Stabilitatea Politica Si Investitiile Straine Directe

Diverse2

Stabilitatea Politica Si Investitiile Straine Directe

Byadmin ianuarie 1, 2024

Stabilitatea politică și investițiile străine directe

Introducere

„Este inutil să îi spui unui râu să nu mai curgă. Cel mai bun lucru pe care îl poți face este să înveți să înoți în direcția în care curge.” Aceste două afirmații sintetizează esența cercetărilor, a analizelor, sugerând faptul că este important să se cunoască cât mai multe informații despre piață, despre influența pe care o au anumiți factori asupra unor variable de interes.

Trăim într-o perioadă în care economia mondială se află într-o continuă schimbare. Investițiile străine directe reprezintă una dintre cele mai dinamice componente ale economiei mondiale, iar în contextual unei globalizări continue aceste fluxuri financiare internaționale determină agenții economici participanți să le cunoască elementele definitorii și să adopte un management specializat în domeniul afacerilor internaționale.

Suntem spectatorii unei expansiuni fără precedent a investițiilor străine directe, factor determinant al dezvoltării. În lucrare se analizează evoluția investițiilor străine directe în perioada 2000-2013, concomitent cu o ilustrare cât mai concisă a influentelor pe care le are asupra investitiilor straine directe stabilitatea politica, dar și ceilalți determinanți ai acestora.

Expansiunea ISD este într-adevăr una fabuloasă, cu urcușuri și coborâșuri. În ultimele decenii ale secolului XX, fluxurile investiționale internaționale au cunoscut un ritm de creștere fără precedent. Punctul culminant a fost atins în anul 2000, următoarea perioadă reprezentând un regres al investițiilor străine. Perioada imediat următoare, și anume 2003-2007, a fost marcată de o expansiune și o creștere neîntreruptă a fluxurilor,până în anul 2008, când criza economică globală și-a pus amprenta asupra întregii economii mondiale, inclusiv asupra investițiilor străine directe.

Fără doar și poate criza economică mondială a avut un efect negative asupra ISD. Impactul negativ constă mai ales în două elemente, și anume: reducerea accesului la resurse de finanțare, ceea ce a afectat capacitatea firmelor de a investi, și tendința companiilor de a realiza investiții, datorită perspectivelor sumbre privind economia, piețele și riscurile.

Scopul lucrării este analiza investițiilor străine directe în perioada 2000-2013 în țările în curs de dezvoltare din Europa, prin studierea influenței stabilitatății politice asupra acesteia, dar și a altor variabile economice de interes.

În ultimii ani stabilitatea politică este un subiect analizat intens de către specialiștii din domeniu, deoarece în literature de specialitate este demonstrat că stabilitatea politică influentează semnificativ creșterea economică și dezvoltarea.

În cazul unei instabilități politice, măsurile imprudente și nefundamentate sau măsurile arbitrare pot afecta viața economică și sunt considerate chiar nocive pentru societate. Stabilitatea politică este un factor cheie într-o economie de piață și este atât de necesară precum refacerea unui organism după o intervenție chirurgicală grea.

Capitolul 1: Investițiile străine directe

Concepte generale

Conform aspectelor metodologice privind statistica investițiilor străine directe publicată de Banca Națională a României, investiția străină directă reprezintă o “relație investițională de durată între o entitate rezidentă și o entitate nerezidentă; de regulă, implică exercitarea de către investitor a unei influențe manageriale semnificative în întreprinderea în care a investit” .

Din punctul de vedere al Fondului Monetar Internațional, investițiile străine directe reprezintă „investițiile efectuate pe termen lung de rezidentul unei țări într-o întreprindere – rezident al altei țări. Investițiile pe termen lung presupun existența relațiilor de lungă durată între investitor și întreprindere și influența considerabilă a investitorului asupra conducerii acestei întreprinderi” .

În litertura de specialitate, investițiile străine directe sunt considerate investiții pe termen lung care evidențiază abilitatea invesitorului de a controla si supraveghea activitatea entitații din țara străină, unde a investit.

Investiții străine directe mai sunt considerate și capitalul social vărsat și rezervele unui investitor ce investește într-o țară nerezidentă și căruia îi revin cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi.Asemănator, capitalurile proprii ale asociaților și filialelor rezidente ale întreprinderii sunt considerate investiții străinde directe, dacă investitorul străin direct deține cel puțin 10% din capitalul social subscris.

De asemenea mai sunt considerate investii străine directe și capitalurile din companii rezidente asupra cărora investitorul străin exercită o influență indirectă, dar semnificativă, adică deține cel puțin 10% din capitalul social subscris.

Investitorul străin direct este o persoană fizică sau juridică sau un grup de persoane ce acționează împreună, care deține într-o entitate poziționată în afara țării de reședință cel puțin 10% din capitalul social subscris (aportul de bunuri pe care acționarii l-au pus la dispoziția întreprinderii înființate) sau 10% din voturi.

Întreprinderea investiție străină directă este o investiție rezidentă în care un investitor nerezident deține cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi sau din capitalul de dotare.

Întreprinderea investiție străină directă de gradul 2 este o întreprindere rezidentă în care un investitor străin direct supraveghează cel puțin 10% din capitalul social subscris sau din voturi prin intermediul unei întreprinderi investiție străină directă.

Companiile surori sunt comapnii rezidente în țari diferite, care aparțin aceluiași grup dar între care nu există nici un fel de relație directă de control sau influența.

Investiția directă reversibilă este o relație investițională inversă, adică întreprinderea rezidentă are o putere de vot sau o participație mai mică de 10% la capitalul social al investitorului străin direct.

Componentele investițiilor străine directe

Cele 2 componente din care sunt compuse investițiile străine directe sunt: capitalurile proprii și creditul net.

Capitalurile proprii formate din capital social subscris și vărsat deținut de investitorii străini în companii și din cota aferentă din rezerve.

Creditul net este format din creditele primite de la investitorul străin sau din cadrul grupului de firme de către întreprindere, mai puțin creditele acordate de aceasta investitorului sau unei firme din cadrul grupului.

Tipuri de investiții străine directe

Greenfield – presupune infințarea unei întreprinderi de la 0 de către un invetitor străin sau împreună cu acesta.

Fuziuni si achizitii – presupune preluare de către investitorii străini a unei părți sau preluarea integrală a întreprinderii de la rezidenți.

Dezvoltare de firme – presupune ca investitorii străini direcți să iși majoreze deținerile de capital în investiția străină directă.

Restructurare de firme – presupune ca investitorii străini direcți să finanțeze întreprinderea investiție directă cu pierdere, prin aport de capital, pentru a deveni rentabilă.

Indicatorii de măsurare a investițiilor străine directe

Din punct de vedere economic, investițiile străine directe sunt măsurate prin intermediul a doi indicatori: stocurile de investiții straine directe și fluxurile de investiții străine directe. Stocurile de investiții străine directe sunt formate din intrări și ieșiri de stocuri.Prin stocurile de intrare se ințelege valoare rezervelor și capitalurilor firmelor investitoare rezidente în alte țări, iar prin stocurile de ieșiri de investiții străine directe valoarea rezervelor și capitalurilor firmelor rezidente în țara de referință, dar care se află în alte țări.Fluxurile de investiții străine directe pot fi la rândul lor stocuri de intrare sau de ieșire.Fluxurile de intrare sunt reprezentate de sumele care sunt investite într-o țară sau într-un grup de țări de investitori nerezidenți, iar fluxurile de ieșire reprezintă sumele investite de firme sau de investitorii rezidenți în străinătate într-o perioadă de timp.

Indicatorul care evidențiază cel mai bine nivelul invetițiilor străine directe în țara rezidență este indicele de transnaționaliate calculat de UNCTAD ca o medie aritmetică simplă între următorii indicatori:

ponderea în produsul intern brut a investițiilor straine directe

ponderea în produsul intern brut a valorii adăugate a filialelor străine

procentul de investiții straine directe din formarea brută de capital fix

ponderea în populația ocupată a angajațiilor filialelor străine

Rolul investițiilor străine directe și efectele acestora asupra țării gazdă

Atât la nivel macroeconomic cât și la nivel microeconomic, investițiile străine directe pot avea atât efecte pozitive care pot îmbunatații standardul de viață cât și efecte negative.Aceste efecte se pot resimții fie pe termen scurt, fie pe termen lung.

