Stadiul Actual Si Perspectivele de Dezvoltare ale Turismului In Bazinul Superior al Somesului Mare

Prin intermediul acestei lucrări doresc sa prezint stadiul actual și perspectivele de dezvoltare ale turismului din minunatul spațiu geografic de pe cursul superior al Someșului Mare, datorită bogăției, frumuseții și varietății peisajului , dar și a oamenilor minunați ce locuiesc pe aceste meleaguri.

Cu riscul de a nu le fi știut pe toate , de a nu fi avut pricepera de a le consemna cum se cuvine, de a nu fi avut la dispoziție toate sursele documentare, am scris cu ferma convingere că voi populariza ceea ce este demn de admirat în această mică „Elvețieˮ din bazinul superior al Someșului Mare.

Această lucrare a fost realizată din dorința de a informa și de a încerca să atrag atenția asupra potențialului turistic în acest spațiu geografic , unde s-a construit și s-a amenajat mult prea puțin pentru a fi exploatat la adevarata valoare.

Realizarea ei s-a bazat pe o bogată documentație bibliografică, în scrierea ei utilizând informații și date din lucrări de specialitate, ce au evidențiat diferite aspecte referitoare la resursele atractive ale cadrului natural și cele antropice, infrastructura turistică, tipurile și formele de turism și altele.

Lucrarea este structurată pe șapte capitole, în încheiere scriind cateva concluzii și cateva propuneri de dezvoltare ale turismului.

Primul capitol prezintă poziția geografică și delimitarile bazinului superior al Someșului Mare , dar și sistemul de așezări.

Al doilea capitol abordează aspecte privind potențialul atractiv, de unitate fizico-geografică de origine morfologică, elementele climatice,resursele biogeografice și cele de natură hidrografică.Cu cât aceste resurse sunt mai variate și mai complexe cu atât interesul turistic pentru ele este mai atractiv, răspunzând multor motivații turistice.

Capitolul trei face referire la potențialul atractiv al obiectivelor religioase și edificiilor istorice, la arhitectura populară, portul popular dar și tradițiile etnofolclorice.Mândrii de originea lor, someșenii și ilveni, și-au făruit un adevărat cult al trecutului,pe care,în foarte multe locuri,l-au tezaurizat în interesante și valoroase muzee sau colecții muzeistice locale,iar datinile și portul,asemeni credinței și graiului, sunt moștenirea sfântă a stramoșilor, sunt omenia și latura bunului simț, legile nescrise ale acestui pământ numit pe drept cuvânt „gură de raiˮ.

Următorul capitol, este dedicat infrastructurii turistice, unde sunt detaliate pe scurt aspecte privind bazele de cazare și alimentație publică, baza materială terapeutică, bazele de agrement și căile de comunicații.

În capitolul cinci am scris despre valorificarea resurselor atractive, mai exat despre dinamica circulației turistice, gradul de utilizare a unităților de cazare și sezonalitatea activității de turism.Promovarea acestor resurse și realizarea unor amenajări și dotări turistice adecvate va determina, în timp și spațiu, o difersificare a turismului în această zonă și însușirea acestuia în circuitul european.

Penultimul capitol prezintă tipurile și formele de turism practicabile în bazinul superior al Someșului Mare.Valorificarea prin turism și promovarea acestei zone turistice are în vedere armonizarea formelor de turism și a tuturor activităților turistice în contextul dezvoltării economice regionale și locale.

Ultimul capitol încheie lucrarea prin realizarea analizei SWOT,prezentarea perspectivelor turistice ale zonei și nu în ultimul rând scrierea a câtorva sugestii pentru optimizare și propuneri de intinerarii turistice.

În bazinul superior al Someșului Mare poate înflori un turism cu un destin turistic aparte, datorită varietății de resurse atractive existente, exploatarea încă incipientă a multora dintre ele, precum și poziția geografică avantajoasă, în calea unor intense fluxuri de vizitatori orientate spre sau dinspre Moldova și Transilvania,dar și prin remodelarea așezărilor și mai ales a stațiunii Sângeorz Băi, de către cei ce au inițiativă și interes de a pregăti și a oferi turiștilor căutători de frumos, servicii turistice de înaltă calitate.

1. Bazinul superior al Someșului Mare. Coordonate generale

1.1Delimitare și poziție geografică

Spațiul geografic al bazinului superior al Someșului Mare este parte integrantă a grupei nordice a Carpaților Orientali ce se apropie de forma geometrică a unui pătrat tăiat de diagonala Someșului Mare și se suprapune peste zona de contact geologic și morfologic dintre cristalinul Munților Rodnei-Suhard și sedimentaro-vulcanicul Munților Bârgăului.

„ Chiar dacă nu respectă întru totul adevărata extensiune spațială a bazinului superior al Someșului Mare, alegerea acestor limite s-a bazat pe considerentul respectării ideii de unitate geografică, etno-culturală și turistică, într-un spațiu divers prin multitudinea peisajelor dictate de contactul dintre Munșii Rodnei și cei ai Bârgăului. ˮ

Limita nordică se desfășoara pe cumpăna de ape dintre bazinul Someșului Mare și bazinele superioare a Vișeului și Bistrișei Aurii, mai exact pe creasta compartimentului răsăritean al Munșilor Rodnei.

Granița estică este delimitată de traseul ce unește Pasul Rotunda – Vârful Suhardul Mare și un punct din apropierea Localității Piatra Fântânele.

O linie ușor ondulată ce trece pe la nord de Piatra Fântânele – Vârful Miroslava și Vârful Heniul Mare de pe cumpăna de ape dintre Valea Leșului și Valea Bârgaului, formează limita sudică.

În vest, limita se desfășoară din punctul de confluiență al Someșului Mare cu Ilva, înaintând pe impresionantul interfluviu dintre Văile Cormaia și Rebra, formând o linie ce unește vârfurile Craiu și Țapu, în nordul interfluviului amintit.

„ O excepție voită de la linia marilor înălțimi ale cumpenelor de ape sau de pe interfluvii ne-am permis-o în partea de nord- nord- est a bazinului someșean, unde, din interese turistice lesne de înțeles, am „împinsˮ limita până dincolo de lacul glaciar Lala Mare, pe care l-am introdus în spațiul nostru.ˮ

1.2 Sistemul de așezări

Sistemul de așezări din bazinul superior al Someșului Mare este format din așezarile de pe axa morfohidrografică și habitală principală a Someșului Mare și așezările de pe Văile Ilvei și Leșului.

„ Este vorba de un numar de 10 entități administrativ-teritoriale distincte ( 9 comune și un oraș ): Ilva-Mică, Maieru, Rodna, Șanț, Leșu, Poiana-Ilvei, Măgura-Ilvei, Ilva-Mare, Lunca-Ilvei și Sângeorz-Băi, fiecare cuprinzând, pe teritoriul său, sate aparținătoare sau, în cazul orașului Sângeorz-Băi, așezări suburbane aparținătoare ( cu excepția comunelor Lunca-Ilvei, Ilva-Mică și Poiana-Ilvei, alcătuite dintr-un singur sat, ce are și statutul de reședință comunală ). În general, aceste habitate umane sunt situate la peste 400 m altitudine, urcând adesea la peste 800-1000 m ca așezări permanente, dar în timpul verii apar și peste aceste limite așezări sezoniere, cum ar fi stânele, sălașele și odăile.ˮ

Șanț

La 7 kilometrii de localitatea Rodna, la poalele Vârfului Ineu din Munții Rodnei, se întinde o comună de un farmec aparte-Șanț, numită în trecut și Rodna Nouă.

„Localitatea este situată la o altitudine de 629 m, în zona de confluență a Someșului Mare cu Cârțibavul și Cobășelul.ˮ

Cea mai veche mențiune certă despre Șanț, se spijină pe mențiunea documentară certă din anul 1773 ( sub numele de Rodna Nouă ), iar conducator al localității era un anume Flamă.

Actualul nume a comunei de pe malul Someșului Mare provine de la șanțul, cu parapet de 2,5 m înălțime, în vremuri străvechi, de-a lungul Văii Cobășelului, ca scut de apărare împotriva dușmanilor.

Primele baze ale localității Șanț, au fost puse de cateva familii de gospodari rodneni, care s-au așezat definitiv acolo ca să nu mai fie nevoiți să penduleze între gospodăriile permanente de la Rodna și cele sezoniere de pe Cârțibav și Cobășel, deoarece foloseau pășunile și fânețele din zonă. Astfel localitatea Șanț s-a despins de Rodna ,devenind comuna de sine stătătoare în timpul graniței militare (1773) .

Valea Mare

„Șoseaua, continuă pe valea tot mai strâmta până la care coboară străvechi păduri de rășinoase. După 7 km de la plecarea din Șanț, ajungem în satul de munte Valea Mare, situat la o altitudine de 650 m.

Satul de munte este situat în zona de confluență a Someșului Mare cu Cârțibavul și Cobășelul, aparținând spațiului administrativ al comunei Șanț, fiind și ultima localitate de pe Valea Someșului, înșiruită de-a lungul râului.

Rodna

Este o localitate rurală gracinărească, montană, cu cea mai mare vechime, fiind atestată documentar în anul 1235, situată în partea de nord-vest a județului Bistrița Năsăud și întinsă pe o suprafață de 226 km2.

„Prin poziția matematică, Rodna este plasată într-un cadru geografic deosebit de pitoresc, în zona de contact, geologic și morfologic, dintre cristalinul Munților Rodnei și sedimentaro-vulcanicul Munților Bârgăului. În partea de nord, Rodna se învecinează cu județul Maramureș, la sud, cu hotarul comunelor Măgura Ilvei și Ilva Mare, la est, cu hotarul comunei Șanț, iar spre vest, cu comuna Maieru ( satul Anieș )ˮ

Numită în trecut și Rodna Veche, localitatea se află la o altitudine de 540 m, la confluiența dintre Izvorul Băilor și Someșul Mare și se desfașoara în egală măsură atât în arealul Munților Rodnei ,cât și în cel al Munților Bârgăului.

Așezare rânduită sub zidurile protectoare ale munțiilor, Rodna era în trecutul îndepartat un înfloritor centru minier, având o istorie ce este legată de prețioasele mine de argint și spălătorii de aur din împrejurimi.

„Prezența cuiburilor auro-argentifere, mineritul și tranzitul peste munți au determinat, în mod surprinzător, conturarea, la poala munților Rodnei și ai Bârgăului, spre obârșia Someșului Mare, a unei așezări prospere, care a stat la baza genezei multora dintre așezările someșene și ilvene apărute ulterior Rodnei. ˮ

Rodna a început sa prinda formă,în perioada graniței, în urma unor hotărâri luate de autoritățile militare de restrângerea în vatră a gospodăriilor periferice.

Aparțonând teritoriului administrativ al Rodnei, Valea Vinului este situat la o altitudine de 715 m în aval de confluența Izvorului Băilor cu Izvorul Roșu.

Maieru

Maieru este o frumusețe de sat, străvechi, așezat la jumatatea distanței dintre localitățile Sângeorz Băi și Rodna.

