Stadiul Actual al Cunoasterii pe Plan National Si International In Domeniul Performantelor Realizate de Hibrizii de Pui

PARTEA I

CONSIDERAȚII GENERALE

INTRODUCERE

Obiectivul strategic fundamental în dezvoltarea zootehniei, acela de trecere la economia de piață și adaptarea producției animale românesti la cerințele U.E., presupune consolidarea unei zootehnii moderne și care, pe baza mecanismelor specifice economiei de piață, să permită folosirea integrală a resurselor naturale și umane ale țării, în vederea apărării securității alimentare a populației și întărirea poziției României în cadrul schimburilor cu produse animale pe piața mondială.

În ultimele decenii, zootehnia a cunoscut noi dimensiuni sociale date fiind implicațiile ei intrinseci în existența omenirii. De aceea, cererea mereu crescândă a consumatorilor pentru produsele alimenmtare de origine animală, trebuie susținută printr-o creștere a nivelului producțiilor obținute, dar și prin implementarea în practică a rezultatelor cercetărilor întreprinse în domeniul creșterii animalelor.

Topul produselor pe care zootehia le pune la dispoziția consumatorilor este dominat de producțiile avicole, ca urmare a valorii lor biologice ridicate, dar și a prețurilor mai scăzute la care pot fi achiziționate. Carnea de pasăre satisface exigențele marii majorități a consumatorilor, existând chiar țări în care consumul acesteia este tradițional. Având sarcolema subțire și bobul deosebit de fin, carnea de pasăre este un aliment dietetic, care se pretează și valorificarea superioară sub formă de semipreparate sau preparate. Palmipedele în general, și rațele în mod special, sunt crescute pentru carnea obținută de la tineret, motivația fiind necesitatea diversificării sortimentale a produselor din carne, dar și faptul că acest tip de carne poate fi obținut în condiții economice deosebit de avantajoase.

Creșterea puilor, ca de altfel și a altor specii avicole, s-a facut inițial în gospodării particulare pentru acoperirea nevoilor personale, apoi s-a trecut la creștere în sistem intensiv.

Producția de carne de pui realizată în țările componente ale U.E., a devansat net pe cea de gâscă și curcă. În același timp a fost înregistrată și o creștere a acestei producții de la o perioadă la alta. Astfel dacă în anul 1990, în țările U.E. s-a obținut 200 mii tone de carne de rață, în anul 1998 producția a fost de 300 mii tone. În anul 2013 statistica FAO arată că în Europa producția de carne de pui a fost de 448 mii tone, Franța fiind una din țările cu cea mai mare producție de carne de rață, de 250 mii tone. (FAO, 2013)

CAPITOLUL 1

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII PE PLAN NAȚIONAL ȘI INTERNAȚIONAL ÎN DOMENIUL PERFORMANȚELOR REALIZATE DE HIBRIZII DE PUI

1.1. Linii și hibrizi de pui

”Selecția liniilor este orientată spre obținerea unor pui cu o dezvoltare rapidă, un indice economic de valorificare a hranei, cu penajul alb sau aproape alb, o viteză mare de îmbracare cu pene, cu pretenții reduse pe timpul creșterii, randament la sacrificare mare și carcase aspectuase.

Metoda de selecție se bazează pe variația genetică aditivă pentru obiective multiple.Caracterele supuse slecției au heritabilități deferite și de aceea la caracterele cu h2 ridicat se aplică, mai ales, selecția după performanțele proprii, iar cele cu h2 scăzut, după performanțele familiale și mai puțin cea după cele proprii. Selecția pe mai multe caractere are drept scop obținerea unui progres genetic global maxim.

Cunoscându-se valoarea heritabilității fiecărui caracter, precum și corelațiile genetice dintre diferitele caractere, se stabilește pentru fiecare dintre acestea, independent de celelalte, o performanță minimă, pe baza căreia indivizii care întrunesc condițiile sunt reținuți pentru următoarea etapă de selecție (selecția pe niveluri independente) .

Proporția de reținere la fiecare caracter depinde de importanța acestuia, de heritabilitatea lui și de corelația genetică cu alte criterii.

Liniile materne se selecționează după performanțele proprii la vârsta de 5 săptămani – cele de Rock și de 7 săptămâni –cele de Mini Rock și după performanțele proprii și familiale la vârsta de 40 de săptămâni; intervalul dintre generații ste de 52 săptămâni. (DRĂCHICI, 1991)

Liniile paterne se selecționează numai la vârsta de 5 săptămâni, după performanțele proprii și după cele familiale, cu posibilitatea de scurtare a intervalului dintre generații la 34 de săptamâni.

Presiunea de selecție este mare, fiind de 1,5% la masculi și de 15% la femele Cornish și respectiv 0,7 % la masculi si de 8% la femele de Rock.

Principalele criterii de selecție ale liniilor pure genitoare de hibrizi de pui pentru carne sunt prezentați în cele ce urmează.

Viteza de creștere. Se apreciază pe baza greutății corporale determinată la vârsta de 5 săptămâni. Criteriul se corelează intens pozitiv cu lungimea fluierului (r= +0,78), cu greutatea puiului de o zi și cu unghiul pieptului.

Selecția pentru greutatea corporală mare induce și efecte nedorite (defecte de aplomb, curbura unuia sau mai multor degete și de aceea, la cântarul de la 5 săptămâni se elimină toți indivizii necorespunzători fenotipic. De asemenea, între greutatea corporală mare și incidența higroamelor pectorale a fost pusă în evidență o corelație pozitivă (r=+0,48). Indivizii cu viteză mare de creștere au și o predispoziție pentru depuneri de grăsime internă, situație în care se acționează la nivel de linii pure, prin determinarea concentrației de trigliceride serice;puii care au o cantitate mare de astfel de trigliceride sunt scoși de la lucrările de selecție (DRIHA, 2000).

Producția de ouă. Este un criteriu de selecție foarte important, dar numai pentru liniile materne. Tehnica de lucru constă în numărarea tuturor ouălor depuse de o găină în perioada de control a producției de ouă, care durează de la declașarea ouatului și până la vârsta de 40 de săptămâni. Găinile supuse acestui control reprezintă produșii rezultați din prima ecloziune.

Conformația corporală. Se apreciază în funcție de mărimea unghiului pieptului, care se măsoară cu un compas special și se exprimă în grade. Valoarea lui h2 pentru unghiul pieptului este de 033-0,37. La unele linii, pentru o mai bună apreciere a conformației, se determină și lungimea carenei sternale, pentru care h2 estimat este de 0,43.

Calitatea carcasei. Este dată de mai mulți indicatori (raportul carne/oase; participarea procentuală a porțiunilor tranșate în alcătuirea carcaselor etc) (BĂLĂȘESCU și colab., 1980).

Conversia furajului (consumul de furaje pe unitatea de produs finit).

Este un criteriu de selecție de bază pentru toți masculii reținuți pentru greutatea corporală la vârsta de 5 săptămâni. Durata controlului consumului de hrană este fixă, de 14 zile, efectuându-se în săpămanile 6 și 7 de viață a puilor; el se stabilește individual. Indicele de conversie a furajului are o heritabilitate moderată, de 0,25.

Însamânțările artificiale cu material seminal congelat permit utilizarea la maximum a masculilor reținuți pentru acest caracter; în ultimul timp, există tendința de a se extinde și la femele acest criteriu de selecție.

Greutatea ouălor. Influențează direct calitatea puilor de o zi și are un h2 aproximativ de 0,48-0,53.Tehnica de lucru constă în stabilirea tuturor ouălor produse în săptămânile 30 si 31 de viață a găinilor ce se află în controlul producției numerice de ouă.

Caracterele de reproducție. Sunt reprezentate de fertilitate,pentru liniile paterne și de eclozionabilitate (0,29), cât și pentru fertilitate (0,28). Controlul se face în săptămânile 30 și 31 de viață a păsărilor intrate în programul de selecție.Pentru sporirea fertilității, s-a introdus și controlul calității spermei (concentrația spermei în spermatozoizi, mobilitatea și viabilitatea spermatozoizilor etc) la masculii candidați pentru reproducerea liniilor în noua generație.

Viabilitatea și rezistența la îmbolnăviri. Se apreciază în cadrul unui program de selecție de lungă durată, pe parcursul căruia, familiile (1 mascul/10femele) cu mortalitate ridicată sunt penalizate.”(USTUROI, 2005)

Obiectivele selecției pentru producția de carne de găină sunt pentru realizarea unui pui broiler, care să aiba o dezvoltare rapidă și un indice de valorificare a hranei cât mai economic, se urmărește sa fie cât mai alb, îmbrăcare rapidă în pene să fie docili, fără vicii sau canibalism; cu pretenții reduse pe timpul creșterii. Se mai urmărește ca randamentul la sacrificare să fie mare.

Selecția materialului biologic se bazează pe variația genetică aditivă pentru obiective multiple. Întrucât, caracterele supuse selecției au heritabilități diferite, la caracterele cu heritabilitate ridicată se aplică selecția după performanțe proprii, iar la cele cu heritabilitate scăzută, selecția după performanțe familiale și mai puțin selecția după performațe individuale. Optimizarea selecției pe mai multe caractere are în vedere obținerea unui progres genetic global maxim.(VACARU-OPRIȘ, 1993)

Studiile de citogenetică la găini au identificat 78 de cromozomi grupați în 39 de perechi. (SANDU, 1983)

„Din studiul carotipului găinii rezultă că 10 din cele 39 de perechide cromozomi sunt constituiți din macrocromozomi iar restul de 29 din microcromozomi. Între macrocromozomi prin poziția centromerului perechile 1, 2, 8 și 9 de autozomi și perechea ZW de heterozomi sunt metacentrice, perechea 4 este submetacentrică, iar perechile 3, 6, 7 si 10 sunt acrocentrice. Microcromozomii sunt acrocentrici. Perechea de cromozomi ai sexului ZW ocupă locul 5 ca mărime.

Ca element constitutiv al cromozomului apare gena, ea fiind un segment din cromozom și în același timp , particula elementară a eredității. Poziția pe care o genă o ocupă în cromozom se numește locus (la plural: loci). Având în vedere că în nucleu cromozomii sunt dispuși în perechi de homologi, rezultă că și genele ca elemente componente ale cromozomilor se vor găsi dispuse în perechi; ca atare vor constitui o pereche, acele gene care ocupă aceleași locus pe cromozomii homologi. O asemenea pereche de gene poartă numele de gene alelice sau de alele.

Manifestarea fenotipică a unui caracter se datorează efectului uneia sau mai multor perechi de gene alelice. Perechea sau perechile de gene alelice care coordonează apariția unui caracter constituie genotipul caracterului respectiv. Dacă cele două gene, care alcătuiesc perechea de alele sunt identice în privința efectului pe care îl produce atunci genotipul pe care îl formează (în cazul unui caracter calitativ) va fi homozigotic sau homogametic; dacă efectele celor două sunt diferite, atunci genotipul este heterozigotic sau heterogametic.

În cazul caracterelor cantitative, genotipul acestora are loci cu homozigoție și loci cu heterozigoție.

Cunoscându-se cariotipul găinii și modul de transmitere a caracterelor de la o generație la alta, tinde să capete un interes tot mai mare, studiul cromozomilor implicați în determinarea sexului la această specie, în vederea deschiderii de noi orizonturi cu autosexare la vârsta de o zi.

