intense, prin creșterea embrionului. Acest proces nu presupune acumularea de substanțe organice din mediul extern, ci o nouă repartiție a celor de rezervă depozitate în sămânță în timpul formării ei.

Facultatea germinativă măsoară capacitatea boabelor de a germina, exprimată prin procentul numeric de boabe germinate normal în condiții optime și într-un timp stabilit pentru fiecare specie în parte ([NUME_REDACTAT] și colab., 2004).

Energia germinativă reprezintă testul prin care se determină viteza de germinare a boabelor și se exprimă prin procentul de boabe germinate într-o perioadă egală cu 1/3 din durata stabilită pentru determinarea facultății germinative (Starodub, 2008).

Numărul de zile stabilit pentru determinarea energiei germinative a fost de 3 zile, iar cel pentru stabilirea facultății germinative a fost de 9 zile.

Fig. 4.6 – Boabe de arahide germinate (foto, original)

Fig. 4.6 – Germinated groundnuts seeds (photo, original)

După 3 zile s-au numărat și au fost eliminate din fiecare probă boabele care au germinat și s-a calculat valoarea procentuală a energiei germinative (fig. 4.6). Media boabelor germinate normal, aflată la prima numărare, reprezintă energia germinativă, care s-a exprimat în procente deoarece corespunde la 100 de boabe.

S-au îndepărtat la prima numărare boabele germinate normal cât și cele mucegăite. Restul boabelor au fost lăsate în continuare la germinat până la următoarea numărătoare.

După 9 zile au fost numărate restul boabelor, iar la fiecare probă s-a adăugat numărul de boabe obținut la prima citire. La a doua numărătoare, media aritmetică a numărului total de semințe germinate normal reprezintă facultatea germinativă (Boldor et al., 1983).

4.2.5.2. Efectul substanțelor mutagene asupra ritmului de creștere în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor

Ritmul de creștere a rădăcinițelor și tulpinițelor plantelor provenite din boabe tratate cu agenți mutageni fizici, chimici sau biologici constituie un criteriu de apreciere a sensibilității materialului biologic, relativ expeditiv, deoarece poate fi urmărit nu numai în câmp ci și în laborator sau case de vegetație (Țîrdea, 1984).

Fig. 4.7a,b – Măsurarea rădăcinițelor (foto, original)

Fig. 4.7a,b – Measuring of roots (foto, original)

Pentru determinarea ritmului de creștere în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor s-au realizat măsurători la intervale constante de timp. Intensitatea creșterii s-au exprimat prin sporul parametrilor analizați, raportați la unitatea de timp (o zi, 3 zile), în funcție de periodicitatea măsurătorilor efectuate.

În cazul nostru pentru a pune în evidență modificările apărute în procesul de creștere al rădăcinițelor precum și influența substanțelor folosite asupra intensității procesului de creștere s-au efectuat măsurători liniare la un interval de 3, 6 și 9 zile (fig 4.7 a,b).

4.2.6. Efecte citogenetice induse de tratamentul cu substanțe mutagene la specia Arachis hypogaea L.

4.2.6.1. Determinarea indicelui mitotic și a frecvenței aberațiilor cromozomice în mitoză

Pentru identificarea aberațiilor cromozomice și a frecvențelor acestora s-a utilizat metoda clasică care presupune următoarele etape (Țîrdea și Leonte, 2003):

fixarea;

hidroliza;

colorarea;

efectuarea preparatelor microscopice;

examinarea preparatelor la microscop.

Fixarea. Când rădăcinițele au ajuns la lungimea de 10-15 mm acestea au fost introduse în fixatorul Carnoy I (soluție de alcool etilic absolut: acid acetic glacial în proporție de 3:1) la temperatura camerei, timp de 24 de ore (fig. 4.8 a,b).

Fig. 4.8 a,b- Fixarea rădăcinițelor recoltate (foto, original)

Fig. 4.8 a,b – Fixing the groundnuts roots (photo, original)

Fixarea are rolul de a omorî celulele în starea în care se află în acel moment, proces care are loc foarte repede, aproape instantaneu. Prin fixare trebuie să se păstreze structura fină a tuturor organitelor celulare. În afară de aceasta, prin fixare, biocoloizii celulei se coagulează și ca urmare, constituenții celulari se pot colora cu diferiți coloranți.

Până în momentul prelucrării rădăcinițelor în vederea colorării, acestea s-au păstrat în frigider, în soluție de alcool etilic 70%.

Hidroliza. Are drept scop macerarea țesuturilor prin dizolvarea parțială a substanțelor pectice dintre celule, prin care se ușurează procesul de colorare și apoi de etalare a celulelor între lamă și lamelă. Rădăcinițele fixate au fost spălate cu apă distilată, apoi s-au introdus în soluție de HCl 1 N și s-au lăsat timp de 14 minute la etuvă la temperatura de 60°C (fig. 4.9).

Fig. 4.9 – Hidroliza rădăcinițelor de arahide (foto, original)

Fig. 4.9 – Hydrolysis of the groundnuts roots (photo, original)

Colorarea s-a realizat prin menținerea rădăcinițelor în soluție Carr la frigider, până în momentul în care vârful acestora a devenit intens colorat (circa 24 de ore).

Fig. 4.10 – Colorarea rădăcinițelor de arahide (foto, original)

Fig. 4.10 – Colouring the groundnuts roots (photo, original)

Zona apexului radicular s-a colorat mai repede și mai intens întrucât aici majoritatea celulelor se află în diviziune, în timp ce restul rădăciniței a rămas vizibil necolorată deoarece frecvența diviziunilor a fost mai scăzută (celulele fiind mari și alungite). Acest colorant a determinat colorarea nucleelor și cromozomilor în roșu-violaceu, citoplasma fiind roz-pal (fig. 4.10 a,b).

Efectuarea preparatelor microscopice-metoda squash

Pe o lamă de microscop curată, uscată și degresată, într-o picătură de colorant Carr cu ajutorul unei pensete s-au pus rădăcinițele unui bob de arahidă. Cu ajutorul unui ac spatulat sau a unei lame de bărbierit s-au tăiat 1-2 mm din vârful colorat al rădăcinițelor (ale unui singur bob) peste care se pune o lamelă curată și degresată.

Cu ajutorul unei hârtii de filtru s-a fixat lamela pe lamă astfel încât să se absoarbă excesul de colorant Carr și în același timp s-a evitat glisarea lamelei pe lamă. Cu ajutorul unui băț de chibrit s-a lovit lamela (în zona unde se află rădăcinița) la început mai slab, apoi mai puternic, pentru a se asigura o etalare perfectă a celulelor și cromozomilor metafazici.

După etalare, între lamă și lamelă, s-a observat cu ochiul liber un strat foarte fin, abia perceptibil, de material colorat în roșu-violet. După ce s-a terminat etalarea, s-a pus peste lamelă o bucată de hârtie de filtru apăsând ușor pentru a absorbi excesul de acid acetic, pentru a desăvârși etalarea celulelor, dispersarea cromozomilor și pentru ca celulele să se prindă de lamă, dar mai ales de lamelă și să nu cadă la efectuarea preparatelor permanente. Și această operațiune s-a realizat cu mare grijă pentru a se evita glisarea lamelei pe lamă. De la locul inițial, fapt ce duce la rostogolirea celulelor și compromiterea parțială sau totală a preparatului.

Examinarea preparatelor la microscop

Observarea preparatelor la microscop s-a efectuat în lumină puternică, la început cu obiectivul 10x, cu ajutorul căruia se examinează preparatul în mare, iar citirea preparatului s-a realizat la obiectivul 40x. Datele obținute m-au ajutat la calcularea indicelui mitotic și a frecvenței tipurilor de celule aflate în diviziune mitotică.

Efectuarea fotografiilor.

Fotografiile s-au realizat cu ajutorul aparatului digital Cannon, adaptat microscopului optic Hund – Wetzlar, aflat în dotarea laboratului L.E.C.O.M. la obiectivul de 100x cu imersie.

S-au realizat fotografii celulelor aflate în interfază, profază, metafază, anafază și diferitelor tipuri de aberații cromosomiale întâlnite.

În urma analizei fazelor mitozei s-a determinat indicele mitotic. Acesta reprezintă procentul de celule aflate în diviziune, față de numărul total de celule analizate (Țîrdea și Leonte, 2003). Indicele mitotic se va calcula utilizând următoarea formulă:

Im% = , unde

Im = indicele mitotic;

Nm = numărul de celule aflate în diviziune;

Nt = numărul total de celule analizate

4.2.7. Metode de evaluare a efectelor mutagene

Datele obținute în urma observațiilor și determinărilor efectuate au fost prelucrate statistic conform modelelor consacrate, menționate în literatura de specialitate (Jităreanu, 1994, Leonte , 1997).

Semnificația diferențelor dintre variantele tratate și martor s-au determinat prin metoda diferențelor limită ( DL 5%, 1% și 0,1%). Caracterele cantitative au fost interpretate statistic cu ajutorul analizei varianței și al coeficientului de variabilitate (s%) (Săulescu, 1967).

Determinarea indicilor statistici și pentru prelucrarea datelor s-a folosit componenta Excel a pachetului [NUME_REDACTAT].

4.2.7.1. Gradul de răsărire a plantelor în câmp

Determinarea gradului de răsărire s-a efectuat prin numărarea plantelor răsărite și raportarea acestora la numărul de boabe tratate cu substanțe mutagene însămânțate pentru fiecare variantă în parte, precum și prin raportarea numărului plantelor răsărite din boabele tratate la numărul de plante răsărite ale martorului netratat (fig. 4.11).

Fig. 4.11 – Determinarea gradului de răsărire a plantelor (foto, original)

Fig. 4.11 – Determination of the plants emergence level (photo, original)

4.2.7.2. Înălțimea medie a plantelor

Determinarea taliei plantelor s-a realizat în câmp, prin măsurarea directă a lungimii tulpinii, de la nivelul solului până la vârf (figura 4.12).

Fig. 4.12 – Măsurarea înălțimii plantelor (foto, original)

Fig. 4.12 – Measuring the plant height (photo, original)

4.2.7.3. Numărul de ramificații principale pe plantă

Pentru determinarea acestui caracter s-au numărat ramificațiile principale la câte 50 de plante din fiecare variantă, împărțindu-se apoi la numărul de plante studiate (fig. 4.13).

Fig. 4.13 – Determinarea numărului de ramificații principale pe plantă (foto, original)

Fig. 4.13 – Determination the number of primary branches per plant (photo, original)

4.2.7.3. Numărul mediu de păstăi pe plantă

Determinarea numărului mediu de păstăi pe plantă s-a realizat în câmp prin numărarea păstăilor la 50 de plante din fiecare variantă și raportarea acestuia la numărul de plante luate în studiu (fig. 4.14).

Fig. 4.14 – Determinarea numărului mediu de păstăi pe plantă (foto, original)

Fig. 4.14 – Determination of the mean number of pods per plant (photo, original)

4.2.7.4. Numărul mediu de boabe din păstaie

Determinarea numărului mediu de boabe din păstaie s-a realizat prin numărarea boabelor la 50 de plante din fiecare variantă și raportarea acestuia la numărul de plante luate în studiu (fig. 4.15).

Fig. 4.15 – Determinarea numărul de boabe din păstaie (foto, original)

Fig. 4.15 – Determination of the number of grains from pods (photo, original)

4.2.7.5. Masa a o mie de boabe

Masa a o mie de boabe (MMB) s-a determinat în laborator, prin cântărirea acestora la balanța analitică (fig. 4.16).

Fig. 4.16 – Determinarea MMB-ului la balanța analitică (foto, original)

Fig. 4.16 – Determination the thousand grain mass at analytical balance (photo, original)

4.2.7.6. Greutatea medie a boabelor pe plantă

Determinarea greutății medii a boabelor pe plantă s-a realizat în laborator, prin cântărirea boabelor de pe fiecare plantă.

4.2.7.7.Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp

Determinarea gradului de supraviețuire s-a efectuat prin numărarea plantelor ajunse la maturitate și raportarea acestora la numărul de boabe tratate cu substanțe mutagene însămânțate, pentru fiecare variantă în parte (figura 4.17).

Fig. 4.17 – Determinarea gradului de supraviețuire a plantelor (foto, original)

Fig. 4.17 – Determination of survival degree of the plant (photo, original)

4.2.8. Metode fiziologice

4.2.8.1. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra conținutului în pigmenți asimilatori

Pentru experimentare s-a utilizat material vegetal recoltat în fenofaza de creștere a frunzelor, înflorire și maturarea boabelor.

Pentru fiecare probă s-au cântărit câte 0,5 g material vegetal proaspăt. Materialul vegetal s-a mojarat cu acetonă (3 ml acetonă 85%), acetona având rol de solvent pentru pigmenții asimilatori. Materialul mojarat s-a filtrat după care s-a spălat bine mojaratul și materialul vegetal din filtru (Jităreanu și colab.; 2011) (fig. 4.18 a,b,c,d,e,f).

Filtratul a fost transferat într-un balon cotat de 50 ml și s-a completat cu acetonă până la semn. Filtratul obținut a fost introdus în cuve cu grosimea de 10 mm iar valorile s-au citit la spectrofotometru (fig. 4.18).

Ca martor s-a folosit numai soluție de acetonă 85%. Rezultatele obținute sunt prezentate în unități de absorbanță.

Conținutul de pigmenți foliari a fost apreciat pe baza absorbției luminii, determinată prin metoda spectrofotometrică, asistată de calculator. Cunoscând gradul de absorbție la diferite lungimi de undă, s-a stabilit tipul pigmentului și cantitatea acestuia.

Astfel, clorofila a 663 absoarbe lumina în λ = 663 nm, clorofila b 646 în λ = 646 nm iar pigmenții carotenoizi absorb lumina în λ = 470 (Jităreanu, 2006).

Pentru determinarea cantității de clorofila a, clorofila b și carotenoizi din frunzele de arahide s-au utilizat formulele de calcul propuse de către Lichtenthaler și Welburn (1983):

Clorofila a (μg/ml) = 12,21 (A663) – 2,81 (A646)

Clorofila b (μg/ml) = 20,13 (A646) – 5,03 (A663)

Carotenoizi (μg/ml) = (1000A470 – 3,27 [clorofila a] – 104 [clorofila b]) / 227

Fig. 4.18 a,b,c,d,e,f – Extragerea pigmenților clorofilieni din frunzele de Arachis hypogaea L. (foto, original)

Fig. 4.18 a,b,c,d,e,f – Extraction of the chlorophyll pigments from leaves of Arachis hypogaea L (photo, original)

S-au determinat în acest fel conținutul de pigmenți asimilatori și carotenoizi, raportul dintre clorofila a și clorofia b și raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi în dinamica dezvoltării ontogenetice, în funcție de fenofaza plantelor.

4.2.8.2. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra intensității fotosintezei

Sistemul LC pro+ asigura un control complet asupra mediului din interiorul frunzei. Controlul automat al parametrilor se va realiza în orice condiții de ambient respectiv: controlul CO2, controlul H2O, controlul temperaturii respectiv controlul radiației.

Fig. 4.19 a,b – Determinarea intensității fotosintezei cu aparatul LC pro+ (foto, original)

Fig. 4.19 a,b – Determination of the intensity of photosynthesis with LC pro + (photo, original)

Pentru determinarea intensității fotosintezei s-au realizat câte 3 determinări pe plantă în fenofaza de creștere a frunzelor, înflorire și maturarea boabelor, rezultatele obținute reprezentând media aritmetică a citirilor efectuate (figura 4.19 a,b).

CAPITOLUL V

CADRUL NATURAL ȘI INSTITUȚIONAL ÎN CARE AU FOST DESFĂȘURATE CERCETĂRILE

CHAPTER V

ENVIRONMENTAL AND INSTITUTIONAL CONDITIONS OF THE RESEARCHES

Cercetările care fac obiectul tezei de doctorat s-au desfășurat atât în câmp, la ferma Ezăreni, din cadrul [NUME_REDACTAT] a Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași unde s-au cultivat alune de pământ în vederea realizării observațiilor pe parcursul perioadei de vegetație, cât și în cadrul laboratorului L.E.C.O.M., unde s-au efectuat analizele citogenetice.

5.1. FERMA EZĂRENI

[NUME_REDACTAT] aparține [NUME_REDACTAT] a Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT] de la Brad” și se află situată la 2,5 km sud–vest de orașul Iași, fiind așezată în extremitatea sud–vestică a [NUME_REDACTAT].

Relieful. Relieful zonei are un aspect vălurat, cu interfluvii colinare si deluroase, sub formă de platouri joase. Categoriile de relief specifice zonei, rezultate în urma eroziunii diferențiate, sunt alcătuite din două etaje structurale principale, distincte atât prin conformație cât și prin geneză: un etaj inferior, alcătuit din roci cristaline, cutate și un etaj superior denumit și fundament, care cuprinde depozite sedimentare, necutate.

Solul. Tpurile de sol formate pe teritoriul fermei Ezăreni conform modificărilor [NUME_REDACTAT] Român de Taxonomie a Solurilor (S.R.T.S) sunt: cernoziomul cambic, solul aluvial molic și gleiosolul salinic (Blaga și Filipov, 2005).

Experiența a fost amplasată pe un cernoziom cambic mezoalcalic, slab degradat, luto – argilos, ce prezintă o morfologie de tipul Ap, Atp, Am, AB, Bv1, Bv2, Bv3k Cca1, Cca2, II Ck (fig. 5.1) (Răus și Jităreanu, 2007).

Vegetația. [NUME_REDACTAT] este situată în zona de contact dintre limita nordică a bazinului păduros din [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] și Bahluiului, încadrându-se din punct de vedere geobotanic în formațiunea floristică de silvostepă. Elemente specifice stepei și silvostepei sunt caracterizate printr-o vegetație ierboasă, xeromezofilă și mezofilă.

Clima. Zona geografică a Iașului se caracterizează printr-un climat temperat continental cu particularități determinate de influența climatului stepei rusești. [NUME_REDACTAT] face parte din provincia climatică Dfdx (după clasificarea lui Koppen), sau IIDps (după clima României), caracterizată prin climă boreală, cu ierni geroase și friguroase, cu temperatura celei mai reci luni sub –33oC și temperatura celei mai calde luni de 25 – 27oC.

Temperatura medie multianuală (la stația meteorologică Miroslava) este de 9,6oC, cu minima de –8,1°C înregistrată în luna ianuarie, iar maxima de +28,4oC realizată în luna iulie. Temperatura maximă absolută a fost de +40,2oC (27 iulie 1909), iar minima absolută a fost de –

30,6oC (21 ianuarie 1997) ([NUME_REDACTAT] de Meteorologie, 2011).

Precipitațiile. În ecosistemul agricol Iasi precipitațiile medii multianuale sunt de 517,8 mm (la stația meteorologică Miroslava), cele mai ploioase luni fiind: mai, iunie, iulie și august. Din punct de vedere cantitățile cele mai reduse sunt în lunile: ianuarie, februarie, martie, noiembrie și decembrie. De-a lungul anului precipitațiile sunt repartizate neuniform, cu un maxim în luna iunie și un minim în luna februarie.

Pentru perioada de vegetație a culturilor agricole evapotranspirația potențială medie anuală este de 648,7 mm, cu valori maxime în luna august (115,7 mm) și minime în luna octombrie de 65,6 mm. Indicele de ariditate are valoarea de 26,4, corespunzând condițiilor climatice de silvostepă.

Regimul eolian. Dinamica atmosferică, în timpul iernii se caracterizează prin preponderența vânturilor de la nord–vest și nord ce bat cu o viteză medie de 2,8 m/s. Vara vânturile au direcție sudică și sud – estică și o viteză de 5,1 m/s. Vânturile cu o viteză de peste 2,5 m/s au o frecvență medie de 78,0%, activând puternic evaporarea apei din sol. În general, frecvența maximă a vânturilor coincide cu perioada cea mai ploioasă a anului.

Toamna, când în estul țarii începe să se simtă influența anticiclonului siberian, se înregistrează o evidentă scădere a frecvenței vânturilor dinspre nord – vest. Deși frecvența vânturilor este mai mică iarna, se manifestă activ crivățul, care bate din estul Europei, producând frig și viscole puternice.

Luminozitatea și nebulozitatea. Nebulozitatea medie a zilei este de 6 ore. Nebulozitate mică au lunile iunie și iulie cu valori de 3,4–5,6 ore, iar cea mai mare nebulozitate se înregistrează în lunile decembrie, ianuarie și februarie. Durata de strălucire a soarelui este de 2050 ore anual ceea ce reprezintă 44,5% din durata teoretic posibilă.

În ordine descrescătoare lunile cu cea mai lungă durată de strălucire a soarelui sunt: iulie, august și iunie, la care durata de strălucire a soarelui este de 294 ore. Durata cea mai redusă de strălucire a soarelui este întâlnită în cursul lunilor noiembrie, decembrie și ianuarie.

5.2. LABORATORUL L.E.C.O.M.

Laboratorul pentru expertiza și controlul organismelor modificate genetic și a produselor agro-alimentare obținute (L.E.C.O.M.) este parte integrantă a Departamentului de Cercetare al Universității de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT] de la Brad” Iași.

Suportul tehnic, personalul calificat al laboratorului permit efectuarea de analize genetice atât la plante cât și la ADN extras din produse alimentare și furajere. Aparatura asigură realizarea analizelor conforme cu metodele de referință agreate de directivele și reglementările [NUME_REDACTAT].

Fluxul laboratorului se desfășoară astfel:

camera de primire a probelor;

camera de măcinare a probelor;

camera de extragere ADN;

camera de realizare a amestecului PCR;

camera de amplificare;

camera de electroforeză;

camera de preluare imagini.

5.3. CARACTERIZAREA CLIMATICĂ A PERIOADEI DE EXPERIMENTARE 2012-2014

Pentru caracterizarea regimului termic s-au folosit date înregistrate la [NUME_REDACTAT] Miroslava.

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2012

În perioada de vegetație din anul 2012, temperatura medie a celor 6 luni a fost de 19,9oC, înregistrându-se o abatere pozitivă de 2,4oC față de media multianuală (tabelul 5.1).

Tabelul 5.1 / Table 5.1

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2012

([NUME_REDACTAT] Miroslava)

Characterization of the climate for the vegetation period of the year 2012

(Miroslava meteorological station)

În anul 2012, pe parcursul perioadei de vegetație, temperatura medie a celor 6 luni a fost de 20.01°C, înregistrându-se o abatere pozitivă de 2,71°C față de media multianuală (tabelul 5.1).

Temperatură medie, cea mai mică, a fost de 12,5°C în luna aprilie, cu o abatere de +2,4°C față de media multianuală, iar cea mai mare temperatură medie de 24,5°C a fost înregistrată în luna iulie cu o abatere de +3,2°C comparativ cu media multianuală a lunii respective (tabelul 5.1).

În perioada de vegetație a anului 2012, precipitațiile au înregistrat abateri negative în lunile mai, iunie, iulie, august și septembrie, față de media multianuală. Media precipitațiilor din acea perioada a fost de 33,4 mm, cu o abatere negativă de -22,5 mm (tabelul 5.1).

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2013

În perioada de vegetație din anul 2013, temperatura medie a celor 6 luni a fost de 18,71°C, înregistrându-se o abatere pozitivă de 1,41°C față de media multianuală (tabelul 5.2).

Tabelul 5.2 / Table 5.2

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2013

([NUME_REDACTAT] Miroslava)

Characterization of the climate for the vegetation period of the year 2013

(Miroslava meteorological station)

Cea mai mică temperatură medie înregistrată a fost de 12,3°C în luna aprilie, cu o abatere de +2,2°C față de media multianuală, iar cea mai mare temperatură medie de 20,8°C a fost înregistrată în luna august cu o abatere de +0,2°C comparativ cu media multianuală a lunii respective. S-a înregistrat o singură abatere negativă (-0,7°C) față de media multianuală în luna iulie (tabelul 5.2).

Din punct de vedere al precipitațiilor, perioada de vegetație 2013, a înregistrat abateri negative față de media multianuală doar în luna septembrie. Media precipitațiilor din cele 6 luni a fost de 86,75 mm, cu o abatere de +30,83 mm (tabelul 5.2).

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2014

În anul 2014, pe parcursul perioadei de vegetație, temperatura medie a celor 6 luni a fost de 18,38°C, înregistrându-se o abatere pozitivă de +1,08°C față de media multianuală (tabelul 5.3).

Tabelul 5.3 / Table 5.3

Caracterizarea condițiilor climatice ale perioadei de vegetație din anul 2014

([NUME_REDACTAT] Miroslava)

Characterization of the climate for the vegetation period of the year 2014

(Miroslava meteorological station)

Temperatură medie, cea mai mică, a fost de 11,7°C în luna aprilie, cu o abatere de +1,6°C față de media multianuală, iar cea mai mare temperatură medie de 22,4°C a fost înregistrată în luna iulie cu o abatere de +1,0°C comparativ cu media multianuală a lunii respective (tabelul 5.3).

În perioada de vegetație 2014, precipitațiile au înregistrat abateri negative în lunile iunie, august și septembrie, față de media multianuală. Media precipitațiilor din acea perioada a fost de 37,11 mm, cu o abatere negativă de -18,79 mm (tabelul 5.3).

CAPITOLUL VI

REZULTATE ȘI DISCUȚII

CHAPTER VI

RESULTS AND DISCUSSION

6.1. DETERMINAREA SENSIBILITĂȚII SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L. LA TRATAMENTE CU AGENȚI MUTAGENI CHIMICI

6.1.1. Efectul substanțelor mutagene asupra energiei germinative a boabelor

După tratamentul cu agenți mutageni se obțin mai multe mutații care manifestă modificări ale caracterelor morfologice. Diviziunea celulară mitotică se modifică, sub influența agenților mutageni chimici determinând și modificări fiziologice ale plantelor.

Agenții mutageni acționează asupra garniturii cromozomice a celulelor ducând la repercusiuni la nivel anatomic, morfologic și fiziologic, la speciile luate în studiu.

Analizând datele prezentate în tabelele 6.1, 6.2, 6.3 și 6.4 se observă că, la cele trei soiuri și o linie, în cazul tratamentelor de 6 ore ale sulfatului de dimetil, energia germinativă a boabelor este crescută la concentrația de 0,2%, după care scade la aproximativ 55% în cazul concentrației de 0,4%, 0,6% și 0,8%.

S-au constatat că în aceleași condiții de experimentare boabele de arahide de la cele trei soiuri și o linie puse la germinat s-au comportat diferit în ceea ce privește parametrii luați in studiu (fig. 6.1, fig. 6.2, fig. 6.3 și fig. 6.4).

Din analiza rezultatelor obținute s-au constatat diferențe între variante nu numai în funcție de felul substanței utilizate ci și de concentrația acesteia.

Tabelul 6.1 / Table 6.1

Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore, soiul [NUME_REDACTAT] influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination, after the 6 h treatment made on the seeds, Tâmburești variety

Fig. 6.1 – Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.1 – The influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds for the Tâmburești variety

La soiul, Tâmburești, în cazul boabelor tratate cu etil etansulfonat și azidă de sodiu procesul de germinație s-a declanșat încă din a doua zi de tratament.

La tratamentul boabelor cu etil metansulfonat, la soiul Tâmburești în concentrație de 0,2% s-a constatat o creștere a procentului de boabe germinate față de proba martor și, de asemenea, s-a constatat că, odată cu creșterea concentrației, scade și procentul de boabe germinate (fig. 6.1).

În cazul aplicării tratamentului cu azidă de sodiu, s-a constatat același fenomen de scădere a numărului de boabe germinate, odată cu creșterea concentrației substanței de agent mutagen (fig. 6.1).

Tabelul 6.2 / Table 6.2

Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore, soiul [NUME_REDACTAT] influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds, Jelud variety

La soiul Jelud, tratamentul cu soluție de etil metansulfonat în concentrație de 0,4%, 0,6% și 0,8% a determinat o scădere a germinației boabelor în proporție de 36,3% în timp ce la tratamentul cu soluție de azidă de sodiu la aceleași concentrații scăderea a fost în proporție de 45,4% (tabelul 6.2).

