Stadiul Actual Si Evolutia Comertului cu Amanuntul la Zara
Stadiul actual și evoluția comerțului cu amănuntul la ZARA
Cuprins
CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL 1. ANALIZA ACTIVITĂȚII DE DISTRIBUȚIE ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ
1.1. Activitatea comercială – caracterizare generală
1.1.1. Cererea de mărfuri
1.1.2. Oferta de mărfuri
1.2. Activitatea de distribuție a mărfurilor
1.2.1. Conținutul și rolul activității de distribuție
1.2.2. Evaluarea principalelor canale de distribuție
CAPITOLUL 2. PREZENTAREA GENERALĂ A SC INDITEX SA
2.1. Incursiune în evoluția și dezvoltarea SC INDITEX SA
2.2. Incursiune în evoluția și dezvoltarea ZARA
2.2.1. Zara internațional
2.2.2. Zara România
2.3. Scopul societății și obiectul de activitate
2.4. Descrierea fluxului tehnologic
2.5. Micro-mediul societății comerciale
2.6. Macro-mediul societății
2.7. Conducerea și administrarea societății
2.8. Organizarea internă și baza materială
2.9. Prezentarea structurii personalului și responsabilitățile lor
CAPITOLUL 3. ACTIVITATEA DE DISTRIBUȚIE LA ZARA
3.1. Conceptul de distribuție
3.2. Distribuția în grupul SC Inditex SA
3.3. Analiza metodelor de distribuție utilizate
CAPITOLUL 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
Lista schemelor
Lista figurilor
Lista imaginilor
ANEXE
Anexa nr. 1 – INdustrias de DIseño TEXtil prezență la nivel global
Anexa nr. 2 – ZARA LA NIVEL GLOBAL – număr de magazine/țară/ continent
Anexa nr. 3 – Centrele de distribuție ZARA
A) Centrul Arteixo
B) Platforma Europa – Zaragoza
Introducere
Conținutul complex al termenului de comerț constă în activitatea de cumpărare de materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorului (cantitate, preț, sortiment). Ca urmare, comerțul poate fi considerat ca fiind aceea activitate care constă în cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru a le închiria sau pentru a ceda folosința sau avantajele lor în scopul obținerii unui preț. Concluzia care reiese de aici este aceea că, noțiunea de comerț se situează la mijlocul ciclului economic, între producție și consum. Mai exact, marfa circulă de la producător, la consumator prin intermediul comerțului și implicit, a persoanei ce desfășoară această activitate, adică comerciantul.
Activitatea comercială desemnată, într-o economie de piață, prin „distribuție și vânzare”, constituie o verigă importantă în viața economică, pentru că ea leagă producția cu consumul. În concluzie, distribuția leagă, în spațiu și în timp, producătorii și consumatorii, cererea cu oferta. Prin urmare, pentru a înțelege mai bine această idee, mi-am propus prin această lucrare să aduc în prim plan aspectele teoretice cele mai semnificative cu privire la activitatea de distribuție în activitatea comercială.
Lucrarea de față este structurată astfel, în patru capitole, pentru a surprinde cât mai bine logica obiectivelor ei mai sus menționate. Primul capitol tratează aspectele ce privesc analiza activității de distribuție în activitatea comercială, axându-se pe definirea și caracterizarea activității comerciale, a cererii și ofertei de mărfuri, a prezentării conținutului și rolullui activității de distribuție. Tot în acest prim capitol este expusă evaluarea principalelor canale de distribuție.
Capitolul al doilea este rezervat prezentării generale a societății INDITEX SA, a incursiunii în evoluția și dezvoltarea magazinului ZARA, a fluxului tehnologic, a micro și macro mediului societății, a conducerii și administrării și a structurii personalului și responsabilităților acestora.
Cel de al treilea capitol analizează activitatea de distribuție din cadrul grupului SC INDITEX SA și metodele de distribuție utilizate. Se prezintă întreaga metodologie de aprovizionare și de distribuție ale grupului, în special pentru brand-ul ZARA.
În ultimul capitol sunt expuse concluziile și propunerile care reies în urma acestei ample analize realizate prin studiul celui mai mare retailer de îmbrăcăminte din industria fast fashion-ului, brand-ul ZARA al grupului INDITEX SA.
Metodologia de cercetare se bazează pe o vastă documentare care cuprinde documente oficiale, respectiv rapoarte, statistici, broșuri cum ar fi: Articles of Association, Annual Reports, Quarterly Results, precum și articole publicate în presa națională și cea internațională care scot în evidență cel mai bine analiza activității grupului SC INDITEX SA.
În elaborarea acestei lucrări am utilizat 12 cărți de specialitate, principalele titluri fiind: Economie manual universitar (Ciucur, Dumitre; Gavrilă, Ilie; Popescu, Constantin), Comerțul intraeuropean – O nouă perspectivă asupra comerțului exterior al României (Giurgiu, Adriana), Modul economic de gândire – mersul economiei de piața liberă (Heyne P.), Economia comerțului (Patriche, D., Ionescu), Introducere în economia comerțului – Curs (Pop Cohuț Ioana), Distribuția mărfurilor (Ristea, A., Purcărea, Th.).
Capitolul 1. ANALIZA ACTIVITĂȚII DE DISTRIBUȚIE ÎN ACTIVITATEA COMERCIALĂ
Activitatea comercială – caracterizare generală
Activitatea comercială, din punct de vedere istoric, s-a făcut necesar încă din momentul în care oamenii au început să comunice între ei, îmbogăținduși conținutul și formele de dezvoltare de-a lungul istoriei. „ Activitatea de comerț, pe măsura dezvoltării societății a suferit profunde modificări, transformându-se dintr-o simplă activitate de intermediere într-o activitate creatoare de utilități”.
„Comerțul are o importanță strategică pentru dezvoltarea echilibrată și viabilă a sistemelor economice și sociale din orice țară; este un sector de activitate precisă, cu un grad ridicat de complexitate, structurat pe domenii interioare multiple, în cadrul cărora roluri importate revin: distribuției cu amănuntul, depozitării mărfurilor, aprovizionării, precum și activității de import – export.”
Evoluția umanității și a structurii politico-sociale a adăugat noi accepțiuni noțiunii de comerț. Astfel, apariția statelor naționale a creat nevoia definirii relațiilor de schimb comercial dintre acestea. Urmare apariției termenului de națiune, a rezultat și termenul de internațional, care derivă din asocierea cuvintelor inter și național, adică între națiuni. Acest cuvânt, asociat și activității de comerț, definește ansamblul schimburilor comerciale efectuate de statele-națiune, adică toate actele de comerț exterioare statelor suverane, apărând astfel și termenul de comerț exterior.
Complexitatea noțiunii de utilitate definește importanța activității comerciale, concretizată prin locul și rolul acesteia.
În teoria și practica economică, comerțul are o dublă accepțiune: a) de categorie economică, de concept cu care operează în judecățile și raționamentele economice, folosit cu precădere în teorie și b) de ramură a economiei naționale, de sinteză a activității practice desfășurate de agenți economici specializați în acte comerciale, sens preponderent practic.
Din punct de vedere etimologic, termenul de comerț provine din latinescul „commercium” care reprezintă o juxtapunere a cuvintelor „cum” și „merx”, ceea ce înseamnă cu marfă, de unde a rezultat explicația termenului prin activitate cu sau legată de marfă sau activitate asupra mărfii. În dreptul roman, termenul de commercium era folosit ca noțiune tehnică, prin care se desemna capacitatea unei persoane fizice de a încheia acte juridice și de a constitui contracte valabile încheiate, iar aceste bunuri erau în commercio sau extracommercium. Apariția negustorilor a reprezentat cea de a treia mare diviziune socială a muncii (separarea lor de meșteșugari) și a avut loc atunci când schimbul, datorită amplorii și expansiunii sale, nu a mai putut fi înfăptuit de producătorii înșiși. Folosind banii drept capital comercial, negustorii au preluat intermedierea schimbului dintre producători și consumatori prin acte de cumpărare și de vânzare a bunurilor, cu scopul obținerii unui profit. Mijlocirea schimbului dintre producători și consumatori este nota caracteristică a comerțului ca fenomen economic și ca noțiune.
În Dicționarul explicativ al limbii române, în dreptul cuvântului comerț găsim următoarele definiții: „Schimb de produse prin cumpărarea și vânzarea lor; ramură a economiei în cadrul căreia se desfășoară circulația mărfurilor. Activitatea economică de valorificare a mărfurilor prin procesul de vânzare-cumpărare; negoț. Ramură a economiei naționale în care se realizează circulația mărfurilor.”
Definim comerțul, din punct de vedere economic, ca fiind acea activitate având ca scop schimbul voluntar de bunuri și/sau servicii, prin acestea realizându-se circulația de la producător, la consumator. Dacă este să privim comerțul în realitatea vieții economico-sociale, acesta concretizează în conținutul său, un ansamblu de reguli care exprimă, într-o manieră juridico-economică, circulația bunurilor de la consumator, la producător.
Comerțul ca accepțiune este privit și ca o ramură a economiei naționale, mai exact un ansamblu de activități omogene, delimitate de baza diviziunii sociale a muncii și desfășurate, de agenți economici specializați în asemenea operațiuni.
Principala funcție a comerțului, consacrată de-a lungul mileniilor, constă în a procura consumatorului bunurile de care acesta are nevoie, astfel încât comerțul prin activitatea sa, prin locul pe care îl ocupă în întregul circuit economic al bunurilor, realizează legătura dintre producție și consum.
Conținutul complex al termenului de comerț constă în activitatea de cumpărare de materii prime sau produse pentru a le revinde în același stadiu fizic, dar în condiții convenabile consumatorului (cantitate, preț, sortiment). Ca urmare, comerțul poate fi considerat ca fiind aceea activitate care constă în cumpărarea de bunuri, servicii sau valori, pentru a le revinde, pentru a le închiria sau pentru a ceda folosința sau avantajele lor în scopul obținerii unui preț. Concluzia care reiese de aici este aceea că, noțiunea de comerț se situează la mijlocul ciclului economic, între producție și consum. Mai exact, marfa circulă de la producător, la consumator prin intermediul comerțului și implicit, a persoanei ce desfășoară această activitate cu titlu de profesie (comerciant). În ceea ce privește noțiunea de circulație a mărfurilor în vederea schimbului, aceasta presupune pe de-o parte, deplasarea efectivă a bunurilor, iar pe de altă parte, fapte, acte și operațiuni accesorii. În momentul în care se vorbește despre aceste fapte, acte și operațiuni accesorii, ne aflăm în prezența unei circulații a valorilor și a drepturilor necorporale, fără să existe însă o deplasare materială a bunurilor.
Din punct de vedere al logicii formale, comerțul „ se include ca gen proxim, în schimbul din economie, schimb ce reprezintă înstrăinarea rezultatelor propriei activități, pentru a primi, în contraprestație, alte bunuri și servicii.” Astfel, el constituie principala formă de însușire a bunurilor de către participanții la viața economică, pentru satisfacerea nevoilor de producție și de trai, în condițiile în care fiecare producător se specializează în producerea anumitor bunuri și apelează la schimb pentru obținerea celorlalte.
Schimbul și formele sale de înfăptuire au caracter istoric, evoluția lor fiind dată de dezvoltarea producției, de amplificarea nevoilor oamenilor și de progresele în organizarea economiei. Apariția producției a fost determinată de dezvoltarea meseriilor, producția de mărfuri generând la rândul ei schimbul de mărfuri, schimb prin intermediul banilor, scopul schimbului constituindu-l obținerea unei noi valori de întrebuințare, banii fiind un mijlocitor al acestui scop.
În procesul schimbului de mărfuri, prin intervenția banilor, apar două acte distincte: vânzarea, adică schimbarea de către producător a valorii mărfii sale de bani, și cumpărarea, adică schimbarea banilor obținuți pe o altă marfă.
Privite în intercondiționarea lor, ansamblul actelor de schimb formează circulația mărfurilor, concept ulații a valorilor și a drepturilor necorporale, fără să existe însă o deplasare materială a bunurilor.
Din punct de vedere al logicii formale, comerțul „ se include ca gen proxim, în schimbul din economie, schimb ce reprezintă înstrăinarea rezultatelor propriei activități, pentru a primi, în contraprestație, alte bunuri și servicii.” Astfel, el constituie principala formă de însușire a bunurilor de către participanții la viața economică, pentru satisfacerea nevoilor de producție și de trai, în condițiile în care fiecare producător se specializează în producerea anumitor bunuri și apelează la schimb pentru obținerea celorlalte.
Schimbul și formele sale de înfăptuire au caracter istoric, evoluția lor fiind dată de dezvoltarea producției, de amplificarea nevoilor oamenilor și de progresele în organizarea economiei. Apariția producției a fost determinată de dezvoltarea meseriilor, producția de mărfuri generând la rândul ei schimbul de mărfuri, schimb prin intermediul banilor, scopul schimbului constituindu-l obținerea unei noi valori de întrebuințare, banii fiind un mijlocitor al acestui scop.
În procesul schimbului de mărfuri, prin intervenția banilor, apar două acte distincte: vânzarea, adică schimbarea de către producător a valorii mărfii sale de bani, și cumpărarea, adică schimbarea banilor obținuți pe o altă marfă.
Privite în intercondiționarea lor, ansamblul actelor de schimb formează circulația mărfurilor, concept care desemnează forma economică prin care se înfăptuiește trecerea bunurilor de la producție la consum.
Într-o economie evoluată, circulația mărfurilor cunoaște două stadii: a) circulația cu ridicata (en gros) și b) circulația cu amănuntul (en detail).
Circulația cu ridicata cuprinde actele de vânzare-cumpărare de mărfuri, în partizi mici efectuate între întreprinderi cu scopul prelucrării sau revinderii lor.
Circulația cu amănuntul cuprinde actele de vânzare-cumpărare de mărfuri, în partizi mici, efectuate între producători sau comercianți și consumatorii individuali, pentru satisfacerea nevoilor curente ale acestora.
Comerțul cuprinde, în sensul de relației economică, actele de cumpărare și revânzarea de mărfuri, cu scopul obținerii unui profit.
Corespunzător celor două stadii ale circulației mărfurilor, se disting două forme de comerț: cu ridicata (de gros sau en gros) și cu amănuntul (de detail sau en gros).
Comerțul cu ridicata cuprinde cumpărarea și revânzarea mărfurilor în partizi mari, efectuate de comercianți specializați în asemenea operațiuni, către întreprinderi de producție (pentru consumul intermediar) sau către comercianți detailiști.
Comerțul cu amănuntul cuprinde cumpărarea de mărfuri în partizi mari și revânzarea lor în partizi mici, efectuată de comercianți detailiști către consumatorii individuali.
Comerțul se delimitează după cadrul teritorial în care se desfășoară, în comerț interior, respectiv comerț exterior.
Astfel, comerțul interior se referă la relațiile de intermediere a schimbului și respectiv activitatea agenților economice specializați în asemenea acte din interiorul țării, cu capital autohton sau străin, iar actele de vânzare au loc prin intermediul monedei naționale.
Comerțul exterior cuprinde atât în relațiile de schimb cu străinătatea, relațiile de export-import, realizate de către agenții economici specializați în asemnea acte, relațiile ce au loc prin intermediul monedei naționale și a monedelor țărilor partenere, cât și alături de agenții specilizați în acte de comerț exterior, la înfăptuirea schimbului cu străinătatea participând și producătorii prin relațiile directe cu firme străine.
Activitatea comercială este formată din mai multe operații, care, din pricina succesiunii lor, pot fi grupate în două categorii:
Operații de aducere a produselor în starea de a fi vândute ( negocierea, contractarea mărfurilor, cumpărarea, transportul, stocarea, depozitarea, preambalarea etc.), reprezentând operații care continuă într-un mod sau altul activitatea de producție către sfera de distribuție a mărfurilor. Tot aici au loc și anumite activități de producție cum ar fi: producerea de preparate culinare, executarea unor operații finale la confecții și retușarea lor, debitarea unor produse, montarea finală a unor produse.