Determinarea sexului și păstrarea în fiecare generațiea unui raport de 1:1 între masculi și femele la păsări, ca de altfel și la mamifere se realizează printr-un mecanism cromozomal; dar, spre deosebire de mamifere, la pasări sexul homogametic, purtator de doi cromozomi identici ai sexului este masculul, iar sexul heterogametic este femela. Ca atare cocoșul va avea 2,38 autozomi +ZZ, iar găina 2,38 autozomi +ZW. Dacă la mamifere sexul se hotarăște în momentul fecundării, la păsări se hotarăște în timpul ovogenezei.

Păstrarea raportului de 1:1 între sexe apare din segregarea și gruparea prin fecundare a perechii de heterozomi. Masculii, ca sex homogametic vor forma o singură pereche de gameți din punct de vedere al cromozomilor sexului, purtători de Z; femelele de sex heterogametic vor forma două categorii de gameți: 50 % purtători de Z și 50 % purtători de W. Din fecundarea lor vor rezulta la descendenți 50 % masculi și 50 % femele, asigurându-se astfel raportul primar de sexe, de 1:1.”(VACARU-OPRIȘ, 2005)

”Cromozomul Z este singurul purtător de gene deși se pare că și cromozomul W poartă o genă,respectiv gena responsabilă pentru sinteza unui histoantigen.”(SANDU, 1983)

”Caracterele controlate de gene plasate pe cromozomul Z se transmit înlănțuit cu sexul. Acesta face ca la femelă, un caracter recesiv să se manisfeste prin simpla prezență a unei gene recesive pe cromozomul Z primit de la tată, în timp ce la masculi caracterul recesiv apare, doar, în prezneța genei recesive pe ambii cromozomi Z; astfel , este posibilă formarea unor populații de găini cu autosexare. Deci, autosexarea constituie o consecință a mecanismului ereditar de înlanțuire cu sexul, încât la un anumit locus de pe cromozomii sexului, femelele hemizigote primesc singura genă ce o posedă pe cromozomul Z de la tată și o vor transmite fiilor, iar masculii primesc câte o genă de la fiecare părinte și transmit câte una atât fiilor cât si fiicelor. În condițiile în care tatăl manifestă fenotipul recesiv, iar mama, fenotipul dominat, se poate face diferențierea fenotipică la descendenți chiar la ecloziune”.

Introducerea în practica avicolă cu autosexare la vârsta de o zi exclude folosirea metodei japozene de sexare la această vârstă denumită și metoda deschiderii cloacale și considerată ca fiind foarte stresantă pentru pui și deosebit de costisitoare, necesitând în plus un numeros personal calificat de execuție;la toate acestea se adaugă erorile de sexare.”(VACARU-OPRIȘ, 2000).

”Dintre rasele folosite pentru producerea broilerilor,cele mai bune rezultate pe plan mondial și în țara noastră le-au dat rasele: Plymouth-Rock, varietatea albă ca linie maternal și Cornish alb ca linie paternă. Își mai dau concursul, într-o măsură mai mică, rasele: Sussex, Rhode-Island, New-Hampshire.

Puiul destinat producției de carne este un hybrid dubli. Acesta este obținut din două linii Cornish, cu piele de culoare galbenă și două linii Plymouth-Rock alb. În plus,mai sunt două linii de Cornish cu pielea albă, care pot fi folosite cu aceleași linii de Rock, pentru a obține puii broiler cu piele albă.

Cei doi hibrizi produși în urma lucrărilor de selecție sunt: Robro 69 și Robro 70. Părinții hibirizilor sunt investiți cu un potențial genetic deosebit, probat atât prin performanțele proprii, cât și hibridului Rorbro, performante realizate în mod constant.

Rasa Cornish: Părinții din această rasă, utilizați în producerea hibrizilor pentru carne, au ca bază încrucișarea dintre două linii pure, care au fost selecționate pentru viteza de creștere, comformatie, vitalitate și rezistență la boli.

Caracteristici: penaj de culoare albă, creastă mică-bătută, iar cca 10 % din exemplare au creastă simplă, dințată; pielea și picioarele au culoarea galbenă; culoarea pufului la pui este alb-gălbui; îmbrăcarea cu penaj este rapidă.

Rasa Rock: Liniile pure materne sunt selecționate pentru: producție de ouă, eclozionabilitate, viteza de creștere, conformație corporală; rezistentă la boli. Găinile Rock-părinți, folosite pentru obținerea hibrizilor de carne întrunesc toate calitățile liniilor pure.

Caracteristici: penaj de culoare albă, creastă simplă dințată, culoare pielii și a picioarelor galbenă, culoarea pufului la pui este alb-fumurie, care albește la vârsta de 2-3 săptămâni, îmbracarea cu penaj este rapidă.”(***agraris.ro)

”Șansele de a obține rezultate bune într-o întreprindere avicolă fără cunoașterea amănunțită și aplicarea strictă a legilor de bază ale geneticii sunt foarte reduse și se bazează pe întâmplare.

Astăzi nu se poate concepe o fermă avicolă cu creștere și întreținere raționlă fără a avea ca punct de plecare un material cu un fond genetic superior, capabil să folosească condițiile bune de adăpostire și alimetație care i se pun la dispoziție.

La rezultate mediocre, lipsa selecției este unul din factorii care are cea mai amre influență.

În țările cu avicultură dezvoltată, se cheltuiesc sume foarte mari pentru acțiunile de selecție, care cer timp, răbdare și invetiții mari.

Linia și unitaea de selecție: Linia, în avicultură, reprezintă un grup de indivizi selecționați de același crescător. Ea poate să provină fie din aceeași rasă, fie dintr-o populație oarecare; se caracterizează printr-un nivel ridicat de performanțe economice. Este un element foarte important pentru ca oferă multe avantaje economice. În cadrul unei linii se disting trei categorii principale:

Liniile ouătoare, ai cărei indivizi sunt destinați producerii de ouă pentru consum

Liniile masculi de carne , ai cărei indivizi prezintă cele mai bune aptitudini pentru carne.

Liniile femele de carne, la care femelele sunt împerecheate cu masculi din liniile masculi de carne; femelele trebuie să fie bune producătoare de ouă; puii rezultați să prezinte însușiri bune de carne,iar prin încrucișarea cu masculi de carne să producă pui de consum cu calități superioare.

Tendința actuală este de a face o încrucișare triplă, ceea ce conduce la încă o subdiviziune a liniilor de mai sus.

Pentru producerea unui pui de consum se utilizează aceeași schemă: linii tată-femelă de carne și linii mamă-femelă de carne.

Necesitatea unei astfel de specializări este de a putea ameliora cât mai rapid performanțele produsului final puiul comercial, combinând cât mai bine aptitudinile diverselor linii.

Unitatea de selecție reprezintă numărul de păsări și instalațiile necesare selecției unei linii.

Pentru selecția individuală fiecare pui primește după ecloziune si sexare o marcă, cu un număr, în general fixată de aripă, pe care o păstrează toată viața. Pentru a cunoaște mama se utilizează cuibarul capcană, iar pentru a cunoaște tatăl se introduce un singur cocoș intr-o boxă.

Dintre descendeții obținuți în timpul unei perioade de selecție se rețin numa circa 6-8%, trierea foarte severă fiind un criteriu de mare importanță.

Interesul este de a avea un număr cât mai mare de descendenți pe familie, din următoarele considerente:

mediile familiei sunt cu atât mai semnificative cu cât numărul de descendeți pe care se fac calculele este mai mare;

intensitatea selecției poate fi cu atât mai mare (adică selecția este mai eficace) cu cât numărul de descendeți ai aceluiași cuplu este mai ridicat.

Două elemente împiedică însă mărimea la infinit a descendenței reproducătorilor:

numărul de pui de la fiecare găină, limitat în medie la 3,5 ouă sau 2,5 pui pe saptămană;

instalațiile (cheltuielile de investiție) care se măresc odată cu creșterea numărului mediu de descendenți ce trebuie crescuți.

În practică se consideră că trebuie să existe în medie 20 de pui la o familie, adică 10 masculi și 10 femele.

Numărul de minimum 20 masculi reproducători, ceea ce corespunde la 200 femele, reprezintă o unitate tip de selecție.

Dacă de la fiecare găină se realizează in medie, 2,5 pui pe săptămână, sezonul de reproducție trebuie să dureze 8 săptămâni pentru a avea cei 20 de descendenți.În fiecare săptămână cele 200 de găini produc în medie cei 500 de pui.

Deci, în unitatea tip de selecție 20 de cocoși și 200 de găini produc circa 4000 de pui, reprezentați în 8 loturi sau 2000 de masculi și 2000 de femele care din care se vor alege reproducătorii generației următoare (VACARU-OPRIȘ, 2005).

1.2. Norme tehnologice pentru perioada 1-7 zile

”În creșterea puilor de carne, cea mai importantă perioadă pentru succesul în acest domeniu sunt primele zece zile. Așadar, pentru a veni în întâmpinarea dumneavoastră, vă prezentăm măsurile necesare pentru obținerea unui maxim de eficiență economică din creșterea și exploatarea unei serii de pui de carne.

Pentru perioada primelor zece zile de viață a puilor trebuie să vă asigurați că: efectivul de pui este uniform, greutatea corporală se încadrează în standardul hibridului, penajul are un aspect bun și puii sunt rezistenți la stres.

Pentru o bună pornire în această perioadă trebuie să luați în considerare următorii factori: aerul, temperatura, lumina, apa și mâncarea.

Astfel, dacă înțelegeți că aceste lucruri sunt prioritare, ele vă vor asigura 50% din reușita exploatării efectivelor de pui.

• Pregătirea adăpostului pentru populare

Înaintea populării halei cu pui trebuie să fiți siguri că spațiile de creștere au fost bine decontaminate, utilajele de creștere și exploatare existente în hala de producție funcționează la parametri normali și asigură factorii optimi de microclimat, de furajare și de adăpare.

• Decontaminarea halei de creștere

Este o etapă deosebit de importantă pentru realizarea unui mediu de creștere cât mai curat. De executarea corectă a acestor lucrări depinde în mare măsură sănătatea puilor introduși în spațiile de creștere. Randamentul de siguranță microbiologică a puilor poate ajunge la un procent de 80%, dacă se respectă întocmai măsurile sanitare veterinare de prevenire a bolilor la pui.

În momentul efectuării curățeniei și decontaminării nu trebuie să omiteți: tubulatura instalațiilor de admisie și evacuare a aerului din hală; pereții și tavanul halei; instalațiile de adăpare și, unde există, bazinele de rupere a presiunii; antecamera adăpostului; perimetrul din exteriorul halei; podeaua; controlul insectelor.

• Apa. Un element esențial în creșterea și exploatarea puilor de carne este apa. Se cunoaște faptul că din organismul păsărilor 70% este apă, deci trebuie să acordăm o atenție mărită acestui factor. În primele zece zile de viață, puii consumă în fiecare zi o cantitate de apă mult mai mare decât greutatea lor corporală. Astfel, un obiectiv prioritar este asigurarea necesarului de apă, cantitativ și calitativ.

Din punct de vedere al analizei apei trebuie urmărite două direcții: caracterele chimice (analizele trebuie efectuate la fiecare început de serie și, în mod obligatoriu, la deschiderea unei noi surse de apă) și caracterele microbiologice (trebuie analizate la ieșirea din sursă dar și la nivelul adăpătorilor din halele de producție).(fig. 1.1)

Fig. 1.1. Consumul de apă în funcție de greutatea vie și vârstă

• Lumina are un rol deosebit în stimularea organismului puilor de carne. Pentru a realiza un iluminat corect, trebuie să avem în vedere următoarele: adăpătorile iluminate foarte bine; hrănitorile iluminate foarte bine; fluxul luminos trebuie să fie distribuit uniform la nivelul întregului adăpost.