Boabele soiului Jelud au germinat în cazul tratamentelor efectuate cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,2% în proporție de 90,9%, scade la 81,8% la concentrația de 0,6% și la 63,6% la concentrația de 0,8% (tabelul 6.2, fig. 6.2).

Fig. 6.2 – Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.2 – The influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds for the Jelud variety

La soiul Braziliene negre, tratamentul cu soluție de etil metansulfonat în concentrație de 0,4%, 0,6 și 0,8% a determinat o scădere a germinației boabelor în proporție de 40,9% în timp ce la tratamentul cu soluție de azidă de sodiu la aceleași concentrații scăderea a fost în proporție de 54,5% (tabelul 6.3).

După 9 zile soiul Braziliene negre germinează într-un procent de 90,9% la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,2%, caz în care realizează o bună facultate germinativă depășind proba martor (fig. 6.3).

Tabelul 6.3 / Table 6.3

Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore, soiul B. negre

The influence of the mutagen agents on energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds, B. negre variety

Fig. 6.3 – Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore la soiul Braziliene negre

Fig. 6.3 – The influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds for the Braziliene negre variety

Tabelul 6.4 / Table 6.4

Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore, linia L 9184

The influence of the mutagen agents on energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds, L 9184 accession

Fig. 6.4 – Influența substanțelor asupra energiei și facultății germinative în urma tratamentelor de 6 ore la linia L 9184

Fig. 6.4 – The influence of the mutagen agents on the energy and faculty of seed germination after the 6 h treatment made on the seeds for the L 9184 accession

Ca și la soiul Braziliene negre, la linia L 9184 , după 9 zile boabele au germinat într-un procent de 90,9% la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,2%, caz în care s-a obținut o bună facultate germinativă depășind martorul (fig. 6.4).

Boabele de arahide de la linia L 9184 au germinat în cazul tratamentelor efectuate cu etil metansulfonat la concentrația de 0,2% în proporție de 77,2%, urmând să scadă la 54,5% la concentrația de 0,6% și la 45,4% la concentrația de 0,8% (tabelul 6.4, fig. 6.4).

6.1.2. Efectul substanțelor mutagene asupra ritmului de creștere în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor

Un alt parametru pentru aprecierea sensibilității materialului biologic, a fost ritmul de creștere în lungime a rădăcinițelor și tulpinițelor.

În cazul experienței noastre pentru a pune în evidență modificările apărute în procesul de creștere al rădăcinițelor și tulpinițelor precum și influența substanțelor mutagene folosite asupra intensității procesului de creștere s-au efectuat măsurători liniare la un interval de 3, 6 și 9 zile.

Din analiza datelor prezentate în tabelul 6.5, 6.6, 6.7 și 6.8, în cazul tratamentului de 6 ore rezultă că substanțele folosite, au avut atât acțiune stimulatoare cât și acțiune de încetinire a procesului de creștere atât asupra rădăcinițelor cât și asupra tulpinițelor.

În cazul tratamentelor cu etil metansulfonat s-a constatat, o creștere destul de lentă a rădăcinițelor și a tulpinițelor.

La tratamentul cu etil metansulfonat o oarecare creștere a fost observată după 3 zile, valorile fiind cuprinse la soiul Tâmburești între 4,4 mm – 6,3 mm la rădăcinițe și 11,3 -15,2 mm la tulpinițe (tabelul 6.5).

Referitor la probele tratate cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% la soiul Tâmburești, s-a observat un efect stimulator asupra creșterii atât a rădăcinițelor cât și a tulpinițelor. În timp ce, la tratamentul cu concentrație de 0,4%, 0,6% și 0,8% s-a înregistrat o încetinire al ritmului de creștere la rădăcinițe și tulpinițe (tabelul 6.5).

Tratamentele cu azidă de sodiu de 0,02% și 0,06% au avut valori mai apropiate de martor. Astfel, măsurătorile efectuate în ziua a 9 –a, au evidențiat faptul că, la soiul Tâmburești rădăcinițele au avut valori între 14,2 și 27,3 mm iar tulpinițele între 31,3 și 38,6 mm (tabelul 6.5).

În cazul soiului Jelud la tratamentele cu etil metansulfonat s-a constatat o creștere destul de lentă a rădăcinițelor și a tulpinițelor.

Astfel, măsurătorile efectuate în ziua a 9–a, au evidențiat faptul că, la soiul Jelud rădăcinițele au avut valori între 4,6 și 7,4 mm iar tulpinițele între 17,2 și 24,5,4 mm, pe când la soiul Braziliene negre valorile rădăcinițelor au fost cuprinse între 4,1 și 8,4 mm iar tulpinițele între 12,6 și 19,4 mm (tabelul 6.6 și tabelul 6.7).

Tabelul 6.5 / Table 6.5

Influența substanțelor asupra creșterii rădăcinițelor și tulpinițelor (tratamentul de 6 ore a boabelor),

soiul [NUME_REDACTAT] influence of the mutagen agents on the lenght of the roots and strains growth (the 6 h treatment made on the grains), Tâmburești variety

În cazul sulfatului de dimetil la soiul Jelud procesul este stimulat de creșterea concentrației substanței mutagene. În cazul azidei de sodiu procesul este stimulat doar la concentrația de 0,02% (24,5 mm), după care suferă o scădere, pe măsură ce crește concentrația (tabelul 6.6).

Tabelul 6.6 / Table 6.6

Influența substanțelor asupra creșterii rădăcinițelor și tulpinițelor (tratamentul de 6 ore a boabelor),

soiul [NUME_REDACTAT] influence of the mutagen agents on the lenght of the roots and strains growth (the 6 h treatment made on the grains), Jelud variety

Fig. 6.5 – Creșterea în grosime a rădăcinițelor determinată de tratamentele cu etil metansulfonat (foto, original)

Fig. 6.5 – The increase in thickness of the roots determined by the ethyl methanesulfonate

treatments (photo, original)

S-a sesizat o creștere în grosime a rădăcinițelor la probele tratate cu etil metansulfonat, probabil datorită modificărilor apărute la nivel celular (multiplicarea numărului de celule) ca urmare a acțiunii agentului mutagen (fig. 6.5).

Tabelul 6.7 / Table 6.7

Influența substanțelor asupra creșterii rădăcinițelor și tulpinițelor (tratamentul de 6 ore a boabelor),

soiul Braziliene negre

The influence of the mutagen agents on the lenght of the roots and strains growth (the 6 h treatment made on the grains), Braziliene negre variety

În cazul tratamentelor cu substanțe chimice, care au avut un timp de acțiune de 6 ore, atât la soiul Braziliene negre cât și la linia L 9184, încetinirea ritmului de creștere al rădăcinițelor și tulpinițelor s-a observat încă din a 3-a zi în cazul sulfatului de diemtil la cele 4 concentrații (tabelul 6.7, tabelul 6.8).

În cazul sulfatului de dimetil procesul este stimulat până la concentrația de 0,04% (tabelul 6.7, tabelul 6.8).

În cazul liniei L 9184, tratamentele cu azidă de sodiu în concentrație de 0,02% au determinat ca valorile rădăcinițelor să fie apropiate de cele ale martorului (tabelul 6.8).

Tabelul 6.8 / Table 6.8

Influența substanțelor asupra creșterii rădăcinițelor și tulpinițelor (tratamentul de 6 ore a boabelor),

linia L 9184

The influence of the mutagen agents on the lenght of the roots and strains growth (the 6 h treatment made on the grains), L 9184 accession

6.2. EFECTE CITOGENETICE INDUSE DE TRATAMENTUL CU SUBSTANȚE MUTAGENE LA SPECIA ARACHIS HYPOGAEA L.

Caracterizarea cromozomilor mitotici la specia Arachis hypogaea L.

Numărul cromozomilor somatici la specia Arachis hypogaea L. este egal cu 40 (2n=40)

(Gregory et al, 1973; Resslar, 1980; Stalker, 1991; Dhesi și Stalker, 1994; Krapovickas și Gregory, 1994; [NUME_REDACTAT] Inés, 1996; [NUME_REDACTAT] Inés et al., 2001; [NUME_REDACTAT] Inés și Fernandez, 2004, [NUME_REDACTAT] et al, 2001; Peñaloza și Valls, 2005; Valls și Simpson, 2005 și Germán Robledo et al., 2010).

Husted (1931, 1933, 1936) a observat o pereche de cromozomi care au fost vizibil mai mici decât restul și i-a numit cromozomi "A". El a desemnat, de asemenea, o altă pereche de cromozomi care aveau o gâtuire secundară, și i-a numit cromozomi "B" ([NUME_REDACTAT] et al., 2001).

Cercetările realizate de către Murty et al. (1982) au reliefat faptul că, lungimea cromozomilor variază între 28,3 μm și 52,1 μm. Pe de altă parte [NUME_REDACTAT] Inés și [NUME_REDACTAT] (2004) în urma cercetărilor întreprinse au ajuns la concluzia că dimensiunea medie a cromozomilor identificați la specia Arachis hypogaea L a fost de 1,88 μm, variind de la 0,92 μm la 2,80 μm.

6.2.1. Indicele mitotic

Din punct de vedere genetic, diviziunea mitotică asigură copierea mesajului genetic în duplicat, transferarea acestuia la celulele descendente și transmiterea mesajului genetic de la o celulă la alta în cadrul unui individ (organism), menținând constante, numărul, forma și mărimea cromozomilor (Butnaru și colab., 2004).

În mitoză procesele ce au loc sunt ireversibile. Ca rezultat al mitozei, fiecare din cele două celule fiice posedă un număr diploid de cromozomi (2n) în care este inclus ADN ceea ce conferă identitatea informației genetice cu a celulei mamă (Butnaru și colab., 2004).

Mitoza interesează în mod deosebit, datorită posibilităților largi ce le oferă studiul cariotipului, componentă de bază în identificarea speciilor (Butnaru și colab., 2004).

Printre parametrii utilizați cu succes în studiile citogenetice ale mitozei se numără și indicele mitotic (Maluszynska și Juchimiuk, 2005; Andronic și colab., 2009).

[NUME_REDACTAT]

La soiul Tâmburești, indicele mitotic în cazul martorului a avut valoarea de 18,04%. Din tabelul 6.9 se observă că indicele mitotic a scăzut pe măsura creșterii concentrației substanței chimice mutagene.

În cazul etil metansulfonatului în concentrație de 0,2%, indicele mitotic a înregistrat valoare mai ridicată, acesta fiind distinct semnificativ (5,12).

În cazul concentrației de 0,4% la etil metansulfonat, valoarea medie a indicelui mitotic a fost de 13,17% și la concentrația de 0,8% a fost de 13,55%, diferențele față de martor fiind negative, distinct semnificative (4,87% respectiv 7,44%).

Tabelul 6.9 / Table 6.9

Efectul tratamentelor cu agenți mutageni asupra indicelui mitotic (%) la soiul [NUME_REDACTAT] effect of the treatment with mutagenic agents on the mitotic index (%) for the Tâmburești variety

Reducerea procentului de celule aflate in diviziune s-a constatat și în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% (14,0%) și 0,8% (9,82%), diferențele față de martor fiind distinct semnificative și foarte semnificative.

Tot sulfatul de dimetil în concentrație de 0,2% și 0,4% a avut un efect puternic stimulator, valoarea indicelui mitotic fiind mai ridicată decât cea a martorului.

Tratamentele efectuate cu azidă de sodiu au avut un efect mult mai accentuat, influențând în mod negativ indicele mitotic la toate concentrațiile agentului chimic mutagen. În cazul concentrației de 0,02% valoarea medie a indicelui mitotic a fost de 16,6%, diferența față de martor fiind nesemnificativă (tabelul 6.9).

La tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,04% diferenta față martor a fost distinct semnificativă (4,97%). Concentrațiile de 0,06% (7,69%) și 0,08% (8,45%) au înregistrat o scădere accentuată a procentului celulelor aflate în diviziune, diferențele fiind foarte semnificative comparativ cu martorul netratat (tabelul 6.9, fig. 6.6).

Fig. 6.6 – Efectul tratamentelui cu substanțe mutagene asupra indicelui mitotic (%) la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.6 – The effect of the mutagen agents on the mitotic index (%) for the Tâmburești variety

Din analiza indicelui mitotic, la soiul Tâmburești se poate observa că efectul mutagen cel mai pronunțat de reducere a acestei valori s-au înregistrat la tratamentele cu azidă de sodiu urmate de cele cu etil metansulfonat și în final de cele cu sulfat de dimetil (fig. 6.6)

Se poate observa o creștere a valorii indicelui mitotic în cazul concentrației de 0,2% și 0,4% ale sulfatului de dimetil și 0,2% la etil metansulfonat; aceste concentrații având un ușor efect de stimulare a diviziunii celulare (fig. 6.6).

[NUME_REDACTAT]

În cazul soiului Jelud valoarea medie a martorului netratat a fost de 17,68% celule în diviziune (tabelul 6.10, fig. 6.7).

La soiul Jelud, tratamentul boabelor de arahide cu etil metansulfonat a influențat numărul celulelor aflate în diviziune față de proba martor pe măsura creșterii concentrației substanței mutagene. La concentrația de 0,2% s-a observat o creștere a valorii indicelui mitotic, diferența față de martor fiind foarte semnificativă (5,32%). În schimb la concentrațiile de 0,6% și 0,8% în urma tratamentului cu etil metansulfonat apar diferențe negative, foarte semnificative (4,51% respectiv 8,30%) față de proba martor netratată (tabelul 6.10, fig. 6.7).

Sulfatul de dimetil în concentrație de 0,2% a avut un efect puternic stimulator, valoarea indicelui mitotic fiind mai ridicată decât cea a martorului. Odată cu creșterea concentrației apare și reducerea procentului de celule aflate in diviziune în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,4% (1,56%), 0,6% (5,42%) și 0,8% (9,26%), diferențele față de martor fiind distinct semnificative și foarte semnificative (fig 6.7).

Tot sulfatul de dimetil în concentrație de 0,2% și 0,4% a avut un efect puternic stimulator, valoarea indicelui mitotic fiind mai ridicată.

Tabelul 6.10 / Table 6.10

Efectul tratamentelor cu agenți mutageni asupra indicelui mitotic (%) la soiul [NUME_REDACTAT] effect of the treatment with mutagenic agents on the mitotic index (%) for the Jelud variety

În cazul azidei de sodiu, indicele mitotic a scăzut pe măsura creșterii concentrației substanței chimice mutagene (fig. 6.7).

Astfel, indicele mitotic a înregistrat valori mai scăzute, diferențele fiind negative, semnificative la concentrația de 0,02% (2,05%) și foarte semnificative la concentrațiile de 0,04% (5,41%), 0,06% (7,59%) și 0,08% (9,29%) față de martorul netratat (fig. 6.7).

Odată cu creșterea concentrației de agent chimic mutagen se înregistrează o reducere a indicelui mitotic.

Fig. 6.7 – Efectul tratamentelui cu substanțe mutagene asupra indicelui mitotic (%) la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.7 – The effect of the mutagen agents on the mitotic index (%) for the Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

Indicele mitotic în cazul martorului a avut o valoare de 18,64%. În cazul etil metansulfonatului în concentrație de 0,2%, indicele mitotic a înregistrat o valoare mai ridicată, aceasta fiind foarte semnificativă (4,91%). În cazul concentrației de 0,6% și 0,8% ale etil metansulfonatului, valorile medii ale indicelui mitotic au fost de 11,86% și 9,99%, diferențele față de martor fiind negative, foarte semnificative (tabelul 6.11, fig. 6.8).

O reducere a procentului de celule aflate în diviziune s-a sesizat în cazul tratamentelor cu azidă de sodiu în concentrație de 0,04% (4,10%), 0,06% (6,39%) și 0,08% (8,45%), diferențele față de martor fiind foarte semnificative (tabelul 6.11).

Sulfatul de dimetil a înregistrat o valoare mai ridicată a indicelui mitotic doar la concentrația de 0,2% (9,07%), diferența față de martor fiind pozitivă foarte semnificativă.

Tabelul 6.11 / Table 6.11

Efectul tratamentelor cu agenți mutageni asupra indicelui mitotic (%) la soiul Braziliene negre

The effect of the treatment with mutagenic agents on the mitotic index (%) for the Braziliene negre variety

Fig. 6.8 – Efectul tratamentelui cu substanțe mutagene asupra indicelui mitotic (%) la soiul Braziliene negre

Fig. 6.8 – The effect of the mutagen agents on the mitotic index (%) for the Braziliene negre variety

La aceeași substanță indicele mitotic a scăzut la concentrațiile de 0,6% (2,44%) și 0,8% (4,76%), diferențele față de martor fiind negative, distinct semnificative și foarte semnificative.

Și la soiul Jelud ca și în cazul soiului Tâmburești în urma tratamentelor cu azidă de sodiu s-au înregistrat efectele cele mai pronunțate influențând în mod negativ indicele mitotic.

Linia L 9184

În cazul liniei L 9184 valoarea medie a martorului netratat a fost de 17,61% celule în diviziune (tabelul 6.12, fig. 6.9).

Tabelul 6.12 / Table 6.12

Efectul tratamentelor cu agenți mutageni asupra indicelui mitotic (%) la linia L 9184

The effect of the treatment with mutagenic agents on the mitotic index (%) for the L 9184 accession

La concetrația de 0,2% în urma tratamentelor cu etil metansulfonat s-a remarcat o creștere a valorii indicelui mitotic, diferența față de martor fiind foarte semnificativă (3,89%). Diferențe negative, distinct semnificative și foarte semnificative față de martorul netratat au fost sesizate la concentrația de 0,4% (2,17%), 0,6% (6,16%) și 0,8% (9,43%) (tabelul 6.12, fig. 6.9).

În urma tratamentelor cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,2% s-a observat o creștere a valorii indicelui mitotic, diferența față de martor fiind foarte semnificativă (5,56%) (fig. 6.9).

La celelalte concentrații în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil s-a remarcat o reducere a celulelor aflate în diviziune, diferențele față de martor fiind distinct semnificative la concentrația de 0,4% (1,21%). La concentrațiile de 0,6% (5,04%) și 0,8% (7,07%) s-a observat un efect puternic inhibitor asupra diviziunii celulare în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, caz în care diferențele au fost foarte semnificative comparativ cu martorul netratat (fig. 6.9).

Fig. 6.9 – Efectul tratamentelui cu substanțe mutagene asupra indicelui mitotic (%) la linia L 9184

Fig. 6.9 – The effect of the mutagen agents on the mitotic index (%) for the L 9184 accession

Tratamentele cu azidă de sodiu au influențat în mod negativ indicele mitotic la toate cele 4 concentrații ale agentului chimic mutagen. În cazul concentrației de 0,02% valoarea medie a indicelui mitotic a fost de 15,40, iar diferența față de martor fiind distinct semnificativă (2,21%).

Concentrațiile de 0,04% (5,69%), 0,06% (7,99%) și 0,08% (9,98%) în urma tratamentului cu azidă de sodiu au determinat o scădere accentuată a procentului de celule aflate în diviziune, diferențele fiind foarte semnificative comparativ cu martorul netratat (fig. 6.9).

Indicele mitotic scade odată cu creșterea concentrației substanțelor utilizate.

6.2.2. Efectul tratamentelor cu substanțe mutagene asupra frecvenței aberațiilor cromozomice în mitoză

Un instrument important pentru a depăși limitele de variabilitate și de a crea variabilitatea într-o perioadă scurtă de timp este mutageneza indusă.

Unul dintre cei mai importanți indicatori timpurii privind acțiunea mutagenă a oricărui agent mutagen fizic, chimic sau biologic este reprezentat de către frecvența aberațiilor cromozomice în mitoză (Nicolae, 1978; Patil și Bhat, 1992; Kumar și Sing, 2003; Bhat et al., 2007, Goyal și Khan, 2009; Kumar și Yadav, 2010; Jafri et al., 2013).

În urma tratamentelor cu agenți mutageni aplicate au fost identificate următoarele tipuri de aberații cromozomice:

interfaze cu micronuclei;

metafaze cu fragmente cromozomice și cromozomi restanțieri;

anafaze cu punți cromozomice;

telofaze cu micronuclei.

În urma cercetărilor de mutageneză experimentală efectuate de numeroși cercetători au arătat faptul că, din totalul celulelor aberante, frecvența cea mai mare a modificărilor cromozomice se întâlnește în anafaza și telofaza mitozei și meiozei (Nicolae, 1978; Țîrdea, 1984).

Astfel, la arahide s-au obținut și s-au fotografiat în preparatele microscopice aberațiile cromozomice identificate în metafaza, anafaza și telofaza mitozei, rezultând astfel frecvența totală a aberațiilor cromozomice.

Valorile medii ale aberațiilor cromozomice totale în mitoză identificate la specia Arachis hypogaea L. soiurile Tâmburești, Jelud, Braziliene negre și linia L 9184 sunt redate în tabelele 6.13 – 6.16 respectiv figurile 6.10 – 6.13.

[NUME_REDACTAT]

La martorul soiului Tâmburești aberațiile cromozomice au fost identificate într-o proporție de 0,84%.

Tabelul 6.13 / Table 6.13

Efectul tratamentelor asupra frecvenței aberațiilor cromozomice (%) în mitoză, soiul [NUME_REDACTAT] effect of the treatments on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the Tâmburești variety

Fig. 6.10 – Efectul agenților mutageni asupra aberațiilor cromozomice în mitoză (%) la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.10 – The effect of the mutagen agents on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the Tâmburești variety

Tratamentele cu substanțele mutagene în diferite concentrații au determinat apariția aberațiilor cromozomice într-un procent mai mare, diferențele față de martor au fost foarte semnificative. Excepție de la această regulă au făcut tratamentele cu sulfat de dimetil în doză de 0,2% (5,31) diferența fiind semnificativă comparativ cu martorul netratat (fig. 6.10).

[NUME_REDACTAT]

Ca și la soiul Tâmburești, la soiul Jelud, majoritatea tratamentelor aplicate boabelor de arahide au determinat diferențe pozitive, foarte semnificative, față de martorul netratat.

Etil metansulfonatul în concentrație de 0,2% a determinat o creștere a numărului de aberații cormozomice, diferențele față de martor fiind semnificative (7,04). Sulfatul de dimetil în concentrație de 0,4% (4,01) a produs o creștere a numărului de aberații cromozomice, diferențele față de martor fiind distinct semnificative (tabelul 6.14, fig. 6.11)

Tratamentul cu azidă de sodiu la concentrația de 0,02% a determinat o diferență distinct semnificativă față de martorul netratat (5,47).

Tabelul 6.14 / Table 6.14

Efectul tratamentelor asupra frecvenței aberațiilor cromozomice (%) în mitoză, soiul [NUME_REDACTAT] effect of the treatments on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the Jelud variety

Fig. 6.11 – Efectul agenților mutageni asupra aberațiilor cromozomice în mitoză (%) la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.11 – The effect of the mutagen agents on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

La martorul soiului Braziliene negre aberațiile cromozomice au fost identificate într-o proporție de 0,70%.

Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene aplicate boabelor de arahide în diferite concentrații au determinat apariția aberațiilor cromozomice într-un procent mult mai ridicat decât la proba martor.

Majoritatea tratamentelor au produs creșterea numărului de aberații cromozomice, ceea ce a condus la diferențe pozitive, foarte semnificative față de martor. În cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,2% (2,78) diferența față de martor a fost pozitivă, distinct semnificativă (fig. 6.12).

Sulfatul de dimetil în concentrație de 0,4% cu un timp de tratare de 6 ore a produs o creștere a numărului de aberații cromozomice, diferențele față de martor fiind distinct semnificative (fig. 6.12).

Tratamentul cu azidă de sodiu la concentrațiile de 0,02% (3,33) și 0,04% (4,52) a determinat față de martor diferențe pozitive, distinct semnificative (fig. 6.12).

Tabelul 6.15 / Table 6.15

Efectul tratamentelor asupra frecvenței aberațiilor cromozomice (%) în mitoză, soiul B. negre

The effect of the treatments on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the B. negre variety

Fig. 6.12 – Efectul agenților mutageni asupra aberațiilor cromozomice în mitoză (%) la soiul B. negre

Fig. 6.12 – The effect of the mutagen agents on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the B. negre variety

Linia L 9184

Majoritatea tratamentelor aplicate boabelor de arahide, aparținând liniei L 9184 au determinat diferențe pozitive, foarte semnificative, față de martorul netratat.

Etil metansulfonatul în concentrație de 0,2% a determinat o creștere a numărului de aberații cromozomice, diferențele față de martor fiind semnificative (3,43).

Tabelul 6.16 / Table 6.16

Efectul tratamentelor asupra frecvenței aberațiilor cromozomice (%) în mitoză, linia L 9184

The effect of the treatments on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the L 9184 accession

Tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% și 0,4% a determinat ca diferențele față de martor să fie pozitive, distinct semnificativă (3,38 respectiv 4,89) (tabelul 6.16, fig. 6.13).

În urma tratamentului cu azidă de sodiu la concentrația de 0,02% a determinat o diferență pozitivă, distinct semnificativă comparativ cu martorul.

Fig. 6.13 – Efectul agenților mutageni asupra aberațiilor cromozomice în mitoză (%) la linia L 9184

Fig. 6.13 – The effect of the mutagen agents on the frequency of chromosome aberrations (%) in mitosis for the L 9184 accession

În figurile 6.14-6.24 sunt prezentate cele mai importante aberații cromozomice determinate de acțiunea agenților mutageni chimici la cele trei soiuri și o linie.

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT]

[NUME_REDACTAT] negre

.

Linia L 9184

6.3. REZULTATE OBȚINUTE ÎN GENERAȚIA M1

6.3.1. Studiul efectului unor substanțe mutagene asupra unor caractere morfologice în generația M1

Mai mulți cercetători au studiat efectul mutagenezei fizice și chimice asupra plantelor superioare și au afirmat faptul că folosirea agenților mutageni determină, în generația M1, o creștere a variabilității plantelor și a unor elemente de productivitate, între mărimea dozelor administrate și modificarea caracterelor cantitative existând, în general, o corelație negativă (Yoshida, 1962; Nicolae, 1978; Țîrdea, 1984; Ardelean 2000; Popa, 2009; Jafri et al., 2011; Lupu, 2014;).

6.3.1.1. Gradul de răsărire a plantelor în câmp

Gradul de răsărire a plantelor de arahide în câmp, în comparație cu martorul netratat, reflectă destul de bine sensibilitatea materialului biologic la tratamentele cu substanțele chimice mutagene (Nicolae, 1978).

În tabelul 6.17 se prezintă efectele tratamentelor cu substanțe mutagene asupra gradului de răsărire a plantelor de Arachis hypogaea L., pentru toate substanțele aplicate și variantele de experimentare.

[NUME_REDACTAT]

În comparație cu martorul netratat a speciei Arachis hypogaea L., soiul Tâmburești, la care plantele au răsărit într-un procent mediu de 90,4%, la variantele tratate plantele au răsărit eșalonat și neuniform, aproximativ în valori invers proporționale cu mărimea dozelor administrate (tabelul 6.17.).

La variantele tratate cu etil metansulfonat, la dozele de 0,2%, 0,4% și 0,6% s-a ajuns la o scădere a gradului de răsărire a plantelor, astfel diferențele fiind foarte semnificative de 4,8; 16,6 și 22,0. Doza de 0,8% a reprezentat doza letală a plantelor de arahide (figura 6.25).

Tabelul 6.17 / Table 6.17

Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire (%) în generația M1

The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%) in M1 generation

Sulfatul de dimetil la doza de 0,6% (17,5) și 0,8% (26,6) a determinat o reducere a plantelor răsărite, gradul de răsărire diminuându-se apoi pe măsura creșterii dozelor aplicate, diferențele față de martor au fost foarte semnificative (fig. 6.25). Tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,02%, 0,04% și 0,06 s-a dovedit a avea un efect foarte pronunțat de reducere asupra gradului de răsărire a plantelor în câmp, astfel diferențele fiind de 7,93, 14,66 și 22,67. Doza de 0,08% a reprezentat doza letală a plantelor de arahide în câmp (fig. 6.25.).