La nivel macroecomic, principalele efectele pozitive ale investițiilor străine directe sunt susținerea creșterii economice, stimularea investițiilor interne, creșterea investițiilor de capital, restructurarea și privatizarea și efectele pozitive asupra balanței comerciale.Investițiile străine directe susțin creșterea economică indiferent de tipul investiției.În cazul unei investiții pornite de la 0, avantajele acesteia în țara rezidentă sunt crearea de noi locuri de muncă, crearea de noi capacități de producție și apariția unui nou plătitor de taxe și impozite.Chiar și în cazul în care investitorul străin beneficiază de niște reduceri fiscale, veniturile bugetare cresc în urma încasărilor impozitelor salariale.În cazul unei privatizări avantajul este prelungirea termenului de supraviețuire a investiției privatizată și eficientizarea rapidă a activității firmei prin intervenția investitorului străin direct.Atunci când un investitor străin vine intr-o țară rezidentă, acesta stimulează investițiile interne, deoarece investitorii naționali tind să iși perfecționeze calitatea procesul de producție și calitatea producția pentru a putea face față concurenței sau pentru a dobândi calitatea de furnizor a investitorului străin direct.

Principalele efecte negative ale investițiilor străine directe se manifestă în general pe termen scurt și sunt strâns legate de implementarea investiției și eficientizarea acesteia.Atunci când investitorul străin importă mașinile și utilajele necesare implementării investiției scade soldul balanței comerciale.În cazul în care o întreprindere privatizată dorește o restructurare în vederea eficientizării rapide a activitații economice crește șomajul și scad veniturile bugetare datorită reducerii numărului de locuri de muncă. Pe termen lung, atunci când investițiile se dezvoltă cotinuu și ajung la maturitate se înregistrează o creștere a veniturilor bugetului statului datorită impozitelor și taxelor plătite de noii contribuabili.Un alt efect negativ asupra bugetului țării gazdă îl reprezintă facilitățile fiscale acordate investitorilor străini, facilității care au ca efect reducerea veniturilor bugetare.

Pe lângă aceste efecte negative pe termen scurt,există și investiții străine directe care pot avea un impact negativ pe termen lung. Aceste probleme se manifestă în special în țările rezidente care nu au o politică economică clară atunci când optimul fiecărei investiție străină directă nu curespunde cu optimul tării rezidente.

La nivel microeconomic, investițiile străine directe influențează forța de muncă, restructurările, tehnologizarea, dar și activitatea de cercetarea-dezvoltare.În ceea ce privește forța de muncă, investițiile străine directe generează noi locuri de muncă, iar investitorii străini pun foarte mare accent și se implică mai mult în procesul de formare si pregătire profesională a angajaților. În privința restructurării, firmele naționale sunt interesate să iși restructureze activitatea pentru modernizarea, tehnologizarea sau introducerea de noi activității pentru a putea concura cu producătorii autohtoni și străini.

Efectele investițiilor străine directe asupra modernizării și tehnologizării sunt bine cunoscute în literatura de specialitate, deoarece este considerată una dintre cele mai bune contribuții. Din punctul de vedere al țării rezidente investițiile străine directe prezintă numeroase avantaje cum ar fi:

-utilzarea de noi tehnologii în procesul de producție

-imbunătățirea calității bunurilor și serviciilor comercializate pe piață

-stimularea concurenței

-difuzia de tehnologie, adică preluarea de către firmele locale a tehnicilor manageriale si tehnologice

Investițiile străine directe joacă un rol important în procesul de modernizare și tehnologizare a economiei naționale datorită multitudinii de efecte pozitive pe care le are asupra productivității, asupra creșterii economice, asupra perfecționării forței de muncă,etc.Toate aceste aspect ajută la îmbunătățirea condițiilor economice din țara rezidentă și la ridicarea nivelului de trai.

În economia mondială este demonstrat faptul că între fluxurile de investiții străine directe și nivelul PIB-ului există o legătură strânsă, care demonstrează că un nivel ridicat de investiții străine directe atrage după sine și un nivel mai mare al produsului intern brut.Însă această teorie nu se respectată în toate regiunile, deoarece impactul investițiilor străine directe este influențat de condițiile puse la dispoziție de țara rezidentă. “Conform specialiștilor, rezultatele la nivel macroeconomic din perioadele de expansiune economică sunt datorate măririi fluxurilor de investiții străine directe, însă nu este întotdeauna valabil acest lucru. Un exemplu în acest sens îl reprezintă chiar România care, deși, a avut ritmuri ridicate de creștere economică acest lucru nu s-a datorat în prea mare măsură nivelului ISD. Astfel, în anul 2005, ponderea ISD în PIB era de aproximativ 25%(sub media de la nivelul UE- 32%)”.

Literatura de specialitate demonstrează faptul că o criză financiară poate să nu afectează nivelul invesițiilor străine directe, deoarece principalii factori determinanți ai investițiilor străine directe ( mediul politic, natura, forța umană) nu sunt afectați de criză.In ultimii ani, deși ritmul de creștere economică a redus nivelul investițiilor străine directe, ele continuă să fie principalele surse de finanțare pentru țările în curs de dezvolate.”Creșterea investițiilor străine directe la nivel mondial în ultimele trei decenii a fost una remarcabilă.Înca din 1980-1985 cănd nivelul investițiilor străine directe era în medie aproximativ 50 miliarde de dolari pe an,acestea au crescut cu 40%,astfel încât în anul 2007 acestea au depășit 2,1mii de miliarde de dolari.În 2008 ca urmare a crizei financiare și a recesiunii economice, fluxurile de investiții străine directe au scăzut cu aproximativ 10%”.

Un rol important pe care investițiile străine directe îl au în țările în curs de dezvoltare este acela că acestea contribuie la transferul de tehnologie și la schimbările organizatorice, deoarece sunt considerate „un catalizator al transformărilor economice”. În mod incontestabil, investițiile străine directe pot fi un lansator de ajungere din urmă a țărilor dezvoltate de către țările în curs de dezvoltare. În literatura de specialitate, investițiile străine directe sunt asociate cu transferul de tehnologie atât din punctul de vedere al mașinilor și utilajelor cât și din punctul de vedere al practicilor și tehnicilor manageriale.

Mulți cercetători au încercat în ultimii ani să stabilească principalii factori determinanti care pot atrage investiții străine directe.Printre aceștia se numără și mărimea țării rezidente, poziția geografică, potențialul de piață, costul forței de muncă și pregătirea profesională și nu în ultimul rând stabilitatea politică. Un alt factor important este și politica de atragere a investițiilor străine directe care evidențiză strategiile pe care țara rezidentă le folosește pentru a atrage cât mai mulți investitori străini.

Efectul variabilelor asupra investițiilor străine directe

Politici de atragere a investițiilor străine directe

În ultimii ani, tratatele și strategiile de promovare și atragere a investițiilor străine dircete la nivel mondial s-au schimbat dramatic. Liberalizarea pe scară largă a politicii economice a stimulat în mod eficient o creștere a investițiilor străine directe. Prin încurajarea investitorilor străini de a intra pe piețele internaționale, multe țări sunt martorii la creșterea exponențială în cadrul economiilor lor și a industriilor locale.

Ca strategii de promovare pentru atragerea de fonduri străine, țările folosesc următoarele tehnici:

Tehnici de imagine – aceste tehnici sunt folosite de țările rezidente pentru a prezenta informațiile economice favorabile țării, investitorilor străini. Campania de promovare se realizează prin intermediul instituțiilor de promovare care prezintă informațiile în cadrul unor seminarii internaționale, prin intermediul mass-media sau prin participarea la diferite tîrguri.

Tehnici de generare a investițiilor – prin intermediul acestor tehnici țara rezidentă se adresează direct investitorilor străini prin diferite delegații sau seminarii specializate.

Tehnici de informare a investitorilor – sunt servicii puse la dispoziția investitorilor străini direcți care presupun informarea și asistența permanentă acordată de țara rezidentă în legatură cu actele necesare punerii în funcțiune a investiției.

