Stabilitatea Familiei Si Uniunea Consensuala

CUPRINS

I. REZUMAT …………………………………………………………………4

II.INTRODUCERE :………………………………………………………..4

Capitolul 1Argumentarea temei : concepte………………………….4

Capitolul 2 Formularea ipotezelor și explicarea acestora………5

III. CADRU TEORETIC :………………………………………………..6

Capitolul 2 Conceptul de familie………………………………………..6

2.1Particularitățile familiei europene în ultimele 5 decenii…………………7

2.2Trecerea de la familia tradițională la familia nucleară și la noi modele de conviețuire………………………………………………………………………………….10

2.3Abandonarea modelului familiei nucleare………………………………….13

Capitolul 3 Conceptul de uniune consensuală……………………17

3.1 Evoluția în timp și spațiu a uniunii consensuale………………………..18

3.2 Grupurile de vârstă și de gen și uniunea consensuală în România.20

3.3 Natura și specificul uniunii consensuale………………………………….21

3.4 Motivația partenerilor uniunuii consensuale…………………………….24

3.5 Popularitatea uniunii consensuale în ultimele 3 decenii…………….26

3.6 Uniunea consensuală în SUA ……………………………………………….27

3.6.1 Începuturi …Evoluții…Studii……………………………………..27

3.6.2 Specificul uniunii consensuale în SUA………………….30

3.6.2.1 Mariaj/ concubinaj – asemănări și diferente……….31

3.6.2.2 Dimensiunea legală a coabitării în SUA……………….32

3.6.2.3 Avantajele și dezvajantajele uniunii consensuale în SUA………………………………………………………………………………………….32

3.7 Familia și uniunea consensuală în America Latina: Columbia, Costa Rica, Mexic si Peru…………………………………………………………………….33

3.8 Uniunea consensuală în România…………………………………………36

3.8.1 Societatea comunistă și de tranziție……………………………36

3.8.2 Specificul și dimensiune legală a concubinajului în România……………………………………………………………………………………39

3.9. Mentalități- Atitudini- Valori soaciale în Europa ……………………42

IV. CADRU METODOLOGIC :…………………………………….44

Capitolul 4 Tipul cercetării, metode, tehnici și instumente: caracteristici…………………………………………………………………….46

Capitolul 5 Analiza și interpretarea datelor din interviu, studiu de caz și scală…………………………………………………………………….49

V. CONCLUZII ……………………………………………………………62

VI. BIBLIOGRAFIE……………………………………………………..67

VII. ANEXE…………………………………………………………………72

I. REZUMAT :

Cercetarea de față a plecat de la premisa că în domeniul vieții familiale, dar și de la nivelul individului s-au petrecut numeroase schimbări, care m-au determinat să mă întreb asupra stabilității familiei. Mai mult decât atât să observ că uniunea consensuală este un fenomen al societății contemporane și o realitate a vieții indivizilor. De aceea prin analiza comparativă am identificat caracteristicie și evoluțiile familiei și uniunii consensuale în contexte diferite: Statele Unite ale Americii și câteva țări din America Latină și Europa. Astfel că partea teoretică a folosit informații și date din principalele cercetări și studii realizate specialiști străini și români, urmând ca partea empirică să folosească metode, tehnici și instrumente calitative: interviul semistructurat, studiul de caz și scala de măsurare a atitudinii față de concubinaj. Acestea din urmă m-au ajutat să ajung la următoarele concluzii. Uniunea consensuală este întâlnită la români, la toate categoriile de vârstă, educație și profesie, partenerii prezintând numeroase similarități. Numărul mare de indivizi care întenționează să se căsătorească confirmă ipoteza conform căreia concubinajul este o etapă premergătoare unui viitor mariaj, astfel că echilibrul familiei nu este afectat de practicarea pe o perioadă scurtă a alternativei la căsătorie.

II. INTRODUCERE :

Capitolul 1 Argumentarea temei : concepte

Studiul de față urmărește descrierea și explicarea corectă a principalelor concepte și anume schimbare, familie, stabilitatea familiei în societatea contemporană, uniune consensuală dar și a dimensiunilor și indicatorilor lor.