Fig. 6.25 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire (%), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.25 – The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%), M1 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Etil metansulfonatul și azida de sodiu la dozele de 0,2%, 0,4% și 0,6%, respectiv 0,02%, 0,04% și 0,06% au determinat diferențe negative, foarte semnificative față de varianta martor (fig. 6.26). Concentrația de 0,8% a fost doza letală, gradul de răsărire a plantelor fiind 0%.

Fig. 6.26 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire (%), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.26 – The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%), M1 generation, Jelud variety

Sulfatul de dimetil la dozele de 0,6% (20,35) și 0,8% (29,45) a avut un efect de reducere a gradului de răsărire a plantelor de arahide, diferențele comparativ cu martorul netratatau fost foarte semnificative (fig. 6.26).

Etil metansulfonatul și azida de sodiu la dozele de 0,2%, 0,4% și 0,6%, respectiv 0,02%, 0,04% și 0,06% au determinat diferențe foarte semnificative față de varianta martor (fig. 6.26.). Concentrația de 0,8% a fost doza letală, gradul de răsărire a plantelor fiind 0%.

[NUME_REDACTAT] negre

Ca și la soiul Jelud, etil metansulfonatul și azida de sodiu la tratamentul de 6 ore la dozele de 0,2% (16,76), 0,4% (26,61) și 0,6% (32,99), respectiv 0,02% (16,91), 0,04% (21,38) și 0,06% (27,41) au determinat reduceri, diferențele fiind foarte semnificative față de varianta martor (figura 6.27). Concentrațiile de 0,8% în cazul etil metansulfonatului și 0,08% în cazul azidei de sodiu au fost dozele letale, gradul de răsărire a plantelor fiind 0%.

Fig. 6.27 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire (%), generația M1, soiul Braziliene negre

Fig. 6.27 – The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%), M1 generation, Braziliene negre variety

Sulfatul de dimetil la doza de 0,4 % (4,36) determină o scădere a procentului de plante răsărite, diferențele fiind distinct semnificative, iar la dozele de 0,6% (13,25)și 0,8% (19,89) determină diferențe foarte semnificative comparativ cu martorul, gradul de răsărire diminuându-se pe măsura creșterii dozelor aplicate (fig. 6.27).

Linia L 9184

Etil metansulfonatul și azida de sodiu la dozele de 0,2% (7,77), 0,4% (13,7) și 0,6% (23,26), respectiv 0,02% (7,36), 0,04% (11,38) și 0,06% (14,91) au determinat reduceri, diferențele fiind foarte semnificative față de martorul netratat (fig. 6.28). Concentrațiile de 0,8% la etil metansulfonat, respectiv de 0,08% la azida de sodiu au fost dozele letale, gradul de răsărire a plantelor fiind 0%.

Fig. 6.28 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire (%), generația M1, linia L 9184

Fig. 6.28 – The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%), M1 generation, L 9184 accession

Sulfatul de dimetil la dozele de 0,4% (3,24) și 0,6% (3,67) au determinat o diferență distinct semnificativă, iar la dozele de 0,6% (11,27) și 0,8% (16,56) au determinat o diferență foarte semnificativă a procentului de plante răsărite în câmp comparativ cu martorul netratat (fig. 6.28).

6.3.1.2. Variabilitatea înălțimii plantelor

În literatura de specialitate, în funcție de specie, sunt enumerate atât inhibarea creșterii plantelor în înălțime, în urma tratamentului cu agenți mutageni, cât și stimularea acesteia (Floria și colab. 1980, 1989; [NUME_REDACTAT]-Maria, 2009).

În literatura de specialitate se arată că înălțimea plantelor de arahide variază între 35 – 55 cm (Pop și colab., 1986), dar acest caracter poate fi influențat de condițiile pedoclimatice, de soi și de zona de cultură.

În urma cercetărilor efectuate se observă că substanțele mutagene utilizate inhibă de cele mai multe ori creșterea plantelor în înălțime. La anumite soiuri sulfatul de dimetil are un efect de stimulare asupra înălțimii plantelor de arahide.

[NUME_REDACTAT]

La soiul Tâmburești, înălțimea plantelor în literatura de specialitate variază între 30 – 45 cm, în medie 35 cm. La soiul Tâmburești, înălțimea plantelor la varianta martor a avut valori cuprinse între 23,15 și 24,2 cm având o medie de 23,65 cm.

Din cauza condițiilor de stres din primăvara anului 2012 (temperaturi ridicate și lipsa apei) valorile înregistrate pentru acest caracter s-au redus foarte mult față de valorile înregistrate într-un an normal din punct de vedere climatic. (tabelul 6.18).

Tratamentele cu etil metansulfonat și azidă de sodiu au avut un efect de diminuare accentuată a înălțimii plantelor.

Efectele de reducere a înălțimii plantelor au fost evidente în urma tratamentului cu soluție în concentrație de 0,4% (2,38) și 0,6% (3,71), respectiv 0,04% (1,63) și 0,06% (2,82) diferențele față de martor fiind foarte semnificative (fig. 6.29).

În urma tratamentului cu azidă de sodiu în concentrație de 0,02% (1,34) cu timpul de expunere de 6 ore diminuarea înălțimii, față de martor, a fost distinct semnificativă (fig. 6.29).

Sulfatul de dimetil, în concentrații de 0,4% (1,52) și 0,8% (1,88) a determinat diferențe pozitive, distinct semnificative a plantelor de arahide din soiul Tâmburești, iar la concentrația de 0,6% (2,38) s-a produs o diferență pozitivă, foarte semnificativă comparativ cu proba martor (fig 6.29).

Tabelul 6.18/ Table 6.18

Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generația M1

The influence of the mutagen agents on plant height (cm) in M1 generation

Fig. 6.29 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generația M1 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.29 – The influence of the mutagen agents on plant height (cm) in M1 generation for the Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Înălțimea plantelor la varianta martor a avut valori cuprinse între 24,6 cm și 25,6 cm cu o medie de 25,2 cm (fig. 6.30).

Fig. 6.30 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generația M1 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.30 – The influence of the mutagen agents on plant height (cm) in M1 generation for the Jelud variety

La acest soi, tratamentele cu etil metansulfonat au avut un efect de diminuare a înălțimii plantelor.

Concentrațiile de 0,4% (1,38) și 0,6% (1,64) la timpul de expunere de 6 ore au înregistrat diferențe negative, foarte semnificative față de martorul netratat (fig. 6.30).

Tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrații de 0,2% (0,7) și 0,4% (1,07) a determinat ca diferența față de martor să fie pozitivă, semnificativă. În schimb, la concetrațiile de 0,6% (1,06) și 0,8% (1,32) s-au produs diferențe negative, semnificative și diferențe negative, distinct semnificative față de martorul netratat (fig. 6.30).

Azida de sodiu a determinat diferențe negative, semnificative și diferențe negative, distinct semnificative față de martorul netratat la concentrațiile de 0,04 % (0,62) și 0,06% (0,9) (fig. 6.30).

[NUME_REDACTAT] negre

Efectele de reducere a înălțimii plantelor au fost evidente în urma tratamentului cu etil metansulfonat și azidă de sodiu în concentrație de 0,4% (1,68) și 0,6% (2,87), respectiv 0,04% (0,4) și 0,06% (0,68) diferențele față de martor fiind negative, distinct semnificative și negative, foarte semnificative (fig. 6.31).

Fig. 6.31 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generația M1 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.31 – The influence of the mutagen agents on plant height (cm) in M1 generation for the Braziliene negre variety

Efectele de diminuare a înălțimii plantelor la tratamentele cu sulfat de dimetil au devenit evidente la concentrațiile de 0,6% (1,85) și 0,8% (2,52), diferențele față de martor fiind negative, foarte semnificative (fig. 6.31).

La concentrațiile de 0,4% (1,69) și 0,6% (2,87) la tratamentul cu etil metansulfonat s-au înregistrat diferențe negative, distinct semnificative și diferențe negative, foarte semnificative comparativ cu proba martor (fig. 6.31).

Efectele de reducere a înălțimii plantelor au fost evidente în urma tratamentului cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% (1,86) și 0,6% (2,52), diferențele față de martor fiind negative, foarte semnificative (fig. 6.31). Tratamentul de 6 ore cu azidă de sodiu a determinat diferențe negative, distinct semnificative și diferențe negative, foarte semnificative față de martorul netratat la concentrațiile de 0,02 % (0,37), 0,4% (0,49) și 0,06% (0,68) (fig. 6.31).

Linia L9184

Ca și la soiul Braziliene negre, sulfatul de dimetil la tratamentul de 6 ore la dozele de 0,6% (0,49) și 0,8% (0,63) au determinat reduceri ale înălțimii plantelor, diferențele fiind negative, foarte semnificative față de varianta martor (fig. 6.32).

Fig. 6.32 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generația M1 la linia L 9184

Fig. 6.32 – The influence of the mutagen agents on plant height (cm) in M1 generation for the L 9184 accession

În urma tratamentului cu etil metansulfonat, la concentrațiile de 0,02 % (0,85) s-au înregistrat diferențe negative, distinct semnificative ale înălțimii plantelor, respectiv diferențe negative, foarte semnificative în cazul concentrațiilor de 0,4% (1,46) și 0,6% (2,25) comparativ cu martorul netratat (fig. 6.32).

Azida de sodiu a determinat la dozele de 0,04 % (1,2) și 0,06% (1,6) diferențe negative, distinct semnificative și diferențe negative, foarte semnificative față de martor (fig. 6.32).

6.3.1.3. Variabilitatea numărului de ramificații principale pe plantă

În literatura de specialitate, unii autori specifică faptul că, numărul de ramificații principale pe plantă variază între 5 și 7 (Pop și colab., 1986).

Tabelul 6.19/ Table 6.19

Influența agenților mutageni asupra numărului de ramificații principale în generația M1

The influence of the agents on the number of main branches in M1 generation

La materialul luat în studiu, la martor, numărul mediu de ramificații principale este de 7,03 – la soiul Tâmburești; 5,9- la soiul Jelud; 6,2 – la soiul Braziliene negre și 7,24 – la linia L 9184.

[NUME_REDACTAT]

În ceea ce privește numărul de ramificații principale pe plantă, varianta martor a soiului Tâmburești a avut valoarea medie de 7,03 (tabelul 6.19.).

Sulfatul de dimetil a avut un efect de creștere a numărului de ramificații principale pe plantă. Diferențe pozitive, distinct semnificative, s-au identificat la concentrațiile de 0,4 % (0,35), și 0,6% (0,47) la tratamentul de 6 ore (fig. 6.33).

Fig. 6.33 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale, generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.33 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M1 generation, Tâmburești variety

Concentrațiile de 0,2% și 0,8% în urma tratamentului cu sulfat de dimetil sunt asigurate statistic. Tratamentele cu azidă de sodiu, a determinat diferențe negative față de martor. Diferențe semnificative s-au identificat la concentrația de 0,02% (0,15) și foarte semnificative la concentrațiile de 0,04% (0,49) și 0,06% (0,53) comparativ cu martorul netratat (fig. 6.33).

[NUME_REDACTAT]

La soiul Jelud, etil metansulfonatul și sulfatul de dimetil au avut un efect de creștere a numărul de ramificații principale pe plantă. Varianta martor a avut valoarea medie de 5,9 (fig 6.34).

Variantele au prezentat diferențe pozitive, semnificative la concentrația de 0,2% (0,28) și diferențe pozitive, distinct semnificative la concentrația de 0,4% (0,33) la tratamentul cu etil metansulfonat (fig. 6.34).

Fig. 6.34 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale, generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.34 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M1 generation, Jelud variety

Sulfatul de dimetil a avut un efect de creștere a numărului de ramificații principale pe plantă, diferentele fiind pozitive, distinct semnificative la concentrația de 0,2% (0,24) și foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (0,47) și 0,6% (0,5) comparativ cu martorul netratat.

[NUME_REDACTAT] negre

La soiul Braziliene negre, etil metansulfonatul a avut o ușoară creștere a numărul de ramificații principale pe plantă la concentrația de 0,2% (0,17) față de martorul netratat. Varianta martor a avut valoarea medie de 6,2 (fig. 6.35).

Azida de sodiu a înregistat diferențe negative, semnificative a numărului de ramificații principale pe plantă la concentrațiile de 0,04% (0,11) și 0,06% (0,12) comparativ cu martorul.

Tratamentele cu sulfat de dimetil, a determinat diferențe pozitive, semnificative față de martor la concentrațiile de 0,2% (0,14) și 0,4% (0,15). Diferențe pozitive, distinct semnificative s-au identificat la concentrația de 0,06% (0,24) (fig. 6.35).

Fig. 6.35 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale, generația M1, soiul Braziliene negre

Fig. 6.35 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M1 generation, Braziliene negre variety

Linia L9184

În cazul liniei L 9184, etil metansulfonatul a înregistrat diferențe negative, foarte semnificative a numărului de ramificații principale pe plantă la concentrația de 0,06% (0,34) comparativ cu martorul. Varianta martor a avut valoarea medie de 7,24 (fig. 6.36).

Fig. 6.36 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale, generația M1, linia L 9184

Fig. 6.36 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M1 generation, L 9184 accession

Sulfatul de dimetil a avut un efect de creștere a numărului de ramificații principale pe plantă. Diferențele au fost pozitive, semnificative la concentrațiile de 0,2% (0,14) și 0,4% (0,19) comparativ cu martorul netratat.

Azida de sodiu a avut un efect de reducere a numărului de ramificații principale pe plantă. Diferențe negative, distinct semnificative s-au identificat la concentrația de 0,04% (0,29) și diferențe negative, foarte semnificative la concentrația de 0,06% (0,38) comparativ cu proba martor (fig. 36).

6.3.1.4. Variabilitatea numărului de păstăi pe plantă

Cercetările efectuate de către Pop și colab., 1986 au arătat că numărul de păstăi pe plantă, la soiurile de arahide luate în studiu, variază între 24 – 31. În cazul arahidelor cultivate pentru consum sub formă prajită, calitatea interesează și sub aspectul procentului de păstăi cu un anumit număr de boabe.

[NUME_REDACTAT]

În ceea ce privește influența agenților mutageni chimici asupra numărului de păstăi pe plantă la soiul Tâmburești, diferențele negative față de martor (media martorului 26,66) au fost foarte semnificative și distinct semnificative însă au fost și variante la care diferența față de martor a fost nesemnificativă (tabelul 6.20.).

La soiul Tâmburești diferențele negative, foarte semnificative, față de martor s-au înregistrat în cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (1,84) și 0,6% (3,2) și diferențe distinct semnificative la concentrația de 0,2% (0,97) (fig. 6.37).

Tratamentul cu sulfat de dimetil produs diferențe negative, distinct semnificative față de martor la concentrația de 0,8% (2,3) (fig. 6.37).

În cazul azidei de sodiu s-au înregistrat doar diferențe negative, foarte semnificative, comparativ cu martorul netratat la concentrațiile de 0,02% (2,38), 0,04% (3,17) și 0,06% (4,8).

Tabelul 6.20/ Table 6.20

Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M1

The influence of the mutagen agents on the number of pods in M1 generation

Fig. 6.37 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi, generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.37 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M1 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Diferențele pozitive față de martor (media martorului 22,27) au fost foarte semnificative la tratamentul cu etil metansulfonat cu următoarele concentrații: 0,2% (0,87) și 0,4% (1,65).

Fig. 6.38 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi, generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.38 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M1 generation, Jelud variety

Diferențe negative față de martor, foarte semnificative, s-au înregistrat și la concentrația de 0,6% (1,0) la tratamentul cu etil metansulfonat (fig. 6.38).

Sulfatul de dimetil a determinat ca diferențele față de martor să fie pozitive, foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (0,75) și 0,6% (1,28) comparativ cu martorul (fig. 6.38).

În urma tratamentelor cu azidă de sodiu numărul de păstăi pe plantă a scăzut la variantele luate în lucru comparativ cu martorul netratat. Astfel, azida de sodiu a determinat diferențe negative, semnificative, față de martor la concentrația de 0,04% (0,28) și diferențe foarte semnificative la concentrția de 0,06% (0,52) (fig. 6.38).

[NUME_REDACTAT] negre

În ceea ce privește influența agenților mutageni chimici asupra numărului de păstăi pe plantă la soiul Braziliene negre, diferențe distinct semnificative, pozitive, au fost înregistrate doar la concentrația de 0,6% (0,36) (fig 6.39).

Fig. 6.39 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi, generația M1, soiul Braziliene negre

Fig. 6.39 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M1 generation, Braziliene negre variety

Tratamentele 6 ore ale sulfatului de dimetil în concentrație de 0,4% (0,25) și 0,6% (0,38) au produs diferențe pozitive, semnificative și diferențe pozitive, distinct semnificative față de martor (fig. 6.39).

Azida de sodiu a determinat diferențe negative, distinct semnificative și foarte semnificative, față de martor, la concentrația de 0,04% (0,22) și la concentrația de 0,08% (0,42) (fig. 6.39).

Linia L 9184

La linia L 9184 diferențele negative, foarte semnificative față de martor s-au înregistrat în cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (0,38) și 0,6% (0,86) comparativ cu martorul netratat (fig. 6.40).

Fig. 6.40 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi, generația M1, linia L 9184

Fig. 6.40 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M1 generation, L 9184 accession

Sulfatul de dimetil a avut un efect creștere asupra numărului de păstăi pe plantă în cazul liniei L 9184 înregistrându-se diferențe, pozitive foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (0,58), 0,6% (0,82) și 0,8% (1,04) și diferențe distinct semnificative la concentrația de 0,2% (0,41) comparativ cu martorul (fig. 6.40).

6.3.1.5. Variabilitatea numărului mediu de boabe din păstaie

În literatura de specialitate, unii autori specifică faptul că, numărul mediu de boabe din păstaie este între 1 – 4 boabe (Pop și colab., 1986). După interpretarea datelor se poate observa că numărul mediu de boabe din păstaie la martorul soiului Tâmburești a fost de 2,6 , la soiul Jelud de 2,2, la soiul Braziliene negre 2,98 și de 2,6 la linia L 9184.

Tabelul 6.21/ Table 6.21

Influența agenților mutageni asupra numărului mediu de boabe din păstaie, generația M1

The influence of the mutagen agents on the mean number of the grains from pods , M1 generation

[NUME_REDACTAT]

În mod normal numărul de boabe din păstăi variază de la 1 la 3, majoritatea având 2 boabe (53,2%). Boabele au o lungime cuprinsă între 0,8 și 2,0 cm și o lățime între 0,6 și 1,1 cm, o formă cilindrică și culoare roz cu slabe linii punctate mai închise (Pop și colab., 1986).

Fig. 6.41 – Influența tratamentelor asupra numărului mediu de boabe din păstaie, generația în M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.41 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the grains from pods, M1 generation, Tâmburești variety

În cazul numărului de boabe din păstaie, varianta martor a soiului Tâmburești a înregistrat o medie de 2,6 (tabelul 6.21). Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la scăderea numărului de boabe din păstaie.

La soiul Tâmburești, diferențele negative față de martor, au fost foarte semnificative în cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% (0,48) (fig. 6.41).

Sulfatul de dimetil în concentrație de 0,2% (0,14) a determinat o diferență negativă față de martor, semnificativă. Diferențe negative, foarte semnificative s-au identificat la concentrațiile de 0,6 % (0,32) și 0,8% (0,34) comparativ cu proba martor (fig. 6.41).

Tratamentul cu azidă de sodiu la concentrațiile de 0,04% (0,32) și 0,06% (0,5) au manifestat diferențe negative, foarte semnificative față de martor (fig. 6.41).

[NUME_REDACTAT]

În cadrul soiului Jelud majoritatea păstăilor au 2 boabe de formă cilindrică și cu o culoare brună către roz ( Pop și colab.,1986).

La acest soi, etil metansulfonatul a avut un efect de creștere a numărului de boabe din păstaie la concentrația de 0,04% (0,49). Varianta martor a avut valoarea medie de 2,2 (fig. 6.42).

Fig. 6.42 – Influența tratamentelor asupra numărului mediu de boabe din păstaie, generația în M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.42 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the grains from pods, M1 generation, Jelud variety

O creștere a numărului de boabe din păstaie s-a realizat și la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrațiile de 0,2% (0,2) și 0,4% (0,48), diferențele fiind semnificative și distinct semnificative comparativ cu martorul netratat.

Efectul stimulativ asupra numărului de boabe din păstaie în urma utilizării azidei de sodiu a înregistrat diferențe pozitive, foarte semnificative la concentrația de 0,02% (0,36) și semnificative la concentrația de 0,04% (0,12) comparativ cu martorul (fig. 6.42).

[NUME_REDACTAT] negre

Numărul de boabe la o păstaie variază între 1 și 4, majoritatea având 3 boabe. Boabele au o formă apropiată de cilindrică, cu unele fețe turtite, determinată de poziția pe care o ocupă în păstăi (Pop și colab., 1986).

În cazul numărului de boabe din păstaie, varianta martor a soiului Braziliene negre a înregistrat o medie de 2,98 (fig. 6.43). Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la creșterea numărului de boabe din păstaie la anumite concentrații .

La tratamentele cu etil metansulfonat s-au înregistrat diferențe pozitive, distinct semnificative la concentrația de 0,4% (0,37) comparativ cu martorul.

Fig. 6.43 – Influența tratamentelor asupra numărului mediu de boabe din păstaie, generația în M1, soiul Braziline negre

Fig. 6.43 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the grains from pods, M1 generation, Braziliene negre variety

Sulfatul de dimetil, la concentrațiile de 0,2% (0,33) și 0,4% (0,42) a determinat o creștere a numărului de boabe din păstaie, înregistrându-se diferențe pozitive, semnificative și foarte semnificative față de martorul netratat (fig. 6.43).

În cazul tratamentelor cu azidă de sodiu, la concentrația de 0,02% (0,34) s-au înregistrat diferențe pozitive, distinct semnificative comparativ cu proba martor (fig. 6.43).

Linia L 9194

Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la scăderea numărului de boabe din păstaie. Varianta martor a liniei L 9184 a avut o medie de 2,6 (fig. 6.44).

În cazul tratamentelor etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (0,52) și 0,6% (0,59) s-au înregistrat diferențe negative, foarte semnificative.

La linia L 9184 diferențele negative, foarte semnificative, față de martor s-au înregistrat în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% (0,43). La concentrația de 0,8% (0,35) s-au produs diferențe negative, distinct semnificative comparativ cu martorul (fig. 6.44).

Tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% (0,5) s-a dovedit a avea un efect de reducere a numărului de boabe din păstaie, înregistrându-se diferențe negative, foarte semnificative față de martor (fig. 6.44).

Fig. 6.44 – Influența tratamentelor asupra numărului mediu de boabe din păstaie, generația în M1, linia L 9184

Fig. 6.44 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the grains from pods, M1 generation, L 9184 accession

6.3.1.6. Variabilitatea greutății medii a boabelor pe plantă

Conform cercetărilor întreprinse de-a lungul timpului pe diferite soiuri de arahide, greutatea medie a unui bob este cuprinsă între 0,45-0,5 g (Pop și colab., 1986). În comparație cu datele din literatura de specialitate, la speciile luate în studiu, martorul a înregistrat o valoare medie de 33,53 – soiul Tâmburești, 27,71 – soiul Jelud, 31,99g – soiul Braziliene negre și 29,88g – linia L 9184.

[NUME_REDACTAT]

În urma tratamentelor cu cele trei substanțe greutatea boabelor pe plantă s-a diminuat comparativ cu martorul (tabelul 6.22). Valoarea medie a variantei martor a fost de 33,53g.

Diferențe negative, față de martor, foarte semnificative, s-au înregistrat la tratamentele cu azidă de sodiu la toate cele trei concentrații (fig. 6.45).

Tabelul 6.22 / Table 6.22

Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl (g), generația M1

The influence of the mutagen agents on the mean weight of grains per plant (g), M1 generation

Sulfatul de dimetil a avut un efect de reducere a greutății medii a boabelor pe plantă la concentrațiile de 0,6% (3,12) și 0,8% (5,44) și la concentrația de 0,2% (3,1) (fig. 6.45).

Fig. 6.45 – Influența tratamentelor asupra greutății medii a boabelor pe pl (g), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.45 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of grains per plant (g), M1 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

La soiul Jelud martorul netratat a avut o medie a greutății boabelor pe plantă de 27,71 g (fig. 6.46). Tratamentele cu substanțele mutagene, au influențat greutatea boabelor pe plantă.

Fig. 6.46 – Influența tratamentelor asupra greutății medii a boabelor pe pl (g), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.46 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of grains per plant (g), M1 generation, Jelud variety

Astfel, în cazul tratamentului cu etil metansulfonat, la concentrațiile de 0,2% (0,87) și 0,4% (1,64) diferențele față de martor au fost pozitive, distinct și foarte semnificative (fig. 6.46). Însă la concentrația de 0,6% (1,01) etil metansulfonatul a determinat o diferență negativă, foarte semnificativă, față de martor (fig. 6.46).

Sulfatul de dimetil, în concentrație de 0,4% (0,65) și 0,6% (1,18) a determinat, de asemenea, o diferență pozitivă, foarte semnificativă, față de martor (fig. 6.46).

Tratamentul cu azidă de sodiu la concentrațiile de 0,04% (0,49) și 0,06% (0,73) au manifestat diferențe negative, distinct și foarte semnificative, față de martor (fig. 6.46).

[NUME_REDACTAT] negre

Martorul soiului Braziliene negre a înregistrat o valoare medie a numărului de boabe pe plantă de 31,99 g (fig. 6.47).

Fig. 6.47 – Influența tratamentelor asupra greutății medii a boabelor pe pl (g), generația M1, soiul Braziliene negre

Fig. 6.47 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of grains per plant (g), M1 generation, Braziliene negre variety

Sulfatul de dimetil în concentrații de 0,4% (0,28) și 0,6% (0,41) a produs diferențe față de martor semnificative și distinct semnificative (fig. 6.47).

Azida de sodiu la concentrația de 0,06% (1,05), a înregistrat o diferență negativă, semnificativă, față de martor (fig. 6.47).

Linia L 9184

Tratamentul cu sulfat de dimetil în toate cele 4 concentrații a manifestat un efect de creștere a greutății boabelor pe plantă, înregistrându-se diferențe pozitive, foarte semnificative, față de martor (fig. 6.48).

Etil metansulfonatul, în concentrația de 0,6% (0,81) a determinat o diferență negativă față de martor, semnificativă, iar celelalte diferențe sunt asigurate statistic.

Fig. 6.48. – Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelorpe pl (g) în generația M1 la linia L 9184

Fig. 6.48- The influence of the mutagen agents on the mean weight of grains per plant (g), M1 generation, L 9184 accessions

Azida de sodiu a înregistrat o diferență negativă față de martor, distinct semnificativă la concentrația de 0,06% (0,48) (fig. 6.47).

6.3.1.7. Variabilitatea masei a 1000 de boabe

Un aspect important al acestui caracter este reprezentat de gradul de șiștăvire a boabelor, proces ce influențează într-o măsură ridicată masa a 1000 de boabe. Acest fenomen este mai accentuat la genotipurile mai tardive, care nu reușesc să acumuleze substanțe de rezervă în cantități suficiente, astfel, că o parte din boabele formate vor fi șiștave.

În general, boabele care provin din păstăi cu un singur bob prezintă valori mai mari ale masei a 1000 de boabe.

Tabelul 6.23 / Table 6.23

Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe (g) în generația M1

The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g) in M1 generation

[NUME_REDACTAT]

În literatura de specialitate valoarea MMB-ului la soiul Tâmburești este de 500 g. În condițiile de secetă din anul 2012 valorile masei a 1000 de boabe sunt mai reduse comparativ cu un an normal din punct de vedere climatic.

La soiul Tâmburești, valoarea medie a masei a o mie de boabe a fost de 365,20 g (tabelul 6.23).

Fig. 6.49 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe (g), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.49 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M1 generation, Tâmburești variety

Tratamentele cu etil metansulfonat au determinat diferențe negative față de martor, distinct semnificative și foarte semnificative la concentrațiile de 0,2% (26,23), 0,4% (32,5) și 0,6% (39,07) (fig. 6.49).

