Stadiul Actual Si Tendinte Privind Proiectarea Si Implementarea Sistemelor DE Management Integrat In Domeniul Operarii Portuare

STADIUL ACTUAL ȘI TENDINȚE PRIVIND PROIECTAREA ȘI IMPLEMENTAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT INTEGRAT ÎN DOMENIUL OPERĂRII PORTUARE

CUPRINS

Introducere

CAP.I. Scopul și avantajele implementării unui sistem de

management integrat

Considerații generale privind sistemele de management

Considerații generale privind sistemul de management al calității – SMC

Scopul și avantajele implementării unui Sistem de Management al Calității

Obiectivele ISO 9001

Considerații generale privind sistemul de management de mediu – SMM

Scopul și avantajele implementării unui Sistem de Management de Mediu

Obiectivele ISO 14001

Considerații generale privind sistemul de management al sănătății și

securității ocupaționale – SSM

Scopul și avantajele unui Sistem de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale

Obiectivele ISO 18001

Elemente ale sistemului de management integrat

Avantajele și dezavantajele sistemelor integrate

CAP.II. Probleme specifice în domeniul operării portuare

Importanța administrării eficiente a activităților economice în porturile

moderne

Cerințe legale și de reglementare referitoare la desfășurarea activității societăților de operare portuară

Principalele funcții ale porturilor maritime

Optimizarea calității serviciilor portuare

CAP.III. Stadiul actual pe plan național și internațional cu privire

la implementarea sistemelor de management integrat în operarea portuară

Stadiul actual pe plan național

Stadiul actual pe plan internațional

Concluzii

Bibliografie

INTRODUCERE

La nivel mondial a devenit esențial ca o organizație să asigure o creștere economică în contextul reducerii impactului asupra mediului și asigurării unor condiții de muncă cât mai sigure pentru angajați. Așa cum rezultă din analizele actuale, acele organizații care reușesc acest lucru își asigură prin aceasta un loc privilegiat pe piață. Cu toate acestea, această abordare nu este încă suficient exploatată, părerea unanimă fiind că managementul este acela care poate influența pozitiv această stare de fapt.

În contextul economic actual, marcat de globalizarea fenomenelor, de recunoașterea tot mai largă a interdependențelor dintre mediu, securitate și dezvoltare, asistăm la creșterea exigențelor societății privind protecția mediului și a sănătății și securității în muncă, exigențe concretizate în reglementări din ce în ce mai severe.

Noile provocări pentru managementul afacerilor de succes din acest nou mileniu sunt în continuă creștere. Succesul se poate obține doar în condițiile unei abordări sistematice a proceselor. O integrare reușită a sistemelor de management depinde în esență de o bună planificare și o implementare eficientă.

Un sistem integrat de management reprezintă o abordare managerială logică și sistematică, ceea ce permite decizii strategice și operaționale optime, care iau în considerare toate aspectele esențiale ce conduc la funcționarea eficientă a unei organizații, atât din punct de vedere al calității cât și al mediului și sănătății și securității ocupaționale.

Certificarea sistemelor integrate de management reprezintă cea mai bună soluție pentru o organizație adeptă a conceptului de Management al Calității Totale și aflată pe calea spre Excelență.

La ora actuală, asistăm pe plan mondial la o dezvoltare a sistemelor integrate de management. Tot mai multe organizații au decis să ia măsuri pentru îmbunătățirea calității vieții atât pentru proprii angajați, cât și pentru cei care locuiesc în vecinătate, ca și pentru a proteja și dezvolta mediul înconjurător în mod sistematic și conștiincios. Sistemul de management al calității reglementat prin ISO 9001, existent deja, a fost dezvoltat într-un sistem integrat de management prin integrarea sistemului de management de mediu conform cu cerințele ISO 14001, precum și cu sistemul de management al securității și sănătății în muncă în baza OHSAS 18001.

La modelarea sistemului integrat de management, cea mai importantă sarcină este de a armoniza procesele deja documentate în cadrul ISO 9001 cu cerințele lui ISO 14001 și ale OHSAS 18001. Implementarea sistemului integrat se realizează într-un proces în trei faze:

– Prima fază: pregătirea pentru implementarea sistemului. În cursul acestei faze o mare importanță se acordă reviziei proceselor acoperind analiza impactului lor asupra mediului și situației securității și sănătății în muncă. În majoritatea cazurilor este posibilă integrarea documentației, dar există și cerințe care necesită abordarea și documentarea separată a anumitor elemente ISO 9001 și ale noilor sisteme.

– A doua fază: planificarea și implementarea sistemului integrat. În această fază sunt întreprinse acțiuni pentru constituirea organizării necesare pentru funcționarea sistemului integrat de management, precum și pentru elaborarea politicii, a manualului, a procedurilor, obiectivelor și țintelor și a altor documente.

– A treia fază: pre-audit. Este necesară monitorizarea și auditarea sistemului astfel încât să fie verificat și îmbunătățit înainte de certificare.

Sistemul de management de mediu și sistemul de management al securității și sănătății în muncă nu sunt doar construite pe baza sistemului de management al calității, ci sunt adăugate acestuia din urmă elemente noi și o filosofie cu totul nouă. Astfel, standardele ISO 14001 și OHSAS 18001 reprezintă rezultatul translatării în domeniul managementului de mediu și de sănătate și securitate în muncă a „filozofiei calitătii” definită prin standardul ISO 9001.

CAPITOLUL I

SCOPUL ȘI AVANTAJELE IMPLEMENTĂRII UNUI SISTEM DE MANAGEMENT INTEGRAT

Considerații generale privind sistemele de management

Termenul de “management” provine din latinescul manum agere = „ a conduce cu mâna” și a fost definit de unii autori ca fiind o artă, în timp ce alții o consideră o știință.

Fie într-un caz, fie în altul, managementul este privit ca un proces care este utilizat pentru realizarea obiectivelor unei organizații. Majoritatea teoreticienilor în management stabilesc începuturile managementului la Frederic Taylor (1856-1915), inginer american, unul dintre cei mai importanți teoreticieni în domeniu din timpul revoluției industriale și la Henry Fayol (1841-1925), un industriaș francez, care a avut o contribuție importantă la dezvoltarea conceptului modern de management.

În timp ce Taylor a fost convins de faptul că există doar o singură cale ce poate fi considerată ca fiind cea mai bună, de a efectua o activitate, Henry Fayol a emis o serie de principii care sunt încă menționate în literatura de specialitate, cele mai importante fiind:

Diviziunea muncii și specializarea – fiecare angajat execută propria activitate, devenind expert în realizarea acesteia

Unitatea de comandă – nici un angajat nu ar trebui să primească ordine de la mai mult de un superior

Lanțul de comandă – este corelat cu principiul anterior și se referă la stabilirea unui nivel gradual de autoritate, de la vârf către bază

Unitatea de direcție – fiecare grup din cadrul organizației are același scop comun – „un cap, un plan”.

Fayol, de asemenea, a identificat cele 5 funcții ale managementului:

Planificare – previzionarea viitorului și elaborarea unui plan de operare

Organizare – structurarea activității și definirea autorității

Conducere – direcționarea activității subordonaților

Coordonare – cumularea eforturilor individuale și direcționarea acestora către un scop comun

Control – asigurarea faptului că ceea ce se realizează este conform planificării.

Cele cinci funcții cheie de conducere sunt aplicate în întreaga organizație, indiferent dacă aceasta este o companie, o agenție guvernamentală, sau o școală.

Managementul are drept scop realizarea planului și obiectivelor de performanță ale unei structuri organizatorice prin modificarea și punerea tuturor resurselor umane, intelectuale și fizice, cât și a celor materiale în serviciul structurii specifice.

Managementul, ca știință, studiază procesele de management și relațiile de management în vederea descoperirii de principii și legități care le guvernează și a conceperii de instrumente manageriale care să permită realizarea obiectivelor în condiții de eficiență ridicată.

Managementul reprezintă arta de a conduce, de a organiza și direcționa diferitele sectoare ale unui agent economic pentru ca acestea, luate împreună, să conducă la obținerea produselor finite sau a serviciilor pe care acel agent economic și le-a propus, și implicit, pentru a fi eficient pe piață.

Managementul este o activitate complexă, cu profunde implicații în viața economică, socială, politică și a cunoscut de-a lungul evoluției sale diferite accepțiuni și abordări. Astfel, managementul poate fi privit ca – un proces de coordonare al resurselor umane , informaționale, fizice și financiare în care managerul operează cu trei elemente fundamentale: idei, lucruri și oameni în vederea realizări scopurilor orgnizației.

Profesorii O.Nicolescu și I.Verboncu cosideră că „managementul firmelor rezidă în studierea proceselor și relațiilor de management din cadrul lor, în vederea descoperirii legităților și principiilor care le guvernează, a conceperii de noi sisteme, metode, tehnici și modalități de conducere , de natură să asigure obținerea și creșterea competitivității lor”.

Organizația – domeniile:

Tehnic Comercial Financiar Contabil De securitate

Management

A prevedea A organiza A comanda A coordona A controla

Organizațiile de succes au întreaga activitate structurată pe procese. Procesele de muncă se realizează în orice organizație în care sunt angajați factori de producție, materiali și imateriali. În funcție de finalitatea și de natura factorilor implicați, procesele importante de muncă sunt:

a) procese de execuție

b) procese de management

a) Procesele de execuție sunt caracterizate prin acțiunea factorului uman asupra factorilor materiali cu ajutorul altor factori materiali. Aceste procese conduc la obținerea de bunuri economice – produse, servicii, informații, lucrări, etc. ce dau consistență obiectului de activitate al organizației respective. Din punct de vedere cantitativ sunt determinante în economia foecărei organizații.

b) Procesele de management sunt cele mai importante deoarece orientează și fac posibilă derularea proceselor de execuție. Aceste procese reprezintă ansamblul fazelor, a proceselor, prin care se determină obiectivele organizației și ale subsistemelor incorporate, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, folosind un complex de metode și tehnici în vederea îndreptării cât mai eficiente a rațiunilor ce au determinat înființarea respectivei unități.

Acestea, împreună cu relațiile de management pe care le generează, constituie obiectul de studiu al managementului. Derularea proceselor de management are ca personaj principal managerul, indiferent de poziția ierarhică pe care acesta o ocupă în configurația structurală a organizației.

Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional, etc. din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor și relațiilor de management, în vederea obținerii unei eficacități și eficiențe cât mai mari. Indiferent de caracteristicile firmei, sistemul de management cuprinde mai multe componente, care se deosebesc în funcția de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat, și anume:

subsistemul organizatoric,

subsistemul informațional,

subsistemul decizional,

subsistemul metodologic.

Fig. 1.1informații, lucrări, etc. ce dau consistență obiectului de activitate al organizației respective. Din punct de vedere cantitativ sunt determinante în economia foecărei organizații.

b) Procesele de management sunt cele mai importante deoarece orientează și fac posibilă derularea proceselor de execuție. Aceste procese reprezintă ansamblul fazelor, a proceselor, prin care se determină obiectivele organizației și ale subsistemelor incorporate, resursele și procesele de muncă necesare realizării lor și executanții acestora, prin care se integrează și controlează munca personalului, folosind un complex de metode și tehnici în vederea îndreptării cât mai eficiente a rațiunilor ce au determinat înființarea respectivei unități.

Acestea, împreună cu relațiile de management pe care le generează, constituie obiectul de studiu al managementului. Derularea proceselor de management are ca personaj principal managerul, indiferent de poziția ierarhică pe care acesta o ocupă în configurația structurală a organizației.

Sistemul de management al firmei poate fi definit ca ansamblul elementelor cu caracter decizional, organizatoric, informațional, motivațional, etc. din cadrul firmei, prin intermediul căruia se exercită ansamblul proceselor și relațiilor de management, în vederea obținerii unei eficacități și eficiențe cât mai mari. Indiferent de caracteristicile firmei, sistemul de management cuprinde mai multe componente, care se deosebesc în funcția de natura, de caracteristicile instrumentarului utilizat, și anume:

subsistemul organizatoric,

subsistemul informațional,

subsistemul decizional,

subsistemul metodologic.

Fig. 1.1. Sistemul de management

a) subsistemul organizatoric al firmei constă intr-un ansamblu de elemente de natură organizatorică ce asigură cadrul, divizarea, combinarea și funcționalitatea proceselor de muncă în vederea realizării obiectivelor previzionate.

Acest subsistem cuprinde:

organizarea formală – dată de acte normative, reglementări cu caracter intern, stabilite prin regulamentul de organizare și funcționare, regulamentul inetrn, fișe de post, etc. și

organizarea informațională – regăsită în constituirea și funcționarea grupurilor de lucru și a relațiilor dintre acestea, orientarea spre realizarea unor interese ale societății în cadrul unor anumite proiecte.

b) subsistemul informațional desemnează totalitatea datelor, informațiilor, circuitelor informaționale, fluxurilor informaționale, procedurilor și mijloacelor de tratare a informațiilor existente într-o firmă, care au drept scop să asigure suportul informațional necesar pentru previzionarea și îndeplinirea obiectivelor.

Acest subsistem asigură materialul informațional necesar fundamentării și adoptării de decizii și inițierii de acțiuni pentru operaționalizarea acestora. În același timp, subsistemul informațional contribuie decisiv la îmbogățirea și împrospătarea continuă a bazei de date și informații existentă la nivelul organizației.

c) subsistemul decizional cuprinde ansamblul deciziilor micro-economice și a mecanismelor de fundamentare a acestora, adoptate și aplicate în cadrul firmei de către manageri. Acestea asigură orientarea dezvoltării de ansamblu a societății și a subsistemelor sale, precum și suportul acțiunilor inițiale pentru realizarea obiectivelor.

d) subsistemul metodologic este alcătuit din ansamblul metodelor, tehnicilor și procedurilor utilizate în managementul unei firme. Acest subsistem soluționează problemele privind modul de conducere prin instrumentul managerial utilizat în exercitarea proceselor de management și prin elementele metodologice la care se apelează pentru funcționarea și modernizarea celorlalte subsisteme manageriale.