Pentru a atrage cît mai mulți investitori străini, țările pun la dispoziția acestora anumite facilitate fiscale. Printre acestea se numără și tratetele bilaterale de investiții și tratatele privind dubla impunere.Prin acestea investitorii sunt asigurați că investițiile vor fi protejate prin lege în cazul unor tulburări politice și că sunt scutiți de dubla impunere.

Pentru a atrage cât mai multe investiții străine directe, numeroase state su adoptat diverse măsuri de politică economică care au afectat pozitiv sau negativ fluxul de investiții străine directe. În legislațiile naționale au fost întâlnite trei tipuri de politici economice:

“politici de liberalizare a investițiilor străine considerate o modalitate de redresare a economiilor naționale după criza economică și un mijloc de dezvoltare a economiei;

politici de promovare și facilitare, al căror obiectiv principal îl reprezintă motivarea investitorilor deja existenți, prin oferirea de stimulente diferite, ceea ce antrenează într-o măsură sporită dezvoltarea intrărilor și ieșirilor de ISD;

politici de restricționare și de reglementare, adoptate cu scopul de a oferi o protecție economică în raport cu investitorii străini, de natură să asigure controlul statului în sectoare strategice”.

Tabelul 1

Numărul politicilor ISD pe tipuri de industrii în anul 2011

Sursa: UNCTAD, Investment Policy Monitor database

Localizarea investiției străine directe

Pentru a realiza o investiție străină directă, investitorul străin direct trebuie să analizeze și șă ia o decizie în ceea ce privește țara rezidentă. Decizia de localizare a investiției străine directe este considerată a fi influențată de o serie de variabile specifice fiecărei țări. Dimensiunea pieței și creșterea economică sunt considerate principalele caracteristici care influențează decizia de localizare. Alte variabile importante care mai sunt luate în considerare sunt barierele tarifare care influențează costul comerțului de producție și proximitatea geografică care afetează economia investițiilor străine directe. Mai mult de atât, stabilitatea politică și juridică și condițiile economice sunt considerați factori importanți în deciziile de investiții străine directe. Similitudinea țării gazdă față de țara de origine a investitorului străin direct a fost deasemenea o ipoteză care influențează decizia privind localizarea investiției străine directe.

„Avantajele localizării sunt factori cheie pentru țara gazdă care vor determina societățile transnaționale să investească în acestea”.

Avantajele specifice fiecărei țări pot fi imparțite în 3 mari categorii:

Beneficiile economice constau în factori cantitativi și calitativ de producție, costuri de transport, telecomunicații, dimensiunea pieții, etc.

Avantaje politice: politici guvernamentale comune și specifice care afectează fluxurile de investiții străine directe.

Avantaje sociale: distața dintre țara de origine și țara rezidență, diversitatea culturală, atitudinea față de străini, etc.

Tabelul 2

Cele mai atractive țări din Europa pentru investiții străine directe în anul 2014

Sursa:Ey’s 2014 European attractiveness survey

Stabilitatea politică și investițiile străine directe

Mulți cercetători în economie și finanțe încercă să găsescă factorii care afectează investițiile străine directe. De exemplu Lucas(1990) susține că doar riscul politic este un factor important care influențează investițiile străine directe. Investițiile străine directe în majoritatea țărilor în curs de dezvoltare sunt expuse la riscuri politice mari, dar și intrarile de investiții în aceste țări au un nivel ridicat, deci putem concluziona că fluxurile de investiții străine directe au un nivel ridicat în țările instabile politic. Mai mult, literatura de specialitate afirmă că ieșirile de investiții străine directe sunt mari pentru țările stabile din punct de vedere politic, deoarece investitorii aleg să investească în țările cu riscuri politice mari.Singh & Jun(1995) au afirmat de asemenea că în țările care au atras un flux mare de investiții străine directe riscul politic a fost un factor detrminant al investițiilo.(Chan and Gemayel, 2004) condieră componente ale riscului politic ca fiind:stabilitatea guvernului, condiții socio-economice, profilul de investiții, conflictele interne, conflictele externe, corupția, tensiunile religioase, legea și ordinea, tensiunile etnice, responsabilitatea democratică și calitatea birocrației.

Riscul politic a fost definit în 1988 de Kennedy ca fiind „riscul unei pierderi financiare, strategice sau de personal a unei companii, cauzate de factori care nu țin de piață, precum politici sociale (fiscale, monetare, comerciale, industriale, de venit, de muncă, de dezvoltare) sau macroeconomice, sau de evenimente legate de instabilitatea politică (terorism, revolte, lovituri de stat, război civil, insurecții”.

Conceptul de stabilitate politică este o confuzie existentă în procesul de cercetare în ceea ce privește formarea conceptului, operaționalizarea și măsurarea.Acesta este abordat de majoritatea oamenilor de știință politici din punct de vedere comportamental, în sensul că noțiunea poate fi definită și măsurată reproductibil și verificabil. Deși există componente de comun acord în cea mai mare parte a literaturii de specialitate cu privire la sensul de bază al termenului, confuzia abundă din cauza lipsei de acord în ceea ce privește sensul termenilor utilizați pentru a defini stabilitatea, și există deasemenea o lipsă de consens în ceea ce privește operaționalizarea acestor termeni.Diferitele puncte de vedere și abordări în ceea ce privește stabilitatea politică sunt considerate a fi:

absența violenței

longevitatea guvernamentală

existența unui regim constituțional legitim

absența schimbărilor structurale

un atribut social cu multiple fațete

Contrar rezultatelor lui Luca(1990), Kersan-Skabic and Orlic (2007) obtin că un nivel ridicat de corupție și o transparență scăzută împiedică fluxurile de investiții străine directe. Folosind datele din 17 țări pe o perioadă de 10 ani(1994-2004), Khamfula(2007) arată că fenomenul corupției este mai dăunător pentru import într-o lume schimbătoare decât în promovarea exportului. Cercetătorii sunt de acord și aprobă rezultatele obținute de Al-Sadig(2009) care analizând un panel pe 117 țări într-o perioadă de 20 de ani obține că, în general, un nivel ridicat de corupție duce la scăderea fluxurilor de investiții străine directe. Astfel, drepturile de proprietate sigure, stabilitatea politică, și lipsa de corupție permite piețelor să funcționeze corect, și, prin urmare, atrage investiții străine directe. Cu toate acestea, rezultatele arată că după controlarea altor caracteristici din țara gazdă (exp: calitatea instituțiilor), efectele negative de corupție dispar și uneori devin pozitive, dar nesemnificative statistic.Kim (2010) candidează împotriva dovezilor convenționale și constată că țările cu un nivel ridicat de corupție de guvernare și nivel scăzut de democrație au fluxuri de investiții străine directe mai mari.

Capitolul 2: Metodologia cercetării

Metodele de estimare panel sunt utilizate pe scară largă în economia experimentală. Numeroase studii experimentale folosesc o abordare panel pentru a analiza experimente repetate care implică un număr mare de perioade și un număr mare de indivizi. Un exemplu bine cunoscute din SUA este studiul pe date panel al venitului dinamic (PSID). Acesta a început în anul 1968 cu 4802 de familii, inclusiv o supra-eșantionare a gospodăriilor sărace. Au fost efectuate interviuri anuale și s-au înregistrat caracteristicile soci-economice ale fiecărei familii și ale fiecărei persoane ( aproximativ 31000 de persoane) care au fost în aceste familii. Lista variabilelor colectate este de peste 5000.

Avantajul datelor panel este acela că prin utilizarea informațiilor despre dinamica intertemporală și individuală este posibil să contrololezi efectele variabilelor neobservate sau lipsă. În experimente, această dublă dimensiune (indivizi / timp) ne ajută să detectăm mai bine complexitatea comportamentului uman. De exemplu Harrison (2007) arată că „utilizarea metodelor de estimare cu date panel “house money” in experimentele publice standard poate avea un efect asupra comportamentului, în contrast cu rezultatele publicate”.

Pe de altă parte, modelele de date panel dinamice folosesc decalaje ale variabilei dependente ca variabile explicative. Deși coeficienții referitori la variabilele dependente cu lag ar putea fi departe de interesul nostru, introducerea acestor decalaje devine crucială pentru a controla dinamica procesului. Comportametul corect specificat ne permite să descoperim relații noi sau diferite între variabilele dependente sau independente.