„ Hotarul comunei se mărgineste la est cu comuna Rodna,spre vest cu orașul Sângeorz Băi, iar spre sud- sud- est cu cele două sate: Poiana Ilvei și Măgura Ilvei. ˮ

Minunatul peisaj al Maierului este încadrat de niște munți gigantici, printre care se remarcă trei masive vulcanice ce depășesc altitudinea de 1000 de metrii. Aceste măguri, cum le mai spun maierenii, Magura din Jos, Măgura din Sus și Măgura Porcului sunt așezate sub formă de triunghi,dominând prin măreția lor peisajul comunei.

Maieru a fost unul dintre primele puncte unde au roit loculitorii Rodnei,î n locuri mai ferite cum ar fi „Valea Caselor ˮ, „ Haj ˮ, „ Pârcioaia ˮ, și altele, așezându-se definitiv aici.

„ Măierenilor, oameni așezați și răbdători, mândri, însă nu și trufași, li se mai spune „ cotobrei ˮ de la merele pădutețe ( cotobre ), fructele unor pomi care cresc din abudență pe aceste locuri. ˮ

Anieș

La jumătatea drumului dintre Maieru și Rodna se află o localitate cu o deosebită importanță în trecutul îndepărtat. Aceasta localitate se numește Anieș și este situat la o altitudine de 497 m, la confluiența Văii Someșului cu Anieșul.

După cum am spus mai sus,în trecut satul Anieș a avut o mare importanță în trecut, datorită amplasării lui pe drumul spre Rodna. Pentru a întarii apararea Rodnei, în spațiul geografic al Anieșului au fost construite două fortificații.

Sângeorz Băi

Așezat geografic la poalele Munților Rodnei, orașul Sângeorz Băi este o așezare foarte veche, fiind cunoscut înainte sub numele de „ Sfântul Gheorghe ˮ.

Situat în partea bazinului superior al Someșului Mare, la confluiența râului Someșul Mare cu râurile Cormaia și Valea Borcutului și aflandu-se la o altitudine de 435 m, Sângeorz Băi este singurul oraș al spațiului someșean montan.

Tot legat de așezarea Sângeorzului putem spune ca este situat „într-o frumoasă depresiune, încatușată între două defilee, unul sudic, care se deschide spre Ilva Mică, iar celălalt nordic, care-i înlesnește legătura cu localitățile din amonte (Maieru, Anieș, Rodna, Șanț )ˮ

Orașul Sângeorz Băi se împarte în două zone distincte: localitatea propriu-zisă și stațiunea balneoclimaterică, în 1475 localitatea fiind subordonată magistratului bistrițean.

De jur înprejurul localității, întâlnim munți, cu creste dantelate și piscuri semețe, paduri, dealuri și întinse pășuni și fânețe de deal sau montane, ce constituie splendori,pe care doar aici le putem întâlni.

Sângeorzul se mărginește de jur împrejur cu dealuri și văi:

La nord: Valea Tatălui, Rogina, Tabăra, Sub Pogor, Piole pe Cormaia, Runcul lui Jaoltă, Podurile.

La est: Coasta Morii, Vale Ștrezii, Valea Butucelii, Sub Pleșă, Valea lui Dan.

La sud: Râtul Morii, Moara din Jos, Lunca Rotundă.

La vest:Valea Cuților, Delușelul, Dealul Varului, Valea Scândurelelor, Colnice, După Borcut, Sub Deal, Fața Dealului.

„ Această originală cetate naturală, a cărei vechime se pierde în ceața istoriei, cunoscută din timpuri stravechi, din vremurile când stramoșii au fost pârjoliți de hoardele tătare; este brazdată de la un capat la altul de apele Someșului Mare, în matca căruia își varsă cursul; puzderie de izvoare și pâraie cristaline.ˮ

„Pe Valea Borcutului, zvâcnesc din adâncuri, numeroase izvoare de ape minerale, bicarbonate, clorosodice, calcice, magnezice, izotonecare borborosesc aici de veacuri, într-un limbaj necunoscut, neastâmpărat și rece.ˮ

Acest lucru a oferit orașului un statut important în dezvoltarea turismului al întreg spațiului someșean.

Ilva Mică

Localitatea Ilva Mică este o așezare geografică, în zona de confluiență a râului Someșul Mare cu râul Ilva.

Datorită așezarii ei foarte favorabile putem spune ca Ilva Mică este un nod rutier și feroviar, deoarece are legătura cu localitățile de pe Valea Someșului Mare și Valea Ilvei, dar pe lângă asta mai are posibilități de legătura cu Valea Bârgăului, dacă traversăm drumul ce trece peste Pasul Strâmba. Statutul de nod feroviar se datorează faptului ca aici se întâlnește calea ferată ce vine dinspre Rodna cu cea ce vine dinspre Bucovina.

„ Este atestată documentar în anul 1552, când apare sub numele de Ilva în catastifele de impozite și taxe ale orașului Bistrița.ˮ

În Ilva Mică se află o fabrică de cherestea încă din anul 1864, funcționabilă și azi, datorită căruia s-a determinat extinderea localității și în aval de confluiența Ilvei cu Someșul Mare.

Lunca Ilvei

Este o localitate ce se desfășoară liniar pe dreapta râului Ilva, așezată la confluiența Ilvei cu Silhoasa, Iliuța, Bolovanul, Ursoaia și Cucureasa.

Așezată la o altitudine de aproximativ 800 m, Lunca Ilvei a început să ia naștere în urma unei roiri demografice a unor familii din satele învecinate, încă din secolul al IXI-lea.

A fost atestată pentru prima oară în anul 1909, iar în spațiul ei geografic apar numeroase izvoare minerale, la care se adaugă varietatea peisajului carpatin, toate astea ducând la o posibilă dezvoltare turistică a localității.

Ilva Mare

Comuna Ilva Mare este o depresiune intramontană, alungită pe firul apei Ilva, cu numeroase dealuri, munți și măguri,despărțite de ambele părți de văi și pâraie.

„ Ilva Mare este învecinată cu următoarele comune: Șanț la nord, cu ( Lunca) Coșna jud.Suceava la est, cu Leșul Ilvei la sud vest, cu Măgura Ilvei și Rodna la vest.ˮ

Situata la o altitudine de 780 m, depresiunea Ilvei o putem asemăna cu o corabie uriașă, pe fundul căreia curge în lung râul Ilva, iar marginile fiind strajuite de coline. Datorita acestei formei comuna este ferită de vânturi mari.

La început spațiul habital de pe malul stâng al Ilvei aparținea teritoriului administrativ al Maierului, iar cel de pe partea dreaptă aparținea Rodnei, însă în anul 1762 s-a realizat unirea celor două habitate de la nord și sud de râul Ilva prin desprinderea de la Rodna și Maieru, în urma căruia comuna a primit numele de Ilva Mare și a fost recunoscută și constituită ca unitate administrativ-teritorială.

Măgura Ilvei

Comuna Măgura Ilvei este situată în partea superioară a râului Valea Ilvei, afluient al Someșului Mare și apare ca entitate administrativă încă din anul 1762.

Localitatea se învecinează la nord cu comuna Rodna,la nord-vest cu comuna Maieru, la vest cu comuna Poiana Ilvei, la sud cu comuna Leșu, iar la est cu comuna Ilva Mare.

Magura Ilvei este situată la umbra a patru Măguri, la altitudini cuprinse între 500 și 600 m. Înălțimile conurilor vulcanice care o străjuiesc sunt cuprinse între 1069 m ( Măgura Vârful Ștegii) și 1188 m ( Vârful Măgura Mare sau Măgura Măierenilor). Celelate două Măguri, Vârful Măgura lui Arsente și Vârful Colun sau Colundul au înălălțimi cuprinse aproximativ între 1088-1089 m.

Este o vatră ce se desfășoara liniar pe șesul aluvionar al microbazinetului depresionar, primele locuințe aparând în zona unde în prezent se afla biserica ortodoxă a comunei.

Poiana Ilvei

Comuna Poiana Ilvei este situată la poalele Munților Rodnei,învecinându-se cu localitățile Sângeorz-Băi, Maieru, Ilva Mică, Leșu și Măgura Ilvei.

Prima atestare documentară datează din anul 1773, dar comuna este mult mai veche, dovezi ale existenței vieții fiind vestigiile arheologice descoperite în arhiva nescrisă a pământului.

Migrarile de populare au avut loc atat dinspre Maieru cât și dinspre localitățile închegate deja pe Valea Ilvei.

Până în anul 1951, teritoriul de pe partea dreapta la Văii Ilvei, a aparținut administrativ localității Maieru.

„Depresiunea este înconjurată de dealuri aparșinând eruptivului dacitic în amonte și sedimentarului spre centru și aval. ˮ

Leșu

Leșu sau Leșul Ilvei este o comună așezată la poalele munților Bârgăului, la o altitudine aproximativă de 700 de m, aceasta variind în funcție de formele de relief care sunt foarte variate.

„ La miazăzi Leșul se mărginește cu hotarul satelor Prundul și Tiha Bârgăului, la apus cu Ilva Mică, iar la miazănoapte cu Poiana, Măgura și Ilva Mare.ˮ

După cum am spus mai sus, relieful este foarte variat cupizând văi, lunci și munți, punctul cel mai înalt fiind Vârful Heniu ( 1612 m) din Munții Bârgăului.

Luncile,văile și munții mărginesc Leșul, desparțindu-l de localitățile vecine și închizăndu-l ca pe o căldare, hotarul său întinzându-se pe o distanță de aproximativ 8 km de la nord la sud și aproximativ 20 de km de la vest la est.

2. Resursele atractive ale cadrului natural, premise ale afirmării activităților cu profil turistic

2.1 Fondul turistic morfologic (al reliefului)

2.2 Rolul elementelor climatice

2.3 Potențialul atractiv al resurselor hidrografice

2.4 Resursele biogeografice

3.Resursele atractive antropice

Chiar dacă timpul a trecut de-a lungul generațiilor și a intervenit punându-și amprenta pe fiecare, tradiția s-a păstrat și astăzi o întâlnim în portul popular și obiceiuri. Acestea reflectă mediul de viață a locuitorilor din Bazinul superior al Someșului Mare, dar totodată și caracterul etnic.

Arhitectura populară se regăsește în casa și gospodăria țăranului, care sunt o dovadă grăitoare a muncii și a învățăturii pentru frumos și util.

Ceea ce completează toate cele spuse mai sus sunt oamenii primitori și frumoși la suflet, ce dăinuiesc cu tradițiile pe care le-au format și le păstrează.

Comorile peisagistice ale plaiurilor someșene și ilvene ce încântă sufletul celor ce trăiesc aici și a celor care au ocazia sa ajungă pe aceste meleaguri, sunt completate de către resursele turistice antropice ce ajută la îmbogățirea și înfrumusețarea patrimoniului turistic al zonei.Aceste resurse antropice sunt reprezentate de vestigiile istorice, muzee, monumente, biserici și mânăstiri.

Așadar totul pare clădit înspre a cucerii ochiul turiștilor și de ai oferi zonei un aer aparte.