Diminuarea masei a o mie de boabe s-a înregistrat și în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil. Astfel, tratamentele în concentrație de 0,6% (67,8), 0,4% (12,38) au determinat diferențe semnificative, față de martor. În schimb, tot sulfatul de dimetil în concentrație de 0,6% (23,44) și 0,8% (39,13) a indus diferențe foarte semnificative față de martor (fig. 6.49).

Tratamentele cu azidă de sodiu au produs diferențe față de martor foarte semnificative la concentrațiile de 0,06% (33,63) și distinct semnificative la concentrația de 0,02% (18,23) (fig. 6.49).

[NUME_REDACTAT]

La soiul Jelud, valoarea medie a masei a o mie de boabe a fost de 350,61 g (fig. 6.50).

Tratamentele cu etil metansulfonat au determinat diferențe negative față de martor, semnificative și foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (18,04) și 0,6% (36,22) (fig. 6.50).

Diminuarea masei a o mie de boabe s-a înregistrat și în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil. Astfel, tratamentele în concentrație de 0,2% (14,38), 0,4% (12,38) au determinat diferențe față de martor semnificative. În schimb, tot sulfatul de dimetil în concentrație de 0,6% (23,44) și 0,8% (32,94) a indus diferențe distinct semnificative și foarte semnificative față de martor (fig. 6.50).

Fig. 6.50 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe (g), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.50 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M1 generation, Jelud variety

Tratamentele cu azidă de sodiu au produs diferențe negative, foarte semnificative, față de martor la concentrațiile de 0,04% (25,01) și 0,06% (32,18) (fig. 6.50).

[NUME_REDACTAT] negre

Martorul soiului Braziliene negre a avut o valoarea medie a masei a o mie de boabe de 339,1 g (fig. 6.51).

Efectele de reducere a masei a o mie de boabe s-au înregistrat în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% (17,17), diferența față de martor fiind negativă, semnificativă (fig. 6.51).

Tratamentele cu sulfat de dimetil au determinat ca diferențele negative față de martor să fie distinct și foarte semnificative la concentațiile de 0,2% (13,82), 0,6% (15,43) și 0,6% (19,8) (fig. 6.51).

Azida de sodiu în concetrație de 0,02% (10,9) și 0,06% (22,67) a determinat diferențe negative, distinct semnificative și foarte semnificative față de martorul netratat (fig. 6.51).

Fig. 6.51 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe (g), generația M1, soiul Braziliene negre

Fig. 6.51 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M1 generation, Braziliene negre variety

Linia L9184

Martorul liniei L 9184 a avut o valoarea medie a masei a o mie de boabe de 333,17 g (fig. 6.52).

Ca și la soiul Braziliene negre, diferențe semnificative s-au înregistrat în urma tratamentelor cu etil metansulfonat la concentrația de 0,6% (20,2) (fig. 6.52).

Diferențe negative, distinct semnificative, s-au înregistrat atât la tratamentele cu sulfat de dimetil cât și cu azidă de sodiu, la concentrațiile de 0,8% (16,5) respectiv 0,06% (16,44) (fig 6.52).

Ca și la soiul Braziliene negre, la linia L 9184 s-au înregistrat diferențe negative, semnificative, în urma tratamentelor cu etil metansulfonat la concentrația de 0,6% (20,2) (fig. 6.52). La celelalte concentrații datele sunt asigurate statistic.

Fig. 6.52 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe (g) în generația M1 la linia L9184

Fig. 6.52 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M1 generation, L 9184 accession

6.3.1.8. Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp

[NUME_REDACTAT]

La variantele tratate cu substanțe mutagene, numărul, respectiv procentul plantelor care au supraviețuit au scăzut considerabil, pe măsura creșterii dozelor aplicate. Acest lucru se datorează afectării informației ereditare, ca efect al diferitelor doze ale substanțelor chimice.

În tabelul 6.24, se prezintă rezultatele privind gradul de supraviețuire a plantelor la sfârșitul perioadei de vegetație, în urma acțiunii celor trei substanțe mutagene la toate cele 4 doze de acțiune, în procente, față de martorul netratat.

Gradul cel mai scăzut de supraviețuire a plantelor de arahide s-a înregistrat în urma tratamentului cu etil metansulfonat. Astfel, s-au înregistrat valori procentuale ce diferă atât față de martorul netratat cît și de la o doză de acțiune la alta în cadrul aceluiași tip de tratament.

Tabelul 6.24 / Table 6.24

Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire (%), generația M1

The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M1 generation

Tratamentele etil metansulfonat, în concentrație de 0,2% (6,94), 0,4% (10,67) și 0,6% (16,8) au dus la o reducere a gradului de supraviețuire a plantelor în câmp, diferențele fiind negative, semnificativă și distinct semnificativă (fig. 6.53).

Tratamentele cu sulfat de dimetil s-au dovedit a avea efecte negative, diferențele față de martor au fost semnificative, la concentrațiile de 0,6% (11,24) și 0,8% (14,52).

Diferențe distinct semnificative față de varianta martor au determinat tratamentele cu azidă de sodiu la concentrația de 0,04% (12,24) și foarte semnificative la concentrația de 0,06% (16,5) (fig. 6.53).

Fig. 6.53 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire (%), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.53 – The influence of mutagen agents on the survival level of the plants (%), M1 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Etil metansulfonatul și azida de sodiu la dozele de 0,2% (8,6), 0,4% (11,53) și 0,6% (17,9), respectiv 0,02% (7,13), 0,04% (11,73) și 0,06% (17,2) au determinat diferențe negative, semnificative și foarte semnificative față de martorul netratat (fig. 6.54).

La concentrația de 0,6% (12,26) la tratamentul cu sulfat de dimetil procentul de supraviețuire a plantelor este diminuat, diferența față de martor fiind semnificativă în timp ce concentrația de 0,8% (16,33) diferențele față de martor au fost distinct semnificative (fig. 6.54).

Fig. 6.54 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire (%), generația M1, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.54 – The influence of mutagen agents on the survival level of the plants (%), M1 generation, Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

În comparație cu varianta martor netratată a cărei valoare este de 81,60 , tratamentele cu etil metansulfonat și azidă de sodiu în doză de 0,2% (11,2), 0,4% (19,9) și 0,6% (24,2) respectiv 0,02% (11,47), 0,04% (18,97) și 0,06% (23,83%) au determinat reduceri ale gradului de supraviețuire,diferențele fiind negative, foarte semnificative (fig. 6.55).

Fig. 6.55 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire (%), generația M1, soiul B. negre

Fig. 6.55 – The influence of mutagen agents on the survival level of the plants (%),M1 generation, B. negre variety

Concentrația de 0,6% (8,2) la tratamentul cu sulfat de dimetil a făcut ca procentul de supraviețuire a plantelor să fie diminuat, diferența față de martor a fost distinct semnificativă în timp ce concentrația de 0,8% (15,57) diferența față de martor a fost foarte semnificativă (fig. 6.55).

Linia L9184

Tratamentele cu azidă de sodiu s-au dovedit a avea efecte negative, foarte semnificative, la concentrațiile de 0,02% (6,13), 0,04% (12,0) și 0,06% (16,8) (fig. 6.56).

Fig. 6.56 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire (%), generația M1, linia L 9184

Fig. 6.56 – The influence of mutagen agents on the survival level of the plants (%),M1 generation, L 9184 accession

La linia L 9184 diferențele negative, semnificative, față de martor s-au înregistrat în cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (9,6) și diferențe distinct semnificative la concentrația de 0,6% (15,47) (fig. 6.56).

Sulfatul de dimetil a înregistrat o scădere a gradului de supraviețuire a plantelor la doza de 0,8% (13,4) ,diferența a fost semnificativă comparativ cu martorul netratat (fig. 6.56).

6.3.2. Analize fiziologice realizate în generația M1

6.3.2.1. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra conținutului în pigmenți asimilatori.

Pigmenții asimilatori sunt localizați în frunze și în alte organe verzi ale plantelor, cei mai importanți fiind reprezentați de clorofilă. În plantele verzi există două tipuri predominante de clorofilă și anume clorofila a și b, ce diferă doar structural. Alături de pigmenții clorofilieni, toate organismele fotosintetizante posedă și pigmenți auxiliari ce au rolul de a absorbi fotonii aparținând radiațiilor intermediare între albastru și roșu și de a transfera o parte din energia acestora clorofilelor pentru a fi utilizată în fotosinteză.

Pigmenții auxiliari mai poartă denumirea de pigmenți carotenoizi (beta carotenul și xantofila). Pigmenții carotenoizi însoțesc pigmenții clorofilieni în celulele asimilatoare. Funcția principală a carotenoizilor este cea de a proteja moleculele de clorofilă împotriva oxidării.

Distribuția pigmenților asimilatori în regnul vegetal este influențată direct de specie și factorii de mediu (Șumălan, 2006).

În urma cercetărilor întreprinse de noi substanțele mutagene utilizate în tratarea boabelor de arahide influențează conținutul de pigmenți asimilatori. Astfel, cel mai ridicat conținut în pigmenții clorofilieni (23,61 μg/ml) a fost deteminat la linia L 9184 în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% în fenofaza de înflorire. Cea mai mică valoare (2,50 μg/ml) a fost obținută tot la linia L 9184 în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% în fenofaza de coacere a boabelor. Conținutul cel mai ridicat al pigmenților carotenoizi a fost identificată la soiul Braziliene negre la tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% la maturarea boabelor. Conținutul cel mai scăzut în pigmenți carotenoizi (2,23 μg/ml) s-a înregistrat la linia L 9184 la tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% la creșterea frunzelor.

În literatura de specialitate se precizează că, frunzele foarte tinere, la începutul formării lor, au o activitate scăzută de sinteză a dioxidului de carbon, din cauza suprafeței foliare reduse și a cantității mici de clorofilă (Pokorný și colab., 2011). Pe măsura maturizării plantelor, activitatea fotosintetică crește, scăzând, din nou, atunci când frunzele îmbătrânesc (Bercu, 2002).

La arahide, la cele trei soiuri și la linia menționată, conținutul cel mai mare de pigmenți clorofilieni din frunze a fost identificat în fenofaza de înflorire, iar cel mai mic conținut a fost determinat în fenofaza de coacere a boabelor.

Cercetările întreprinse de Tai și Todd (1972), la câteva soiuri de arahide au arătat un conținut mai scăzut al pigmenților carotenoizi la formele mutante. În cazul experienței noastre cel mai ridicat conținut al pigmenților carotenoizi s-a înregistrat în fenofaza de coacere a boabelor.

În perioada de înflorire a arahidelor (luna iulie) se înregistrează temperaturi mai ridicate (25°C), ceea ce duce la creșterea conținutului de pigmenți asimilatori din frunze.

În general, în frunze, raportul dintre clorofila a și b este de 3/1 iar dintre clorofilă și carotenoizi este de 4/1 (Jităreanu, 2007), acest lucru fiind constatat și în cazul experienței noastre.

Efectul indus de tratamentele cu substanțe mutagene asupra pigmenților asimilatori la soiul [NUME_REDACTAT] fenofaza de creștere a frunzelor, etil metansulfonatul în concentrație de 0,2% și 0,4% s-au înregistrat valori mai ridicate ale conținutului în pigmenți clorofilieni comparativ cu martorul.

Tratamentul cu etil metansulfonat în concentrație de 0,2% a determinat ca raportul dintre clorofila a și clorofila b să înregistreze o valoare, mai mică (3,54 μg/ml) decât a martorului (3,60 μg/ml), în timp ce raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a fost de 4,43 μg/ml, iar a martorului a fost de 4,53 μg/ml. Etil metansulfonatul în concentrație de 0,4% în aceeași fenofază, a determinat ca raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi să aibă, o valoare mai ridicată decât a martorului (5,86 μg/ml) (tabelul 6.25, fig. 6.57).

În fenofaza de înflorire, în urma tratamentului cu etil metansulfonat, conținutul total în pigmenți clorofilieni a fost cuprins între 14,77 μg/ml – 0,2% și 19,05 μg/ml – 0,2%; iar raportul dintre clorofila a și b a oscilat între 3,19 μg/ml – 0,2% și 3,67 μg/ml – 0,6%; înregistrându-se o valoare mai ridicată la concentrația de 0,6% comparativ cu martorul (3,14 μg/ml) (tabelul 6.25).

Tabelul 6.25 / Table 6.25

Dinamica acumulării pigmenților clorofilieni în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul [NUME_REDACTAT] dynamics of the accumulation of the chlorophyll pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Tâmburești variety

Fig. 6.57 – Dinamica pigmenților clorofilieni după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.57 – The dynamics of the chlorophyll pigments after the treatment with three mutagenic, Tâmburești variety

Raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a avut valori cuprinse într 0,21 μg/ml – 0,4% și 0,62 μg/ml – 0,6% (cea mai ridicată valoare) comparativ cu a martorului (4,39 μg/ml) (tabelul 6.26).

Tabelul 6.26 /Table 6.26

Dinamica acumulării pigmenților carotenoizi în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul [NUME_REDACTAT] dynamic of the accumulation of the carotenoid pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Tâmburești variety

În fenofaza de coacere a boabelor, etil metansulfonatul în concentrație de 0,6% (3,80 μg/ml) a determinat o creștere a conținutului în pigmenți clorofilieni în comparație cu martorul netratat (3,24 μg/ml) (tabelul 6.25, fig. 6.45). La polul opus se află raportul dintre clorofila a și b, valorile acesteia fiind mai mici în cazul concentrației de 0,6% (2,15 μg/ml ) față de martorul netratat (2,39 μg/ml) (tabelul 6.25).

După cum se poate observa, cele mai ridicate valori ale conținutului în pigmenți clorofilieni au fost identificate în fenofaza de înflorire a plantelor, iar cele mai mari valori ale raportului dintre clorofila a și b s-au evidențiat tot în fenofaza de înflorire a plantelor la concentrația de 0,6% (3.67) (fig. 6.57 ).

Raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a înregistrat valori mai scăzute în fenofaza de coacere a boabelor comparativ cu valorile înregistrate în celelalte două fenofaze (tabelul 6.26, fig. 6.58).

După tratamentele cu etil metansulfonat s-a evidențiat un conținut mai ridicat al pigmenților clorofilieni, ceea ce înseamnă o activitate fotosintetică mai ridicată.

Conținutul mai ridicat de pigmenți, la tratamentele cu etil metansulfonat comparativ cu martorul netratat, sugerează o activitate fotosintetică intensă necesară perioadei de înflorire și s-ar putea explica printr-o absorbție intensă a apei și a substanțelor minerale nutritive din sol, prin intensificarea metabolismului plantelor provenite din boabe tratate În același timp se poate realiza și o barieră protectoare a plantelor la atacul unor agenți patogeni, asigurată de conținutul ridicat de fotoreceptori.

Fig. 6.58 – Dinamica pigmenților carotenoizi după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.58 – The dynamics of the carotenoid pigments after the treatment with three mutagenic, Tâmburești variety

În cazul sulfatului de dimetil se constată faptul că majoritatea valorilor înregistrate, privind conținutul în pigmenți clorofilieni și raportul dintre clorofila a și b, au fost mai ridicate comparativ cu valorile martorului netratat.

Valori mai scăzute decât ale martorului (3,60 μg/ml) s-au putut observa la raportul dintre cele două clorofile în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil la toate cele patru concentrații (fig. 6.57).

Conținutul de pigmenți carotenoizi, în toate cele trei fenofaze, prezintă valori mai ridicate comparativ cu martorul netratat, existând o singură excepție în fenofaza de coacere a boabelor la tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% (4,61 μg/ml) unde conținutul în pigmenți carotenoizi a scăzut în comparație cu martorul (4,73 μg/ml ) (fig. 6.58).

Conținutul în pigmenți clorofilieni în fenofaza de înflorire a înregistrat o singură valoare mai mică decât cea a martorului la tratamentul azidă de sodiu în concentrație de 0,02% (14,21 μg/ml). În rest, conținutul în pigmenți clorofilieni în fenofaza de înflorire a fost mai ridicat decât cel al martorului (14,38 μg/ml ) (tabelul 6.25).

Raportul dintre cele două clorofile, în fenofaza de înflorire în cazul tratamentelor cu azidă de sodiu, prezintă valori mai ridicate comparativ cu martorul netratat (3,14 μg/ml), excepție făcând doar concentrația de 0,06% (3,10 μg/ml) (fig.6.57).

În urma tratamentelor cu azidă de sodiu, raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a avut valori mai ridicate în toate fenofazele, la toate cele trei concentrații comparativ cu martorul netratat (2,40 μg/ml, 3,27 μg/ml și 4,73 μg/ml ) ( fig. 6.58).

Efectul indus de tratamentele cu substanțe mutagene asupra pigmenților asimilatori la soiul [NUME_REDACTAT] soiul Jelud se observă oscilații ale cantității de pigmenți asimilatori în frunze în funcție de concentrațiile folosite de etil metansulfonat. Comparativ cu martorul se pot observa atât creșteri cât și diminuări ale cantității de pigmenți (tabelul 6.27, fig. 6.59).

Pentru tratamentele cu etil metansulfonat în cele trei fenofaze s-a evidențiat faptul că la concentrația de 0,6%, conținutul în pigmenți clorofilieni a avut valori mai mici decât martorul (tabelul 6.27). În cele trei perioade de vegetație luate în studiu, în urma tratamentelor cu etil metansulfonat,valorile raportului dintre clorofila a și clorofila b scad comparativ cu martorul (tabelul 6.27, fig. 6.59).

În ceea ce privește conținutul în pigmenți carotenoizi, în urma tratamentelor cu etil metansulfonat se poate constata atât creșteri la concentrația de 0,4% (5,18 μg/ml) cât și scăderi la concentrația de 0,6% (2,86 μg/ml) față de martorul netratat.

În urma tratamentelor cu etil metansulfonat, raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a avut valori mai mici față de cele ale martorului. În fenofaza de creștere a frunzelor s-a remarcat o scădere a acestui raport la tratamentul cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4%.

Tabelul 6.27 / Table 6.27

Dinamica acumulării pigmenților clorofilieni în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul [NUME_REDACTAT] dynamics of the accumulation of the chlorophyll pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Jelud variety

În perioada de înflorire, etil metansulfonatul tot în concentrație de 0,4% (4,22 μg/ml) a determinat ca valorile raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi să scadă față de valorile martorului netratat (4,36 μg/ml). În perioada de coacere a boabelor s-a remarcat o scădere a acestui raport comparativ cu martorul (tabelul 6.28, fig.6.60)

De asemenea, și în cazul sulfatului de dimetil, la soiul Jelud se observă fluctuații ale cantității de pigmenți asimilatori în frunze în funcție de concentrație. Comparativ cu martorul se pot observa atât creșteri la concentrația de 0,8% (20,66 μg/ml) în fenofaza de înflorire cât și scăderi ale cantității de pigmenți la concentrația de 0,2% (2,80 μg/ml) în fenofaza de coacere a boabelor (tabelul 6.27).

În fenofaza de creștere a frunzelor cantitatea totală de pigmenți clorofilieni crește în urma tratamentului cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% (17,88 μg/ml) comparativ cu martorul (17,20 μg/ml) (tabelul 6.27, fig. 6.59). O situație similară s-a obținut și in cazul raportului dintre clorofila a și b la concentrația de 0,2% (3,63 μg/ml) în urma tratamentului cu sulfat de dimetil în fenofaza de creștere a frunzelor.

Fig. 6.59- Dinamica pigmenților clorofilieni după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.59 – The dynamics of the chlorophyll pigments after the treatment with three mutagenic, Jelud variety

În urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, cantitatea de pigmenți carotenoizi scade comparativ cu martorul (3,89 μg/ml), iar raportul dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi crește o dată cu concentrația comparativ cu martorul (tabelul 6.28, fig.6.60).

În urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, în fenofaza de înflorire, cantitatea de pigmenți clorofilieni și raportul dintre cele două clorofile crește o dată cu concentrația, comparativ cu martorul (fig. 6.59).

Cea mai ridicată cantitate de pigmenți carotenoizi din fenofaza de înflorire, în urma tratamentului cu sulfat de dimetil s-a obținut la concetrația de 0,4% (4,76 μg/ml), comparativ cu martorul netratat (4,24 μg/ml) (tabelul 6.28, fig. 6.60).

Valoarea cea mai scăzută a raportului dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi s-a înregistrat în urma tratamentului cu sulfat de dimentil la concentrația de 0,8% (4,11 μg/ml).

La maturarea boabelor conținutul de pigmenți clorofilieni în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil scade o dată cu creșterea concentrației (tabelul 6.27, fig. 6.59).

Valoarea cea mai ridicată a raportului dintre clorofila a și b s-a obținut la concetrația de 0,4% (3,06 μg/ml), în urma tratamentului cu sulfat de dimetil, comparativ cu martorul netratat (2,39 μg/ml) (tabelul 6.27, fig. 6.59)

În ceea ce privește conținutul de pigmenți carotenoizi în fenofaza de coacere a boabelor se poate observa o creștere o dată cu mărirea concentrației, în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil.

Tabelul 6.28 / Table 6.29

Dinamica acumulării pigmenților carotenoizi în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul [NUME_REDACTAT] dynamic of the accumulation of the carotenoid pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Jelud variety

Datele obținute arată că indiferent de concentrație, sulfatul de dimetil a determinat atât valori mai mici cât și mai mari ale raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi în cele trei fenofaze față de valorile martorului (tabelul 6.28, fig. 6.60).

Rezultatele observațiilor ne îndreptățesc să afirmăm că substanțele utilizate pentru experimentare influențează sinteza pigmenților asimilatori și implicit activitatea fotosintezei în mod diferit în funcție de concentrațiile acestora.

La acest soi, conținutul în pigmenți clorofilieni a înregistrat valori mai mici decât cea a martorului în toate cele trei fenofaze la tratamentul cu azidă de sodiu (, fig. 6.59).

Raportul dintre cele două clorofile, în fenofaza de creștere a frunzelor a fost mai scăzut la toate cele trei concentrații comparativ cu martorul (3,60 μg/ml).

Determinările efectuate în perioada de vegetație a arahidelor au arătat faptul că, la tratamentele cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06%, conținutul în pigmenți carotenoizi este mai ridicat comparativ cu martorul în fenofaza de creștere a frunzelor și de coacere a boabelor excepție existând în fenofaza de înflorire la concentrația de 0,06% (4,14 μg/ml), când acest conținut a fost mai scăzut în comparație cu cel al martorului (4,35μg/ml) (tabelul 6.28, fig. 6.60).

Fig. 6.60 – Dinamica pigmenților carotenoizi după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.60 – The dynamics of the carotenoid pigments after the treatment with three mutagenic, Jelud variety

În urma tratamentelor cu azidă de sodiu, raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a avut atât valori mai ridicate cât și mai mici față de cele ale martorului. În fenofaza de creștere a frunzelor s-a remarcat o creștere a acestui raport la tratamentul cu azidă de sodiu concentrație de 0,02% și 0,04%. În aceeași fenofază valoarea cea mai scăzută a fost în urma tratării cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06%, (tabelul 6.28, fig. 6.60).

În perioada de înflorire, azida de sodiu în concentrație de 0,04% a determinat ca valoarea raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi să scadă față de valorile martorului netratat. Cele mai ridicate valori ale raportului dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi înregitrându-se la concentrația de 0,02% și 0,06%. În fenofaza de coacere a boabelor, raportul dintre pigmenții cercetați prezintă valori mai ridicate comparativ cu martorul netratat , excepție făcând concentrația de 0,06% (tabelul 6.28).

Efectul indus de tratamentele cu substanțe mutagene asupra pigmenților asimilatori la soiul Braziliene negre

Dinamica conținutului în pigmenți asimilatori a înregistrat modificări evidente în cazul aplicării tratamentelor cu cele trei substanțe mutagene la soiul Braziliene negre.

În fenofaza de creștere a frunzelor, etil metansulfonatul în concentrație de 0,2%, 0,4% și 0,6% au condus la valori mai ridicate ale conținutului în pigmenți clorofilieni comparativ cu martorul netratat.

Tratamentul cu etil metansulfonat în cele trei concentrații a determinat ca raportul dintre clorofila a și clorofila b să înregistreze valori mai mari decât a martorului (3,10 μg/ml), în timp ce raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a fost de a înregistrat o singura valoare mai ridicată la concentrația de 0,2% (4,17 μg/ml) decât a martorului (4,05 μg/ml) (tabelul 6.30, fig. 6.61 ).

În urma tratamentelor cu etil metansulfonat, în fenofaza de înflorire, conținutul cel mai ridicat în pigmenți clorofilieni s-a obținut la concentrația de 0,4% (20,90 μg/ml ), iar raportul dintre clorofila a și b la concentrația de 0,4% (3,33 μg/ml) a avut o valoare mai ridicată comparativ cu martorul (3,09 μg/ml).

Valorile raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi fiind mai mici în toate cele trei concentrații comparativ cu cele ale martorului (4,29 μg/ml) (tabelul 6.30, fig. 6.62).

În fenofaza de coacere a boabelor, etil metansulfonatul în concentrație de 0,2% (4,02 μg/ml) a determinat o ușoară creștere a conținutului în pigmenți clorofilieni în comparație cu martorul netratat (3,77 μg/ml) (tabelul 6.29, fig.6.61).

O situație opusă a fost constatată și în cazul raportului dintre clorofila a și b (2,80 μg/ml – 0,2%) (tabelul 6.29, fig. 6.49), respectiv raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi (0,89 μg/ml – 0,2%, ) (tabelul 6.30).

Tabelul 6.29 / Table 6.29

Dinamica acumulării pigmenților clorofilieni în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul Braziliene negre

The dynamics of the accumulation of the chlorophyll pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Braziliene negre variety

La toate cele trei fenofaze se evidențiază un conținut relativ crescut al pigmenților clorofilieni și carotenoizi în urma tratamentelor cu etil metansulfonat (tabelul 6.29).

La soiul Braziliene negre se pot constata fluctuații ale cantității de pigmenți asimilatori în frunze în funcție de concentrațiile de sulfat de dimetil folosite. Comparativ cu martorul se pot observa atât creșteri cât și diminuări mai ales în perioada de coacere a boabelor ale cantității totale de pigmenți (tabelul 6.29).

În perioada de creștere a frunzelor, în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil s-a obținut cea mai ridicată cantitate de pigmenți clorofilieni în concentrația de 0,6% (18,87 μg/ml) comparativ cu martorul (12,53 μg/ml). Aceeași situație s-a întâmplat și cu raportul dintre clorofila a și b, unde valoarea cea mai ridicată s-a obținut la concentrația de 0,6 % (3,87 μg/ml) comparativ cu martorul (tabelul 6.29, fig 6.61).

La toate concentrațiile sulfatului de dimetil, cantitatea pigmenților clorofilieni și a celor carotenoizi este afectată în mod diferit.

În toate cele trei fenofaze, valorile raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi au fost mai ridicate decât valorile martorului, în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil în concentrație de și 0,4% (tabelul 6.30).

Fig. 6.61 – Dinamica pigmenților clorofilieni după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul Braziliene negre

Fig. 6.61 – The dynamics of the chlorophyll pigments after the treatment with three mutagenic, Braziliene negre variety

În urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, cea mai ridicată cantitate de pigmenți clorofilieni s-a obținut la concetrația de 0,6% (21,94 μg/ml) comparativ cu martorul. Ca și cazul fenofazei de creștere a frunzelor, valoarea cea mai ridicată a raportului dintre clorofila a și b s-a înregistrat la concetrația de 0,6% (3,73 μg/ml) (tabelul 6.29, fig. 6.61).

În cazul azidei de sodiu se constată faptul că majoritatea valorilor înregistrate, privind conținutul în pigmenți clorofilieni au fost mai ridicate comparativ cu valorile martorului.

În ceea ce privește raportul dintre clorofila a și b, valorile mai mici s-au înregistrat în fenofaza de înflorire și coacere a boabelor în concentrația de 0,02% (2,99 μg/ml, respectiv 2,15 μg/ml) și 0,04% (2,80 μg/ml, respectiv 3,06 μg/ml).