În literatura de specialitate sunt prezentate beneficiile și limitările utilizării setului de date panel. Beneficiile evidente sunt un set de date mult mai mare, cu mai multe variabile și mai puțină coloniaritate între variabile decăt este este întâlnită într-o secțiune transversală sau în datele de tip serie. Cu suplimentar , mai informativ, se pot obține estimări mai fiabile și testa modele mai sofisticate de comportament cu mai puține ipoteze restrictive. Un alt avantaj al seturilor de date panel este capacitatea lor de a controla eterogenitatea individuală. Necontrolarea aceste efecte specifice individuale neobservabile duce la polarizare în estimările rezultate. Seturile de date panel, de asemena, sunt în măsură să identifice și să estimeze efectele care nu sunt pur și simplu detectabile în secțiunile transversale sau în seria de timp. În particular, seturile de date panel sunt mai în măsură să studieze problemele complexe de comportament dinamic. De exemplu, cu un set de date cu secțiune transversală, se poate estima rata șomajului la un anumit moment în timp. Secțiuni transversale repetate pot arăta cum se schimbă această proporție de-a lungul timpului. Numai seturile de date de tip panel pot estima ce procent din cei care sunt șomeri într-o perioadă rămân șomeri într-o altă perioadă.

Limitările de date panel includ următoarele aspecte: probleme în proiectare, colectarea și gestionarea datelor a sondajelor de tip panel. Acestea includ probleme de acoperire ( considerarea incompletă a populației de interes), non-răspuns, din cauza lipsei de cooperare a respondentului sau din cauza unei erori de intervievare, frecvența de intervievare, spațiul de intervievare, perioada de referință, etc. O altă limitare a seturilor de date panel sunt distorsiunile datorate erorilor de măsurare. Pot apărea erori de măsurare datorită răspunsului defect ca urmare a întrebărilor neclare, erori de memorie, înregistrarea eronată a răspunsurilor și efectele intervievatorului. Deși aceste probleme pot apărea în studiile de secțiuni transversale, ele sunt agravate în studii de date panel.

Modelul static

Regresia statică cu date panel ne permite să studiem comportamentul individual într-un mediu repetitiv. Dacă Yit este variabila noastră de interes, atunci modelele statice de date panel sunt descrise astfel:

Yit=Xitβ + ai +vit , i=1,…,N(indivizi) t=1,….,N (timp)

, unde x este variabila observată, indicele variabilei obersvate it este reprezentat de individ și de timp, β este vectorul parametru, ai denotă efectele specifice individuale în timp neobservabile, iar perturbarea reziduală v are media 0, variație constantă, și este necorelată în timp și cu indivizii.

În funcție de natura variabilelor ai, se pot distinge două modele diferite:

Model cu efecte aleatoare

Se presupune că ai sunt variabile aleatoare ( necorelate cu variabila v). În aceste modele, regresorii Xit nu sunt corelați cu efectele individuale ai. Putem estima imparțial și în mod constant și eficeint parametrii β utilizând Generalized Least Squares (GLS). Rețineți că în ipoteză necorelării între regresori și efecte individuale,prin metoda Ordinary Least Squares (OLS) estimatorii sunt imparțiali și coerenți, dar nu sunt și eficienți.

Model cu efecte fixe

Se presupune că ai sunt parametrii individuali fixi. În aceste metode, nu este necesar să se presupună nici o corelație între regresori și efecte individuale. De obicei, în cadrul grupului (GL) estimatorii, așa numiții “estimatori cu efecte fixe” sunt folosiți pentru a estima parametrii. Îi puteam obține cu o estimare OLS de transformare a modelului (1) în cazul în care efectele individuale sunt eliminate:

Yit-Yi= (Xit –Xi)’ β + (vit – vi) (1)

, unde Yi=

Xi=

Vi=

Estimatorii WG sunt imparțiali și coerenți.

Toate aeste metode (GLS, OLS, GL) au versiuni alternative, care sunt robuste în tulburări heteroschestice. Cu toate acestea, nici unul dintre ei nu are proprietăți acceptabile când o structură dinamică este introdusă în model.

Modelul dinamic

Modelul dinamic de date panel este util atunci când variabila dependentă depinde de propriile sale realizări din trecut:

Yit =bYi,t-1 + Xitβ +ai +vit , i=1,…..,N (indivizi), t=1,….,T (timp) (2)

În acest model, Xit sunt regresorii, ai reprezintă efectele individuale fixe, iar vit are media zero, variație constantă și este necdorelat în timp și cu indivizii.

Yi,t-1 este corelat cu ai, deoarece Yi,t-1 este o funcție de ai , estimatorii GLS și OLS sunt inconsistenți. Estimatorii WG sunt de asemeni inconsistenți, deoarece în modelul transformat atunci când se utilizează abaterile variabile de la medie ( vezi ecuația 1), variabila independentă va fi endogenă (Yi este corelată cu Vi).

O transformare alternativă pentru a elimina efectele individuale ai este așa numita trasnformare “prima diferență”:

ΔYit =bΔYi,t-1 + ΔXitβ + Δvit (3)

Din nou estimatorii GL și GLS sunt inadecvați. Modelul suferă de o problemă de endogenitate, deoarece prin structura dinamică a ecuației (3) ΔYi,t-1 este corelat cu ΔVit . Pentru a rezolva această problemă, Anderson and Hsiao (1982) au propus pentru a se controla endogenitatea să se folosească ΔYi,t-2 sau Yi,t-2 ca instrumente pentru ΔYi,t-1. De fapt, nivelurile rămase ale variabilei endogene aw, pentru trei sau mai multe perioade de timp înainte, pot fi utilizate ca instrument, iar în cazul în care panelul cuprinde trei sau mai multe perioade de timp, vom avea disponibile mai multe instrumente decât parametrii necunoscuți.

În literatura de specialitate, a fost propusă o metodă care exploatează toate instrumentele posibile. Prin utilizarea metodei generalizate a momentelor (GMM) au fost obținuți estimatorii folosind condițiile momentului generate de niveluri întârziate ale variabilei dependente (Yi,t-2, Yi,t-3,……) cu Δvit. Acești estimatori sunt numiți estimatorii GMM de diferență.

„Similar cu toate variabilele regresiei instrumentale, estimatorii GMM sunt imparțiali.În literatura de specialitate, a fost comparată estimatorilor GMM de diferență, OLS și estimatorii GL. Folosind simulări, săa descoperit că estimtorii GMM de diferență prezintă cea mai mică dispersie”.

Excepții:

Există două situații în care metoda GMM de diferență nu oferă estimatori buni. Acest lucru ar putea fi relevant pentru datele noastre experimentale.

În heteroschedsticitate:

Când erorile din model sunt heteroschedastice, avem nevoie de un instrument modificat: estimatorii GMM în două etape. Acești estimatori sunt puternici sub heteroschedasticitate, dar erorile lor standard sunt părtinitoare în jos. Această problemă a fost rezolvată de oamenii de știință care au propus o corecție pentru estimatorii GMM în două etape.

Când sunt utilizați regresori invarianți în timp:

Când o variabilă independent data nu se schimbă în timp, ( de exemplu genul), variabila este eliminate în ecuația (3), făcând această metodă inutilă să estimeze parametrul său asociat. Însă în literature de specialitate a fost propusă o metodă alternativă. În plus față de diferențierea ecuației modelului ( ecuația (3)) și utilizând nivelurile întârziate ale Yi,t-1 ca instrumente de

ΔYi,t-1, au lucrat cu modelul original (ecuatia (2)) și utilizând diferența ΔYi,t-1 ca instrumente ale Yi,t-1. Estimatorii astfel obținuți se numesc estimatorii sistemului GMM.

Inițial această moetodă a fost dezvoltată pentru a îmbunătății comportametul estimatorilor GMM de diferență, când parametrul autoregresiv Y se apropie de unitate. În acest caz, nivelurile rămase ale variabile dependente sunt instrumente slabe. Totuși această metodă are un alt avantaj: variabilele de timp invariante pot fi incluse ca regresori.