3.1 Potențialul atractiv vestigiilor și edificiilor istorice

Vestigiile istorice sunt dovezi ale vieții zbuciumate ce au avut-o stramoșii noștrii în perioada cuprinsă între invazia mongolo- tătară și cel de al doilea război mondial.

La Rodna se găsește un astfel de edificiu istoric. Cetatea Rodnei reprezintă ruinele bazilicii dominicane, ce a fost construită în secolul al XIII- lea și atestată documentar în anul 1235.

Deoarece în anul 1285 au invadat tătarii, o mare parte din cetate a fost distrusă, turiștii putând să mai vadă în prezent un portal, unul dintre cele două turnuri și catacombele despre care se spune ca au fost construite pe post de refugiu datorită năvalirilor barbare.

În localitatea Anieș se găsesc astăzi, niște misterioase ziduri din piatră ale unei cetăți de observare și apărare construite în secolul al XIV- lea. Acestea se găsesc pe dealul „ Cetateˮ, iar localnicii povestesc că este posibilă existența unui zid de peste 3 km, care ar face legătura între cetatea din Anieș și cea de la Rodna, iar în timpul invaziilor barbare acesta era o cale de refugiu.

Multe case din Anieș și din zonă au o notă de unicitate deoarece temelia acestora este construită din piatră din vechile ruine ale cetății.

Urme de la cel de al doilea razboi mondial se găsesc azi în zona Pasului Rotunda prin prezența unor rămășițe de beton de la niște fortificații ce serveau ca amplasament de tragere, baraje antitanc și cimitirul unde își odihnesc sufletele cei căzuți la luptă, în bătăliile ce au avut loc între Someș și Bistrița Aurie.

3.2 Muzee, monumente și colecții

Înființat în urmă cu 20 de ani, Muzeul de la Rodna este unic față de restul muzeelor din Bazinul Superior al Someșului Mare deoarece acestea deține o colecție de obiecte din domeniul mineritului.

Chiar daca deține aproximativ 2500 de exponate cu o valoare deosebită, din păcate acesta funcționează într-o fostă închisoare în condiții insalubre.

În 1957 la Maieru este contruit pe locul unde a copilărit scriitorul Liviu Rebreanu și inaugurat un muzeu cu profil istoric, etnografic și cultural.

Muzeul se numește „ Cuibul visurilorˮ și este format din 9 încăperi, fiecare având temă unică cum ar fi „ Maieru în mărturii istorice ˮ sau „ Ocupații vechi și străvechiˮ. La parter se găsește un amfitiatru multifuncțional, la etaj o sală de etnografie, o bibliotecă ce cuprinde peste 6000 de volume și cel mai important, salonul lui Liviul Rebreanu.

Cei ce vizitează muzeul au ocazia sa cunoască îndeaproape istoria satului dar și să vadă locul unde Liviu Rebreanu a viețuit.

La Sângeorz Băi este unul dintre cele mai moderne imobile cu destinație muzeală, ce poartă numele Muzeul de Artă Comparată Sângeorz Băi.

Muzeul a fost inugurat în anul 2004 și se află în sediul unei clădiri noi cu 4 nivele, construcție ce a început în anul 1996 după un proiect al artistului plastic Maxim Dumitraș ce a preluat conducerea lui în anul 1970 și l-a transformat într-un muzeu de marcă.

Acesta deține o colecție de peste 2200 de exemplare de artă populară achiziționate de la localniciidin Sângeorz și exemplare artă plastică. Aici vor funcșiona pe viitor un centru de documentare, expoziții cu caractere tematice și 3 ateliere destinate ceramicii, fotografiei și restaurării obiectelor din lemn și a icoanelor pe sticlă.

În timpul celor 16 ani de muncă și creație, Mxim Dumitraș a organizat 16 simpozioane la care au participat peste 200 de artiști atât din țară dar și din străinătate, peste 300 din operele realizate în tipul acestor simpozioane putând fiind văzute în interiorul muzeului sau în parcul stațiunii.

Turiștii care doresc să viziteze acest muzeu pot intra în contact direct cu artiștii permițându-le astfel să îi vadă în timp ce aceștia lucrează la creearea unor noi exemplare.

În Poiana Ilvei turiștii pot să viziteze Muzeul „ Căsuța morarului Urecheˮ. Profiul muzeului este istorico- etnografic, obiectele muzeului ce ajută turiștii la cunoașterea obiceiurilor și tradițiilor fiind găzduite în casa familiei Ureche, ce este formată din 2 cameri, o tindă și o magazie.

Obiectele expuse aici sunt unelte, unelte agricole, obiecte de mobilier, vase, obiecte de îmbrăcăminte și de iluminat, fotografii, icoane, toate acestea reușind să creeze o parte din vechea locuință țărănească. Una dintre cameri adăpostește o bibliotecă ce conține documente despre transilvania și Țara Năsăudului.Din păcate spațiul este mic, multe dintre obiecte nefiind expuse.

Tot aici turiștii pot vizita un minunat și unic în ținutul nostru, muzeu de vânătoare ce a fost amenajat în casa vânătorului Pop Alexandru.

Pe lângă aceste muzee ce se află în Bazinul Superior al Someșului Mare, turiștii pot sa vadă colecții muzeistice și la Șanț, Leșu, Lunca Ilvei și Ilva Mare.

La toate acestea putem adăuga monumentele ce ce au fost construite în cinstea eroilor căzuți la daorie în timpul celor 2 razboaie mondiale. Unul se află în localitatea Leșu, iar alte 2 se gasesc la Rodna. Pe unul dintre monumentele de la Rodna sunt aplicate plăci din marmură albă pe care sunt inscripționate numele a 131 de eroi rodnei căzuți în primul război mondial și 62 de eroi din cel de al doilea război mondial.

3.3 Potențialul atractiv al obiectivelor religioase

Prin intermediul populațiilor de maghiari și germani ce s-au așezat pe Valea Someșului Mare începând cu jumătatea secolului al XII-lea, au ajuns în această zonă călugării benedicți ce au ridicat la Rodna „ singura mănăstire benedictă de pe Vale Someșuluiˮ. Astăzi mai poate fi vizitată biserica din piatră cu adăugiri ulterioare.

Merită sa fie vizitată de către turiști și biserica veche românească dar și mormântul botanistului rodnean Florin Porcius.

La Maieru se află o bisericuță din lemn , construită între anii 1817- 1818 și este declarată monument istoric. Aceasta este împodobită cu icoane pictate pe lemn și cu obiecte de valoare provenite de la biserici mai vechi. Biserica mai poartă și numele de „Biserica foameiˮ,deoarece vara în care a început construcția ei a fost una secetoasă.

Turiștii mai pot vizita biserica ortodoxă și biserica greco- catolică din localitate.

La 5 km de stațiunea Sângeorz Băi, în localitatea Cormaia se află Mânăstirea „Buna Vestireˮ.

„ Ea are o mare valoare istorică, fiind una dintre puținele biserici care au putut fi salvate în mod miraculos de focul pustiitor pus acestora de către bandele militare înarmate ale generalului Bucowˮ.(Sângeorz Băi veche vatră de credință și cltură româneasca,Mircea Vladică,Napoca Star,Cluj,2003,Pagina 23)

Datorită unei vechi inscripții ce se există deasupra ușii, aflăm ca aceasta a fost construită în anul 1636 de către credincioșii și slujitorii unei mănăstiri și mai vechi, iar o altă inscripție ne aduce la cunoștință faptul ca aceasta a fost terminată definitiv în anul 1751.

Bisericuța datează din decolul al XV- lea, fiind cel mai vechi locaș de închinăciune de pe meleaguri, ce s-a păstrat până în zilele noastre, în interiorul ei existând 3 icoane din lemn, 2 icoane din sticlă, un candelabru din lemn, un sfeșnic și alte câteva obiecte.

Între localitățile Lunca Ilvei și Ilva Mare, așezată într-un decor mirific, turiștii pot sa viziteze Mânăstirea „ Schimbarea la Fațăˮ, purtând hramul „ Bunei Vestiriiˮ.

Și nu în ultimul rând amintim și locașul duhovnicesc, situat în apropierea trecătorii Strâmba, Mânăstirea „ Sfântul Spiridonˮ, care merită și ea vizitată.

Aceste biserici și mânăstiri aduc o notă aparte peisajului de pe Someș, Ilva și Leșu datorită arhitecturii lor, fiind demne de admirașia turiștilor.

3.4 Arhitectura populară

„ Datorită rolului pe care-l avea în cadrul vieții cotidiene a unei familii și a semnificațiilor pe care le avea în cadrul vieții sociale a comunitățiilor rurale, casa era prima construcție care se ridica în cadrul unei gospodării, prezența ei indicând existența unei familii și implicit a unei noi unități sociale, independente, cu identitatea ei proprie.ˮ(I.Toșa(2002),Casa în satul românesc de la începutul secolului XX,editura SUPERGRAPH, cluj-napoca,p.12)

Gospodăria reprezintă locul unde se desfășoară viața familială și totodată reprezintă un element care face legătura între generații, care odată cu trecerea anilor s-a modernizat.

„Gospodăriile tradiționale definesc așezările rurale, ca ansambluri elementare relativ unitare de locuire cu dferențieri regionale legate de trăsăturile comunităților caracterizate printr-o anumită localizare.ˮ( W. Schreiber, P. Cocean, N. Ciangă, J. Benedek (2008), Protection and Valorisation of Ccultural Landscapes in Transilvania, în Infrastructure and ecology of areas. Cultural Landscape. Protecting Historical Cultural Landscapes- Polish Academy of Science. Commission of Tehnical Infrastructure, Crakow, p.157)

Casele cu o singură cameră, șura, grajd și șopron sunt printre primele locuințe apărute în Bazinul superior al Someșului Mare. Acestea aveau o cameră cu geamuri mici cu mobilier sărac, ce adăpostea obiectele casnice. Acesteia se adaugă șura prin care se intra în casă, grajdul și șopronul care erau adăpost pentru animale. Acest tip de casă face parte din categoria caselor de câmp, răspândite în zonele montane ale zonei, construite din lemn și erau folosite de către țărani ca adăpost în timpul verii. Aceste case dau o notă aparte cadrului natural.

De la acest tip de casă s-a trecut treptat la casele cu tindă rece, șură și grajda aceste devenind tipul de casă cel mai răspândit în zonă. Aceste case se deosebesc de celelalte prin faptul că pe lângă camera de locuit se adaugă, tinda o altă cameră cu marimi mai mari și cu un mobilier mai complex. Tot aici se afla și vatra unde se facea focul, scara prin care se urca în podul casei. Tinda mai servea și drept cămară pentru depozitarea unor alimente, loc de depozitare a uneltelor dar și de dirijare a fumului în pod.

La începutul secolului XIX au început să apară în satele care aveau o populație mai îstărită, casele cu 2 camere și o tindă. Acestea erau construite pe fundații de piatră, iar tinda era desparțită în două printr-un perete longitudinal. Într-una dintre cameri se țineau hainele de sărbătoare și în timpul graniței adăpostea hainele grănicerilor împreună cu accesoriile militare.