Schimbările care se petrec într-un anumit cadru social, economic, politic, cultural și spiritual trebuiesc atribuite particularității unui anumit timp și spațiu. Astfel că noțiunea de schimbare corelează cu noțiunea de familie și cu cel al stabilității ei. Acest lucru nu se referă la faptul că familia și-a pierdut din importanță sau mai rău că a dispărut cu desăvarșire. Răspunsul este altul. Realitatea cotidiană și cercetările realizate au evidențiat producerea unor schimbări în stilul de viață al indivizilor și implicit în cel al vieții de familie. În acest sens nu îmi rămâne decât să țin cont de crezul profesorului de sociologie Ioan Mihăilescu care și-a aplecat condeiul asupra conceptului de familie și a implicațiilor sale, afirmând că : „schimbările intervenite sunt atât de importante încât și termenul de familie a devenit tot mai ambiguu, tinzând astăzi să acopere realități diferite decât cele caracteristice generațiilor precedente.” (Maria Voinea, 1993, p. 96)

Una dintre cele mai importante dezbateri și analize în literatura de specialitate o reprezintă discuția despre centrul activităților, cerințelor, așteptărilor, normelor și valorilor proprii ale indivizilor, dar și a celor impuse de orice societate, adică familia –“ comunitatea morală de bază sau elementară…Fără familie nu există societate. Societatea este compusă, așadar, din familii, nu din indivizi. “ (Bădescu, 2002, p. 77)

Argumentarea temei pornește de la întrebările – Este familia modernă stabilă în societatea contemporană ? În ce constă instabilitatea acesteia ?

Plecând de la caracteristicile societăților și urmărind adevărate spectacole ale vieții sociale se poate oferii o prognoză a ceea ce însemnă conceptul de familie. Aici ne referim la familia tradițională din România și nu numai, la dimensiunile, structura și funcțiile de bază ale acestui tip de familie, la schimbările generate de principalele procese precum industrializarea, modernizarea, migrația și urbanismul care au dus la trecerea de la familia extinsă la cea nucleară, la ceea de origine și la alternativele de conviețuire, adică la “menaj format de o singură persoană, concubinaj, uniuni heterosexuale și homosexuale și familii monoparentale materne / paterne.” (Voinea,1996, p. 79 )

Această temă este relevantă ca cercetare teoretică și empirică deoarece susține ideea conform căreia uniunea consensuală poate reprezenta expresia modernității și cea a manifestării libertății de acțiune și simțire pentru anumiți indivizi din societățile contemporane. Mai mult decât atât, creșterea numărului de persoane din țările europene, din statele americane și latino-americane care aleg această alternativă la căsătorie, contribuie la întărirea argumentării temei mele de cercetat.

Capitolul 2 Formularea ipotezelor și explicarea acestora

Plecând de la premisa că uniunea consensuală a fost și este din ce în ce mai evidentă în societățile europene contemporane și nu numai am elaborat ipoteza cercetării cu grad mare de generalitate. Aceasta este următoarea : << Dacă uniunea consensuală devine un model predominant de conviețuire în rândul tinerilor și adulților atunci acesta afectează stabilitatea familiei și reduce numărul de căsătorii. >> Această ipoteză scoate în evidență motivele pentru care unii indivizi aleg coabitarea ca formă de a trăi sub acelaș acoperiș (spre exemplu – testarea compatibilității partenerilor, satisfacerea unor nevoi în special cea sexuală, manifestarea independenței partenerilor,etc.), avantajele și dezavantajele coabitării , schimbările care intervin în domeniul familiei și căsătoriei.

Apoi mă voi oprii asupra ipotezei cu nivel mediu de generalitate/ ipoteza intermediară. Aceasta se referă la evidențierea caracteristicilor coabitării unei anumite grupe de vârstă (studenți, tineri, adulți) și dintr-un anumit mediu de proveniență (familia de origine, divorțul acestei, caracteristicile părinților, mediu rural sau urban) din Europa, SUA și America Latină.

În cele din urmă voi folosii ipoteza cu grad minim de generalitate/ ipoteza de lucru. Aceasta se aplică spațiului românesc, în analiza familiei și concubinajului și în evidențierea factorilor generatori, dar și a specificității acestora în timp.

