STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE [302090]

CAPITOLUL I

STADIUL ACTUAL AL CUNOAȘTERII ÎN DOMENIUL TEMEI ABORDATE

Originea și aria de răspândire

Curmalul chinezesc în lume

Curmalele chinezești sau curmalele roșii au fost cultivate în China de mai mult de 4000 de ani și există peste 700 de varietăți. [anonimizat] o specie din clasa foioaselor din familia Rhamnaceae și descendentul unei culturi străvechi din nordul Chinei. [anonimizat]. Arheologii chinezi au găsit rămășițe ale sâmburelui de curmal ceea ce demonstrează că curmalii chinezești au fost cultivați în China de peste 8000 de ani și au fost folosiți în scopuri medicale de peste 3000 de ani.

Conform istoriei chineze a dinastiei Zhou de Vest ([anonimizat], 771 î. Ch.), chinezii foloseau curmalele roșii pentru a prepara un lichior care era servit oaspeților distinși sau la ocazii speciale. De asemenea, o [anonimizat] î. Ch. menționează că recolta curmalelor avea loc în luna a opta a [anonimizat].

[anonimizat], Shanxi, Hebei, Henan, Shandong, Sichuan și Guizhou. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat]-vestul Statelor Unite ale Americii și Australia. [anonimizat] 1,5 milioane ha. Producția anuală de curmale proaspete este mai mare de 5 [anonimizat] 90% din producția mondială. [anonimizat] 4700 tone de curmale deshidratate anual.

Un alt document istoric menționează că Pliniu cel Bătrân precizează că un consul al Împăratului Augustus ar fi introdus această specie din Siria în actuala Italie de unde s-a [anonimizat], Franța și Nordul Africii. În America primele plante au fost aduse din Franța în a doua jumătate a secolului XIX (Dongheng Liu și colab, 2016).

[anonimizat]-[anonimizat]. [anonimizat].

La noi în țară se vorbește de existența cu ani în urmă a [anonimizat], fără să se cunoască proveniența lor. Localnicii numesc planta „măslin de Dobrogea” [anonimizat]. [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat] (F. Stănică, 2010).

[anonimizat] s-au schimbat și au crescut considerabil. Consumatorii sunt mai atenți la sănătatea lor și sunt de părere că hrana joacă un rol important pentru sănătate.

Curmalele chinezești sunt fructe cu o valoare alimentară ridicată și cu multiple posibilități de utilizare, de la consumul în stare proaspătă sau deshidratată, până la prelucrarea acestora sub formă de siropuri, marmelade, dulciuri etc..

Figura 1.1 Curmale prelucrate – compot

Figura 1.2 Curmale prelucrate – lichior

O curmală chinezească maturată complet are gustul asemănător cu cel al merelor. Fructele uscate de curmal au fost utilizate ca mâncare și condimente de mii de ani datorită valorilor lor nutriționale. Fructele maturate și uscate de curmal conțin mai mulți carbohidrați și mai puține fibre decât fructele proaspete. Curmalele sunt o excelentă sursă de energie și pot fi consumate sub formă de pastă, piure, sirop și s-au dovedit a îmbunătăți digestia. Fructele deshidratate pot fi gătite sub formă de terci sau bulion și chiar pot fi procesate sub formă de aluat pentru pâine.

Pe lângă consumul în stare proaspătă și deshidratată, curmalele pot fi procesate sub formă de fructe confiate, fructe afumate, suc, gem, vin, băutură alcoolică, pudre sau ceai. Fructele deshidratate sau confiate sunt utilizate ca snacks-uri sau consumate alături de ceai.

Fructele sunt bogate în vitamina C, zahăr, bioflavonoide, celuloză comestibilă, minerale și vitamine. Fructele de curmal proaspăt conțin 400-600 mg de vitamina C la 100 g de produs proaspăt pe când merele, perele și piersicile au doar 1-8 mg/100 g produs proaspăt. Curmalele au un conținut de vitamina C de 20 de ori mai mare decât citricile. Principalele componente chimice ale curmalelor chinezești sunt prezentate în Tabelul 1.1. și Tabelul 1.2.