O caracteristică comuna a acestor tipuri de case o constituie tavanele cu grinzi aparente și înalțimea mare a pragurilor de la intrarea în camere.

„ Târnațul apar la casele cu trei încăperi, la oamenii mai înstăriși la început iar mai apoi, și la pătura mijlocie.ˮ( Ion Vlăduțiu, Etnografia românească, Editura Științifică, București, 1973, 162- 164 )

Pe pereții caselor erau fixate „blideˮ, căni, icoane și țesături cu care se mândria femeilor și zestrea fetelor de măritat.

După cel de al doilea război mondial apar o serie de case cu un număr mai mare de cameri, confortul fiind și el mai ridicat, având la subsol o pivniță unde erau depozitate alimentele. Acestea se mai numesc și case în vinclu.

În perioada comunistă au început să se construiască casele de tip vilă. Acestea erau construite cu un etaj sau chiar două, ceea ce a dus la dispariția târnațului și la apariția balcoanelor deschise dar și a casei scărilor.

Astăzi în Bazinul superior al Someșului Mare își fac apariția din ce în ce mai tare case foarte moderne din punct de vedere arhitectural, adevărate vile. Uneori arhitectura are influțențe din alte țări, semn ca oamenii sunt plecați în căutarea unui trai mai bun.

Din păcate datorită acestor construcții mai mari, multe dintre casele tradiționale se dărâmă fără nicio părere de rău. Casele ce mai există azi aparțin bătrânilor care nu au avut posibilitatea de a construi o altă casă.

Un lucru important de menționat este faptul că s-a observat în ultima vreme un fenomen de întoarcere a porților din lemn, cu stâlpi din lemn pe care sunt sculptate motive florale sau geometrice. Cu trecerea timpului acestea au fost înlocuite cu porți construite din piatră, fier , fier forjat sau ciment dar în care au fost păstrate intr-o mare măsură elementele ornamentale.

În trecut pe Valea Ilvei au fost construite o serie de poduri din lemn acoperite. Astăzi pot să vadă singurul pod care se mai păstrează, la Ilva Mare declarat și monument arhitectural și face parte din catalogul de la Muzeul Brukenthal din Sibiu.

3.5 Portul popular și tradițiile etnofolclorice

Portul popular în bazinul superior al Somșului Mare este împărțitt în 2 subzone: portul tradițional din subzona Rodna și portul tradițional din subzona Ilvelor.

Subzona Rodna cuprinde așezările de pe cursul superior al Someșului Mare, unde portul este foarte asemănător și se încadrează tipului de costum cu catrință.

Portul tradițional femeiesc este format din urmatoarele elemente:

Pânzăturile care se poartă perechi, de culoare roșie, având ca ornament un anumit model de vergi printre care se cos și mărgele, iar marginea de jos se termină cu cănaci.

Șurțul care este confecționat din lână moale, cu ornamente la poală și se poartă în partea din față.

Cămașă care este încrețită în jurul gâtului, are gulerul roată, mâneca largă cu motive ornamentale lucrate cu acul extinse aproape pe toată suprafața și în partea de jos este încrețită și are fodorași.

Poalele formate din 4 părți cusute laolaltă, în partea de jos având motive florale sau geometrice.

Brâul ce ajută la fixarea poalelor.

Pieptarul ce se poartă peste cămașă, fiind scurt până în talie, inchizându-se cu 3 nasturi în partea stângă sub braț. Acesta este negru, verde sau maro, mai nou în partea din față având cusute motive florale, în formă de buchete.

Cojocul de culoare albă și cusut cu broderie neagră, lung până peste genunchi. Mai nou se poartă căputul, acesta fiind mult mai scurt și de culoare neagră.

Opincile ce se purtau împreună cu tureci și colțuni. Mai nou opincile au fost înlocuite cu ghete sau pantofi.

Năframa cu flori

Păunițele, ce sunt formate din 2 cercuri de mătase sau pene și se pun în dreptul urechilor, în față având margele iar în spate petele de toate culorile.

„Fetițele purtau părul cu cărare la mijloc, mpletit în două codițe din câte trei șuvițe. Fetele mari își împleteau părul cu patru cozi( două din vârful capului și două de la ceafă), unidu-le într-o coadă mare în care se punea o petea roșie. În codițe se împletea și ață roșie.ˮ( Portul tradițional românesc din Bistrița Năsăud- Aurel Bodiu, Maria, Golban,Editura EIKON,Cluj-Napoca, 2012, Pagina 102)

Femeile măritate își impleteau și ele părul în 2 cozi și își acopereau capul cu năframă.

Portul tradițional bărbătesc este format din următoarele elemente:

Cămașa care este confecționată din cânepă sau bumbac, este largă și lungă până aproape la genunchi. Mânecile sunt largi și se termină cu cipcă. Pe piept are aplicată orizontal o bucată de pânză ce poartă numele de punte, iar la tineri gulerul are motive florale din bumbac sau mărgele.

Pantaloni sau izmene confecționați tot din cânepă sau bumbac. Iarna se purtau ciaoreci confecționați din pănură.

Cureaua ce se poartă peste mijloc și este ornamentată cu motive ștanțate și ținte.

Pieptarul ce se poartă peste cămașă ornamentat cu mătase neagră și motive florale.

Cojocul este asemănător cu cel al femeilor.

Opincile care mai târziu au fost înlocuite cu cizmele negre

Palaria de culoare neagră, în jurul calotei având o petea de mărgele și pană de măgeran. Iarna pălaria este înlocuită de cușmă de culoare neagră și este confecționată din blană de miel.

În continuare este prezentat portul tradițional din subzona Ilvelor, ce cuprinde satele de pe cursul râurilor Someșul Mare și Ilva.

Portul tradițional femeiesc cuprinde următoarele elemente:

Cămașa care este confecționată din pânză de bumbac sau cânepă, având aplicate la guler cusături ornamentale. Mâneca este largă și strânsă la încheietura mâinii fiind ornamentată și ea.

Poalele ce sunt confecționate din pânză.

Pânzăturile ce se poartă perechi, cea din față avand o culoare mai închisă, iar cea din spate fiind de culoare deschisă, culoarea variind în funcție de vârstă.

Șurțul ce este țesut în culori închise, pe margină având daantelă.

Brâul sau „frungiileˮ ce ajută la fixarea poalelor.

Pieptarul care este scurt până în talie și ornamentat cu motive florale.

Căputul de culoare neagră.

Opincile care au fost înlocuite cu pantofii odată cu trecerea anilor

Fetele purtau părul împletit punandu-și pe cap o coroniță din flori albe și roșii, iar femeile măritate purtau năframă. Ca poadobe sunt folosite mărgelele.

Portul tradițional bărbătesc este foarmat din următoarele elemente:

Cămașa care este lungă până la genunchi, cu mâneci largi și drepte , guler lat și ornamente din mărgele atat pe guler cât și pe măneci.

Pantalonii cu croi simplu realizași din pânză de in sau cânepă.

Cureaua lată de 20 – 25 cm ce se poartă peste cămașă și ornamentată cu motive ștanțate.

Piptarul de culoare albă, deschis în față și ornamentat de jur împrejur cu beteală.

Opincile care mai nou au fost înlocuite de cizmele din piele.

Clopul care în partea stângă are o păuniță. Iarna se poartă cușma.

Căputul care se aseamănă cu cel bărbătesc.

Acesta este portul tradițional de pe Valea Someșului Mare și a Ilvelor, de care localnicii sunt mândrii.

Nici obiceiurile și tradițiile populare nu se lasă mai prejos, acestea fiind numeroase și variate dând o notă de magie zonei.

Aceste datini și tradiții sunt legate de tregerea timpului, obiceiurile de iarnă, obiceiuri agrare, magia populară și obiceiuri legate de evenimentele importante din viața omului.

1.Obiceiuri legate de trecerea timpului

Calendarul popular era o metodă prin care țăranul calcula timpul și schimbarea vremii. În acest calendar lunile anului, pe lângă demnumirile oficiale și-au păstrat și cele tradiționale ( Februarie- Făurar, Martie- Mărțișor, Mai- Florar ,etc. )

Neștiutori de carte, țăranii faceau împărțirea anotimpurilor după anumite învățături rămase de la străbuni și anunțau începutul sezonului respectiv de muncă. Astfel anotimpurile aveau o dată de începere și una de sfârșit legate de anumite sărbători tradiționale. De exeplu primăvara începea în 17 martie dupa „ zilele babeiˮ și se termina în 21 iunie, la Sânzâiene.

Bătrânii prevesteau vremea datorită păsărilor, insectelor , animalelor dar și după anumite semne date de lunile anului. Spre exeplu se spunea că în februarie va fi frig dacă luna ianuarie este nefriguroasă.

Chiar și zilele săptămânii au câteva caracteristici legate de acțiunile omului. În prima zi din săptămână, adică luni, era bine să se înceapă orice lucru pentru că era trainic, nu era bine să se dea bani împrumut și altele. Toate zilele au astfel de caracteristici.

În continuare sunt prezentate câteva sărbători din calendarul popular:

Ziua ursului – 2 februarie- în această zi ursul iese din bârlog, iar dacă acesta își vede umbra înseamnă că primăvarea este încă departe

Cei 40 de sfinți – 9 martie- în această zi este bine să fie semănat usturoiul, ceapa, să se facă curățenie în gradină și altele

Alexia – 17 martie- ziua în care toate târâtoarele ies din pământ, iar gospodâria trebuie înconjurată cu o tavă în mână pe care să fie tămâie aprinsă pentru a se afuma. În ziua respectivă nu e bine să se lucreze.

Tudosiile – zi în care se potcovesc caii și se tund coamele.

Acestea sunt doar o mică parte din sărbători, numărul lor fiin mult mai mare.

2. Obiceiuri de iarnă

Aceste obiceiuri se practică în timpul sărbătorilor de iarnă și cuprind manifestări folcloricice.

Colindatul se practică în seara de Crăciun și Anul Nou, când cete de colindători sunt o adevărată revărsare pe ulițele satelor someșene și ilvene. Acestia merg din casă în casă, și fredonează un colind ce aduce bucurie în sufletele oamenilor. După colind, colindătorii sunt poftiți în casă de către gazdă și sunt cinstiți cu mâncare, băutură și mai nou cu bani.

În cadrul acestor sărbători de iarnă se mai practică și teatrul popular, precum „ Iroziiˮ sau „ Capra.ˮ

Un alt obicei este pugușorul ce este legat de tema plugăritului și conține urări pentru bunăstarea viitoare.

„Colindul propriu- zis, colindul în echipe, formațiile cu „ țurcaˮ, cu „ sorcovaˮ sau în timpurile de mai demult și „ chiralesaˮ, „ semănatulˮ, „plugușorulˮ la care se adaugă alaiuri nesfârșite de „ figuri mascateˮ, vin să întărească convingerea de sorginte străveche a oamenilor, în capacitatea lor de a dirija prin intermediul amintirilor, a unor rituri și practici, a însuși sensului vieții lor, prin care obțin păstrarea intactă a optimismului și speranței în depășirea tuturor necazurilor și nenorocirilor care s-au abătut și deseori se abat asupra gospodăriilor lor.ˮ( Mireca Vlădică, Sângeorz Băi veche vatră de credință și cultură românească,Editura Napoca Star, Cluj, 2003, Pagina 149)

3. Datini și vrăji de Anul Nou

De Anul Nou se practicau o serie de datini de prevestire a noului an sau a viitorului oamenilor, deoarece era considerată perioada cea mai bună din an. Mai jos sunt prezentate câteva dintre acestea.