Validarea instrumentelor:

Odată ce sunt obținuți estimatorii sistemului GMM, trebuie să se verifice validitatea modelului:

A fost propus un test pentru a detecta corelația de serie în tulburări. Trebuie reținut faptul că prezența corelării de serie în tulburări afectează validitatea unor instrumente: dacă vit sunt corelații de serie de ordinul 1, atunci Yi,t-2 este endogen pentru ΔYit ( prin prezența lui vi,t-1 în diferență) și prin urmare Yi,t-2 ar fi un instrument invalid.

A ai fost testată corelație de serie în tulburări, folosind diferența ΔYit în loc de nivelul de vit. Pentru a testa corelția de serie de ordine 1 în nivele, trebuie să verificăm corelarea de ordin 2 în diferențe. Când ipoteza nulă a acestui test ( nici o corelație de serie) nu este respinsă, se obține validarea variabilelor instrumentale.

Testul Sargan verifică valabilitatea subseturilor instrumentale. Ea se bazează pe observația că rezidurile să fie necorelate cu instrumentele ( ipoteza nulă). Când această ipoteză nu este respinsă, se obține validitatea instrumentelor.

Capitolul 3: Rezultatele empirice ale cercetării

Datele

Lucrarea realizată cuprinde un număr de 11 țări (România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria, Slovenia și Croația), alese în funcție de anul de aderare în Uniunea Europeană, totate țările aderând după anul 2004. Datele cunt anuale, colectate de-a lungul orizontului de timp 2000-2013 (14 ani).

Numărul de linii telefonice/100 persoane, inflația, creșterea economică, comerțul, și procentul de intrări de investiții străine directe din PIB sunt obținute având drept bază de date World Development Indicators a Bancii Mondiale. Indicele de democratizare are drept sursă site-ul Finnish Social Science Data Archive, iar libertatea economică a fost preluată de pe site-ul Index of Economic Freedom. În ceea ce pivește indicele de corupție, acesta are drept sursă Transparency International Romania, iar indicele drepturilor politice este obținut de pe Freedom House.

Libertatea economică este dreptul fundamental al fiecărui om pentru a controla propria muncă și proprietate. Într-o societate liberă din punct de vedere economic, indivizii sunt liberi să lucreze, să producă, să consume și să investească în orice fel doresc. În societățile libere economic, guvernele permit forței de muncă, de capital și de bunuri să se miște liber și să se abțină de la constrângere sau constrângere de libertate dincolo de măsura necesară pentru a proteja și de a menține libertatea în sine. Libertate economică este calculate pe baza a 10 factori cantitativi și calitativi, grupați în 4 mari categori:

Statutul de drept (drepturi de proprietate, libertatea de corupție)

Limitarea guvernului (libertatea fiscală, cheltuielile guvernamentale)

Eficiența de reglementare (libertatea afacerilor, libertatea muncii, libertatea monetară)

Deschiderea piețelor (libertatea comerțului, libertatea investițiilor, libertatea financiară)

Fiecare dintre cei 10 indicatori care compun libertatea economică se clasează pe o scală de la 1 la 100, iar scorul general al fiecărei țări este derivat de media celor 10 indicatori cu pondere egală.

Indicele de democratizare este format prin înmulțirea a doi indicatori: competiția politică și participarea politică și apoi împărțirea rezultatului la 100.

Competiția politică descrie succesul electoral al partidelor mai mici, adică procentul de voturi acumulate de partidele mici din parlament și/sau alegeri prezidențiale. Variabila se calculează scăzând din 100 procentul de voturi câștigate de cel mai mare partid (partidul care câștigă cele mai multe voturi) în alegerile parlamentare.

Indicele participarii politice portretizează participarea la vot în fiecare serie de alegeri, și se calculează ca procent din populația totală. În cazul alegerilor indirecte, doar voturile exprimate în alegerile finale sunt luate în considerare.

Indicele drepturilor politice măsoară gradul de libertate în procesul electoral, pluralismul politic și participarea și funcționarea guvernului. Acesta se măsoară pe o scală de la 1 la 7, unde 1 reprezintă cel mai liber, iar 7 cel mai puțin liber. Un raiting de 1 indică alegeri libere și corecte, competență politică, precum și autonomie pentru toți cetățenii, inclusiv grupurile minoritare. Un raiting de 2 indică că o țară este mai puțin liberă, poate exista corupție, violență, discriminare politică împotriva minorităților, și influență militară asupra politicilor. Aceeiași factori joacă un rol progresiv mai mare în țările cu un clasament de 3, 4 sau 5, deoarece cetățenii acestor țări se confruntă cu unele probleme grave cum ar fi încălcarea unor drepturi politice, războaie civile, etc. Țările sau teritoriile care au un raiting de 6 sunt conduse de parlamente militare, o parte de dictatori, ierarhii religioase sau autocrații. Pentru țările cu un raiting de 7 drepturile politice sunt practic inexistente din cauza din cauza regimurilor extrem de asupritoare, războaielor civile, violenței extreme, etc.

Indicele de corupție se definește în general ca “utilizarea abuzivă a puterii publice în beneficiul privat”. Acesta se măsoară pe o scală de la 0 la 100, unde 0 înseamnă foarte corupt, iar 100 foarte curat.Rezultatul acestui indice permite clasarea țărilor în funcție de gradul în care este percepută existența corupției în rândul oficialilor și politicienilor.Totuși rezultatul obținut de o țară este mult mai important decât locul pe care îl ocupă în clasament, deoarece pot fi incluse noi țări sau excluse țări deja existente.

Harta cu indicele corupției din anul 2013 ne arată că două treimi din cele 177 de țări prezentate au un indice de corupție de mai mic de 50%, ceea ce indică o problemă gravă la nivel mondial, adică un nivel foarte mare de corupție. Lumea are nevoie de noi eforturi drastice împotriva spălării de bani, construirea de noi instituții publice mai transparente și curățarea finanțelor publice.

Produsul intern brut este un indicator primar utilizat pentru a evalua starea de sănătate a economiei unei țări. Acesta reprezintă valoarea totală a tuturor bunurilor și serviciilor produse într-o anumită perioadă de timp. Se calculează ca suma valorii adăugate de toți producătorii rezidenți din economia unei țări plus orice taxe de produse minus subvențiile care nu sunt incluse în valoarea produselor brute. Nu se fac deduceri pentru amortizarea activelor fabricate sau pentru epuizarea și degradarea resurselor naturale. De obicei, produsul intern brut este exprimat ca o comparație cu trimestrul sau anul precedent.De exemplu, în cazul în care creșterea produsului intern brut este de 3%, acest lucru este gândit pentru a înțelege că economia a crescut cu 3% față de anul precedent.

Inflația reprezintă un dezechilibru major în economia unei țări, deoarece acesta reprezintă o creștere a prețurilor și în același timp o scădere a puterii de cumpărare a monedei naționale. „Aceasta este un indicator care la sfârșit de an fiscal arată dacă politicile monetare, politicile fiscale, politicile legislative, etc se coordonează cu politicile Băncii Centrale și duc la o stabilitate a prețurilor de consum”. În acest context, inflația este măsurată prin rata anuală de creștere a deflatorului produsului intern brut și implicit prezintă rata de schimbare a prețurilor în economie în ansamblu. Daflatorul produsului intern brut implicit este raportul dintre produsul intern brut în monedă locală curent și produsul intern brut în monedă locală constant.

Inflația apare când indiferent de cauză, cantitatea de bani în circulație devine, sub aspect valoric, mai mare decât cantitatea de bunuri supuse vânzării.

„Liniile telefonice per 100 persoane sunt linii telefonice fixe care conectează un echipament terminal de abonat la rețeaua de telefonie publică și care are au un port de pe o centrală telefonică. Sunt incluse servicii integrate de canale de rețele digitale și abonamente fixe fără fir”.

Comerțul este procesul de oferire a unor mărfuri în schimbul unor mijloace de plată (bani) sau alte mărfuri de schimb, prețul acestor mărfuri fiind stabilit după raportul pe piață dintre cerere și ofertă. Acesta este calculat ca suma exporturilor și importurilor de bunuri și servicii măsurate ca procent din produsul intern brut.