• Așternutul. Are un rol deosebit de important, pentru că nu permite contactul direct al puiului cu pardoseala și menține o temperatură constantă, absoarbe umiditatea provenită din dejecții.

Din punct de vedere calitativ, acesta trebuie să fie curat, să nu conțină germeni patogeni. Pentru a asigura o bună protecție termică, stratul trebuie să fie gros de minimum 10 cm. Indiferent de materialul folosit – rumeguș, paie, coji de floarea soarelui, acesta trebuie să fie uniform împrăștiat și să nu fie mărunt, pentru a preveni ingerarea de către pui.

• Temperatura din hală trebuie să fie de 26-28°C, iar în zona de creștere de 32-34ºC. Pe timp de iarnă, temperatura va fi asigurată cu 36-48 de ore înainte de populare, iar pe timp de vară cu 24 de ore.

• Ziua 1: se vor asigura 40 de pui/m2; astfel, pentru un areal de 4,5 m în diametru, se va asigura o sursă de încălzire de minim 2500 Kcal;

• Ziua 4: vor fi 35 de pui/m2;

• Ziua 7: vor fi 30 de pui/m2;

Recepția puilor și prima oră de la populare

• Recepția puilor

Aceștia trebuie să fie descărcați din mașinile de transport pe cât posibil pe întuneric, iar intensitatea luminii din zona de creștere trebuie să fie din nou verificată. Acum se for efectua ultimele ajustări cu privire la înălțimea adăpătorilor și hrănitorilor.

Înaintea populării, cu 48 de ore, adăpostul se va încălzi la temperatura de 22-24ºC, iar înainte cu 4 ore de la populare se va pune apă în adăpători și temperatura se va ridica la cerințele hibridului achiziționat.

În momentul introducerii efectivelor de pui în hală, temperatura și umiditatea trebuie să aibă valorile necesare primei zi, specificate în ghidurile de exploatare a puilor de carne. În apă se va administra vitamina AD3, E și Oxivit S în cantitatea specificată pe ambalaj (sau alte medicamente în funcție de schema de tratament adoptată). Tratamentul va fi efectuat în perioada 1-3 zile. După trei ore de la populare, va fi introdus și furajul în hrănitori. Nutrețul combinat pentru perioada 1-7 zile va fi de tip demaraj, sub formă de brizură.

Prima oră de la populare se va urmări cu atenție sistemul de încălzire, pentru a funcționa la temperatura prevăzută în ghidul tehnologic al hibrizilor respectivi; trebuie să ne asigurăm că intensitatea luminoasă și uniformitatea fluxului luminos se încadrează în parametri; numărul de pui distribuiți sistemului de hrănire și de adăpare este corespunzător.

Trebuie să vă faceți timp, în prima oră, pentru a observa cu atenție comportamentul puilor cât și modul de funcționare a tuturor instalațiilor din adăpost.

Temperatura din adăpost cât și curenții de aer sunt sesizați imediat de către pui. Astfel, dacă o să urmăriți cu atenție distribuția acestora în perimetrul de creștere, vă puteți da seama dacă sunt probleme sau nu.

Din punct de vedere al consumurilor de apă, se consideră că pentru fiecare kg de furaj consumat se consumă 2 litri de apă. Consumul de apă și de furaje este influențat de o multitudine de factori, cum ar fi: calitatea furajului și a apei; hrănitorile și adăpătorile utilizate; programul de lumină și intensitatea luminoasă; temperatura și umiditatea din halele de creștere; hibrizii folosiți;

Densitatea puilor. O atenție deosebită trebuie acordată faptului că efectivele de pui de carne trebuie să se încadreze în valorile de greutate și a consumurilor de furaje. Abaterile foarte mari vor duce la apariția greșelilor de tehnologie, care trebuie identificate și corectate imediat.

Mortalitatea apărută în primele șapte zile se datorează stației de incubație. După această perioadă, se datorează greșelilor de tehnologie și de exploatare a puilor de carne. Mortalitatea normală variază între 1 și 4% din efectiv, pe toată perioada de creștere, dacă sunt respectate măsurile profilactice sanitare veterinare specifice și nespecifice.

Tratamente și profilaxie. În practică se aplică mai multe scheme de tratament și vaccinări profilactice. Schemele de tratament și vaccinări se vor aplica numai după consultarea medicului veterinar responsabil de exploatațiile de pui de carne. Pentru a veni în sprijinul crescătorilor, prezentăm trei variante de scheme aplicate pentru menținerea stării de sănătate a efectivelor de pui de carne (tabel 1.1).

Tabel 1.1

Scheme aplicate pentru menținerea stării de sănătate a efectivelor de pui de carne

Se are în vedere:

1. Nu se efectuează tratamente cu antibiotice cu trei zile înainte de vaccinare și în timpul vaccinării.

2. Nu se decontaminează apa de băut în timpul vaccinării, dacă aceasta se realizează prin apă.

3. Se recomandă consultarea medicului veterinar în momentul apariției unui caz de boală.

4. Toate măsurile sanitare veterinare pentru asigurarea stării de sănătate a efectivelor de păsări, se vor realiza sub stricta supraveghere a medicului veterinar.” (VACARU OPRIȘ, 2005)

1.3. Norme tehnologice pentru perioada 7-21 de zile

”Ziua 10-12: puii vor fi lăsați pe toată suprafața halei. După ziua 10-12, hrănitorile și adăpătorile vor fi redistribuite pe toată suprafața halei de creștere și se va avea grijă ca instalațiile de încălzit să asigure o temperatură constantă pe tot perimetrul de creștere.

Neasigurarea confortului termic în primele zece zile, va duce automat la compromiterea efectivului de pui. Așadar acest factor trebuie să fie foarte bine controlat. Nu trebuie neglijate nici adăparea și nici furajarea, care trebuie să fie administrate în cantitatea necesară, iar dispozitivele de hrănire și adăpare să asigure frontul pentru întreg efectivul de pui.

Nutrețul combinat pentru perioada 7-21 zile va fi de tip demaraj, sub formă de brizură.” (VACARU-OPRIȘ, 2005)

1.4. Norme tehnologice pentru perioada 21-42 de zile

Dacă sub aspectul temperaturii ambientale, al umidității relative a aerului, a ventilației și a regimului de lumină din hală nu sunt modificări față de perioada anterioară de vârstă, în schimb apar modificări de densitate, care nu trebuie să depășească 5cap/m, în condițiile în care sub o eleveuză s-au introdus la populare 500 pui.

Hibrizii comerciali vor fi hrăniți cu furaj combinat granulat din rețeta 21-2, respectându-se necesarul de energie și substanțe nutritive. Bobocii pentru carne se sacrifică pană la vârsta de 7-8 săptămâni, deoarece peste această vârstă depun în carcasă o cantitate mare de grăsimi, iar sporul de creștere în greutate se realizează în mare parte pe baza acestora.

1.5. Performanțele productive ale hibridului ”Ross 308”

”La ora actuală, în România, întâlnim frecvent trei hibrizi de carne și este vorba despre Cobb 500, Ross 308 și Hubbard Flex. În principiu, acești hibrizi au caracteristici productive și necesități asemănătoare.

Hibridul de carne Cobb 500 a fost creat de așa natură încât să obțină performanțe mai mari cu cheltuieli mici. Acesta este puțin pretențios în privința cerințelor nutritive, astfel că din punct de vedere proteic, discutând despre rețeta start (procentul de proteină din furaj influențează în general prețul furajului finit), necesitățile acestui hibrid de carne sunt de 21%-22,5% PB (proteină brută), spre deosebire de Ross 308, la care necesarul variază între 22-25% PB sau Hubbard Flex cu 21-22% PB.

În tabelul următor prezentăm comparativ valorile necesarului de proteină și energie metabolizabilă, pentru fiecare din cei trei hibrizi luați în discuție.(tab. 1.2)

Tabelul 1.2

Valorile necesarului de proteină și energie metabolizabilă, pentru fiecare din cei trei hibrizi luați în discuție

Hibridul Ross 308 a fost creat pentru producția de piept și pulpe, fiind destul de bine proporționat. Necesită un furaj mai scump pentru a obține performanțe dar prezintă o rezistență mai bună la condițiile de microclimat. Se găsește pe scară largă la noi în România datrită faptului că părinții de hibrizi de carne Ross au un procent mai mare de ouat față de parinții de Cobb 500 cât și faptul că procentul de ecloziune este mai mare (DRĂGHICI, 1991).

În tabelul ce urmează vă prezint comparativ greutățile corporale ale fiecărui hibrid cât și consumul de furaj pentru un kg de carne în viu.”(tab. 1.3)

Tabelul 1.3

Greutățile corporale ale fiecărui hibrid cât și consumul de furaj pentru

un kg de carne în viu (DRĂGHICI, 1991)

1.5.1. Dinamica creșterii în greutate și consumul de furaje

”Asupra activității productive si reproductive a păsărilor o influență majoră o are regimul de iluminare, deoarece, dintre toate speciile de animale domestice, păsările sunt acelea care răspund cel mai intens stimulilor luminoși, în toate etapele vieții lor.”(CLASSEN, 1998)

”Dinamica creșterii în greutate la găinile de reproducție se urmărește prin cântăriri de sondaj, efectuate, săptămânal, până la vârsta de 36 de săptămani și din două în două săptămâni pe 5% din efectiv,după această vârstă.”(VACARU-OPRIȘ, 2005)

”Criteriile care se iau în considerare pentru dinamica creșterii și producției de carne se referă la indicele consumului de furaje, viteza de creștere și randamentul la tăiere.

Indicele de consum (consumul specific de furaje) este dat de raportul dintre cantitatea de hrană consumată si greutatea vie, la vârsta dată.

Viteza de creștere se determină după formula:

V = , în care:

G1= greutatea vie inițială;

G2= greutatea vie la data aprecierii;

A1= vârsta inițială;

A2= vârsta la data aprecierii.”

Ca măsură a vitezei de creștere se poate considera vârsta la care păsările ating o anumită greutate. De regulă însă este bine să se stabilească greutatea vie la 8 săptămani, care reprezintă vârsta de sacrificare, și la 10 luni, vârsta la care se face aprecierea greutății adultelor.

Greutatea corporală la vârsta de 8 săptamani este arbitrară, putându-se stabili și la 9, 10 și 12 săptămâni; aprecierea la 8 săptămâni dă posibilitatea de a face o primă selecție și de a valorifica plusvariantele.

Indicele de consum este în relație cu viteza de creștere și crește odată cu vârsta; greutatea la 8 săptămâni și greutatea de adult sunt măsurători indirecte ale indicelui de consum.

Randamentul la tăiere este dat de raportul dintre greutatea puiului tăiat și greutatea puiului. Conformația se stabiliește prin următoarele măsurători mai obișnuite:

unghiul pieptului și lărgimea pieptului;

lungimea și adancimea picioarelor;

lungimea corpului;

înălțimea corpului;

lărgimea corpului.

Alte caracatere care influențează prezentarea puiului sunt: culoarea picioarelor șidefectele de carcasă.

Unii consumatori preferă pui albi sau cel puțin cu subpenajul deschis; alții preferă pui galbeni, ceea ce explică, și într-un caz și în altul, importanța care se dă culorii picioarelor.

Calitățile organoleptice: miros, savoare, intensitatea gustului etc., se determină direct prin metoda degustări.”( DRĂGHICI, 1991).

”Consumul de furaje: la început, respectiv în primele zile de viață ale puilor hrana se administrează manual, în tăvițe din metal sau material plastic, curate și dezinfectate, după care se pune în funcțiune echipamentul electromecanic pentru furajare din dotarea halei. În primele două săptămâni de viață, puii se hrănesc ”ad libitum” pentru ca, în continuare, să fie furajați restricțional, sub control urmărindu-se realizarea greutăților corporale medii.