Operații care însoțesc vânzarea propriu-zisă a mărfurilor și care pot lua forma anumitor servicii prestate de comerț care pot sa fie favorabile consumatorilor/utilizatorilor de produse.
Schimbul și categoriile care îl însoțesc se înfăptuiesc pe o zonă teritorială și într-un cadru organizatoric desemnând categoria de piață. Piața este spațiul în care se desfășoară activitatea economică de schimb dintre agenți economici, unii în calitate de purtători ai ofertei de mărfuri (vânzători), iar alții de purtători ai cererii (cumpărători). Ca spațiu economic piața are și o determinare fizică în sensul că se delimitează printr-o anumită suprafață sau punct de pe glob. Piața este forma de exprimare și manifestare a cererii și a ofertei de mărfuri. În funcție de acestea agenții economici își fundamentează deciziile și își adaptează comportamentul. Piața mai poate fi definită și ca și cadrul de formare a prețului la care sunt tranzacționate mărfurile.
Cererea de mărfuri
Problematica cererii este deosebit de complexă, presupunând numeroase modalități de abordare, toate având importanța lor, atât în profil macroeconomic, unde societatea, pentru a asigura o anumită stabilitate, încearcă să controleze cerere în vederea adaptării ei la oferta potențială stăvilind astfel hiperinflația, ce poate apărea în sectorul prețurilor, prin liberalizarea comerțului și a convertabilității valutare, cât și în profil microeconomic, unde analizele pun în centrul preocupărilor comportamentul consumatorului – ca agent al cererii – care urmărește să-și maximizeze utilitatea economică, în condițiile economiei moderne, deosebit de important apărând echilibrul consumatorului, care evidențiază caracterul dinamic al acestuia sub incidența efectului de venit și de substituție, incidență care își pune amprenta pe derularea întregii acțiuni a legii generale a cererii – individuală sau colectivă.
Cererea reprezintă „conceptul care leagă cantitățile ce sunt achiziționate de sacrifiile ce trebuiesc făcute pentru a obține aceste cantități”. O astfel de abordare poate folosi atât societății, care, în strădaniile sale perpetue de asigurare a stabilității macroeconomice, va putea controla modul de adaptare a cererii la oferta potențială prin reducerea cererii excedentare, cât și întreprinzătorilor din orice sector de piață, cărora le va oferi posibilitatea aprecierii oportunităților de afaceri ce le sunt oferite de către cererea care se manifestă pe piață.
Cererea de mărfuri se referă atât la bunuri materiale cât și la sfera serviciilor. Dezvoltarea societății, creșterea gradului de civilizație al populației, în satisfacerea nevoilor de trai, atât de ordin material, cât și spiritual, a determinat ca satisfacerea nevoii de consum, să se întregească cu ajutorul serviciilor.
În funcție de modul de manifestare în timp a cererii de mărfuri, deosebim:
cererea curentă se manifestă pentru mărfurile de primă necesitate – produse alimentare și o parte redusă de articole nealimentare – și se caracterizează printr-o rigiditate și repetabilitate pronunțată;
cererea periodică se referă, în special, la produse de îmbrăcăminte, încălțăminte, unele obiecte de uz casnic, materiale de întreținere etc., caracterizându-se printr-o repetare cu o anumită regularitate, la perioade de timp determinate de durata de întrebuințare a produselor respective sau sezonalitatea consumului;
cererea rară este specifică bunurilor de folosință îndelungată – automobile, mobile, televizoare etc. – când este vorba de satisfacerea consumului final, precum și utilajelor și bunurilor de echipament – strunguri, freze, linii tehnologice automate, pupitre de comandă etc. – când se are în vedere satisfacerea consumului intermediar al industriei, agriculturii sau prestațiilor de servicii.
După modul în care se formulează cererea de mărfuri poate fi:
cererea fermă, care are în vedere produsele de primă necesitate și de sortiment simplu (pâine, ulei , zahăr, diferite medicamente etc., în cadrul consumului final și materiile prime, combustibilii, carburanții etc.) și produsele cu caracteristici precise (mărime, talie, parametri tehnologici etc, la care cererea nu poate fi finalizată sub influența factorilor de piață, ea fiind strict determinată de imperativele nevoii.
cererea spontană se formează prin contactul cumpărătorului cu marfa, exprimând preferințele individuale ale consumatorului pentru modele, culori, mărci, calități etc.
Din punct de vedere al modului în care evoluează în timp, cererea de mărfuri poate fi:
cererea constantă – dimensiunile cererii se mențin neschimbate pe o anumită perioadă de timp mai îndelungată;
cererea descrescândă – se restrânge în timp datorită apariției unor produse noi care satisfac aceeași nevoie la un nivel superior;
cererea crescândă – sporește în timp sub influența factorilor formativi, este specifică bunurilor de folosință îndelungată.
În funcție de gradul de corelare a cererii cu oferta:
cerere satisfacută – este cererea care găsește echivalentul structurii sale în oferta de piață;
cerere nesatisfăcută – este acea parte a nevoii solvabile care, în momentul manifestării sale ca cerere, nu s-a corelat cu oferta existentă pe piață, datorită neconcordanței dintre caracteristicile lor sau a perioadei și a locului de manifestare.
Dacă avem în vedere latura pragmatică a abordării cererii, domeniu încadrat în profilul microeconomic al economie, lucrurile se complică, demonstrând că cererea nu este o noțiune simplă, ajungându-se la noțiunea de cerere a pieței, care este definită ca fiind „volumul total care va fi cumpărat de către o categorie de clientelă dată, într-un sector geografic dat, în cursul unei perioade date, în anumite condiții de mediu și ca rezultat al unui program de marketing bine definit.” O asemenea definire a conceptului de cerere implică opt elemente care odată analizate și interpretate contribuie în mod esențial la conturarea conținutului comercial al cererii de piață.
Un prim element îl constituie produsul, care pentru a fi folosit la conceptualizarea și dimensionarea cererii, trebuie definit în mod precis din punct de vedere al naturii sale și al categoriei din care face parte, astfel încât să poată asigura, în continuare, cunoașterea și continuarea posibilităților de penetrare, atât pe piața sa de bază, cât și pe piețele adiacente.
Volumul total ce ar putea fi cumpărat este elementul prin care cererea pieței poate fi comensurată în unități absolute și valorice sau definită din punct de vedere relativ în raport cu dimensiunile globale ale pieței.
Un alt element esențial în definirea cererii de mărfuri, precum și în stabilirea volumului și structurii acesteia, îl constituie definirea termenului de cumpărătură. Noțiunea respectivă are în vedere volumul de produse comandate, expediate, plătite sau consumate. Cunoașterea unor astfel de elemente dă posibilitatea urmăririi în timp a evoluției sau involuției reale a cererii sub impactul fenomenelor avute în vedere drept factori de formare a sa.
Elementul care contribuie la determinarea cererii atât pe ansamblul pieței, cât și pe anumite segmente ale acesteia, particularizându-se din punct de vedere al purtătorilor acesteia, este categoria de clientelă.
Zona geografică este un alt component al cadrului de definire a conținutului cererii de mărfuri, din pricina faptului că orice cerere de produse, ca de altfel și piața acestora, este evaluată în raport cu o anumită zonă geografică.
Cu aceeași importanță în definirea cererii de mărfuri și a conținutului acesteia se înscrie și perioada de timp avută în vedere, reprezentând interes întrucât orice estimare a cererii de mărfuri, pentru a putea fi utilă la întocmirea programelor de producție sau de comercializare a produselor la care se referă trebuie să se integreze într-un anumit orizont de timp, fiecare firmă prezentă pe piață trebuie să cunoască permanent, atât capacitatea de absorție a pieței efective, cât și ce se va cere în viitoarele perioade de timp. Trebuiesc avute în vedere de asemenea mărimea perioadei de timp, aceastea depinzând însăși de previziunile care se fac asupra cererii respective. Orice estimare reprezintă o funcție a unui ansamblu de ipoteze a căror probabilitate de realizare se diminuează pe măsura creșterii orizontului de previziune.
Un rol important printre coordonatele cadrului de conceptualizare a cererii de mărfuri revine aspectelor care alcătuiesc mediul de marketing ce caracterizează diferitele zone geografice, precum și structurile acestora. Adăugarea unui asemenea fenomen între elementele de definire a cererii are în vedere faptul că cererea unei piețe este sub influența unui mare număr de factori care nu pot fi controlați de către întreprinderile și firmele interesate. Într-un astfel de context, estimările asupra volumului și structurii cererii trebuie să evidențieze în mod explicit ipotezele avute în vedere în legătură cu mediul demografic, economic, tehnic, politic și cultural, precum și posibilitățile de valorificare a acestora în raport cu diferitele oportunități oferite de forțele pieței ca părți componente ale mediului de marketing.
În sistemul social al economiei de piață, pentru conceptualizarea cererii se au în vedere și programele privind acțiunile de marketing, pornindu-se de la faptul că respectiva cerere este influențată și de către o serie de factori asupra cărora firmele pot exercita un anumit control, prin intermediul diferitelor acțiuni întreprinse. Contextual, atunci când se vorbește de cerere și conținutul acesteia, trebuie avut în vedere că volumul și structura pieței depind de o serie de variabile precum prețul, promovarea, îmbunătățirea calității produsului și natura eforturilor de distribuție depuse de ramura de activitate considerată, orice estimare a volumului și calității cererii respective depinzând de ipotezele privind prețurile și cheltuielile de marketing din branșă.
Toate elementele cererii pot fi măsurabile concret, oferind astfel posibilitatea variabilă de cuantificare, localizare spațială și delimitare termporară atât pentru fiecare agent economic implicat într-un anume act de vânzare-cumpărare, cât și pentru macrostabilizarea economică.
Prin urmare, în abordarea cererii de mărfuri, se evidențiază diferențierea între cererea de mărfuri, la modul general, și cumpărarea propriu-zisă, ca o expresie de materializare a cererii.
Conceptul de cerere are și un sens pragmatic care este legat direct de piață, definind „cererea de piață”, ce reprezintă volumul total de bunuri și servicii care va fi cumpărat de către o categorie de clientelă dată, într-un sector geografic dat, în cursul unei perioade date, în anumite condiții de mediu și ca rezultat al unui program de marketing bine definit.
Cererea are un conținut obiectiv dat de mărimea mijloacelor bănești disponibile la consumatori pentru solvabilizarea nevoilor, și unui subiectiv, care reiese din prioritățile și modul specific în care fiecare persoană înțelege să-și satisfacă nevoile de trai. Ca urmare dublul aspect al cererii explică marea diversitate din interiorul unei grupe de populație cu un nivel al veniturilor dat.
În funcție de natura nevoilor care o generează, cererea se delimitează în cererea de bunuri intermediare și cerearea de bunuri finale.
Reflectând modul de satisfacere a unui număr mare de nevoi, ordinea de îndeplinire a acestora, multitudinea posibilităților de realizare a diferitelor trebuințe, specificul întrebuințării anumitor produse, cererea de mărfuri prezintă diferite forme și intensități prin care se manifestă. În concluzie, în funcție de posibilitatea de manifestare a nevoilor, cererea de mărfuri se împarte în cerere efectivă și cerere potențială; în funcție de modul de manifestare în timp, în cerere curentă, cerere periodică și cerere rară; în funcție de modul în care se formulează și fixează asupra produselor, în cerere fermă și cerere spontană, fiecare din formele respective influențând acțiunile economice comerciale de satisfacere a cererii.
Expresie a nevoilor de consum și a consumului, cererea de mărfuri se regăsește sub influența unui număr mare de factori, de diferite tipuri, atât obiectivi cât și subiectivi cum ar fi: factori economici (investiții, ofertă, venituri, prețuri), demografici (numărul și structura populației pe vârste, sexe, profesii etc.), biologici, psihologici (înclinații personale, gusturi, preferințe etc.), sociologici (mediul social, moda, mobilitatea populației); sezonieri și conjuncturali. Pentru cele mai multe dintre produse influența lor este simultană, cererea devenind de multe ori o funcție cu mai multe variabile, fiecare dintre acestea având însă o intensitate diferită de influență.
Pe lângă toți acești factori, decizia cumpărătorului este influențată și de un proces de analiză, interpretare și selectare a produselor, caracterizând comportamentul său în consum și de influență a comportamentului a unor stimuli externi, care sunt cei care dau în final gradul diferit de utilitate a produselor și intensitate a nevoilor pentru consumatori.
Cunoașterea cererii de mărfuri și cuantificarea influenței pe care factorii formativi o au asupra acesteia, reprezintă condiția elaborării strategiei privind satisfacerea nevoilor de consum la nivel macroeconomic.
Cuantificarea și determinarea cererii de mărfuri impune, înainte de toate, înțelegerea legăturilor dintre consum și cerere, reliefându-se sub acest aspect trei probleme principale:
Spațiul unde consumatorul își manifestă interesul pentru anumite bunuri sau servicii, ambele prin natura lor substituibile;
Cuantificarea utilității (globale și marginale) prin valori cardinale și ordinale, consumatorul urmărind să-și maximizeze suma utilităților pe care și le poate însuși, în limita bugetului de care dispune.
Stabilirea modului de desfășurare a procesului de alegere a produselor și caracterizarea cererii.
În cadrul metodologiei de cuantificare a influenței factorilor și de determinare a cererii, o problemă importantă o constituie elasticitatea cererii de mărfuri, ce exprimă evoluția neproporțională a cererii în funcție de evoluția, în principal, a veniturilor și a prețurilor și se măsoară prin coeficienți calculați ca raport între indicele sporului cererii și indicele sporului venitului sau prețului.
Oferta de mărfuri
Ca element de bază al creșterii economice, oferta de mărfuri ridică probleme deosebite, atât cu privire la mijloacele antrenate în vederea realizării masei de produse necesare societății, cât și în legătură cu posibilitățile de transformare a acestor produse în mijloace de satisfacere a nevoilor de consum.
Oferta de mărfuri „este o categorie a pieței, strâns legată de cererea de mărfuri. Ea reprezintă forma socială pe care o îmbracă produsele destinate schimbului prin intermediul relațiilor de piață. Tot ea se află în strânsă și permanentă legătură cu producția de mărfuri, reprezentând, de fapt finalizarea acesteia pe piață. Sub aspectul ariei sale de cuprindere, oferta se referă, atât la produsele existente în circulație, cât și la cele care, ieșite din procesul de fabricație și urmând a fi trimise pe piață, se mai află încă în cadrul unităților producătoare.”
Oferta reprezintă forma socială pe care o îmbracă produsele destinate schimbului, prin intermediul relațiilor de piață. Ea se referă atât la bunurile de consum final, cât și a celor intermediare.
Dacă este să privim oferta ca proces de mișcare a bunurilor de la producție la consum, în cadrul ofertei se delimitează fondurile de mărfuri, intrate în comerț în cursul perioadei de activitate și stocurile de mărfuri existente în rețeaua comercială la începutul perioadei. Prin urmare, oferta, ca mod de existență, trece prin faza de stoc în întregul proces de mișcare de la producție la consum.
Oferta poate fi structurată și clasificată reclamând utilizarea unui ansamblu de elemente specifice, care contribuie, pe de o parte, la o evidențiere clară a caracteristicilor mărfurilor, iar, pe de altă parte, oferă posibilitatea organizării în mod corespunzător a proceselor de comercializare. Drept criterii se folosesc: destinația produselor (pentru consumul intermediar, pentru consumul final și bunuri de echipament), criteriile merceologice (bunuri alimentare și bunuri nealimentare, cu structuri pe sectoare și grupe de mărfuri), locul produselor în consumul populației și modul de solicitare a acestora de către consumatori (bunuri primare, bunuri de necesitate medie, bunuri de lux).