Prin ipotezele formulate mai sus doresc să trag un semnal de alarmă în privința numărului și duratei uniunii consensuale, dar și a viitorului familiei. Dacă numărul celor care nu își oficlizează relația crește , atunci mă întreb ce explicații pot fi date în acest sens. Ce ii determină pe oamenii să aleagă aceste tipuri de angajamente? Au anumite avantaje? Devine un model de conviețuire predominant pentru societățile contemporane ? Este acceptat, promovat și protejat de indivizi și societăți? Sunt stigmatizați indivizii care aleg coabitarea ?

Plecând de la aceste întrebări și folosind metode, tehnici și instrumente adecvate – analize secundare, studii realizate de specialiști, interviuri, studiu de caz-, dar și dimensiuni și indicatori pe măsură, nu îmi rămâne decât să confirm sau infirm ipoteza, să punem în valoare avantajele sau limitele acesteia, să constat dacă ea însăși este o modalitate de a elabora noi ipoteze, dar și o etapă premergătoare unei viitoare cercetări științifice.

II. CADRU TEORETIC :

Capitolul 2 Conceptul de familie

În opinia mea analiza uniunii consensuale din unele țări din Europa, America de Nord și de Sud nu se poate desăvârșii dacă nu se ține cont de analiza conceptului de familie și a evolutie sale în timp și spațiu. Astfel că în paginile care urmează voi încerca să evidențiez caracteristicile familiei în Europa, dar și specificitatea acesteia în spațiul românesc.

2.1. Particularitățile familiei europene în ultimele 5 decenii : premise ale instabilității familiei și caracteristici :

Propun ca analiza familie europene din ultimii aproape 5 decenii- 1960-2006 – să înceapă cu principalele schimbări ale familiei, a cauzelor și consecințelor acestora și care să se refere la indicatorii – rata căsătoriilor, divorțurilor, nașterilor, prima vârstă la căsătorie, apariția altor alternative de conviețuire/ concubinaj.

Pornesc analiza corelând indicatorul ratei nupțialității cu vârsta la prima căsătorie pentru a evidenția faptul că : vârsta influențează calitatea vieții de familie mai precis-stabilirea numărul de membrii, a condițiilor de locuit, creșterea nivelului de educație și a posibilităților de a avea o profesie mai bine remunerată și implicit la creșterea satisfacției individului cu viața în general.

Schimbările evidente care au afectat familia sunt diverse. Prima se referă la scăderea ratei natalițății, problemă identificată și de Anthony Giddens atunci când caracterizează evoluția familiei în Europa. (vezi figura 1, Anexe) O altă problemă se referă la rata nupțialității. Parcursul ratei nupțialității pleacă din anul 1960 când majoritatea țărilor din Europa aveau o rată asemănătoare și era cuprinsă între 7.2 – 9.5 %. Excepția o reprezintă țările din blocul comunist unde rata era semnificativ ridicată- Rusia-12.6 %, Letonia-11%, România și Ucraina- 10.7%. Proporția valorilor maxime și minime în anii 1980-Suedia și Danemarca – s-au păstrat în aceropa, SUA și America Latină.

În cele din urmă voi folosii ipoteza cu grad minim de generalitate/ ipoteza de lucru. Aceasta se aplică spațiului românesc, în analiza familiei și concubinajului și în evidențierea factorilor generatori, dar și a specificității acestora în timp.

Prin ipotezele formulate mai sus doresc să trag un semnal de alarmă în privința numărului și duratei uniunii consensuale, dar și a viitorului familiei. Dacă numărul celor care nu își oficlizează relația crește , atunci mă întreb ce explicații pot fi date în acest sens. Ce ii determină pe oamenii să aleagă aceste tipuri de angajamente? Au anumite avantaje? Devine un model de conviețuire predominant pentru societățile contemporane ? Este acceptat, promovat și protejat de indivizi și societăți? Sunt stigmatizați indivizii care aleg coabitarea ?