Conținutul de pigmenți carotenoizi, în toate cele trei fenofaze, în urma tratamentului cu azidă de sodiu prezintă valori mai ridicate comparativ cu martorul netratat (tabelul 6.30, fig. 6.62).

Tabelul 6.30 / Table 6.30

Dinamica acumulării pigmenților carotenoizi în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la soiul Braziliene negre

The dynamic of the accumulation of the carotenoid pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Braziliene negre variety

Fig. 6.62 – Dinamica pigmenților carotenoizi după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, soiul Braziliene negre

Fig. 6.62 – The dynamics of the carotenoid pigments after the treatment with three mutagenic, B. negre variety

Efectul indus de tratamentele cu substanțe mutagene asupra pigmenților asimilatori la linia L 9184

La această linie, conținutul în pigmenți clorofilieni a înregistrat o singură valoare mai mică decât cea a martorului în fenofaza de creștere a frunzelor la tratamentul cu etil metansulfonat în concentrație de 0,2%. La celelalte concentrații conținutul în pigmenți clorofilieni a fost mai ridicat decât cel al martorului (tabelul 6.31, fig. 6.63).

În urma tratamentelor cu etil metansulfonat conținutul de pigmenți carotenoizi a fost mai ridicat în fenofaza de creștere a frunzelor la concentrația de 0,4% (4,02 μg/ml) și în fenofaza de coacere a boabelor la concentrația de 0,6% (4,85 μg/ml) comparativ cu martorul (tabelul 6.32, fig. 6.64).

Tabelul 6.31 / Table 6.31

Dinamica acumulării pigmenților clorofilieni în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la linia L 9184

The dynamics of the accumulation of the chlorophyll pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the L 9184 accession

La tratamentele cu etil metansulfonat, raportul dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi a înregistrat atât valori mai ridicate la doza de 0,4% (5,29 μg/ml) cât și mai mici la concentrația de 0,6% (0,52 μg/ml) față de cele ale martorului. În fenofaza de creștere a frunzelor și de înflorire s-a remarcat o creștere a acestui raport la tratamentul cu etil metansulfonat în toate cele trei concentrații (tabelul 6.32).

În fenofaza de coacere a boabelor, raportul dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi au prezentat prezintat valori mai scăzute comparativ cu martorul netratat (tabelul 6.32, fig. 6.64).

La linia L 9184 s-au observat fluctuații ale cantității de pigmenți asimilatori în frunze în funcție de concentrațiile sulfatului de dimetil. Comparativ cu martorul se pot observa atât creșteri cât și diminuări ale cantității de pigmenți (tabelul 6.31).

În cele trei fenofaze s-a evidențiat faptul că la concentrația de 0,8%, conținutul în pigmenți clorofilieni a avut valori mai mici decât martorul. La toate concentrațiile substanței, cantitatea pigmenților clorofilieni și a celor carotenoizi este afectată în mod diferit.

Fig. 6.63 – Dinamica pigmenților clorofilieni după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, linia L 9184

Fig. 6.63 – The dynamics of the chlorophyll pigments after the treatment with three mutagenic, L 9184 accession

În fenofaza de creștere a frunzelor și înflorire, valorile raportului dintre pigmenții clorofilieni și cei carotenoizi au fost mai ridicate decât valorile martorului, în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, excepție făcând doar concentrația de 0,2%. În fenofaza de coacere a boabelor diminuarea acestui raport s-a evidențiat la concentrația de 0,6% și 0,8%% (tabelul 6.32, fig. 6.64).

În perioada de creștere a frunzelor și de înflorire, în urma tratamentelor cu azidă de sodiu la toate cele trei concentrații s-a obținut un conținut mai scăzut de pigmenții clorofilieni și carotenoizi comparativ cu valorile martorului netratat (tabelul 6.32, fig. 6.64).

Tabelul 6.32 / Tabelul 6.32

Dinamica acumulării pigmenților carotenoizi în frunze după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene la linia L 9184

The dynamic of the accumulation of the carotenoid pigments in the leaves after the treatment with three mutagenic for the Braziliene negre variety

Valorile raportului dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi, în perioada de creștere a frunzelor și de înflorire au înregistrat valori mai ridicate comparativ cu cele ale martorului netratat la toate cele trei concentrații. În fenofaza de coacere a boabelor s-au înregistrat valori mai scăzute ale raportului dintre pigmenții clorofilieni și carotenoizi la concentrațiile de 0,04% (0,87 μg/ml) și 0,06% (0,82 μg/ml) (tabelul 6.32).

Fig. 6.64 – Dinamica pigmenților carotenoizi după tratamentul cu cele trei substanțe mutagene aplicat boabelor, linia L 9184

Fig. 6.64 – The dynamics of the carotenoid pigments after the treatment with three mutagenic, L 9184 accession

6.3.2.2. Efectul indus de tratamentul cu substanțe mutagene asupra intensității fotosintezei

Fotosinteza este procesul fiziologic de bază în plante și unul dintre factorii importanți în formarea recoltei (Wullschleger și Oosterhuis, 1990; Yu et al., 2001; Pokorný et al., 2011). Fotosinteza în funcție de intensitate și randament, influențează cantitativ și calitativ recolta agricolă din punct de vedere al biomasei (Dobrei, 2007).

Un număr mai mare de frunze la arahide poate să aibă un rol important asupra nivelului producției obținute. În același timp prezența procentuală mai mare a frunzelor în masa supraterestră a plantelor are o influență favorabilă și asupra calității acesteia ca furaj. Aceasta datorită faptului că frunzele au un conținut sporit de proteine și principii nutritive valoroase în hrana animalelor (Pop și colab., 1986).

Cercetările au arătat că, pe măsură ce crește cantitatea de clorofilă se amplifică și intensitatea fotosintezei (Dobrei, 2007; Bercu, 2002), acest lucru confirmându-se și în cazul cercetărilor noastre.

Creșterea intensității fotosintezei la plantele de arahide provenite din boabe tratate cu cele trei substanțe mutagene în special în fenofaza de înflorire, s-ar putea putea datora unei absorbții mai intense a apei și a substanțelor minerale din sol (Grebinskii, 1964), prin intensifcarea metabolismului general a plantelor provenite din boabe tratate (Lea, 1946; Skok et al., 1965) și activității sistemelor enzimatice care participă în fotosinteză și respirație (Chirilei et al., 1973).

Scăderea intensității fotosintezei, la valori sub cele ale plantelor martor, constatată la unele plante provenite din boabe tratate cu cele trei substanțe mutagene în fenofaza coacerii boabelor, s-ar putea datora îmbătrânirii mai timpurii a frunzelor ca urmare a dezvoltării accelerate a acestor plante.

În literatura de specialitate optimul intensității fotosintezei, se realizează la temperaturi cuprinse între 20-37°C, cu unele variații în funcție de specie, zonă geografică, calitatea mediului etc (Bercu, 2002). În cazul perioadei de vegetație a arahidelor din anul 2012, cea mai ridicată temperatură s-a realizat în luna iulie (24,5°C), perioadă care corespunde fenofazei de înflorire.

În dinamică procesul fotosintezei a atins, la toate plantele provenite din boabe tratate cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu, cea mai ridicată valoare în fenofaza înfloritului, pe primul rând situându-se plantele obținute în urma tratamentelor cu sulfatul de dimetil, urmate în ordine descrescândă de plantele obținute din boabe tratate cu azidă de sodiu și etil metansulfonat.

[NUME_REDACTAT]

La soiul Tâmburești, cele mai ridicate valori ale fotosintezei, s-au înregistrat la plantele provenite din tratamentul cu sulfat de dimetil și azidă de sodiu în fenofaza de înflorire (fig. 6.64). Comparativ cu martorul, valoarea maximă a fotosintezei a fost atinsă la plantele obținute în urma tratamentului cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% (7,24 μmol/m2/s) și cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% (7,84 μmol/m2/s) (tabelul 6.33).

În toate cele trei fenofaze, plantele provenite din boabe tratate cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6 % (3,3 μmol/m2/s – creșterea frunzelor; 3,54 μmol/m2/s – înflorire; 0,71 μmol/m2/s – formarea boabelor) și 0,04% au înregistrat cele mai mici valori ale fotosintezei în comparație atât cu valorile martorului (5,71 μmol/m2/s – creșterea frunzelor; 7,23 μmol/m2/s – înflorire; 3,23 μmol/m2/s – formarea boabelor) cât și cu valorile plantelor provenite din boabe tratate cu sulfat de dimetil și azidă de sodiu (tabelul 6.33, fig. 6.53).În fenofaza de formare a frunzelor valori mai mari ale intensității fotosintezei în comparație cu martorul (5,71 μmol/m2/s) s-au realizat la plantele provenite din boabe tratate cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% (6,23 μmol/m2/s) și sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% (5,98 μmol/m2/s) (tabelul 6.33).

Tabelul 6.33 / Table 6.33

Rata fotosintezei la soiul Tâmburești în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

The photosynthesis rate for the Tâmburești variety in the M1 generation after the treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

Fig. 6.65 – Variația ratei fotosintezei la soiul Tâmburești în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

Fig. 6.65 – The variation of the photosynthesis rate for the Tâmburești variety in the M1 generation after treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

[NUME_REDACTAT]

În dinamică, procesul de fotosinteză a înregistrat, ca și în cazul plantelor din soiul Tâmburești, cea mai ridicată valoare în fenofaza înfloritului, iar cea mai scăzută în fenofaza maturării boabelor (fig. 6.66).

Tabelul 6.34 / Table 6.34

Rata fotosintezei la soiul Jelud în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

The photosynthesis rate for the Jelud variety in the M1 generation after the treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

În timpul creșterii frunzelor, intensitatea fotosintezei a crescut comparativ cu martorul, la plantele provenite din boabe tratate cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (5,87 μmol/m2/s), sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% (6,1 μmol/m2/s), 0, 4% (5,75 μmol/m2/s) și 0, 8% (5,79 μmol/m2/s) (tabelul 6.34).

La plantele provenite din boabe tratate cu sulfat de dimetil, în fenofaza de creștere a frunzelor se observă o scădere a intensității fotosintezei la toate concentrațiile comparati cu cea a martorului (5,35 μmol/m2/s) (tabelul 6.34, fig. 6.66 ).

Fig. 6.66- Variația ratei fotosintezei la soiul Jelud în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

Fig. 6.66 – The variation of the photosynthesis rate for the Jelud variety in the M1 generation after treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

[NUME_REDACTAT] negre

La acest soi cele mai multe valori ale fotosintezei la plantele provenite din boabe tratate cu cele trei substanțe mutagene utilizate, s-au situat sub valoarea martorului (tabelul 6.35).

Maximul fotosintezei s-a realizat la plantele provenite din boabe tratate cu azidă de sodiu în concentrație de 0,02% (6,89μmol/m2/s) în fenofaza de înflorire a plantelor (fig. 6.67).

Valorile cele mai scăzute ale intensității fotosintezei, comparativ cu martorul netratat, au fost identificate în fenofaza de coacere a boabelor la toate plantele provenite din semințe tratate cu cele trei substanțe mutagene, excepție întalnindu-se doar la concentrația de 0,02% (3,58 μmol/m2/s cu azidă de sodiu (tabelul 6.35, fig. 6.67).

Tabelul 6.35 / Table 6.35

Rata fotosintezei la soiul Braziliene negre în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

The photosynthesis rate for the Braziliene negre variety in the M1 generation after the treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

Fig. 6.67 – Variația ratei fotosintezei la soiul Braziliene negre în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

Fig. 6.67 – The variation of the photosynthesis rate for the Braziliene negre variety in the M1 generation after treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

Linia 9184

La această linie, ca și la soiul Jelud, toate valorile fotosintezei la plantele provenite din boabe tratate cu cele trei substanțe mutagene utilizate, s-au situat sub valoarea martorului (tabelul 6.36)

Tabelul 6.36 / Table 6.36

Rata fotosintezei la linia L 9184 în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

The photosynthesis rate for the L 9184 accession in the M1 generation after the treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

Comparativ cu plantele martorului obținute din boabe netratate, valorile cele mai mici ale procesului de fotosinteză s-au obținut în fenofaza coacere a boabelor la plantele provenite din boabe supuse tratării cu substanțele mutagene utilizate (fig. 6.68).

Ca o comparație între cele trei fenofaze, se poate observa că valorile cele mai ridicate ale intensității fotosintezei s-au obținut în fenofaza de înflorire, dar nu au depășit valoarea martorului netratat (fig. 6.68).

Fig. 6.68- Variația ratei fotosintezei la linia L 9184 în generația M1 în urma tratamentului cu etil metansulfonat, sulfat de dimetil și azidă de sodiu

Fig. 6.68 – The variation of the photosynthesis rate for the L 9184 accession in the M1 generation after treatment with ethyl methanesulfonate, dimethyl sulfate, and sodium azide

6.4. REZULTATE OBȚINUTE ÎN GENERAȚIA M2

6.4.1. Studiul efectului unor substanțe mutagene asupra unor caractere morfologice în generația M2

Majoritatea mutațiilor induse chimic, la speciile autogame, sunt recesive, ele pot fi identificate fenotipic începând cu generația M2 după ce are loc homozigotarea genelor ajung în stare monoalelică, recesivă sau dominantă. Din generația M2 se pot identifica și reține prin selecție acele mutante utile și plantele cu însușiri valoroase la care mutațiille se pot afla în stare homoalelică (Leonte, 2011).

În generația M2 s-a realizat o selecție bazată pe rezultatele determinărilor biometrice la toate variantele de lucru. O atenție deosebită s-a acordat criteriilor de selecție bazate pe aspecte fenotipice și de productivitate a plantelor din variantele de lucru, în acest scop s-au efectuat observații în câmp, în mai multe fenofaze.

Din totalul plantelor generației M2 au fost reținute pentru a fi analizate în generația M3, în câmpul de selecție, 25 de mutante.

6.4.1.1. Gradul de răsărire a plantelor în câmp

În urma cercetărilor efectuate de către Mensah și Obadoni (2007) la arahide privind gradul de răsărire a plantelor în generația M2 au dus la concluzia că manifestarea caracterului respectiv în această generație este corelată negativ cu mărirea concentrațiilor, într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de tipul substanțelor utilizate, de soi și de influența factorilor de mediu.

Analizând, pe de o parte, influența factorilor de mediu asupra răsăririi plantelor de arahide în generația M2, se observă că datorită cantităților mai mari de precipitații procentul plantelor răsărite este mai mare comparativ cu generația M1 (tabelul 6.37).

[NUME_REDACTAT]

Plantele din varianta martor, netratate, au răsărit în proporție de 97,4%. Din datele prezentate se poate observa că plantele din generația M2 s-au comportat destul de uniform ca urmare a tratamentului cu toate cele trei substanțe mutagene, procentul plantelor răsărite micșorâdu-se la toate variantele de tratament în comparație cu martorul netratat (fig. 6.69).

Doar la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,2% (7,36) s-a înregistrat o creștere a gradul de răsărire a plantelor față de martor.

Tabelul 6.37 / Table 6.37

Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire în generația M2

The influence of the mutagen agents on the plant emergence level (%) in M2 generation

Fig. 6.69 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.69 – The influence of the mutagen agents on the plants emergence level (%) in the M2 generation for the Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Varianta martor a soiului Jelud a înregistrat un grad de răsărire a plantelor de 94,43% (fig. 6.70).

Fig. 6.70 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.70 – The influence of the mutagen agents on the plants emergence level (%) in the M2 generation for the Jelud variety

EMS-ul și azida de sodiu la dozele de 0,2% (19,26), 0,4% (27,5) și 0,6% (32,9), respectiv 0,02% (21,38), 0,04% (27,26) și 0,06% (33,19) au determinat reduceri a gradului de răsărire a plantelor, diferențele fiind foarte semnificative față de martorul netratat (fig.6.70).

În urma tratamentelor cu etil metansulfonat și azidă de sodiu procentul plantelor răsărite a fost într-o proporție mai redusă, diferențele față de martor fiind negative, foarte semnificative (fig. 6.70).

În urma tratamentului cu sulfat de dimetil au rezultat diferente negative, distinct semnificative și foarte semnificative, la concentrațiile de 0,6% (19,58) și 0,8% (23,14) (fig. 6.70).

[NUME_REDACTAT] negre

Varianta martor a soiului Braziliene negre a înregistrat un grad de răsărire a plantelor de 92,87% (fig. 6.71).

Fig. 6.71 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.71 – The influence of the mutagen agents on the plants emergence level (%) in the M2 generation for the Braziliene negre variety

Din figura 6.71 se poate observa că plantele din generația M2 s-au comportat destul de uniform ca urmare a tratamentului cu toate cele trei substanțe mutagene, procentul plantelor răsărite micșorâdu-se, diferețele fiind foarte semnificative și distinct semnificative la variantele de tratament în comparație cu martorul netratat.

Linia L 9184

Sulfatul de dimetil la doza de 0,6% (11,4) și 0,8% (16,7) determină o reducere a procentului de plante răsărite, diferențele fiind foarte semnificative comparativ cu martorul (fig. 6.72).

Tratamentul cu etil metansulfonat și azidă de sodiu în concentrație de 0,2%, 0,4% și 0,6 respectiv de 0,02%, 0,04% și 0,06% s-a dovedit a avea un efect foarte pronunțat asupra gradului de răsărire a plantelor în câmp, astfel diferențele fiind distinct și foarte semnificative (fig. 6.72).

Fig 6.72 – Influența agenților mutageni asupra gradului de răsărire în generația M2 la linia L9184

Fig. 6.72 – The influence of the mutagen agents on the plants emergence level (%) in the M2 generation for the L 9184 accession

6.4.1.2. Variabilitatea înălțimii plantelor

Studiile realizate la arahide de către Mensah și Obadoni (2007) au evidențiat faptul că, în generația M2, tratamentele cu azidă de sodiu determină o scădere progresivă a înălțimii plantelor odată cu creșterea dozei mutagenului. În cazul de față azida de sodiu a determinat tot o scădere semnificativă a înălțimii plantelor.

[NUME_REDACTAT]

În cadrul experienței, înălțimea plantelor la varianta martor a soiului Tâmburești a avut valoarea de 24,33 cm (tabelul 6.38).

Tabelul 6.38 / Table 6.38

Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generatia M2

The influence of the mutagen agents on the plant height (cm) in the M2 generation

La soiul Tâmburești, efectele de diminuare a înălțimii plantelor au devenit evidente în urma tratamentului cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% (3,30) diferența față de martorul netratat fiind distinct semnificativă (fig. 6.73).

Sulfatul de dimetil a produs o stimulare a creșterii înălțimii plantelor la concentrația de 0,2% (3,7) și 0,4% (6,7), diferența față de martor fiind distinct și foarte semnificativă. O dată cu creșterea dozei a sulfatului de dimetil s-a constatat un deficit a înălțimii plantelor la concentația de 0,6% (2,63) și 0,8% (3,63), diferența față de martor fiind distinct semnificativă (fig. 6.73).

Fig 6.73 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generatia M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.73 – The influence of the mutagen agents on the plant height (cm) in M2 generation for the Tâmburești variety

Înălțimea plantelor la soiul Tâmburești tratate cu azidă de sodiu a înregistrat valori negative, distinct semnificative, față de martor la doza de 0,02% (1,63) și negative, foarte semnificative, la doza de 0,04% (2,3) și 0,06% (3,97) (fig. 6.73).

[NUME_REDACTAT]

Înălțimea plantelor la varianta martor a soiului Jelud a avut valoarea de 26 cm (fig. 6.73).

La acest soi tratamentele cu cele trei substanțe mutagene, au produs scăderi ale înălțimii plantelor, înregistrând diferențe semnificative și foarte semnificative comparativ cu martorul netratat (tabelul 6.38, fig. 6.74).

Tratamentele cu etilmetansulfonat, au avut un efect de diminuare a înălțimii plantelor, în cazul tratamentului cu soluție în concentrații de 0,4% (3,67) și 0,6% (4,33), diferența față de martor fiind foarte semnificativă (fig. 6.74). Tratamentele cu sulfatul de dimetil au determinat o ușoară creștere a înălțimii plantelor la concentrațiile de 0,4% (2,0), înregistrându-se o diferența față de martor foarte semnificativă.

Azida de sodiu a avut un efect de diminuare a înălțimii plantelor la soiul Jelud la concentrația de 0,06% (5,33), diferența față de martor fiind foarte semnificativă (fig. 6.74).

Fig. 6.74 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generatia M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.74 – The influence of the mutagen agents on the plant height (cm) in M2 generation for the Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

Înălțimea plantelor la varianta martor a soiului Braziliene negre a fost de 26,28 cm (fig. 6.75).

Fig 6.75 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generatia M2 la soiul B. negre negre

Fig. 6.75- The influence of the mutagen agents on the plant height (cm) in M2 generation for the B. negre variety

În urma tratamentului cu azidă de sodiu, la soiul Braziliene negre s-a observat o creștere foarte pronunțată a înălțimii plantelor, la concentrațiile de 0,02% (2,72), 0,04% (5,72) și 0,06% (3,72), diferențele față de martor fiind distinct semnificative și foarte semnificative (fig. 6.75).

Un efect stimulativ asupra creșterii înălțimii plantelor a avut și sulfatul de dimetil o dată cu creșterea concentrației de 0,2% (4,05) și 0,4% (4,39), diferențele față de martor fiind distinct semnificative și foarte semnificative (fig. 6.75).

Diferențe negative, foarte semnificative, față de martor, s-au obținut la tratamentul etil metansulfonat la concentrația de 0,06% (4,61) (fig. 6.75).

Linia L 9184

Tratamentele efectuate cu etil metansulfonat au determinat o diminuare a înălțimii la concentrațiile de 0,2% (2,25) și 0,6% (1,92) înregistrând diferențe distinct semnificative (figura 4.49). Tot la tratamentele cu etil metansulfonat s-a întregistrat și o creștere a înălțimii plantelor la concentrația de 0,4% (1,42), diferența fiind semnificativă față de martor.

La tratamentul cu DMS la concentrația de 0,02% (2,75) diferențele față de martor au fost distinct semnificative (figura 6.76).

Fig. 6.76 – Influența agenților mutageni asupra înălțimii plantelor (cm) în generatia M2 la linia L9184

Fig. 6.76- The influence of the mutagen agents on the plant height (cm) in M2 generation for the L 9184 accession

În urma tratamentului cu azidă de sodiu s-a înregistat o scădere foarte pronunțată a înălțimii plantelor la concentrația de 0,06% (3,58).

6.4.1.3. Variabilitatea numărului de ramificații principale pe plantă

Studiile întreprinse pe arahide de către Animasaun și colab. (2014) au arătat că tratamentele cu azidă de sodiu au avut un efect de mărire a numărului de ramificații principale a plantelor.

Tabelul 6.39 / Table 6.39

Influența agenților mutageni asupra numărului de ramificații principale în generația M2

The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M2 generation

În schimb studiile realizate pe tomate au arătat că tratamentele cu azidă de sodiu au avut un efect de diminuare a numărului de ramificații principale a plantelor (Adamu și Aliyu, 2007).

Acest lucru se poate observa și în cazul de față la arahide.

[NUME_REDACTAT]

În generația M2 martorul soiului Tâmburești a înregistrat o valoare medie a numărului de ramificații de 6,93 (tabelul 6.39).

Tratamentele cu sulfat de dimetil la concentrația de 0,4% (0,27) și 0,6% (0,3) au avut un efect de creștere a numărului de ramificații principale, diferențele față de martor fiind semnificative (fig. 6.77).

Tratamentul efectuat cu agentul mutagen azidă de sodiu în concentrație de 0,04% (0,49) și 0,06% (0,53) a determinat o creștere a numărului de ramificații pe plantă având o diferență față de martor foarte semnificativă (fig. 6.77).

Fig. 6.77 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale, în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.77 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M2 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

La soiul Jelud tratamentele efectuate cu cele trei substanțe mutagene au determinat o ușoară creștere a numărului de ramificații în comparație cu martorul care a avut o valoare medie de 5,9 (fig. 6.78).

Diferențele față de martor au fost semnificative pentru tratamentele cu următoarele substanțe: etil metansulfonat în concentrație de: 0,2% (0,4) și 0,4% (0,37) și sulfat de dimetil în concentrație de 0,4% (0,38). Tot în urma tratamentului cu sulfat de dimetil s-a realizat o creștere a numărului de ramificații principale la concentrația de 0,04% (0,65), diferența față de martor fiind distinct semnificativă (fig.6.78).

Fig. 6.78- Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale în generația M2 la soiul

[NUME_REDACTAT]. 6.78 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M2 generation, Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

În ceea ce privește numărul de ramificații principale pe plantă, varianta martor a soiului Braziliene negre a avut valoarea medie de 6,2 (fig. 6.79).

Tratamentele cu etil metansulfonat la concentrația de 0,4% (0,18) a înregistat o ușoară creștere a numărului de ramificații principale, diferențele față de martor fiind semnificative (tabelul 6.39, fig. 6.79).

Efectul stimulativ al sulfatului de dimetil s-a realizat la concetrația de 0,6% (0,24), diferența față de martorul netratat fiind distinct semnificativă (fig. 6.79).

Fig. 6.79 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.79 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M2 generation, Braziliene negre variety

Linia L 9184

În cadrul liniei L 9184 tratamentele cu cei trei agenți mutageni chimici nu au produs diferențe semnificative (fig. 6.80).

Fig. 6.80 – Influența agenților mutageni asupra nr. de ramificații principale în generația M2 la linia L 9184

Fig. 6.80 – The influence of the mutagen agents on the number of main branches, M2 generation, L 9184 accession

6.4.1.4. Variabilitatea numărului de păstăi pe plantă

În urma studiilor realizate pe arahide cu azidă de sodiu de către Animasaun et al. (2014) au arătat că au avut un efect de creștere a numărului de păstăi pe plantă.

Tabelul 6.40 / Table 6.40

Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M2

The influence of the mutagen agents on the number of pods M2 generation

[NUME_REDACTAT]

În cazul soiului Tâmburești, valori inferioare martorului în ceea ce privește numărul de păstăi mature pe plantă s-au evidențiat la tratamentul cu EMS la dozele de 0,2% (3,93), 0,4% (6,6) și 0,6% (11,26) (diferențe foarte semnificative) (fig. 6.81).

O scădere a numărului de păstăi mature pe plantă s-a înregistrat și la tratamentele cu sulfat de dimetil, diferența față de martor fiind distinct semnificativă la concentrațiile de 0,2% (4,6) și 0,4% (5,6) și foarte semnificativă la concentrațiile de 0,6% (11,27) și 0,8% (13,6). La tratamentele cu azidă de sodiu s-a constatat tot o scădere a numărului de păstăi mature pe plantă la concentrațiile de 0,04% (6,26) și 0,06% (11,93),diferențele fiind foarte semnificative(fig.6.81).

Fig. 6.81 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.81 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M2 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

În urma tratamentului cu EMS la soiul Jelud s-a observat o diminuare a numărului de păstăi mature pe plantă la doza de 0,2% (1,93), diferența fiind distinct semnificativă, urmată apoi de diferențe foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (4,6) și 0,6% (6,6), față de martorul netratat (fig 6.82).

În cazul tratamentului cu sulfat de dimetil, numărul de păstăi mature pe plantă a avut scăderi,diferențele au fost foarte semnificative la concentrațiile de 0,6% (4,6) și 0,8% (7,93) față de martorul netratat (fig 6.82).

În comparație cu martorul netratat, doza de 0,04% (6,6) a determinat în tratamentul cu azidă de sodiu o reducere a numărului de păstăi mature pe plantă (diferență distinct semnificativă), iar începând cu dozele de 0,06% (6,6) și 0,08% (10,26) s-au înregistrat numai diferențe foarte semnificative față de martor (fig 6.82).

Fig. 6.82 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.82 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M2 generation,Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

La tratamentul cu etilmetansulfonat la soiul Braziliene negre, concentrațiile de 0,4% (4,27) și 0,6% (7,6) au determinat o scădere foarte semnificativă a numărului de păstăi mature pe plantă, față de martorul netratat (fig. 6.83).