Calendarul cu ceapă. Se afla vremea din noul an folosindu-se 12 foi de ceapă ce erau așezate pe o scăndură, într-o cameră fără foc, se punea sare în ele și fiecare primea denumirea unei luni din an. A doua zi se citea calendarul și în funcție de cum se găsea sarea se preciza vremea.

Ușile deschise și focul nestins. Spre ziua de Anul Nou, pentru a intra norocul în casă e bine ca focul sa nu se stingă și usile să nu fie închise.

Creanga de măr. În Ajunul Anului Nou se ia o creangă de măr care se pune într-un vas cu apă, acesta la randul lui așezându-se în geam. Se lasă acolo până la Bobotează și daca înflorește, primăvara va fi una bună.

Alte sărbători de acest gen sunt: Bătutul talgerelor, Legatul parilor, Rezimatul lemnelor, Cunoașterea ursitului în oglindă, Legatul socului și altele.

4. Obiceiuri agrare

În această categorie au apărut o serie de obiceiuri legate de cultivarea grâului care a determinat apariția unor rituri și practici magice. Acesta este considerat de către oameni că poate juca rol de apărător împotriva bolilor, răului, la prevenirea durerilor și altele.

Claca este un alt obicei, în care gospodarii se ajutau reciproc în activitățile casnice, după care petreceau.

Desfăcutul este un obicei ce se practica toamna, tot sub forma unei clăci, unde gospodarii desfaceau porombul de pănuși, într-o atmosferă veselă cu poveși, snoave și bancuri.

Șezătoarea este o datină foarte frumoasă prin intermediul cărora atât tinerii cât și bătrânii se grupau într-o casă încăpătoare și îmbinau munca cu plăcutul, zicând glume, cântând sau practicând diferite jocuri.

5. Magia populară

Din această categorie fac parte descâncetele și blestemul. Descântecele sunt practicate de obicei de femeile mai în vărstă, iar rolul acestora este de a desface o vrajă. Rostirea descântecului este însoțită de efectuarea unor gesturi cum ar fi stingerea cărbunilor în apă, stropirea cu agheasmă, gesturi de amenințare, sau lovirea cu busuiocul.

Blestemul este o practică magică prin care se dorește răzbunarea sau pedepsirea unei persoane. În practicarea unor astfel de ritualuri se folosesc obiecte precum oglinda, mărgele, inele, lumânări și altele.

6. Obiceiuri legate de evenmentele importante din viața omului.

Omul trece în viața asta printr-o serie de evenimente cu semnificașie deosebită, cele mai importante fiind nașterea, căsătoria și moartea.

Nunta este unul dintre cele mai frumoase și mai fastuoase rituri din viața omului, eveniment ce presupune un complex de obiceiuri. Aceste obiceiuri sunt pețitul, logodna, alegerea nașilor, alegerea druștelor sau a domnișoarelor de onoare, numirea stegarilor și a călăreților care în zilele noastre se întâlnesc tot mai rar la nuntă, gătatul miresei și altele.

Nașterea și botezul aduc și ele o serie de obiceiuri cum ar fi alegerea moașei și a nașelor, realizarea moliftei la 6 săptămâni după naștere, alegea numelui copilului și petrecerea dată în cinstea copilului.

Înmormântarea. La înmormântare participă aproape întreaga comunitate, iar femeile duc ajutoare ce constau în ulei, ouă, zahăr, orez, făină sau bani. Timp de 3 zile mortul este bocit de către cei dragi după care este îmormântat.

4.Infrastructura turistică

O activitate turitică bogată presupune existența, pe lângă un cadru natural generos , atât a unor obictive istorice și culturale variate și atractive , cât și a unei infrastructuri turistice corespunzatoare.

4.1 Bazele de cazare,alimentație publică,tratament și de agrement (divertisment, sportive, etc.)

Pensiunea Paunița

Pesiunea este situată în localitatea Poiana Ilvei,într-un cadru geografic absolut superb, drumul catre ea fiind accesibil atât cu trenul cât și cu mașina.Aceasta dispune de 7 camere duble, un apartament cu 3 locuri amenajate și utilate modern, în plus pesiunea mai deține un apartament rustic cu 3 locuri.

De asemenea Pensiunea Paunița deține și un restautant în cadrul căruia se pot organiza evenimente, iar turiștii au la dispoziție o gamă variată de produse de unde pot alege, printre care se află și mâncărurile tradiționale.

Turiștii se pot relaxa participand la trasee turistice pe munte sau se pot relaxa în incinta pensiunii, aceasta punandu-le la dispoziție un teren de sport cu gazon artificial, o terasă cu o capacitate de 20 de locuri, o minipescarie și un teren de joacă pentru copii.

Hotelul Hebe

“…pe baza unor proiecte elaborte de către Insistutul de proiectări și Sistematizari al Regiunii Cluj, s-au construit la Sângeorz Băi două mari obiective balneare, cu scopul dezvoltării capacității de cazare și tratament a oamenilor trimiși la tratament și odihnă”(Mircea Vladica,Sangeorz Bai,veche vatra de credinta si cultura romaneasca,ed napoca star,cluj,2003,pag 255)

În anul 1973 a fost pus în funcțiune și inaugurat Hotelul Hebe. Cu o capacitate de 900 locuri de cazare, acesta dispune de 215 camere duble și 5 apartamente. Pe lângă cele 215 camere, hotelul mai dispune de două restaurante, unul dietetic și unul clasic, bar de zi, două săli de conferințe, baza de tratament și birou de schimb valutar.

Turiștii care aleg cazarea la acest hotel, pot beneficia și de tratamente balneare deoarece hotelul are trei secții de balneofizioterapie, și anume hidroterapie cu saloane pentru băi termale și duș subacval, saloane pentru termoterapie unde turiștii vor avea parte de proceduri cu parafină și solux, iar ultima secție cea de electroterapie cu saloane pentru ionogalvanizări, raze ultrascurte, raze ultraviolete, raze infraroșii, curenti diadinamici, ultrasonoterapie, băi galvanice, magnetodiaflux, curenți Trabert, curenți interferentiali și curenți tens. Secția de electroterapie, pe lângă cele menționate mai sus, mai oferă și alte tratamente precum masaj, cultura fizică medicală, aerosol cu medicamente, injecții cu apă minerală, acupunctură și reflexoterapie.

Hotelul Someșul

La câțiva pași de Hotelul Hebe, se află Hotelul Someșul, inaugurat și pus în funcțiune tot în anul 1973. Acesta are o capacitate de 600 de locuri și dispune de restaurant, bar de zi, sală de conferințe, parcare și baza de tratament datorită căruia turiștii pot beneficia de aceleași tratamente ca și în cadrul Hotelului Hebe.

Restaurantul Mega Park

În imediata apropiere de cele două hoteluri se află unul dintre cele mai renumite restaurante din această zonă, Mega Park. Locația oferă servicii de înaltă calitate, unde turiștii pot savura într-un ambient placut, delicioase preparate și băuturi atât în incinta restaurantului, cât și pe terasa frumos amenajată. Pe lângă restaurantul cu o capacitate de 100 locuri și terasă, locația mai dispune de o sală modernă cu o capacitate de 450 locuri, unde se pot organiza petreceri, ședințe și altele.

Pensiunea Hyperion

La câțiva km de stațiunea balneoclimaterică Sângeorz Băi se află Valea Cormaia, unde este localizată Pensiunea Hyperion.

Pensiunea Hyperion este situată într-un cadru natural foarte frumos, unde turiștii se pot relaxa și pot avea parte de o gamă variată de servicii de cea mai bună calitate. Pesiunea deține 7 camere amenajate modern, un restaurant cu o ambianță placută și un bazin de înot exterior perfect pentru zile însorite și călduroase.

Vila Decorale

Vila Decorale este poziționată într-un peisaj natural deosebit, care oferă relaxare
și aer proaspat într-un cadru intim și plăcut. Pe langa spațiile de cazare care
dispun de mobilier de cea mai bună calitate, grupuri sanitare proprii, încălzire
centrală, tv cablu, acces la internet wirless, pensiunea dispune de un restaurant
cochet cu o capacitate de 60 locuri, loc de joacă pentru copii, sală de fitness cu
toate dotarile, piscină și teren de fotbal.( http://decorale.ro/despre-noi/ )

Hotelul Ineul

În localitatea Rodna, se află frumosul Hotel Ineul. Acesta are o capacitate de 60 de locuri de cazare modern amenajate, un frumos restaurant unde se pot organiza și evenimente, bar de zi și tersă de vară, și un spatiu comercial.

Complexul Alpina Blazna

Pentru turiștii iubitori de natură și munte, Complexul Alpina Blazna situat la poalele Munților Rodnei, la cota de 1100 m, ofară turișitilor un sejur de vis, cu peisaje superbe și un are curat de munte. Restaurantul complexului oferă turiștilor o gamă largă de produse printre care și preparate tradiționale specifice zonei. Baza de agrement nu se lasă nici ea mai prejos. Este construit un parc de aventură cu trasee ce constau în platforme și poduri suspendate pentru iubitorii de senzații tari.

Cea mai mare atracție a complexului sunt baile dacice. Acestea sunt contruite în aer liber, oferind turiștilor posibilitatea de a face o baie fierbinte, în mijlocul naturii, chiar și la temperaturi scăzute.

Pentru turiștii care călătoresc împreuna cu copii lor, complexul pune la dispoziție un parc cu o suprafață de 500 m pătrati dotat cu mobilier de joacă din lemn, iar pe langa asta aceștia pot să admire peștii din cele două lacuri amenajate în parc.

Pe lângă toate acestea turiștii se mai pot relaxa la centrul SPA, care dispune de o piscină, sală de fitness și sală de jocuri.

Datorită așezării acestui complex, în timpul iernii turiștii se pot bucura de o pârtie de schi, lungă de 1500 de m, aici aflându-se și cel mai lung teleschi din țară, având o lungime de 1480 m.

Poiana Zânelor

Complexul turistic “Poiana Zânelor” este situat la 14 km de comuna Șanț, la poalele Munților Rodnei, înconjurat de un peisaj mirific.

Acesta dispune de 8 pensiuni, având o capcitate de 800 de locuri de cazare, dar având și spații amenajate pentru camping.

4.2 Ape minerale și stațiuni

Stațiunea balneoclimaterică Sângeorz-Băi este foarte cunoscută datorită numeroaselor sale izvoare de ape minerale, ce alcatuiesc cea mai mare bogăție a orașului, ele fiind considerate aurul orașului și este singura statțiune din bazinul superior al Someșului Mare.