În vederea deternimării greutății puilor, se fac cântăriri de sondaj, în prima zi a fiecărei săptămâni, înainte de furajare. Dacă în urma cântăririlor efectuate la începutul săptămânii a treia, se constată înregistrarea unor greutăți corporale medii sub nivelul celor din curba standard pentru săptămâna analizată, puii se furajează ”ad libitum” și în această săptămână, după care se trece la furajarea restricționată, pe baza normelor zilnice de consum specifice.

Pe parcursul creșterii tineretului se impune să se acorde o atenție deosebită nivelului energico- proteic al hranei administrate. Atunci când se constată că receptura de nutrețuri combinate folisită are un nivel proteic mai scăzut decât ceel normal, nu este indicat să se mărească consumul zilnic în ideea satisfacerii cerințelor proteice, deoarece aportul suplimentar de eneergie pe care îl provocăm, conduce la o depunere exagerată de grăsimi în organismul puilor, ceea ce vine în contradicție cu condiția lor de reproducție.

În pratica creșterii tineretului părinți- găini rase grele pot să apară și alte situații nedorite,pe care șeful de fermă va trebui să le înlăture cu mult discernământ.Uneori, se înregistrează greutăți corporale medii ce depășesc baremurile stabilite; în acest caz, se vor verifica și dacă este cazul se vor corecta condițiile de calitate ale hranei administrate, în special sub raport energo-proteic. Pentru situația dată, restricționarea cantitativă a hranei, în sensul reducerii consumului zilnic de nutrețuri combinate, sub normele de consum folosite în săptămâna anterioară nu este recomandabiă, ci numai menținerea acelorași consumuri până la intrarea pe curba de greutate standard constituie o soluție eficientă.”(VACARU-OPRIȘ, 2005)

1.5.2. Producția calitativă și cantitativă de carne

”Verificarea calității biochimice a cărnii se face prin analize de laborator la fiecare lot de către un laborator autorizat. Controlul sanitar veterinar după tăiere se face prin examinarea fiecărei carcase și a organelor.

Probele recoltate pentru examenul microbiologic constau din recoltarea randomizată a 1% din ambalajele care formează lotul controlat. Se recoltează părți din acestea, de 250-500 g în aceeași proporție. În același fel se procedează și pentru examenul fizico-chimic.

Pentru analizele referitoare la Salmonella, se prelevează aleatoriu probe de la minim 15 carcase de la fiecare lot (pui sacrificați într-o zi) după ce aceștia au fost refrigerați 12 ore.

Prelevarea constă în recoltarea de la fiecare carcasă a unei bucăți de piele de pe gât, de aproximativ 10 g. Cele 3 recoltări (probe) se grupează și se ambalează în pungi de plastic și se trimit la laborator pentru a forma căte 25 de grame, adică 5 probe finale.

Criteriul de igienă este absența microorganismelor în cele 25 de g dintr-o probă (www.usamvcluj.ro)

”Carnea de calitate superioară (piept, pulpe superioare și pulpe inferioare) înregistrează o cotă de participare în alcătuirea carcasei 56,20- 57,03 % la hibridul ROSS-308. ” (USTUROI, 2006)

”Producția de carne se apreciază după greutatea corporală. Există deosebiri genetice în privința dezvoltării corporale la cele două sexe: la vârsta de 8- 10 săptămâni sunt cu 17 % mai ușoare decât masculii, deosebire care la adulte reprezintă 30%. Aceste diferențe de greutate nu se datoresc, în primul rând hormonilor sexuali, ci genelor din cromozomii sexului.

Rapiditatea îmbrăcării cu pene reprezintă o problemă importantă în aprecierea intensității de creștere; este necesar ca la vârsta de 55- 60 zile puiul destinat sacrificării sa nu mai aibă puf embrionar.”(USTUROI, 2006)

Calitatea păsărilor tăiate oscilează în funcție de proporția diferitelor componente ale carcasei(tab. 1.4):

Tabelul 1.4

Componentele principale ale carcaselor de pasăre, în raport de calitate

(Cironeanu și colab. 1975 citat de Usturoi și colab., 2006)

”Greutatea carcasei și a părților ei componente, precum și frecvența defectelor, reprezintă criterii importante în aprecierea valorii generale a carcaselor; greutatea acestora este direct proporțională cu greutatea în viu a puilor și prin urmare, factorii de creștere care condiționează greautatea vie a puilor, influențează (prin intermediul acesteia) și greutatea carcaselor.

Carcasele se împart în trei categorii de calitate, în conformitatea cu nomenclatorul oficial. ”(tab. 1.5)

Tabelul 1.5

Caracateristicile specifice de calitate la puii de găină

(USTUROI, 2008)

Calitatea carcaselor mai este influențată și de calitatea hranei, de proporția de aditivi anergici și proteici adăugați în furaje, de forma de administrare a acestora, de sistemul de creștere etc. Ea se apreciază prin greautatea carcasei, dar mai ales prin cea a componentelor care se obțin în urma tranșării, respectiv:

componente cu valoare ridicată. Coapsele și pieptul sunt porțiunile cele mai valoroase, datorită proporției mari și a calităților organoleptice superioare; între greutatea lor și cea corporală există un raport direct proporțional, ce poate fi modificat de condițiile de creștere;

componenete cu valoare mijlocie. Greutatea aripilor și a spatelui este superioară la puii crescuți la sol, comparativ cu cei din baterii; componente cu valoare comercială mare;

componenete cu valoare redusă. Între greutatea carcasei și cea a capului, gâtului și a ghearelor există un raport direct proporțional, care este influențat nesemnificativ de către factorii de creștere.

Aprecierea aspectului general al carcaselor se face pe baza criteriilor stabilite prin normativele în vigoare: greutatea carcaselor, randamentul de sacrificare, gradul de pigmentare al pielii, fregvența defectelor carcaselor, cantitatea de grăsime subctanată etc.

CAPITOLUL 2

DESCRIEREA COMUNEI RĂCHIȚI, JUDEȚUL BOTOȘANI

2.1. Situația geografică și social-economică

”Comuna Răchiți, comună suburbană, este așezată între paralelele de 47°43˝– 47°51˝ latitudine nordică și între meridianele de 26°46˝ longitudine sudică. De la centrul comunei până la Botoșani este o distanță de 3 km.

Comuna Răchiți are o suprafață de 7l,56 km2, fiind așezată pe o coastă de deal, solul fiind de natură cernoziom levigat. Denumirea satului de reședință vine de la răchitele bătrâne ce au crescut pe malul unui iaz ce a fost pe vremuri lângă sat. Se află așezat în partea de nord – est a municipiului Botoșani (fig. 2.1).

Fig. 2.1. Amplarea comunei Răchiți, județul Botoșani (www.hărți.ro)

Comuna este alcătuită din următoarele sate: centrul RĂCHIȚI – centru comunal; Cișmea, Costești, Roșiori. Satul Răchiți se situează în partea de nord-est a orașului Botoșani, așezat pe coasta unui deal accidentat. Satul Răchiți are originea de la primile așezări omenești ale clăcașilor ce lucrau pe moșii. Denumirea de Răchiți este justificată prin aceea că pe malul unui iaz ce se afla în fața satului se aflau niște răchite bătrâne.

În comuna Răchiți, agricultura concentrează cea mai mare parte a forței de muncă și din acest punct de vedere a constituit un sector preponderent în structura economică și socială a comunei. Structura solului permite culturi variate, ponderea deținând-o cerealele păioase, porumbul, cartoful, sfecla de zahăr, legumele și floarea soarelui. Locuitorii comunei își păstrează tradiția de crescători de animale, efectivele menținându-se la un nivel ridicat.

Pe teritoriul comunei funcționează un număr de 48 societăți cu capital privat:

Societăți pentru creșterea și valorificarea păsărilor.

Microfabrică de ulei.

Fabrică de cărămidă.

Prestări servicii-tâmplărie, construcții, construcții metalice, confecții, prelucrarea alcoolului, prelucrarea cărnii;

Fermă piscicolă.

Mai funcționează 1 societate agricolă cu personalitate juridică.

Comuna Răchiți dispune de 108 km străzi și ulițe și 196 km drumuri comunale care sunt pietruite în marea lor majoritate. Situată la doar 3 km de municipiul Botoșani, comuna Răchiți are avantajul că este străbătută de DN 28 care face legătura cu Botoșani-Săveni; DJ care face legătura cu Botoșani-Nicșeni. Acest lucru face posibil transportul de persoane și mărfuri cu mijloace auto în condiții de confort și civilizație.” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.2. Geomorfologia și hidrologia zonei

”Comuna Răchiți este așezată într-o zonă cu aspect tipic de podiș care poartă amprenta structurii monoclinale și a litologiei variate. Structura orografică este dată de un ansamblu de culmi și platouri structurale înalte, depresiuni, culoare și terase fluviale. Caracteristica principală a reliefului este dată de larga dezvoltare și repetare a formelor structurale generate de poziția monoclinală a stratelor și de alternanța orizonturilor cu grad diferit de rezistență la eroziune. Versanții (mai ales cuestele) cu pante de peste 5° sunt afectați de alunecări, eroziune torențială și spălări areolare intense. Altitudinea medie este de 350 m. Densitatea fragmentării reliefului este cuprinsă între 700 și 900 m/km2; energia medie este 125 m, iar geodeclivitatea este, în general redusă, predominant sub 10°. Aproape toți versanții cu înclinare mai mare de 5-10° (cu excepția spațiilor împădurite) sunt atacați de organisme torențiale.

Terenurile agricole și pajiștile ocupă astăzi locul fostelor păduri. Defrișarea suprafețelor forestiere are influență directă asupra degradării peisajului, a valorii sale estetice și indirectă prin fenomenele de alunecări de teren pe care le favorizează. Totodată, reducerea suprafeței ocupate de păduri, influențează echilibrul din ecosistemul forestier.

Exploatarea nerațională a suprafețelor de pădure puse în posesie este un fenomen curent.

Deplasările de teren constituie una dintre caracteristicile peisajului și ale modelării actuale a reliefului. Ele afectează areale largi, impresionând atât prin amploare și dinamică, cât și prin consecințele negative asupra economiei agrare, clădirilor, căilor de comunicație.

Satul reședință de comună, Răchiți este așezat pe malul stâng al pârâului Sitna, pe un versant cu energie de relief mare, afectat de alunecări active și potențiale. În partea de nord se învecinează cu culmile dealului Țarna și Pârlog, cu înălțimi de aproximativ 173 de metri; în partea de nord-vest se învecinează cu dealul Rediu (190,6 metri) și valea Grădinilor, afluența văii Sitnei. Pârâul Sitna, în dreptul dealului Pârlog, formează o luncă largă, unde sunt prezente depozite actuale, insuficient consolidate, formate din depuneri mâloase recente, cu procent de materii organice >5%. În partea de est a satului de reședință este prezentă o vale de eroziune torențială, afluență a văii Sitnei.

Ca apă de suprafață pârâul Sitna străbate partea de sud-vest a comunei. El colectează toate apele care străbat comuna: pârâul Morișca cu afluenții Grădinilor, Tudorica, Teișorica, Botoșanca (Costești), pârâul Iazul Lipovanului și pârâul Puturosu. Caracterele hidrologice ale râurilor, într-un regim est-continental cu umiditate deficitară și moderată, reflectă trăsăturile climei, natura substratului și condițiile fizico-geografice.