Având o evoluție continuă sub influența unei multitudini de factori de ordin tehnologic, economic, social și de altă natură, oferta prezintă o serie de tendințe care se conturează cu caracter de legitate. Ca de exemplu, creșterea continuă și în ritm intens a volumului de mărfuri oferit pieței; creșterea ponderii produselor industrializate în cadrul ofertei; ridicarea nivelului calității produselor; sporirea ponderii produselor cu grad ridicat de tehnicitate. Conștientizarea acestor tendințe prezintă importanță pentru orientarea producției pentru a răspunde cerințelor pieței.
Oferta de mărfuri este în continuu supusă unui proces de reînnoire și diversificare ca urmare a progresului tehnic în domeniul producției, a amplificării nevoilor consumatorilor, a deprecierii funcționale a produselor existente și a concurenței de pe piață.
Noțiunea de produs nou are în vedere un bun material ce reprezintă elemente contructive, funcționale, fiabilitate, mentenabile, valori estetice, ergonomice, comerciale, precum și componente acorporale deosebite, realizate în vederea satisfacerii unui spectru mai larg de nevoi.
Reînnoirea produselor este impusă și de „ciclul de viață” al produselor. Cunoașterea fazelor din ciclul de viață al produselor (lansarea, creșterea, maturitatea, punctul de saturație, declinul), are însemnătate deosebită pentru acțiunile de păstrare, în scop de eficiență, a unui produs în timp cât mai îndelungat pe piață.
În ceea ce privește concurența fiecare societate trebuie să acționeze în cadrul pieței printr-o ofertă individualizată, condiție ce definește prin două atribute esențiale, cum ar fi
Diferențierea ei în raport cu concurenții, și
Poziționarea fiecărui produs în cadrul ofertei firmei, sunt atribute ce asigură printr-un complex de exigențe, începând cu procesul de creeare a produsului însuși și terminând cu serviciile comerciale oferite în unități.
Diversificarea și creeare ofertei intră în comportamentul economic al producătorilor de maximizare a rezultatelor sub constrângerea resurselor. Rezultatele se concretizează în principal în mărimea profitului, iar resursele în disponibilitățile de factori de producție (resurse umane și capital). Relațiile dintre cantitățile de produse, resursele consumate și profitul obținut sunt exprimate prin funcții matematice (un loc principal deținându-l funcțiile bazate pe relațiile producție – costuri-prețuri).
Optimizarea ofertei se extinde și în sfera deciziilor comercianților, corelând atât ca volum global, cât și în structură cu cererea de mărfuri și cu nivelul stocurilor finale.
Noțiunea “fond de mărfuri” delimitează cantitățile de produse pe destinații, în funcție de natura consumului final, intermediar sau stoc de capital. De asemenea noțiunea de fond de mărfuri separă bunurile de consum negociate de comerț cu furnizorii săi, într-o perioadă dată – an, trimestru etc.- de totalul ofertei de care beneficiază piața în perioada respectivă. Aceasta întrucât oferta totală este compusă din fondul de mărfuri negociat și primit de comerț și din stocurile rămase din perioadele anterioare, ea depășind ca volum fondul de mărfuri dintr-o anumită perioadă, cu mărimea stocurilor din rețeaua de distribuție.
O altă latură a cunoașterii conținutului ofertei de mărfuri are în vedere baza materială a acesteia. După cum indică însăși definiția ofertei, forma pe care o îmbracă produsele destinate schimbului prin intermediul pieței-baza materială a acesteia – o constituie producția furnizoare a produselor respective, nivelul de dezvoltare a ramurilor producției materiale, industriale sau agricole, determinând volumul și gradul de diversificare a ofertei de mărfuri.
Dinanamica ofertei reprezintă un alt aspect important care reflectă în permanență, trecerea de la condițiile actuale la posibilitățile viitoare ale producției, respectiv de la oferta reală la oferta potențială.
Activitatea de distribuție a mărfurilor
„Organizarea schimburilor de mărfuri, în realizarea cărora este antrenat comerțul, constituie unul dintre actele fundamentale ale societății. Acest act antrenează întreaga structură socială, prin acțiuni mai mult sau mai puțin spontane, definește, de fapt, locul economiei în ansamblul vieții sociale, specializarea tot mai puternică și delimitarea din ce în ce mai riguroasă a domeniilor de acțiune atât în cadrul frontierelor naționale, cât și pe scară mondială.”
Economia de piață reprezintă acel tip de economie în care piața și concurența hotărăsc ce bunuri și servicii se produc, în care raportul dintre cerere și ofertă determină principiile de prioritate în producerea bunurilor și serviciilor și în care, în genere, piața, cu legitățile ei, joacă rolul decisiv în reglarea întregii activități economice din societate.
Prin urmare se consideră că esențialul în definirea economiei de piață este dacă piața, schimbul, în general, stau la temelia organizării economice a unei țări.
Având în vedere această interpretare, activitatea comercială desemnată, într-o economie de piață, prin „distribuție și vânzare”, constituie o verigă importantă în viața economică, pentru că ea leagă producția cu consumul. În concluzie, distribuția leagă, în spațiu și în timp, producătorii și consumatorii, cererea cu oferta.
Abordând activitatea fiecărei întreprinderi producătoare într-o optică nouă, prin prisma economiei de piață, distribuția mărfurilor apare ca o funcție indispensabilă ce asigură calea optimă a produselor societății spre locurile unde ele întâlnesc cererea.
Conținutul și rolul activității de distribuție
„Termenul de distribuție desemnează ansamblul mijloacelor și al operațiunilor care asigură punerea la dispoziția utilizatorilor sau a consumatorilor finali a bunurilor și serviciilor realizate de către întreprinderile producătoare.”
Altfel spus, distribuția poate fi definită și ca procesul prin care „bunurile și serviciile sunt puse la dispoziția consumatorilor intermediari sau finali, asigurându-li-se acestora facilitățile de loc, timp, mărime etc., potrivit cerințelor pe care le manifestă în cadrul pieței.”
Toate aceste mijloace și operațiuni care definesc într-un mod sau altul termenul de distribuție se împart în două categorii, cum ar fi: distribuția comercială, respectiv distribuția fizică. Distribuția comercială este distribuția prin care se transferă efectiv titlul de proprietate asupra produsului de la producător la consumator (lucru ce poate fi asigurat prin intermediul agenților de distribuție). La rândul său, distribuția fizică, se referă la punerea bunurilor și serviciilor la dispoziția consumatorilor, cu ajutorul mijloacelor de trasport și al stocajului.
Definirea distribuție din punct de vedere conceptual se poate realiza din două unghiuri: cel al economiei de ansamblu, pe de o parte, al întreprinderii, pe de altă parte.
1. Într-un sens general, privit dintr-un punct de vedere macroeconomic, definiția distribuției se bazează pe sistemul de relații între cele trei domenii importante care structurează piața:
producția, respectiv realizarea de bunuri;
consumul de bunuri pentru satisfacerea nemijlocită a nevoilor utilizatorului final;
distribuția, respectiv transmiterea de bunuri, prin tranzacții comerciale de la producător la consumator.
Prin urmare, dacă este să privim distribuția prin prisma lucrurilor mai sus menționate putem afirma faptul că aceasta cuprinde toate activitățile care permit trecerea unor bunuri materiale și imaterialede la un agent economic producător, la alți agenți economici utilizatori sau la consumatorul final. Această abordare conceptuală, care definește distribuția în relație cu ansamblul economic în care se integrează, scoate în evidență rolul pe care distribuția îl are și anume:
de a regulariza mișcarea bunurilor și serviciilor între producție și consum, amortizând, atunci când apar, efectele negative ale pieței;
de a informa producătorul asupra nevoilor și dorințelor clientelei;
de a satisface clientela, furnizându-i un anumit număr de servicii.
Schema nr. 1 – Distribuția mărfurilor – dublu curent
Sursă: Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996, p. 11
În schema de mai sus se poate observa atât curentul 1 (producător spre consumator ) care reprezintă serviciile prestate de distribuție pentru a pune bunurile și serviciile la dispoziția utilizatorului final, cât și curentul 2 (consumator spre utilazator) care este un curent psihologic care transmite dorințele, nevoile consumatorului și, câteodată, insatisfacțiile acestuia. Acest ultim curent permite producătorului să răspundă la următoarele întrebări: cât? (în ce cantități); cine? (cine consumă produsele proprii), cum? (în ce manieră se vinde producția proprie).
În sens particular, al exploatării economice la nivelul unei întreprinderi, procesul de distribuție trebuie să cuprindă activități speciale de marketing, legate de transferul bunurilor. O definiție satisfăcătoare a distribuției, din această perspectivă, are la bază relațiile de intercondiționalitate între cele patru componente ale marketingului mix, element central al strategiei de marketing, care integrează ansamblul tehnicilor, metodelor și mijloacelor de care întreprinderea dispune pentru a influența piața-țintă.
Schema nr. 2 – Cei „4 P ”
Sursă: Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996, p. 11
Din marketingul-mix fac parte toate elementele susceptibile de a avea un impact asupra comportamentului cumpărătorului. Aceste elemente se pot grupa în patru categorii pe care le-a numit cei „4 P”: produsul, prețul său, aducerea produsului la locul potrivit (distribuția) și promovarea produsului.
1.2.2. Evaluarea principalelor canale de distribuție
„Modalitățile de trecere a unui produs din sfera producției în sfera consumului formează circuitul de distribuție al acestuia. Circuitul de distribuție sau circuitul comercial include atât producătorul cât și consumatorul, precum și toți intermediarii cu caracter comercial implicați în transferul respectiv.”
Numărul și complexitatea problemelor de distribuție au necisitat recurgerea la intermediari. Între fabricanți și ceilalți agenți de distribuție există o diviziune a muncii, care poate fi mai mult sau mai puțin adâncită. Intermediarii își asumă o parte sau totalitatea funcțiilor și responsabilităților distribuției și sunt remunerați, pentru serviciile lor, printr-o marjă comercială pe care o împart cu producătorul.
În mod obișnuit, producătorul și consumatorul final alcătuiesc punctele extreme ale unui canal de distribuție, alcătuit dintr-un lanț de verigi prin care mărfurile trec succesiv. Un canal de distribuție cuprinde intermediarii având aceeași natură și aceeași specializare, care participă la fluxul unui produs de la locul său de producție la locul său de consum.
Schema nr. 3 – Tipuri de bază ale canalului de distribuție, după numărul treptelor de intermediere
Sursă: Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996, p. 18
După numărul treptelor de intermediere se deosebesc două tipuri de bază ale canalului de distribuție, mai exact:
-Canal direct
-Canal indirect
Circuitul de distribuție este ansamblul de drumuri parcurse de către un anumit produs pentru a ajunge la consumatorul final, având următoarele tipuri de caracteristici:
Canalele unui circuit: se referă la intermediarii care au aceeași natură și aceeași specializare;
Mărimea circuitului de distribuție: numărul intermediarilor care intervin în circuitul de distribuție (un circuit poate fi lung, scurt și direct).
În funcție de numărul de canale de distribuție folosite simultan de către un producător se cunosc două tipuri de bază ale circuitului de distribuție:
Circuit cu un singur canal;
Circuit pe mai multe canale.
Schema nr. 4 – Tipuri de bază ale circuitului de distribuție după numărul canalelor de distribuție
Sursă: Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996, p. 19
Plasarea unui producător pe mai multe canale de distribuție scoate în evidență strategii prin care se face diferența între produse, și/sau pe segmente ale pieței, cu scopul de a stopa eventualele conflicte între canalele paralele. Decizia asupra proiectării canalelor de distribuție este domeniul central al managementului de distribuție.
Activitatea unui canal de distribuție este guvernată de următoarele principii:
Instituțiile canalului de marketing pot fi eliminate sau substituite;
Funcțiile pe care aceste instituții le îndeplinesc nu pot fi sub nici o formă eliminate;
Când anumite instituții sunt eliminate, funcțiile lor se deplasasează în amonte sau în aval, de-a lungul canalului de distribuție, fiind asumate de alți membri
În urma analizei teoretice a activității de distribuție în cadrul activității comerciale, am decis să realizez un studiu de caz prin prezentarea generală și prezentarea metodelor de distribuție utilizate de către grupul SC INDITEX SA, cel mai mare retailer de îmbrăcăminte din industria fast fashion-ului pe plan mondial. Acest studiu de caz va avea în vedere prezentarea amplă a celui mai mare brand care face parte din acest grup, brand-ul ZARA, istoricul acestuia atât pe plan mondial cât și pe plan național. Un alt capitol al acestei lucrări va fi dedicat în totalitate prezentării activității de distribuție utilizate în cadrul grupului SC INDITEX SA și al celui mai mare brand al său, ZARA.
Capitolul 2. PREZENTAREA GENERALĂ A SC INDITEX SA
Incursiune în evoluția și dezvoltarea SC INDITEX SA
Istoria lui Amancio Ortega Gaona
Amancio Ortega Gaona, părintele fast fashion, cel care a creat un fenomen in industria modei, este recunoscut drept un om și un lider cu picioarele pe pământ, al cărui principii au rămas neschimbate, în ciuda acumulării unei averi colosale, estimată de Forbes în 2009 la 24 miliarde dolari.
Amancio Ortega, fiul unui muncitor al căilor ferate spaniole și al unei menajere, s-a născut în Leon, Galicia, nebeneficiind de o educație superioară.
Ortega și-a început așa zisa carieră în industria textilă la vârsta de doar 13 ani în orașul La Coruna, centru tradițional al industriei textile iberice. Încă de la primul său loc de muncă, comis – voiajeur pentru un producător de cămăși de lux, Ortega a realizat că procesul de distribuție consumă, fără nici un rost, o mulțime de bani, având în vedere că un sistem direct de distribuție către magazine și clienți ar reduce în mod considerabil cheltuielile. Acest model l-a aplicat mai târziu, și cu un mare succes, la Zara, căutând să controleze toate etapele procesului de producție pentru a reduce costurile, și pentru a câștiga viteză și flexibilitate.
Prin urmare, la începutul anilor ′60, Ortega, având doar 24 ani la acel moment, a devenit managerul unui magazin adresat numărului mic de locuitori înstăriți din portul La Coruna. Așadar, a început să pună în aplicare sistemul pe care îl gândise și să producă haine de calitate la prețuri reduse, pe care le distribuia în magazinele locale. Succesul rapid l-a determinat să-și dezvolte propria afacere, lucru care s-a și întâmplat în 1963, pe când avea doar 27 de ani, moment în care ia ființă Confecciones Goa.
Primul magazin Zara a fost inaugurat în anul 1975, pe o stradă cu trafic intens din La Coruna, pentru ca în anul 1989 să reușească în a depăși pragul de 100 de magazine în întreaga Spanie.
Strategia care l-a adus pe Ortega în rândul celor mai mari companii de textile din lume a fost controlul absolut asupra lanțului de producție și distribuție. Prin urmare, intervalul de timp în care un produs ajungea de pe planșa de desen pe rafturile magazinelor era, în medie, de două – trei săptămâni, de 12 ori mai repede decât rivalii săi. De altfel un produs nu stă mai mult de patru săptămâni pe raft, ceea ce motivează clientele să viziteze foarte des magazinele, chiar de două pe săptămână.
Imaginea nr. 1 – Primul magazin Zara – La Coruna
Sursa: http://zaraeu.blogspot.ro/, site accesat la data de 18.02.2012
Mulțumită sistemului logistic pus la punct de Ortega, toate datele primite de la spațiile de desfacere erau și sunt în continuare centralizate, oferind așadar informații valoroase conducerii, mai exact ce produse prind sau care ar trebui eliminate mai repede din circuit.
Acest model de fast fashion a fost folosit cu succes de Gap în SUA și de Next în Marea Britanie, însă pentru Spania era o noutate. Lanțurile consacrate de retail precum El Corte Ingles sau Cortefiel, cele care acopereau aproape în întregime zona de mijloc din industria modei, nu satisfăceau nevoile vestimentare ale tinerilor. În primul raport anual al grupului, publicat în anul 1999, se face referire la principalul obiectiv al conceptului Zara, și anume de democratizare a modei. Astfel, Ortega a ales să nu facă jocul globalizării, luând o decizie care s-a dovedit a fi una inspirată, aceea de a nu-și delocaliza la momentul respectiv afacerea în țări cu mâna de lucru mai ieftină. A reușit să mențină prețuri competitive neinvestind deloc în publicitate. Succesul mărcii a fost atât de mare, încât promovarea prin reclame nu a fost niciodată necesară.