Plecând de la aceste întrebări și folosind metode, tehnici și instrumente adecvate – analize secundare, studii realizate de specialiști, interviuri, studiu de caz-, dar și dimensiuni și indicatori pe măsură, nu îmi rămâne decât să confirm sau infirm ipoteza, să punem în valoare avantajele sau limitele acesteia, să constat dacă ea însăși este o modalitate de a elabora noi ipoteze, dar și o etapă premergătoare unei viitoare cercetări științifice.

II. CADRU TEORETIC :

Capitolul 2 Conceptul de familie

În opinia mea analiza uniunii consensuale din unele țări din Europa, America de Nord și de Sud nu se poate desăvârșii dacă nu se ține cont de analiza conceptului de familie și a evolutie sale în timp și spațiu. Astfel că în paginile care urmează voi încerca să evidențiez caracteristicile familiei în Europa, dar și specificitatea acesteia în spațiul românesc.

2.1. Particularitățile familiei europene în ultimele 5 decenii : premise ale instabilității familiei și caracteristici :

Propun ca analiza familie europene din ultimii aproape 5 decenii- 1960-2006 – să înceapă cu principalele schimbări ale familiei, a cauzelor și consecințelor acestora și care să se refere la indicatorii – rata căsătoriilor, divorțurilor, nașterilor, prima vârstă la căsătorie, apariția altor alternative de conviețuire/ concubinaj.

Pornesc analiza corelând indicatorul ratei nupțialității cu vârsta la prima căsătorie pentru a evidenția faptul că : vârsta influențează calitatea vieții de familie mai precis-stabilirea numărul de membrii, a condițiilor de locuit, creșterea nivelului de educație și a posibilităților de a avea o profesie mai bine remunerată și implicit la creșterea satisfacției individului cu viața în general.

Schimbările evidente care au afectat familia sunt diverse. Prima se referă la scăderea ratei natalițății, problemă identificată și de Anthony Giddens atunci când caracterizează evoluția familiei în Europa. (vezi figura 1, Anexe) O altă problemă se referă la rata nupțialității. Parcursul ratei nupțialității pleacă din anul 1960 când majoritatea țărilor din Europa aveau o rată asemănătoare și era cuprinsă între 7.2 – 9.5 %. Excepția o reprezintă țările din blocul comunist unde rata era semnificativ ridicată- Rusia-12.6 %, Letonia-11%, România și Ucraina- 10.7%. Proporția valorilor maxime și minime în anii 1980-Suedia și Danemarca – s-au păstrat în aceleaș țări. Anul 2000 anunță că 7.2% estre rată constantă a nupțialității în Europa. Tot aici câteva țări -Danemarca, Olanda, Iugoslavia și Ucraina- care aveau o valoare minimă ajung să se încadreze în categoria celor cu o valoare maximă. În mod surprinzător sau nu situația țărilor- Suedia, Belgia, Grecia,Bulgaria, Estonia și Slovenia – care înregistrează în anul 2000 valori minime urmează logica inversă decât țările mai sus menționate. Au trecut de la 5.2 %-7.2 % în anii 1980 la 3.6%-4.5% în anul 2000. Uniunea consensuală este întâlnită la început în rândul tinerilor din Europa de nord și mai puțin răspândită odată cu creșterea vârstei. Ca o explicație pot afirma că numărul persoanelor de peste 45 de ani care nu s-au căsătorit niciodată este destul de mic. (Simion, 2002, pp.2-3)

După cum am văzut mai sus scade numărul căsătoriilor și se înregistrează o creșterea a vârstei la prima căsătorie în țările dezvoltate. În anii 1980 vârstei la prima căsătorie a crescut în special în Irlnada, Elveția, Danemarca, Finlanda și Suedia. Excepție au făcut Grecia, Italia, Portugalia și Rusia. În anul 2000 modelul vârstei ridicate la prima căsătorie este reprezentat de Suedia- 30.2 ani. În opoziție valorile minime se întâlnesc la indivizii din societățile aflate în tranziție- Bulgaria, Litunia, Polonia, Slovacia, România, Slovenia, Albania și Macedonia, dar și în Rusia și Turcia. Creșterea valorilor în țările de mai sus menționate apare în anii 1990, modelul fiind reprezentat de Slovenia. (Simion, 2002, pp.3-4)

Care sunt factorii care au dus la disocierea familiei ? Maria Simion (2002,pp.4-6) în articolul din Revista “Calitatea vieții” prezintă câteva cauze și consecințe ale instabilității familiei.