Rețeaua hidrografică este completată de iazuri: iazul Melic cu o suprafață de 40 ha., iazul Ghidu cu o suprafață de 23 ha., iazul Costești cu o suprafață de 40 ha., iazul Popăuți cu o suprafață de 10 ha., iazul Puturosu cu o suprafață de 6 ha.

Apele freatice sunt acumulate în depozite cuaternare, iar volumul lor suportă variații importante sub influența elementelor climatice.

Lacurile de tasare pe loess s-au format pe interfluvii aflate, în general, la înălțimi mai mari de 150 m, aceste lacuri au o formă circulară sau ușor alungită.

În cea mai mare parte sunt ape bicarbonatate. Duritatea apelor variază, în general, între 8° dhG și 25° dhG. Caracterele morfolitologice au fost favorabile formării lacurilor (naturale și artificiale), determinând apariția mai multor tipuri genetice (de tasare, de albie majoră).

Apele subterane sunt o consecință a constituției geologice, cu alternanțe de straturi permeabile și impermeabile, și a condițiilor de alimentare, ceea ce face ca în afara apelor freatice să se găsească la diferite adâncimi și ape subterane captive. Pe arealul comunei Răchiți sunt prezente două categorii de ape subterane: captive (de adâncime) și libere. Apele subterane captive includ straturi acvifere aflate sub presiune, acumulate în depozite sedimentare nesecționate de eroziunile văilor apelor.

Apa cea mai mare care brăzdează comuna este Sitna, afluent terțiar al râului Jijia și ulterior al râului Prut. Ceilalți afluenți au un regim torențial, creșterile de niveluri și debitele producând eroziuni ale albiilor și exces de umiditate în luncile înguste. Pârâurile au un rol colectormeteoric principal al zonei, de ameliorare a climatului local, atenuare a continentalismului.

În șesul pârâului Sitna stratul acvifer este cantonat lenticular într-un acoperiș de aproximativ 1-5 m grosime, format din aluviuni cu intercalații de nisip și de obicei cu incluziuni humice și argiloase. Din acest motiv, stratul acvifer înmagazinează un volum redus de apă, nu este permanent, în perioadele de secetă uscându-se.

Calitativ apa este necorespunzătoare din punct de vedere potabil. Disfuncționalitățile majore sunt: poluarea apelor de suprafață și a celor subterane, curgerea în regim torențial.

Poluarea apelor de suprafață și a celor subterane – în satul Răchiți funcționează o serie de agenți economici, cu specific avicol, zootehnic, alimentar, construcții, prestări servicii etc. Apele uzate de aceștia sunt evacuate în receptorii naturali, difuz și fără a fi epurate. Este absolut necesară existența unei rețele de canalizare la care să fie racordați agenții economici și a unei stații de epurare în care să se deverseze apele uzate de aceștia.

Există pericolul degradării apei în mod direct, din cauza lipsei dotării cu instalații edilitare deșeurile ajungând în subteran (prin intermediul latrinelor neimpermeabile și al șanțurilor arterelor stradale), ori indirect (de la depozitarea gunoiului de grajd, de la gropile improvizate de gunoi).

În satele care nu sunt racordate la rețeaua de distribuție a apei potabile, Roșiori și Cișmea, alimentarea cu apă potabilă se face din fântâni. Acestea sunt principalele folosințe de apă și constituie în același timp și surse majore de poluare din cauza substanțelor deversate. Datorită încărcărilor în substanțe poluante de mare diversitate ale apelor uzate impactul asupra apelor de suprafață este apreciabil și determină în majoritatea cazurilor modificarea categoriei de calitate. Sursele de apă din fântâni sunt puternic infestate cu nitrați și nitriți și nu au amenajate zone de protecție sanitară.” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.3. Principalele caracteristici ale climei

2.3.1. Regimul termic.

”Temperatura medie anuală este de +8,6°C, sub media anuală a României de+9,4°C.

Temperatura medie a lunii celei mai reci (ianuarie) este de -3,6°C, iar temperatura medie a lunii celei mai calde (iulie) este de +24,2°C.

Au existat și ani (1940, 1942, 1963), când din cauza invaziilor frecvente de aer rece, de origine arctică, mediile termice ale lunii ianuarie au coborât sub – 10°C. Amplitudinea termică este mare (22-23°C) și corespunde unui climat continental de tranziție. Datorită interacțiunii dintre procesele advective și cele de circulație locală, generată de bilanțul caloric al suprafeței active, temperatura aerului poate urca în timpul verii la peste +35°C în timp ce iarna coboară în toate subunitățile podișului sub -25°C. Vara pot să apară perioade când temperatura scade sub 10°C, iar iarna apar perioade călduroase, în timpul cărora temperatura urcă peste 10°C.

Fenomenul de îngheț variază foarte mult ca moment de apariție și ca număr anual de zile cu îngheț (130-140 zile/an). Înghețul este o caracteristică termică specifică perioadei noiembrie martie.

Excesivitatea climei este exprimată și de numărul ridicat al zilelor de vară și tropicale, care însumează pe an circa 50-100 zile.

Ca urmare a poziției sale în regiunea extracarpatică, departe de influența maselor de aer atlantice, larg deschisă acțiunii maselor de aer de origine continentală din est, nord-est și nord, cantitățile de precipitații sunt moderate; cantitatea medie multianuală este de 600-650 mm, ele fiind repartizate inegal în cele patru anotimpuri. Astfel cele mai multe precipitații cad în anotimpul cald, iar cele mai puține cad în anotimpul rece. În perioada rece a anului, cad precipitații sub formă de ninsoare, numărul mediu al zilelor cu ninsoare fiind aproximativ 40, iar numărul zilelor cu strat de zăpadă fiind aproximativ 65. Grosimea stratului de zăpadă căzut este de aproximativ 100 cm. În perioadele cu viscol, nu foarte frecvente, zăpada este troienită în zonele adăpostite în straturi cu grosimi mai mari producând perturbații în circulația rutieră. ” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.3.2. Lumina, nebulozitatea, umiditatea relativă, vânturile.

„Comuna Răchiți este electrificată în totalitate, și beneficiază de un sistem de iluminare publică modernizat la începutul anului 2005; este alimentată de la rețelele de distribuție de joasă tensiune (0,4kv), care prin intermediul rețelei de 20kv, existentă pe teritoriul comunei se va racorda la stația ELECTRICA – 110/20kv Răchiți și printre alte rețele de20kv, care traversează teritoriul comunei. Din rețeaua de distribuție sunt alimentate 7 posturi de transformare de 20/0,4kv: Roșiori, 2 posturi, Cișmea, 2 posturi, Costești, 2 posturi , Răchiți,1 post. Aceste posturi sunt de tip aerian sau în cabină și se alimentează radial din rețeaua de medie tensiune.

Iluminatul public se realizează cu lămpi cu vapori de mercur sau sodiu, în special în zona de centru a comunei Răchiți (localitățile Răchiți și Roșiori) de-a lungul drumului național DN 29 Săveni ()

Aerul contine aburi de apa. Cu cat este mai cald aerul, cu atat mai multi aburi poate contine. La o temperatura de 0°C, aerul poate mentine doar 4,84 g/m3 dar la 50 C poate mentine deja 83,0 g/m3. In amandoua cazuri aerul este saturat.

Umiditatea relativa a aerului, RH, este relatia proportionala dintre umiditatea momentana la o temperatura anume si umiditate maxima posibila la aceeasi temperatura . Cu un RH de 50%, aerul contine jumatate din umiditatea posibila la acesta temperatura. Cu un RH de 100% aerul este complet saturat cu aburi de apa. RH-ul nu poate depasi 100% deoarece surplusul se elimina prin forma condensului sau a cetii. Cu scaderea temperaturii capacitatea de a mentine aburi de apa scade si surplusul se va transforma in apa lichida – temperatura a atins punctul de roua si condensarea apare. Daca aerul intra in contact cu suprafete cu temperaturi sub punctul de roua, aburii de apa vor condensa pe aceasta.

Intr-o cladire sunt multe suprafete care pot avea temperaturi sub punctul de roua – pereti exteriori sau conducte/tevi de apa rece. Condensarea acestor elemente poate cauza pagube severe cladirilor si ocupantilor acestora – mucegai, rugina, deformarea materialelor etc.” (www.samcom.ro)

„Vânturile dominante sunt cele din nord-vest și cele din sud-est cu viteze peste medie (2,5 – 3 m/s) primăvara și iarna. În timpul iernii se face simțită prezența crivățului din direcția nord-est care produce scăderea bruscă a temperaturii. Vântul de sud-est și de est bate frecvent primăvara favorizând seceta, iar vântul de nord bate la sfârșitul toamnei, iarna și începutul primăverii cu o viteză de 2,9 m/s, aducând ploi abundente.” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.3. Caracaterizarea solului

„Solul de pe teritoriul comunei este format din soluri brune podzolite și argile calcaroase, cu excepția văilor unde sunt fâșii de cernoziomuri levigate. În principal structura este argiloasă de lut galben și nisipos, în puținele locuri argila este de culoare brună de unde și denumirea acestora de humării. Solurile cenușii au o fertilitate mijlocie spre bună. Există și alte tipuri de soluri: solurile brune au un conținut scăzut de humus și de substanțe nutritive, drenajul îngreunat de prezența fenomenelor de pseudogleizare și anaerobioză; luvisolurile au un conținut sărac de humus, intensă debazificare și levigare; solurile intrazonale și slab dezvoltate au apariții insulare sau în benzi și sunt reprezentate prin regosoluri și erodisoluri, dispersate în areale reduse.

În zonele mai înalte se găsesc solurile cenușii închis, brune cenușii, iar în zona de vest a comunei, zona de podiș se întâlnesc soluri brune podzolite. Pe văi se întâlnesc fâșii de cernoziomuri levigate.

În concluzie, solurile diferă de la sat la sat, de la o tarla la alta.

Dezvoltarea intensivă a agriculturii din ultimele decenii și folosirea îngrășămintelor chimice pe bază de azot fosfor, a pesticidelor a dus la acumularea în sol a lor sau a produșilor lor de degradare. Aproximativ 1/3 din suprafața comunei este afectată de unul sau mai mulți factori degenerativi ai solului.” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.4. Flora cultivată și spontană din zonă

„În comuna Răchiți, agricultura concentrează cea mai mare parte a forței de muncă și din acest punct de vedere a constituit un sector preponderent în structura economică și socială a comunei. Din punct de vedere al zonării producției comuna se încadrează în zona II-a, favorabilă producției de cereale și carne. Producția agricolă reprezintă nu numai un suport important pentru asigurarea existenței populației rurale care participă la realizarea ei, ci și o bază a diversificării ocupaționale rurale. Existența unor cantități mai mari de produse agricole potențial disponibile pentru prelucrare crește atractivitatea zonei pentru inițierea și dezvoltarea unor afaceri vizând prelucrarea acestor materii prime.

Structura solului permite culturi variate. Culturile agricole predominante sunt porumbul care se cultivă pe 47,0% din suprafața arabilă, urmat de grâu cu 8,0%, floarea soarelui 6,0%, legume cu 4,0% și cu 4,0% cartofi. Producțiile obținute sunt foarte mici raportate la potențialul natural al zonei.

Raportându-ne la principalele culturi vegetale întâlnite în comuna Răchiți structura de producție prezintă drept caracteristică importantă faptul că ponderi mari din suprafața agricolă sunt alocate pentru culturile cerealiere (grâu, porumb) și ponderi mai reduse culturilor tehnice. Această variație are o influență deosebit de importantă asupra veniturilor din producția vegetală obținute de populația comunei, știut fiind faptul că tipurile de culturi menționate au o valoare adăugată mare și sunt destinate, în bună măsură, comercializării.