În ceea ce privește numărul de pastăi mature pe plantă la tratamentul cu sulfat de dimetil, dozele de 0,6% (6,27) și 0,8% (8,6 ) au înregistrat diferențe negative, foarte semnificative față de martor (fig. 6.83).

În cazul tratamentului cu azidă de sodiu, diferențele față de martor au fost negative, distinct semnificative, la concentrația de 0,02% (3,26) și foarte semnificative la concentrațiile de 0,04% (6,6) și 0,06% (10,6) (fig. 6.83).

Fig. 6.83 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.83 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M2 generation, Braziliene negre variety

Linia L 9184

La linia L 9184, tratamentul cu etil metansulfonat a determinat o diminuare a numărului de păstăi mature pe plantă, diferențele fiind distinct semnificativă la concentrația de 0,2% (1,97) și foarte semnificativă la concentrația de 0,4% (3,63) și 0,6% (4,97), față de martorul netratat (fig 6.84).

Fig. 6.84 – Influența agenților mutageni asupra numărului de păstăi în generația M2 la linia L9184

Fig. 6.84 – The influence of the mutagen agents on the number of pods, M2 generation, L 9184 accession

Tratamentele cu sulfat de dimetil au avut un efect de scădere a numărului de păstăi mature pe plantă la concentrațiile de 0,4 % (3,63), 0,6% (6,3) și 0,8% (7,96), diferența față de martor fiind foarte semnificativă. În urma tratamentului cu azidă de sodiu, diferențele au fost negative, distinct semnificativă la concentrația de 0,04% (2,3) și foarte semnificativă la concentrația de 0,06% (5,63) (fig. 6.84).

6.4.1.5. Variabilitatea numărului mediu de boabe din păstaie

Tabelul 6.41 / Table 6.41

Influența agenților mutageni asupra numărului mediu boabe/păstaie. în generația M2

The influence of the mutagen agents on the mean number of the fruits per plant M2 generation

[NUME_REDACTAT]

În cazul numărului de boabe din păstaie, varianta martor a soiului Tâmburești a înregistrat o medie de 2,6 (tabelul 6.41). Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la scăderea numărului de boabe din păstaie.

Sulfatul de dimetil a determinat ca diferențele față de martor să fie semnificative la concentrația de 0,2% (0,2) și distinct semnificative la concentrațiile de 0,6 % (0,32) și 0,8% (0,34) (fig. 6.85).

Tratamentele cucazidă de sodiu la concentrațiile de 0,04% (0,31), 0,06% (0,5) au determinat ca diferențele față de martor să fie foarte semnificative comparativ cu martorul netratat (tabelul 6.41, fig. 6.85).

Fig. 6.85 – Influența agenților mutageni asupra numărului mediu de boabe pe păstaie în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.85 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the pods per plant in the M2 generation for the Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

La acest soi, etil metansulfonatul a avut un efect de creștere a numărului de boabe din păstaie la concentrația de 0,4% ( 0,55). Varianta martor a avut valoarea medie de 2,21 (tabelul 6.41, fig. 6.86).

O creștere a numărului de boabe din păstaie s-a realizat și la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrațiile de 0,4% (0,29) și 0,6% (0,58), diferențele fiind distinct semnificative și foarte semnificative comparativ cu martorul netratat.

Efectul stimulativ asupra numărului de boabe din păstaie în urma utilizării azidei de sodiu a înregistrat diferențe foarte semnificative la concentrația de 0,02% (0,45) și 0,04% (0,22) comparativ cu martorul.

Fig. 6.86 – Influența agenților mutageni asupra nr mediu de boabe pe păstaie în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.86 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the pods per plant in the M2 generation for the Jelud variety

[NUME_REDACTAT] negre

La tratamentele cu etil metansulfonat s-au înregistrat diferențe foarte semnificative la concentrațiile de 0,4% (0,52) și 0,6% (0,63) comparativ cu martorul netratat.

Fig. 6.87 – Influența agenților mutageni asupra numărului mediu de boabe pe păstaie în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.87 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the pods per plant in the M2 generation for the Braziliene negre variety

Concentrațiile de 0,2% (0,33), 0,6% (0,36) și 0,8% (0,33) în cazul tratamentelor cu sulfat de dimetil au dus la un efect stimulativ asupra numărului de boabe din păstaie, înregistrându-se diferențe semnificative față de martorul netratat (fig. 6.87).

Efectul stimulativ asupra numărului de boabe din păstaie în urma utilizării azidei de sodiu a înregistrat diferențe distinct semnificative la concentrația de 0,06% (0,43) comparativ cu martorul netratat (fig. 6.87).

Linia L9184

Tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la scăderea numărului de boabe din păstaie. În cazul numărului de boabe din păstaie, varianta martor a liniei L9184 a înregistrat o medie de 2,64. Efectele de reducere numărului de boabe din păstaie au fost evidente în urma tratamentului cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% (0,46) și 0,6% (0,62) comparativ cu martorul netratat (fig. 6.88).

Fig. 6.88 – Influența agenților mutageni asupra numărului mediu de boabe pe păstaie în generația M2 la linia L 9184

Fig. 6.88 – The influence of the mutagen agents on the mean number of the pods per plant in the M2 generation for the L 9184 accession

Sulfatul de dimetil la doza de 0,6% (0,43) și 0,8% (0,43) determină o reducere a numărului de boabe din păstaie, înregistrându-se diferențe distinct semnificative (fig. 6.88).

Tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,04% (0,26) și 0,6% (0,52) s-a dovedit a avea un efect de scădere a numărului de boabe din păstaie față de martor (fig. 6.88).

6.4.1.7. Variabilitatea greutății medii a boabelor pe plantă

[NUME_REDACTAT]

În urma tratamentelor cu cele trei substanțe greutatea boabelor pe plantă s-a diminuat comparativ cu martorul (tabelul 6.42). Valoarea medie a variantei martor a fost de 32,43 g.

Tabelul 6.42 / Table 6.42

Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl (g) în M2

The influence of the mutagen agents on the mean weight of the fruits per plant (g) in the M2 generation

Diferențe față de martor, foarte semnificative, negative, s-au înregistrat la tratamentele cu azidă de sodiu la concentrația de 0,06% (6,04). Sulfatul de dimetil a avut un efect de reducere a greutății medii a boabelor pe plantă, diferențele fiind foarte semnificative la concentrațiile de 0,6% (1,59) și 0,8% (3,59) comparativ cu martorul (fig. 6.89).

Fig. 6.89- Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl. (g) în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.89.- The influence of the mutagen agents on the mean weight of the fruits per plant (g) in the M2 generation for the Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Fig. 6.90 – Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl (g) în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.90 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of the fruits per plant (g) in the M2 generation for the Jelud variety

La soiul Jelud martorul netratat a avut o medie a greutății boabelor pe plantă de 29,54 (fig. 6.90). Tratamentele cu substanțele mutagene, au influențat greutatea boabelor pe plantă.

Astfel, în cazul tratamentului cu etil metansulfonat, la toate concentrațiile de 0,2% (0,86) și 0,4% (3,48) diferențele față de martor au fost pozitive, foarte semnificative (fig. 6.90).

Sulfatul de dimetil și azida de sodiu la toate concentrațiile a determinat, de asemenea, o diferență pozitivă foarte semnificativă față de martor (fig. 6.90).

[NUME_REDACTAT] negre

La soiul Braziliene negre martorul netratat a avut o medie a greutății boabelor pe plantă de 32,56 (fig. 6.91).

Sulfatul de dimetil în concentrații de 0,2% (0,51), 0,4% (0,68) și 0,6% (0,81) a produs diferențe față de martor foarte semnificative (fig. 6.91).

Azida de sodiu nu a înregistrat diferențe semnificative la cele trei concentrații față de martorul netratat (fig. 6.91).

Fig. 6.91 – Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl (g) în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.91 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of the fruits per plant (g) in the M2 generation for the Braziliene negre variety

Linia L 9184

Tratamentul cu sulfat de dimetil în toate cele 4 concentrații a manifestat un efect de creștere a greutății boabelor pe plantă, înregistându-se diferențe pozitive, foarte semnificative față de martor (fig. 6.92).

Un efect de creștere a greutății medii a boabelor pe plantă s-a realizat și în urma tratamentului cu etil metansulfonat la concentrațiile de 0,2% (1,24) și 0,4% (0,94), diferențele fiind pozitive,distinct semnificative față de martorul netratat (fig. 6.92).

Fig. 6.92 – Influența agenților mutageni asupra greutății medii a boabelor pe pl (g) în generația M2 la linia L 9184

Fig. 6.92 – The influence of the mutagen agents on the mean weight of the fruits per plant (g) in the M2 generation for the L 9184 accession

6.4.1.8. Variabilitatea masei a 1000 de boabe

De cele mai multe ori prin analiza varianței s-au obținut valori negative, inferioare martorului din punct de vedere cantitativ. După prelucrarea datelor s-a constat că în generația M2 substanțele mutagene folosite au produs diminuarea valorii a o mie de boabe, excepție fiind la soiul Jelud în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil la concentrațiile de 0,2% și 0,4%.

[NUME_REDACTAT]

Martorul soiului Tâmburești a avut o valoarea medie a masei a o mie de boabe de 423,8 g (tabelul 6.43).

În ceea ce privește masa a 1000 de boabe, la soiul Tâmburești, diferențele față de martor au fost negative, foarte semnificative, în cazul tratamentelor cu EMS la concentrațiile de 0,4% (18,2) și 0,6% (35,03) (fig. 6.93).

Tabelul 6.43 / Table 6.43

Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe în generația M2

The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (gr) M2 generation

Tratamentele cu azidă de sodiu au înregistrat un deficit a masei a 1000 de boabe, în cazul dozei de 0,04% (8,56) și 0,06% (14,13), diferența față de martor fiind foarte semnificativă.

Tratamentele cu sulfat de dimetil au produs diferențe negative foarte nesemnificative la tóate cele patru concentrații (fig. 6.93).

Fig. 6.93 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe, generația M2, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.93 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M2 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

În cazul soiului Jelud s-a constatat o diminuare a masei a 1000 de boabe, în urma tratamentului cu EMS la concentrațiile de 0,4% (10,83) și 0,6% (22,63), înregistrându-se diferențe negative, foarte semnificative (fig. 6.94)

Fig. 6.94 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe, generația M2, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.94 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M2 generation, Jelud variety

Sulfatul de dimetil la soiul Jelud a avut un efect de sporire a masei a 1000 de boabe asupra variantelor cu concentrațiile de 0,2% (4,96) și 0,4% (2,8), diferențele față de martor fiind distinct și foarte semnificative. Efectul cel mai accentuat al azidei de sodiu s-a observat la concentrația de 0,06% (18,5), diferența față de martor fiind negativ, foarte semnificativă (fig. 6.94).

[NUME_REDACTAT] negre

La soiul Braziliene negre, media martorului a fost de 362,5 g. La toate cele substanțe s-au înregistrat diferente negative, foarte semnificative, față de martor (fig. 6.95).

Fig. 6.95 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.95 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M2 generation, Braziliene negre variety

Linia L9184

La linia L 9184 tratamentele cu etil metansulfonat, la concentrațiile de 0,4 (5,9) și 0,6% (12,33) au avut un efect de scădere a masei a 1000 de boabe, diferențele față de martor fiind foarte semnificative. Sulfatul de dimetil a determinat o scădere a masei a 1000 de boabe la concentrațiile de 0,4% (4,27), 0,6% (6,5) și 0,8% (13,2), diferența față de martor fiind considerată a fi foarte semnificativă din punct de vedere statistic (fig. 6.96).

În cazul azidei de sodiu s-a înregistat la toate concentrațiile diferențe negative, foarte semnificative (fig. 6.96).

Fig. 6.96 – Influența agenților mutageni asupra masei a 1000 de boabe în generația M2 la linia L9184

Fig. 6.96 – The influence of the mutagen agents on the thousand-grain mass (g), M2 generation, L 9184 accession

6.4.1.9. Gradul de supraviețuire a plantelor în câmp

În generația M2, un rol foarte important în supraviețuirea plantelor l-au avut și condițiile climatice. În perioada de vegetație a arahidelor precipitațiile au avut un rol important, reflectând în procentul de supraviețuire a plantelor în câmp.

[NUME_REDACTAT]

Față de generația M1, procentul plantelor supraviețuite la variantele obținute în urma tratamentelor cu cei trei agenți mutageni, a fost mai ridicat.

Sunt prezentate rezultatele în tabelul 6.44 referitoare la procentul de supraviețuire a plantelor de arahide soiul Tâmburești, rezultate din boabe tratată cu cei trei agenți mutageni în diferite concentrații care au acționat asupra boabelor timp de 6 ore comparativ cu martorul netratat.

Tabelul 6.44 / Tabelul 6.44

Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire, generația M2

The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M2 generation

La martor, gradul de supraviețuire a avut valoarea medie de 79,43%. (fig. 6.96). Gradul cel mai scăzut de supraviețuire a plantelor de arahide s-a înregistrat în urma tratamentului cu azidă de sodiu. Tratamentele cu azidă de sodiu, în concentrație de 0,04% (12,43) și 0,06% (17,03) au înregistrat diferențe distinct semnificative și foarte semnificative a gradului de supraviețuire a plantelor în câmp (fig 6.97).

În cazul sulfatului de dimetil au apărut diferențe semnificative si distinct semnificative la concentrațiile de 0,6% (11,1) și 0,8% (15,56) față de martorul netratat (fig. 6.97).

Fig. 6.97 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire, generația M2, soiul [NUME_REDACTAT]. 6.97 – The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M2 generation, Tâmburești variety

[NUME_REDACTAT]

Varianta martor a soiului Jelud a avut un procent de supraviețuire de 79,47% (fig. 6.98).

Fig. 6.98 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire în generația M2 la soiul [NUME_REDACTAT]. 6.98 – The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M2 generation, Jelud variety

Tratamentele cu azidă de sodiu, în concentrație de 0,04% (10,3) și 0,06% (15,3) au dus la diferențe negative, distinct semnificative și foarte semnificative a gradului de supraviețuire a plantelor în câmp (fig. 6.99).

[NUME_REDACTAT] negre

Varianta martor a soiului Braziliene negre a avut un procent de supraviețuire de 82,47% (fig. 6.99). Efectul cel mai pronunțat asupra gradului de supraviețuire s-a realizat la tratamentele cu etilmetansulfonat la doza de 0,8% (23,07) și la concentrația de 0,8% (14,74) la sulfatul de dimetilde unde diferențele față de martor au fost negative, foarte semnificative.

În urma tratamentelor cu azidă de sodiu la concentrațiile de 0,04% (17,87) și 0,06% (17,47) diferențele față de martor au fost negativ distinct semnificative (fig. 6.99).

Fig. 6.99 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire în generația M2 la soiul Braziliene negre

Fig. 6.99 – The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M2 generation, Braziliene negre variety

Linia L 9184

Tratamentele cu azidă de sodiu s-au dovedit a avea diferențe negative, foarte semnificative la concentrația de 0,06% (15,93) (fig. 6.100).

La linia L 9184 diferențele negative, distinct semnificative față de martor s-au înregistrat în cazul tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% (18,76) (fig. 6.100).

Analiza diferențelor limită demonstrează dependența procentului de plante ajunse la maturitate de mărimea dozelor, pe de o parte, și de condițiile climatice, pe de altă parte.

Fig. 6.100 – Influența agenților mutageni asupra gradului de supraviețuire în generația M2 la linia

L 9184

Fig. 6.100 – The influence of the mutagen agents on the survival level of the plants (%), M2 generation, L 9184 accession

6.5. CARACTERIZAREA DESCENDENȚELOR M3

În generația M1 s-a realizat selecția mutantelor după caracterele morfo-fiziologice, iar în generația M2 s-a efectuat selecția mutantelor atât după caracterele morfo-fiziologice cât și după însușirile calitative ale boabelor.

În generația M2 s-a realizat studiul descendențelor considerate a fi mutante. Acest lucru s-a realizat în anul 2014 conform schemei de selecție privind ameliorarea plantelor autogame prin intermediul mutagenezei (Nicolae, 1987; Ardelean, 1986; Crețu, 1990, 2000; Leonte, 1996).

Boabele de la cele 25 de elite reținute în M2, au fost semănate individual în anul 2014, într-un câmp de selecție, obținându-se astfel generația M3 în cadrul căreia, s-a verificat stabilitatea caracterelor urmărite, valoarea acestora, pentru a identifica și reține liniile M3 valoroase.

După fiecare 8 rânduri cu descendențele mutante, s-a amplasat câte un rând cu martorul netratat. Distanțele dintre rânduri și între plante pe rând au fost aceleași ca și în generațiile anterioare.

În câmpul de selecție au fost urmărite 25 linii. În timpul perioadei de vegetație, pentru toate cele 25 de elite s-au realizat măsurători biometrice privind înălțimea plantelor și caracterele cantitative: numărul de ramificații principale pe plantă și numărul de păstăi pe plantă.

În generația M3 au fructificat doar 5 linii care au fost reținute deoarece au prezentat importanță practică și corespund obiectivelor propuse în programul de ameliorare.

Pentru identificarea liniilor M3, în codificarea acestora, s-a folosit: inițiala soiurilor locale (T – Tâmburești, J – Jelud, Bn – Braziliene negre, L – linia 9184), inițiala substanțelor mutagene utilizate (e – etil metansulfonat, s – sulfat de dimetil, s1 – azida de sodiu), cifre de la 1 la 4 pentru doza de tratament (1 – 0,2%; 2 – 0,4%; 3 – 0,6% și 4 – 0,8%, respectiv 1´ – 0,02%; 2´ – 0,04%; 3´ – 0,06% și 4´ – 0,08%), cifra 6 pentru timpul de tratare, urmată de o combinație dintre numărul de ordine al plantei din prima generație (M1) și numărul de ordine al elitei la prima alegere (M2), la care s-a adăugat anul în care a fost efectuată alegerea elitelor considerate a fi mutante (2014).

Valorile coeficienților de variabilitate (s%) pentru caracterele morfologice analizate sunt prezentate în tabelele 6.45-6.53, în comparație cu martorul netratat.

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Tâmburești în urma tratamentelor 6 ore cu sulfat de dimetil

Din datele prezentate în tabelul 6.45 se poate observa că, din 3 linii M3 aparținând soiului Tâmburești, provenite în urma tratamentului cu sulfat de dimetil, toate liniile înregistrează valori ale coeficienților de variabilitate mai mici decât cele ale martorului netratat, pentru înălțimea medie a plantelor analizate, greutatea medie a boabelor pe plantă și MMB.

În schimb, pentru numărul de ramificații principale pe plantă și numărul de păstăi pe plantă au fost regăsite 2 linii la care valorile coeficienților de variabilitate au fost mai mici decât cele ale martorului.

Analizând valorile coeficienților de variabilitate a celor 5 caractere cantitative luate în studiu la variantele soiului Tâmburești tratate cu sulfat de dimetil, din fig. 6.101 se poate observa că acestea au avut valori diferite destul de mari, atât în funcție de caracterul studiat cât și de doza de tratament aplicată.

Tabelul 6.45 / Table 6.45

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Tâmburești în urma tratamentului cu sulfat de dimetil

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Tâmburești variety after the dimethyl sulfate treatment

Fig. 6.101 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Tâmburești în urma tratamentului cu sulfat de dimetil cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.101 – The variability of the M3 lines for the Tâmburești variety after 6 h treatment dimethyl sulfate

Cele mai mari valori ale coeficienților de variabilitate au rezultat în cazul numărului de ramificații principale pe plantă pentru soiul Tâmburești tratate cu sulfat de dimetil și reprezentat de 3 linii testate (s% = 14,64) (tabelul 6.45, fig. 6.101).

Înălțimea plantelor și numărul de păstăi pe plantă, atât la plantele martor cât și la media a 3 linii M3 s-au remarcat prin valori medii ale coeficienților de variabilitate, cuprinse între 5,17% și 6,04%.

Plantele martor se caracterizează printr-o variabilitate mare a numărului de ramificații principale pe plantă (s% = 16,67), mijlocie pentru înălțimea medie a plantelor, numărul mediu de păstăi pe plantă și greutatea medie a boabelor pe plantă (s% = 8,11; s%=6,03 și s%=5,04) și mică pentru MMB (s% = 1,78).

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Tâmburești în urma tratamentelor de 6 ore cu azidă de sodiu

În tratamentului cu sulfat de dimetil au fost studiate 2 linii în generația M3 (tabelul 6.46). Comparativ cu valorile martorului netratat din cele 2 variante, cele mai mici valori ale coeficientului de variabilitate s-au înregistrat la ambele linii în cazul numărului de ramificații principale pe plantă, numărul mediu de păstăi pe plantă și masa a o mie de boabe și la o linie la greutatea medie a boabelor pe plantă.

Tabelul 6.46 / Table 6.46

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Tâmburești în urma tratamentului cu azidă de sodiu

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Tâmburești variety after the sodium azide treatment

În comparație cu martorul, la care coeficienții de variabilitate au înregistrat atât valori mici (s% = 1,06) cât și valori mari (s% = 12,38), cele trei 2 studiate înregistrează, de asemenea, valori diferite ale coeficienților de variabilitate (tabelul 6.46, fig. 6.102). Din cadrul acestor linii analizate nu a fost reținută nici una deoarece acestea nu au prezentat stabilitate.

Fig. 6.102 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Tâmburești în urma tratamentului cu azidă de sodiu cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.102 – The variability of the M3 lines for the Tâmburești variety after 6 h treatment with sodium bromide

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Jelud în urma tratamentelor 6 ore cu etil metansulfonat

În cazul soiului Jelud, se poate observa că, la cele 4 variantele obținute în urma tratamentelor etil metansulfonat, cele mai mici valori ale coeficientului de variabilitate, față de cele ale martorului, au fost identificate la MMB (s% = 1,05) iar cele mai mari la numărul de ramificații principale pe plantă (s% = 17,6) (tabelul 6.47).

Valorile coeficientului de variabilitate la liniile analizate pentru cele 5 caractere urmărite în cazul variantelor tratate cu etil metansulfonat arată faptul că acesta a înregistrat valori foarte diferite în funcție de caracterul studiat dar și de concentrația substanței mutagene (fig. 6.103)

În câmpul de selecție am identificat 1 linie mutantă stabilă din cele 4, care se caracterizează prin valori ale coeficienților de variabilitate mai mici față de martorul netratat (linia cu numărul curent 5) (tabelul 6.47). Linia mutantă stabilă a fost obținută în urma tratamentului cu etil metansulfonat.

Tabelul 6.47 / Table 6.47

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Jelud în urma tratamentului cu etil metansulfonat

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Jelud variety after the ethyl methanesulfonate treatment

Fig. 6.103 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Jelud în urma tratamentului cu etil metansulfonat cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.103- The variability of the M3 lines for the Jelud variety after 6 h treatment with ethyl methanesulfonate

Dacă comparăm aceste date cu valorile medii ale coeficienților de variabilitate rezultate pentru cele 4 linii testate ce au fost mai mici decât martorul netratat, pentru toate cele 5 caractere cantitative analizate, remarcăm existența unui grad destul de ridicat de uniformitate a majorității caracterelor cantitative analizate la linia M3 reținută pentru testare în câmpul de control (fig. 6.103).

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Jelud în urma tratamentelor de 6 ore cu de sulfat de dimetil

În urma tratamentului cu sulfat de dimetil au fost urmărite 3 linii M3, din acestea majoritatea au un coeficient de variabilitate mai mic decât martorul, pentru cele 5 caractere luate în studiu (tabelul 6.48, fig. 6.104)

Tabelul 6.48 / Table 6.48

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Jelud în urma tratamentului cu sulfat de dimetil

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Jelud variety after the dimethyl sulfate treatment

Cele mai mari valori ale coeficienților de variabilitate au rezultat în cazul numărului de păstăi pe plantă pentru soiul Jelud tratat cu sulfat de dimetil și reprezentat de 3 linii testate (s% = 11,38) (tabelul 6.48, fig. 6.104).

Înălțimea plantelor și numărul de ramificații principale pe plantă, atât la plantele martor cât și la media a 3 linii M3 s-au remarcat prin valori medii ale coeficienților de variabilitate, cuprinse între 6,08% și 8,34%.

Plantele martor netratate se caracterizează printr-o variabilitate mică a greutății medii a boabelor pe plantă și a MMB-ului (s% = 3,33, respectiv 2,54), mijlocie pentru înălțimea plantelor și numărul de păstăi pe plantă (s% = 4,50, respectiv 4,88) și mare pentru numărul de ramificații principale pe plantă (s% = 13,17).

Fig. 6.104 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Jelud în urma tratamentului cu sulfat de dimetil cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.104 – The variability of the M3 lines for the Jelud variety after 6 h treatment with dimethyl sulfate

Având în vedere condițiile necesare pentru ca o linie să poată fi considerată mutantă, am identificat în câmpul de selecție, în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, 1 linie M3 (linia cu numărul curent 2), linie care se caracterizează prin valori ale coeficientului de varialibilitate mai mici față de martorul netratat (tabelul 6.48).

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Braziliene negre în urma tratamentelor de 6 ore cu etil metansulfonat

În cazul sulfatului de dimetil ale soiului Braziliene negre au fost urmărite 1 linie M3, iar aceasta a avut un coeficient de variabilitate mai mare decât martorul, pentru înălțimea plantelor și numărul de ramificații principale pe plantă (tabelul 6.49, fig. 6.105).

La trei din caracterele studiate, și anume numărul mediu depăstăi pe plantă (s% = 3,45), greutatea medie a boabelor pe plantă (s%=1,0) și MMB-UL (s% = 0,75), s-au înregistrat valori ale coeficientului de variabilitate inferioare martorului (fig. 6.105).

Tabelul 6.49 / Table 6.49

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Braziliene negre în urma tratamentului cu etil metansulfonat

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Braziliene negre variety after the ethyl methanesulfonate treatment

Fig. 6.105 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Braziliene negre în urma tratamentului cu etil metansulfonat cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.105 – The variability of the M3 lines for the Braziliene negrevariety after 6 h treatment with ethyl methanesulfonate

Variabilitatea caracterelor morfologice la soiul Braziliene negre în urma tratamentelor de 6 ore cu sulfat de dimetil

Valorile coeficientului de variabilitate la liniile analizate pentru cele 5 caractere analizate în cazul variantelor tratate cu sulfat de dimetil (fig. 6.106) arată faptul că acesta a înregistrat valori foarte diferite în funcție de caracterul studiat dar și de concentrația și timpul de aplicare a dozei de tratament.

Tabelul 6.50 / Table 6.50

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, soiul Braziliene negre în urma tratamentului cu sulfat de dimetil

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the Jelud variety after the dimethyl sulfate treatment

Fig. 6.106 – Variabilitatea liniilor M3 ale soiului Braziliene negre în urma tratamentului cu sulfat de dimetil cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.106 – The variability of the M3 lines for the Braziliene negre variety after 6 h treatment with dimethyl sulfate

Se poate observa că în tabelul 6.49, din 4 linii M3 aparținând soiului Braziliene negre, provenite în urma tratamentului cu sulfat de dimetil, 1 linie înregistrează valori ale coeficienților de variabilitate mai mici decât cele ale martorului netratat, pentru toate cele 5 caractere luate în studiu. Această linie este considerată mutantă stabilă identificată în câmpul de selecție, care se caracterizează prin valori ale coeficienților de variabilitate mai mici față de martorul netratat (linia cu numărul curent 2) (tabelul 6.50).

Variabilitatea caracterelor morfologice la linia L 9184 în urma tratamentelor de 6 ore cu etil metansulfonat

În cazul tratamentului cu etil metansulfonat au fost studiate în generația M3 2 linii (tabelul 6.51). Ambele variante tratate, comparativ cu valorile martorului netratat, au înregistrat valori ale coeficientului de variabilitate mai mici în cazul înălțimii și la MMB.

Tabelul 6.51 / Table 6.51

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, linia L 9184 în urma tratamentului cu etil metansulfonat

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the linia L 9184 accession after the ethyl methanesulfonate treatment

O condiție obligatorie pentru ca o linie să poată fi considerată mutantă stabilă am identificat în câmpul de selecție doar 1 linie din cele 2 testate, care se caracterizează prin valori ale coeficienților de variabilitate mai mici față de martorul netratat (linia cu numărul curent 2) (tabelul 6.51). Această linie a fost obținută în urma tratamentelor cu etil metansulfonat.