Sursa: en.wikipedia.org/wiki/Jujube

Sursa: en.wikipedia.org/wiki/Jujube

Pe lângă nutrienții sus menționați, fructul de curmal conține 18 din 24 cei mai importanți aminoacizi care au un rol important în formarea a mai mult de 50 000 de proteine din corpul uman.

Curmalele au fost folosite și în scopuri medicinale încă din timpuri străvechi. O carte antică chinezească tradițională numită Ben Jin și câteva caiete medicinale chinezești menționează curmalele ca fiind foarte folositoare în întărirea splinei, îmbunătățirea digestiei și calmarea psihicului. De asemenea, acestea pot ajuta la tratarea insomniei, deficiențelor hepatice și sanguine și la inhibarea celulelor canceroase. Datorită compoziției chimice, curmalul menține colesterolul în limite normale și scade riscul bolilor cardiovasculare. Potasiul se află în cantitate mare în curmale, ajutând la controlarea bătăilor inimii și tensiunii arteriale, precum și păstrarea echilibrului sistemului nervos. Flavonoidele din compoziția curmalelor au proprietăți antioxidante, anti-inflamatorii și antitumorale care reduc riscul apariției cancerului și ajută digestia, ficatul și ajută împotriva alergiilor (Dongheng Liu, 2016).

Particularitățile botanice

Curmalul chinezesc cu denumirea științifică Ziziphus jujuba Mill. se încadrează sistematic în ordinul Rosales, familia Rhamnaceae și genul Ziziphus. Acesta face parte din clasa foioaselor și este de talie mică atingând înălțimi de 5-12 metri, având ramuri spinoase.

Frunzele sunt lucioase și de culoare verde, ovat-acute de 2-7 cm în lungime și 1-3 cm în lățime cu 3 nervuri vizibile la bază și cu margine fină, dințată. Pe partea superioară a frunzei culoarea este verde mai închis, iar pe partea inferioară culoarea este mai deschisă și puțin aspră. O importantă caracteristică a frunzelor care ne ajută să determinăm soiurile este modelul nervurilor specific soiului și amplasarea frunzelor în zig-zag sau alternativ pe ramuri. De obicei, la baza pedicelului frunzelor apar 2 spini, unul drept și celălalt curbat, în special pe ramurile cu multe flori, însă în plantații frunzele pot fi lipsite de spini (Figura 1.3).

Figura 1.3 Morfologia frunzei de curmal chinezesc

Florile sunt mici de până la 5 mm cu 5 petale galben-verzui și cu stamine dispuse între petale. Acestea înfloresc în luna aprilie timp de 2-3 săptămâni fiind poziționate de-a lungul axilei frunzelor în mănunchiuri (Figura 1.4).

Sursa: www.toptropicals.com

Figura 1.4 Morfologia florii

Fructul este o drupă ovală comestibilă colorată de la galben pătat până la maroniu roșcat strălucitor. Au epicarpul ușor pergamentos și pulpa albă sau albă-verzuie cu aciditate discretă. Acestea se maturează eșalonat putând fi consumate proaspete având gustul unui măr verde sau după ce au fost depozitate pentru o perioadă, căpătând gustul de curmală (Figura 1.5).

Figura 1.5 Curmal chinezesc – Fruct

Sistemul radicular este ramificat și poate atinge lungimi mari.

Trunchiul atinge înălțimi de 70-110 cm și este acoperit de o scoarță groasă cu multe crăpături neregulate. Lemnul este dur și durabil putând fi folosit în multe domenii precum industria mobilierului, farmaceutică, construcțiilor și cea a combustibilului.

Cerințele față de factorii de mediu

În România, Ziziphus jujuba Mill. a fost aclimatizat condițiilor țării noastre începând cu anul 1994 în București în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară, însă această specie a început să crească spontan în țara noastră cu multe decenii în urmă în zona Dobrogei.

Curmalul chinezesc poate suporta temperaturi extreme asemănătoare celor din deșert, dar și temperaturi de -25⁰C. Acesta se adaptează foarte repede, însă este recomandat să fie cultivat în arii deschise cu soare direct. Totuși, pomii necesită o perioadă de frig pentru repaus. Calitatea fructelor prezintă un drum ascendent în condiții de secetă și temperaturi foarte ridicate, însă ar avea nevoie și de o perioadă ploioasă pentru a permite desfășurarea proceselor de înflorire și creștere a lăstarilor și de a îi permite solului să înmagazineze cantitatea de apă necesară pentru procesul de maturare al fructelor. Precipitațiile medii anuale trebuie să fie de 300-500 mm.