Chir dacă cheltuielile cu forța de muncă erau cu până la 15% mai mari decât cele ale competitorilor săi, milioane de dolari au fost economisiți în materia de publicitate, dar prin ajunstările permanente la tendințe.
Incursiune în evoluția și dezvoltarea ZARA
Gigantul spaniol de îmbrăcăminte Inditex Group (A se vedea Anexa nr. 1) are în portofoliul său 8 branduri cunoscute, precum Berhska, Massimo Dutti, Oysho , Stradivarius, Zara Home, Skhuaban, Pull and Bear, dar cu toate acestea așa zisa navă admiral a întregului grup cu peste 1400 de magazine și reprezentând aproximativ 2/3 din cifra de afaceri a grupului, deținut de Amancio Ortega, este un brand al cărui nume este format doar din patru litere ZARA.
Istoria ZARA începe în anul 1975, an în care Amancio Ortega deschide primul magazin care poartă acest nume în La Coruña. Inițial, cu acest brand, ținta pe care o urmărea Ortega la acel moment era aceea de a oferi clienților haine la modă, în concordanță cu tendințele actuale ce existau pe piață, la un preț acceptabil. Treptat, începând cu anul 1980, Amancio Ortega, schimbă procesul de creație, de producție și de distribuție al produselor, reușind în a reduce perioada dintre momentul schiței și apariția produsul în magazin la doar 6 săptămâni. Toate acestea au fost posibile prin înlocuirea unui singur designer cu un grup de designeri, și totodată realizându-și o mare parte a producției în Spania. De asemenea și-a modernizat întreagul departament logistic. Așa se pare că a apărut pe piața termenul de „instant fashion”, cu care Ortega a reușit performanța de a păstra magazinele Zara tot timpul la curent cu ultimele noutăți și tendințe.
Zara internațional
Zara își deschide propria fabrică în orașul La Coruña (un oraș cunoscut pentru industria textilă) în anul 1980, iar la începutul anilor `90 actualizându-și producția și facilitățile de distribuție în ceea ce pare a fi total opusul modelului “ milk-run”.
Acest nou tip de abordare, a fost conceput de Toyota Motor Corporation, și a fost numit sistemul “just-in-time” (JIT), model de sistem ce a permis companiei să stabilizeze producția și desfacerea, permițând o auto-izolare a etapelor și finalizarea acestora în doar câteva zile.
În ceea ce privește design-ul, brandul ZARA este caracterizat ca fiind un “ imitator de modă”, concentrându-se pe înțelegerea elementelor din modă pe care clienții săi le doresc, apoi livrându-le direct fără să anticipe tendințele sezonului următor.
Dintre produsele Zara, 50% dintre ele sunt fabricate în Spania, 26% în restul Europei, și 24% în țările din Asia și Africa și restul lumii. În timp ce unii dintre concurenții săi tind să-și externalizeze întreaga producție în Asia, Zara își produce unele dintre cele mai moderne obiecte – cel puțin jumătate dintre acestea – în fabricile deținute în Spania și Portugalia, cu precădere în cele din Galicia, respectiv din nordul țării, unde forța de muncă este mai ieftină decât în cea mai mare parte a Europei de Vest. Producția hainelor care rămân de obicei o perioadă mai lungă de timp pe raft, este externalizată la furnizorii de tip low-cost, în principal în Asia și Turcia.
Zara poate oferi mult mai multe produse în comparație cu principalii săi concurenți existenți pe piață. Ea produce aproximativ 11.000 de articole distincte, anual, pe când concurența nu produce mai multe de 4.000 articole. ZARA are capacitatea de a gândi un produs și a-l aduce la forma sa finală în mai puțin de 4 săptămâni. Diminuarea considerabilă a ciclului de viață al produsului reprezintă succes în fața preferințelor consumatorilor.
În Decembrie 1988, Zara își deschide primul magazin în afara Spaniei, în Oporto, Portugalia. Un an mai târziu, 1989, traversând oceanul și deschizând primul magazin în Statele Unite ale Americii. Mai apoi între anii 1992-1994, Inditex își extinde întreaga afacere, nu numai brandul Zara, și pe alte piețe internaționale, atât pe continent cât și de pe alte continente după cum urmează: în Mexic (1992), în Grecia (1993) respectiv Belgia și Suedia (1994). În anul 1997, Inditex își deschide magazine în încă două țări: Norvegia și Israel.
Imaginea nr. 2 – Zara New York – 5th Avenue
Sursa: http://www.pic2fly.com/Zara+5th+Avenue.html, site accesat la data de 15.03.2012
Anul 1999, care marchează apariția și lansarea noului brand Inditex, Bershka, este anul în care compania se extinde într-un mod agresiv pe mai multe piețe externe: Regatul Unit al Marii Britanii, Turcia, Argentina, Venezuela, Emiratele Arabe Unite, Japonia, Kuweit și Liban .
Imaginea nr. 3 – Fațada magazinului Zara – Abu Dhabi
Sursa:http://www.wilstop.info/2010/05/02/best-fashion-shop/ , site accesat la data de 16.03.2012
Simultan cu lansarea pe bursă a companiei Inditex, în anul 2001, grupul de firme își deschide magazine în Irlanda, Italia, Luxemburg, Republica Cehă, Puerto Rico și Iordan. Doi ani mai târziu, odată cu lansarea primului magazin Zara Home, și totodată a celei de-a doua platformă de distribuție, platforma Europa, în Zaragoza, Spania, pentru a completa sistemul de distribuție în Arteixo. În același an, 2003, grupul deschide primele magazine în Slovenia, Slovacia, Rusia și Malaezia. În anul 2005, Inditex se extinde și în țări ca Monaco, Thailanda, Filipine și Costa Rica.
Odată cu deschiderea primului magazin on-line Zara home, în anul 2007, se deschid încă două centre de distribuție în Meco (Madrid) și Onzonilla (Leon). În acest an Zara celebra deschiderea celui de –al 1000 –lea magazin, magazin deschis în Florence (Italia). De asemenea grupul își lărgește piața de desfacere în încă 4 țări: Croația, Columbia, Guatemala și Oman.
Anul 2008, marchează deschiderea celui de-al 4000 – lea magazin al grupului Inditex, magazin deschis în Tokyo, numărul țărilor în care grupul avea magazine ridicându-se la 73, urmând deschiderea altor magazine în Coreea, Ucraina, Muntenegru, Honduras și Egipt.
Imaginea nr. 4 – Fațada magazinului Zara – Florence Italia
Sursa: http://donnavercoe.blogspot.ro/2010/09/zara.html, site accesat la data 16.03.2012
În anul 2009, pentru a intra pe piața din India, compania Inditex semnează un joint-venture cu Tata Group.
În toamna anului 2010, Inditex lansează primul magazin online pentru brand-ul Zara. Mult asteptatul site a fost lansat de la bun început în Spania, Marea Britanie, Portugalia, Italia, Germania și Franța – aceste țări fiind cele mai importante piețe de desfacere ale companiei.
Imaginea nr. 5 – Fațada magazinului Zara – Seul Coreea
Sursa: http://www.panoramio.com/photo/22986309, site accesat la data 17.03.2012
În luna noiembrie a anului 2010, magazinul on-line al brand-ului ZARA și-a extins serviciul în încă cinci țări: Austria, Irlanda, Țările de Jos, Belgia și Luxemburg (A se vedea Anexa 2), iar la începutul anului 2011, începând să funcționeze și în țări precum Statele Unite și Coreea de Sud.
De asemenea, tot în anul 2011, Zara a intrat și pe piața australiană, deschizând concomitent trei magazine. La sfârșitul anului 2011, ZARA își deschide primul magazin din Africa de Sud, într-una dintre suburbiile luxoase ale orasului Johannesburg, mai exact în Sandton.
În momentul de față din cele 5527 de magazine ale grupului Inditex, 1631 sunt magazinele brand-ului Zara, dintre care peste 1000 sunt doar în se regăsesc doar în Europa ( a se vedea Anexa 2).
Zara România
În anul 2004 s-a deschis în Plaza România primul magazin Zara, magazin deschis sub franciza Azali Trading, parte a grupului libanez Azadea, la aceea vreme compania spaniolă Inditex nefiind sigură de pentențialul pieței din România, preferând o prezență indirectă. În anul 2007 Zara avea o prezență redusă în România având magazine de desfacere doar în București și Cluj.
Imaginea nr. 6 – Fațada magazinului Zara Unirii – București
Sursa: http://despreusi.blogspot.ro/2011/04/usile-automate-glisante-de-la-zara.html, site accesat la data de 20.03.2012
Prin urmare, după succesul înregistrat în România de către brandurile proprii Zara și Pull&Bear, grupul Inditex, controlat de miliardarul spaniol Amancio Ortega, a decis să opereze direct, începând cu februarie 2008, magazinele deschise până la momentul respectiv prin franciză de către Azali Trading. Planurile de dezvoltare ale Inditex vizau la momentul respectiv o expansiune accelerată în Europa de Est. În acest sens, strategia sa a fost să se orienteze către magazinele deja deschise în regim de franciză și să preia frâiele operațiunilor.
În anuii 2008 și 2009, Inditex s-a extins cu câte 14 magazine noi în fiecare an, iar afacerile s-au majorat de la circa 45 de milioane de euro, la 75 de milioane euro în 2009. Pentru anul 2010, grupul avea aceeași perspectivă, mai ales că în acest an intră pe piața din România principalul său competitor grupul suedez H&M.
În anul 2010, Zara deschide în România, primul magazin stradal cu o suprafață de 6000 metri pătrați, investiția ridicându-se la aproximativ 10 milioane de euro.
Imaginea nr. 7 – Pietonală Sibiu, magazin Zara
Sursa: http://www.zf.ro/companii/zara-a-investit-2-5-mil-euro-intr-un-magazin-pe-trei-niveluri-din-sibiu-9378155/poze/, site accesat la data 24.03.2012
La încetul lunii septembrie 2011, Zara se extinde și își deschide magazin în Oradea, în Lotus Center. Magazinul este situat în zona cupolei centrului comercial, fiind înconjurat de celelalte trei branduri Inditex, respectiv Pull&Bear, Bershka și Stradivarius. Magazinul Zara fiind brandul cel mai popular al concernului, se întinde pe o suprafață de aproximatic 600 metri pătrați, aflându-se chiar sub cupola centrului comercial.
Potrivit Ministerului de Finanțe Publice, cele 13 unități Zara existente la finele anului 2010, au generat afaceri de aproximativ 243 de milioane lei (57,7 milioane euro) și un profit de peste 48,5 milioane de lei (11,5 milioane de euro). Dacă este să facem o comparație cu alte branduri deținute de grupul Inditex, profitul Zara în România, a fost la finele anului 2010 de 4 ori mai mare decât profitul realizat de către cele 8 unități Pull&Bear (2,7 milioane de euro).
Imaginea nr. 8 – Fațada magazinului Zara Oradea
Sursa: http://www.ebihoreanul.ro/stiri/ultima-or-31-1-20-3/la-deschidere-oradenii-au-luat-cu-asalt-zara-la-lotus-center-96740.html, site accesat la data de 25.03.2012
În momentul de față în România există 19 magazine Zara, din cele 72 de magazine ale grupului Inditex, în orașe precum București, Cluj-Napoca, Constanța, Iași, Timișoara, Arad, Sibiu, etc.
Scopul societății și obiectul de activitate
Numele companiei este "INDUSTRIA DE Diseño Textil, SOCIEDAD Anónima", în formă prescurtată "Inditex, SA ", fiind o societate comercială, publică cu răspundere limitată, spaniolă.
1. Scopul companiei INDITEX SA:
Fabricarea, comercializarea în orice stadiu, importul, exportul, comerțul cu
ridicata și cu amănuntul a tuturor tipurilor de materii prime textile, fire, haine, țesături și produse finite de îmbrăcăminte și a produselor pentru casă, precum și orice alte produse complementare celor de mai sus, inclusând produse cosmetice și produse din piele.
Participarea la capitalul altor companii sau firme, civile sau comercial, fie prin achiziționarea de orice titlu legal, pentru o valoare sau sub formă de donație, acțiuni în alte societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, sau prin obținerea prin orice altă procedură juridică orice alte participațiuni în alte firme, fie ele spaniole sau străine.
Administrarea, gestionarea și exploatarea de acțiuni,
a participațiunilor din diferite companii, precum și eliminarea, vânzarea, schimbarea sau efectuarea de orice alt act juridic care poate implica exercitarea oricăror drepturi inerente în astfel de interese sau de acțiuni.
Prestarea de tot felul de servicii ce privesc administrarea, gestionarea și funcționare a companiilor, cum ar fi contabilitate, liste de clienți, pregătirea de salarizare, pregătirea de tot felul de încasări, de facturare și alte aspecte similare cu cele menționate mai sus, folosind pentru același tot felul de proceduri, dacă manual, mecanic, electronic sau computerizate, sau de orice altă natură ale naturii cele mai variate.
Elaborarea, pregătirea și desfășurarea de studii și proiecte, precum și crearea de desene, modele industriale și comerciale; direcționarea, asistența tehnică, transfer tehnologic și comercializarea, inspectarea, controlul și administrarea unor astfel de proiecte și activități.
Conducerea, utilizarea sau însărcinarea cesionarea shițelor și a proprietății industriale, în toate formele lor și în toate clasele.
Achiziționarea și eliminarea pentru orice motiv, a oricăror bunuri imobile sau mobile, drepturi, titluri de valoare, participări, acțiuni sau alte interese la alte societăți, chiar și luând parte la incorporarea de acestea, ori de câte ori proprietatea și drepturile de a se deservi de o astfel de activitate a cărui scop final este binele companiei.
2. Activitățile incluse în scopul companiei pot fi efectuate de către Companie în mod direct sau indirect, prin deținerea de acțiuni sau de participațiuni în societăți cu un scop corporativ identic sau similar sau prin orice altă formă acceptată de lege.
Activitatea principală a grupului Inditex și mai ales a brandului Zara, este aceea de a promova tendințele actuale în modă la prețuri accesibile tuturor claselor sociale. De asemenea, Inditex susține procesele de recuperare și reabilitare de servicii sociale și educaționale, prin desfășurarea de activități generatoare de venit, educație pentru pace și securitate alimentară. Aceste programe educaționale au scopul de a însoți, a servi și a apăra drepturile refugiaților. Din această misiune fac parte persoanele care au fost separate de casele lor ca un rezultat de conflicte, catastrofe sau încălcări ale drepturilor omului.
Descrierea fluxului tehnologic
Companiile care doresc să aibă succes în industria modei ar trebui sa știe când să profite de tendințele modei pentru a vinde cât mai multe produse din inventarul lor, înainte de ca trendul respectiv sa treacă.
Zara s-a folosit de acest subsidiu, mai exact de faptul că în industria textilă este foarte important timpul în care reacționezi la tendințele modei decât a încerca să le prezici. Urmând acestă „filozofie”, Zara a dezvoltat un model de afacere în care viteza și descentralizarea luării deciziilor este esențială. Această practică a dus, la rândul său, la diminuarea timpului de livrare și introducerea mai multor stiluri de modă. Implementarea tehnologiei de informații și comunicare a ajutat intensificând procesul de afaceri al Zara.
Într-o eră în care comercianții cu amănuntul se concentreză pe outsourcing pentru a reduce considerabil costurile de producție, retailerul internațional Zara a redus costurile perfecționându-și sistemul informațional și mărind priducția liniilor de jos. Zara este cunoscută pentru felul său accesibil și încă în trend de a produce haine, imitând adesea marile branduri. În timp ce pentru alte branduri, acest mod de lucru ar fi un adevărat dezastru, Zara a transformat acest mod de lucru în principalul său avantaj competitiv (cu ajutorul tehnologiei informatiei, desigur).