La baza conceperii și exercitării managementului firmelor se află un ansamblu de principii generale – care exprimă nivelul de dezvoltare al științei managementului și fundamentele teoretice preconizate pentru modelarea de ansamblu a sistemelor de management ale firmelor, alcătuind împreună un sistem a cărui cunoaștere și aplicare este indispensabilă pentru toți managerii și pentru personalul de specialitate implicat în managementul activităților agenților economici – și specifice – diferitelor componente majore ale sistemului de management: structura organizatorică, subsistemul informațional, etc.

Principiile generale ale managementului firmei

– principiul asigurării concordanței dintre parametrii sistemului de management al firmei și caracteristicile sale esențiale și ale mediului ambiant – funcționarea și competitivitatea firmei implică o permanentă corelare, adaptare și perfecționare a sistemului de management la situația efectiv existentă în cadrul său, la cultura organizațională și la contextul socio-economic în care-și desfășoară activitățile;

– principiul managementului participativ – exercitarea celor mai importante și complexe procese și relații de management în cadrul firmei este necesar să se bazeze pe implicarea managerilor, specialiștilor și reprezentanților proprietarilor apelându-se la leadership și realizându-se un nou tip de cultură organizațională;

– principiul motivării tuturor factorilor implicați, a stakeholders, în activitățile firmei – motivarea, ca principiu de management al firmei, exprimă necesitatea unei asemenea stabiliri și utilizări a stimulentelor și sancțiunilor materiale și morale de către factorii decizionali încât să se asigure o împletire armonioasă a intereselor tuturor părților implicate, a stakeholders, generatoare de performanțe superioare ale organizației;

– principiul eficacității și eficienței – dimensionarea, structurarea și combinarea tuturor proceselor și relațiilor manageriale este necesar să aibă în vedere maximizarea efectelor cuantificabile și necuantificabile ale firmei în vederea asigurării unei competitivități ridicate.

Ca urmare a dezvoltării activității unei organizații și datorită competitivității globalizate, în cadrul unei societăți se pot pune în vedere sisteme specifice de management componente ale sistemului de management global după cum urmează:

sistem de management al calității

sistem de management al mediului

sistem de management al sănătății și securității ocupaționale etc.

Modernizarea managementului trebuie să constituie o preocupare majoră a managerilor la diverse nivele. Aceasta trebuie corelată cu perfecționările economice, tehnice și tehnologice ale societății la diverse nivele organizatorice. Odată efectuate aceste perfecționări este necesară întreținerea funcționării sistemului de management la cote ridicate de performanță și competitivitate astfel încât managementul societății organizate pe procese să fie un element principal al eficienței economico-sociale.

Considerații generale privind sistemul de management al calității – SMC

Sistemul de management al calității, ca parte integrantă a sistemului de management, este specific unei organizații, fiind conceput în esență pentru a satisface necesitățile interne de management ale acesteia, dar și pentru a genera și dezvolta încrederea clienților în capacitatea acelei organizații de a pune pe piață doar produse sau servicii de calitate.

Calitatea, asigurarea calității și managementul calității sunt concepte, respectiv teme care reprezintă din ce în ce mai mult obiectivul central al firmelor orientate către succes, indiferent de produsul realizat sau de serviciul prestat, domeniul de activitate sau mărimea acestora.

În cursul dezvoltării economiei la nivel internațional și în cadrul globalizării, cu avantajele și dezavantajele acesteia, se modifică și conținutul conceptului calitate și de aici, obiectivele și sarcinile care sunt legate de managementul calității.

Conceptul de calitate este relativ ușor de stabilit, dacă ne referim la domeniul produselor materiale și al caracteristicilor acestora, dacă se extinde însă definirea conceptului la nivelul produselor imateriale, al serviciilor și al performanțelor creative, identificarea și definirea caracteristicilor, precum și delimitarea lor, în sensul a ceea ce numim o „ calitate bună”, devine din ce în ce mai complexă.

Pentru a înțelege abordarea actuală a managementului calității, este utilă o detaliere privind dezvoltarea acestei teme. În felul acesta se prezintă transparent paralela dintre dezvoltarea economiei și industriei după cel de al doilea război mondial, precum și a societății industriale cu societatea serviciilor.

Sistemul de management este voluntar, se proiectează și se implementează de acele organizații care îl doresc. Atestarea în scris a unei evaluări independente și multicriteriale a modului de organizare și funcționare a sistemului reprezintă certificarea sistemului de management al calității și se efectuează pentru demonstrarea implementării unor elemente identificate ale acestu tip de sistem de management, atunci când este necesar.

Un sistem de management al calității cuprinde: structura de organizare, procedeele, procesele și mijloacele necesare pentru realizarea managementului calității.

Scopul și avantajele implementării unui Sistem de Management al Calității

De ce calitate și de ce să implementăm un sistem de management al calității ?

Managementul calității reprezintă ansamblul de activități în cadrul funcției generale de conducere al unei organizații care determină strategia, tactica, politica de calitate, obiectivele și responsabilitățile și le pune în opera prin mijloace cum sunt: planificarea calității, conducerea, asigurarea și îmbunătățirea calității .

După cum scria J.M. Juran în 1972 „Realizarea calității trebuie să constituie rezultatul unui efort colectiv. Ea reclamă din partea tuturor celor interesați – lucrători, specialiști și conducători – participarea în comun la elaborarea și infăptuirea unui plan care să asigure realizarea calității. Această participare pe care noi o denumim control este tocmai factorul care îngăduie îndeplinirea obiectivelor planului”. Managementul calității implică atât politica în domeniul calității cât și îmbunătățirea continuă .

Managementul calității se aplică tuturor fazelor unui proces sau ciclului de viață al unui produs sau serviciu și se desfășoară în cadrul tuturor componentelor unei organizații .

Pentru a exista pe o piață concurențială, organizația creează, imbunătățește și asigură cu consecvență calitatea produselor și serviciilor pe care le oferă. Managementul calității se realizează prin managementul proceselor, care reflectă și sprijină o anumită cultură a organizației printr-un mod de a gândi și acționa care face posibilă îmbunătățirea continuă, de către fiecare angajat, clipă de clipă.

Sistemul de Management al Calității este destinat diferitelor grupuri țintă. Pe de o parte este folosit pentru documentarea internă a structurii proceselor, precum și pentru descrierea concretă a derulării diferitelor procese, a punctelor de control corespunzătoare acestora și a caracteristicilor măsurate, până la descrierea în detaliu a etapelor de activitate, sub forma instrucțiunilor de lucru.

Pe de altă parte sistemul de management al calității este destinat și unor grupuri-țintă externe organizației. În acest sens, are rolul unei dovezi a capabilității calitate a organizației, precum și o dovadă a îndeplinirii cerințelor standardului de referință, în cazul unui audit de certificare.

Sistemul de Management al Calității, ca un tot unitar, reprezintă conceptul organizatoric al unei organizații, în plus reprezintă și o bază pentru acumularea de noi cunoștiințe la nivelul organizației și dezvoltarea acesteia.

Există o serie de reglementări cu privire la managementul calității iar acestea pot fi deosebite după:

Reglementări specifice firmei;

Reglementări specifice ramurii;

Standarde naționale;

Standarde internaționale.

Un Sistem de Management al Calității cuprinde :

pe de o parte elemente legate de structura organizatorică, cum ar fi prezentarea organitației, organigrama, fișele posturllor, descrierea rolurilor în cadrul organizației. În plus cuprinde structura relației ierarhice dintre entitățile organizatorice și limitele acestora

pe de altă parte aspecte organizatorice privind derularea activităților sale, care se referă la descrieri ale proceselor, structura acestora până la descrierea în detaliu a sarcinilor specifice pentru anumite activități.

Descrierea și implementarea propriu-zisă a sistemului de management al calității (în care profesionalismul consultantului joaca un rol determinant) va fi influențată de gama de activități desfașurate, obiectivele specifice, produsele, serviciile și strategiile de dezvoltare ale fiecărei organizații în parte.

Implementarea sistemului de management al calității:

contribuie eficient la dezvoltarea în regim controlat al afacerilor companiei;

creează noi perspective de evoluție a activității prin atragerea de noi clienți;

întărește credibilitatea și aliniază activitățile companiei la percepția clienților privind calitatea prin satisfacerea cerințelor acestora;

certificatul (eventual unul internațional) care atestă funcționarea într-un sistem de management al calității este un valoros instrument de marketing;

crește cota de piață ceea ce duce la o recunoaștere mai mare în mediul de afaceri;

reprezintă cea mai importanta sursa de profit;

conduce la utilizarea eficientă a tuturor resurselor;

sporește flexibilitatea și capacitatea de adaptare la schimbări organizaționale și de mediu;

creează o imagine de firmă preocupată nu numai de profit ci și de interesele terților;

îmbunătățește comunicarea internă și externă, valorifică potențialul creativ al angajaților (management participativ);

asigură existența unui control permanent al riscurilor;

asigură o perspectivă promițătoare a unei dezvoltări durabile și stabile

Principiile Managementului Calității

Principiul 1: " Orientarea către client"

O organizație se poate dezvolta numai dacă își identifică cu cât mai multă claritate profilul clienților, dacă înțelege cerințele imediate și viitoare ale acestora, precum și dacă indentifică și aplică cele mai eficace și eficiente metode de satisfacere a acestora.

Principiul 2: " Leadership-ul"

O organizație are succes în condițiile în care managementul superior orientează organizația în direcția scopurilor stabilite și reușește să mobilizeze personalul pentru realizarea acestora.

Principiul 3: " Implicarea personalului"

Personalul organizației este principalul factor care asigură succesul organizației. Indiferent de poziția ierarhică, de tipul de muncă prestată, implicarea totală a acestuia în atingerea celei mai bune performanțe asigură dezvoltarea continuă a organizației.

Principiul 4: " Abordarea bazată pe proces"

Orice activitate sau ansamblu de activități care utilizează resursele pentru a transforma intrările în ieșiri poate fi considerată un proces (de exemplu: un angajat de la stadiu de "neinstruit" într-o anumită problemă, prin procesul de instruire, devine "instruit").

Pentru ca o organizație să funcționeze eficace și eficient, aceasta trebuie să conducă activitățile și resursele ca procese, să identifice și să gestioneze procesele și relațiile dintre ele – Identificarea și managementul proceselor și al interacțiunilor dintre ele reprezintă „ abordarea bazată pe proces ”.

Principiul 5: " Abordarea managementului ca sistem"

O organizație crește eficacitatea și eficiența generală dacă abordează ansamblul proceselor sale ca un sistem. Abordarea dintr-o perspectivă sintetică a ansamblului de procese din organizație ajută organizația în definirea și urmărirea cu eficiență și eficacitate a scopurilor propuse.

Principiul 6: " Îmbunătățirea continuă"

O organizație continuă să se dezvolte în condițiile unei preocupări permanente a întregului personal pentru creșterea constantă a eficienței și eficacității proceselor/ activităților în care sunt implicați.

Principiul 7: " Abordarea pe bază de fapte în luarea deciziilor"

Abordând deciziile numai pe baza unor dovezi obiective (informații care pot fi demonstrate ca adevărate), managementul asigură premizele unei dezvoltări durabile a organizației. Dovezile obiective pot constitui elementele în raport cu care se poate aprecia eficiența și eficacitatea obținută în urma deciziilor luate.

Principiul 8: " Relații reciproc avantajoase cu furnizorii"

O organizație poate realiza produse/ servicii care să respecte anumite cerințe în condițiile în care resursele achiziționate de la furnizori se ridică la nivelul de calitate așteptat. O relație reciproc avantajoasă cu furnizorii asigură un înalt nivel de calitate, oferind satisfacții tuturor celor interesați de rezultatele organizației.

Cele 8 principii ale managementului calității sunt prezentate schematic în Figura 1.2.

Fig. 1.2. Cele 8 principii ale Managementului Calității

Obiectivele ISO 9001

Standardul ISO 9001 descrie elementele pe care trebuie să le conțină un sistem de management al calității, nu și modul în care o organizație trebuie să se organizeze pentru a implementa aceste cerințe. Descrierea și implementarea propriu-zisă a sistemului de management al calității (în care profesionalismul consultantului joacă un rol determinant) va fi influențată de gama de activități desfașurate, obiectivele specifice, produsele, serviciile și strategiile de dezvoltare ale fiecărei organizații în parte.

Implementarea sistemului de management al calității:

contribuie eficient la dezvoltarea în regim controlat al afacerilor companiei

creează noi perspective de evoluție a activității prin atragerea de noi clienți

intărește credibilitatea și aliniază activitățile companiei la percepția clienților privind calitatea prin satisfacerea cerințelor acestora

certificatul (eventual unul internațional) care atesta funcționarea într-un sistem de management al calității este un valoros instrument de marketing

Calitatea reprezintă pentru toate companiile puternice din lume factorul imperativ pentru obținerea succesului si pentru dezvoltarea lor continuă. În consecință, companiile trebui să urmarească și să respecte o serie de standarde internațional recunoscute,  standardul ISO 9001 fiind unul dintre acestea.

Standardul ISO 9001 – Quality Management Systems – se adresează tuturor companiilor indiferent de tipul serviciului pe care acestea îl furnizează și indiferent de mărimea acestora. O dată cu introducerea standardului ISO 9001 companiile au un model generic al unui sistem de management al calității, care o dată implementat conferă siguranța că cerințele clienților sunt clar definite, produsele sunt realizate și livrate la timp iar managementul companiei este continuu imbunătățit.

Implementarea standardului ISO 9001 este un proces care adaugă valoare managementului din orice compania . Există o multitudine de motive care pot determina o companie să implementeze un sistem de management al calității dar cele mai importante sunt:

Supraviețuirea organizației într-o piață concurențială extrem de dură

Dorința de a construi o organizație mult mai puternică pe piață

Dorința organizației de a concura cu succes pe o piață mult mai largă

Dorința organizației de a câștiga credibilitate din partea clientilor

Dorința partenerilor de afaceri de a relaționa cu o companie pe baza unui sistem de management al calității în conformitate cu ISO 9001.

ISO 9001 conține cerințe minime față de care un system de management trebuie să se conformeze pentru a introduce și menține sub control procesele care duc la realizarea serviciului sau livrarea serviciului pentru a satisfice clienții organizației.

Pentru ca o organizație să funcționeze eficace și eficient, aceasta trebuie să conducă activitațile și resursele ca procese, să identifice și să gestioneze procesele și relațiile dintre ele – Identificarea și managementul proceselor și al interacțiunilor dintre ele reprezintă „abordarea bazată pe proces ”.