Ziziphus jujuba Mill. poate suporta băltirea, dar nu pentru o perioadă îndelungată, pentru că acest fenomen ar duce la sufocarea rădăcinilor și implicit la uscarea acestora. Acesta se pretează aproape oricărui tip de sol atâta timp cât este bine drenat, având o creștere rapidă și pe cele mai sărăcăcioase soluri, chiar și pe cele alcaline. Curmalul este cultivat în zone cu climat temperat cald, iar dacă condițiile climatice sunt prielnice acesta poate deveni o plantă invazivă și o buruiană problematică. Acesta trebuie plantat în locul definitiv, pentru că formează foarte repede rădăcini puternice.

Tehnologia de cultură la Ziziphus jujuba Mill.

Distanțele de plantare într-o plantație clasică pentru Ziziphus jujuba Mill. sunt de 5-7 metri între rânduri, cât și între plante pe rând. Această specie nu necesită lucrări de irigare, de mobilizare a solului sau de fertilizare, numai în cazuri extreme. O practică foarte folosită în plantațiile de curmal chinezesc care are ca scop mărirea substanțială a producției este decorticarea inelară a trunchiului la aproximativ 10 cm de cea efectuată în anul anterior. Operația de decorticare are loc în timpul legării fructelor și se poate realiza și cu ajutorul unui topor ascuțit.

În prezent se urmărește extinderea plantațiilor de tip intensiv și superintensiv cu distanțe de plantare de 4 metri între rânduri și 2 metri între plante pe rând, iar plantarea să se realizeze în benzi cu rânduri duble.

O altă operație necesară plantației de curmal este tăierea de proiectare a coroanei la 70 cm înălțime, urmată în anii următori de tăieri de transfer ale axului pe ramificațiile laterale pentru a stimula garnisirea laterală cu ramuri de semischelet.

Protecția fitosanitară – Ziziphus jujuba Mill. este o specie cu rezistență biologică foarte mare față de boli și dăunători și nu necesită multe tratamente fitosanitare. Principalii dăunători ai speciei se numără dipterele Carpomya vesuviana (Costa) și C. incompleta (Beck) care depun ponta în luna iulie sub epiderma fructelor și Ceratitis capitata, Cydia molesta, Polycrosis botrana, iar principalele boli care pot dăuna curmalului chinezesc sunt cancerul bacterian (Agrobacterium tumefaciens), antracnoza (Gloesporium sp.), putregaiul cenușiu (Botrytis cinerea) și rugina (Phakopsora zizyphi-vulgari). În cazul apariției unor boli sau dăunători, aceștia pot fi combătuți printr-un număr redus de tratamente cu fungicide și insecticide.

Metode de inmultire la Ziziphus jujuba Mill.

Ziziphus jujuba Mill. se poate înmulți prin mai multe modalități, precum cele generative și cele vegetative dintre care cele cu cea mai mare rată de viabilitate sunt altoirea și butășirea.

Așadar, curmalul se poate înmulți pe cale generativă prin sâmburi, a căror rată de germinație este influențată de o serie de factori externi și interni și nu depășește 50%. Pentru a crește rata germinației se impun anumite măsuri precum:

– stratificarea la o temperatură de 20-25⁰C în nisip umed pe o perioadă de trei săptămâni;

– tratarea cu H2SO4 concentrat timp de 2-6 ore, iar mai apoi stratificarea la o temperatură de 5°C pe o perioadă de 60-90 zile;

– eliminarea endocarpului sau tratarea cu H2SO4 timp de 24 ore și tratament cu acid giberelic (GA3) 400 ppm timp de 24 ore;

– eliminarea endocarpului și imersia semințelor în apă timp de 24 de ore înainte de semănat.

Pentru a obține rezultate bune cu un procent de înrădăcinare de 96% se folosește înmulțirea prin butași semilignificați, proces desfășurat în luna iunie. Butașii sunt confecționați la 10-15 cm lungime și sunt obținuți din partea bazală și mijlocie a lăstarilor. Aceștia se tratrează cu hormoni de înrădăcinare (ANA sau IBA) timp de 10 ore, iar mai apoi se înrădăcinează în amestecuri de nisip și perlit sub tunele de plastic în atmosferă de ceață artificială.