În cadrul lucrării, am creat o variabilă numită generic aderare, care este o variabilă dummy creată în funcție de anul de aderare al fiecărei țări la Uniunea Europeana. Spre exemplu, dacă o țară din cele analizate a aderatat la Unuiunea Europeană în anul 2004, aceasta are din anul 2000 pănă în anul 2003 valoarea 0, iar după anul 2004 valoarea 1.

Statistici descriptive

Analiza investitiilor straine directe si factorii care influenteaza evolutia acestora

3.1 Evolutia investițiilor străine directe în perioada 2000-2013

Fig.1. Evoluția ponderii intrării de investiții străine directe în PIB în perioada 2000-2013

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

În ceea ce privește evoluția intrărilor de investiții străine directe in produsul intern brut, se constată existent unui ciclu oscilant,oscilatia cea mai mare înregistrându-se în Ungaria care în anul 2002 are cea mai mare valoare înregistrată în perioada de timp si suprafața studiată, iar în 2013 cea mai mica valoare, aceasta fiind negativă. Prin urmare, Ungaria este țara care înregistrează cele mai fluctuante valori.

3.2 Evolutia indicelui de democratizare în perioada 2000-2013

Fig.2. Evoluția indicelui de democratizare în perioada 2000-2013

Sursa datelor: Measures of Democracy, Finnish Social Science Data Archive

Conform graficului care redă evoluția indicelui de democratizare în perioada 2000-2013 , putem afirma că în România s-au înregistrat cele mai mici valori în ultimii ani analizați, iar în Slovenia cele mai ridicate valori, asta însemnând că în Slovenia cetățenii au o participare mai largă la conducerea vieții politice, economice și sociale a țării decât în celelalte tări studiate.

3.3 Evolutia indicelui de libertate economică în perioada 2000-2013

Fig.3. Evoluția indicelui de libertate economică în perioada 2000-2013

Sursa datelor: 2005 Index of Economic Freedom

Conform graficului care descrie evoluția indicelui de libertate econimică în perioada 2000-2013 sunt evidențiate diferențele care apar între țări. Astfel putem observa că Estonia și Letonia sunt țările care au înregistrat cele mai ridicate valori pentru libertatea economică, iar România, Bulgaria și Croația sunt țările care se află la finalul clasamentului, adică din punct de vedere economic au cea mai scăzută libertate. Analizând evoluția în timp, în majoritatea țărilor supuse studiului se observă că în ultimii ani indicele de libertate economică a înregistrat valori mai ridicate față de inceputul anilor 2000, ceea ce înseamnă că există o libertate economică din ce în ce mai mare.

3.4 Evolutia creșterii produsului intern brut în perioada 2000-2013

Fig.4. Evoluția creșterii economice în perioada 2000-2013

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

Analizând evoluția creșterii economice (GDP Growth) observăm un ciclu oscilant în toate țările studiate pe parcursul întregii perioadei analizate, anul 2009 fiind un an de cumpănă în evoluția economică a țărilor, deoarece sunt inregistrate cele mai mici valori, în special valori negative.

3.5 Evolutia inflației în perioada 2000-2013

Fig.5. Evoluția inflației în perioada 2000-2013

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

Inflația înregistrată de țările analizate în perioada 2000-2013 nu este constantă în timp, aceasta prezentând fluctuții anuale. În privința României, obesrvăm că cea mai ridicată valoare a fost înregistrată în anul 2000, aceasta fiind o valoare istorică de 45,34%. De atunci aceasta a scăzut continuu, cea mai mica valoare fiind înregistrată în anul 2013, de 3,78%. După România, următoarea țară care a mai înregistrat valori ridicate a fost Letonia.

3.6 Evolutia numărului de linii telefonice pe 100 persoane în perioada 2000-2013

Fig.6. Evoluția numărului de linii telefonice pe 100 persoane în perioada 2000-2013

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

Analizând evoluția numărului de linii telefonice per 100 persoane între anii 2000 – 2013 obervăm o evoluție ascendentă în cadrul a două țări: România și Slovenia, restul țărilor analizate înregistrând o evoluție descendentă în ceea ce privește indicatorul analizat.

3.7 Statistici desciptive pentru indicatorii analizați în perioada 2000-2013

Conform statisticilor descriptive putem observa valoriile medii ale indicatorilor incluși în analiză, valorile minime și maxime întregistrate în perioada 2000 – 2013, dar și mediana și abaterea standard. În privința indicelui de corupție, acesta are o valoare medie de 4,63, deci țările analizate sunt la jumătatea intervalului, deoarece indicele conține valori între 0 și 10, iar media este sub 5 ceea ce însemnă un nivel al corupției mediu spreridicat. Investițiile străine directe au o medie de 5,5%, ceea ce însemnă că în perioada analizată cele 11 țări au înregistrat o valoare a intrărilor de investiții de 5% din PIB. Libertatea economică înregistrează la răndul său o valoare rirdicată, de 64,23% ceea ce înseamnă că țările analizate dispun de o libertate economică ridicată.

Comerțul de asemenea a înregistrat o valoare ridicată, acesta fiind calculat ca produsul dintre import și exoport raportat la produsul intern brut. Spre deosebire de celelalte variabile, indicatorul drepturilor politice a înregistrat valori mici, mediile fiind situată în jurul valorii de 1, ceea ce însemnă ca populația inclusă în analiză dispune de foarte multe drepturi politice.

Numărul de linii telefonice per 100 persoane este o variabilă analizată care reprezintă infrastructura țărilor. Aceasta o valoare medie de 30,66, oscilănd în intervalul {14;55}, și o valoare mediană de 30,33.

Pentru a analiza perioada de dinainte de aderare la uniunea europeană si cea de după am creat o nouă variabilă numită generic aderare care conține valori de 0 pentru anii în care țările nu făceau parte din uniunea europeană și valori de 1 pentru perioada de după aderare a celor 11 țări analizate.

Comparând variabilele incluse în analiză în funcție de perioada de aderare a celor 11 țări la unuiunea europeană, observăm că există diferențe înainte și după aderare. Indicele corupției a crescit aproximativ cu un punct ceea ce însemnă o scădere a corupției după aderarea la uniunea europeană, indicele de democratizare și indicele drepturilor politice au scăzut și ele la răndul lor după aderare. Variabila dependentă din analiză, adică intrările de investiții străine directe ca procent din produsul intern brut au înregistrat o scădere semnificativă, spre deosebire de libertatea economică care a crescut considerabil, ceea ce denotă faptul că țările au o libertate economică mai mare. Creșterea produsului intern brut, la fel ca și investițiile străine directe a înregistrat o scădere semnificativă, acest trend fiind urmat la răndul său și de inflație, dar si de nuărul de linii telefonice/100 persoane. Spre deosebire de aceste ultime variabile, deschiderea economică, sau comerțul a înregistrat o evoluție pozitiv crescătoare, acestea înregistrând o creștere de 33% în perioadă de după aderare față de perioada de dinainte de aderare.

General vorbind, putem afirma că aderarea la uniunea europeană a avut influențe asupra tuturor variabilelor analizate, deoarece acestea diferă semnificativ în cele două perioade analizate în lucrare.

Orientări georgafice

Orientarea geografică a investițiilor străine directe

Fig.7. Orientarea geografică procentului de intrări de investiții străine directe din produsul intern brut

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

Conform graficului care ne prezintă orientarea geografică a investițiilor străine directe, obsevăm o comparație între intrările de investiții straine directe din anul 2000, adică primul an de analiză, din anul 2013, adică ultimul an de analiză, și o medie a tuturor anilor analizați. În anul 2000, cele mai mici întrări de investiții străine directe au fost înregistrte de către Slovenia, România și Lituania. În fruntea clasamentului se află Cehia, Slovacia, Estonia și Bulgaria. În anul 2013, intrările de investiții străine directe au valori mai aropiate între țările analizate. Cele mai mici intrări a înregistrat Slovenia, Polonia și Ungaria, iar cele mai mari valori merg către Estonia, Letonia și Bulgaria. În medie, Ungaria și Bulgaria au cele mai mari intrări de investiții străine directe din perioada analizată, cu valori de peste 10 procente, în timp ce Slovenia, Polonia și Lituania au înegistrat doar porcente de 2%, 3% pe parcursul perioadei analizate.