Fig. 1.3. Abordarea pe bază de proces

Considerații generale privind sistemul de management de mediu – SMM

Sistemul de management de mediu, reprezintă un alt instrument practic de management care, dacă este implementat în mod efectiv va oferi organizației un plus de competitivitate, ajutând organizația să reducă pierderile, să își consolideze imaginea pe piață și să își îmbunătățească performanțele în domeniul mediului.

Un sistem de management de mediu, furnizează, de asemenea, o abordare sistematică pentru a demonstra că organizația se conformează cerințelor legislative. Aceasta poate îmbunătății relațiile cu organismele guvernamentale și nonguvernamentale în domeniu.

Managementul de mediu ține cont în planificarea, implementarea și controlul activităților întreprinderii din toate domeniile, de obiectivele de mediu privind reducerea și evitarea poluării și asigurarea pe termen lung a scopurilor întreprinderii.

Scopul este integrarea mediului în sistemul de management existent într-o organizație. Mediul trebuie să fie o parte a sarcinilor și deciziilor zilnice.

Scopul și avantajele implementării unui Sistem de Management de Mediu

Un Sistem de Management de Mediu permite unei organizații:

să stabilească și să evalueze eficiența procedurilor pentru elaborarea politicii și a obiectivelor de mediu,

realizarea unor performanțe de mediu care conduc la îmbunătățirea imaginii organizației privind competitivitatea sa atât la nivel național cât și la nivel internațional

Principalele cerințe ale unui Sistem de Management de Mediu sunt următoarele:

stabilirea obiectivelor

organizarea și funcționarea clară

personalul să fie bine instruit și cu conștiință față de problemele de mediu

documentația de management de mediu să fie bine stabilită și documentată

evaluarea impacturilor de mediu ale tuturor proceselor, în condiții normale și anormale de operare

Avantajele implementării Sistemului de Management de Mediu aduce beneficii în ceea ce privește:

imaginea firmei;

managementul tehnic și economic al problemelor de mediu;

planificarea investițiilor;

prevenirea accidentelor;

accesul neîngrădit la împrumuturi bancare;

relațiile cu companiile de asigurare;

atingerea și demonstrarea unor performante de mediu reale părților interesate;

competitivitate pe piața internațională.

Obiectivele ISO 14001

ISO 14001 este un standard internațional care definește structura unei organizații, responsabilitățile, procedurile, procesele și resursele necesare pentru implementarea sistemelor de management al mediului. Standardul nu specifică criterii de performanță pentru mediu lasând la latitudinea organizației să definească aceste criterii funcție de natura și specificul activităților acesteia. Acest standard jalonează un cadru care permite unei organizații să-și selecteze criteriile pe baza obiectivelor și scopurile proprii vizând problemele de mediu care vor fi implementate, monitorizate și controlate prin audituri interne și printr-un sistem adecvat de raportare.

ISO 14001 prezintă cerințele referitoare la elaborarea, implementarea, menținerea și evaluarea unui sistem de management de mediu care implică urmatoarele:

sistematizarea tuturor activităților companiei în vederea îmbunătățirii calității mediului înconjurător prin reducerea impactului negativ asupra acestuia

preocuparea în direcția calității mediului conduce la creșterea încrederii publicului, a agențiilor guvernamentale, a băncilor, a asiguratorilor și a clienților

crearea unei culturi organizaționale prin implicarea, motivarea și conștientizarea angajaților în domeniul protecției mediului care ulterior duce și la înregistrarea unor reduceri semnificative de costuri

ISO 14001 se poate aplica tuturor organizațiilor, de orice tip și mărime, și poate fi adaptat diverselor condiții geografice, culturale și sociale. Succesul sistemului depinde de angajamentul asumat la toate nivelurile și funcțiile organizației, în special, la nivelul cel mai înalt al conducerii organizației.

Standardul ISO 14001 reprezintă modalitatea prin care companiile pot rezolva doua mari probleme : alinierea la legislația de mediu și prevenirea poluării mediului înconjurător.

Scopul acestui standard este stimularea protecției mediului și diminuarea poluării acestuia, în relație cu necesitățile socio-economice.

Standardul internațional ISO 14001 reprezintă un pas major în procesul de armonizare al factorilor cu efect negativ asupra mediului înconjurător în scopul combaterii și eliminării acestora. Obiectivul principal al standardului ISO 14001 este acela de a sprijini acțiunile de protecție ale mediului înconjurător și de a prevenii poluarea acestuia.

Fig. 1.4. Ciclul îmbunătățirii continue, conform ISO 14001

ISO 14001 fiind un standard internațional de management al mediului a fost dezvoltat astfel încât să fie compatibil cu mult mai cunoscutul standard ISO 9001. Ceea ce face ca standardul ISO 14001 să fie diferit față de alte abordari în ceea ce privește protecția mediului este faptul că standardul ISO 14001 nu se constituie într-un set de legi și de reguli care trebuiesc respectate. El reprezintă un standard internațional recunoscut care definește criteriile unui sistem de management al cărui obiectiv îl reprezintă depistarea și controlul acelor aspecte din cadrul companiei care pot avea un efect negativ asupra mediului inconjurător.

Scopul ISO 14001 este să pună la dispoziție organizațiilor elementele unui SMM eficace, pentru a ajuta organizațiile să-și atingă scopurile ecologice, cât și pe cele economice. SMM permite unei organizații să stabilească proceduri și să evalueze eficiența lor, pentru a stabili o politică de mediu și obiective concrete și să atingă conformitatea cu acestea, dovedind acest lucru și în exteriorul lui.

Considerații generale privind sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale – SSM

Stimulate de succesul sistemelor de management al calității și mediului, diferite organisme naționale sau internaționale au propus modele pentru sisteme de management de securitate și sănătate a muncii, în prezent existând mai multe variante de astfel de sisteme, în mare parte inspirate din sistemul de management de mediu.

Toate tipurile de companii sunt din ce în ce mai preocupate de problema sănătății și securității ocupaționale sau altfel spus de problema sănătății și securității la locul de muncă. Astfel, sănătatea și securitatea angajaților, obligația de a se alinia legislației în vigoare precum și buna reputație a unei companii sunt trei motive foarte puternice pentru a lua foarte în serios sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale.

Deși există multe standarde de management al sănătății și securității ocupaționale, datorită cererii crescânde a clienților pentru un standard internațional, unanim recunoscut, și datorită necesității dezvoltării unui standard compatibil cu ISO 9001 și ISO 14001 a fost creat OHSAS 18001 – Occupational Health and Safety Management Systems.

Preocupările pentru o abordare managerială în acest domeniu au existat încă din anul 1996. OHSAS 18001 derivă din standardul britanic BS 8800 și reprezintă metoda viabilă prin care o companie poate reduce și controla riscurile ce ar putea produce efecte negative asupra oamenilor.

La nivelul Uniunii Europene se consideră că promovarea unui sistem sigur și eficient, care să garanteze sănătatea și securitatea la locul de muncă nu poate fi realizată decât printr-un singur mijloc, cel al politicii de sănătate și securitate înglobate în cadrul unui sistem de management: aceasta prezintă legături strânse cu modul de proiectare a echipamentelor de muncă, cu politica de angajare, cu politica aplicată persoanelor cu handicap, ca și cu alte politici cum ar fi transporturile și, desigur, politica de sănătate preventivă sau curativă în general.

Sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale, OHSAS, se adresează tuturor producătorilor sau furnizorilor de servicii care doresc să își controleze efectiv managementul proactiv al sănătății și securității muncii și să îl facă măsurabil.

În România dezvoltarea și implementarea unui sistem al managementului al sănătății și securității ocupaționale este necesară în vederea conformării cu cerințele Directivei Uniunii Europene 89/391/CEE, preluată în legislația națională prin Legea nr. 319/2006 și prin HG 1425/2006.

Scopul și avantajele unui Sistem de Management al Sănătății și Securității Ocupaționale

În mediul de lucru din zilele noastre, implementarea corectă și sistematică a unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale este un fapt relevant pentru conformitatea sistemului de management respectiv cu prevederile standardului, în orice organizație, indiferent că domeniul de acțiune al acesteia este acela al serviciilor, al industriei extractive, constructiilor sau transporturilor.

Promovarea condițiilor de siguranță și sănătate la locul de muncă și asigurarea unui mediu de lucru confortabil, respectarea normelor legislative și menținerea unei bune reputații a afacerii reprezintă aspecte ce trebuie luate în considerare de către orice organizație de succes.

Un sistem de management pentru sănătate și securitate ocupațională de succes ar trebui să se bazeze pe:

o politică în domeniul sănătății și securității în muncă potrivită companiei;

identificarea riscurilor și cerințelor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă;

obiective, scopuri și programe care să asigure îmbunătățirea continuă;

activități ale managementului care controlează sănătatea și securitatea muncii;

monitorizarea performanțelor sistemului de sănătate și securitate în muncă;

revizuiri regulate, evaluați și îmbunătățirea sistemului.

Implementarea și certificarea unui sistem de management al securității și sănătății ocupaționale constituie un instrument eficace pentru organizarea și concentrarea eforturilor unei organizații în vederea unei mai bune controlări și gestionări a riscurilor profesionale (accidente, incidente și boli profesionale) și a îmbunătățirii considerabile a performanțelor profesionale.

Avantajele implementării unui astfel de sistem de management pot fi:

îmbunătățirea și acceptarea unor standarde privind sănătatea și securitatea în muncă în interiorul organizației, ceea ce conduce la cifre reduse de accidente de muncă și riscuri cât mai mici în ceea ce privește sănătatea salariaților

imagine imbunătățită a organizației, pierderi materiale reduse datorate accidentelor și căderilor de producție

realizarea unui control mai eficient asupra factorilor de risc de accidentare și / sau îmbolnăvire profesională

percepția favorabilă din partea furnizorilor, beneficiarilor și a societății în ansamblu

reducerea costurilor referitoare la asigurarea sănătății și securității ocupaționale

creșterea productivității muncii.

Adoptarea unui sistem de management de sănătate și securitate ocupațională trebuie să fie o decizie strategică a unei organizații. Proiectarea și implementarea unui sistem de management de securitate și sănătate în muncă al unei organizații este influențată de diferite nevoi, anumite obiective, de produsele realizate, de procesele folosite și de dimensiunea și structura organizației.

Fig. 1.5. Elementele unui sistem de management OH&S

OHSAS 18001 este acum un standard și nu un document și cuprinde numeroase modificări atât de formă cât și de fond. Astfel, s-au definit termeni noi și s-au revizuit termenii anteriori dintre care unii au implicații deosebite în ceea ce privește interpretarea. De asemenea, au fost introduse noi cerințe referitoare la participarea și consultarea contractorilor sau referitoare la investigarea incidentelor, etc.

1996 1999 2000 2001 2007 2008

Fig. 1.6. Modele europene de abordare managerială a securității muncii

Obiectivele ISO 18001

OHSAS 18001 este o specificație internațională dezvoltată de organismele de certificare pentru crearea și implementarea în cadrul organizației a unui Sistem de management al securității și sănătății în muncă (SMSSM), și se adresează tuturor producătorilor sau furnizorilor de servicii care doresc să își controleze efectiv managementul sănătății și securității muncii.

OHSAS 18001 reprezintă cerințele unui sistem de management care permite unei organizații să-și evalueze și să controleze riscurile legate de sănătatea și securitatea muncii permitând în acest fel imbunătățirea performantei manageriale.

Implementarea unui sistem de management al sănătății și securității ocupaționale în conformitate cu standardul OHSAS 18001 stabilește cadrul necesar îndeplinirii a două importante cerințe a majorității legislațiilor referitoare la sănătatea și securitatea muncii:

angajatorii să confere și să mențină un mediu de lucru sigur și fără riscuri

angajații să se îngrijească de sănătatea lor și a celorlalți

Standardul OHSAS este aplicabil oricărei organizații care dorește:

a) să stabilescă un sistem de management OH&S pentru a elimina sau minimiza riscurile pentru angajați și alte părți interesate care ar putea fi expuse la pericole OH&S asociate cu activitățile sale

b) să implementeze, să mențină și să îmbunătățească în mod continuu un sistem de management OH&S

c) să se asigure de propria conformitate cu politica sa OH&S declarată

d) să demonstreze conformitatea cu acest standard OHSAS prin:

realizarea unei auto-evaluări și a unei declarații pe propria răspundere, sau

obținerea confirmării de către părți care au un interes în cadrul organizației, cum ar fi clientii, sau

obținerea confirmării declarației pe propria răspundere de la o parte externă organizației, sau

obținerea certificării-înregistrării sistemului său de management OH&S de către o organizație externă.

Obiectivele implementării unui astfel de sistem asigură:

Conformitatea sistemului cu politica declarată a managementului în domeniul Sănătății și Securității muncii

Implementarea, menținerea și continua îmbunătățire a SSM

Reducerea incidentelor de muncă și a bolilor profesionale

Reducerea costurilor asociate cu incidentele si bolile profesionale

Imbunătățirea performanțelor companiei prin aplicarea în practică a politicilor și procedurilor SSM

Conformitatea cu prevederile legislației în vigoare

Reducerea riscurilor de amenzi, penalități legale și procese în instanță

Îmbunătățirea imaginii organizației prin demonstrarea existenței unui angajament al managementului de top pentru administrarea corectă și minimizarea riscurilor de incidente și boli profesionale

Elemente ale sistemului de management integrat

La modelarea sistemului integrat de management, cea mai importantă sarcină este de a armoniza procesele deja documentate în cadrul ISO 9001 cu cerințele lui ISO 14001 și ale OHSAS 18001. Implementarea sistemului integrat se realizează într-un proces în trei faze:

– Prima fază: pregătirea pentru implementarea sistemului. În cursul acestei faze o mare importanță se acordă reviziei proceselor acoperind analiza impactului lor asupra mediului și situației securității și sănătății în muncă. În majoritatea cazurilor este posibilă integrarea documentației, dar există și cerințe care necesită abordarea și documentarea separată a anumitor elemente ISO 9001 și ale noilor sisteme.