O altă metodă vegetativă de înmulțire este drajonarea care se efectuează toamna prin tăierea rădăcinilor superficiale din cercul format de proiecția coroanei pentru a stimula emiterea drajonilor în sezonul următor.

Altoirea este o metodă foarte eficientă de înmulțire vegetativă care, în cazul curmalului, se poate realiza pe drajoni proveniți de la plante mamă sau pe puieți. Rezultate foarte bune s-au înregistrat la altoirea în ochi crescând sau chip budding unde se folosesc ramuri altoi recoltate în lunile ianuarie-februarie care mai apoi sunt păstrate la frig.

Microînmulțirea este o metodă nouă de înmulțire la care se recomandă în cazul curmalului chinezesc folosirea unui mediu MS cu AIA de 1 mg/l și BAP de 1mg/l. O bună rată de multiplicare a fost demonstrată prin folosirea IBA de 0,1 mg/l.

CAPITOLUL II

CONTRIBUȚII PROPRII

Justificarea temei

Ziziphus jujuba Mill., cunoscut și precum curmal chinezesc, este o specie pomicolă relativ nouă în România aceasta fiind aclimatizată la noi în țară începând cu anul 1994 în cadrul Facultății de Horticultură București.

Curmalul chinezesc, din punct de vedere economic, se poate transforma într-o afacere profitabilă datorită unei creșteri pe piață a cererii de fructe noi bogate în vitamine. De asemenea, beneficiind de condiții optime de dezvoltare, recolta obținută poate ajunge la 20-30 tone/ha sau 30-40 kg/pom.

Un alt avantaj al culturii de curmal chinezesc este acela că poate valorifica orice tip de sol, de la cele aride până la cele sărăturate. De asemenea, specia a căpătat rezistență la temperaturile scăzute din timpul iernii din România ceea ce înseamnă că cultura va fi pretabilă în viitor și în zonele nefavorabile din țară.

Tema de cercetare își propune să valorifice avantajele acestei culturi și să aducă un cumul nou de informații în ceea ce privește înmulțirea acestei specii pomicole noi care este benefică atât din punct de vedere medical, cât și nutrițional. Cercetările efectuate urmăresc să aprofundeze tehnica de înmulțire prin butași la Ziziphus jujuba Mill.

Obiectivele cercetărilor

Cercetările privind metodele de înmulțire prin butășire a speciilor pomicole noi, Ziziphus jujuba Mill. au avut ca obiectiv principal stabilirea comportării la înmulțirea prin butași semilemnificați a speciei studiate. De asemenea, un alt obiectiv a fost stabilirea tipului de substrat care să asigure obținerea unui procent ridicat de înmulțire la specia studiată și stabilirea soiului cu randament superior de multiplicare în aceleași condiții de înrădăcinare, precum și identificarea soluțiilor folosite pentru a asigura obținerea unui grad ridicat de viabilitate.

Material și metodă

Condițiile desfășurării cercetărilor

Cercetările s-au desfășurat în cadrul Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară București în perioada noiembrie 2015 – iunie 2017. Câmpul de lucru este situat în spatele Facultății de Horticultură, plantația de curmal chinezesc fiind înființată în anul 1994. De asemenea, ca spațiu de lucru s-au mai utilizat și casa de vegetație și sera (Figura 2.1).

Sursa: www.usamv.ro

Figura 2.1 Localizare spații de cercetare

Municipiului București are un climat moderat-continental, cu temperaturi medii anuale de 10-11°C. Prezența toamnelor lungi și călduroase și a unor zile de iarnă blânde sau a unor primăveri timpurii se datorează influențelor vestice și sudice. Acest climat prezintă unele diferențieri ale temperaturii aerului cauzate de încălzirea suplimentară a rețelei stradale, de arderile de combustibil, de radiația exercitată de zidurile clădirilor etc.

Luna ianuarie înregistrează cea mai scăzută temperatură medie cu o valoare de

-3⁰C, pe când în luna iulie se înregistrează o temperatură medie de 23⁰C, atingând chiar 35 -40⁰C.