Deși localnici din Sângeorz Băi au fost primi care au folosit apa minerală de băut, folosind-o și astăzi zicându-i, ’’Borcut’’, stațiunea a fost cunoscută mult mai târziu ca localitate ce posedă ape minerale față de alte localități de pe Valea Someșului.

Stațiunea este capabilă la ora actuală să efectueze tratamente medicale într-un număr mare. Aceste tratamente sunt dedicate afecțiunilor tubului digestiv și a căilor biliare și continuând până la cele reumatismale, cardiovasculare, neurologice și de nutriție.

Factorii naturali de cură din stațiune sunt: bioclimatul de cruțare, apa minerală, nămolul mineral de izvoare și emanațile de CO2.

Bioclimatul de cruțare se datorează faptului că stațiunea este așezată într-o zonă geografică cu un climat temperat-continental cu nuanțe subalpine, cu temperaturi medii și presiuni ale aerului potrivite, precum și lipsa unor vânturi puternice. Aceste aspecte oferă stațiunii un bioclimat de cruțare, sedativ, cu aerul ozonat al pădurilor de foioase și de conifere din jurul stațiunii.

Izvoarele de ape minerale „Hebeˮ sunt în număr de 9, iar în urma a numeroase anlize chimice efectuate de-a lungul anilor s-a ajuns la concluzia că acestea sunt de mai multe tipuri și anume: carbogazoase, biocarbonate, cloruro-sodice, calcice, magnezice, cu radioactivitate ridicată și atermale. Aceste izvoare tămăduitoare se folosesc cu succes pe lângă cura internă și în cura externă pentru spălări gastrice, microclisme, irigați și inhalalații.

Nămolul mineral de izvore s-a format de-a lungul anilor prin sedimentarea de către izvorele minerale a unui conținut de sărurui radioactive. Nămolul este aplicat sub formă de cataplasme în cura externă, atât în diferite forme de reumatism cât și în afecțiunile digestive cronice având o acțiune complexă locală și generală asupra organismului.

Depunerile de săruri minerale de la Sângeorz-Băi pot fi și sursă de preparare a unor produse farmaceutice medicamentoase cu multiple întrebuințări în terapeutică și cosmetică.

Stațiunea Sângeorz Băi deține o zonă de surse mofetice și emanații de CO2 , zonă considerată printe cele mai mari din țară.

În statiunea Sangeorz Bai sunt câțiva factori balneo-terapeutici de cură ce se efectuează. Printre acestia sunt : electroterapia (ultrasunete, galvano-ionizare, băi galvanice), hidroterapia (băi de plante si altele), termoterapie (înpachetări cu parafină, băi de lumină parțială, băi de lumină generală) și alte tratamente cum ar fi masajul, cultură fizică medicală și mofete care sunt indicate în afecțiuni cardio-vasculare, hipertensiune arterială, bronșite, etc.

În continuare sunt scrise câteva indicații din punct de vedere balnear. Acestea se axează asupra afecțiunilor ale tubului digestiv cum sunt gastritele, afecțiuni hepato-biliare cum sunt colecistitele cronice, boli de nuțriție și metabolism cum sunt diabetul zaharat simplu și insulino-dependent și nu în ultimul rând afecțiuni asociate cum sunt alergozele, rinitele, reumatismul cronic, boala varicoasă, etc.

Dar pe lângă aceste indicații există și câteva contraindicații generale și speciale ale stațiuni care fac referire la afecțiuni acute, boli infecțioase sau venerice, afecțiuni de organe, hepatita cronica, etc.

„Aceste izvoare cu ape minerale „prin conținutul și calitățile lor terapeutice au dat localității prestigiul de a se afla așezată alături și între vestitele ape de la Karlovy Vary (Karlszbadul cehoslovac) și a celor de la Vichy Chomel din Franța.ˮ (Mircea Vlădică,Sângeorz Băi veche vatră de credință și cultură românească,Editura Napoca Star Cluj,2003,Pagina 247)

Deși Sângeorz Băi este singura stațiune din zonă, izvoare de apă minerală sunt mult mai numeroase și se găsesc și in localitățile învecinate.

Pe Valea Cormaia, după o distanță de 9 km parcursă printr-un peisaj deosebit de frumos și pitoresc de dealuri înalte formate din sedimente paleogene, ajungem la cabana „ Farmecul Pădurii ˮ, în apropierea căreia se gasesc câteva izvoare de apă minerala.

Primul izvor mineral carbogazos se găsește în amonte de cabană, pe un mamelon de tuf calcaros și travertin, iar în aval se gasește cel de al doilea izvor.

„Singurul izvor mineral de pe teritoriul localității Maieru se află pe valea Cuba, afluent de dreapta al Someșului Mare, pe maul drept al acestuia, la cca. 700 m de șosea.ˮ( Ioan Chintăuan, Bistrița-Năsăud ape minerale și statiuni,Bistrița 1998,Pagina 55)

Acest izvor este asemenator celor de la Sângeorz Băi, avand o apă bicarbogazoasă, sodică, calcică,magneziană, carbogazoasă, în compoziția sa chimică fiind prezent litiul, bromul și fierul.

Apa „Izvorului de pe Valea Cabaˮ poate fi folosita in tratarea gastritelor, afecțiuni cardiovasculare, hepatite cronice, etc.

Localitatea Anieș a fost cunoscută cu mult înainte de stațiunea Sângeorz Băi, pentru apele sale minerale. Acolo se găsește „ Izvorul din șosea ˮ, în apropierea căruia existau în trecut amenajări necesare pentru tratamente. Din păcate aceste amenajări au fost distruse în urma unui incendiu.

În prezent apa acestui izvor este folosită de către localnici și turiști ca apă de masă, în compoziția sa chimică găsindu-se bromul, alauminiul, litiul și iodul, iar indicațiile de tratament sunt indicate către afecțiunile gastrice, ulcer, colite cronice, constipații, etc.

În apropierea acestui izvor se gasește o fântaână cu apă minerală, compoziția chimică a acesteia fiind acceași ca a „ Izvorului din șoseaˮ.

„ Izvorul lui Hojdaˮ, este un alt izvor mineral cu apă carbogazoasă, bicarbonatată, calcică, clorurată, magneziană, bicarbonatată și sodică, putând fi folosita atât in curele interne ( gastrite, anemii secundare,etc.) dar și în cura externă ( boli ale aparatului cardiovascular).

Între localitățile Anieș și Rodna, se mai găsesc 2 izvoare cu apă minerală, „Izvorul de sub Dealul Cetății ˮ și „Izvorul de sub Dealul Borcutului ˮ.

Apa acestor izvoare este feruginoasă și carbogazoasă, fiind prezente cantităși de fier. Utilizarea acestei ape este indicată pentru gastrite, stomac retezat, afecțiuni hepatobiliare, băi carbogazoase, etc.

În sectorul Dealul Borcutului se mai găsesc izvoarele urmatoare: Izvorul Podirei,Izvorul din Lunca Stancii, Izvorul din Valea Frumoasă și Izvorul Doani.

Aproape de „Gura Anieșuluiˮ, se află „Izvorul de la Brigada silvicăˮ, având o apă ce conține cantităși mari de fier dat și cantităși de brom si litiu. Apa acestui izvor se poate folosi atât în cura externă cât și în cura internă (anemii, infecții, boli cronice).

În imediata apropiere a acestui izvor se află „ Izvorul Târșăˮ, avand o compoziție chimică și indicații terapeutice asemanătoare cu „ Izvorul de la Brigada silvică ˮ.

La o distanță de 8 km de „Gura Anieșuluiˮ, iese la suprafață un alt izvor, numit „ Izvorul de la Valea Secii ˮ.

În localitatea Rodna, sunt cateva fântâni cu o apă carbogazoasă. Una dintre ele, „Fântâna de la Braziˮ, se află în centrul localității, apa acesteia fiind foarte bună ca apă de masă și putând fi utilizată în tratarea gastritelor, afecțiunile rinichilor și altele. O altă fântână cu aceleași caracteristici este „ Fântâna de la Filipoiuˮ.

O serie de fântâni cu apă carbogazoasă se află în curțile unor familii din Rodna, apa fiind utilizată de majoritatea locuitorilor.

În drumul spre mina din apropierea localității, se află „ Izvorul Stentzel ˮ, având aceleași indicații terapeutice ca și „Fântâna de la Braziˮ.

O serie de izvoare de pe Valea Frumoasă și Valea Ursului, îi sunt atribuite tot Rodnei.

Străbătând drumul spre localitatea Valea Vinului găsim 2 izvoare, „ Izvorul Pripirigi ˮ și „Izvorul Găunoasaˮ, iar în localitate găsim un al treilea izvor, ce poartă numele de „Izvorul Tămăduiriiˮ.

Cele 3 izvoare au o apă carbogazoasă, bicarbonată, sodică, calcică ce poate fi folosită în tratarea afecțiunilor stomacului sau a bolilor de rinichi.

În drumul înspre Șanț, se află „ Izvorul Ginișorˮ și „ Izvorul de pe Valea Ursuluiˮ, ambele având o apă bicarbonată, calcică, magneziană și carbogazoasă.Un alt izvor este „Izvorul din Valea Corniiˮ, apa fiin ca a celorlalte 2 menționate mai sus.

Alte izvoare cu apă calcică, bicarbonată și carbogazoasă sunt „ Izvorul de pe pârâul Cârțibavˮ și „ Izvorul din Dâmbul Borcutuluiˮ, apele acesot izvoare putând fi folosite în tartarea gastritelor, bolile aparatului urinar și altele. Ca și la Rodna,există și aici cîteva fântâni cu apă minerală carbogazoasă.

Izvoare de apă minerală exista și în localitățile așezate pe Valea Ilvei.În localitatea Poiana Ilvei, găsim izvoarele „ La Borcut ˮ și „ În Roginăˮ, ambele având o apă feruginoasă, bicarbonatată, sodică, magneziană și putând fi utilizate în tratarea afecțiunilor hepatobiliare și anemii.Un izvor cu debit mic găsim și in localitatea Măgura Ilvei, mai exact „ Izvorul secăturiˮ.

„ Mergând din Măgura Ilvei spre cătunul Arșița, avem două izvoare cu apă feruginoasă. Apele acestor trei izvoare pot fi utilizate pentru afecțiuni ale căilor urinare, afecțiuni gastrice, anemii.ˮ(http://www.bistritza.ro/info-bistrita/625-izvoare-de-ape-minerale.html )

La Ilva Mare, găsim un izvor cu o cantitate mare de fier ce poartă numele „ Izvorul de la cariera de piatrăˮ, dar pe lângă acesta, puțin mai la sud se află un grup de 12 izvoare minerale și anume „ Izvoarele de la Măgura Sturzilorˮ.

Tot pe teritoriul localității Ilva Mare se mai gasesc 4 izvoare, 2 dintre acestea având o apă feruginoasă cu degajări de hidrogen de sulfat, indicată în curele externe,cel de al treilea izvor, numindu-se „ La Receleˮ și nu în ultimul rând al de-al patrulea izvor, „ Izvorul de sub Dealul Huguluiˮ, cu conținut de fier, aluminiu, litiu și cobalt, cu indicații terapeutice în tratarea tractului digestiv și a căilor renale și urinare.