Așa cum am menționat și mai sus, Zara se folosește de mai multe tactici pentru a rămâne în topul tendințelor. Comercianții tradiționali cu amănuntul proiectează câteva seturi de modele pentru fiecare sezon și apoi așteaptă câteva luni pentru a pregăti alte modele pentru următorul sezon. Zara, în schimb, caută în permanență noi tendințe și le produce. Pentru a face acest lucru, managerii de magazin țin o strănsă legătură realizând diferite rapoarte săptămânale în care subliniază shimbările în dorințele clienților (a se vedea Schema nr. 5).
Lipsa așa ziselor bariere între manageri și producție, respectiv designeri, permit brandului Zara să fie cuplat și să se adapteze în timp real la gusturile efemere ale modei de pretutindeni. Prin urmare, nu numai că prin acest mod de lucru Zara rămâne la curent în ceea ce privește moda, dar oferă și o diversitate a produselor, un model neramnand pe raft mai mult de 2 saptamâni, mai ales daca nu prezinta interes de la clienți.
În mod normal și natural, un departament de vânzări flexibil și inovativ necesită și un lanț de aprovizionare inovator. Lanțul de aprovizionare al Zara este rezultatul utilizării eficiente al tehnologiei informației pentru a promova tot timpul noi produse.
În locul outsouring-ului producției, Zara se ocupă în proporție de 100% de design și producție. Prin urmare, într-un mediu de afaceri în care majoritatea comercianților cu amănuntul renunță la controlul asupra fabricație, Zara distruge de fapt toate normele industriei de îmbrăcăminte care s-a dezvoltat de-a lungul ultimelor două decenii, contractând de tot producția și cheltuind sume exorbitante pentru promovarea brand-ului.
Schema nr. 5 – Modelul de business ZARA
Sursă: după Roy, Saumya, Fast Fashion: Zara is Now in India, articol publicat la data de 23 Iulie 2010, articol disponibil pe site-ul http://forbesindia.com/printcontent/15492, site accesat la data 05.06.2012
Micro-mediul societății comerciale
Clienții grupului Inditex cuprind toate categoriile de vârstă, deoarece prin cele opt branduri ale sale este capabil să se adreseze tuturor. Varietatea prețurilor, este o altă caracteristică a grupului, care oferă posibilitatea achiziționării produselor sale de către toate categoriile sociale, de la cei cu venituri mici până la cei cu venituri ridicate. Pentru o și mai mare extindere, grupul și-a perfecționat și site-urile pentru a putea să își comercializeze produsele și online, satisfăcând în acest mod și clienții îndreptați către astfel de cumpărături.
„Clientul este originea și forța matrice a tuturor activităților Inditex”. Cerințele clientului sunt urmărite în magazin și centralizate la masa designerilor, pentru a ajunge înapoi în magazine în forma celor mai noi tendințe în modă de două ori pe săptămână. Clientul nu reprezintă doar figura de frunte din punct de vedere al modei, în viziunea grupului el este prezent în toate etapele activității sale de la producție și distribuție, până în aspectele cheie ale afacerilor, precum mediul sau aspecte de responsabilitate socială corporativă.
Segmentul de piață al grupului Inditex coincide într-un mod sau altul cu cel al brandului său de top Zara, mai exact se adresează tuturor categoriilor vârstă. Zara are secțiune pentru copii începând de la nou – născuți până la copii de 14 ani. Dacă este să privim secțiunea dedicată bărbaților se pot găsi haine atât pentru adolescenți cât și haine office, costume elegante, casual. Secțiunea dedicată doamnelor este cea mai complexă, fiind împărțită în trei secțiuni: Zara Woman, Zara Basic și Trafalook (TRF).
Prima secțiune, respectiv Zara Woman, este secțiunea de lux a magazinului, hainele fiind de o calitate superioară și bineînțeles la un preț mai ridicat, adresându-se femeilor cu un veni peste medie. Din punct de vedere al vârstei, din această secțiune își pot achiziționa haine atât tinere de până în 30 de ani, cât și doamne de peste 40 de ani. Cea de a doua secțiune, Zara Basic, este secțiunea mai office, cuprinzând și haine casual, această secțiunea adresându-se femeilor de peste 25 de ani. Calitatea hainelor este una bună, dar nu atât de bună precum a celor de Woman, prețurile fiind ceva mai mici, adresându-se unei categorii sociale cu un venit mediu. Ultima secțiunea este cea TRF, care este o secțiune dedicată adolescentelor și tinerelor până în 25 de ani. Produsele sunt cele mai ieftine, dacă este să facem o comparație cu secțiunile anterioare, dar păstrându-și raportul calitate-preț. Prețurile scăzute se datorează și categoriei tinere căreia i se adresează această secțiune, categorie cu venituri destul de scăzute.
O altă categorie de clienți pe care Inditex a găsit-o și și-a dorit să-i îndeplinească cerințele, este categoria clienților care achiziționează lucruri pentru casă, lucruri de o calitate superioară. Pentru acest segment Inditex a înființat brandul, respectiv magazinele Zara Home. În aceste magazine se pot găsi de la ustensile pentru bucătărie, fețe de masă, pahare cristal până la alte decorațiuni și lenjerii utile într-o locuință. Acest magazin se adresează în principal unei categorii de clienți cu venituri ridicate, fapt ce se datorează în principal faptului că produsele comercializate sunt de o calitate superioară, prețurile fiind direct proporționale cu aceasta.
Pentru a acoperi o categorie de consumatori mai exclusiviști și cu venituri ridicate, Inditex a luat sub aripa sa grupul de magazine Massimo Dutty, brand cu haine și accesorii de o calitate net superioară celorlalte branduri care fac parte din grupul Inditex. În cealaltă extremă, există și două branduri în cadrul grupului care sunt dedicate în exclusivitate tinerilor cu venituri scăzute, Bershka și Stradivariu. Pull & Bear, vine ca un mijlocitor al lanțului de magazine din cadrul grupului Inditex, fiind dedicat clienților cu venituri medii. Brandul Oysho acoperă un alt segment de piață, respectiv segmentul lenjeriei intime și al pijamalelor, acest magazin fiind dedicat în exclusivitate femeilor de orice vârstă. Pentru a întregi orice ținută este nevoie de accesorii, segment acoperit în cadrul Inditex, de către magazinele Uterque, brand stric dedicat accesoriilor de ce fel și genților.
Furnizorii grupului sunt în principal Inditex care asigură fabricarea și aprovizionarea cu haine, respectiv Tempe care asigură fabricarea și aprovizionarea cu încălțăminte și accesorii (genți, curele, etc.). Până la data de 31 ianuarie 2011, grupul Inditex a avut o rețea de aproximativ 1330 de furnizori activi, cu care au avut până în acest moment relații stabile și de durată. Responsabilitatea și etica în afaceri, reglementată în cadrul Inditex, prin Codul de conduită pentru furnizorii externi, trebuie să fie acceptate de către aceștia pentru să își mențină relații comerciale cu grupul.
Inditex urmărește, prin punerea în aplicare a Codulului de conduită Inditex și Acordul Cadru internațional semnat cu International Textile Garment and Leather Workers Federation, în a-și consolida relații comerciale pe termen cât mai lung cu furnizorii săi.
De asemenea, strategia de mediu, este o variabila importantă, care trebuie inclusă în procesele lor de lucru.
Schema nr. 6 – Principalii competitori
Preț +
Design –
Preț –
Sursă: după Pirone, Chiara, Benetton and Zara information systems: a comparative Analysis, document disponibil pe site-ul http://upcommons.upc.edu/pfc/bitstream/2099.1/9456/1/67045.pdf, site accesat la data de 17.05.2012
Competitorii principali ai grupului Inditex, și implicit ai ZARA sunt următorii: multinaționala Benetton, GAP și H&M. Relațiile grupului cu principalii săi competitori sunt guvernate în mare parte de legea concurenței, unde cel mai puternic rezistă, neputând exista nici un fel de colaborare între ei. Prin urmare, fiecare dintre ei își urmărește propriile interese, dorind să cuprindă cât mai mulți consumatori oferindule o diversitate foarte mare de produse, prin calitate și chiar diferite oferte promoționale.
Multinaționala Benetton, GAP și H&M sunt principalii competitori ai Inditex, datorită faptului că aceștia produc și comercializează produse similare cu produsele grupului, urmărind la rândul lor tendințele în modă. Competitorii indirecți sunt cei strict specializați pe accesorii sau pe încălțăminte, respectiv: Accesorize, Debenhams, Deichmann, Botinelli, Otter.
Macro-mediul societății
Macromediul organizației este influențat de mai mulți factori mai ales cum este cazul unei multinaționale. Printre toți acești factori se numără și factorii economici, demografici, social, culturali, tehnologici, politici, mediul juridic și nu în ultimul rând factorii mediului natural. Dat fiind faptul că grupul are magazine atât în Europa, America, Asia și Africa, acești factori diferă în mod considerabil de la un continent la altul, și de la o țară la alta.
Factorii economici ai unei țări, cum ar fi rata inflație, determină considerabil prețurile produselor pe care grupul o oferă, chiar dacă produsele sunt acleași în toate magazinele, prețurile pot să diferă de la o țară la alta. Tot în cadrul prețului se vor regăsi și cheltuielile de transport, ținându-se cont de locul unde sunt fabricate produsele respective și unde anume trebuie să ajungă, prețul fiind astfel mai mare sau mai mic. În funcție de tipul de transport, costurile diferă acestuia diferă, acesta putându-se realiza atât cu vaporul, avionul sau camionul. În cadrul acestor factori se mai încadrează și următoarele taxe, precum TVA-ul, care diferă de la o țară la alta.
Și factorii sociali-culturali au un cuvând de spus cânt vine vorba de vânzarea unui anumit produs sau nu, totul depinzând de orientarea pe care o are o țară către modă. Prin urmare un produs poate fi vândut foarte bine în Canada, iar în Spania sau chiar și în România să nu se vânde bine sau chiar deloc. De exemplu la produsele tip military, pe culorea kaki s-au vândut foarte bine în Franța, iar în România acele produse abia dacă s-au vândut câteva bucăți. Toate aceste se datorează orientării fiecăruia către modă și reținerilor sociale ale fiecărui individ.
Un rol foarte important în satisfacerea dorințelor și cerințelor clienților o au factorii tehnologici, care joacă un rol primordial în aprovizionarea magazinelor de două ori pe săptămână cu marfă. Dacă tehnologia pe care a implementat-o de-a lungul timpului Inditex nu ar fi fost una de cea mai înaltă calitate, atunci comenzile nu ar fi putut fi onorate în timp util, iar clienți nu ar fi putut și nu ar putea nici în acest moment să primească haine de ultimă tendință în timp util. Factorul care ar putea să împiedice onorarea comenzilor sau aprovizionarea magazinelor ar fi un factor natural, ca de exemplu înzăpeziri, inundații, alunecări de teren, în această situație marfa ajungând la destinație cu întârziere.
Ceilalți factori, politici și juridici, au si eu o anumită influență asupra prețului. În funcție de politica și juridisdicția țării respective, comerciantul își poate adăuga la preț un anumit procent, care poate fi uneori limitat prin lege sau nu. La acest capitol mai putem adăuga și existența posibilității investirii pe o piață nouă, în funcție de cum sunt facilitate sau nu investițiile străine directe în aceea țară.
Conducerea și administrarea societății
Mai jos se poate observa organigrama cu componentele principale ale structurii ierarhice de sediul grupului Inditex, reprezentând legăturile de subordonare pe verticală, respectiv pe orizontală pe același nivel.
Schema nr. 6 – Organigrama Inditex
Organizarea internă și baza materială
Resursele principale ale grupului Inditex sunt în primul rând resursele umane, datorită faptului că prin intermediul și cu ajutorul angajaților și a ideilor și inițiativei lor, compania a reușit să se dezvolte și să capete o astfel de notorietate la nivel internațional. Doar din cauza angajaților săi, grupul este unul dintre cei mai mari distribuitori de modă din lume. Datorită lor principalii clienție ai Inditex, lanț de modă ce cuprinde 8 lanțuri de magazine, pot găsi în fiecare săptămână, în magazinele sale din întreaga lume.
Oricare ar fi locația magazinului, toți angajații grupului împărtășesc aceleași preocupări cu privire la garantarea celor mai bune servicii pentru clienții lor, toate activităților lor fiind reglementate de dorința clienților pentru modă și de variabilele lor față de Responsabilitatea Socială Corporativă.
Grupul Inditex are opt modalități de a înțelege moda, prin cele 8 branduri pe care le deține, pe când modeul de a lucra cu oamenii este unul singur. În ceea privesc resursele umane, la finele anului 2010 numărul angajaților grupului depășea 100.000. La 31 ianuarie 2010, grupul a avut un total de 100.138 de angajați, din care 79.079 femei și 21.059 bărbați.
Capacitatea grupului se poate observa din faptul că în ultimele patru decenii au reușit o creștere profitabilă a investițiilor realizate de către cei interesați. Toate acestea sunt datorate în principal încrederii acordate de către investitori, încredere ce derivă dintr-un proiect comun. Existând certitudinea unei filozofii și a unei culturi de afaceri capabile să înfrunte orice fel de provocare.
Rezultatele economice pe care grupul le-a obținut în anul 2010, au fost de asemenea satisfăcătoare, existând o creștere a vânzărilor de 13%, și de 32 % în ceea ce privește profitul net al Inditex. În ceea ce privește anul financiar 2011, valoarea vânzărilor nete a fost de 13.8 miliarde euro, cu 10% mai mult decât în anul precedent. Profitul brut a ajuns în 2011 la 8,2 miliarde de euro, cu 10% mai mare ca în 2010. Cu toate acestea, elementul cel mai suprinzător este acela că Inditex continuă să fie interesată în continuu de îmbunătățirea și lărgirea orizonturilor sale, alocând pentru investiții, în ultimii ani, peste 750 de milioane euro și urmând să deschidă peste 400 de noi magazine în întreaga lume. Doar în anul 2011 a deschis 483 de magazine ajungând la un număr impresionant de 5527 de magazine pe 82 de piețe diferite. Deschiderile au avut loc pe 49 de piețe, acestea incluzând primele magazine în țări precum Australia, Africa de Sud, Taiwan, Azerbaijan și Peru.
Pe piața locală, din România, Inditex este singurul care au afaceri de circa 100 milioane de euro. Grupul este primul care și-a făcut curajul să pătrundă pe piața locală, în franciză în 2004 și direct trei ani mai târziu. În momentul de față ei dețin 56 de magazine în România, dintre care 5 inaugurate în 2011 și având în plan deschiderea a încă zece, având o cotă de piață de aproximativ 5% (în condițiile în care piața de retail de modă este estimată de Euromonitor la 1,9 miliarde de Euro).
În ceea ce privește Zara, potrivit Ministerului de Finanțe Publice, doar cele 13 unități Zara existente la finele anului 2010, au generat afaceri de aproximativ 243 de milioane lei (57,7 milioane euro) și un profit de peste 48,5 milioane de lei (11,5 milioane de euro). Dacă este să facem o comparație cu alte branduri deținute de grupul Inditex, profitul Zara în România, a fost la finele anului 2010 de 4 ori mai mare decât profitul realizat de către cele 8 unități Pull&Bear (2,7 milioane de euro).
Prezentarea structurii personalului și responsabilitățile lor
Structura organizatorică a personalului din magazinele ZARA, prevede următoarele posturi: pricipalul așa zis pion, în subordinea căruia se regăsesc ceilalți angați este Shop managerul. Assistant managerul, staff responsible și coordonatorul sunt în directa sa subordine împreună cu aproximativ 20 de assistenți vânzări, în funcție de capacitatea fiecărui magazin.