Vânturile dominante, resimțite în toate anotimpurile, sunt cele de est (21,2%), urmate de cele din vest (16,3%), nord-est (14,2%) și sud-vest (11,2%).

În ceea ce privește precipitațiile, cele mai mari cantități medii lunare cad în iunie (circa 85 mm), iar cele mai scăzute în luna martie (circa 15 mm). În medie, pe teritoriul Bucureștiului cad precipitații de circa 585 mm/an timp de 117 zile/an (www.vremea-bucuresti.ro).

Material biologic și metodă de cercetare

Pentru confecționarea butașilor s-au folosit ca material biologic genotipuri de Ziziphus jujuba Mill. (Figura 2.2).

Figura 2.2 Genotip Ziziphus jujuba Mill.

Ramurile au fost recoltate în a doua decadă a lunii ianuarie 2016 de la plantele mamă a căror vârstă depășește 10 ani, aflate în câmpul de experiențe din spatele Facultății de Horticultură. S-au recoltat ramuri cât mai drepte în vârstă de un an.

Butașii confecționați au o lungime de 10-12 cm cu câte 2-3 noduri fiind tăiați cu foarfeca drept la partea bazală și oblic la partea apicală. După confecționare butașii au fost plantați în paturi de înrădăcinare cu 2 tipuri de substrat în casa de vegetație din cadrul USAMV București. Plantarea butașilor s-a realizat în paturi de înrădăcinare cu substrat de nisip și perlit și cu substrat format din turbă și nisip.

Perlitul este un produs anorganic cu structură granulară cu o capacitate mare de reținere a apei, dar și cu proprietăți de afânare și aerisire a solului. Acesta absoarbe pânâ la 40% din apa care ajunge în sol pe care o înmagazinează și o eliberează în sol în funcție de necesarul plante (www.agrointel.ro).

Turba este un produs natural cu însușiri chimice care permit o răsărire rapidă și uniformă a plantelor, dar și o dezvoltare riguroasă a sistemului radicular. Aceasta are și o capacitate foarte bună de absorbție a apei cu un raport optim între apă și aer (www.klastorf.ro).

Grosimea substratului din patul de înrădăcinare a fost de 20-25 cm pentru ambele variante de substrat. Distanța de plantare a butașilor a fost de 2-3 cm între butași pe rând și 4-5 cm între rânduri.

Patul de înrădăcinare a fost acoperit pe tot parcursul experienței cu plasă. La momentul înrădăcinării temperatura aerului înregistra valori de 7⁰C în timpul zilei și valori de -5⁰C pe timpul nopții. Temperatura substratului era de 24⁰C la momentul plantării, fiind monitorizată o dată la 2 zile. Însă, de-a lungul experienței, s-au observat oscilații înregistrându-se temperaturi medii de 27⁰C.

Lumina a fost asigurată pe cale naturală, nefiind necesare alte tehnici complementare de iluminare. Umiditatea s-a realizat prin aspersie o dată la 2 zile în prima săptămână de la plantare, iar mai apoi o dată la 4-5 zile având ca scop menținerea substratului reavăn.

Pentru a stimula creșterea rădăcinii, butașii au fost scufundați timp de 10 secunde înainte de plantare în 2 soluții de înrădăcinare, ANA și IBA de 2000 ppm.

O a doua recoltare a ramurilor în vederea confecționării butașilor a avut loc la începutul lunii martie 2016 urmând aceleași etape ca la prima recoltare. Plantarea butașilor s-a realiza în paturi de înrădăcinare cu substrat de nisip și perlit în casa de vegetație folosind aceeași stimulatori de înrădăcinare.

O a treia recoltare a ramurilor a avut loc la sfârșitul lunii februarie 2017. De această dată, butașii confecționați au fost plantați în paturi de înrădăcinare cu substrat format din nisip și perlit aflați în camera nr. 7 din sera USAMV București dotată cu aclimatizare automată, temperatura substratului fiind menținută constant la 24⁰C, iar umiditatea realizându-se prin aspersie la fiecare 30 de minute timp de 1 minut. Ca substanțe de înrădăcinare s-au folosit ANA și IBA 1000 ppm.

O ultimă recoltare a avut loc la începutul lunii aprilie, butașii fiind plantați în paturi de înrădăcinare cu substrat format din nisip și perlit în camera nr.7 din sera USAMV. De această dată, ca substanță de înrădăcinare s-a folosit Rhizopon.