Ultima dar nu cea din urmă, localitatea Lunca Ilvei, deține pe teritoriul său 14 izvoare minerale. Acestea sunt: „ Izvorul Cepeniˮ, având aceleași caracteristici ca și izvoarele menționate mai sus, „ Izvorul Măricuțˮ cu un ridicat conținut de fier, alte 3 izvoare cu ape feruginoase sunt „ Izvorul Mateiˮ „ Izvorul Meleanˮ „ Izvorul Recele ˮ, apele lor fiind utilizate în tratarea afecțiunilor hepatobiliare, gastrice sau anemi.

Următoarele 2 izvoare sunt feruginoase, sodice, bicarbonatate și se numesc „ Dealul Borcutului ˮ și „ Cucureasaˮ. În centrul comunei găsim „ Izvorul ciriloiˮ, apa acestuia fiind utilizată pentru tratarea anemiilor postinfecșioase,postgravidice și postoperatorii. Continuăm cu „Izvorul Bolovanˮ, în compoziția căruia gasim elemente mai rare precum bromul, borul, alauminiul, iodul, cobaltul și litiul.

Din categoria celor 14 izvoare fac parte și Izvorul de pe „ Pârâul Jinuluiˮ, „ Izvorul din Poiana Dîrmozˮ, „Izvorul Pleșaˮ, „ Izvorul de pe Valea Leșuluiˮ, „ Izvorul Doboș Grigore ˮ și „Izvorul de pe Vale Roșieˮ.

4.3 Căile de comunicație

În prezent legătura dintre localitatea Ilva Mică și localitățile de pe valea Someșului Mare se realizează prin intermediul căilor rutiere, iar cu localitățile de pe Valea Ilvei se realizează atat prin intermediul căilor ferate cât și prin intermediul căilor rutiere.

Drumul Național 17 C se bifurca la Ilva Mică, o parte continuându-și traseul înspre valea Someșului Mare, în urmatoarea ordine: Ilva Mică-Săngeorz Băi- Maieru- Anieș- Rodna- Șanț- Valea Mare trecând peste Rotunda pe Bistrița Aurie,spre Țara Dornelor, iar cealaltă parte continuând spre localitățile de pe Valea Ilvei, traversând pe rând Poiana Ilvei- Măgura Ilvei- Ilva Mare- Lunca Ilvei.

Din păcate,în prezent calea ferată ce facea legătura între localitățile Ilva Mică-Săngeorz Băi- Maieru- Anieș- Rodna nu mai funcționează.

În schimb turiștii care călătoresc pe traseul Ilva Mică- Lunca Ilvei, pot parcurce traseul și cu trenul, acompaniați de un decor minunat, cu numeroase tuneluri și viaducte.

Traseul înspre localitățile de pe Valea Ilvei ( DJ 172 D ), se bifurcă la un moment dat spre dreapta astfel făcând legătura, ca drum comunal, cu localitatea Leșu. De la Leșu acest drum continuă în calitate de drum forestier făcând mai departe legatura cu Ciosa și Piatra Fântânele.

În anul 2012 a fost inaugurat drumul care face legătura dintre localitățile Șanț și Lunca Ilvei, având o lungime de 11,7 km, care îainte era practicabil doar cu trăsura.

Acest capital rutier este completat de către drumurile forestiere,drumurile comunale și drumurile spre exploatările miniere.

Drumurile forestiere sunt prezente pe toate văile, iar drumurile comunale sunt cele care fac lăgătura între localitățile de pe Valea Someșului cu cele de pe Valea Ilvei.

La căile rutiere putem adăuga și numeroasele drumuri de hotar, amenajate de către localnici și utilizate pentru transportul cu carul a diferitelor recolte.

Nu putem exclude nici potecile care sunt batătorite de către gospodari pentru a ajunge la proprietățile cocoțate pe versanți, acestea înlesnind escaladarea munților.

5. Valorificarea resurselor atractive

5.1 Dinamica circulației turistice (și densitatea)

5.2 Gradul de utilizare a unităților de cazare

5.3 Sezonalitatea activității de turism

6. Tipuri și forme de turism (practicate și practicabile)

1.Turismul de recreere

Prin turismul de recreere este valorificat potențialul atractiv al cadrului natural. Turiștii pot să facă drumeții, parcurgând trasee montane amenajate în cadrul cărora pot sa își încânte ochii cu peisaje superbe, pot observa îndeaproape flora bogată care conține și plante rare, pot să se bucure de priveliștea oferită de lacurile glaciare, pot să remarce elemente faunistice cum ar fi capra neagră, cocoșul de munte, marmota, cerbul carpatin, etc. În timpul iernii turistii pot practica sporturi de iarnă pe pârtia de la Valea Blaznei. Spațiile amenajate special pentru recreere, diversitatea reliefului, peisajele, elementele deosebite ale florei și faunei, oferă turistilor posibilitatea de a înlătura problemele cotidiene dar și de a cunoaște ceea ce înseamnă frumos.

2. Turismul balnear

Turismul balnear sau curativ, este unul dintre cele mai vechi forme de turism practicabile, născut din necesitatea oamenilor de a-și îngriji și trata sănătatea. Izvoarele minerale tămăduitare de pe Valea Someșului Mare și Valea Ilvei cu efecte curative miraculoase, oferă turiștilor posibilitatea de a trata diferite afecțiuni prin urmarea unor tratamete ce constau în cure cu apă minerală.

3. Turismul cultural

Turiștii dornici de a cunoaște pot practica acest tip de turism vizitând numeroasele obiective turistice. Acestea constau în vestigii istorice, vestigii religiose, muzee, monumente și case memoriale. Zona este de asemenea cunoscută pentru tradițiile și obiceiurile etnofolclorice dar și prin unicitatea portului popular

4.Turismul polivalent

Turismul polivalent ia naștere în urma îmbinării tuturor formelor de turism menționate mai sus, deoarece turiștii care ajung în zonă chiar daca vin să zicem cu scopul de aș trata sănătatea, practică și celelalte forme de turism, aceștia neputând trece nepăsători pe peisajele splendide sau tradițiile și obiectivele turistice valoroase ale zonei. În concluzie putem spune că turismul polivalent este cel mai întâlnit.

7. Perspectivele activității turistice în bazinul superior al Someșului Mare

7.1 Diagnoza actuală- analiza SWOT

Analiza SWOT ale regiuni bazinului superior al Someșului Mare

Punctele tari sunt:

– spațiu geomorfologic echilibrat;

– resurse hidrografice bogate și de calitate;

– resurse bogate de ape minerale exploatate si exploatabile;

– suprafețe extinse de pășuni și fânețe;

– continuitatea locuirii;unitate etnografică;

– spațiu mental distinct;

– facilitați de comunicare crescute datorită distanței mici între localități;

– patrimoniul arhitectural.

– existența condițiilor pentru turismul cultural și istoric, cinegetic.

– rețea reprezentativă a instituților publice.

– rețele tehnico-edilitare dezvoltate (apă, canal, energie electrică, energie termică, telefonie digitală, cablu TV, internet);

– dezvoltarea serviciilor turistice;

– rețea comercială dezvoltată;

– Resurse naturale: materiale de construcție, lemn, ape minerale carbogazoase pentru consum și cu proprietăți terapeutice, zăcaminte de marmură;

– Existența unor instituți financiare;

– Sisteme educațional diversificat;

– Existența terenurilor și spațiilor neutilizate;

– Potențialul uman bine educat;

Punctele slabe sunt următoarele:

– populația rurală predomină;

– emigrare masivă în străinătate;

– emigrația forței de muncă bine calificate;

– emigrația tinerilor;

– număr de locuitori in scădere;

– populație în curs de îmbătrânire;

-pierderea valorilor comunității tradiționale;

– absența agenților economici mari;

– marginalitate impusă de absența unei axe rutiere importante,în contextul în care transportul feroviar pierde din importanță;

– lipsa de perspectivă în dezvoltare,prin absența unui proiect de dezvoltare regională;

– starea patrimoniului arhitectural și nevalorificarea lui economică;

– starea nesatisfăcătoare a infrastructuri de drumuri;

– slaba dezvoltare a servicilor pentru populație;

– infrastructura slab dezvoltată sau nemodernizată;

– managementul întocmirii proiectelor de finanțare pentru atragerea de surse este relativ slab;

Oportunitățiile se constituie din:

– valorificarea resurselor turistice;

– valorificarea superioară a resurselor forestiere;

– investiții în mediul de afaceri regional al celor care au muncit în străinatate;

– dezvoltarea sectorului terțiar în ansamblu și investiții în educație,„profitândˮde tradiția culturală ;

– parteneriat cu Instituți Naționale pentru Cercetarea și Dezvoltarea în Turism, pentru identificarea investiților în turism;

Riscurile sunt induse de :

– despăduriri necontrolate și activarea riscurilor geomorfologice ,hidrice și climatice;

– o populație îmbătrânită sau în curs de îmbătrânire și feminizarea populației;

– pierderea unei ponderi mari din forța de muncă,prin emigrare în străinătate sau în alte regiuni din România;

– insuficiența resurselor bugetare;

– bugetul necesar reabilitării și dezvoltării infrastructurii turistice depășește capacitățile economice ale investitorilor;

7.2 Persectivele turistice ale zonei

Bazinul superior al Someșului Mare este o regiune situată la poalele Munților Rodnei, brazdată de la un capăt la altul de apele Someșului Mare.

Deși zona deține un potențial enorm în ceea ce privește turismul, investițiile pentru dezvoltarea si prosperitatea turismului au lipsit, odata cu trecerea anilor zona reprezentând tot mai puțin interes pentru turiști.

De ce prezintă interes puțin pentru turiști? Deoarece aceștia apreciază din ce în ce mai mult calitatea și aleg să își petreacă vacanțele în locuri unde le sunt satisfăcute cererile, legate de cazare, divertisment,agrement și altele.

Perspectivele turistice ale zonei sunt strâns legate de turismul balnear și de relaxare, turismul de tranzit, turismul cultural, turismul polivalent.

Toate astea se datorează unor caracteristici pe care zona le deține. Una dintre acele caracteristici ar fi poziționarea zonei la poalele Munților Rodnei. Datorită acestei așezari și a peisajelor uluitoare care predomină zona, aici s-ar putea desfășura activități pe tot parcursul anului. Vara s-ar putea organiza diferite excursii și drumeții pe munte, iar iarna s-ar putea practica schiatul.

O alta caracteristică ar fi obiectivele culturale și religioaze valorificate mult prea puțin, mulți dintre turiști neștiind de existența lor.

Ocupațiile, tradițiile și portul popular al locuitoriilor, deasemena reprezintă un punct de atracție foarte mare pentru turiști.Această zonă este împânzită de tradiții și obiceiuri vechi dar care își păstrează încă actualitatea. Acestea merită a fi cunoscute.

Și să nu uităm de apele minerale, în zonă fiind prezente numeroase izvoare de sănătate cu efecte curative miraculoase. Dacă acestea ar fi valorificate așa cum ar merita, Bazinul superior al Someșului Mar ar atrage un număr mare de turiști.