– A doua fază: planificarea și implementarea sistemului integrat. În această fază sunt întreprinse acțiuni pentru constituirea organizării necesare pentru funcționarea sistemului integrat de management, precum și pentru elaborarea politicii, a manualului, a procedurilor, obiectivelor și țintelor și a altor documente.

– A treia fază: pre-audit. Este necesară monitorizarea și auditarea sistemului astfel încât să fie verificat și îmbunătățit înainte de certificare.

Sistemul de management de mediu și sistemul de management al securității și sănătății în muncă nu sunt doar construite pe baza sistemului de management al calității, ci sunt adăugate acestuia din urmă elemente noi și o filosofie cu totul nouă. Astfel, standardele ISO 14001 și OHSAS 18001 reprezintă rezultatul translatării în domeniul managementului de mediu și de sănătate și securitate în muncă a „filozofiei calitătii” definită prin standardul ISO 9001.

Ideea de bază a sistemului integrat de management este îmbunătățirea continuă prin aplicarea conceptului PDCA a lui Deming :

Fig. 1.7. Conceptul PDCA a lui Deming

– Planificare (plan): rolul planificării este de a determina și prioritiza aspectele majore privind calitatea produselor și serviciilor, protecția mediului și condițiile pentru sănătate și securitate ocupațională.

– Implementare și operare (do): se impune definirea clară a responsabilităților, asigurarea nivelului de competență necesar și a unei comunicări corespunzătoare, ținerea sub control a documentației și a activităților, prevenirea situațiilor critice și asigurarea capacității de reacție a organizației la asemenea situații.

– Verificare și acțiuni corective (check): sunt elaborate procese și proceduri pentru analiza neconformităților, pentru planificarea și aplicarea acțiunilor corective. Este necesar să se completeze instruirea auditorilor interni care să fie autorizați să efectueze audituri pentru evaluarea conformității cu documentele de referință.

– Analiza efectuată de management (act): trebuie elaborată o reglementare privind auditarea sistematică a sistemului integrat de management, astfel încât să se asigure efectivitatea, conformitatea și îmbunătățirea acestuia. Pe baza rezultatelor obținute din audit, managementul de la cel mai înalt nivel poate evalua și verifica adecvarea și eficacitatea sistemului și poate lua măsuri pentru îmbunătățirea acestuia.

Conducerea de vârf a organizației este cea care răspunde de implementarea unui sistem integrat de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională, care să îndeplinească cerințele prevăzute de documentele de referință (ISO 9001, ISO 14001 și OHSAS 18001). În acest scop, ea trebuie să-și definească, în primul rând, politica privind calitatea, protecția mediului și securitatea și sănătatea în muncă, ținând seama de situația concretă a organizației.

Politica constituie cadrul principal pentru sistemul integrat de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională. Această politică servește ca bază pentru stabilirea obiectivelor calității, de mediu și privind sănătatea și securitatea în muncă și evaluarea resurselor necesare pentru realizarea lor, definirea responsabilităților și măsurilor pentru desfășurarea activităților prin care se realizează aceste obiective, asigurându-se aplicarea acestor măsuri, astfel încât să fie posibilă îmbunătățirea continuă a sistemului integrat de management.

Politica privind calitatea, protecția mediului și securitatea și sănătatea muncii constituie cadrul principal pentru sistemul integrat de management, ca și pentru elaborarea obiectivelor și țintelor.

Avantajele și dezavantajele sistemelor integrate

În general, se consideră că sistemele integrate de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională sunt net superioare sistemelor separate. Această percepție este explicabilă prin aceea că avantajele integrării sistemelor sunt mult mai ușor de intuit decât dezavantajele acestei soluții.

Pentru a oferi unei organizații elementele necesare unei alegeri cât mai potrivite a modalităților de implementare a celor trei sisteme de management, sunt prezentate succint în continuare oportunitățile, instrumentele, avantajele și dezavantajele sistemelor de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională.

Oportunități:

– elemente ale legislației naționale și ale structurilor organizatorice ce pot fi dezvoltate în cadrul sistemelor de management integrat;

– experiența în implementarea sistemelor de management neintegrate;

– programe legate de aderarea la Uniunea Europeană;

– existența unor oferte vaste pentru formarea specialiștilor în domeniul sistemelor de management.

Instrumente:

– politici și funcții integrate;

– obiective multidimensionale;

– structură de personal armonizată;

– sistem integrat al documentelor.

Avantajele sistemelor integrate de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională sunt:

1. Mai multă coerență.

Există numeroase situații în care trebuie intervenit și sub aspectul calității și sub aspectul mediului și al securității și sănătății. O intervenție unitară, pe cerințele structurate comun pe cele trei domenii este în general mai coerentă și mai ușor de urmărit și de controlat.

2. O optimizare a acțiunilor.

Integrare înseamnă, printre altele, lucru în echipe mixte. Acțiuni, soluții, eforturi, vor fi de la început gândite cu respectarea cerințelor celor trei domenii, evitându-se astfel apariția unor incompatibilități și, de aici, a unor reveniri și modificări.

3. O minimizare a suprapunerilor și a disipării răspunderii.

Cele trei sisteme au numeroase zone comune. Intervenția pe aceste zone a trei echipe, funcționarea simultană a trei sisteme cu trei programe, cu trei moduri de gândire tehnică diferite ar produce suprapuneri, eforturi dublate inutil, contradicții și confuzii în asumarea responsabilităților. Integrarea celor trei sisteme conduce la minimizarea acestor aspecte nedorite.

4. Cerințe comune îndeplinite mai eficient.

Satisfacerea cerințelor comune ale standardelor ISO 9001, ISO 14001 șI OHSAS 18001 se va face într-o abordare unică, ceea ce va însemna economie de timp și efort, coerență și optimizare a dinamicii implementării și funcționării sistemului.

5. Viziune unitară asupra dezvoltărilor viitoare.

În cazul proiectelor de dezvoltare sau de introducere de noi produse/servicii, se vor avea în vedere încă de la început atât aspectele de calitate, cât și cele de mediu, și securitate răspunzându-se astfel mai bine nevoilor clienților, cerințelor legislative și acelora venind din partea părților interesate.

Dezavantaje ale integrării sistemelor integrate de management calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională sunt:

1. Tehnici diferite abordate nediferențiat.

Mediul, calitatea și securitatea presupun, în tratarea anumitor aspecte, abordări specifice, adaptate tehnicilor și instrumentelor proprii fiecărui domeniu în parte. Prin tendința sa de uniformizare a metodelor și mijloacelor, un sistem integrat calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională poate afecta uneori alegerea soluțiilor sectoriale cele mai adecvate.

2. O gestiune a riscurilor mai dificilă (uneori).

Fiecare din cele trei componente dispune de proprii săi indicatori. Când este necesară acordarea unei atenții sporite unui anumit aspect care prezintă un risc mai mare (de exemplu, aspectul identificării defectelor de fabricație sau aspectul prevenirii incidentelor și accidentelor), indicatorii proprii acestui aspect trebuie dezvoltați și urmăriți cu prioritate. Astfel de opțiuni, în regim prioritar, sunt mai greu de făcut în prezența unui sistem calitate-mediu-sănătate și securitate ocupațională integrat decât în prezența a trei sisteme separate.

3. Realizarea mai dificilă a auditurilor externe pe unul dintre cele trei domenii.

Auditorii externi vor depune un efort mai mare (în cazul sistemelor integrate față de cazul sistemelor separate) pentru a separa aspectele domeniului care îi interesează, de aspectele celuilalt domeniu.

4. Inconveniente în asigurarea unei anumite confidențialități.

În cazul în care se dorește păstrarea confidențialității asupra unor aspecte specifice unuia dintre cele trei domenii, va fi dificil de găsit o soluție prin care un auditor extern interesat de celălalt domeniu să poată fi împiedicat de a citi, în proceduri sau în alte documente comune ale sistemului, informațiile privind aceste aspecte.

5. Tratarea nediferențiată a unor sisteme de complexitate diferită.

Uneori unul dintre domenii (calitate sau mediu sau securitate) necesită o tratare mult mai complexă decât celălalt. Dacă s-ar construi sisteme de management separate, unul dintre sisteme ar fi, în consecință, considerabil mai simplu de gestionat decât celălalt. În cazul sistemelor integrate această simplificare nu se mai poate aplica, cele trei sisteme fiind tratate la același nivel de complexitate.

CAPITOLUL II

PROBLEME SPECIFICE ÎN DOMENIUL OPERĂRII PORTUARE

Importanța administrării eficiente a activităților economice în porturile moderne

Porturile au un rol important în desfășurarea comerțului internațional. Ele trebuie construite, dotate și conduse astfel încât să faciliteze transferul rapid al mărfurilor prin port și să asigure circulația mărfurilor dinspre sau spre interiorul țării cu cea mai mare eficiență posibilă. Cu cât este mai mare volumul comerțului exterior transportat via mare, cu atât porturile devin mai importante, ele fiind o legătură esențială în lanțul de transport maritim. Porturile sunt foarte diversificate atât ca mărime cât și ca formă de organizare, mod de amplasare a infrastructurii și suprastructurii și nu în ultimul rând prin performanțele realizate.

Multe din diferențele menționate sunt datorate factorilor geografici, politici, sociali și comerciali. Factorii geografici sunt esențiali în stabilirea și realizarea caracteristicilor fizice ale porturilor: zona de amplasare, modul de realizare a infrastructurii, adaptabilitatea la noile cerințe ale comerțului internațional actual și la noile tipuri de mijloace de transport, în special a noilor tipuri de nave și la dimensiunile din ce în ce mai mari ale acestora. Principalele caracteristici fizice ale unui port sunt adâncimea apei, nivelul protecției furnizată navelor la dană sau la ancoră, teritoriul disponibil pentru dezvoltarea portului etc.

Indiferent de caracteristicile fizice ale portului, administrarea porturilor presupune organizarea activităților și serviciilor portuare astfel încât portul să lucreze cu cea mai mare eficiență posibilă, având la bază planul general de dezvoltare al acestuia care trebuie să asigure amplasarea optimă a dotărilor portuare, zonarea teritoriului, stabilirea dimensiunilor căilor rutiere interioare, a spațiilor de depozitare închise (magazii) sau libere (platforme), ținând cont și de posibilitățile și necesitățile de dezvoltare ulterioară.

Pe de altă parte, indiferent de poziția geografică sau de natura mărfurilor transferate prin port, acesta trebuie să realizeze anumite funcțiuni esențiale și să furnizeze o gamă de servicii minim necesare pentru buna derulare a activităților portuare. Pe fluxul circulației mărfurilor între transportul maritim și cel interior principalele funcțiuni operaționale și administrative ale portului și principalele servicii pe care acesta le furnizează navelor și mărfurilor sunt prezentate în Figura 2.1.

La serviciile menționate trebuie adăugate cele care asigură funcționarea portului în condiții corespunzătoare și facilitează îndeplinirea funcțiilor sale:

lucrări de construcții și reparații ale infrastructurii și suprastructurii portuare (construcții și reparații de diguri de adăpost, cheuri, drumuri, căi ferate, platforme și magazii, clădiri administrative,etc.);

lucrări de instalare și reparații la utilajele și echipamentele pentru operarea mărfurilor (utilaje de cheu, utilaje și echipamente mobile pentru manipularea mărfurilor ca de exemplu autostivuitoare, tractoare, remorci, trailere, macarale mobile etc.);

alte servicii diverse mai puțin importante dar care au rolul lor în asigurarea condițiilor necesare bunei desfășurări a activităților portuare cum ar fi serviciile de salubrizare, alimentație publică, întreținere spații verzi, servicii de asistență medicală, asigurarea pazei și protecției bunurilor, servicii comerciale de vânzare de bunuri etc.

Operațiunile de manipulare a mărfurilor sunt cele mai costisitoare dintre toate operațiunile portuare și cel mai dificil de administrat, organizat și supravegheat deoarece la ele participă o multitudine de factori portuari care trebuie coordonați (forță de muncă, utilaje și echipamente, scule și dispozitive, materiale diverse, spații de depozitare) fiind implicați și mulți agenți economici (armatori, operatori portuari, stivatori, expeditori, agenți maritimi, proprietari de utilaje, echipamente și mijloace de transport interior, calea ferată, autorități publice etc.). Aceste elemente se manifestă în toate operațiunile portuare, indiferent de tipul mărfurilor transferate dar cele mai complexe și mai dificile apar în manipularea mărfurilor generale solide, neutilizate, transportate cu nave convenționale pentru care se înregistrează cele mai slabe performanțe portuare.

Sosirea Plecarea

navei navei

Alte servicii furnizate Alte servicii furnizate

mărfurilor navelor

Plecarea mărfii Sosirea mărfii

Fig. 2.1. Principalele funcții operaționale și administrative ale unui port

Acesta reprezintă motivul principal care a determinat evoluția transportului naval și a porturilor spre specializare și utilizarea de terminale specializate în care se pot aplica tehnologii de manipulare de înaltă performanță.

Pentru a-și asigura competitivitatea și pentru creșterea calității serviciilor, a siguranței navigației și operării navelor , numeroase porturi întreprind lucrări considerabile de extindere și modernizare: adâncesc șenalele navigabile și acvatoriul portuar, construiesc noi cheiuri și noi spații de depozitare, modernizează utilajele și echipamentul de manipulare a mărfurilor etc. Macaralelor electrice de cheu li se adaugă macarale turn autopropulsate, pe pneuri, care posedă un grad mare de manevrabilitate și viteze mari de deplasare și care pot manipula greutăți mari. Benzile transportoare și elevatoarele cu aspirație sunt utilizate din ce în ce mai intens la manipularea mărfurilor în vrac.

În tehnica manipulării la sol a mărfurilor au apărut în ultimul timp noi utilaje mai performante și mai adaptate acestor operațiuni. Toate eforturile depuse pentru modernizarea porturilor, a utilajelor și a echipamentului de manipulare sau pentru găsirea unor sisteme avantajoase de transport maritim au ca obiectiv principal reducerea timpului de staționare a navelor în porturi. Însăși concepția de realizare a infrastructurii și suprastructurii portuare a evoluat spre structuri portante ușoare cu o durată economică care nu depășește 25 – 30 de ani și pentru a căror construcție timpii de execuție și costurile s-au redus de cca. 4 – 5 ori. Această concepție ține cont de necesitatea de adaptare permanentă a portului la progresul tehnic din ce în ce mai rapid din domeniul transporturilor care face ca vechile sisteme de construcție mai puțin flexibile să fie abandonate în mod treptat.