Factorii sunt diverși : creșterea numărului femeilor care locuiesc singure/ celibatare – 45 %, a celor care nu s-au căsătorit niciodată cu vârsta de peste 45 de ani sau care coabitează sau care formează menaje cu un singur părinte. În țările dezvolatate procentul femeilor cu vârsta cuprinsă între 20-24 de ani care coabitează este de 20 % (Danemarca, Finlanda, Anglia, Franța). Mai mult decăt atât indivizii nu se mai căsătoresc atât de repede dacă au trecut printr-un divorț, alegând coabitarea. De asemenea crește rata divorțurilor – cea mai mică valoare înregistrându-se în Turcia- 0.06%, iar cele mai mari în țările nordice, Anglia, fost comuniste în special în rândul tinerilor, după doar patru ani de conviețuire legală. De asemenea sunt cunoscute cazurile din ce în ce mai numeroase a adolescentelor din Occident care dau naștere unui copil în afara căsătoriilor.

Scăderea fertilității și a speranței de viață duc la accentuarea populației vârstnice- numărul bărbațiilor de peste 60 de ani este dublu față de cel al femeilor. În schimb sunt mai multe femei văduve pentru că bărbații se căsătoresc mult mai târziu, mai mult și au speranța cu viața mai scăzută decât femeile.

Cum mai putem explica instablitatea familiei și alegerea altor uniuni? Un punct de pornire este accentuarea schimbărilor mentalității femeii. Ea nu mai se consideră doar un suport emoțional pentru copii și soț, societatea determinând-o prin dinamica ei să nu se mai considere singurul factor socializator pentru proprii ei copii, devind astfel capabilă să se întrețină prin propriile forțe. Dacă în trecut familia era întrținută de către cele mai în vârstă persoane, în prezent suportul în special cel financiar, emoțional și practic este oferit de către tineri și adulți.

Astfel că formele familiei pot fii analizate pe continuum-ul familia nucleară- uniuni consensuale- uniuni unde partenerii nu locuiesc împreună – familii formate din persoane de acelaș sex, etc

Numeroasele rapoarte de cercetare a calității vieții precum – First European Quality of Life Survey. Family, work, social networks (2003,Cap.4 Importance of suport for social integration, p67-97.)- analizează familia din perspectiva suportului: emoțional, practic și financiar oferit membrilor ei. Cum poate fi definit suportul informal? Moen (1997) afirma că acesta „foloseste factori recidiviști sau protectivi <<dublură a vulnerabilității și riscului, cunoscător al adaptării succesului la provocări și adversiatate>>, conținând

ambele resurse personale și sociale.”(First European Quality of Life Survey. Family, work, social networks,2003,Cap.4, p.68 )

Așa cum am afirmat mai sus familia reprezintă un suport emoțional pentru membrii acesteia. Folosind indicatorul femei/barbati stresați cercetările au ajuns la concluzia că femeile sunt mai stresate decât bărbații, acestia din urmă găsind în familie un mai mare suport emotional decât femeile. Acest tip de suport este evident în cazul persoanelor în vârstă de peste 50 de ani (NMS si CC3) și de peste 65 de ani in EU15. Cazul noilor țări intrate și a celor care doresc să adere poate fii explicat din prisma contextului politic al societăților comuniste care susținea familia ca pe singura forma de siguranță. (First European Quality of Life Survey. Family, work, social networks,2003,Cap.4, pp.78-80 )

În legatură cu suportul financiar femeile sunt cele care primesc mai mult suport din partea familiei, bărbații apelând mai degrabă la colegi sau prieteni. Acest suport scade odată cu creșterea vârstei- aprox. 20% din indivizii de peste 65 de ani nu sunt capabili să primească nici un fel de suport datorită legăturilor sociale scăzute.(First European Quality of Life Survey. Family, work, social networks,2003,Cap.4, pp.80-84 )

Pentru a întării ideile afirmate mai sus tabelul 1(vezi Anexe) subliniază importanța pentru indivizi a suportului oferit de familie. (First European Quality of Life Survey :Quality of life in Bulgaria and Romania, 2003, p. 39)

Obiectivele studiului : În primul rând voi extrage diferențele dintre familie și coabitare, în al doilea rând voi scoate în evidență valorile sociale, atitudinile indivizilor despre coabitare și familie și nu în ultimul rând voi sublinia gradul de satisfacție ai indivizilor în cele două modele de asociere.