Așadar acestea sunt perspectivele turistice pe care zona le deține și datorită cărora Bazinul superior al Someșului Mare este o zonă excepțională pentru dezvoltarea unei stațiuni frumoase și moderne, apreciate tși cautate din ce în ce mai mult de către turiști.

7.3 Sugestii pentru optimizare. Propuneri de itinerarii turistice

Pentru promovarea și dezvoltarea turismului în Bazinul superior al Someșului mare, mai jos sunt scrise câteva sugetii de optimizare.

1.Amenajarea de spații verzi în localitățile de pe Valea Someșului Mare și Valea Ilvei

În astfel de spații de recreere s-ar putea planta arbori și s-ar putea amenaja cateva poteci pe marginea cărora sa fie instalate bănci pentru odihnă.

2.Amenajarea unor spații de joacă pentru copii, în apropierea punctelor de cazare.

Aceste spații dotate corespunzător, ar fi o bucurie pentru copii și câteva clipe de liniște pentru parinți.

3.Creearea a câtorva puncte de informare turistică

Aceste pucte dotate corespunător ar ajuta atât la dezvoltarea și promovarea turismului în zonă prin valorificarea resurselor turistice existente cât și la informarea corespunzătoare a turiștilor ce doresc sa viziteze zona.

4.Amenajarea unor trasee de bicicletă

Deoarece mulți iubesc mersul pe bicicletă, câteva trasee amenajate corespunzător prin montarea de panouri indicatoare și panouri informative ar fi o atracție în plus.

5.Construcția unor ștranduri

Deoarece zona dispune de un număr mare de izvoare minerale, apa acestora ar putea fi utilizată pentru alimentarea bazinelor dezvoltându-se astfel turismul balnear.

Unele dintre aceste bazine ar putea fi acoperite și dotate cu sisteme de încălzire, permițând asfel utilizarea lor și în timpul iernii.

6.Amenajarea unor parcuri de aventură

Datorită faptului ca Bazinul superior al Someșului mare deține în mare parte un cadru natural ce permite desfășurarea activităților în aer liber, aceste parcuri de avetura ar fi propice atât pentru recreere dar și pentru distracție.

7.Amenajarea unor puncte noi de atracție turistică

Acest lucru s-ar putea realiza prin reconstruirea cinematografului din stațiunea Săngeorz Băi, dar și prin renovarea vilelor parasite din aceeași stațiune.

8.Creearea unor centre de producție și expozitie

În aceste centre turiștii ar putea vedea și achizitiona produse de artizanat tradiționale, costume populare tradiționale specifice zonei, preparate tradiționale.

9.Construcția unor ateliere

Prin construcția acestor ateliere turiștii ar avea ocazia sa participe activ la conceperea unor produse cu caracter tradițional.Astfel de ateliere ar putea fi: ateliere meșteșugărețti pentru broderii și țesături, ateliere pentru prelucrarea lemnului și altele.

10.Amenajarea unei pârtii de schi

Zona dispune de toate condițiile favorabile pentru amenajarea unei pârtii de schi. Acest lucru ar fi o atracție pentru turiștii ce practică acest sport și tot odată ar ajuta la dezvoltarea turismului în timpul iernii.

11.Costrucția unui centru hipic

Datorită faptului că zona deține un peisaj mirific, construirea unui centru hipic care sa ofere toate condițiile necesare pentru călărie ar fi excelent. Se pot organiza trasee de călărie în Munții Rodnei, se pot oferi cursuri de inițiere în practica călăriei,etc.

12.Construcția unor ferme

Deoarece aproape toate asșezările ale Bazinului superior al Someșului mare sunt așezări rurale, prin construcția unor ferme turiștii și-ar putea petrece vacanța într-un loc cu adevarat rustic, ar putea cunoaște în mai deaproape viața țăranului, ar putea participa la hrănirea animalelor, etc.

13.Organizarea de „șezătoriˮ

Prin organizarea lor turiștii ar avea ocazia sa vadă cum petreceau tinerii în vremurile trecute cand ieseau să se distreze. Vor avea ocazia sa vadă o serie de dansuri tradiționale și chiar să și participe. Vor avea ocazia să audă și povești și poezii populare.

14. Înființarea unui muzeu al satului.

Prin construcția unui astfel de muzeu ar putea fi salvate casele vechi și instalațiile tradiționale care mai există în acest spațiu prin restaurarea lor. Acest proiect ar duce și la dezvoltarea turismului rural.

Trasee turistice propuse

„ 1.Cabana Farmecul Pădurii- Pârâul Vinului- Vârful Nedeia Țăranului- Vârful Laptelui- Vârful Nedeia- Strajă- Vârful Repede- Șaua între izvoare

Marcaj: Bulină Roșie.

Distanță: 16 k.

Timp de parcurs: 7-8 ore.

Caracteristici: Traseu greu, neaccesibil iarna.

2.Satul Anieș- Valea Anieșului- Șaua Gâlgăului

Marcaj: Cruce albastră.

Distanța: 28 km (drum carosabil 18 km.)

Timp de parcurs: 18 ore

Caracteristici: Traseu accesibil iarnna doar pentru schiori antrenați. Pericol de avalanșe.

3. Între Anieșe- Anieșul Mic- Șaua între izvoare

Marcaj: Cruce galbenă.

Distanță: 10 km.

Timp de parcurs: 4- 5 ore.

Caracteristici: Inaccesibil iarna.

4. Comuna Rodna- Valea Vinului- Izvorul Băilor- Vârful Curățel- Șaua cu Lac- Vârful Ineu

Marcaj: Triunghi roșu.

Distanța: 17 km.

Timp de parcurs: 6- 7 ore.

Caracteristici: Traseu accesibil iarna numai pentru schiori.

5. Valea Vinului- Pârâul Izvorul Roșu- Tarnița lui Putredu

Marcaj: Triunghi albastru până la Tarnița lui Putredu

Distanța: 10 km. Din care 3,5 km. Drum carosabil.

Timp de parcurs: 4 ore.

Caracteristici: Traseu accesibil numai vara.

6. Comuna Rodna- Capul Beneșului- Muntele Curățel- Șaua cu Lac- Valea Lala- Gura Lalei.

Marcaj: Punct albastru.

Distanța: 28 km. Din care 5 km. Drum forestier

Timp de parcurs: 10- 12 ore.

Caracteristici: Traseu accesibil iarna numai pentru schiori antrenați.

7. Comuna Șanț- Valea Blaznei- Vârful Ineuț- Șaua cu Lac

Marcaj: Cruce albastră.

Distanță: 18 km.

Timp de parcurs: 7 ore.

Caracteristici: Traseu accesibil iarna numai până la Valea Blaznei, iar în continuare numai pentru schiorii antrenați. ˮ ( Prof Berceni Romulus, Prof. Cosma Romelia, Excursie în Munții Rodnei – Rezervație a Biosferei -, Editura Nova Didactica, Bistrița Năsăud, apagina 23, 24, 25 )

„ 8. Sângeorz Băi- Muntele Runcu- Măgura Sângeorz- Vârful Craiului- Vârful Detunata- Vârful Bulgărelui- Vârful Paltinului- Vârful Țapului- Vârful Cormaia- Șaua Obârșia Răbrii

Marcaj: Linie albastră.

Timp de parcurs: 12 ore.
Caracteristici: Nu se recomandă pe timp de iaarnă.

9.Podul Cormăii- Satul Cormaia- Valea Cormaia- Șaua Obârșia Rebrii

Marcaj: Triunghi roșu.

Timp de parcurs: 10 ore.

Caracteristici: Nu se recomandă pe timp de iarnă.

10. Sângeorz Băi- Vârful Bucnitori- poteca de pe Valea Butimanilor- satul Poiana Ilvei

Traseu fără marcaj.

Distanța: 8- 9 km.

Timp de parcurs: 2- 3 ore.

Caracteristici: Accesibil tot timpul anului.

11.Comuna Maieru- Pârâul Hănțoaia- Dealul Colnic- satul Poiana Ilvei

Traseu fără marcaj.

Distanța: 18 km.

Timp de parcurs: 6- 7 ore.

Caracteristici: Practicabil tot timpul anului.

12 Comuna Maieru- Pârcioaia- Butiana- Valea Urzii- Drumul Rodnei- comuna Măgura Ilvei- comuna Leșu

Traseu fără marcaj.

Distanța: 18 km.

Timp de parcurs: 6- 7 ore.

Caracteristici: Traseu de legătură între Valea Someșului- Valea Ilvei și Valea Leșului.

13. Comuna Șanț- Valea Cârțibavului- Tarnița la cruce- Lunca Ilvei

Traseu fară marcaj.

Distanța: 13 km.

Timp de parcurs: 4 ore.

Caracteristici: Accesibil tot timpul anului.

14. Leșu- Pârâul Leșilor- Vârful Heniu Mare

Traseu fără marcaj.

Distanța: 4- 6 km.

Timp de parcurs: 2- 3 ore.

Caracteristici: Accesibil tot timpul anului.

15. Ilva Mică- Podul Strâmbei- Valea Strâmba- Dealul Măgurii- Heniul Mare

Traseu fără marcaj.

Distanța: 9 km.

Timp de parcurs: 3- 4 ore.

Caracteristici: accesibil tot timpul anului. ˮ ( Mircea Mureșianu, Potențialul turistic în Bazinul superior al Someșului Mare, Editura Focul Viu, 1997, Pagina 66- 67- 68)

Concluzii și propuneri

Această lucare și-a propus evidențierea aspectelor de natură geografico-turistice ale Bazinului superior al Someșului Mare iar în urma celor spuse în acest studiu, putem trage câteva concluzii.

Spațiul geografic al Bazninului Superios al Someșului Mare se bucură de un potențial turistic natural, dar și antropic ridicat, dar din păcate este valorificat foarte puțin.

Promovarea și dezvoltarea tipurilor și formelor de turism practicabile în această zonă prin creearea de oferte turistice ar ajuta la completarea veniturilor obținute în sectoarele economice tradiționale.

În prezent rezultatele promovării zonei nu sunt pe măsura resurselor și posibilităților deoarece promovarea publicitară, care este foarte importantă sau poate chiar cea mai importantă, se realizează foarte puțin sau deloc în anumite părți ale bazinului.

Promovarea turistică joacă un rol foarte important în turism, aceasta fiind chiar indispensabilă în comercializarea produselor turistice.

În această zonă lipsesc resursele financiare, care ar ajuta la punerea în aplicare a unui proiect de dezvoltare a turismului. Pe lânga asta lipsește și inițiativa, mulți dintre cei aflați la conducere perezentând un total dezinteres.

Dezvoltarea turismulul atat urban cât și rural pe lângă creșterea producției, aduce și o serie de aspecte calicative cum ar fi cele sociale, umane, și de protecția mediului.

În ciuda faptului ca zona are un impresionant potențial turistic, sunt și câteva probleme care împiedică dezvoltarea turismului. Acestea sunt bazele de agrement, starea drumurilor, degradarea mediului datorită activităților oamenilor, bazele de cazare, bazele de tratament și altele.