Totuși suprafețe importante sunt cultivate cu legume și cartofi. Producția obținută este destinată în general pentru aprovizionarea pieței orașului Botoșani care se află localizat la o distanță de 3 km de centrul comunei Răchiți. Ponderea pajiștilor este ridicată dar potențialul solului este slab. Comuna Răchiți nu face parte dintr-un areal viticol sau pomicol recunoscut. Producțiile medii și totale sunt nesemnificative, fluctuante fiind influențate de condițiile meteorologice.

Mai mult decât cultura plantelor, creșterea animalelor permite concentrarea producției, pătrunderea progresului tehnic, organizarea procesului de producție asemănător celui din industrie, folosirea mai uniformă și mai deplină a forței de muncă. Deși este de neconceput fără producția vegetală, producția zootehnică este mai puțin dependentă de pământ și de condițiile naturale. Ca urmare, ea poate contribui la diminuarea variațiilor producției agricole de la un an la altul. În condiții normale, în creșterea animalelor se realizează o valoare adăugată pe unitatea de resursă utilizată superioară celei din cultura plantelor și, pe această bază, o eficiență economică mai ridicată.” (Dona I., și colab., 2007-2013)

2.5. Prezentarea fermei S.C. "Strugaru Com" S.R.L., județul Botoșani

2.5.1. Scurt istoric

S.C. "Strugaru Com" S.R.L., județul Botoșani, are ca domeniu principal de activitate comerțul cu materii prime agricole, animale vii, păsări vii – găini, pui, rațe, gâște, curci, comerț cu amănuntul și cu ridicata al cărnii și produselor din carne, iar ca obiecte secundare de activitate, creșterea păsărilor sau a diferitelor specii de animale, industrializarea cărnii și cultura vegetală.

Societatea a fost înființată în anul 1992, când se achiziționau aminale de la populație (porcine și taurine) și se sacrificau în abatorul propriu de la Răchiți; carnea era vândută ca atare prin magazinul propriu, dar și sub formă de preparate diverse (salamuri crude, cârnați, salamuri uscate, etc).

În anul 1994, societatea a cumpărat fostul C.A.P. Răchiți, situat la 4 km de oraș. Înainte de anul 1989, existau 12 grajduri destinate creșterii vacilor de lapte și a porcilor; grajdurile cu suprafața de 625m2 fiecare au fost construite din cărămidă și acoperișul din țiglă.

2.5.2. Situația actuală

Prin preluarea acestei unități zootehnice și continuarea activității de industrie alimentară, conducerea societății a început un alt drum, cu răspunderi mai mari, dar și cu convingerea că prin muncă vor reuși să formeze în timp un sistem integrat în creșterea păsărilor.

Noul proprietar a făcut anumite modificări la vechile adăposturi, respectiv a amenajat central câte o cameră tampon de 25 m2 (cu rol de depozit pentru furaje și materiale), despărțind în mod egal halele; în același timp, s-au realizat și amenajările interioare specifice pentru creștere de păsări, astfel încât, în perioada 1995-2000 au fost exploatate găini ouătoare, iar în continuare pui de carne, livrabili în viu către populație.

În anul 2003, s-a cumpărat de la fosta „Avicola” Botoșani, un număr de 1.250 cap rațe (1.000♀ + 250♂), utilajele necesare creșterii acestei specii (hrănitori tronconice, adăpători liniare, tăvițe de furajare și adăpători vacumetrice) și două incubatoare de 5.000 ouă/serie. Apa era asigurată din fântâni proprii cu hidrofor, iar furajul se prepara în fermă, din cereale achiziționate de la populația din zonă, dar și din producția proprie; premixul, fosfatul dicalcic, carbonatul era cumpoărat, de regulă, din Iași, iar așternutul de la o fabrică de mobilă din Dorohoi.

Beneficiind de aceste utilități, firma a demarat un nou gen de activitate, respectiv creșterea puilor de rață, pe care îi vindea către populație, la vârsta de 15 zile și cu o greutate de cca. 550g (fig. 2.2-2.3).

Fig. 2.2. Aspect general al fermei Darabani (foto original)

Fig. 2.3. Ferma de pui carne Răchiți, Botoșani (vedere exterioară)

În anul 2004, societatea a cumpărat în localitatea Răchiți-județul Botoșani o fermă, alcătuită din 4 hale a câte 1000m2 fiecare, pentru creșterea puilor de carne în baterii, două magazii, un șopron și un micro-abator de 500cap./ora. Ulterior, s-a renunțat la bateriile din cele 4 hale, trecându-se la creșterea puilor de carne pe așternut permanent. În anul 2005, s-a procedat la retehnologizarea fermei, prin achiziționarea de echipamente de hală de tip Big Dutchman și darea în exploatare a două hale de creștere la sol a puilor de carne.

Restricțiile sanitar veterinare drastice impuse de apariția gripei aviare, au determinat conducerea societății să renunțe la creșterea puilor de rață, până la reglementarea situației, nemaiavând voie să achiziționeze pui, boboci, păsări vii în general, din alte județe.

La ora actuală, S.C. STRUGARU COM. S.R.L are 500 ha teren, din care 50 ha sunt proprietate și 450 ha sunt arendate. Ea este o societate cu capital social integral privat și cu peste 100 de angajați; în strategia administrației au fost cuprinse permanent măsuri care să asigure stabilitatea locurilor de muncă, venituri salariale decente, la care se adaugă cu titulu de gratuit, masa zilnică, echipamentul de protecție și de lucru și asistență medicală.

2.5.3.Situația de perspectivă

În perioada următoare, conducerea S.C Strugaru Com S.R.L. urmărește înființarea a două noi ferme, una pentru pui carne, iar cealaltă pentru exploatarea găinilor ouătoare; de asemenea, se are în vedere ridicarea performanțelor tehnice și a calității. În acest scop, societatea s-a preocupat de atragerea de fonduri europene, astfel încât, în anul 2006, a obținut printr-un proiect depus la Sapard suma de un milion euro pentru amenajarea la Darabani a unui abator nou de industrializare a cărnii.

Pentru anul în curs, sunt prevăzute următoarele:

modernizarea la Răchiți încă două hale pentru pui de carne;

achiziționarea a 16 hale pe platforma Răchiți și utilarea acestora cu echipamente Big Dutchman pentru creșterea în sistem intensiv a puilor de carne;

modernizarea fermei, pentru creșterea puilor de carne conform standardelor U.E.;

construirea unei ferme de reproducție găini rase grele;

construirea unui FNC propriu, cu instalații pentru furaj granulat;

achiziționarea unui autobuncăr pentru furaje.

Societatea va funcționa pe principiul lanțului tehnologic integrat, iar activitatea se va desfășura în cadrul unor departamente specializate, astfel:

departament achiziție cereale și producere nutrețuri combinate;

departament achiziție, creștere și îngrășare animale (porcine și taurine);

departament industrializare a cărnii;

departament creștere și industrializare păsări;

departament magazine.

Partea a II-a

CONTRIBUȚII PROPRII

CAPITOLUL 3

OBIECTIVELE STUDIULUI, CONDIȚII DE EXPERIMENTARE, MATERIALUL ȘI METODOLOGIA DE LUCRU

3.1. Scopul lucrării

Creșterea puilor de carne, atât în sistem industrial, cât și în gospodăriile populației este o problemă care a fost ignorată în ultima vreme.

Puii sunt crescuți, mai ales, pentru carne și organe (ficat, inimă, pipote), sortimente avicole tot mai căutate de către consumatori, dată fiind bogăția lor în principii nutritive, de o înaltă valoare biologică.

În ultimul timp, a crescut tot mai mult cererea pieței pentru puii de o zi, mai ales în rândul crescătorilor particulari și în mod deosebit, în zonele cu tradiție în creșterea acestei specii de păsări.

Bineînțeles că, acoperirea solicitărilor pentru puii de o zi nu este posibilă decât în condițiile existenței unor sectoare de reproducție bine puse la punct, unde să fie folosit un material biologic performant și exploatat după cele mai moderne principii de creștere.

Odată cu intrarea țării noastre în U.E., sperăm ca avicultura românească să se dezvolte și mai mult, iar creșterea galinaceelor să redevină o preocupare a crescătorilor de păsări.

Cu investiții minime, se pot obține performanțe satisfăcătoare, dacă se respectă tehnologia de creștere a hibridului.

Din considerentele enumerate anterior, în lucrare ne-am propus să prezentăm rezultatele tehnice și economice realizate în cazul creșterii puilor de găină pentru carne la S.C. Strugaru Com S.R.L. Răchiți, Botoșani.

3.2. Material și metode de lucru

3.2.1. Materialul biologic studiat

Obținerea unor performanțe superioare în procesul de creștere a hibridului de găină Ross 308 este condiționată direct de părinții din care provin; pentru aceasta, se cere ca puii să provină de la găini de reproducție sănătoase, cu un potențial genetic și productiv ridicat; de asemenea, interesează condițiile de creștere, calitatea furajului, factorii de microclimat, calitatea așternutului folosit, dar mai ales de densitatea la populare, avându-se în vedere faptul că ea se corelează cu greutatea la sacrificare.

Materialul biologic a fost reprezentat de două serii a câte 3300 capete fiecare, pui de găină de o zi achiziționați de la o societate avicolă din Râmnicu–Sărat județul Buzău; cele două serii de pui au fost crescute în "Ferma de pui de carne" a S.C. Strugaru Com S.R.L., județul Botoșani și s-au urmărit performanțele productive ale acestor pui.

Descrierea hibridului „ROSS 308"

Este un hibrid tetraliniar performant, produs de compania Aviagen-Ross Breeders, Marea Britanie, care poate atinge greutăți corporale de peste 3,1 kg la masculi, la vârsta de 42 zile, cu un indice de conversie de 1,756 (tab. 3.1).

Femelele ajung la greutăți corporale ce depășesc 2,6 kg, la aceeași vârstă, în condițiile unui indice de conversie de 1,87.

Când sexele sunt crescute împreună, se realizează greutăți corporale medii de 2,891 kg la vârsta de 42 zile, cu un indice de conversie de 1,813.

Hibridul „ROSS-308” are un bun randament la sacrificare, precum și o participare superioară a principalelor porțiuni tranșate în alcătuirea carcaselor; așa de exemplu, la masculii în greutate de 3,6 kg, participarea pieptului este de 18,71%, iar a pulpelor, de 13,40% (% din carcasă). La femelele în greutate de 2,8 kg, pieptul reprezintă 18,41%, iar pulpele 13,33% (% din carcasă).

Alt avantaj al acestui hibrid este că se pretează cu succes la sistemele intensiv și superintensiv de creștere, în condițiile asigurării parametrilor de microclimat și a celor nutriționali în acord cu specificațiile din ghidul tehnologic.

Tabelele 3.1-3.3 redau performanțele înregistrate de puii broiler ROSS-308 de ambele sexe, în perioada de vârstă 1-42 zile (date preluate din literatura de specialitate).

Tabelul 3.1

Creșterea în greutate și consumul de furaje la masculii pentru carne Ross-308

(Vacaru-Opriș, 2005)

Tabelul 3.2

Creșterea în greutate și consumul de furaje la femelele pentru carne Ross-308

(Vacaru-Opriș, 2005)

Tabelul 3.3

Performanțele la sacrificare ale hibridului de găină pentru carne „Ross-208"

(Vacaru-Opriș, 2005)

Acest hibrid se mai remarcă și printr-un management accesibil și o viabilitate excelentă.