Cerințe legale și de reglementare referitoare la desfășurarea activității societăților de operare portuară

Pentru ca un port să-și poată desfășura activitatea și să-și îndeplinească funcțiile sale în condiții corespunzătoare trebuie să existe un cadru adecvat de reglementări care să asigure transparența necesară, promovarea liberei concurențe, un tratament unitar și nediscriminatoriu pentru toți agenții economici portuari, în condițiile creșterii calității serviciilor.

În România activitatea în porturi este reglementată de:

Ordonanța Guvernului nr. 19/1997 (a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 197/1998 și este republicată în forma modificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 552/11.XI.1999) privind transporturile care: „stabilește normele generale aplicabile modurilor de transport rutier, feroviar, naval și aerian din cadrul sistemului național de transport, precum și atribuțiile și răspunderile autorităților competente de reglementare, coordonare, control, inspecție și supraveghere cu privire la activitățile de transport și la mijloacele de transport”;

(ulterior această OG a suferit modificări și au fost aduse unele completări prin OG 94/2000 și OG 4/2011)

Ordonanța Guvernului nr. 22/1999 (este publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42/29.I.1999 și a fost aprobată și modificată prin Legea nr. 528/2002) privind administrarea porturilor și serviciile în porturi care: „reglementează administrarea, exploatarea și dezvoltarea porturilor precum și munca în porturi, astfel încât să promoveze porturile românești ca centre de operare a mărfurilor, de activități industriale și de distribuție”.

(OG nr. 22/1999 a fost modificată și completată prin OG 86/2007 care a fost aprobată prin Legea nr. 108/2010 )

OG nr. 22/1999 definește noțiunile de bază referitoare la porturi, ale căror elemente principale sunt prezentate în cele ce urmează:

a) portul – parte delimitată a teritoriului național, în condițiile stabilite la art. 5 alin.(1), situată la litoral sau la malul unei ape, protejată natural sau artificial împotriva valurilor,vânturilor curenților, ghețurilor având ca scop primirea și adăpostirea navelor, prestarea de servicii pentru nave, pasageri și mărfuri, precum și facilitarea de activități comerciale și industriale. Portul cuprinde totalitatea acvatoriilor și teritoriilor, construcțiilor hidrotehnice, canalelor de acces, șenalelor, zonelor de navigație, radelor interioare, clădirilor, magaziilor, platformelor, căilor ferate, drumurilor, instalațiilor și echipamentelor aflate în limitele acestuia;

b) acvatoriul portuar – totalitatea suprafețelor apelor incluse în limitele portului;

c) teritoriul portuar – totalitatea terenurilor incluse în limitele portului, inclusiv terenurile câștigate asupra mării;

d) domeniu portuar – ansamblul format din acvatoriul și teritoriul portuar;

e) radă – acvatoriu folosit pentru adăpostirea sau staționarea navelor în vederea intrării în port ori, în cazuri speciale, pentru operare. Radele din afara limitelor portului sunt rade exterioare iar radele din interiorul limitelor portului sunt rade interioare. Acestea pot fi adăpostite natural sau artificial, sau neadăpostite;

f) zone speciale din porturi – părți delimitate în interiorul portului în care nu se efectuează operațiuni de încărcare / descărcare mărfuri: șantiere navale, baze militare;

g) infrastructură portuară – ansamblul construcțiilor destinate adăpostirii, acostării și operării navelor și protecției portului, teritoriul portuar, precum și totalitatea căilor de comunicație pentru activități industriale și comerciale;

h) suprastructură portuară – totalitatea construcțiilor, instalațiilor și echipamentelor cu caracter fix sau mobil, amplasate pe infrastructura portuară și necesare bunei funcționări a serviciilor prestate în porturi;

i) administrație portuară – persoană juridică abilitată să asigure funcționalitatea porturilor și serviciile publice portuare;

j) operator portuar – orice agent economic autorizat să efectueze servicii în port;

k) servicii publice portuare – servicii minim necesare pentru funcționarea în siguranță a porturilor;

l) servicii portuare – servicii prestate pentru nave, mărfuri și pasageri, infrastructură și suprastructură portuară;

În conformitate cu art. 3. al ordonanței „Ministerul Transporturilor este autoritatea de stat în domeniul portuar care elaborează și coordonează politica portuară și programele dedezvoltare a sistemului portuar național și de exploatare a porturilor ”.

La art. 4 este definit sistemul național portuar ca “totalitatea porturilor situate pe teritoriul României” și se clasifică porturile astfel:

1) din punct de vedere al formei de proprietate asupra infrastructurii portuare:

– porturi publice, a căror infrastructură aparține domeniului public;

– porturi private, a căror infrastructură este proprietate privată;

2) din punct de vedere al așezării geografice:

– porturi maritime;

– porturi situate pe căile navigabile interioare;

3) din punct de vedere al obiectului de activitate:

– porturi comerciale;

– porturi de agrement;

– porturi militare sau zone speciale din porturi,

Articolul 10 al aceluiași act normative, clasifică serviciile portuare în:

servicii publice portuare:

pilotajul navelor la intrarea și ieșirea din porturi, la manevrare de la o dană la alta;

remorcajul de manevră al navelor;

legarea-dezlegarea navelor;

preluarea reziduurilor, apelor uzate și a gunoaielor de la nave;

salubrizarea și depoluarea acvatoriilor portuare și preluarea gunoiului de la agenții economici care desfășoară activități în porturi;

dragaje de întreținere, semnalizarea și balizarea acvatoriului portuar și a șenalelor de acces în port, semnalizarea și iluminarea drumurilor publice;

stingerea incendiilor la nave și la instalațiile plutitoare aflate în porturi.

servicii portuare:

încărcare, descărcare, depozitare, stivuire, amarare, sortare marfă;

marcare și alte servicii privind mărfurile;

paletizare, pachetizare, containerizare, însăcuire mărfuri;

expediții interne și internaționale;

controlul cantitativ și calitativ al mărfurilor;

curățare hambare și magazii nave;

curățare și degazare tancuri;

agenturare nave;

reparații nave și utilaje;

bunkeraj;

aprovizionare nave;

lucrări de scafandrerie;

supraveghere nave fără echipaj;

facilități pentru nave de agrement și turism nautic;

refurnizarea de apă, energie electrică și termică la nave și la agenții economici care desfășoară activități în porturi;

telecomunicații, telegrafie, telefonie, telex și fax pentru nave și agenții economici care desfășoară activități în porturi;

servicii pentru pasageri și turiști;

scoaterea epavelor, dezeșuarea navelor și recuperarea bunurilor în porturi;

alte servicii specifice activității portuare.

Conform art. 11 al ordonanței pentru „prestarea și desfășurarea serviciilor portuare se instituie sistemul de acordare de autorizații pentru agenții economici, prin care se atestă capacitatea și se dă dreptul acestora de a funcționa în perimetrul portuar”.

Serviciile pentru care operatorii portuari sunt supuși autorizării și procedura de autorizare se stabilesc de Ministerul Transporturilor.

Ordinul Ministrului Transporturilor nr. 508/1999 (este publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 528/29.X.1999) este actul normativ care reglementează în prezent activitatea de autorizare a societăților comerciale care prestează servicii în domeniul portuar.

Autorizarea este necesară pentru toți agenții economici ce prestează servicii publice portuare și pentru cei ce prestează serviciile portuare menționate la art.10, lit. b), punctele 1, 7, 8, 9, 10 și 12 precum și pentru cei ce efectuează lucrări de asistență și salvarea navelor sau execută construcții și reparații hidrotehnice. Autorizația pentru prestarea serviciilor în porturi se eliberează de către Autoritatea Navală Română (A.N.R.) la solicitarea agenților economici care îndeplinesc condițiile prevăzute în normele metodologice (aprobate prin Ordinul nr. 595/2000 publicat în Monitorul Oficial al României, nr. 405/29.VIII.2000).

Îndeplinirea acestor condiții este atestată de o serie de documente solicitate de A.N.R. pentru eliberarea autorizației, printre care și acordul preliminar (în cazul portului Constanța) al Companiei Naționale Administrația Porturilor Maritime Constanța (C.N.A.P.M.C.) privind utilizarea infrastructurii portului. Autorizația se acordă pe o perioadă de 5 ani de la data eliberării cu condiția avizării anuale a acesteia. A.N.R. verifică prin echipe de control modul de respectare a condițiilor de obținere a autorizației și a vizelor anuale.

În cazul în care se constată că nu mai sunt îndeplinite condițiile de acordare a autorizațiilor acestea se suspendă pe o perioadă de 30 de zile, timp în care agentul economic respectiv trebuie să ia măsuri pentru respectarea condițiilor de autorizare și să facă dovada lor, în caz contrar autorizația se retrage.

Autorizația se mai poate retrage și la propunerea căpităniilor de port, dacă acestea constată încălcări repetate și cu bună știință ale reglementărilor privind navigația civilă, la solicitarea organelor abilitate să urmărească modul de respectare a reglementărilor privind protecția mediului, protecția muncii, a regimului vamal și al frontierei de stat, a reglementărilor sanitare, în cazul în care agentul economic nu cere în scris acordarea vizei anuale sau dacă acesta nu a început activitatea în 6 luni de la acordarea autorizației sau și-a întrerupt activitatea pe o perioadă de 6 luni consecutive. Agentului economic căruia i s-a retras de două ori autorizația nu i se mai acordă o nouă autorizație. Pentru serviciile portuare nesupuse autorizării, administrațiile portuare eliberează permise de lucru în condiții similare celor pentru acordarea autorizațiilor însă printr-o procedură simplificată.

Legislația română acordă o importanță deosebită serviciilor esențiale pentru un port (care sunt încadrate conform OG 22/1999 în categoria serviciilor publice) pentru care autorizarea este o condiție obligatorie, de asemenea autorizarea este necesară pentru celelalte servicii principale furnizate navelor cum ar fi cele privind operarea acestora (încărcare, descărcare, stivuire, amarare etc.) care sunt direct legate de funcția primară a unui port, aceea dea transfera marfă între transportul maritim și cel interior cât mai rapid și mai eficient.

Principalele funcții ale porturilor maritime

Porturile maritime sunt adăposturi naturale sau artificiale situate în zona litorală în băi, golfuri, la gurile de vărsare ale fluviilor sau în alte locuri convenabile, unde în urma executării unor lucrări hidrotehnice și de amenajare se asigură condiții optime pentru desfășurarea tuturor activităților cu nave și anume: intrarea și ieșirea, adăpostirea lor pe vreme neprielnică, aprovizionarea sau bunkerarea, întreținerea și reparația și în principal, efectuarea tuturor operațiunilor portuare legate de exploatarea lor în transportul maritim.

Portul modern constituie din punct de vedere operativ un important nod comercial în care se întâlnesc numeroase linii de transport maritim cu căile de comunicație continentale (rutiere, fluviale, ferate și aeriene). Activitatea unui port maritim se caracterizează prin multiple mijloace materiale în mișcare și de interese economice care acționează concomitent. Criteriile de clasificare a porturilor sunt multiple, fiecare criteriu referindu-se la un anumit mod de a studia funcțiile unui port.

Caracteristica fiecărui port este dată de funcția principală, predominantă. Deoarece portul este o „verigă” din cadrul unui lanț de transport internațional, între producător (transportator) și clientul final (destinatar), acesta trebuie să își îndeplinească funcțiile lui tradiționale. Aceste funcții sunt dependente de zona din apropierea portului, care activează funcțiile portului, și care, la rândul ei, trăiește și se dezvoltă din activitatea portului respectiv.

Principalele funcții ale porturilor sunt:

Funcția de transport și transbord. Transferarea mărfurilor de pe navele maritime la uscat și invers este în prezent funcția portuară principală și este realizată pe două direcții: spre-dinspre port spre uscat – pe apă, spre alte porturi ale lumii, sau spre hinterlandul continental. Transportul mărfurilor pe căile maritime și oceanice, inclusiv în navigația costieră (cabotajul) este făcut cu: nave de linie (adică mărfurile sunt transportate pe linii regulate), nave tramp (se transportă mărfuri diferite, pe orice distanță), nave specializate (tancuri petroliere, nave RO-RO, Ferry-Boat). Spre hinterlandul continental, mărfurile sunt transportate pe căile tradiționale de transport, adică căi navigabile interioare, căi rutiere și feroviare, prin conducte. Transbordarea are loc în acvatoriul portului, de regulă de-a lungul frontului de acostare (cheuri și dane de operare). Astfel organizarea optimă a funcției determină eficiența lucrărilor de infrastructură (moluri, bazine, cheuri) cât și a celor de suprastructură reprezentate de mijloacele de transbordare amplasate de-a lungul frontului de acostare. Această funcție se efectuează cu mijloacele de încărcare / descărcare ale navelor, sau cu mijloacele portuare adecvate (instalații, utilaje și mijloacele portuare de operare).

Funcția de distribuție, pentru a-și exercita funcția de distribuție (mărfuri și pasageri), portul Constanța deține toate facilitățile corespunzătoare unui mare port. Terminalele specializate pe categorii de marfă și pasageri oferă toate facilitățile necesare: echipamente portuare, dispozitive specifice, forță de muncă corespunzătoare, spații de depozitare închise și deschise și alte facilități care, toate, conduc la o creștere a productivității și calității serviciilor, creându-se posibilitatea utilizării unor tarife competitive la nivelul porturilor din Marea Neagră și chiar din Marea Mediterană. În portul Constanța există terminale pentru operarea mărfurilor vrac solide sau lichide (minereu, cărbune, produse chimice, cereale, terminalul petrolier, etc.). în afara terminalelor pentru mărfuri, în portul de Nord există și un terminal de pasageri.

Funcția de depozitare, această funcție este de o mare importanță economică, și face din portul maritim modern un rezervor imens de mărfuri – materii prime sau produse manufacturate, legat de interesele majore ale economiei țării sau ale zonei de hinterland. Funcția de depozitare se manifestă prin două forme: depozitare tranzitorie și depozitare de înmagazinare. În portul Constanța, mărfurile pot fi depozitate în scop tranzitoriu prin crearea unor stocuri de echilibrare a cantităților mari de mărfuri descărcate din nave și posibilitatea de prelucrare a acestor mărfuri. Depozitarea se face, după natura mărfurilor, pe platforme, în incinta portului, în magazii special amenajate, în silozuri, sau în alte construcții adecvate.