2.2. Trecerea de la familia tradițională la familia nucleară in spațiul românesc :

Într-ucât o parte importantă a cercetării empirice se aplică pe țara noastră este necesar ca începutul studiului de față să cuprindă evoluția familiei românești de la origini până în prezentul zilelor noastre.

În societățile preindustriale predominau familiile largi, cu multe generații, familia confunzându-se de multe ori cu o unitate de producție economică. Definiția profesorului Henri Stahl surprinde esența familiei extinse : “se adună într-o singură gospodărie un grup destul de mare de familii înrudite între ele, cuprinzând uneori peste 50 de membrii.” (Maria Voinea, 1993, p. 92 ). Familiile extinse cuprindeau mai multe familii nucleare și purtau numele de <<comunioane>>, întâlnite în partea de sud-vest a României.

O altă caracteristică a acestui tip de familie era aceea că tinerii care se căsătoreau urmau să locuiască împreună cu părinții . Trăsăturile familiei tradiționale în România sunt prezentate tot de Stahl și se referau la : situația tânărului proaspăt căsătorit, averea acestuia formată din loturi de pământ, situația celui mai mic dintre descendenți care era obligat să locuiască împreună cu părinții, să îi sprijine la bătrânețe, să îndeplinească anumite sarcini după moartea lor, iar cu privire la zestrea fetelor, aceasta se concretiza mai degrabă în lucruri mareriale : „ pe măsură ce feciorii cresc și le vine vremea căsătoriei, ei pleacă din casa părintească. Tatăl îi înzestrează cu o parte din loturile de pământ ale familiei și-i ajută să-și construiască o casă nouă. Tatăl ține pe lângă el decât pe cel mai mic dintre feciori, care sigur va moșteni casa părintească, cu obligația de a întreține pe bătrâni până la moarte și de a le face apoi slujbele bisericești și pomenile ” (Maria Voinea, 1993, pp. 92-93).

Familia tradițională îndeplinea anumite funcții specifice. Din punct de vedere economic familia era autonomă pentru că agricultura presupunea exploatarea tuturor membrilor familiei, putând să se asigure existența membrilor familiei. Tot ceea ce se producea se consuma în familie, activitatea productivă devenind „un mod de viață “.

Funcția socializatoare a familiei tradiționale presupunea pe de o parte formarea profesională, iar de de altă parte educația. Dacă pentru prima dimendiune ne referim la transmiterea obiceiurilor vechi privind cultivarea pământului, pentru cea din urmă menționată trebuie să se țină cont de transmiterea normelor, regulilor și principiilor morale și religioase, toate necesare pentru integrarea tinerilor în viața familială și socială.

O altă funție importantă îndeplinită de acest tip de familie era funcția de solidaritate a membrilor familiei care se referea la îngrijirea copiilor, bolnavilor, împărțirea resurselor între membrii familiei și asigurarea securității.

În ceea ce privește relațiile cu alte instituții, putem spune că relațiile sunt de cooperare și întrajutorare, relații ce se concretizau odată cu anumite sărbători religioase sau familiale. (Maria Voinea , 1993, pp. 93-94)

Nu putem vorbii despre familia tradițională dacă nu discutăm despre structura acesteia. Aceasta din urmă avea ca obiective obtinerea productiei, buna gestionare a patrimoniului familiei și educația descendenților. Șeful familiei era de regula bărbatul cel mai vârstnic, care se bucura și de o experiență lungă de viață. Situația femeii era una de subordonare, fiind obligată să asigure creșterea și îngrijirea copiilor, continuitatea grupului și satisfacerea trebuințelor menajului. Descendenții familiei reprezentau un semn al menținerii grupului și erau importanți pentru că participau la diversele sarcini ale cuplului și gospodăriei.( Maria Voinea , 1993, pp. 94)