Pe parcursul cercetării s-au urmărit următoarele aspecte:

viabilitatea butașilor

procentul de înrădăcinare a butașilor.

Pentru a determina viabilitatea, s-au realizat observări și numărători ale butașilor viabili în fiecare lună de la plantare.

Creșterile la partea superioară a butașilor au fost identificate în toate cele 4 cazuri începând cu a treia săptămână de la plantare. La sfârșitul fiecărei experiențe au fost realizate măsurători ale creșterilor cu ajutorul riglei.

De asemenea, pe tot parcursul cercetării a fost ținută sub observație calusarea butașilor pentru care s-au realizat verificări ale fiecărui butaș prin scoaterea acestora cu grijă din substrat și replantați pe genotip. După 2 luni și jumătate în cazul butașilor plantați în casa de vegetație, respectiv după o lună și trei săptămâni în cazul butașilor plantați în seră s-a observat formarea rădăcinii acestora prin verificarea părții bazale a tuturor butașilor pe genotip.

Butașii au fost, mai apoi, extrași din substratul de înrădăcinare cu atenție folosind o spatulă introdusă la baza butașilor și prin ridicarea ușoară a acestora, facilitând operația de extracție.

Rezultate obținute

În prima săptămână de la plantarea butașilor din a doua decadă a lunii ianuarie s-au efectuat primele observații, astfel încât numărul butașilor viabili a rămas același la toate genotipurile experimentale, atât în cazul butașilor tratați cu ANA (Tabelul 2.1), cât și în cazul celor tratați cu IBA (Tabelul 2.2). De asemenea, nu s-au înregistrat modificări în ceea ce privește aspectul butașilor în prima săptămână de observații (Fig. 2.3).

Tabelul 2.1

Monitorizarea butașilor tratați cu ANA

În cazul butașilor tratați cu ANA se observă pierderi începând cu luna februarie cu un procent de 89% pentru butașii plantați în substrat de nisip și perlit, iar în cazul celor plantați în substrat de turbă și perlit se înregistrează un procent de pierderi de 98%. Până în luna aprilie se pot observa pierderi de 100% la butașii plantați pe ambele tipuri de substrat.

Se observă o activitate mai pronunțată la genotipurile R2P8 pe substrat de nisip și perlit și la R3P3 și R2P9 pe ambele tipuri de substrat.

Tabelul 2.2

Monitorizarea butașilor tratați cu IBA

În ceea ce privește numărul de butași tratați cu IBA, se poate preciza că în prima lună de la plantare pierderile sunt mai mici decât cele înregistrate în cazul butașilor tratați cu ANA. Astfel, se observă pierderi de 84% în luna februarie la butașii plantați pe substrat de nisip și perlit, respectiv pierderi de 95% în cazul celor plantați în substrat de turbă și perlit. De asemenea, la sfârșitul observațiilor sunt înregistrate pierderi de 100% pentru ambele tipuri de substrat.

Figura 2.3 Aspecte butași în prima săptămână de observații

Datorită rezultatelor obținute la experiența anterioară în care s-a constatat o comportare mai bună a butașilor pe substratul de nisip și perlit, la a doua experiență butașii au fost plantați numai pe acest tip de substrat. Și în acest caz butașii au fost tratați cu ANA și IBA pentru a stimula creșterea rădăcinilor (Tabelul 2.3).

Tabelul 2.3

Monitorizarea butașilor – a II-a experiență

Din datele prezentate în tabelul 2.3, în prima lună de la plantare nu se observă modificări ale aspectului butașilor. Începând cu luna aprilie, se înregistrează pierderi mari de 96% la butașii tratați cu ANA, ca până la sfârșitul experienței să se constate o pierdere de 100%. În cazul butașilor tratați cu IBA, pierderile au fost de 86%, dar se observă și un procent de viabilitate de 1,25% din totalul butașilor plantați. Genotipurile de Ziziphus jujuba cu cea mai bună viabilitate au fost R2P8, R2P9 și R2P10 (Figura 2.4).