Shop Managerul răspunde de toate problemele ale magazinului și se asigură de buna funcționare a acestuia, el trebuind să supravegheze primirea mărfii, să asiste la diferite ședințe care au lor la un nivel mai înalt, să realizeze diferite rapoarte cu privire la vânzările magazinului și la produsele primate. Cel care preia, sau mai bine spus are atribuții similare cu cele ale Assitant Manager-ului este Staff Responsible, el fiind angajatul cu legătura cea mai apropiată de Sales Assitant (vânzători), acesta realizându-le programul de lucru și asistându-i în toate eventualele probleme legate de serviciu. Adițional la toate aceste responsabilități, Staff Repsonsible participă la buna desfășurare a activității în magazin, având și atribuțiile unui vânzător.
Coordonatorul este omul care se ocupă cu expunerea mărfii în standuri, venind în permanență cu idei noi despre cum ar trebui să arate o ținută completă. În concluzie, el este acela care organizează în standuri marfa, în așa fel încât să fie prezentată într-un stand o ținută completă, cu tot cu pandofii potriviți și accesoriul necesar. Sales Assistant, sau vânzătorii, au sarcina de a supraveghea marfa din magazin, verificând constand dacă există suficientă marfă pe standuri și să consilieze clienții în alegerea celei mai bune ținute, servindu-i cu cea mai mare amabilitate.
Mulțumită personalului și structurii acestuia, Zara a reușit să schimbe considerabil regulile jocului în modă. În afară de faptul că aceștia au posibilitatea de a lucra într-o echipă tânără au și oportunitatea de a se dezvolta din punct de vedere profesional într-o companie cu renume mondial.
Activitatea personalului dintr-un magazin ZARA
Zilnic și săptămânal personalul din magazinele Zara au de realizat diferite saracini. Reposition fiind modul prin care se aduc în magazin mărimile care lipsesc. Acesta se realizează în fiecare dimineață pe foi speciale, notându-se fiecare mărime care lipsește și se aduce din stockroom. În stock, se intră pe rând astfel încât în magazin să fie în permanență cineva sau se predă unei singure persoane care se va ocupa de produsele din stock. Reposition-ul se realizează de câte ori este nevoie pe parcursul zilei când se observă că s-au vândut anumite articole sau au rămas prea puține la raft sau prin „24”.
„24” este un raport care se întocmește automat într-un program special și arată marfa vândută într-un anumit interval de timp. Acest raport poate fi consultat și la intervale mici de timp, chiar și la două ore în zilele cu vânzări mai mari.
Closing-ul se realizează seara, cu o oră înainte închiderii magazinului, pe zone, împachetând hainele corespunzător și așezând umerașele. Hainele se organizează pe mărimi, la fel pantofii și accesoriile. Se verifică de asemenea cabinele de probă, se scot extra size-urile, păstrând câte 1 bucată din fiecare mărime.
Fitting Room-ul este un loc foarte important din magazin, unde personalul poate face vânzări folosind tehnica prin care oferă alternative clienților.Persoana care se ocupă de zona aceasta are responsabilitatea să controleze produsele la intrare/ ieșire de alarme, trebuind să numere alarmele și nu produsele.
Coordination are scopul de a facilita alegerea clientului în a se îmbrăca, combinând cu ușurință hainele cu pantofii dar și accesorizând ținuta pe anumiți pereți, dintr-o anumită zonă. Având în vedere faptul că Zara nu se bazează pe publicitate în media sau folosind diferite campanii pentru promovare, imaginea magazinului este esențială, pornind de la exterion – vitrine și terminând cu interiorul – pereți, mese, etc. Coordination-ul se ocupă cu menținerea imaginii magazinului curată și îngrijită, deosebindu-se în totalitate de celelalte magazine.
Capitolul 3. ACTIVITATEA DE DISTRIBUȚIE LA ZARA
3.1. Conceptul de distribuție
În literatura universală termenul de distribuție este definit astfel "totalitatea proceselor economice și tehnico-organizatorice privind dirijarea și transmiterea fluxului de bunuri și servicii de la producător la consumator, în condiții de eficiența maximă." Finalizarea efectivă a activității întreprinderilor producătoare de bunuri, sau servicii și totodată valorificarea oportunităților pieței sunt de cele mai multe ori condiționate de ajungerea produselor, respectiv serviciilor la consumatori, satisfăcândule astfel nevoile. Rezultatele unei companii, firme se integrează unui anumit tip de ofertă pe piață, fie că este vorba despre ofertă de produse sau ofertă de servicii etc., după gradul de prelucrare și valorificare a resurselor întreprinderii și după caracteristicile și modul de satisfacere a nevoilor de consum cărora le sunt destinate aceste rezultate. În spațiul și timpul care despart finalizarea producției de intrarea produselor în consum au loc un întreg ansamblu de operațiuni, respectiv procese economice. Prin urmare, orientarea lor într-un mod cât mai eficient formează obiectul celei de a treia componente a mixului de marketing, care este politica de distribuție.
Dorind să cuprindă și în același timp să definească conținutul și întregul meganism al sferei economice care se referă la spațiul și timpul dintre producție și consum, marketingul a optat pentru noțiunea de distribuție, aceasta fiind o noțiune care cuprinde atât procesele cât și activitățile eterogene.
“Distribuția reprezintă ansamblul activităților ce au ca scop transferul produsului de la firma producătoare la consumatorul final. Ea îndeplinește următoarele funcții principale: transportul (toate activitățile legate de transportul produselor de la producător la consumatorul fina), aprovizionarea (activitățile ce permit formarea gamei de produse adaptată nevoilor de consum); stocarea (activitățile ce asigură legătura între momentul fabricării produsului și momentul achiziției/utilizării acestuia); contractarea (activitățile ce facilitează legăturile între producător și intermediari); informarea (activitățile ce permit asigurarea unui flux de informatii în dublu sens: de la producător la consumator și de la consumator la producător).”
Modalitățile de trecere a unui produs din sfera producției în sfera consumului formează circuitul de distribuție al acestuia. Circuitul de distribuție sau circuitul comercial include atât producătorul cât și consumatorul, precum și toți intermediarii cu caracter comercial implicați în transferul efectiv.
Distribuția este cea mai indispensabilă funcție din cadrul întregului mecanism economic, deoarece ea garantează drumul, atât în timp cât și în spațiu a produselor de la producător la consumator. În concluzie întregul concept de distribuție se referă în primul și în primul rând la drumul pe care îl parcurg produsele pe piață până în momentul în care ajung la consumatori finali.
Structura sistemului de distribuție diferă de cele mai multe ori de la o țară la alta, prin urmare, în nordul Europei existând un comerț bine structurat iar în sudul continentului formele sistemului de distribuție sunt mai puțin dezvoltate. Cu toate acestea țările din Europa Centrală și de Est, care după 1989 au încercat să dezvolte formule de comercializare noi, trecând la o altfel de economia de piață, ocupă în acest clasament un loc aparte.
În ultimii 50 de ani, sistemul de distribuție european s-a caracterizat, printr-o segementare mai accentuată, dominând strategiile de internaționalizare și diversificare, legislație restrictivă.
La definirea strategiilor de marketing au contribuit în mod esential segmentarea piețelor, diversitatea produselor, apariția noilor formule de comercializare. Așadar unele companii europene de distribuție practică un marketing de masă, altele un marketing specializat sau un marketing hiperspecializat.
3.2. Distribuția în grupul SC Inditex SA
Dacă este să ne referim la internaționalizarea comerțului, aceasta se realizează, de obicei, pe axele Nord/Sud și Est/Vest. Formulele comerciale exportate fiind cele care domină în țara de origine. Franța, Germania și Marea Britanie sunt țările care dețin ponderea cea mai mare a operațiunilor internaționale.
Distribuția în Spania, este caracterizată de un comerț intermediar care imbină tradiționalul cu modernismul.
Modelul de afacere al grupului Inditex, din care face parte și brandul Zara, este caracterizat de o integrare verticală la un nivel foarte înalt față de alte modele dezvoltate de competitorii lor internaționali. Acest model de afacere acoperă toate etapele procesului de modă: proiectare, fabricarea, logistica și distribuția produselor sale în propriile magazine, după cum se poate observa și în schema de mai jos.
Schema nr. 7 – sistemul INDITEX
Sursa: după INDITEX Press dossier, raport disponibil pe site-ul http://media.ft.com/cms/9552c624-a2b4-11de-ae7e-00144feabdc0.pdf, site accesat la data 20.05.2012
Întreaga producție, indiferent de originea sa, este primită în centrele logistele ale fiecăruia dintre brandurile Inditex (A se vedea Figura nr. 1 și Figura nr. 2), de unde este distribuită simultan la toate magazinele atât naționale cât și internaționale, în mod constant . În cazul Zara, distribuția are loc de două ori pe săptămână, fiecare livrare incluzând întotdeauna modele noi, astfel încât magazinele își împrospătează de fiecare dată oferta.
Figura nr. 1 – Harta centrelor de distribuție din Spania –INDITEX
Sursa: hartă preluată din INDITEX Press dossier, raport disponibil pe site-ul http://media.ft.com/cms/9552c624-a2b4-11de-ae7e-00144feabdc0.pdf, site accesat la data 20.05.2012
Sistemul logistic se bazează pe un software creat chiar de către echipa companiei. Acesta facilitează distribuția astfel încât între momentul primirii unei comenzi la centru de distribuție și până la livrarea mărfurilor în magazine trec în medie 24 de ore pentru magazinele din Europa, iar 48 de ore pentru cele din America, Asia, Australia etc.
Figura nr. 2 – Harta centrelor de distribuție din Spania – pentru întregul grup INDITEX (procentual)
Sursa: EMPRESAS: Inditex, The Fashionable Company, articol publicat pe site-ul http://mundodelaempresa.blogspot.com/2011/09/empresas-inditex-fashionable-company-in.html, la data de 26 Septembrie 2011, document accesat la data 20.05.2012
Zara deține în Spania trei centre logistice, unul este situat în Arteixo (La Coruna) unde se află și sediul central al grupului Inditex, și care are o suprafață de aproximativ 500 000 m², al doilea este situat în Zaragoza – platforma Europa, care a fost inaugurat și pus în funcțiune în anul 2003 având o suprafață de aproximativ 130 000 m², iar cel de-al treilea la Madrid (doar pentru Zara Kids, Zara Home) – A se vedea Anexa nr. 3. Centrul din Zaragoza fost dotat pentru a putea sprijini planurile de dezvoltare ale Zara, investiție făcută de grupul Inditex fiind de aproximativ 90 milioane euro.
În prezent are peste 800 de angajați și o capacitate de distribuție de peste 80000 de articole vestimentare per oră.
Schema nr. 8 – Sistemul de aprovizionare și distribuție ZARA
Sediul Zara
Fluxul de informații
Flux de materie primă
Sursă: a se vedea Zara y H&M: Dos modelos que intentan acercar el lujo al sector del gran consumo, document disponibil pe site-ul http://www.cogefilog.com/pdf/ZARA&HM_ES.pdf ,site accesat la data de 23.05.2012
Locația aleasă oferind o infrastuctură excelentă, având acces direct atât la calea ferată cât și la autostradă, situat în apropierea de aeroportul Zaragoza, crescând astfel posibilitatea de manipulare a încărcăturilor cu destinație internațională.
Schema nr. 9 – Sistemul tradițional de aprovizionare
Fluxul de informații
Flux de materie primă
Sursă: a se vedea Zara y H&M: Dos modelos que intentan acercar el lujo al sector del gran consumo, document disponibil pe site-ul http://www.cogefilog.com/pdf/ZARA&HM_ES.pdf ,site accesat la data de 23.05.2012
Centrul de distribuție TEMPE pentru încălțăminte, poșete și accesorii, pentru întregrul grup Inditex, este localizat în Elche, Alicante, și are o suprafață de aproximativ 42 000 m².
Aceste centre logistice au calitatea de a fi legătura dintre magazine și fabricile de pretutindeni, permițând, pe de o parte, un flux rapid de informații de la prima la a doua și, în plus, un flux rapid de mărfuri de la a doua la prima, după cum se poate observa în Schema nr. 8 și nr. 9 de mai sus. Punerea în aplicare a unui sistem continuu de – comenzi și livrări – de bunuri permit punerea în aplicare într-un mod cât mai corect a sistemului Just in Time. Datorită acestui sistem magazinele dispun de un stoc minim de mărfuri, reducându-se astfel considerabil costurile de depozitare și inventar. Evidența vânzărilor pentru fiecare model este ținută tot la centrul logistic, reducând astfel orice fel de minusuri în stocurile magazinelor.
3.3. Analiza metodelor de distribuție utilizate
"Sistemul Logistic este ansamblul resurselor fizice, al infrastructurii informatice, al persoanelor și procedurilor care fac posibil fluxul de bunuri și transmiterea de informații de la punctul de origine – aprovizionarea cu materii prime – până la punctul de utilizare/consum – recepția produselor finite de către clienții finali. În mod clar se stiputează astfel o relație condițională clară între existența sistemului logistic și cea a fluxului de bunuri ci și faptul că sistemul logistic este extins de la sursa de materii prime până la destinația finală a produselor rezultate de acestea. "
"Mutațiile care au avut loc în privința abordării teoretice și practice a fluxului fizic al materiilor prime, materialelor, produselor semifinite și finete au condus la apariția unor noi termeni, printre care: distribuția, logistica, managementul materialelor, managementul logistic și managementul lanțului de aprovizionare-livrare. Deseori, acești termeni sunt considerați sinonimi, fiind utilizați pentru a descrie aproximativ același domeniu, logistica. "
Fiind una dintre cele mai dinamice și de succes afaceri în categoria industriei textile, Zara, poate fi considerată nava amiral a Inditex. Din pricina poziționării brandului, acesta intră în competiție directă cu unii dintre cei mai mari și cunoscuți operatori ai industriei textile, cum ar fi gigantul italian Benetton, Gap și H&M, toți fiind adepții logisticii de tip `quick response`. Cu toate acestea, dezvoltarea rapidă și succesul pe care în continuă creștere a lanțului Zara, sunt un mediu competitiv atât de feroce, fiind un testament al capacității sale de a implementa o strategie operațională bazată pe obiectivele duale ale minimizării stocului și răspunsului rapid la nevoile pieței.
Întregul proces de aprovizionare cu bunuri ale magazinelor începe cu echipele interfuncționale, incluzând în această categorie, specialiștii în modă, comerț și desfacere cu amănuntul, care lucrează în cadrul departamentelor de Design al Zara la sediul central al companiei din La Coruna. Acești specialiști în modă sunt cei responsabili de creațiile inițiale, alegerea materialelor și selectarea imprimeurilor și a gamelor de culori. Restul rămâne pe seama departamentului comercial, aceștia având datoria să constate viabilitățile comerciale probabile ale articolelor propuse. După acceptarea designului, care de obicei este acceptat într-o proporție de aproximativ o treime, specialiștii încep negocierile cu furnizorii, stabilind prețurile de cumpărare, analizând costurile și marjele, și ajungând în acest mod să fixeze poziția prețurilor pentru bunurile care urmează a fi vândute în Spania, la acest preț adăugându-se costurile distribuției. În concluzie, un cumpărător din Anglia, va plăti aproximativ cu 50% mai mult pentru același articol față de un cumpărător din Spania. Prețurile din Statele Unite, respectiv Japonia, fiind mai mult decât dublu.
Volumul seriei de producție, mai exact numărul de haine comandate, și datele de lansare, acestea variind între țări din pricina diferențelor culturale, sunt de asemenea determinate în acest stadiu.
Așadar 20 % din marfă, produsele care s-au vândut cel mai bine, este importată ca produs finit din centrele de producție low-cost, majoritatea din Asia. Restul articolelor fiind produse în regim de `quick response`. Jumătate din întrega producție Zara este produsă intern folosindu-se de fabricile proprii puternic automatizate și o rețea de contractori mai mici, din jurul orașului La Coruna. Cealaltă jumătate a produselor sunt fabricate în Spania sau în alte țări europene.