Afirmarea societăților moderne presupunenea modificări economice și sociale, transformări ce afectau structura și fucțiile familiei. Procesele precum industrializarea, urbanizarea, migrația și modernizarea îi determină pe indivizi să își desfășoare propria viață după alte principii. Apariția unei noi clase sociale- cea a muncitorilor- determină schimbarea locului de muncă al indivizilor și anume de pe câmpul agricol în întreprinderi și fabrici, dar totodată și migratia mai accentuată spre oraș.

Așa cum afirma Alvin Toffler în lucrarea „Al doilea val”, familia nucleară a preluat locul familiei lărgite, devenind tipul modern, acceptat și răspândit în toate societățile moderne : „familia nucleară a devenit o trăsătură specifică a tuturor societăților aparținând celui de-al doilea val”.( Voinea, 1993, p. 95)

Aceste modificări s-au reflectat și la nivelul funcțiilor familiei, care mai târziu, unele dintre acestea au fost preluate și realizate de alte instituții: creșe, grădinițe, școli, azile pentru bătrâni.Acest lucru demonstrează faptul că începând de acum indivizii sunt angrenați și implicați în mod diferit în viața cotidiană, mai mult decât atât aceștia sunt dirijați de alte aspirații, idealuri, scopuri.

Specialiștii încep să conștientizeze schimbările din planul familiei și anume faptul că vechile modele familiale se restructurează, afirmându-se alte forme de viață familială precum : „extinderea celibatului, a concubinajului, a căsătoriilor de probă, creșterea divorțialității „(Maria Voinea , 1993, p. 95)

Profesorul Ioan Mihăilescu sintetizează principalele schimbări cu privire la diversele comportamente sociale, sexuale premaritale, la acceptarea și toleranța acestor comportamente și la rata nupțialității, nașterilor care se petrec în cadrul familiei în societatea românească contemporană: “extinderea expunerii sexuale premaritale, a permisivității sociale și a toleranței părinților față de aceste comportamente, scăderea ratei nupțialității, controlul fecundițății.” (Voinea, 1993, p. 95)

O altă schimbare care se petrece în cadrul familiei face trimitere la statusul bărbatului și al femeii, la creșterea satisfacției membrilor cuplului în noile forme de conviețuire ajungându-se în mod inevitabil la instabilitatea familiei nucleare.

Autorul P. Sorokin anticipa încă din anii 1940 apariția noilor forme de conviețuire, susținând că familia este : „o uniune sacră a soțului și soției, părinților și copiilor” care va rezista dacă vor fii respinse căsătoriile sancționate social, dar și relațiile ilicite dintre membrii unui cuplu. Copii vor deveni din ce în ce mai independenți față de părinții lor, iar funcțiile îndeplinite de o familie se vor reduce subtanțial. Astfel că familia devine echivalentă cu o : “ coabiare accidentală a femeii și bărbatului, căminul devenind un adăpost al relațiilor sexuale.” (Voinea, 1993, p.96) Ceea ce am afirmat mai sus este denumită de autor “teza crizei familiale”, teză îndelung dezbătută de specialiști. Determinarea stabilității familei reprezintă unul dintre obiectivele studiului de față și pleacă de la preimisa că s-au produs numeroase schimbări în mentalitatea indivizilor și implicit în perceperea vieții de familie și de cuplu : ”ceea ce este evident este faptul că în viața de cuplu s-au produs anumite modificări în valorile ei fundamentale .” (Voinea, 1993, p.96 )

Pentru a observa diferențele dintre cele două tipuri de famile trebuie să ținem cont de următorul tabel-vezi Tabelul 2 (Maria Voinea și Carmen Bulzan, Sociologie. Manual pentru clasa a 11-a, Bucureși. Editura LiceAll, 2000, p. 27) (vezi Anexe)

2.3 Abandonarea modelului nuclear și afirmarea modelelor alternative

În lucrarea “Cuplul modern între emanciapre și disoluție” autorul Cristian Ciupercă (2000, p.157 ) sugerează faptul că pentru a înțelege cum s-a ajuns la renunțarea la modelul familiei nucleare specific societăților moderne și postmoderne trebuie să se țină cont de anumiți factori identificați de diverși autori. Printre cei mai importanți factori îi enumerăm pe următorii modificarea continuă și bruscă a valorilor specifice unei familii, apariția, acceptatrea și accentuarea individualismului în diverse forme, adaptarae la cerințele societății contemporane, emanciparea femeii etc.