3.2.2. Metode de lucru

Performanțele productive ale puilor de carne, hibrid Ross 308, au fost apreciate prin stabilirea următorilor indicatori:

– dinamicii creșterii în greutate-prin cântărirea puilor din fiecare serie, la vârstele de o zi, 14, 28 și 42 zile;

– consumul de furaje (s-a determinat consumul total și cel specific);

– situația ieșirilor din efectiv-au fost înregistrate cazurile de prin mortalitate și apoi raportate la numărul de pui din fiecare serie;

– producția cantitativă de carne rezultată, stabilindu-se randamentul la sacrificare după formula R(%) = , (în care: R = randament la sacrificare; Gc = greutatea carcasei; Gv = greutatea vie)

greutatea organelor interne (g);

ponderea porțiunilor anatomice tranșate în alcătuirea carcaselor (%);

eficiența economică a creșterii hibrizilor de pui pentru carne

eficiența economică a valorificării sub formă de produse a puilor studiați.

Principalele date au fost prelucrate statistic, calculându-se

1. Media aritmetică

2. Deviația standard (s)

s =

3. Eroarea standard a mediei ()

() = sau

Această variație însoțește întotdeauna media:

4. Coeficientul de variabilitate

V% =

În funcție de valorile pe care le poate lua coeficientul de variabilitate, variabilitatea poate fi caracterizată astfel:

până la 10%, variabilitatea este scăzută;

între 10-20%, variabilitatea este mijlocie;

între 21-25%, variabilitatea este mare;

peste 25%, variabilitatea este foarte mare.

CAPITOLUL 4

REZULTATE PROPRII ȘI DISCUTAREA LOR

4.1. Fluxul tehnologic din ferma de pui pentru carne

Ficare hală de creștere are o suprafață de 600 m2 și este împărțită în două părți egale; în fiecare jumătatea sunt amplasate câte trei țarcuri, cu câte o eleveuză pe mijloc (fig. 4.1). Țarcurile confecționate din 4 coli PFL, au diametrul de 4 metri; în interiorul lor se introduc tăvițele din material plastic pentru furajare, iar adăparea de efectuează la instalații de apă cu picurătoare.

Fig. 4.1. Hibrid Ross 308, de 1 zi (foto original)

Fig. 4.2. Furajarea puilor pentru carne (foto original)

Fig. 4.3. Aspect din hala de creștere a puilor pentru carne (foto original)

Ventilația este asigurată prin șase ventilatoare (fig. 4.4).

Fig. 4.4. Sistem de ventilație (foto original)

La populare, în fiecare țarc PFL s-au introdus câte 550 pui de o zi; ei au fost hidratați individual cu apă având medicamente antistres (OXIVIT și VITAMINA AD3E), dar această medicamentație s-a administrat timp de 5 zile consecutiv.

Furajul folosit, a fost nutreț combinat negranulat realizat după rețeta 21-1 (tab 4.1) și administrat timp de 21 zile, apoi s-a trecut la furaj din rețeta 21-2 (tab 4.2) până la sacrificare, tot negranulat.

Tabelul 4.1

Structura și condițiile de calitate ale nutrețurilor combinate

utilizate în hrana puilor studiați

Temperatura sub eleveuză a fost de +35ºC în prima zi de viață a puilor. Pentru uniformizarea temperaturii din hală, s-au folosit și sobe cu rumeguș, pentru a se asigura +27ºC în restul halei (fig. 4.5). Temperatura s-a redus treptat, până la un nivel de +29ºC sub eleveuze (sfârșitul primei săptămâni) și în continuare până la +20ºC, temperatură menținută până la lichidarea seriilor.

Fig. 4.5. Hală echipată cu adăpători și hrănitori (foto original)

Umiditatea relativă a aerului s-a situat în jurul valorii de 65%.

Programul de lumină a constat în asigurarea a 24 h lumină în primele 2 zile de viață, apoi 23 h lumină și 1 oră întuneric până la finalul seriilor. În primele 7 zile, sub fiecare eleveuză a existat un bec de 100w, care a fost înlocuit ulterior cu unul cu o intensitate mai mică 40w; deoarece, hala era prevăzută cu ferestre oarbe, s-a folosit la maxim și lumina naturală, apelându-se la lumina artificială numai pe timpul nopții.

La vârsta de 2 zile, țarcurile au fost unite două câte două, iar la 7 zile au fost desființate; în același timp s-au introdus și hrănitorile pentru ca puii să consume și din acestea, dar au fost lăsate și tăvițele. Tot la 7 zile s-au introdus adăpătorile liniare în zona de adăpare-furajare, apa curentă fiind asigurată din 2 fântâni cu hidrofor.

Furajarea s-a făcut la discreție. Așternutul s-a împrospătat zilnic, menținându-se un așternut curat, pentru odihna puilor, dacă așternutul este ud, aceștia devin agitați, ceea ce duce la scăderea sporului în greutate.

Fig. 4.6. Zona de adăpare și furajare (foto original)

Fig. 4.7. Bazin pentru apă (foto original)

4.2. Performanțele productive ale puilor studiați

4.2.1 Dinamica creșterii în greutate

Este cunoscută corelația pozitivă dintre greutatea ouălor de incubație și cea a puilor de o zi, precum și evoluția ulterioară a greutății corporale. Acest lucru a fost constatat și pe parcursul investigațiilor noastre, la care puii din cele două serii de creștere studiate au provenit din ecloziuni diferite (tab. 4.2 și fig.4.8).

Tabelul 4.2

Dinamica creșterii în greutate (g) a puilor studiați

Fig. 4.8. Dinamica greutății corporale la puilor studiați

Astfel, la vârsta de o zi, greutatea puii din seria S1 de creștere a fost de 55,3±0,20g, pe când a celor din seria S2 de 55,6±0,43g.

La cântărirea efectuată la vârsta de 14 zile a puilor, greutățile coporale au înregistrat valori de 429,17±2,21g la S1 de creștere și respectiv, de 435,24±1,22g la cei din S2, în timp ce la vârsta de 28 zile, greutatea medie a puilor a fost de 1316,36±8,67g la seria S1 și de 1314,78±7,51g la cei din seria S2.

La momentul sacrificării, respectiv la vârsta de 42 zile a puilor pentru carne, greutățile corporale medii au fost de 2474,22±10,71g la cei proveniție din prima serie de creștere (S1) și respectiv, de 2473,59±8,54 g la cei din seria a doua (S2).

Considerăm că rezultatele obținute de noi sunt mulțumitoare, deoarece la aceeași vârstă de 42 zile, hibridul ROSS 308 este creditat cu o greutate de 2780g.

În privința sporului mediu de creștere realizat se poate spune că, exceptând primele 14 zile, când puii din seria S1 au avut rezultate mai bune, în restul perioadelor, puii din seria S2 au înregistrat valori superioare, astfel că, pe total perioadă, această serie de creștere s-a închis cu cel mai bun spor mediu zilnic (52,88g/cap/zi), față de numai 52,72g/cap/zi cât au realizat puii din prima serie de creștere (S1).

4.2.2. Consumul de furaje

Performanțele puilor pentru carne studiați au fost apreciate și prin prisma consumului de furaje, stabilindu-se consumul mediu zilnic și cel specific (tab. 4.3).

Tabelul 4.3

Consumul de furaje la puii studiați

Datele obținute de noi arată faptul că, în primele 14 zile, consumul mediu zilnic a fost de 18,85g/cap la puii din seria S1 și de 19,20g/cap la cei din seria S2, corelat de altfel cu sporul de creștere realizat de către aceștia.

În următoarea perioadă de vârstă (15-28 zile), consumurile zilnice de furaje s-au situat la niveluri de 126,69g/cap la seria S1 și respectiv, de 130,02g/cap la seria S2, pentru ca în ultima perioadă (29-42 zile), valorile calculate pentru consumurile medii să fie de 166,92 g/cap la puii din prima serie de creștere (S1) și de 169,14g/cap la cei din seria a doua (S2). Pe total perioadă studiată, consumul mediu zilnic înregistrat de puii din seria S1 de creștere a fost de 104,15g/cap/zi, iar cel realizat de puii din seria S2, de 106,18g/cap/zi.

Sub aspectul consumului specific, cea mai bună valoare (2,625kg n.c./kg spor) au realizat-o puii din seria S2, în timp ce la puii din seria S1 consumul specific a fost mai mare, de 2,520kg n.c./kg spor.

Așa cum a fost prezentat anterior, furajele destinate hrănirii puilor decarne din cele două serii de creștere au fost produse în regie proprie, la prețuri de cost de numai 0,7249 RON pentru rețeta 21-1 și 0,5228 RON pentru rețeta 21-2 (tab. 4.4).

Tabelul 4.4

Costul furajelor

Acest lucru a fost posibil deoarece, o bună parte din materiile prime utilizate la producerea furajelor, au provenit din alte sectoare de activitate aparținând firmei Strugaru Com S.R.L.; în final, prețurile scăzute ale furajelor au influențat pozitiv rentabilitatea creșterii rațelor.

4.2.3. Situația ieșirilor din efectiv la puilor studiați

În paralel cu urmărirea performanțelor de creștere a puilor studiați, a fost apreciată și proporția de păstrare a efectivului din cele două serii de creștere.

Datele prezentate în tabelul 4.5 arată faptul că, la ambele serii de creștere, cea mai mare rată a mortalității s-a înregistrat în primele 14 zile de viață ale puilor, fiind de 4,3% la cei din seria S1 și de 4,0% la cei din seria S2.

În următoarele perioade de control (15-28 zile și respectiv, 29-42 zile), ponderea ieșirilor din efectiv s-a redus mult, fiind de numai 1,0% la prima serie de creștere (S1) și de 0,7% la cei din seria a doua (S2).

Tabelul 4.5

Situația ieșirilor din efectiv la puii studiați

În următoarele perioade de control (15-28 zile și respectiv, 29-42 zile), ponderea ieșirilor din efectiv s-a redus mult, fiind de numai 1,0% la prima serie de creștere (S1) și de 0,7% la cei din seria a doua (S2).

Pe total perioadă, proporția ieșirilor din efectiv a fost de 5,3% la puii din seria S1 și respectiv, de 4,7% la cei din seria S2 de creștere.

4.2.4. Randamentul la sacrificare

În urma sacrificării puilor din cele două serii de creștere (la vârsta de 42 zile), a fost stabilit randamentul la sacrificare, utilizându-se pentru calculul greutatea carcaselor obținute și greutatea vie a puilor.

Astfel, greutatea la sacrificare a puilor din prima serie de creștere (S1) a fost de 2474,23g, iar cea a carcaselor, de 1g, ceea ce a condus la realizarea unui randament la sacrificare de 64.98±1,58%. Puii crescuți în seria a doua (S2) au avut o greutate vie de 2473,40g și o greutate a carcaselor de 1607,71g, rezultând un randament la sacrificare de 65,00±0,89%. La ambele serii de creștere, caracterul studiat a fost mai puțin omogen, valorile coeficientului de variație fiind de 18,77% și respectiv, de 15,41% (tab. 4.6 și fig.4.9).

Tabelul 4.6

Randamentul la sacrificare (%) la puii studiați

Fig 4.9 Randamentul la sacrificare (%) la puii studiați

Apreciate în ansamblu, rezultatele obținute pot fi considerate ca fiind mulțumitoare, în literatura de specialitate fiind citate valori ale randamentului la sacrificare de 69,7–78,8%.

4.2.5. Greutatea organelor interne

Obținerea unor producții superioare de carne este condiționată de dezvoltarea corespunzătoare a principalelor organe interne, datorită rolului pe care acestea îl joacă în fiziologia și metabolismul păsărilor.