Funcția de tranzit, este legată de aducerea mărfurilor din zona hinterlandului sau din zone mai îndepărtate, în port, pentru îmbarcarea pe nave și trimiterea în toate colțurile lumii (exportul mărfurilor) sau difuzarea mărfurilor (de import) în zona hinterlandului sau în zone mai îndepărtate din interior.

Funcția industrială, determinată de o puternică industrie, fie în zona hinterlandului, fie în zonele de interior, industrie tributară în ceea ce privește materia primă și redistribuirea materiilor finite, de materiile prime și materialele aduse cu navele în port. Prin Șantierul Naval Constanța, funcția industrială este reprezentată de industria de construcții și reparații nave, precum și prin alte firme de reparații din cadrul portului.

Funcția comercială, determinată de activitatea de schimb, depozitare și desfacere a mărfurilor, fie din zona hinterlandului, fie a mărfurilor de tranzit, depozitate în antrepozite. Portul Constanța, ca orice port modern, nu mai este un „punct” pasiv al interfeței dintre transportul pe apă și pe uscat, portul încercând să joace un rol activ în sistemul de transport național, regional și internațional în dezvoltarea piețelor naționale și internaționale. La dezvoltarea funcției comerciale a portului a stat și apariția altor forme de comerț, cum ar fi comerțul desfășurat în cadrul Zonei Libere Constanța.

Optimizarea calității serviciilor portuare

Situația din România este într-o continuă schimbare înregistrându-se o creștere importantă a complexității economiei sale. Progresele ce au loc pe piața internațională afectează modalitățile în care interesele naționale sunt percepute și luate în considerație.

În ultimii ani politicile comerciale au înregistrat trei mari tendințe:

liberalizarea comerțului în țările în curs de dezvoltare și în Europa centrală și de Est;

persistența și amenințările protecționismului și o atitudine corespunzătoare în comerțul internațional legat de acest aspect în țările în curs de dezvoltare;

trecerea la o integrare regională și subregională în diferite părți ale lumii.

În plus față de schimbările rapide ale mediului politic, România s-a confruntat și cu un program de creștere complexă a comerțului. În mod tradițional au fost încheiate acorduri bilaterale și multilaterale cu Acordul General pentru Comerț și Dezvoltare (GATT).

Una din strategiile de bază pentru a pătrunde pe cât mai multe piețe din întreaga lume este de a face ca produsele, serviciile și facilitățile oferite, să fie realizate la nivelul standardelor mondiale privind calitatea. În general nivelul de calitate al serviciilor portuare depinde de o serie de factori, printre care:

calitatea personalului;

calitatea dotărilor și echipamentului;

structurile organizatorice și tehnologice;

structura proceselor de lucru și tehnologiile de execuție a acestora;

politica efectivă de implementare și voința conducerii de a căuta în permanență soluții pentru creșterea continuă a calități serviciilor portuare.

Creșterea calității serviciilor portuare este de mai mult timp în atenția organizațiilor internaționale care au legătură cu porturile cum ar fi Asociația Internațională a Porturilor (IAPH), Organizația Internațională a Muncii (ILO), TRAINMAR, UNCTAD etc. Cu toate că multe porturi au făcut importante eforturi pentru a deveni motoare ale progresului economic și social, în mod consecvent ele se află în continuare sub presiunea de a crește performanțele lor prin GATT cunoscută acum ca Organizația Mondială a Comerțului (WTO – World Trade Organisation) este un acord asupra aspectelor comerciale privind tarifele și alte probleme comerciale netarifare și un grup de lucru pentru stabilirea regulilor ce guvernează comerțul mondial și creșterea calității serviciilor portuare ca o cerință atât a comerțului maritim mondial cât și a celui local și a sistemului de transport.

În definirea calității se recunoaște faptul că în prezent clientul definește „calitatea” și că aceasta reprezintă esența întregului concept despre calitate. Peter Drucker, un foarte cunoscut expert în probleme de management a spus că scopul fundamental al fiecărei afaceri este de „a crea un client” și nu de a realiza un produs, nu de a furniza un serviciu. În consecință, clientul este pe primul loc și ceea ce el consideră a fi calitate, este calitate.

O analiză mai profundă asupra cuvântului „calitate” ne face să credem că, de regulă, calitatea nu este percepută în mod real în produse sau servicii ci în planurile de aplicare a calității, în procedurile și procesele de realizare a produselor sau serviciilor care trebuie adaptate cât mai exact cerințelor efective ale clientului și nu unor cerințe suplimentare imaginare.

Conceptul de „creștere a calității” în serviciile portuare este crucial pentru că asigură ocreștere importantă a performanțelor portuare. Există două motive importante care conduc la creșterea performanțelor în portul Constanța: competiția și clienții.

Activitatea portuară reprezintă un segment important pe piața românească ca suport pentru marina comercială și industria constructoare de nave ca și pentru alte subsectoare ale sectorului de transport și de comerț maritim. Ea însăși apare ca fiind dinamică și competitivă însă controlul politico – legal, economic, tehnologic și al realităților sociale, menține încă această activitate într-un mod primitiv. Presiunile exercitate de forțe externe au impus țărilor în curs de dezvoltare să furnizeze servicii de calitate. Cu ajutorul unei participări destul de largi a investițiilor străine prin împrumuturi și subvenții alocate porturilor principale din România, este esențial să se înțeleagă, că această creștere a calității serviciilor portuare reprezintă cheia eficienței managementului portuar.

Clienții au nevoie de schimbare. Creșterea continuă a calității serviciilor portuare este obiectivul principal al monitorizării și chiar al anticipării cerințelor clienților. În cazul porturilor, clienții au nevoi tehnice și fizice privind navele care fac escală în port la care se așteaptă un răspuns corespunzător cu o înaltă calitate a serviciilor, la un cost rezonabil. În principiu fiecare port oferă servicii de manipulare a mărfurilor cunoscute sub numele de operarea mărfurilor, stivuirea și manipularea a acestora. Operațiunile portuare înseamnă acele activități de manipulare care includ următoarele:

primirea și încărcarea mărfurilor la și de la navă cu utilizarea echipelor de docheri și a echipamentului de manipulare a mărfurilor;

verificarea cantitativă și după marcaje a mărfurilor;

confirmarea și semnarea foilor de evidență a mărfurilor;

sortarea și stivuirea mărfurilor în magazii sau pe platforme dacă acestea nu sunt încărcate direct în mijloacele de transport;

livrarea și transferul mărfurilor la sau primirea de la furnizori – beneficiarii finali ai mărfurilor sau de la navă;

protejarea mărfurilor împotriva furturilor sau pierderilor atunci când acestea se află sub custodie;

furnizarea echipamentului mecanic pentru recepția, depozitarea, livrarea, transferul sau deplasarea mărfurilor;

furnizarea de servicii de verificare (atunci când mărfurile sunt descărcate sau încărcate la și de la barjele acostate la navă).

Pe de altă parte, serviciile de stivuire înseamnă activitatea depusă la bordul navelor care reprezintă procesul de încărcare și descărcare a mărfurilor și stivuirea în interiorul hambarelor, compartimentelor sau pe punțile spațiilor deschise a mărfurilor la bordul navelor.

Legate de serviciile de stivuire sunt activitățile de pregătire a echipamentelor navei, deschiderea sau închiderea hambarelor, amararea mărfurilor depozitate la bord, acostarea – plecarea la cheu.

Suplimentar serviciile portuare tradiționale orientate către navă cuprind remorcajul, pilotajul, legarea – dezlegarea navelor, aprovizionarea navelor cu alimente, piese, combustibili și lubrifianți și de asemenea inspecțiile care includ întreținerea și efectuarea de reparații minore la navă.

Întreaga gamă de activității dintr-un port pot fi descrise, dar nu se limitează la: operațiunile la frontul de acostare, primirea navelor, operațiuni în interiorul portului, gestiunea mărfurilor, depozitarea mărfurilor, administrarea portului și politica de marketing a portului.

O analiză atentă a cerințelor clienților conduce la înțelegerea aspectelor legate de competiție. Creșterea calității serviciilor portuare este privită ca o parte a calități și a costurilor. Atât calitatea cât și costurile au efecte asupra eficienței economice a portului. Este clar că, din acest punct de vedere, calitatea serviciilor portuare reprezintă un scop și o strategie. Chiar dacă anumite cerințe sunt adeseori incluse în „specificații” care garantează satisfacția clientului, acestea trebuie să aibă ca urmare dezvoltarea standardelor de calitate și a liniilor directoare ce completează cererile de servicii relevante date în specificații.

Seria de standarde distribuită de Organizația Internațională de Standardizare (ISO 9000 – 9004) include, în aceste ediții, o sistematizare a diferitelor concepte referitoare la calitate. Un factor principal în performanța portuară îl are calitatea dotărilor și serviciilor portuare. Există în prezent o tendință globală către specificații mai precise ale clienților referitoare la calitate.

Însoțind această tendință apare o creștere continuă a calității care este adeseori necesară pentru a obține și menține o performanță economică bună. Asigurarea calității bazată pe standardele ISO este definită ca „toate acțiunile planificate și sistematice necesare pentru a furniza o încredere corespunzătoare că un serviciu va satisface cerințele de calitate solicitate”. Pentru a demonstra asigurarea calității pentru serviciile portuare siguranța și controlul poluării sunt considerate ca aspecte cheie a managementul calității mărfurilor și pasagerilor în interiorul limitelor portului.

Una din cerințele de bază pentru succesul sistemului calității este totala implicare a conducerii de vârf în asigurarea siguranței și calității serviciilor portuare alături de un suport financiar corespunzător pentru a exista certitudinea realizării unor dotări, echipamente și tehnologii adecvate. Cunoașterea cerințelor legislative și a metodelor de prevenire asigură minimizarea pierderilor.

În prezent cea mai mare problemă a navelor este lipsa unei convenții agreată la nivel internațional referitoare la siguranța activității portuare. Anumite aspecte ale siguranței portuare au fost tratate într-o anumită măsură la inițiativa a diferite organizații rezultând în principal recomandări și indicații care nu au o acoperire legală. De curând IMO a recunoscut această situație și a devenit promotorul acțiunilor de remediere a acestora. Astfel a fost creat un nou grup de lucru de interfață port – navă căruia i s-a încredințat elaborarea unui set de standarde internaționale și care va avea ca rezultat final o convenție asupra siguranței activității portuare. Acest grup nu va „reinventa ceea ce este deja bun” ci va lua în considerație regulile existente, standardele, recomandările, instrucțiunile etc., pregătite de alte organizații în scopul de a stabilii dacă acestea îndeplinesc cerințele și amendamentele ce trebuie elaborate. În orice caz această acțiune va avea nevoie de un timp destul de îndelungat pentru a fi realizată.

Cerințele de perfecționare existente în prezent pentru personalul ce folosește dotările portuare nu sunt uniforme. Un set de cerințe minime de perfecționare este necesar a fi realizat pentru angajații din toate organizațiile portuare. Cerințe suplimentare de perfecționare sunt necesare în mod deosebit pentru lucrătorii portuari care sunt direct implicați în siguranța activității portuare.

Conceptul de „management total al calității (TQM)” a fost promovat de standardele ISO ca un concept de management complet care să acopere toate activitățile organizației și care are ca obiectiv de bază „satisfacerea nevoilor clientului la cel mai mic cost posibil”. TQM este considerat util deoarece el asigură creșterea continuă a performanțelor managementului la toate nivelurile incluzând atât conducerea de vârf cât și întreaga organizație, rezultatul fiind creșterea calității serviciilor efectuate către clienți, reducerea costurilor și creșterea competitivității pentru port. Pentru a obține aceste avantaje, trebuie implementat un sistem al calității pentru servicii și trebuie de asemenea să se răspundă la aspectele umane implicate în pregătirea efectuării acestor servicii ca de exemplu:

conducerea proceselor socio – culturale;

recunoașterea importanței percepției clienților asupra imaginii portului, culturii și performanțele sale;

actualizarea șidezvoltarea înțelegerii, aptitudinilor, îndemânării și atitudinii lucrătorilor portuari și motivarea acestora pentru cooperarea la îmbunătățirea calității serviciilor conform așteptărilor clienților.

CAPITOLUL III

STADIUL ACTUAL PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL CU PRIVIRE LA IMPLEMENTAREA SISTEMELOR DE MANAGEMENT INTEGRAT ÎN OPERAREA PORTUARĂ

Organizațiile mari sau cele cu procese complicate nu pot funcționa bine fără un sistem de management. Cu cât organizația este mai dezvoltată și cu cât mai mulți oameni sunt implicați în activitățile sale, cu atât e nevoie mai mare de proceduri scrise, instrucțiuni, formulare și înregistrări, pentru ca organizația să-și poată atinge obiectivele. Acest lucru însemnă că timpul, banii și celelalte resurse ale organizației sunt utilizate eficient.

În acest sens standardele de management de sistem adună bunele practici și le pune la dispoziția oricăror organizații interesate.

Calitatea reprezintă pentru toate companiile puternice din lume factorul imperativ pentru obținerea succesului și pentru dezvoltarea lor continuă.

Orice organizație își poate clădi un viitor mai sigur prin implementarea și certificarea unui sistem de management al calității – acea parte a sistemului de management al unei organizații, orientată către obținerea rezultatelor în raport cu obiectivele calității.

Problemele risipei resurselor naturale și poluării aerului, apei și a solului sunt dezbătute și demonstrate de foarte mulți ani, fapt ce a generat inăsprirea legislației privitoare la protecția mediului înconjurător.

Prin desfășurarea proceselor sale, prin fabricarea produselor sau furnizarea serviciilor, orice organizație consumă resurse naturale și utilizează surse neregenerabile de energie și, în același timp, realizează produse secundare sub forma deșeurilor.

Implementarea și certificarea unui sistem de management de mediu reprezintă adoptarea unei abordări sistematice în vederea tratării aspectelor de mediu ale unei organizații. Sistemul de management de mediu constituie un „instrument” util, care permite organizațiilor de orice mărime sau tip să controleze impactul activităților, produselor, serviciilor lor asupra mediului înconjurător. 