Figura 2.4 Genotipuri viabile de Ziziphus jujuba Mill. (R2P8, R2P9 și R2P10)

După constatarea viabilității genotipurilor, rădăcinile acestora au fost măsurate observându-se o medie de 19,6 cm lungime, iar partea superioară nou-formată este alcătuită în medie de 3 creșteri vegetative pe butaș viabil (Figura 2.5). Procentul de înrădăcinare este de 0,83% din totalul de butași plantați și de 66% din totalul de butași transplantați.

Figura 2.5 Aspecte privind butașii viabili

Transplatarea butașilor viabili a avut loc imediat după scoaterea din substrat și măsurarea acestora, folosindu-se ca substrat pământ de țelină. S-au efectuat observații în primele 3 săptămâni de la transplantare, astfel încât în prima săptămână nu s-au observat schimbări majore în ceea ce privește aspectul butașilor, însă în a doua săptămână s-au putut observa deteriorări ale aparatului foliar la unul dintre genotipuri, R2P8. Celelalte două genotipuri au prezentat o dezvoltare armonioasă a foliajului (Fig.2.6).

Figura 2.6 Butași transplantați

În urma primelor două experiențe, s-a constatat o mai bună pretabilitate a butașilor plantați în substrat de nisip și perlit și tratați cu auxina IBA. Rezultate bune s-au observat la genotipurile de tip R2 și R3. De aceea, cea de-a treia experiență a fost efectuată numai pe aceste genotipuri în substrat de nisip și perlit, însă a fost schimbat locul experienței, în acest caz fiind vorba de camera nr.7 din cadrul serei USAMV București. Datele observate de-a lungul experienței au fost prezentate în Tabelul 2.4.

Tabelul 2.4

Monitorizarea butașilor – a III-a experiență

În ceea ce privește viabilitatea butașilor în luna martie nu se pot sesiza schimbări ale aspectului acestora, însă, începând cu luna aprilie, se înregistrează pierderi de 98% în cazul butașilor tratați cu ANA și o pierdere de 88% în cazul celor tratați cu IBA. Din nou, se poate observa o viabilitate crescută în cazul folosirii auxinei IBA cu 10% mai mult față de ANA.

La încheierea experinței, în luna mai, butașii tratați cu ANA au pierderi de 100 %, pe când cei tratați cu IBA înregistrează o rată a viabilității de 3% rezultând 5 butași viabili (Figura 2.8).

Rădăcinile acestora au fost măsurate observându-se o medie de 5,34 cm lungime, iar partea superioară nou-formată este alcătuită în medie de 2,2 creșteri vegetative pe butaș viabil (Figura 2.7). Procentul de înrădăcinare este de 3,12% din totalul de butași de plantați și 100% din totalul de butași transplantați.

Figura 2.7 Aspecte privind butași viabili

Imediat după scoaterea butașilor viabili din substrat și măsurarea acestora, a avut loc transplantarea butașilor folosindu-se ca substrat turbă și perlit. În primele 3 săptămâni de la transplantare s-au efectuat observații, astfel încât din prima săptămână nu s-au observat schimbări majore în ceea ce privește aspectul butașilor, toți cei cinci butași viabili rezistând transplantării, dezvoltându-se normal (Fig.2.9).

Figura 2.8 Genotipuri viabile de Ziziphus jujuba Mill. (R2P4, R2P8, R3P3)

Figura 2.9 Butași transplantați

Rezultatele celorlalte experiențe au demonstrat că o afinitate mai bună la înmulțire o deține genotipul R2. În acest context, ultima experiență a avut ca material experimental butași aparținând genotipul R2. Aceștia au fost plantați în camera nr. 7 din cadrul serei pe substrat de nisip și perlit, fiind tratați cu Rhizopon. În tabelul 2.5 sunt înregistrate datele observate de-a lungul experienței.

Tabelul 2.5

Monitorizarea butașilor – a IV-a experiență

Conform datelor prezentate în tabelul 2.5, în luna aprilie nu se observă modificări ale aspectului butașilor. Începând cu luna mai, se înregistrează pierderi de 59% (Figura 2.10), ca până la sfârșitul experienței, luna iunie, să se observe o pierdere de 100% (Figura 2.11).

Figura 2.10 Aspecte privind butași în luna mai

Figura 2.11 Aspecte privind butași în luna iunie

Concluzii și recomandări

BIBLIOGRAFIE