Orientarea geografică a indicelui de democratizare

Fig.8. Orientarea geografică a indicelui de democratizare

Sursa datelor: Measures of Democracy, Finnish Social Science Data Archive

Analizând orientarea geografică a indicelui de democratizare, observăm că în primul an analizat în prezenta lucrare, adică în anul 2000 sunt 2 țări care se află la o distanță de minim7 procente față de celelalte, adică Cehia și Slovacia, adică în aceste țări în anul 2000 este permisă o participare mai largă a cetățenilor la conducerea vieții politice, economice și cea socială a țării. În anul 2013 Slovenia este țara care se află în fruntea clasamentului, urmată de Cehia și de Croația. Comparând primul an inclus în analiză, adică 2000 cu ultimul an inclus, adică 2013 observăm că țările iși schimbă locurile în clasament, însă cu valori destul de apropiate de media anilor. În ceea ce privesște România, sunt înregistrate creșteri până în anul 2007, atunci fiind atins punctual de maxim, iar din acel moment indicele de democratizare a scăzut permanent, în ultimii trei ani find înregistrate cele mai mici valori. În comparație cu celelalte țări, România înregistrează cele mai mici valori în perioada studiată.

Orientare geografică a indicelui de corupție

Fig.9. Orientarea geografică a indicelui de corupție

Sursa datelor: Transparency International Romania

Analizând evoluția indicelui de corupție în perioada 2000 – 2013 observăm că acesta a crescut în toate cele 11 țări analizate, media anuală fiind la jumătate dintre primul și ultimul an inclus în analiză. În primul an de analiză, adică în anul 2000, cele mai corupte țări din punct de vedere politic sunt România și Letonia, iar cele mai puțin corupte sunt Estonia și Slovenia. În anul 2013 România și Bulgaria rămân cele mai corupte țări, în comparație cu Estonia care are cel mai mare indice al corupției înregistrat în cei 14 ani analizați în cele 11 tări, adică 68. Analizând media pe fiecare țară, in cei 14 ani, România rămâne cea mai coruptă țară, urmată îndeaproape de Bulgaria, iar Estonia cea mai puțin coruptă țară, urmată de Slovenia și de Ungaria.

Orientarea geografică a libertății economice.

Fig.10. Orientarea geografică a libertății economice

Sursa datelor: Index of Economic Freedom

În ceea ce pivește libertatea economică a țărilor analizate, observăm că indicele libertății economice a evoluat în sens pozitiv, adică țările incluse în analiză au o libertate economică mai mare. Bulgaria este țara care are cea mai puțină libertate din punct de vedere economic, din cele 11 țări analizate, urmată îndeaproape de România, Croația și de Slovacia, iar Estonia și Cehia sunt țările cu libertatea economică cea mai mare. În ultimul an de analiză, adică în anul 2013, Croația și Slovenia sunt țările cu cea mai mica libertate economică, iar Estonia rămăne în fruntea clasamentului, urmată de Lituania și de Cehia. În privința României, acesta înregistrează o scădere în primii 3 ani de analiză, după care această crește permanent în ceea ce privește indicele de libertate economică.

Orientarea geografică a creșterii produsului intern brut

Fig.11. Orientarea geografică a creșterii produsului intern brut

Sursa datelor: World Development Indicators, World Bank.

În ceea ce privește evoluția creșterii produsului intern brut, observăm o scădere majoră între primul an inclus în analiză și ultimul. Dacă în primul an, adică în 2000 creșterea produsului intern brut (% PIB) înregistra valori pozitive în toate țările analizate, în 2013 au fost înregistrate valori în jur de 1%, chiar și valori negative. Estonia care în anul 2000 a înregistrat o valoare de 10%, în anul 2009 a înregistrat alături de Lituania valorea de -15%, iar în 2013 a revenit la o valoare pozitivă, adică 2%. În perioada analizată, anul 2009 a fost un an de cumpănă, deoarece toate țările analizate, cu excepția Poloniei au înregistrat cele mai mici valori din intervalul de timp 2000-20013, acestea fiind negative. În ceea ce privește România, aceasta a plecat de la o valoare de 2% în anul 2000, iar în 2013 a înregistrat 3%, dar pe parcursul celor 14 ani incluși în analiză a înregistrat valori cuprinse în intervalul {-7 , 9}, valoarea cea mai mică fiind înregistrată în anul de cumpănă 2009.

Modele statice

Hausman test

Sunt factori care sunt invarianti in raport cu timpul ce caracterizeaza investițiile străine directe. Daca sunt ignorati, rezultatele empirice pot duce la coeficientii inconsistenti si deplasati. Pentru aceasta, vom controla efectele individuale neobservabile utilizand modele cu efecte fixe(FEM) sau modele cu efecte random(REM). Tipul de model depinde de corelatia potentiala a variabilelor explicative de efectele neobservabile. Daca efectele neobservabile sunt necorelate cu toate variabilele explicative este mai bine sa optam pentru utilizarea modelelor cu efecte REM. Pentru a alege intre cele doua tipuri de modele, vom aplica testul Hausman. Rezultatele testului Hausman indica faptul ca atat pentru modelul static cat si pentru cel dinamic, nu putem respinge ipoteza nulă, prin urmare se recomanda utilizarea modelului REM pentru ambele modele gravitationale.

Tabel 10. Rezultatele empirice ale regresiei statice

Notă:*, **, ***semnificativ la pragul de 1%, 5% sau 10%. In paranteze rotunde este probabilitatea aferentă testului t.

Pentru determinarea modelului static optim pentru intrările de investiții străine directe ca procent din produsul intern brut au fost estimate mai multe modele, avand in vedere limitarile date de observatiile reduse ale modelului in comparatie cu numarul destul de ridicat de variabile. Toate modelele au fost estimate cu REM utilizand metoda PLS(Panel Least Squares) si s-au dovedit a fi valide in sensul testului Fisher.

In cadrul primului model, au fost incluse în analiză variabilele: indicele de democratizare, libertatea economică, creșterea produsului intern brut, inflația și numărul de linii telefonice per 100 persoane. Toate variabilele analizate, au coeficienți cu semne așteptate, corelate cu economia și sunt semnificative din punct de vedere statistic, considerand diferite praguri de semnificație ( 1%, 5% sau 10%). Semnele coeficienților analizați ne spun că au un impact pozitiv asupra intrării de investiții străine directe, adică dacă acestea cresc, investițiile străine directe sporesc la răndul lor.

În cel de-al doilea model, am renunțat la indicele de libertate economică și am introdus în locul indicelui de democratizare indicele de corupție. Nu putem folosi în același timp și indicele de libertate economică și indicele de corupție, deoarece acestea sunt puternic corelate. În acest model, deși este valid din punct de vedere statistic, indicele de corupție care caracterizează stabilitatea politică nu are un parametru semnificativ, deci nu putem gasi o relație între stabilitatea politică și investițiile străine directe.

În al treilea model rulat, am reintrodus indicele de democratizare, dar am renunțat la indicele de libertate economică și la numărul de linii telefonice per 100 persoane și am introdus comerțul. Și în acest model validitatea este verificată cu ajutorul testului F, unde Prof F=0,04 < 0,05, dar avem doar doi parametrii semnificativi, și anume indicele de democratizare și indicele de creștere economică. Și în acest model putem afirma că indicele de democratizare influențează în mod directe investițiile străine directe.

In al patrulea model exemplificat, am introdus ca variabilă care influențează stabilitatea politică indicele drepturilor politice, iar pe lângă aceasta, creșterea economică, inflația și variabila dummy de aderare la uniunea europeană. În acest caz, desi modelul este valid, nu am obținut decât o variabilă semnificativă, și anume creșterea produsului intern brut sau creșterea economică.

În ultimul model rulat, nu am mai luat în considerare stabilitatea politică ca fiind un determinant al intrării de investții străine directe. Ca variabile incluse în analiză am folosit indicele de libertate economică, creșterea produsului intern brut, inflația și numărul de linii telefonice per 100 de persone, aceasta din urmă caracterizând calitatea infrastructurii. În acest ultim model toate variabilele incluse în analize au semne pozitive, corelate cu investițiile străine directe din punct de vedere economic, Mai mult, toți coeficienții variabilelor sunt semnificativi din punct de vedere statistic.