Proporția unor părți anatomice raportate la greutatea vie a puilor (2474g la S2 și 2773g la S1): a fost variabilă, înregistrând următoarele valori medii: capul 2,3%; gâtul 3,2%; ficat 2,5%; inimă 0,60%; splină 0,25%; viscere 2,9%; intestine 8,6%; sânge 4,3%; pene 7,8%

În studiul nostru facem referire la ficat, inimă și pipotă, fiind organele interne de importanță majoră. Ficatul, cea mai complexă glandă din organism, este mai dezvoltat la pasările care realizează sporuri superioare de creștere. Astfel, la puii din seria a doua de creștere (S2) ficatul a înregistrat o greutate medie de 61,82±0,62g, în timp ce la puii din prima serie (S1), greutatea glandei amintite a fost de 61,82±0,4g (tab. 4.7 și fig. 4.10).

Tabelul 4.7

Greutatea organelor interne (g) la puii studiați

Fig 4.10. Greutatea organelor interne (g) la puii studiați

Superioritatea puilor crescuți în seria a doua (S2) s-a observat și în cazul inimii și a pipotei, a căror greutate a fost de 14,85±0,2g și respectiv, de 71,74±0,49g, față de numai 14,50±0,17g și respectiv, 71,69±0,16g, cât a fost greutatea medie pentru cele două organe la puii din seria S1 de creștere.

4.2.6. Ponderea porțiunilor tranșate

Carcasele rezultate în urma abatorizării puilor studiați au fost tranșate în cele trei regiuni anatomice principale, respectiv: piept, pulpe și tacâm. Din acest punct de vedere, s-a constatat că cele mai ridicate ponderi ale componentelor valoroase (pieptul și pulpele) s-au găsit la carcasele provenite de la puii din seria a doua de creștere (S2) (tab. 4.8 și fig. 4.11).

Tabelul 4.8

Ponderea porțiunilor tranșate (%) în alcătuirea carcaselor la puii studiați

Fig 4.11. Ponderea porțiunilor tranșate (%) în alcătuirea carcaselor la puii studiați

Astfel, în cazul puilor din seria S2, ponderea pulpelor în alcătuirea carcaselor a fost de 25,01 ± 0,17%, cea a pieptului de 28,11 ± 0,32%, în timp ce tacâmul a reprezentat 46,88 ± 0,38% din total carcasă.

La carcasele rezultate de la puii crescuți în prima serie (S1), ponderea pulpelor a fost de 24,96 ± 0,14%, cea a pieptului de 26,53 ± 0,82%, iar a tacâmului de 47,51 ± 0,47%; așa cum se știe, tacâmul de pasăre este un sortiment cu un preț de vânzare mult inferior celui practicat pentru piept sau pulpe.

4.3. Eficiența economică a creșterii puilor pentru carne

Calcularea eficienței economice a creșterii puilor pentru carne-hibridul Ross 308, s-a făcut pe baza elementelor de calcul prezentate în tab. 4.9

Tabelul 4.9

Elemente de calcul pentru stabilirea eficienței economice

în creșterea puilor pentru carne

În urma analizei indicatorilor realizați, s-a constatat că cele mai bune rezultate tehnice le-au înregistrat puii de rață din seria a doua de creștere (S2) care au avut un procent de mortalitate de numai 4,7%, un spor mediu zilnic de 52,88g/cap/zi și o greutate la sacrificare de 2479,59g.

În aceste condiții și eficiența economică a creșterii puilor a fost superioară la cei din seria a doua de creștere-S2 (tab. 4.10).

Tabelul 4.10

Eficiența economică înregistrată la creșterea puilor studiați

Din datele prezentate rezultă faptul că, la puii din seria S1 de creștere, cheltuielile de producție au fost de 3,0531 RON/kg viu, rezultând un venit total de 28790,2 RON; beneficiul net realizat în acest caz a fost de 3755 RON/serie de creștere. La puii din seria a doua de creștere (S2), cheltuielile de producție au fost mai scăzute, de numai 3,0171 RON/kg viu, ceea ce a determinat realizarea unui venit total de 29527,5 RON și a unui beneficiu net de 4153,2 RON/serie.

4.4. Eficiența economică a comercializării cărnii de pui

Abatorul societăți STRUGARU-COM. S.R.L. funcționează numai atunci când este necesar; de regulă, este folosit pentru sacrificarea puilor de carne rămași din vânzările în viu-perioada aprilie-septembrie, dar a fost utilizat și pentru abatorizarea broilerului de găină. Având o capacitate de tăiere de 500cap/oră, abatorul este deservit de 11 salariați, un inginer, un contabil, un medic veterinar și un specialist electromecanic-frigotehnist.

Deoarece, puii din cele două serii de creștere au fost valorificați sub formă de carne în carcasă sau sortimente de carne de pui, s-a găsit ca fiind necesară calcularea eficienței economice pentru acest gen de activitate, pe baza elementelor de calcul prezentate în tabelul 4.11.

Tabelul 4.11

Elementele de calcul pentru stabilirea eficienței economice

a comercializării cărnii de pui

Datele noastre arată faptul că, la puii din seria S1, s-a obținut o greutate totală de carne în carcasă de numai 5163,81kg, față de 5193,64kg, cât s-a obținut la cei din seria a doua de creștere (S2), ca urmare a diferențelor referitoare la greutatea în viu la sacrificare și a randamentului la sacrificare care au fost superioare la puii din seria S2.

CONCLUZII ȘI RECOMANDĂRI

Din investigațiile noastre privind procesul de creștere a puilor de găină hibridul Ross 308 și valorificarea acestora prin S.C. STRUGARU COM S.R.L., au rezultat următoarele concluzii:

– densitatea asigurată la populare a fost mai mare decât recomandările pentru hibridul Ross 308 (5,5 cap/m2 față de max. 5 cap/m2), afectând negativ ritmul de creștere al puilor și proporția ieșirilor din efectiv;

– nutrețul combinat utilizat la furajarea puilor nu a fost granulat, de unde și consumuri de furaje mai mari, datorate, în mare parte, pierderilor din sistemul de furajare;

– rata mortalității a fost destul de ridicată, fiind de 5,3% la seria întâi de creștere și de 4,7% la seria a doua;

– cea mai bună greutate corporală la sacrificare au realizat-o puii din seria S2 (2479,59g), ca urmare a unui spor mediu zilnic superior (52,88g/cap/zi);

– valorificarea puilor sub formă de sortimente de carne de pui (piept, pulpe, tacâm, ficat și pipote + inimi) a condus la realizarea celui mai bun beneficiu, mai ales în cazul puilor din seria S2 de creștere.

Ca urmare a concluziilor la care s-a ajuns în urma studiului efectuat, ne permitem să facem și câteva recomandări, respectiv:

– respectarea factorilor tehnologici specifici hibridului Ross 308 și mai ales a densității la populare, aceștia condiționând, în final, cantitatea de carne ce se poate obține pe unitatea de suprafață;

– în cazul în care se recurge la achiziționarea puilor de o zi de la alte unități, este bine să se cunoască valoarea efectivului de părinți și mai ales starea lui de sănătate, pentru a se asigura puilor o profilaxie corespunzătoare;

– furajul folosit în alimentația puilor de găină să fie granulat conform tehnologiei, cu dimensiuni de 1,8 mm în perioada de vârsta 7–14 zile și de 2,5 mm în perioada de creștere și finisare (14–42 zile);

– pentru a se asigura rentabilitatea sectorului de creștere a broilerului de găină, recomandăm valorificarea produsului finit sub formă de carne în carcasă, dar mai ales ca specialități, modalitate care asigură creșterea sigură a eficienței economice, mai ales în cazul în care circuitul de producție se închide prin magazinele proprii.

BIBLIOGRAFIE

Bălășescu M., Bâtlan Gh., 1980 – Avicultura. Edit. Did. și ped. București.

Classen, H.L., 1998 – Day Langht affects performance, health and condemmahour in broiler ckickens.

Dona I., și colab., 2007-2013 – Strategia de dezvoltare economico-socială a comunei Răchiți din județul Botoșani.

Drăghici, C., 1991 – Microclimatul adăposturilor de animale și mijloace de dirijare. Editura Ceres, București.

Driha, Ana, 2000 – Curs de tehnologia creșterii păsărilor. Editura Mirton, Timișoara.

Halga P., 2000 – Alimentația animalelor. Ed. Dosoftei, Iași

Popescu Băran, M., Lascăr, V., 1966 – Creșterea industrială a păsărilor. Editura Agro-silvică, București

Sandu, Gh.,1983 – Genetica și ameliorarea păsărilor, Editura Ceres, București.

Usturoi, MG și Păduraru G., 2006 – Tehnologii de creștere a păsărilor. Editura Alfa Iași

Usturoi, M.G., 2008 –Creșterea păsărilor. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Vacaru-Opriș, I., 1993 -Tehnologia creșterii păsărilor. Vol. I și II, Centrul de multiplicare I.A.I.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2000 – Tratat de avicultură, vol.I, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2002 – Tratat de avicultură, vol.II, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2004 – Tratat de avicultură, vol.III, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2005-Sisteme și tehnologii de creștere a puilor de carne. Editura Ceres, București.

***FAO, 2013

***http://agraris.ro/cresterea-animalelor/caracteristicile-liniilor-pentru-carnea-de-pasare/

***http://www.usamvcluj.ro/files/teze/dunca.pdf/

***http://www.prefecturabotosani.ro/comune/localitati/rachiti.htm/

***http://www.samcom.ro/umiditate-relativa-a-aerului/

***http://www.samcom.ro/

*** http://rachiti-bt.pe-harta.ro/

BIBLIOGRAFIE

Bălășescu M., Bâtlan Gh., 1980 – Avicultura. Edit. Did. și ped. București.

Classen, H.L., 1998 – Day Langht affects performance, health and condemmahour in broiler ckickens.

Dona I., și colab., 2007-2013 – Strategia de dezvoltare economico-socială a comunei Răchiți din județul Botoșani.

Drăghici, C., 1991 – Microclimatul adăposturilor de animale și mijloace de dirijare. Editura Ceres, București.

Driha, Ana, 2000 – Curs de tehnologia creșterii păsărilor. Editura Mirton, Timișoara.

Halga P., 2000 – Alimentația animalelor. Ed. Dosoftei, Iași

Popescu Băran, M., Lascăr, V., 1966 – Creșterea industrială a păsărilor. Editura Agro-silvică, București

Sandu, Gh.,1983 – Genetica și ameliorarea păsărilor, Editura Ceres, București.

Usturoi, MG și Păduraru G., 2006 – Tehnologii de creștere a păsărilor. Editura Alfa Iași

Usturoi, M.G., 2008 –Creșterea păsărilor. Editura Ion Ionescu de la Brad, Iași.

Vacaru-Opriș, I., 1993 -Tehnologia creșterii păsărilor. Vol. I și II, Centrul de multiplicare I.A.I.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2000 – Tratat de avicultură, vol.I, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2002 – Tratat de avicultură, vol.II, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2004 – Tratat de avicultură, vol.III, Editura Ceres, București.

Vacaru-Opriș, I. și col., 2005-Sisteme și tehnologii de creștere a puilor de carne. Editura Ceres, București.

***FAO, 2013

***http://agraris.ro/cresterea-animalelor/caracteristicile-liniilor-pentru-carnea-de-pasare/

***http://www.usamvcluj.ro/files/teze/dunca.pdf/

***http://www.prefecturabotosani.ro/comune/localitati/rachiti.htm/

***http://www.samcom.ro/umiditate-relativa-a-aerului/

***http://www.samcom.ro/

*** http://rachiti-bt.pe-harta.ro/