Materia primă este achiziționată prin intermediul departamentelor de achiziții ale companiei din Europa și Asia, dar majoritatea materialelor provin din Mauritius, Noua Zeelandă, Australia, Maroc, China, Coreea, India, Turcia, Italia și Germania. Datorită politicii sale globale de aprovizionare, din pricina căreia Inditex, deci și Zara folosesc o bază largă de furnizori, oferă cea mai extinsă selecție a matarialelor pentru articolele lor de îmbrăcăminte, reducând în același timp riscul de dependeță față de orice sursă sau furnizor. Jumătate din întreaga cantitate de materiale cumpărate sunt în gri, urmând a fi vopsite sau imprimate sau chiar finisate de una din celelalte filiale galiciene ale Inditex. Timpul de rotație pentru acest proces este de doar o săptămână, ilustrând modul în care costurile ridicate de producție în Europa sunt compensate de benefiiciile proximității și controlului.
Sistemele de producție ale brandului Zara se aseamănă din mai multe puncte de vedere cu cele ale celorlați competitori ca de exemplu Benetton, dar din pricina perfecționării sistemului logistic alături de Toyota au reușit să-i depășească. Operațiile care intensifică eficiența costului prin economii de scară sunt operațiile care sunt conduse intern. Celelalte operații cum ar fi activitățile de producție, inclusiv stadiile de finisare care folosesc de obicei în mod intensiv muncitorii, sunt completate de rețele de sute de mici antreprenori, fiecare fiind specializat într-o anumită parte a procesului de producție sau al tipului de haină. Toți acești antreprenori muncesc în mod exclusiv pentru compania mamă a Zara, Inditex SA. Ei primesc sprijinul necesar cerut tehnologic, financiar și logistic pentru a-și atinge targetele imperioase de timp și calitate. Costurile de inventar sunt menținute la un nivel minim din pricina faptului că Zara plătește doar pentru articolele de îmbrăcăminte terminate.
Articolele finalizate sunt trimise celor două centre de distribuție ale companiei din La Coruna și Zaragoza, unde urmează a fi etichetate, atașândulise prețuri și amabalându-se. Toate articolele poartă etichete internaționale cu prețuri în valutele importante. De la centrele de distribuție sunt transportate de diverși contractori pe cale rutieră sau pe calea aeriană către destinațiile finale. Transportul rutier este utilizat pentru transporturi de 24 de ore sau mai puțin, în timp ce transportul aerian este utilizat pentru distanțe mai mari, toate livrările având loc în termenul maxim de 48 ore.
Prin urmare, într-o industrie în care trec de obicei luni întregi de la emiterea comenzi și finalizarea, Zara a reușit să reducă acest timp pentru mai mult de jumătate din articolele de îmbrăcăminte, nivel neegalat până în acest moment de nici un alt competitor al său din Europa sau America de Nord. Întregul ciclu de creație durează între patru și cinci săptămâni. Toate modificările de design și restocarea produselor existente, fiind realizată în 14 zile. Întregul sistem este flexibil pentru a face față schimbărilor neașteptate ale cererii.
Capitolul 4. CONCLUZII ȘI PROPUNERI
Inditex este un retailer de specialitate la nivel mondial, care proiectează, produce și vinde îmbrăcăminte, încălțăminte și accesorii pentru femei, barbați și copii, prin lanțurile sale din întreaga lume. Zara este cel mai mare și cel mai internaționalizat dintre brandurile Inditex.
Din numărul total de salariați Inditex, peste 80% dintre ei sunt angrenați în vânzărea cu amănuntul și 8,5% sunt în industria prelucrătoare, de proiectare, logistică, și de distribuție. Restul de 11,5% sunt angajații de la sediul central al Inditex, care este situat în regiunea Galicia.
Rolul pe care îl are centrul corporatist al Inditex este mai degrabă unul de "operator strategic" fiind implicat în stabilirea strategiei corporației, aprobarea strategiilor de afaceri ale lanțurilor individuale, precum și controlul performanțelor globale ale acestora, comparativ cu rol de "operator funcțional" care este implicat în desfășurarea lanțurilor de magazine.
Acest lucru dă brandului Zara autonomia de a opera în mod independent și responsabil față de propria strategie, design de produs, sourcing și fabricație, distribuție, imagine, personal și rezultate financiare.
Având această libertate, Zara a fost cababil de a face investiții majore atât în producție, logistică, IT cât și în stabilirea unui sistem de producție just-in-time. Zara produce cele mai pretențioase produse ale sale intern, designerii săi urmărind continuu preferințele clienților. Datorită nevoilor sale unice, Zara a ales să dezvolte pe plan intern sistemele sale de afaceri, fiind capabil în acest moment să creeze un produs și să îl aducă în față clienților doar în câteva săptămâni.
În ceea ce privește concurența, principalii competitori ai brandului sunt multaniționala Benetton, GAP și H&M. Dacă este să privim din punct de vedere al raportului actualitate design – preț, Zara este cel mai actual din punt de vedere al designului, iar în ceea ce privesc prețurile H&M depășește brandul Zara oferind prețuri mai mici.
Ca cel mai mare brand și cel mai internaționalizat brand al grupului Inditex, Zara este principalul pilon de susținere și de creștere al grupului, jucând rolul principal în vânzările și profitul Inditex per ansamblu. Conceptul de bază al modelului de business Zara este acela de a vinde "haine de calitate medie la prețuri accesibile", iar cheia acestui model fiind reprezentată în principal de integrarea verticală și răspunsul prompt la dorințele clienților. Prin urmare, dacă este să privim întregul proces al acestui sistem: de la design, producție, distribuție și vânzare cu amănuntul, fiecare dintre ele prezintă patru factori care le fundamentează succesul: timpul ciclului de producție și distribuție este scurt, loturile mici pentru fiecare produs, marea varietate de produse care apar în fiecare sezon și investiții considerabile ce s-au realizat în toți acești ani în tehnologia informațiiei și comunicațiilor. Aceste patru elemente sunt existente în fiecare aspect al acestui business.
Designerii brandului Zara urmăresc preferințele consumatorilor pe tot parcursul anului ținând legătură permanentă și plasând comenzi atât desigenrilor locali cât și celor externi. Prin urmare, în fiecare an sunt produse sute de mii de produse care au se bazează în principal pe aproximativ 11,000 produse diferite în diverse culori, materiale și mărimi. Toate aceste lucruri sunt posibile datorită variației mari de comenzi în loturi mici și totodată a producției interne a celor mai stilate dintre modele. Producția celorlalte modele fiind externalizată către producătorii din Asia, Europa etc. Timpul care trece de la faza de proiectare până la sosirea produselor pe rafturi este de patru-cinci săptămâni pentru elementele noi, iar pentru cele modificate de două săptămâni.
Întregul proces de aprovizionare și producție sunt de asemenea foarte importante în succesul pe care îl are Zara. Având departamente de achiziții în orașele mari ale modei precum Barcelona sau Hong Kong, Zara poate să urmărească în deaproape apariția noilor tendințe. Aproximativ jumătate dintre țesături sunt achiziționate în nuanțe de gri, pentru a permite o mai mare flexibilitate și varietate de culori și modele în producție, finalizarea lui durând maxim o săptămână.
Zara deține în Spania trei centre logistice, unul este situat în Arteixo (La Coruna) unde se află și sediul central al grupului Inditex, al doilea este situat în Zaragoza – platforma Europa, care a fost inaugurat și pusă în funcțiune în anul 2003 iar cel de-al treilea la Madrid (. Centrul din Zaragoza fost dotat pentru a putea sprijini planurile de dezvoltare ale Zara.
Centrul de distribuție TEMPE pentru încălțăminte, poșete și accesorii, pentru întregrul grup Inditex, este localizat în Elche, Alicante.
Aceste centre logistice au calitatea de a fi legătura dintre magazine și fabricile de pretutindeni, permițând, pe de o parte, un flux rapid de informații de la prima la a doua și, în plus, un flux rapid de mărfuri de la a doua la prima. Punerea în aplicare a unui sistem continuu de – comenzi și livrări – de bunuri permit punerea în aplicare într-un mod cât mai corect a sistemului Just in Time. Datorită acestui sistem magazinele dispun de un stoc minim de mărfuri, reducându-se astfel considerabil costurile de depozitare și inventar. Evidența vânzărilor pentru fiecare model este ținută tot la centrul logistic, reducând astfel orice fel de minusuri în stocurile magazinelor.
La sfârșitul întregului proces de producție, modelul de business al brandului Zara, îi permite de pune înainte o linie, deoarece se poate angaja la linia sa de produse mult mai târziu în sezon. De fapt, procesul de proiectare nu pare să se oprească, designerii evaluând în mod constant preferințele consumatorilor. Angajații Zara din magazine sunt de asemenea tineri și foarte "fashion-conscious", care serveasc drept "trend-spotters". În plus, Zara oferă volume limitate de produse noi în cele mai importante dintre magazinele Zara si se folosește apoi de rezultatele acestor vânzări pentru a decide dacă un produs ar trebui să fie, de asemenea, vândut și în alte locații.Volum limitat și scurt timp disponibil creat cu succes un sentiment de "lipsa", în percepția consumatorului.
Punctele tari ale întregului grup Inditex sunt legăturile puternice între treptele ierarhice ale companiei. De obicei, informația ajunge de la potențialii clienții, prin intermediul vânzătorilor, către managerii de magazin, care la rândul lor transmit mai departe eventualele cerințe sau feedback-uri cu privire la un produs. Aceste informații ajung în final pe masa creatorilor de modele și remediază problemele existente. Încrederea obținută dealungul timpului în rândul clienților și menținerea și chiar lărgirea gamei de clienți, este un alt punct forte al grupului.
Un alt punct forte este posibilitatea grupului de a-și asigura prin intermediul unor contracte de asigurare pentru deteriorarea stocurilor, pentru distrugerea proprietăților sale sau a echipamentului.
Punctele slabe ale companiei pot fi identificate la nivelul supravegherii video din magazin. Cu toate că aceste aparate de supraveghere există, mai sunt întâmpinate și probleme tehnice sau nu sunt într-un număr suficient de mare pentru o bună supraveghere, motiv pentru care uneori pierderile sunt semnificative.
Oportunitățile companiei sunt strâns legate de cererea mare care apărut în ultima perioadă în rândul pieței forței de muncă, respectiv responsabilitatea socială a companiilor și selectarea unei companii de către potențialii angajați. Pentru a se asigura un mediu de muncă corespunzător, departamentul de resurse umane este guvernat de o serie de norme care acționează și sunt revizuite în performanța socială și de mediu.
Oportunități pe termen scurt
Pe termen scurt, Zara ar trebui sa ia în considerare renegocierea costurilor de transport în ceea ce privește distribuția produselor sale la locațiile sale cele mai îndepărtate. Având în vedere faptul că construirea de noi fabrici și achiziționarea de echipamente noi ridică în mod considerabil costurile de producție, Zara ar trebui să continue, cel puțin pe termen scurt, să își distribuie produsele de la centrele de distribuție din Europa. Având în vedere faptul că Zara este într-o continuă dezvoltare prin urmare și cantitatea de marfă distribuită va crește o renegociere a costurilor și termenilor de transport ar reduce costurile de producție.
În țările unde este în continuă extindere, Zara ar trebui să ia în considerare și extinderea comerțului electronic în mai multe țări unde și-a făcut deja simțită prezența prin magazinele sale. Cu toate că 80% din tendințele și stilul vestimentar este comun în aproape toate țările, există încă unele variații în preferințe și în gusturi. Prin dezvoltarea comerțului electronic, Zara ar putea aduna mai ușor informații despre preferințele clienților săi.
Oportunități pe termen lung
Construirea unui centru de distribuție regională în America și a unor centre mai mici în alte țări. Zara își menține avantajul competitiv în Europa, prin intermediul conceptului său fundamental de a-și menține procesul de proiectare, producție, distribuție la un nivel la care să permită un răspuns cât mai rapid la cererea clienților săi. Prin urmare, extinderea la nivel mondial, Zara este nevoită să își dezvolte modelul de afaceri în America și Australia pentru a putea să-și păstrăze producția și termenele de livrare din Europa.
Construirea unui centru logistic atât în America Centrală cât și în Australia vor conduce la scăderea costurilor logistice și vor ajuta Zara să își mențină modelul de afacere și afacerile la aceleași nivele. Zara ar putea să își localizeze centrele de distribuție în mod strategic în interiorul sau în apropierea țărilor în care producția ar putea fi realizată la costuri mult mai mici (de exemple Mexic, Caraibe). Ar trebui construite centre de distribuție mai mici în țările în care Zara dorește să se extindă. Existența unui centru de distribuție în America ar ajuta pe cei de la Zara să înțeleagă mai bine gusturile clienților americani.
Schema nr. 10 – Analiza SWOT pentru magazinul ZARA din Oradea
Bibliografie
Cărți de specialitate
Budacia, E., Patriche, D., Management comercial, curs disponibil on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=43&idb=9
Ciucur, Dumitre; Gavrilă, Ilie; Popescu, Constantin, Economie manual universitar, Ed. Economică, București, 1999
Feren, E., Comerț. Economie și management, Editura Univesității Gh. Asachi, Iași, 2003
Giurgiu, Adriana, Comerțul intraeuropean – O nouă perspectivă asupra comerțului exterior al României, Editura Economică, București, 2008
Heyne P., Modul economic de gândire – mersul economiei de piața liberă, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1991
Mihaela, Belu, Strategii de distribuție în spațiul european, pag. 184, carte disponibilă on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=396&idb, site accesat la data de 20.05.2012
Moldovan, Anca, Moldovan, Nicolae, Sinteze de economie – Piața, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002
Patriche, D., Ionescu, Economia comerțului, Editura Uranus, București, 2002
Patriche, D., Stănescu Ioan, Grigorescu, Mihai, Economie Comercială, Editura Economică, București, 1998
Patriche, D., Stănescu, I., Grigorescu, Mihai, Bazele comerțului, carte disponibilă on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=43&idb, site accesat la data de 16.01.2012
Pop Cohuț Ioana, Introducere în economia comerțului – Curs, Ed. Universități din Oradea, 2003
Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996
Lucrări și articole de specialitate
Adam, Gerhard, Economic Theory – Supply and Demand, articol disponibil on –line pe site-ul http://www.science20.com/gerhard_adam/blog/economic_theory_%E2%80%93_supply_and_demand, site accesat la data de 15.01.2012
Amancio Ortega-miliardarul de la Zara, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.afacereazilei.ro/Povesti-de-succes/amancio-ortega-miliardarul-de-la-zara.html, site accesat la data 18.02.2011
conform articolului Zara: The Quintessential 21st-Century Clothing Retailer, articol disponibil pe site-ul http://www.mbaonline.com/zara-the-quintessential-21st-century-clothing-retailer/, site accesat la data de 25.04.2012
EMPRESAS: Inditex, The Fashionable Company, articol publicat pe site-ul http://mundodelaempresa.blogspot.com/2011/09/empresas-inditex-fashionable-company-in.html, la data de 26 Septembrie 2011, document accesat la data 20.05.2012
Fashion Conquistador, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.businessweek.com/magazine/content/06_36/b3999063.htm, site accesat la data de 15.03.2012.