În societatea modernă, promovarea condițiilor de siguranță și sănătate la locul de muncă și asigurarea unui mediu de lucru confortabil, respectarea normelor legislative și menținerea unei bune reputații a afacerii reprezintă aspecte ce trebuie luate în considerare de către orice organizație de succes.

Toate tipurile de companii sunt din ce în ce mai preocupate de problema sănătății și securității ocupaționale sau altfel spus de problema sănătății și securității la locul de muncă. Astfel, sănătatea și securitatea angajaților, obligația de a se alinia legislației în vigoare precum și buna reputație a unei companii sunt trei motive foarte puternice pentru a lua foarte în serios sistemul de management al sănătății și securității ocupaționale.

Implementarea și certificarea unui sistem de management al securității și sănătății ocupaționale constituie un instrument eficace pentru organizarea și concentrarea eforturilor unei organizații în vederea unei mai bune controlări și gestionări a riscurilor profesionale (accidente, incidente și boli profesionale) și a îmbunătățirii considerabile a performanțelor profesionale.

Noile provocări pentru managementul afacerilor de succes din acest nou mileniu sunt în continuă creștere. Succesul se poate obține doar în condițiile unei abordări sistematice a proceselor. O integrare reușită a sistemelor de management depinde în esență de o bună planificare și o implementare eficientă.

Un sistem integrat de management reprezintă o abordare managerială logică și sistematică ceea ce permite decizii strategice și operaționale optime care iau în considerare toate aspectele esențiale ce conduc la funcționarea eficientă a unei organizații, atât din punct de vedere al calității cât și al mediului sau siguranței și sănătății în muncă.

Stadiul actual pe plan național

Deși există preocupări mari în ceea ce privește dezvoltarea calității serviciilor, a protecției mediului și a sănătății întregului personal implicat în desfășurarea directă a activităților de operare portuară, dar și a celor conexe acestora, în momentul de față nici o societate cu acest profil care își desfășoară activitatea în incinta Portului Constanța nu are implementat un sistem de management integrat.

În schimb, Compania Națională Administrația Porturilor Maritime Constanța (C.N. A.P.M.C.) , care are rolul de autoritate portuară pentru porturile Constanța, Midia, Mangalia, Basarabi și pentru portul turistic Tomis, se angajează ca prin politica sa în domeniul calității, mediului, sănătății și securității muncii să îmbunătățească continuu sistemul de management integrat implementat, în conformitate cu cerințele standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2005 și SR OHSAS 18001:2008.

În declarația sa privind politica în domeniul calității, mediului, sănătății și securității muncii, Directorul general al C.N. A.P.M.C. Constanța se angajează ca societatea pe care o conduce :

să satisfacă cerințele clienților, cerințele legale și de reglementare urmărind :

punerea la dispoziția clienților portuari, în mod liber și nediscriminatoriu, a infrastructurii de transport naval administrată și oferirea de servicii de calitate și competitive, în condițiile de siguranță și în armonie cu mediul natural;

încurajarea și atragerea traficului de mărfuri și consolidarea relațiilor cu clienții interni și internaționali, în condiții de eficiență maximă;

continuarea activității de investiții pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurii de transport naval administrată.

să desfășoare activitatea în deplină conformitate cu legislația în vigoare și cu alte cerințe aplicabile aspectelor de mediu generate de activități, servicii și a riscurilor în domeniul sănătății și securității muncii, pe întregul domeniu portuar administrat, urmărind următoarele direcții de acțiune:

funcționarea eficientă între diversele compartimente astfel încât aspectele de mediu generate de activitățile și serviciile oferite de companie (emisii de poluanți în aer, deșeuri solide și lichide), să se încadreze în cerințele legale și alte cerințe aplicabile în domeniul de activitate al companiei, evitând pe cât posibil poluările accidentale;

adoptarea tuturor măsurilor de control necesare pentru a reduce numărul accidentelor în muncă și pentru a preveni îmbolnăvirile profesionale (atât pentru proprii angajați cât și pentru celelalte categorii de persoane care pot intra în contact cu activitatea companiei), prin reducerea continuă a nivelului de risc;

conștientizarea personalului propriu și pe cel care lucrează în numele companiei și realizarea unei bune comunicări în vederea asigurării unei participări active la realizarea obiectivelor și programelor de management de mediu, sănătate și securitate în muncă

să imbunătățescă continuu performanțele în domeniul calității, mediului și al siguranței muncii, în special prin adoptarea măsurilor de prevenire a poluării, a accidentelor de muncă și a îmbolnăvirilor profesionale;

să sigure resursele necesare pentru menținerea și îmbunătățirea continuă a eficacității Sistemului de Management Integrat prin intermediul căruia compania va dezvolta o afacere prosperă în spiritul principiilor dezvoltării durabile, pentru asigurarea succesului acesteia pe termen lung.

În incinta portului Constanța, își desfășoară activitatea un număr de 76 operatori portuari. O parte dintre acești operatori, în special cei tradiționali care au în spate o experiență mare în operarea portuară au început să fie din ce în ce mai mult preocupați de calitatea serviciilor, de protejarea mediului înconjurător și de sănătatea și securitatea propriilor angajați.

Unul dintre acești mari operatori SC CHIMPEX SA Constanța își desfășoară activitatea de prestare a serviciilor portuare de manipulare marfă respectiv încărcare/descărcare (mijloace de transport navale și auto), stivuire, amarare și depozitarea de mărfuri.

Realizările sunt susținute printr-o strategie de leadership/supremație a conducerii, cu o abordare sistematică a managementului conform referențialelor ISO 9001:2008, și ISO 14001:2009 spre conceptul de calitate integrată .

Fiecare angajat al SC CHIMPEX SA Constanța este răspunzător de calitatea muncii sale, precum și de protejarea mediului din zona în care își desfașoară activitatea.

COMVEX S.A. a fost înființată în 1991 fiind cel mai mare terminal specializat în operarea materiilor prime solide vrac din arealul Mării Negre, acoperind o suprafață de 700 386 mp în sudul Portului Constanta.

Terminalul COMVEX este liderul specializat în manipularea, depozitarea și transbordarea materiilor prime solide vrac cum ar fi minereuri de fier, cărbuni, cocs, bauxită, dispunând de facilități complete și moderne de operare situate în portul Constanța.

Datorită preocupării pentru menținerea calității, societatea a fost auditată de către Germanischer Lloyd Industrial Services Romania și a obținut certificarea ISO 9001:2008.

În 2004, compania DP World își deschide o filială în portul Constanța, Constantza South Container Terminal (CSCT) SRL. DP World este unul dintre cei mai mari operatori de containere având în momentul actual 48 de terminale în 27 de țări.

DP World are scopul de a spori eficiența gestionării și operării de containere în terminalele proprii prin furnizarea de servicii de calitate, logistică și consultanță pentru clenți, investește constant în infrastructură, facilități și oameni și în prezent are implementat un sistem de management integrat în conformitate cu cerințele standardelor SR EN ISO 9001:2008, SR EN ISO 14001:2004.

Oil Terminal SA Constanța ocupă o poziție strategică în Zona Mării Negre este cel mai mare operator pe mare, specializat în vehicularea țițeiului, produselor petroliere și petrochimice lichide și a altor produse și materii prime în vederea import/exportului și tranzitului.

Misiunea OIL TERMINAL este prestarea de servicii de primire, depozitare, condiționare și livrare a  țițeiului, produselor petroliere, petrochimice și chimice lichide în și din nave maritime și fluviale, vagoane cisternă, conducte petroliere, încărcare cisterne auto, precum și bunkerare nave.

OIL TERMINAL Constanța își dorește să fie lider al calității serviciilor între terminalele petroliere  din bazinul Mării Negre.

În centrul preocupărilor societății comerciale OIL TERMINAL S.A. Constanța se află interesul pentru satisfacerea cerințelor tuturor partenerilor de afaceri prin prestarea de servicii de cea mai bună calitate, la tarifele și termenele contractuale, în contextul protejării mediului înconjurător și al asigurării securității și sănătății angajaților săi.

Având în vedere, cerințele și așteptările clienților, părților interesate, strategia de dezvoltare pe termen mediu și lung și angajamentul managementului la cel mai înalt nivel, S.C. OIL TERMINAL S.A. Constanța a proiectat, documentat, implementat și certificat un Sistem de Management al Calității în conformitate cu cerințele standardului SR EN ISO 9001:2001.

SOCEP SA este unul dintre cei mai importanți operatori portuari din Portul Constanța, activitatea sa este structurată pe două terminale de operare distincte – terminalul de containere (300 000 TEU – capacitate de operare anuală) și terminalul de mărfuri generale (3 milioane tone mărfuri generale unitizate și vrac – capacitate de operare anuală).

După organizarea activității în scopul operării containerelor și a mărfurilor generale necontainerizate, după specializarea și creșterea capacității dotărilor tehnice, modernizarea spațiilor de depozitare – magazii și platforme, compania nou creata a devenit un operator portuar cu o activitate profesionistă și sigură, cunoscută pentru nivelul calitativ ridicat al serviciilor. SOCEP este certificat conform standardelor de calitate ale sistemului administrativ ISO 9001:2000 de asemenea, societatea functioneaza avand implementate normele de securitate conform Codului ISPS.

Ascultați

Citiți fonetic

Dicționar – Afișați dicționarul detaliat

Tab.3.1. Stadiul implementării sistemelor de management în cadrul unor societăți de operare portuară în portul Constanța

Stadiul actual pe plan internațional

În ceea ce privește implementarea Sistemului de Management Integrat în cadrul unor societăți de operare portuară care își desfășoară activitatea în marile porturi ale Europei, se poate remarca faptul că există un număr relativ mic de societăți care au implementat un astfel de sistem, însă un număr mult mai mare au implementat Sisteme de Management al Calității.

Printre societățile care au implementat un sistem integrat se află GmbH Rickmers Line & Cie KG care își desfășoară activitatea în portul Hamburg societate specializată în transportul maritim la nivel mondial de mărfuri generale.

Cu o istorie de peste 175 de ani, bine ancorată pe piața transportului maritim la nivel mondial de mărfuri, compania Rickmers acordă totuși o impotanță deosebită dezvoltării unui sistem modern și eficient de management al calității, mediului și sănătății și securității în muncă, sistem certificat de către Germanicher Lloyd ISO 9001:2008, ISO 14001:2004 și OHSAS 18001:2007 care urmează să se extindă și în anii următorii.

Un alt operator portuar Göteborg Hamn aflat în portul suedez Göteborg este specializat în operațiuni de manipulare și depozitare mărfuri pe/de pe platforma portuară de la/la navele maritime, are implementat un sistem de management integrat.

O parte dintre societățile de operare portuară au implementat în acest moment doar sisteme de management al calității și cele de management al mediului. Putem menționa aici două companii și anume Polzug și Dutch Port Services.

Compania Polzug Intermodale s-a înființat în anul 1991 și are agenții atât în Europa în țări ca Polonia, Rusia, Ucraina, cât și în porturi reprezentative din Asia în țări precum Georgia, Azerbaidjan și Coreea de Sud dar și în mari porturi din Statele Unite ale Americii.

Polzug Intermodale oferă servicii de operare recipiente în marile porturi ale lumii în special pentru clienți din industria chimică, asigurând acestora servicii ecologice fără a avea efecte negative asupra mediului înconjurător.

Societatea este certificată din 2009 de către Germanischer Lloyd pentru ambele sisteme de management.

Dutch Port Services este membră a BH Shipping Trading și își desfășoară activitatea în porturile Rotterdam și Anvers. Deviza acestui operator portuar de mărfuri convenționale, mărfuri vrac, containere și produse petroliere este aceea de a menține eficiența maximă a serviciilor fără însă a neglija calitatea și fără a avea implicații în ceea ce privește mediul.

Un număr mult mai mare de societăți, care se află în porturi ale Europei, în care se operează cantități însemnate de mărfuri se află la început de drum în ceea ce privește implementarea managementului integrat prin implementarea pentru moment numai a unor sisteme de management al calității.

Aici exemplele sunt mult mai numeroase.

Înființată cu peste 20 de ani în urmă, Saco Shipping GmbH cu sediul în portul Hamburg are ca obiect de activitate manipularea și transbordul de mărfuri din import sau de export din sau spre toate porturile europene importante, dar și porturi din America de Sud. Din iunie 1999, compania este certificată ISO 9002, ISO 9001:2008 recertificată în 2009.

BTKI Kiel Ostuferhafen are foarte multe facilități portuare moderne atât de manipulare operațională de tip RoRo și nave port-container dar și încărcarea respectiv descărcarea navelor convenționale și a tuturor tipurilor de mărfuri.

Societatea BTKI dispune de un personal calificat și motivat care contribuie la realizarea unor servicii de o calitate deosebită certificate de către Germanischer Lloyd conform EN ISO 9001:2000.

Casa de expediții Ownership Emissionshaus GmbH a fost fondată în octombrie 2003. Toate procesele care se desfășoară în cadrul acestei societăți sunt supuse îmbunătățirii continue iar obiectivele calității se află într-o continuă dezvoltare bazată pe o bună cunoaștere a pieței. Societatea este certificată din decembrie 2006 în conformitate cu EN ISO 9001:2000.

Lagereigesellschaft NHL. Hinsch & Contra. Ltd. își desfășoară activitatea de depozitare și manipulare produse alimentare (în special fructe uscate, semințe, nuci etc.) în portul Hamburg de foarte mulți ani, originea societății aflându-se undeva în istorie cu aproximativ 300 de ani în urmă.

Instruirea personalului pentru asigurarea unei manipulări profesionale și corecte a mărfurilor speciale ocupă un loc important în strategia de dezvoltare a societății, societate care a fost certificată ISO 9001:2008.

Deasemenea, tot în portul , cu o tradiție și experiență de peste 100 de ani se află și Frachtcontor. De la înființarea sa, în 1905, Frachtcontor s-a dezvoltat și a devenit datorită serviciilor de foarte bună calitate lider pe piața shipbroker-ilor și a furnizorilor de servicii maritime din . Succesul extraordinar se datorează unei echipe cu oameni bine calificați, cu experiență la nivel internațional. Dovada de încredere în calitatea serviciilor acestei companii este certificarea conform standardului ISO 9001:2000, recent actualizat prin ISO 9001:2008.