Aceste date dacă se compară cu valorile medii ale coeficienților de variabilitate rezultate pentru cele 2 linii testate ce au fost mai mari decât martorul netratat, pentru caracterele cantitative analizate, remarcăm existența unui grad destul de ridicat de uniformitate a majorității caracterelor cantitative analizate la 1linie M3 reținută pentru testare în câmpul de control (fig. 6.107).

Fig. 6.107 – Variabilitatea liniilor M3 ale liniei L 9184 în urma tratamentului cu etil metansulfonat cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.107 – The variability of the M3 lines for the accession L 9184 variety after 6 h treatment with ethyl methanesulfonate

Variabilitatea caracterelor morfologice la linia L 9184 în urma tratamentelor de 6 ore cu sulfat de dimetil

În cazul liniei L 9184, se poate observa că, la cele 4 variantele obținute în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, cele mai mici valori ale coeficientului de variabilitate, față de cele ale martorului netratat, au fost evidențiate la MMB (s% = 0,27) iar cele mai mari la numărul de ramificații principale pe plantă (s% = 5,85) (tabelul 6.52).

În cazul variantelor tratate cu sulfat de dimetil (fig. 6.108) Valorile coeficientului de variabilitate la liniile analizate pentru cele 5 caractere urmărite arată faptul că acesta a înregistrat valori diferite în funcție de caracterul studiat dar și de doza de tratament.

Tabelul 6.52 / Table 6.52

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, linia L 9184 în urma tratamentului cu sulfat de dimetil

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the linia L 9184 accession after the dimethyl sulfate treatment

Fig. 6.108 – Variabilitatea liniilor M3 ale liniei L 9184 în urma tratamentului cu sulfat de dimetil cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.108 – The variability of the M3 lines for the accession L 9184 variety after 6 h treatment with dimethyl sulfate

Am identificat în câmpul de selecție o mutantă în urma tratamentelor cu sulfat de dimetil, 1 linie M3 (linia cu numărul curent 2), linie care se caracterizează prin valori ale coeficientului de varialibilitate mai mici față de martorul netratat (tabelul 6.52).

Variabilitatea caracterelor morfologice la linia L 9184 în urma tratamentelor de 6 ore cu azidă de sodiu

În cazul tratamentului cu azidă de sodiu au fost urmărite 2 linii M3, din acestea majoritatea au un coeficient de variabilitate mai mare decât martorul, pentru cele 5 caractere urmărite (tabelul 6.53, fig. 6.109).

Tabelul 6.53 / Table 6.53

Variabilitatea caracterelor cantitative la liniile M3, linia L 9184 în urma tratamentului cu azidă de sodiu

The variability of the quantitative characters for the M3 lines for the linia L 9184 accession after the sodium azide

Fig. 6.109 – Variabilitatea liniilor M3 ale liniei L 9184 în urma tratamentului cu azidă de sodiu cu timpul de acțiune de 6 ore

Fig. 6.109 – The variability of the M3 lines for the accession L9184 accession after 6h treatment with sodium azide

În urma analizei datelor din tabelul 6.109 putem observa că plantele martor se caracterizează printr-o variabilitate mică a majorității caracterelor morfologice studiate, având valori ale coeficientului de variabilitate de 3,85% la înălțime, 2,94% la numărul de ramificații principale pe plantă, 1,62% la numărul mediu de păstăi pe plantă, 2,35% la greutatea medie a boabelor pe plantă și 0,43% la MMB .

CAPITOLUL VII

CONCLUZII

7.1. CONCLUZII PRIVIND DETERMINAREA SENSIBILITĂȚII SPECIEI ARACHIS HYPOGAEA L. LA TRATAMENTE CU AGENȚI MUTAGENI CHIMICI

În urma cercetărilor întreprinse privind evoluția materialului genetic, s-a constatat că, în aceleași condiții de experimentare, comportamentul materialului biologic în ceea ce privește parametrii luați în studiu este diferit.

Din analiza rezultatelor obținute s-au constatat diferențe între variante nu numai în funcție de felul substanței utilizate ci și de concentrația acesteia.

În urma tratamentelor cu etil metansulfonat și azidă de sodiu la soiul Tâmburești procesul de germinație s-a declanșat încă din a doua zi.

La tratamentele cu etil metansulfonat, la materialul biologic studiat s-a constatat o creștere lentă a rădăcinițelor și tulpinițelor.

La tratamentul cu etil metansulfonat o oarecare creștere a fost observată după 3 zile, valorile fiind cuprinse la soiul Tâmburești între 4 mm – 6 mm la rădăcinițe și 13 -16 mm la tulpinițe

La soiul Jelud, s-a observat o creștere în grosime a rădăcinițelor la tratamentele cu etil metansulfonat, posibil datorită modificărilor apărute la nivel celular.

La soiul Braziliene negre cât și la linia L 9184, încetinirea ritmului de creștere al rădăcinițelor și tulpinițelor s-a observat încă din a 3-a zi în cazul sulfatului de dimetil la cele 4 concentrații.

7.2. CONCLUZII PRIVIND EFECTELE CITOGENETICE INDUSE DE TRATAMENTUL CU SUBSTANȚE MUTAGENE LA SPECIA ARACHIS HYPOGAEA L.

La materialul biologic luat în studiu, efectul mutagen cel mai puternic de reducere a valorii indicelui mitotic s-au înregistat la tratamentele de azidă de sodiu urmate de cele cu etil metansulfonat și în final cele cu sulfat de dimetil.

Se remarcă o creștere a valorii indicelui mitotic în cazul concentrației de 0, 2% și 0,4% ale etil metansulfonatului și sulfatului de dimetil.

Odată cu creșterea timpului de acțiune a agentului mutagen se produce o reducere a indicelui mitotic. Acest lucru este demonstrat de prezența unui număr din ce în ce mai mic de diviziuni celulare, invers proporțional cu timpul de expunere.

Cu excepția unor concetrații (la soiul Tâmburești: sulfat de dimetil 0,2%; la soiul Jelud: etil metansulfonat 0,2%, sulfat de dimetil 0,2% și 0,4%; azidă de sodiu 0,02%; la soiul Braziliene negre la 0,2% pentru etil metansulfonat, sulfat de dimetil, azidă de sodiu și la linia L 9184: etil metansulfonat 0,2%; sulfat de dimetil 0,2% și 0,4%; azidă de sodiu 0,2%) cele trei substanțe mutagene au produs un grad ridicat de aberații cromozomice, fapt ce a dus la diferențe foarte semnificative comparativ cu martorul netratat.

7.3. CONCLUZII PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE ÎN GENERAȚIA M1

În generația M1, s-a observat că tratamentele cu etil metansulfonat și azidă de sodiu au avut un efect de diminuare a gradului de răsărire a plantelor, a înălțimii plantelor, a numărului de ramificații principale pe plantă, a numărului de păstăi pe plantă, a numărului mediu de boabe pe plantă a gradului de supraviețuire a plantelor, a greutății medii a boabelor pe plantă și a masei a o mie de boabe.

Plantele din variantele experimentate au răsărit eșalonat și neuniform în comparație cu martorul, înregistrând valori aproximativ invers proporționale cu mărimea concentrațiilor administrate.

Diferențele care au apărut la materialul biologic luat în studiu privind gradul de răsărire a plantelor, (90,4% soiul Tâmburești; 94,43% soiul Jelud; 92,01 soiul Braziliene negre și 89,01% linia L 9184) s-au datorat unor condiții neprielnice de mediu din timpul perioadei de vegetație.

Etil metansulfonatul și azida de sodiu a determinat o reducere a înălțimii plantelor, diferențele față de martor fiind foarte semnificative la concentrațiile de 0,4%, 0,6% respectiv 0,04 și 0,06%.

Sulfatul de dimetil a produs, diferențe pozitive a înălțimii plantelor la soiul Tâmburești și Jelud comparativ cu martorul netratat.

La materialul biologic studiat, tratamentele cu cele trei substanțe mutagene au dus la scăderea numărului de păstăi pe plantă, excepție făcând soiul Braziliene negre la tratamentul cu etil metansulfonat și sulfat de dimetil la concentrația de 0,6%, linia L 9184 la tratamentul cu sulfat de dimetil și soiul Jelud la concentrația de 0,4% și 0,6% a sulfatului de dimetil și etil metansulfonat înregistrându-se diferențe pozitive față de martor foarte semnificative.

Numărul mediu de păstăi pe plantă a înregistrat atât diferențe negative cât și diferențe pozitive la variantele tratate. La soiul Tâmburești diferențele negative, distinct semnificative și foarte semnificative, față de martor s-au identificat la tratamentul cu etil metansulfonat și azidă de sodiu la toate cele trei concentrații. La soiul Jelud reducerea numărului de păstăi pe plantă au fost foarte semnificative la tratamentele cu azidă de sodiu și etil metansulfonat în concentrație de 0,06%, respectiv 0,6%. Diferențe pozitive, foarte semnificative, au fost realizate la tratamentul cu sulfat de dimetil la concentrațiile de 0,4% și 0,6. La linia L 9184 diferențe pozitive, distinct semnificative și foarte semnificative, față de martor s-au obținut la tratamentul cu sulfat de dimetil la toate cele patru concentrații.

La soiul Jelud, Braziliene negre și linia L 9184 greutatea medie a boabelor pe plantă a crescut comparativ cu martorul, diferențe pozitive înregistrându-se la tratamentele cu sulfat de dimetil. Diferențe negative, față de martor s-au înregistrat la tratamentele cu azida de sodiu.

7.4. CONCLUZII PRIVIND CONȚINUTUL ÎN PIGMENȚI ASIMILATORI ÎN FRUNZE

Cel mai ridicat conținut în pigmenții clorofilieni a fost deteminat la linia L 9184 în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,4% în fenofaza de înflorire. Cea mai mică valoare a fost înregistrată tot la linia L 9184 în urma tratamentelor cu etil metansulfonat în concentrație de 0,6% în fenofaza de coacere a boabelor.

Conținutul cel mai ridicat al pigmenților carotenoizi a fost identificată la soiul Braziliene negre la tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,6% la maturarea boabelor. Linia L 9184, în urma tratamentul cu azidă de sodiu în concentrație de 0,06% la creșterea frunzelor a înregistrat cel mai scăzut conținut în pigmenți carotenoizi. Din punctul de vedere al raportului dintre clorofila a și b, la materialul biologic studiat, maximul este atins în perioada de coacere a boabelor.

Raportul dintre clorofila a + b/carotenoizi la arahide, este maximum în perioada de de înflorire a plantelor.

7.5. CONCLUZII PRIVIND PROCESUL DE FOTOSINTEZĂ ÎN FRUNZELE DE ARAHIDE

La materialul biologic studiat, intensitatea fotosintezei comparativ cu a martorului, a oscilat în funcție de fenofaza în care s-au realizat observațiile, de tratamentele aplicate și de variația temperaturii.

Procesul de fotosinteză a atins cea mai ridicată valoare în fenofaza înfloritului la plantele obținute în urma tramentelor cu sulfat de dimetil, urmate în ordine descrescândă de plantele obținute din boabe tratate cu azidă de sodiu și etil metansulfonat.

7.6. CONCLUZII PRIVIND CARACTERELE MORFOLOGICE ÎN GENERAȚIA M2

În generația M2, înălțimea plantelor la variantele soiurilor Tâmburești și Braziliene negre tratate cu sulfat de dimetil, a înregistrat diferențe pozitive comparativ cu martorul la concentrațiile de 0,2% și 0,4%. Diferențe pozitive comparativ cu martorul s-au înregistrat la soiul Jelud și linia L 9184, în urma tratamentului cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,4%.

Datorită cantităților mai ridicate de precipitații, procentul plantelor răsărite este mai mare în generația M2 comparativ cu generația M1.

La variantele tratate s-a înregistrat creșterea numărului de ramificații principale pe plantă, în comparație cu martorul netratat.

În generația M2, la variantele tratate, numărul de păstăi pe plantă s-a redus în urma tratamentelor cu cele trei substanțe mutagene, diferențele față de martor fiind semnificative, distinct semnificative și foarte semnificative.

Comparativ cu celelalte soiuri, la soiul Jelud, numărul de boabe din păstaie a înregistrat o creștere pozitivă la tratamentele cu etil metansulfonat la concentrația de 0,4%, sulfat de dimetil la concentrațiile de 0,4% și 0,6% și azida de sodiu la concentațiile de 0,02% și 0,04%.

Înafară de soiul Tâmburești, la celelalte soiuri greutatea medie a boabelor pe plantă a înregistrat diferențe pozitive față de martorul netratat la toate cele trei substanțe mutagene.

Masa a o mie de boabe în generația M2 s-a redus în urma tratamentelor efectuate comparativ cu martorul, excepție făcând soiul Jelud la tratamentul cu sulfat de dimetil în concentrație de 0,2% și 0,4%.

7.7. CONCLUZII PRIVIND GENERAȚIA M3

Din generația M2 au fost reținute pentru a fi analizate în generația M3 25 linii mutante (14 provenit în urma tratamentului cu sulfat de dimetil, 7 provenite în urma tratării boabelor cu etil metansulfonat și 4 proveniteîn urma tratamentului cu azidă de sodiu).

În generația M3 au fructificat doar 5 linii care au fost reținute deoarece au prezentat importanță practică și corespund obiectivelor propuse în programul de ameliorare. Liniile reținute sunt: J-e-4-6-5.12-14 și J-s-1-6-5.8-14, aparținând soiului Jelud rezultate în urma tratamentelor cu etil metansulfonat și sulfat de dimetil; Bn-s-1-6-18.19-14 aparținând soiului Braziliene negre reținută în urma tratamentului cu sulfat de dimetil și 2 linii L 9184 rezultate în urma tratamentului cu EMS și DMS (L-e-1-6-3.4-14 și L-s-1-6-2.5-14).

BIBLIOGRAFIE

REFERENCES

1. [NUME_REDACTAT]., 1982 – Acțiunea zincului asupra procesului de diviziune a celulelor radiculare la Secale cereale L., [NUME_REDACTAT] ale Universității “Al. I. Cuza” din Iași (Serie nouă) Secțiunea II a. Biologie, vol. 28, pag. 41-43.

2. [NUME_REDACTAT]., 1984 – Cercetarea procesului mitotic din celulele radiculare la Secale cereale L. sub influența borului, Analele stiințifice ale Universității “Al. I. Cuza” din Iași (Serie nouă) Secțiunea II a. Biologie , vol. 30, pag. 49-51.

3. [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT]., Oniscu C., 1974 – Unele substante noi cu acțiune puternică asupra procesului de citochineză la Allium cepa L., Analele stiintifice ale Universității “Al. I. Cuza” din Iași (Serie nouă) Secțiunea II a. Biologie , vol. 20[2], pag. 247-252.

4. Adamu A. K. și Alyu H., 2007 – Morphogical effects of sodium azide on tomato (Lycopersicon esculentum Mill), [NUME_REDACTAT] Journal, Vol 2, pag 9 -12.

5. Afridi M. Z., Jan M. T, Ahmad I. și Khan M. A , 2002 – Yield components of canola response to NPK nutrition, J.Agron, Vol 1., pag. 133-135.

6. [NUME_REDACTAT] M. Y. K , [NUME_REDACTAT] Bhat, [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT], 2012 – Genotoxic effect of EMS and [NUME_REDACTAT] in Linum usitatissimum L., 2012 – [NUME_REDACTAT] of Plant , Animal and [NUME_REDACTAT], Vol .2.

7. [NUME_REDACTAT], Jacotă A., [NUME_REDACTAT], Bujoreanu V., 2009 – Studiul dividerilor mitotice în meristemele radiculare la orz în diverse condiții de infecții virale. [NUME_REDACTAT] de Științe a Moldovei. Științele vieții, Nr. 3, Vol. 309, pag. 74-81.

8. Animasaun D. A., Oyedeji S., Azeez M. A. și Onasanya A. O., 2014 – Evaluation of the Vegetative and [NUME_REDACTAT] of Groundnut (Arachis hypogaea ) [NUME_REDACTAT] 10 and Samnut 20 [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] of Scientific and [NUME_REDACTAT], Vol. 4.

9. Animasaun D. A., Oyedeji S., Azeez M. A., 2014 – Alkylating efficiency of sodium azide on pod yield, nut size and nutrition composition of samnut 10 and samnut 20 varieties of groundnut (Arachis hypogea L.), [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Nutrition and Development, Vol. 14.

10. Ardelean M., [NUME_REDACTAT], Savatti M., Botez C., 2000 – Rezultate experimentale privind inducerea de mutații cu ajutorul razelor ionizante la fasolea pentru păstăi. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] al Facultății de [NUME_REDACTAT] Napoca, Editura AcademicPres, [NUME_REDACTAT], pag. 58-65.

11. Ashri E. și Goldin I. 1965 – The mutagenic activity of diethyl sulfate in peanut. [NUME_REDACTAT], 5, pag. 431-441.

12. Ashri E., 1970 – A dominant mutation expressivity induced Arachis hypogaea L. with variable penetrance and by diethyl sulfate in peanuts. [NUME_REDACTAT], 9, pag. 473-480.

13. Ashri E. și Herzog Z., 1972 – Differential physiological sensitivity of peanut varieties to seed treatments with DES and EMS. [NUME_REDACTAT], 12, pag. 173-178.

14. Avadhani K. K. și [NUME_REDACTAT] B.V., 1968 – Studies on the effects of diethyl sulphate on TMV-2 groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT] of Science and Industry, vol. 2, pag. 77-82.

15. Avila R. și Murty B.R., 1983 – Cowpea and mungbean improvement by mutation induction. [NUME_REDACTAT] Newsletter, Vol. 21, pag. 9.

16. Asibuo J. Y., Akromah R., Adu-Dapaah H. K., Safo-Kantanka O., 2008 – Evaluation of nutritional quality of groundnut (Arachis hypogaea L.) from Ghana. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Nutrition and Development,Vol 8 (2), pag 133 – 150.

17. Awal, M. A. și Ikeda T., 2002 – Recovery strategy following the imposition of episodic soil moisture deficit stands of peanut (Arachis hypogaea L.). J. Agron. [NUME_REDACTAT]., 188, pag. 185-192.

18. Axinte M., [NUME_REDACTAT], Ungureanu O., 2002 – Fitotehnie. Lucrări practice, Vol I, Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] " [NUME_REDACTAT] de la Brad ", Iași.

19. Bala H. M. B., Ogunlela V. B., Kuchinda N. C. și Tanimu B., 2011 – Response of [NUME_REDACTAT] (Arachis hypogaea L.) Varieties to [NUME_REDACTAT] and NPK [NUME_REDACTAT] in a [NUME_REDACTAT]: Yield and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Vol.3, pag. 130-140.

20. [NUME_REDACTAT], 2002 – Curs de fiziologie vegetală pentru agricultură. Ed. [NUME_REDACTAT] Press, Constanța.

21. [NUME_REDACTAT] și Larco M., 1997 – [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]: Treasures from the Museo Arqueológico [NUME_REDACTAT] Herrera. [NUME_REDACTAT]: Thames and Hudson.

22. Betterton, E. A. 2003 – [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Derived from [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT] and Technology, Vol. 33 (4), pag. 423–458.

23. [NUME_REDACTAT]. și Bîrnaure V., 1989 – Fitotehnie, [NUME_REDACTAT], București.

24. Bhat T. A, Sharma M., Anis M , 2007 – Comparative analysis of meiotic aberrations induced by diethylsulphonate and sodium azide in broad bean (Vicia faba L).[NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]. 6, pag.1051-1057.

25. [NUME_REDACTAT], Leonte C., [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT] Maria., 2008 – Efectul agenților mutageni chimici asupra caracterelor morfologice la armurariu (Silybum marianum).

26. [NUME_REDACTAT]., Filipov F., 2005 – Pedologie. Ed. AcademicPres, Cluj-Napoca.

27. Boldor O., Raianu O., Trifu M., 1983 – Fiziologia plantelor – lucrări practice. Ed. Didactică și Pedagogică, București.

28. [NUME_REDACTAT] A., 1998 – Molecular biology Labfax: Gene analysis, vol. II. [NUME_REDACTAT], California, USA.

29. Busolo-Bulafu C. M., 1988 – Utilization of induced mutations in groundnuts in Uganda. In: Improvement of [NUME_REDACTAT] Production using Induced mutations. Proceedings of [NUME_REDACTAT], Washington, USA, 1-5 July, 1986, Vienna, Austria, IAEA, pag.475-483.

30. [NUME_REDACTAT], Căpălnășan I., Sărac I., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 2004 – Cromosomii – particularități morfo-funcționale la plante și animale. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

31. Canavar O. și Kaynak M. A., 2008 – Effect of different planting dates on yield and yield components of groundnut, (Arachis hypogaea L). Turk. J. Agric. For., 32, pag. 521-528.
32. Canavar O. și Kaynak M. A., 2010 – Growing degree day and sunshine radiation effects on peanut pod yield and growth. Afr. J. Biotechnol., 9, pag. 2234-2241.

33. Cartwright I. L. și Kelly S. E., 1991 – Probing the nature of chromosomal DNA protein content by in vivo footprinting. Biotechniques, Nr. 11, pag. 188–190.

34. Celac V. și Machidon M., 2012 – Leguminoase pentru boabe vechi și noi, Chișinău.

35. Chahal S. R. și Virmani M. S., 1973 – Rev Oléagineux. Revue générale des corps gras, nr. 4.

36. Chirilei H., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT]., [NUME_REDACTAT], 1973 – Fotosinteza la arahide provenite din semințe iradiate cu neutroni termici, raze gamma și raze X. Studii și cercetări biologice, seria Botanică, Nr. 4, Vol. 25, pag. 321-329.

37. Craufurd P. Q., Wheeler T. R., Ellis R. H., Summerfield R. J. și Prasad P. V. V., 2000 – Escape and tolerance to high temperature at flowering in groundnut (Arachis hypogaea L.). Journal of [NUME_REDACTAT], Cambridge 135, pag. 371-378.

38. Crețu A., Simioniuc D., Crețu L., 2000 – Ameliorarea plantelor, producerea și multiplicarea semințelor și materialului săditor, [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

39. Crocker W. și Barton L. V., 1957 – Physiology of seed. [NUME_REDACTAT], Waltham, Massachusetts, pag. 267.

40. Dhesi J. S. și Stalker H. T., 1994 – Enhancing tehniques for studying mitotic peanut chromosomes, [NUME_REDACTAT], Vol. 21, pag. 92-96.

41. [NUME_REDACTAT] D., 2007 – Earliest-known evidence of peanut, cotton and squash farming found. [NUME_REDACTAT] 29.

42. Desale S. C., Bhapkar D. G. și Thombre M. V., 1987 – A small leaf mutant in groundnut. J. [NUME_REDACTAT]. Univ., Vol.12, pag.125-126.

43. [NUME_REDACTAT], 2007 – Fiziologie vegetală, ediția a II a. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

44. Emery D. A., 1983 – Reproductive efficiency of cultivated peanuts V. Response of parental and Virginia (NC4) x Spanish (C2) hybrid families to changes in photoperiod. [NUME_REDACTAT], Vol. 10 (8).

45. [NUME_REDACTAT]. Quarainy și [NUME_REDACTAT]., 2009 – Mutagenic effects of sodium azide and its application in crop improvement. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. 6, pag. 1589-1601.

46. [NUME_REDACTAT]., Gille E., Lazurca D., Marta I., 1989 – Particularități morfologice și biochimice ale unor linii de mac obținute prin tratamente cu factori mutageni. [NUME_REDACTAT] “Plante medicinale – realizări și perspective”, Nr. 2, pag. 45 – 50.

47.Gadgil J. D. și Mitra R., 1983 – Chemical composition of seeds in induced groundnut mutants and their derivatives. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], 53, pag. 295-298.

48. Germán R., Graciela Inés Lavia, Guillermo S., 2010 – Genome re-assignment of Arachis trinitensis (Sect. Arachis, Leguminosae) and its implications for the genetic origin of cultivated peanut. Genet. Mol. Biol., Vol. 33

49. Gillier P. și Prevot P., 1960 – Revue générale des corps gras et dérivés gras, Rev. Oléagineux, nr. 1.

50. Gillier P. și Silvestre P., 1969 – L´arachide. Maisonneuve et Larose, Paris.

51. Grant W. F. și Salamone M., 1994 – Comparative mutagenicity of chemicals selected for test in the international program on chemical safety collaborative study on plant systems for the detection of environmental mutagens. [NUME_REDACTAT]., Vol. 310, pag. 187-209.

52. Grebinskii S. O., 1964 – The effect of penetrating radiations on the growth and development of plants. The effect of penetrating radiations on the cell and its structural components. USP [NUME_REDACTAT], Nr. 57, pag. 90 – 98.

53. Gregory W. C., 1960 – The peanut NC4X, a milestone in crop breeding. Crops and Soils, Vol. 12.

54. Gregory W. C., 1968 – A radiation breeding experiment with peanuts. [NUME_REDACTAT]., Vol 8, pag. 81-147.

55. Gregory W. C., Gregory M. P., Krapovickas B., Smith W., 1973 – Structures and genetic resources of peanuts. In peanuts- Culture and uses, [NUME_REDACTAT] Research and [NUME_REDACTAT], pag 47-133.

56. [NUME_REDACTAT]., Toncea I., Ghinea L., 1980 – Rev. Probleme de agrofitotehnie teoretică și aplicată. Vol. II, nr. 1.

57. Heslot H., 1960 – Induction de mutations chez les plantes cultiveés. [NUME_REDACTAT], XII, 1-2, pag. 79-112

58. Huang-Bozhan, Li-Chongyang, Feng-Jiezhen, Huang B. Z., Li C. Y. și Feng J. Z., 1997 -Biological effects of laser and 60 Co-gamma rays in M1 plants of groundnut (Arachis hypogaea L.). Oil crops of China, 19, pag. 12-14.

59. Husted L., 1931 – Chromosome number in species of peanut, Arachis. Amer. Naturalist, 65, pag. 476- 477.

60. Husted L, 1933 – Cytological studies on the peanut, Arachis.I. Chromosome number and morphology. Cytologia, 5, pag. 109-117.

61. Husted L, 1936 – Cytological studies on the peanuts, Arachis. II. Chromosome number, morphology and behavior, and their application to the problem of the origin of the cultivated forms. Cytologia, 7, pag. 396-423.

62. [NUME_REDACTAT], 2006 – Specificitatea acțiunii exercitate asupra unor caractere cantitative la arahide de către diferiți factori mutageni fizici. [NUME_REDACTAT] din Craiova. Ed.Universitaria, vol. XXXVI/A, pag. 322-32

63. [NUME_REDACTAT], 2010 – Rezultate experimetale privind folosirea razelor X pentru inducerea de variabilitate la arahide. [NUME_REDACTAT] din Craiova ,[NUME_REDACTAT], Vol. XL/2, pag. 177-180.

64. [NUME_REDACTAT] și Soare M., 2011a – Selection indices used to groundnut for choosing the innitial material of breeding by irradition. [NUME_REDACTAT] din Craiova ,[NUME_REDACTAT], Vol. XLI/2, pag. 231-236.

65. [NUME_REDACTAT] și Soare M., 2011b – The influence of ionizing radiations upon the growth and development of groundnut plants. [NUME_REDACTAT] din Craiova ,[NUME_REDACTAT], Vol. XLI/2, pag. 173-176.

66. Ingale S. și Shrivastava S. K., 2011 – Nutritional study of new variety of groundnut (Arachis hypogaea L.) JL-24 seeds. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] Vol. 5(8), pag. 490 – 498.

67. Jafri I. F., Khan A. H., Gulfishan M., 2013 – Genomic damage induced by individual and combination treatment of gamma rays and ethyl methane sulphonate in Coriandrum sativum L. var. karishma. [NUME_REDACTAT] of Botany, Nr. 2, Vol. 3, pag. 79-86.

68. Jan M. T. și Khan S., 2000 – Response of wheat yield components of N-fertilizer their levels and application time. Pak. J. Biol. Sci., 3, pag. 1227-1230.