Din toate modele analizate, modelul cel mai optim este primul model rulat, deoarece variația variabilelor indepependente influențează cel mai mult variația intrării de investiții străine directe, coeficienții variabilelor analizate sunt toți semnificativi la diferite praguri de semnificație, iar modelul este valid.

Semnele coeficienților sunt consistente cu rezultatele altor cercetări pe această temă din literatura de specialitate.

Astfel modelul static poate fi scris astfel:

ISD=-14.47 + 0.16Demit + 0.15Ec_freedit + 0.24PIBit + 0.21*Inflatiait + 0.12*Telepit;

Coeficeintul indicelui de democratizare este pozitiv(0.16) și semnificativ din punct de vedere statistic (prob=0,10), ceea ce înseamnă că intrările de investiții străine directe vor crește cu 0,16 la creșterea cu o unitate a indicelui de democratizare, în condițiile în care celelalte variabile rămân constante.

Deasemenea și indicatorul indicelui de libertate economică este pozitiv 0.15, cu probabilitatea asociată de 0,036, deci este semnificativ din punct de vedere statistic. Putem afirma că la creșterea cu o unitate a indicelui de libertate economică, intrările de investițiile străine directe cresc la răndul lor cu 0.15, , în condițiile în care celelalte variabile rămân constante.

În privința creșterii produsului intern brut putem afirmă că avem un coeficient pozitiv, și semnificativ cu o valoare de 0,24. Și în acest caz intrările de investiții străine directe cresc, la creșterea pib-ului cu o unitate, în condițiile în care celelalte variabile rămân constante.

Inflația are la răndul său un coeficient semnificativ din punct de vedere statistic și pozitiv (0,21) probabilitatea=0,04, deci investițiile străine cresc cu 0,21 la creșterea inflației cu un procent, în condițiile în care celelalte variabile rămân constante.

În privința calității infrastructurii, aceasta este caracterizată cu ajutorul numărului de linii telefonice per 100 persoane, care are un coeficient pozitiv, 0,12 și semnificativ din punct de vedere statistic. Deci intrările de investiții străine directe cresc cu o 0,12 la creșterea cu o unitate a numărului de linii telefonice per 100 persoane, în condițiile în care celelalte variabile rămân constante.

Modele dinamice

Notă:*, **, ***semnificativ la pragul de 1%, 5% sau 10%. In paranteze rotunde este probabilitatea aferentă testului t.

În cazul modelelor dinamice, am folosit aceleași variabile și aceleași combinații ca și în cazul modelelor statice, însă nu am obținut nici un model semnificativ. Deci putem spune că incluzând ca variabilă și o perioadă anterioară nu obținem nici un model valid din punct de vedere statistic.

În cazul variabilelor analizate în cele cinci modele putem observa că nu am obținut nici un parametru semnificativ, cu o singură excepție în ultimele 4 modele, unde intrările de investiții trăine directe din anul precedent sunt semnificative și influențează intrările de investiții străine directe din anul analizat.

Pentru primul model analizat ecuația poate fi scrisă astfel:

ISD=0,47FDIi,t-1 – 0.45Demit + 0.09Ec_freedit + 0.31PIBit + 0.19Inflatiait – 0,16Telepit;

Capitolul 4 : Concluziile analizei

Analiza a cuprins 11 țări care au aderat la Uniunea Europeană după anul 2004 ( România, Bulgaria, Polonia, Cehia, Slovacia, Lituania, Letonia, Estonia, Ungaria, Slovenia și Croația). Datele au fost colectate pentru perioada 2000-2013.

Studiul și-a propus estimarea unui model panel static și a unui model dinamic pentru a analiza evouția investițiilor strain directe și determinanții acestora. Pentru determinarea celui mai bun model au fost estimate cinci modele de regresie statice. Cel mai bun model a fost ales în funcție de valoarea coeficientului R2 și semnificația parametrilor. Prin urmare primul model estimat a fost ales ca fiind cel mai bun. Conform acestuia am obținut o legatură semnificativă și directă între indicele de demoratizare, libertatea economică, creșterea economică, inflația, numărul de linii telefonice/100 persoane și intrările de investiții străine directe ca procent din produsul intern brut. Plecând de la modelele statice, au fost construite și modelel dinamice prin includerea în analiză a investișiilor străine directe din anul anterior ca și variabilă regresor în model.

Rezultatele au demonstrate că intrările de investiții străine directe ca și procent din produsul intern brut nu sunt autoregresive, deoarece adăugarea variabilei depenendente cu lag ca și regresor în modelul dinamic nu a condus la înbunătățirea vizibilă a rezultatelor, nici un model estimat nefiind semnificativ din punct de vedere statistic, la fel ca și parametrii estimați.

Bibliografie

[1] Kim, Haksoon 2010, Political Stability and Foreign Direct Investment, International Journal of Economics and Finance, Vol. 2 No. 3, (2010).

[2]Elizabeth Aseidu, 2002 On the Determinants of Foreign Direct Investment to Developing Countries: Is Africa Different?, Vol. 30 No.1, pp. 107-119, 2002.

[3] Investiile strаine directe in Romаniа in 2013, BNR, http://www.bnr.ro/Investitiile-straine-directe-(ISD)-in-Romania-3174.aspx , pag. 5

[4] International Monetary Fund http://www.imf.org/external/np/sta/fdi/eng/2003/102803.pdf , pag. 6

[5] Stelian Stancu, Alexandra Maria Constantin, Impactul Investițiilor Străine Directe Asupra Economiei Naționale A României

[6] Karl P. Sauvant, Geraldine McAllister, Wolfgang A.Maschek ,2010, Foreign Direct Investments from emerging markets

[7] Mariana Mihăilescu, 2007 Efecte Sociale Ale Extinderii Uniunii Europeneasupra Atragerii Investițiilor Străine Directe În Noile State Membre Din Europa Centrală Și De Est, Vol 2 (2007)

[8] Karl P. Sauvant and E. Sachs,2009, The effect of treaties on Foreign Direct Investment:Bilateral Investment Treaties, Double Taxation Treaties, and Investment Flows, April 2009

[9] Cătălin-Emilian HUIDUMAC-PETRESCU & Radu Marcel JOIA, 2013, Politicile naționale. Abordarea corectă a fluxurilor de investiții străine directe, Volumul XX (2013), No 2(579) ,pp. 80-90

[10] Philipp Harms, 2000, International Investment,Political Risk, and Growth, 332.67’3—dc21

[11] Husni Ali Khrawish & Walid Zakaria Siam, Aprilie 2010, Determinants of direct foreign investment: Evidence from Jordan, Volume 1, April 2010, pp. 67-75

[12] Kennedy, C (1988) – Political Risk Management: A Portfolio Planning Model, Volume 31, Issue 6, November-December 1988, Pages 26-33

[13] Leon Hurwitz, 1973, Contemporary Approaches to Political Stability, Vol. R, No. 3, Apr 1973, pp 449-463

[14] John C. Anyanwu, 2012, Why Does Foreign Direct Investment Go Where It Goes?: New Evidence From African Countries, Annals of economics and finance 13-2, 425-462 (2012)

[15] Glenn Harrison , G. W. 2007, House money effects in public good experiments:Comment, Experimental Economics 10: 429-437.

[16] Manuel Arellando and Stephen Bond , 1991, Some Tests of Specification for Panel Data:Monte Carlo Evidence and an Application to Emplyment Equations, The Review of Economic Studies Vol. 58, No. 2 (Apr., 1991), pp. 277-297

[17] Badi H. Baltagi, Panel Data Methods*

[18] Pablo Brañas-Garza, Marisa Bucheli, Teresa García-Muñoz, Dynamic panel data: A useful technique in experiments

*** Transparency International Romania

***World Development Indicators, (Various Issues) World Bank.

*** Finnish Social Science Data Archive

*** Index of Economic Freedom

*** Freedom House

Anexe

Output 1. Testul Haussman aplicat modelului I de regresie statică

Output 3. Model I de regresie dinamică

Output 4. Model II de regresie statică

Output 5. Model II de regresie dinamică

Output 6. Model III de regresie statică

Output 7. Model III de regresie dinamică

Output 8. Model IV de regresie statică

Output 9. Model IV de regresie dinamică

Output 10. Model V de regresie statică

Output 11. Model V de regresie dinamică