Un număr însemnat de operatori portuari certificați în conformitate cu standardului ISO 9001:2000 se află și în portul .

Putem menționa aici un număr de trei companii care își dispută supremația în ceea ce privește manipularea de containere și anume:

Delta Shipping Agency BV – manipulează și transportă containere pe serviciu de linie între portul Rotterdam și Aarhus, Göteborg, Sankt Petersburg și Hamburg

Containership Rotterdam BV – a dezvoltat foarte mult serviciul de linie și prin înființarea de agenții în porturile Helsinki, Sankt Petersburg, Riga, Klaipeda, Gdansk, Salerno, Pireu, Istanbul, Izmir, Rades, Tripoli, Benghazi și Misurata

Euro – – în afara manipulării de containere mai oferă servicii de depozitare și manipulare mărfuri vrac, mărfuri generale și RoRo.

Tabel 3.2. Stadiul implementării sistemelor de management în cadrul unor societăți de operare portuară

CONCLUZII

O analiză atentă a cerințelor clienților conduce la înțelegerea aspectelor legate de competiție. Creșterea calității serviciilor portuare este privită ca o parte a calități și a costurilor. Atât calitatea cât și costurile au efecte asupra eficienței economice a portului. Este clar că, din acest punct de vedere, calitatea serviciilor portuare reprezintă un scop și o strategie. Chiar dacă anumite cerințe sunt adeseori incluse în „specificații” care garantează satisfacția clientului, acestea trebuie să aibă ca urmare dezvoltarea standardelor de calitate și a liniilor directoare ce completează cererile de servicii relevante date în specificații.

Seria de standarde distribuită de Organizația Internațională de Standardizare (ISO 9000 – 9004) include, în aceste ediții, o sistematizare a diferitelor concepte referitoare la calitate. Un factor principal în performanța portuară îl are calitatea dotărilor și serviciilor portuare. Există în prezent o tendință globală către specificații mai precise ale clienților referitoare la calitate.

Însoțind această tendință apare o creștere continuă a calității care este adeseori necesară pentru a obține și menține o performanță economică bună. Asigurarea calității bazată pe standardele ISO este definită ca „toate acțiunile planificate și sistematice necesare pentru a furniza o încredere corespunzătoare că un serviciu va satisface cerințele de calitate solicitate”. Pentru a demonstra asigurarea calității pentru serviciile portuare siguranța și controlul poluării sunt considerate ca aspecte cheie a managementul calității mărfurilor și pasagerilor în interiorul limitelor portului.

Una din cerințele de bază pentru succesul sistemului calității este totala implicare a conducerii de vârf în asigurarea siguranței și calității serviciilor portuare alături de un suport financiar corespunzător pentru a exista certitudinea realizării unor dotări, echipamente șitehnologii adecvate. Cunoașterea cerințelor legislative și a metodelor de prevenire asigurăminimizarea pierderilor.

În prezent cea mai mare problemă a navelor este lipsa unei convenții agreată la nivel internațional referitoare la siguranța activității portuare. Anumite aspecte ale siguranței portuareau fost tratate într-o anumită măsură la inițiativa a diferite organizații rezultând în principal recomandări și indicații care nu au o acoperire legală. De curând IMO a recunoscut această situație și a devenit promotorul acțiunilor de remediere a acestora.

Astfel, a fost creat un nou grup de lucru de interfață port – navă căruia i s-a încredințat elaborarea unui set de standarde internaționale și care va avea ca rezultat final o convenție asupra siguranței activității portuare. Acest grup nu va „reinventa ceea ce este deja bun” ci va lua în considerație regulile existente, standardele, recomandările, instrucțiunile etc., pregătite de alte organizații în scopul de a stabilii dacă acestea îndeplinesc cerințele și amendamentele ce trebuie elaborate. În orice caz această acțiune va avea nevoie de un timp destul de îndelungat pentru a fi realizată.

Cerințele de perfecționare existente în prezent pentru personalul ce folosește dotările portuare nu sunt uniforme. Un set de cerințe minime de perfecționare este necesar a fi realizat pentru angajații din toate organizațiile portuare. Cerințe suplimentare de perfecționare sunt necesare în mod deosebit pentru lucrătorii portuari care sunt direct implicați în siguranța activității portuare.

Conceptul de „management total al calității (TQM)” a fost promovat de standardele ISO ca un concept de management complet care să acopere toate activitățile organizației și care are ca obiectiv de bază „satisfacerea nevoilor clientului la cel mai mic cost posibil”. TQM este considerat util deoarece el asigură creșterea continuă a performanțelor managementului la toate nivelurile incluzând atât conducerea de vârf cât și întreaga organizație, rezultatul fiind creșterea calității serviciilor efectuate către clienți, reducerea costurilor și creșterea competitivității pentru port. Pentru a obține aceste avantaje, trebuie implementat un sistem al calității pentru servicii și trebuie de asemenea să se răspundă la aspectele umane implicate în pregătirea efectuării acestor servicii ca de exemplu:

conducerea proceselor socio – culturale;

recunoașterea importanței percepției clienților asupra imaginii portului, culturii și performanțele sale;

actualizarea șidezvoltarea înțelegerii, aptitudinilor, îndemânării și atitudinii lucrătorilor portuari și motivarea acestora pentru cooperarea la îmbunătățirea calității serviciilor conform așteptărilor clienților.

BIBLIOGRAFIE

[1] C. Alexa, Transporturi și expediții internaționale, Editura All, București, 1995

[2] A. Angelescu, L. Ponoran, V. Ciobotaru, Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă, Editura ASE, București, 2003

[3] H. Beizadea, Factorii de succes ai unui port, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001

[4] F. Bernard , Manualul Calității, Editura Tehnică, București, 1998

[5] A. Beziris, Curs de teoria și tehnica transportului maritim, Institutul de marină „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 1975.

[6] A. Beziris, Teoria și tehnica transportului maritim, Editura Didactică și Pedagogică, București 1978.

[7] T. Biaciu, D. Ionescu, Încărcarea, stivuirea și transportul mărfurilor cu nave maritime, Editura Tehnică, București, 1992

[8] G. Bibicescu, Transportul de mărfuri pe mare în comerțul internațional”, Editura Sport-turism, București, 1986.

[9] G. Caraiani, M. Serescu, Transporturile maritime, Editura Lumina Lex,București, 1998.

[10] M. Georgescu Cernavodeanu, Management – marketing – inovare și creativitate, Editura Academiei “Mircea cel Bătrân”, Constanța 1995.

[11] M. Georgescu Cernavodeanu, Management – Marketing. Metode – tehnici, procedee de analiză, control și comunicații, Editura Academiei “Mircea cel Bătrân”, Constanța, 1996.

[12] R. Hagiac, I. Georgescu, Al. Nanu, Manipularea, depozitarea, transportul și distribuirea mărfurilor”, Editura Tehnică, București, 1973.

[13] M. Olaru, Managementul Calității, Editura Economică, București, 1999

[14] M. Olaru, Tehnici și instrumente utilizate în managementul calitatii, Editura Economică, București, 2000

[15] Ghe. Solomon, Ghe. Zgură, Elemente de asigurare a calității, Editura Tehnică, 1998

[16] I. Stanciu , Managementul Calității Totale, Editura Cartea Universitară, București, 2003

[17] M. Turof, Scopul și avantajele implementarii unui sistem de management al calității, The 35-rd ARA Congress (The American Romanian Academy of Arts and Sciences 06-10 Iulie 2011 ), Editura Polytechnic International Press, Montreal, Quebec, 2011 (ISBN 978-2-553-01661-4) Vol. 1, Pg.271-274

[18] M. Turof, The current state of design and implementation of integrated management systems, „Business and Economy ICBE” Universitatea Spiru Haret Constanța 2011 (03-06 November 2011), Journal of Academic Research in Economics (ISSN 2066-0855) Vol.3, Nr.3, Pg.379-385

[19] M. Turof, The current state of design and implementation of integrated management systems, Economics and Financial Markets, Vol.7, Nr.4, Decembrie 2012

[20] M. Turof, The commercial function of world-wide maritime ports study above romanian maritime ports, „Business and Economy ICBE” Universitatea Spiru Haret Constanța 2008 (6-8 November 2008), (ISBN 978-973-692-233-6) Editura Muntenia, 2008 Pg. 303-313

[21] M. Turof, Developing shipping world-wide. Strategies about the development of Constantza port., Sibiu Alma Mater University International Conference Third Edition (26-28 March 2009), Sibiu Alma Mater Publishing House (ISSN 2065-2372) Sibiu Alma Mater Journals –Vol.2 Pg.37-43

[22] M. Turof, Quality management system-Assessment procedure and conclude service contracts in a company operating in Constanta port, Sibiu Alma Mater University International Conference Fourth Edition „Challenges for science and researche in the crisis era” (25-27 March 2010), Papers of the Sibiu Alma Mater International Conference (ISSN 2065 – 2372) Sectiunea 1 L50 Pg.247-253

[23] M. Turof, – Contribuții privind optimizarea proceselor de operare portuară în cadrul sistemelor de management integrat, Teză de doctorat, Universitatea Politehnică București, 2014

[24] *** Standardele din seria SR EN ISO 9001:2008, Sisteme de management al calității – Cerințe

[25] *** Standardele din seria SR EN ISO 14001:2005, Sisteme de management de mediu – Cerințe cu ghid de utilizare

[26] *** Standardele din seria SR OHSAS 18001:2008, Sisteme de management al sanatății și securității ocupaționale – Cerințe

[26] *** http://managementulcalitatii.com;

[27]*** www.portofconstantza.com

[28] *** documente interne ale C.N. A.P.M.C. Constanța

[29] *** documente interne ale A.N.R.

BIBLIOGRAFIE

[1] C. Alexa, Transporturi și expediții internaționale, Editura All, București, 1995

[2] A. Angelescu, L. Ponoran, V. Ciobotaru, Mediul ambiant și dezvoltarea durabilă, Editura ASE, București, 2003

[3] H. Beizadea, Factorii de succes ai unui port, Editura Muntenia & Leda, Constanța, 2001

[4] F. Bernard , Manualul Calității, Editura Tehnică, București, 1998

[5] A. Beziris, Curs de teoria și tehnica transportului maritim, Institutul de marină „Mircea cel Bătrân”, Constanța, 1975.

[6] A. Beziris, Teoria și tehnica transportului maritim, Editura Didactică și Pedagogică, București 1978.

[7] T. Biaciu, D. Ionescu, Încărcarea, stivuirea și transportul mărfurilor cu nave maritime, Editura Tehnică, București, 1992

[8] G. Bibicescu, Transportul de mărfuri pe mare în comerțul internațional”, Editura Sport-turism, București, 1986.

[9] G. Caraiani, M. Serescu, Transporturile maritime, Editura Lumina Lex,București, 1998.

[10] M. Georgescu Cernavodeanu, Management – marketing – inovare și creativitate, Editura Academiei “Mircea cel Bătrân”, Constanța 1995.

[11] M. Georgescu Cernavodeanu, Management – Marketing. Metode – tehnici, procedee de analiză, control și comunicații, Editura Academiei “Mircea cel Bătrân”, Constanța, 1996.

[12] R. Hagiac, I. Georgescu, Al. Nanu, Manipularea, depozitarea, transportul și distribuirea mărfurilor”, Editura Tehnică, București, 1973.

[13] M. Olaru, Managementul Calității, Editura Economică, București, 1999

[14] M. Olaru, Tehnici și instrumente utilizate în managementul calitatii, Editura Economică, București, 2000

[15] Ghe. Solomon, Ghe. Zgură, Elemente de asigurare a calității, Editura Tehnică, 1998

[16] I. Stanciu , Managementul Calității Totale, Editura Cartea Universitară, București, 2003

[17] M. Turof, Scopul și avantajele implementarii unui sistem de management al calității, The 35-rd ARA Congress (The American Romanian Academy of Arts and Sciences 06-10 Iulie 2011 ), Editura Polytechnic International Press, Montreal, Quebec, 2011 (ISBN 978-2-553-01661-4) Vol. 1, Pg.271-274

[18] M. Turof, The current state of design and implementation of integrated management systems, „Business and Economy ICBE” Universitatea Spiru Haret Constanța 2011 (03-06 November 2011), Journal of Academic Research in Economics (ISSN 2066-0855) Vol.3, Nr.3, Pg.379-385

[19] M. Turof, The current state of design and implementation of integrated management systems, Economics and Financial Markets, Vol.7, Nr.4, Decembrie 2012

[20] M. Turof, The commercial function of world-wide maritime ports study above romanian maritime ports, „Business and Economy ICBE” Universitatea Spiru Haret Constanța 2008 (6-8 November 2008), (ISBN 978-973-692-233-6) Editura Muntenia, 2008 Pg. 303-313

[21] M. Turof, Developing shipping world-wide. Strategies about the development of Constantza port., Sibiu Alma Mater University International Conference Third Edition (26-28 March 2009), Sibiu Alma Mater Publishing House (ISSN 2065-2372) Sibiu Alma Mater Journals –Vol.2 Pg.37-43

[22] M. Turof, Quality management system-Assessment procedure and conclude service contracts in a company operating in Constanta port, Sibiu Alma Mater University International Conference Fourth Edition „Challenges for science and researche in the crisis era” (25-27 March 2010), Papers of the Sibiu Alma Mater International Conference (ISSN 2065 – 2372) Sectiunea 1 L50 Pg.247-253

[23] M. Turof, – Contribuții privind optimizarea proceselor de operare portuară în cadrul sistemelor de management integrat, Teză de doctorat, Universitatea Politehnică București, 2014

[24] *** Standardele din seria SR EN ISO 9001:2008, Sisteme de management al calității – Cerințe

[25] *** Standardele din seria SR EN ISO 14001:2005, Sisteme de management de mediu – Cerințe cu ghid de utilizare

[26] *** Standardele din seria SR OHSAS 18001:2008, Sisteme de management al sanatății și securității ocupaționale – Cerințe

[26] *** http://managementulcalitatii.com;

[27]*** www.portofconstantza.com

[28] *** documente interne ale C.N. A.P.M.C. Constanța

[29] *** documente interne ale A.N.R.