69. Jaswal S. V. și Gupta V. P., 1967 – Selection criteria in improving erect types of groundnut. J. Res., [NUME_REDACTAT]. Univ., Ludhiana, 4, pag. 188-191.

70. Jiang X. A. și Zhou Y. X, 1987 – The value of the radiation induced mutation “Fushi” in peanut crop breeding. [NUME_REDACTAT] Newsletter, No. 30: 2-3.

71. [NUME_REDACTAT] D., 2007 – Fiziologia plantelor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

72. [NUME_REDACTAT] D., [NUME_REDACTAT] L., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] E., 2011 – Lucrări practice de fiziologia plantelor. [NUME_REDACTAT] Ionescu de la Brad, Iași.

73. Jităreanu G., 1994 – Tehnică experimentală – curs. Ed. [NUME_REDACTAT] “[NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași.

74. Jordan D. J, Barnes J. S., Corbett T., Bogle C. R., Johnson P. D., Barbara B. Shew,. Koenning S.R., [NUME_REDACTAT], Brandenburg R. L., 2008 – [NUME_REDACTAT] to Rotation and Tillage in [NUME_REDACTAT] Systems, [NUME_REDACTAT], Vol. 100, pag. 1580- 1586.

75. Jung S., Swift D., Sengoku E., Patel M., Teule F., Powel G., Abbott A., 2000 – The high oleate trait in the cultivated peanut ( Arachis hypogaea L.). Isolation and chraracterization of two genes encording microsomal oleoyl- PC desaturases [J]. Mol. Gen. Genet. 263, pag. 796-805.

76. Kaba J. S., Kumaga F. K.; Ofori K., 2014 – Effect of flower production and time of flowering on pod yield of peanut (Arachis hypogaea L) genotypes, Journal of Agriculture and [NUME_REDACTAT].

77. Kleinhofs W., Sander C., 1975 – Azide mutagenesis in Barley. [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]. Garching . Proceedings of Symp, pag. 113-122.

78. Krapovickas A. și Gregory P. C., 1994 – Taxonomia del genero Arachus (Leguminosae). Bonplandia 8, pag. 1 – 186.

79. Kumar G., Singh V., 2003 – Comparative analysis of meiotic abnormalities induced by gamma rays and EMS in barley, JIBS, 82, pag. 19-22.

80. Kumar G. și Rai P., 2005 – EMS induced genetic vriability in soybean (Glycine max). [NUME_REDACTAT] 48, pag. 46-51.

81. [NUME_REDACTAT] I., Govindaraj M., [NUME_REDACTAT] K., 2010 – Estimation of genetic diversity of new advanced breeding lines of groundnuts Arachis hypogaea L., [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Vol. 6 (5), pag. 547 – 554.

82. Kumar G. și Yadav R.S., 2010 – Ems induced genomic disorders in sesame (Sesamum indicum L.), Rom. J. Biol. – [NUME_REDACTAT]., Vol 55, No. 2, pag. 97–104.

83. Girjesh K. și [NUME_REDACTAT], 2013 – Efficiency and Effectiveness of [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT] in Sesbania cannabina Poir., the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] 78(1): pag. 1–10.

84. [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT],2013 – [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] Effect of [NUME_REDACTAT] in Brassica campestris L., [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Vol. 6, pag. 85 – 90.

85.[NUME_REDACTAT] Inés, 1996 – Estudios cromosómicos en Arachis (Leguminosae) Bonplandia. Vol.9, pag. 111–120.

86. [NUME_REDACTAT] Inés., Fernadéndez A. și Seijo J. G., 2001 – Avances en la caracterizacion cromosomica de Arachis. Actas III Reunio´n de Especialistas en Arachis.

87. [NUME_REDACTAT] Inés și Fernandéz A., 2004 – Karyotypic studies in Arachis hypogaea L. Varieties, Caryiologia, Vol. 57, no. 4, pag. 353-359.

88. Lichtenthaler H. K., Wellburn A. R., 1983 – Determinations of total carotenoids and chlorophylls a and b of leaf extracts in different solvents. [NUME_REDACTAT] Transactions, Nr. 11, pag. 591 – 592.

89. Lea D. E., 1946 – Action of radiations of living cell. [NUME_REDACTAT], Cambridge.

90. Leonte C., 1996 – Ameliorarea plantelor horticole. [NUME_REDACTAT] și Pedagogică. R.A., București.

91. Leonte C., 1997 – Ameliorarea plantelor horticole și tehnică experimentală – lucrări practice. Ed. [NUME_REDACTAT], Iași.

92. Leonte C., 2011 – Tratat de Ameliorarea plantelor, [NUME_REDACTAT] Române, București.

93. Levy A., 1976 – The mutagenic activity of the acridine, ethidium bromide in peanuts Arachis hypogaea L. Thesis, [NUME_REDACTAT], Israel, p.148 from Oleagineux, 33: Abst. No.78-114.

94. Lodha M. L., Johari R. P., Sharma N. D. și Mehta S. L., 1985 – Photosynthesis and translocation rate in Arachis hypogaea L. mutants. Biochemie and Physiologie der pflanzen, 180, pag. 337-343.

95. Loesch P. J. Jr., 1964 – Effect of mutated background genotype on mutant expression in Arachis hypogaea L. [NUME_REDACTAT]., 4, pag. 73-78.

96. [NUME_REDACTAT] – Ancuța, 2014 – Cercetări privind efectul mutagenezei asupra unor caractere morfo-fiziologice la coriandru (Coriandrum sativum L.). Teză de doctorat, Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași

97. Maluszynska J. și Juchimiuk J., 2005 – Plant genotoxicity: a molecular cytogenetic approach in plant bioassays. Archives of [NUME_REDACTAT] and Toxicology, Vol. 56, p.177-184.

98. Mandloi S., Radadia B. B, Visavadia M., Vaghela A., 2014 – A [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] (acid [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT]) [NUME_REDACTAT] Oil, [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT].

99. [NUME_REDACTAT], Pop L. și Chickea A., 1982 – The breeding of groundnut lines by mutagenesis and individual selection suited to the soils and climate of [NUME_REDACTAT]. Probleme de genetică teoratică și aplicată, 14, pag. 449-459.

100. Marin Ș. și [NUME_REDACTAT], 2011 – Fitotehnie-Manual universitar pentru învățământ la distanță, Craiova.

101. Mathur R. K., Manivel P., Samdur M. Y., Gor H. K. și Chikani B. M., 2000 – Creation of genetic variability through mutation breeding in groundnut. DAE-BRNS th Symposium, 6-8 December, Mumbai. pag. 203-209.

102. Mensah J. K., Obadony B., 2007 – Effects of sodium azide on yield parameters of groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT] of Biotechnology. Vol. 6 (6), pag. 668-671.

103. Mia M. F. U. și Shaikh M. A. Q., 1997- Induction of large seeded mutants in groundnut (Arachis hypogaea L.). SABRAO J., 29: 103-104.

104. Micke A., 1988 – Improvement of grain legume production using induced mutations IAEA, Vienna.

105. Minchevici A. I. și Borcovschi E. V., 1953 – Cultura plantelor oleaginoase, [NUME_REDACTAT]-Silvică de Stat, București.

106. [NUME_REDACTAT], Gavrilă M., [NUME_REDACTAT]., 2004 – Fitotehnie. Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași.

107. Mondal S. și Badigannavar A. M., 2010 – Induction of genetic variability for fatty acid composition in a large-seeded groundnut variety through induced mutagenesis, [NUME_REDACTAT] and [NUME_REDACTAT], Vol. 8, pag. 1 – 4.

108. Mouli C. și Kale D. M., 1982- Gamma ray induced [NUME_REDACTAT] mutant with large pod groundnut. Oleagineux, 37: 583-588.

109. Mouli C., Kale D. M. și Murthy G. S. S., 1987 – Induced mutants of groundnut cultivar [NUME_REDACTAT]. Curr. Sci., 56: 1237-1238.

110. Mouli C. și Kale D. M., 1989 – Early maturing mutants in groundnut cultivar [NUME_REDACTAT] (JL-24). Curr. Sci., 58: 690-692.

111. Mukewar A. M., 1966 – Cytogenetics of X-ray irradiated groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT]. Col. Mag. ([NUME_REDACTAT]), pp.124-125.

112. Murty U. R., Kirtim P. B., Rao N. G. P., 1982 – Identification of the chromosome of groundnut, Arachis hypogaea L. Cytologia, 47, pag. 585-594.

113. Muntean L. S., Muntean L., Muntean S., 2003 – Mic tratat de fitotehnie: vol. III: Tutunul, hameiul, plante medicinale și aromatice, [NUME_REDACTAT], Cluj-Napoca.

114. Nadaf H. L. and Habib A. F., 1990 – Correlation studies in bunch groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT] Digest, 9: 4-6.

115. Nair S. K., Ramaswami P. P., Pemmal R., 1972 – Rev Oléagineux. Revue générale des corps gras, nr. 3.

116. [NUME_REDACTAT] Program, 2011 – Report on Carcinogens (12th Ed.). U. S. Department of Health and [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Service, pag. 174-175.

117. Nedelcu N., Voica N., Soare M., 1997 – Considerații deosebite privind extinderea culturii de arahide în România. [NUME_REDACTAT] din Craiova. Vol. XXVII-XXVIII.

118. [NUME_REDACTAT] I., [NUME_REDACTAT] M., [NUME_REDACTAT] R., 2001 – Application of C-banding in two Arachis wild species, [NUME_REDACTAT] Krapov. And W.C. Gregory and A. villosulicarpa Hoehne to mitotic chromosome analyses, Caryologia, Vol. 54, no. 4: 377-384.

119. Nicolae I., 1978 – Mutageneză experimentală. [NUME_REDACTAT], București.

120. Ogbadu G. H., 1980 – Influence of [NUME_REDACTAT] of aflatoxin B1 production by Aspergillus flavus growing on some Nigerian meals. Science of Microbes, 27, pag.19-26.

121. Ojomo A. O., Omueti O., Raji J. A., 1979 – Sudies in induced mutation in cowpea. The variation in protein contend following ionizing radiation, Nig. [NUME_REDACTAT]. Sci, 21, pag. 61-64.

122. Oke O. L., 1967 – Chemical studies on some Nigerian pulses. [NUME_REDACTAT] J. Biol. Appl.Chem. 9, pag. 52-55.

123. Owais W. M. și Kleinhofs A., 1988 – Metabolic activation of the mutagen azide in biological systems. Mutat. Res. 197, pag. 313-323.

124. Painawadee M., Jogloy S., Kesmala T., Akkasaeng C. și Patanothai A., 2009 – Heritability and Correlation of [NUME_REDACTAT] Traits and [NUME_REDACTAT] in Peanut (Arachis hypogaea L.), [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] , 8, pag. 325-334.

125. Pathirana R., 1985 – Performance of gamma ray induced groundnut mutants in [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT] Newsletter, 26: 10-11.

126. Pathirana R. și Kitto P. H., 1991 – Increased efficiency of selection for yield in gamma irradiated populations of groundnut and sesame through yield component analysis. Plant mutation breeding for crop improvement. Proceedings of an [NUME_REDACTAT] on the Contribution of [NUME_REDACTAT] Breeding to [NUME_REDACTAT] Jointly organized by the [NUME_REDACTAT] [NUME_REDACTAT] and the Food and [NUME_REDACTAT] of the [NUME_REDACTAT] held in Vienna, 18-22 June 1990, 2: 299-316.

127. Patil S. H., 1966 – Mutations induced in groundnut by x-rays. [NUME_REDACTAT] of Genetics, 26A, pag. 334-348.

128. Patil S. H. și Thakhare R. G., 1969 – Yield potential of X-ray induced Trombay groundnut mutants. Proceedings of Symposium on Radiations and [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], Bombay, 22-29 Sept., 1969, pag. 375-386.

129. Patil S. H., 1973 – Trombay groundnut selection for increased oil content and yield. Indian J. Agric. Sci., 43, pag. 370-376.

130. Patil S. H. și Mouli C., 1975 – Genetics of a dwarf mutant in groundnut. Theorit. App. Genet., 46, pag. 395-400.

131. Patil S. H. și Mouli C., 1979 – Mutation research on groundnut in India. In: Proceedings of Symposium- [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT] in [NUME_REDACTAT], Department of [NUME_REDACTAT], India, pag. 221-247.

132. Patil, B.C. și Bhat, G.I., 1992 – A comparative study of MH and EMS in the induction of chromosomal aberrations on lateral root meristem in Clitoria ternatea L. Cytologia. 57, pag 259-264.

133. Peneloza A. P. S. și Valls . J. F. M, 2005 – Chromosome number and satellite chromosome morphology of eleven species of Arachis. Bonplandia, Vol. 14, pag. 65 – 72.

134. Pietrarelli R. J., 1971 – Rev Oléagineux. Revue internationale des corps gras, nr. 8-9.

135. Pîrșan P., 1998 – Leguminoase pentru boabe. Ed.Mirton, Timișoara.

136. Pohanish R. P., 2008 – Sittig's Handbook of Toxic and [NUME_REDACTAT] and Carcinogens, [NUME_REDACTAT] Inc.

137. Pop L., Bîrnaure V., [NUME_REDACTAT] și Chichea I., 1986 – Cultura alunelor de pământ, [NUME_REDACTAT], București.

138. Pop L., Chichea I. și Pitiș S., 1976 – Rev. [NUME_REDACTAT]. Cereale și plante tehnice, nr.4

139. [NUME_REDACTAT] Maria și Leonte C., 2008 – Efecte citogenetice induse de tratamentul cu bromură de etidium la specia Papaver somniferum L., U.S.A.M. V Iași.

140. [NUME_REDACTAT]-Maria, 2009 – Cercetări privind efectul unor agenți mutageni asupra caracterelor morfo-fiziologice și biochimice la specia Papaver somniferum L. Teză de doctorat, Universitatea de [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] „[NUME_REDACTAT] de la Brad”, Iași, pag. 111.

141. Pokorný J., Pulkrábek J., Štranc P., Becka D., 2011 – Photosynthetic activity of selected genotypes of hops (Humulus lupulus L) in critical periods for yield formation. [NUME_REDACTAT] Environmental, Nr. 57, (6), pag. 264-270.

142. Prasad M. V. R., Kaul, S. și Jain H. K., 1984 – Induced mutants of peanut (Arachis hypogaea L.) for canopy and pod bearing characters. [NUME_REDACTAT] of Genetics and [NUME_REDACTAT], 44: 25 – 34.

143. Qiu Q. S., 1982 – Studies on the breeding and genetics of irradiated groundnut. [NUME_REDACTAT] Sinica, 6, pag. 25-30.

144. Raicu P. și Mixich F., 1992 – Cytogenetic effects of sodium azide encapsulated in liposomes on heteroploides cell cultures. Mutat. Res., Vol. 283, pag. 215–219.

145. Rao V. R., 1987 – Origin, Distribution, and Taxonomy of Arachis and Sources of Resistance to [NUME_REDACTAT] (Puccinia arachidis Speg.).In: [NUME_REDACTAT] Proceedings of a [NUME_REDACTAT] Meeting.

146. Ramanathan T. și Rathinam M., 1983 – Induced qualitative mutations in groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT]. J., 70, pag 427 – 432.

147. Răus L. și Jităreanu G., 2007 – Corelații între unii indicatori ai stării de compactare a solului și producția culturilor de grâu, fasole și porumb. Compactarea solurilor – proecese și consecințe. Ed. Risoprint, Cluj-Napoca.

148. Reddy P. S., Reddi M. V., [NUME_REDACTAT] și [NUME_REDACTAT] S., 1977 – Creation of genetic variability by resource to irradiation in groundnut (Arachis hypogaea L.). Oleagineux, 32:59-63.

149. Resslar P. M., 1980 – A review of the nomenclature of genus Arachis, Euphytica, Vol. 29, pag.813-817.

150. Rines H. W. 1985 – Sodium azide mutagenesis in diploid and hexaploid oats and comparison with ethyl methanesulfonate treatments. Environ. exp. Bot., Vol, 25, pag 7–16.

151. Rippey J. C. R., Stallwood M. I., 2005 – Nine cases of accidental exposure to dimethyl sulphate -a potential chemical weapon. [NUME_REDACTAT] Journal, Nr. 22, pag. 878-879.

152. Ritus G. I., (1952) – Fitotehnie, Moscova.

153. [NUME_REDACTAT]. V., Tabără V., Pîrșa P., Robu T., Axinte M., Marin Ș., Morar G., Cernea S., 2011 – Fitotehnie – Vol. I – Cereale și leguminoase pentru boabe, [NUME_REDACTAT], Bucuresti.

154. Roychowdhury R., Sudipta D., Momezul H., Tamoghno K. M., Dipika M., [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] și Jagatpati T., 2012- Effect of EMS on genetic parameters and selection scope for yield attributes in M2 mungbean(Vigna radiata L.) Genotypes , [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT], Vol. 57, pag 88-99.

155. Routaray B. N., Mishra R. G. și Das S. N., 1995 – Genetic variability and effectiveness of some chemical mutagens of blackgram in relation to resistance source against Meloidogyne incognita. Curr. Agric. Res. 8, pag. 3-4.

156. Savage G. P. și Keenan J. I.,1994 – The composition and nutritive value of groundnut kernels, pag. 173–213 .

157. Saese H. și Fahey G., 2006 – Comparison of seed dressing treatments of peanut (Arachis hypogaea L.) at cleanwater in the lower [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT] Guinea. ACIAR [NUME_REDACTAT]. 122, pag. 51–53.

158. [NUME_REDACTAT] D. N., Srivastava S. și Kumar S., 1997 – Combined mutagenesis in groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT]. Univ. Res. J., 23: 28-31.

159. Sanjeevaiah B. S., 1967 – Effect of irradiation on groundnut. Mysore J. Agric. Sci., 1: 286-288.

160. Santosh P., 2005 – Genetic analsis of mutational origin of diversity in groundnut (Arachis hypogaea L.), Department of Genetics and Plant breeding.

161. Seda H. A., Moram G. S., Mahmoud A. A., Elneily H. F., 2001 – Chemical and biological changes of peanut kernels by [NUME_REDACTAT]. Annals of [NUME_REDACTAT], 46, p. 233-251

162. Seijo G., Graciela Inés Lavia, Aveliano F., Krapovickas A., Ducasse D. A., Bertioli D. A; Moscone E. A., 2007 – Genomic relationships between the cultivated peanut (Arachis hypogaea, Leguminosae) and its close relatives revealed by double GISH, Am. J. Bot. 94(12), pag. 1963-1971.

163. Shivaraj A., Gangaprasada N., [NUME_REDACTAT] B. V. și Razvi H. A., 1962 – Effects of fast neutrons on seeds of groundnut. [NUME_REDACTAT] Journal, 11: 24-30.

164. Singh A.K. și Simpson C.E., 1994 – Biosystemic and genetic resources. In: [NUME_REDACTAT] Crop: A [NUME_REDACTAT] for Improvement (Ed. J. Smartt), Chapman and Hall, London, [NUME_REDACTAT], pag. 96-137.

165. Sivaram M. R., 1985 – A new high yielding mutant variety of groundnut. [NUME_REDACTAT] Newsletter, 25, pag. 5-6.

166. Skok J., Chorney W., [NUME_REDACTAT]. E. J., 1965 – An examination of stimulatory effects of ionizing radiation in plants. [NUME_REDACTAT], Nr. 4, vol. 5, pag. 281-292.

167. Smart J. și Stalker T., 1982 – Speciation and cytogenetics in Arachis. [NUME_REDACTAT] Research and [NUME_REDACTAT], Inc., pag ., 21-49.

168. Somaya SirElkhatim Mohamed și [NUME_REDACTAT] Abdalla, 2013 – Growth and [NUME_REDACTAT] of Groundnut (Arachis hypogaea L.) to Microbial and [NUME_REDACTAT], Journal of Agri-Food and [NUME_REDACTAT] Journal. Vol. 1(3), pag. 78-85.

169. Sonone N. G., Deshmukh S.N., Lanjewar S.B., Bhakre R.L., 2011 – Induced variability in quantitative characters of groundnut. [NUME_REDACTAT] of [NUME_REDACTAT]. Vol 1(6). pag. 1409-1414.

170. [NUME_REDACTAT], Leonte C., Crețu L., Lazăr (Nechita) Adriana, Pomohaci T. I, 2012 – Aspects of biological characters and the benefits of some varieties of groundnut (Arachis hypogaea L.) cultivated in România, [NUME_REDACTAT] USAMV Iași, seria Horticultură, Vol. 55, Nr. 1, pag. 81 – 87

171. [NUME_REDACTAT], Leonte C., Crețu L., [NUME_REDACTAT]-Ancuța, 2012 – Research on the use of mutagenic agents on groundnut (Arachis hypogaea L.). [NUME_REDACTAT] USAMV Iași, seria Horticultură, Vol. 55, Nr. 2, pag. 55-60

172. Spânu (Mîrzan) Oana, Leonte C., [NUME_REDACTAT]-Ancuța, Pomohaci T. I., 2013 – The effect of chemical mutagen agents on some morphological characters to Arachis hypogaea L. [NUME_REDACTAT] USAMV Iași, seria Horticultură, Vol. 56, Nr. 2, pag. 83-88.

173. Srivastava A. N., 1970 – Mottled leaf-mutant in Arachis hypogaea L. [NUME_REDACTAT] Journal, 57 – 35.

174. Srivastava A. și Kapoor K. 2008 – Seed yield is noimpared by chromosome stickiness in [NUME_REDACTAT] treated Trigonella foenum-graecum. Cytologia, Vol. 73(2), pag. 115-121.

175. Srivastava P, Marker S, Pandey P și Tiwari Z. D. K., 2011 – Mutagenic effects of sodium azide on the growth and yield characteristics in wheat (Triticum aestivum L. em. Thell). Asian J [NUME_REDACTAT]., Vol. 10(3), pag. 190-201.

176. Stalker H. T., 1991 – A new species in section Arachis of peanuts with A D genome, [NUME_REDACTAT] of Botany, Vol 78, pag 630-637.

177. Starodub V., 2008 – Tehnologii în fitotehnie. Ed. UASM, Chișinău.

178. [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], [NUME_REDACTAT], 1999 -Nodulation in peanut (Arachis hypogaea L.) roots in thepresence of native and inoculated rhizobia strains, [NUME_REDACTAT] Ecology, pag. 39 – 44.

179. Tudose I. Gh., Bâra I. I., Tudose M., 1996 – Cytogenetic effects induced by nicotine in Vicia faba (2n=12), Analele stiințifice ale Universității “Al. I. Cuza” din Iași (Serie nouă) Secțiunea II a. Biologie ,vol. 42 , pag. 95-99.

180. Șumălan R., 2006 – Fiziologie vegetală. [NUME_REDACTAT], Timișoara.

181. Tai Y. P. și Todd G. W., 1972 – [NUME_REDACTAT] in Peanuts, Arachis hypogaea L.: I. [NUME_REDACTAT], Vol. 12, nr. 1, pag. 13-15.

182. [NUME_REDACTAT]., 1984 – Contribuții la crearea unor linii noi de linte (Lens esculenta Moench) prin folosirea agenților mutageni. Teză de doctorat, [NUME_REDACTAT], Iași, pag. 138-141.

183. [NUME_REDACTAT]., Leonte C., 2003 – Citogenetică vegetală – metode de laborator. Ed. [NUME_REDACTAT] de la Brad, Iași.

184. [NUME_REDACTAT] N și Sathiyavani G., 2012 – Solubilization of phosphate by [NUME_REDACTAT]., from groundnut rhizosphere (Arachis hypogaea L.), Journal of Chemical and [NUME_REDACTAT], 4(8), pag. 4007-4011.

185. Upadhyaya H. D., Ortiz R., Bramel P. J., Singh S., 2003 – Development of a core collection using taxonomical, geographical and morphological descriptors. [NUME_REDACTAT]. [NUME_REDACTAT]. 50, pag. 139 – 148.

186. Upadhyaya H. D., Reddy L. J., Dwivedi S. L., Gowda C. L. L., Singh S., 2009 – Phenotypic diversity in cold-tolerant peanut Arachis hypogaea L. germoplasm, Euphytica, Vol 165, pag. 279 – 291.

187. [NUME_REDACTAT] F. M. și [NUME_REDACTAT] E., 2005 – New species of Arachis from Brazil, Raraguay. Bonplandia, Vol. 14, pag. 35-63.

188. Varaprasad P. V. , Kenneth J.B, L. Hartwell A. Jr. și Thomas J.M., 2006 – Super-optimal temperatures are detrimental to peanut (Arachis hypogaea L.) reproductive processes and yield atboth ambient and elevated carbon dioxide, [NUME_REDACTAT] Biology 9, pag.1775–1787.

189. Veleminsky J., și Anglis K. J. 1987 – Effect of sodium azide on replicative and repair DNA synthesis in barley embryos. Mutat. Res., Vol. 190, pag. 125–129.

190. Venkatachalam P. și Jayabalan N., 1997 – Frequency and spectrum of viable mutations in groundnut induced by physical and chemical mutagens. [NUME_REDACTAT] – Hissar, 14: 61-75.

191. Vyskocil A., 1999 – Dimethyl sulphate: review of toxicity. [NUME_REDACTAT] Journal of Occupational and [NUME_REDACTAT], Nr. 5, pag. 72–82.

192. Wang T., Yang D. X., Chen X., Zhang J. C., Xu J. Z., Yang W. Q., 2002 – Productionof extra large – podded and small – podded peanut mutans following chemical mutagen treatment. Journal of [NUME_REDACTAT]. 31. pag. 5-8.

193. Wang T. C., Yang D. X., Chen X., Zhang J. C., Liu G. Z., 2006 – Differences in pod characters among L7-1 peanut cultivar using chemical mutans. [NUME_REDACTAT] Newsletter. 26, pag. 12-14.

194. Who I., 1988 – [NUME_REDACTAT]. In: Point of Fact. No. 40. Geneva, Switzerlan

195. Wullschleger S. D., Oosterhuis D. M., 1990 – Photosynthesis of individual field-grown cotton leaves during ontogeny. [NUME_REDACTAT], Nr. 23, pag. 163-170.

196. Yaw A. J. R, Akromah O., Safo-Kantanka H. K., Adu-Dapaah S., [NUME_REDACTAT] și Agyeman A., 2008 – Chemical composition of groundnut, Arachis hypogaea (L.) Landraces. [NUME_REDACTAT] of Biotechnology 7 (13), pag. 2203-2208.

197. Yoshida Z., 1962 – Methodological procedures of radiation breeding, I, [NUME_REDACTAT] in autogamous plants following seed irradiation. Euphytica, Nr. 11, pag. 95-111.

198. Yu G. R., Zhuang J., Yu Z. L., 2001 – An attempt to establish a synthetic model of photosynthesis-transpiration based on stomatal behavior for maize and soybean plants grown in fields. [NUME_REDACTAT] Physiology, Nr. 158, pag. 861-874.

199. Woodroof J. G., 1983 – Peanuts production, processing, products. Avi. [NUME_REDACTAT] Inc. Westport, Connecticut.

200. Zamfirescu N., Velican V., [NUME_REDACTAT]., Săulescu N., Canțăr F., 1958 – Fitotehnia vol. II, [NUME_REDACTAT]-Silvică de Stat, București.

201. Zharare G. E., Asher C. J., Blamey F. P. C., Dart P. J., 1993 – Pod development of groundnut (Arachis hypogaea L.) in solution culture. Plant and Soil, 155/156, pag. 355 – 358.

202. Zharare G. E., Blamey F. P. C., Asher C. J., 1998 – Initiation and morphogenesis of groundnut (Arachis hypogaea L.) in solution culture. Annals of Botany 81, pag. 391 – 396.

203. Zhu B. G., Lu Z. X., Geng Y. X., Deng X. D., Gu A. Q., 1997 – Effects of peanut character variations induced by EMS and breeding of high yielding mutant strains. [NUME_REDACTAT] Sinica, 30(6), pag. 87-89.

204.www.meteoromania.ro.

205.www.wikipedia.org.