Iacob, Georgiana, Strategii și polici de marketing INDITEX GROUP, document disponibil on-line http://www.scribd.com/doc/86208321/Ind-It-Ex, site accesat la data 15.05.2012
Inditex has officially opened Plataforma Europa, its new logistics centre in Zaragoza, articol publicat la data de 23 Mai 2003 pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/press_releases/extend/00000168, site accesat la data 21.05.2012
La gestion logistica del grupo INDITEX, document disponibil pe site-ul http://merkado.unex.es/operaciones/descargas/LA%20GESTI%C3%93N%20LOG%C3%8DSTICA%20DEL%20GRUPO%20INDITEX.pdf, site accesat la data de 21.05.2012
Pavel, Silvia, Prenciu, Amelia, Managementul Logisticii și al Lanțului de Aprovizionare – Zara, document disponibil on-line pe site-ul http://www.scribd.com/doc/49956580/Logistic%C4%83-Zara, site accesat la data de 21.05.2012;
Roy, Saumya, Fast Fashion: Zara is Now in India, articol publicat la data de 23 Iulie 2010, articol disponibil pe site-ul http://forbesindia.com/printcontent/15492, site accesat la data 05.06.2012
Smădeanu, Ana-Maria, Amancio Ortega pariază pe România, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/amancio-ortega-pariazx103-pe-romacircnia-106087.html, site accesat la data 24.03.2012
Zara y H&M: Dos modelos que intentan acercar el lujo al sector del gran consumo, document disponibil pe site-ul http://www.cogefilog.com/pdf/ZARA&HM_ES.pdf, site accesat la data de 23.05.2012
Periodice, rapoarte oficiale, statistici
ARTICLES OF ASSOCIATION INDUSTRIA DE DISEÑO TEXTIL S.A., articol disponibil on-line pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/corporate_governance/articles_association , site accesat la data de 22.03.2012
INDITEX – Anual Report 2010, raport disponibil on-line pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/annual_reports, site accesat la data de 27.04.2012
INDITEX FY2011 RESULTS, publicat pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/quarterly_results , site accesat la data de 18.05.2012
INDITEX Press dossier, raport disponibil pe site-ul http://media.ft.com/cms/9552c624-a2b4-11de-ae7e-00144feabdc0.pdf , site accesat la data 20.05.2012
Sitografie
http://www.investopedia.com
http://www.oligarh.md
http://www.supermoda.ro/zara
http://www.inditex.com
http://www.ziare.com
http://ro.wikipedia.org/
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro
Lista schemelor
Schema nr. 1 – Distribuția mărfurilor – dublu curent 20
Schema nr. 2 – Cei „4 P ” 21
Schema nr. 3 – Tipuri de bază ale canalului de distribuție, după numărul treptelor de intermediere 22
Schema nr. 4 – Tipuri de bază ale circuitului de distribuție după numărul canalelor de distribuție 23
Schema nr. 5 – Modelul de business ZARA 37
Schema nr. 6 – Principalii competitori 40
Schema nr. 6 – Organigrama Inditex 43
Schema nr. 7 – sistemul INDITEX 49
Schema nr. 8 – Sistemul de aprovizionare și distribuție ZARA 52
Schema nr. 9 – Sistemul tradițional de aprovizionare 53
Schema nr. 10 – Analiza SWOT pentru magazinul ZARA din Oradea 61
Lista figurilor
Figura nr. 1 – Harta centrelor de distribuție din Spania – INDITEX………………………………….50
Figura nr. 2 – Harta centrelor de distribuție din Spania – pentru întregul grup INDITEX (procentual)……………………………………………………………………………………………………………….51
Lista imaginilor
Imaginea nr. 1 – Primul magazin Zara – La Coruna………………………………………………………..26
Imaginea nr. 2 – Zara New York – 5th Avenue………………………………………………………………28
Imaginea nr. 3 – Fațada magazinului Zara – Abu Dhabi………………………………………………….29
Imaginea nr. 4 – Fațada magazinului Zara – Florence Italia……………………………………………..30
Imaginea nr. 5 – Fațada magazinului Zara – Seul Coreea………………………………………………..30
Imaginea nr. 6 – Fațada magazinului Zara Unirii – București…………………………………………..31
Imaginea nr. 7 – Pietonală Sibiu, magazin Zara……………………………………………………………..32
Imaginea nr. 8 – Fațada magazinului Zara Oradea………………………………………………………….33
ANEXE
Anexa nr. 1 – INdustrias de DIseño TEXtil prezență la nivel global
Sursa: hartă disponibilă la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Inditex_Global_Presence.png
Anexa nr. 2 – ZARA LA NIVEL GLOBAL – număr de magazine/țară/ continent
Africa:
Egipt 4 magazine
Moroc 4 magazine
Tunisia 2 magazine
Algeria 1 magazin
Africa de Sud 1magazin
Asia:
China 91 magazine
Japonia 71 magazine
Coreea de Sud 32 magazine
Arabia de Sud 25 magazine
Israel 20 magazine
Indonezia 10 magazine
Emiratele Arabe Unite 9 magazine
Hong Kong 8 magazine
Singapore 7 magazine
India 6 magazine
Malaezia 6 magazine
Filipine 6 magazine
Thailanda 6 magazine
Kuweit 5 magazine
Liban 5 magazine
Bahrain 2 magazine
Jordan 2 magazine
Kazakhstan 2 magazine
Qatar 2 magazine
Siria 2 magazine
Taiwan 2 magazine
Azerbaijan 1 magazin
Oman 1 magazin
Nepal 1 magazin
Europe: 1086 magazine
Spania 336 magazine
Franța 116 magazine
Italia 87 magazine
Regatul Unit al Marii Britanii 68 magazine
Germania 65 magazine
Portugalia 61 magazine
Rusia 54 magazine
Grecia 48 magazine
Polonia 37 magazine
Turcia 30 magazine
Belgia 27 magazine
Olanda 20 magazine
Romania 19 magazine
Austria 12 magazine
Elvetia 10 magazine
Irelanda 9 magazine
Croatia 8 magazine
Suedia 8 magazine
Ucraina 8 magazine
Ungaria 7 magazine
Cehia 6 magazine
Bulgaria 3 magazine
Cipru 5 magazine
Slovenia 5 magazine
Finlanda 4 magazine
Letonia 4 magazine
Lituania 4 magazine
Serbia 4 magazine
Norvegia 3 magazine
Denmarca 2 magazine
Estonia 2 magazine
Islanda 2 magazine
Luxembourg 2 magazine
Slovacia 2 magazin
Andorra 1 magazin
Malta 1 magazin
Monaco 1 magazin
Muntenegru 1 magazin
North & Central America:
Mexic 52 magazine
Statele Unite ale Americii 47 magazine
Canada 22 magazine
Costa Rica 2 magazine
Republica Dominicană 2 magazine
El Salvador 2 magazine
Guatemala 2 magazine
Honduras 2 magazine
Panama 2 magazine
Puerto Rico 1 magazin
Oceania:
Australia 3 magazine
South America:
Brazil 34 magazine
Venezuela 11 magazine
Argentina 10 magazine
Chile 7 magazine
Colombia 7 magazine
Uruguay 2 magazine
Peru 1 magazin
Sursa: date preluate http://www.inditex.com/en/who_we_are/stores
Anexa nr. 3 – Centrele de distribuție ZARA
A) Centrul Arteixo
Sursa: http://www.vitro.com/cristal_glass/ingles/pop_up_1733.htm, site accesat ladata de 21.05.2012
B) Platforma Europa – Zaragoza
Sursa: http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/press_releases/extend/00000168, site accesat la data 21.05.2012
Bibliografie
Cărți de specialitate
Budacia, E., Patriche, D., Management comercial, curs disponibil on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=43&idb=9
Ciucur, Dumitre; Gavrilă, Ilie; Popescu, Constantin, Economie manual universitar, Ed. Economică, București, 1999
Feren, E., Comerț. Economie și management, Editura Univesității Gh. Asachi, Iași, 2003
Giurgiu, Adriana, Comerțul intraeuropean – O nouă perspectivă asupra comerțului exterior al României, Editura Economică, București, 2008
Heyne P., Modul economic de gândire – mersul economiei de piața liberă, Editura Didactică si Pedagogică, București, 1991
Mihaela, Belu, Strategii de distribuție în spațiul european, pag. 184, carte disponibilă on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=396&idb, site accesat la data de 20.05.2012
Moldovan, Anca, Moldovan, Nicolae, Sinteze de economie – Piața, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea, 2002
Patriche, D., Ionescu, Economia comerțului, Editura Uranus, București, 2002
Patriche, D., Stănescu Ioan, Grigorescu, Mihai, Economie Comercială, Editura Economică, București, 1998
Patriche, D., Stănescu, I., Grigorescu, Mihai, Bazele comerțului, carte disponibilă on-line pe site-ul http://www.biblioteca-digitala.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=43&idb, site accesat la data de 16.01.2012
Pop Cohuț Ioana, Introducere în economia comerțului – Curs, Ed. Universități din Oradea, 2003
Ristea, A., Purcărea, Th., Distribuția mărfurilor, Editura didactică și pedagogică, București, 1996
Lucrări și articole de specialitate
Adam, Gerhard, Economic Theory – Supply and Demand, articol disponibil on –line pe site-ul http://www.science20.com/gerhard_adam/blog/economic_theory_%E2%80%93_supply_and_demand, site accesat la data de 15.01.2012
Amancio Ortega-miliardarul de la Zara, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.afacereazilei.ro/Povesti-de-succes/amancio-ortega-miliardarul-de-la-zara.html, site accesat la data 18.02.2011
conform articolului Zara: The Quintessential 21st-Century Clothing Retailer, articol disponibil pe site-ul http://www.mbaonline.com/zara-the-quintessential-21st-century-clothing-retailer/, site accesat la data de 25.04.2012
EMPRESAS: Inditex, The Fashionable Company, articol publicat pe site-ul http://mundodelaempresa.blogspot.com/2011/09/empresas-inditex-fashionable-company-in.html, la data de 26 Septembrie 2011, document accesat la data 20.05.2012
Fashion Conquistador, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.businessweek.com/magazine/content/06_36/b3999063.htm, site accesat la data de 15.03.2012.
Iacob, Georgiana, Strategii și polici de marketing INDITEX GROUP, document disponibil on-line http://www.scribd.com/doc/86208321/Ind-It-Ex, site accesat la data 15.05.2012
Inditex has officially opened Plataforma Europa, its new logistics centre in Zaragoza, articol publicat la data de 23 Mai 2003 pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/press_releases/extend/00000168, site accesat la data 21.05.2012
La gestion logistica del grupo INDITEX, document disponibil pe site-ul http://merkado.unex.es/operaciones/descargas/LA%20GESTI%C3%93N%20LOG%C3%8DSTICA%20DEL%20GRUPO%20INDITEX.pdf, site accesat la data de 21.05.2012
Pavel, Silvia, Prenciu, Amelia, Managementul Logisticii și al Lanțului de Aprovizionare – Zara, document disponibil on-line pe site-ul http://www.scribd.com/doc/49956580/Logistic%C4%83-Zara, site accesat la data de 21.05.2012;
Roy, Saumya, Fast Fashion: Zara is Now in India, articol publicat la data de 23 Iulie 2010, articol disponibil pe site-ul http://forbesindia.com/printcontent/15492, site accesat la data 05.06.2012
Smădeanu, Ana-Maria, Amancio Ortega pariază pe România, articol disponibil on-line pe site-ul http://www.capital.ro/detalii-articole/stiri/amancio-ortega-pariazx103-pe-romacircnia-106087.html, site accesat la data 24.03.2012
Zara y H&M: Dos modelos que intentan acercar el lujo al sector del gran consumo, document disponibil pe site-ul http://www.cogefilog.com/pdf/ZARA&HM_ES.pdf, site accesat la data de 23.05.2012
Periodice, rapoarte oficiale, statistici
ARTICLES OF ASSOCIATION INDUSTRIA DE DISEÑO TEXTIL S.A., articol disponibil on-line pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/corporate_governance/articles_association , site accesat la data de 22.03.2012
INDITEX – Anual Report 2010, raport disponibil on-line pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/annual_reports, site accesat la data de 27.04.2012
INDITEX FY2011 RESULTS, publicat pe site-ul http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/quarterly_results , site accesat la data de 18.05.2012
INDITEX Press dossier, raport disponibil pe site-ul http://media.ft.com/cms/9552c624-a2b4-11de-ae7e-00144feabdc0.pdf , site accesat la data 20.05.2012
Sitografie
http://www.investopedia.com
http://www.oligarh.md
http://www.supermoda.ro/zara
http://www.inditex.com
http://www.ziare.com
http://ro.wikipedia.org/
http://www.biblioteca-digitala.ase.ro
ANEXE
Anexa nr. 1 – INdustrias de DIseño TEXtil prezență la nivel global
Sursa: hartă disponibilă la adresa http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Inditex_Global_Presence.png
Anexa nr. 2 – ZARA LA NIVEL GLOBAL – număr de magazine/țară/ continent
Africa:
Egipt 4 magazine
Moroc 4 magazine
Tunisia 2 magazine
Algeria 1 magazin
Africa de Sud 1magazin
Asia:
China 91 magazine
Japonia 71 magazine
Coreea de Sud 32 magazine
Arabia de Sud 25 magazine
Israel 20 magazine
Indonezia 10 magazine
Emiratele Arabe Unite 9 magazine
Hong Kong 8 magazine
Singapore 7 magazine
India 6 magazine
Malaezia 6 magazine
Filipine 6 magazine
Thailanda 6 magazine
Kuweit 5 magazine
Liban 5 magazine
Bahrain 2 magazine
Jordan 2 magazine
Kazakhstan 2 magazine
Qatar 2 magazine
Siria 2 magazine
Taiwan 2 magazine
Azerbaijan 1 magazin
Oman 1 magazin
Nepal 1 magazin
Europe: 1086 magazine
Spania 336 magazine
Franța 116 magazine
Italia 87 magazine
Regatul Unit al Marii Britanii 68 magazine
Germania 65 magazine
Portugalia 61 magazine
Rusia 54 magazine
Grecia 48 magazine
Polonia 37 magazine
Turcia 30 magazine
Belgia 27 magazine
Olanda 20 magazine
Romania 19 magazine
Austria 12 magazine
Elvetia 10 magazine
Irelanda 9 magazine
Croatia 8 magazine
Suedia 8 magazine
Ucraina 8 magazine
Ungaria 7 magazine
Cehia 6 magazine
Bulgaria 3 magazine
Cipru 5 magazine
Slovenia 5 magazine
Finlanda 4 magazine
Letonia 4 magazine
Lituania 4 magazine
Serbia 4 magazine
Norvegia 3 magazine
Denmarca 2 magazine
Estonia 2 magazine
Islanda 2 magazine
Luxembourg 2 magazine
Slovacia 2 magazin
Andorra 1 magazin
Malta 1 magazin
Monaco 1 magazin
Muntenegru 1 magazin
North & Central America:
Mexic 52 magazine
Statele Unite ale Americii 47 magazine
Canada 22 magazine
Costa Rica 2 magazine
Republica Dominicană 2 magazine
El Salvador 2 magazine
Guatemala 2 magazine
Honduras 2 magazine
Panama 2 magazine
Puerto Rico 1 magazin
Oceania:
Australia 3 magazine
South America:
Brazil 34 magazine
Venezuela 11 magazine
Argentina 10 magazine
Chile 7 magazine
Colombia 7 magazine
Uruguay 2 magazine
Peru 1 magazin
Sursa: date preluate http://www.inditex.com/en/who_we_are/stores
Anexa nr. 3 – Centrele de distribuție ZARA
A) Centrul Arteixo
Sursa: http://www.vitro.com/cristal_glass/ingles/pop_up_1733.htm, site accesat ladata de 21.05.2012
B) Platforma Europa – Zaragoza
Sursa: http://www.inditex.com/en/shareholders_and_investors/investor_relations/press_releases/extend/00000168, site accesat la data 21.05.2012
Copyright Notice
© Licențiada.org respectă drepturile de proprietate intelectuală și așteaptă ca toți utilizatorii să facă același lucru. Dacă consideri că un conținut de pe site încalcă drepturile tale de autor, te rugăm să trimiți o notificare DMCA.
Acest articol: Stadiul Actual Si Evolutia Comertului cu Amanuntul la Zara (ID: 124010)
Dacă considerați că acest conținut vă încalcă drepturile de autor, vă rugăm să depuneți o cerere pe pagina noastră Copyright Takedown.