Interesant de observat este faptul că așa cum susțin și specialiștii, familia nucleară a reprezentat renunțarea la tradiție, la opinie publică, mai simplu spus indivizii unui cuplu își desfășură viața după propria știință, propriile reguli și standarde. Renunțarea la opinie publică se datoreauă proceselor de urbanizare, industrializare și modernizare, apărând ceea ce numea Emile Durkheim (1983), unul dintre cei mai importanți reperezentanți ai sociologiei universale, fenomenul <<slăbirii supraveghierii colective>> care se explică astfel: creșterea numărului populației va conduce la scăderea rolului și forței opiniei publice locale, dar și generale. (Ciupercă, Cuplul modern între emanciapre și disoluție, Alexandria, Editura Tipoalex, 2000, p. 157)

Acelaș autor era convins de capacitatea societății de a determina individul de a alege alte forme de conviețuire, ca alternative la căsătorie. Mai mult decât atât, aceste posibilități vor genera într-un moment sau altul anumite stări de anomie în cadrul relațiilor de cuplu. (Emil Durkheim, 1893)

O altă analiză a acestei transformări este explicată de profesorul Ilie Bădescu (1994) care susținea faptul că renunțarea la modelul de familie nucleară a presupus „trecerea de la tradiționalism la modernitate, progresul diviziunii muncii și scăderea rolului conștiinței comune. „ (Ciupercă, 2000, p. 157)

Alți analiști precum A. De Tocqueville (1835), E. Fromm (1984), R. Belleh și alții (1985) au ajuns la concluzia că însăși individualismul reprezintă o cauză a abandonării modelului nuclear al familiei. Explicația pe care o oferă aceștia este următoarea. Indivizii doresc să trăiască după propriile reguli, considerându-i pe cei de lângă ei o modalitate prin care pot să renunțe la singurătate, dar și una de afirmare a propriei individualități și personalități. Această explicație este motivul pentru care au apărut și s-au manifestat uniunile libere, cuplurile fără descendenți etc. (Ciupercă, 2000, p. 158)

Societatea contemporană devine tot mai complexă. Aceasta se caracterizează prin economie de piață, viață cotidiană destul de agitată și stresantă, relații interpersonale multiple, competențe profesionale ridicate. Cel din urmă indicator specific societății contemporane presupune perioade mai mari acordate studiului, pregătirii profesionale. Astfel că accentul nu mai cade pe întemeierea unei familii. (Ciupercă, 2000p.159)

Un alt factor important pus în evidență de autori este reperzentat de emanciparea femeii. Femeia a început să fie preocupată și de alte lucruri decât cele legate de formarea și menținerea unei gospodării, de îngrijirea copiilor, a soțului și al altor rude. Aceasta devine interesată de crearea unei cariere, de obținerea unei independențe, mai ales cea financiară. Acest lucru nu înseamnă neapărat că abandonarea modelului de familie extinsă s-a datorat bărbatului odată cu declanșarea industrialismului, prin migrația spre orașe,iar renunțarea la modelul nuclear emancipării femeii. (Ciupercă, 2000, p. 160)

Dacă mai sus au fost prezentate cauzele abandonării modelului nuclear în continuare voi descrie consecințele acesteia . Autorii I. Mitrofan și C. Ciupercă în 1998 menționeză ca și consecințe schimbări la nivelul nașterilor-scade numărul lor cu aproximativ jumătate de procente la nivelul țărilor membre ale UE în perioade diferite și implicit renunțarea la modelul nuclear și apariția familiei restructurate și anume: cuplul fără descendenți, familia monoparentală, celibatul și coabitarea, familia reconstituită și reorganizată și căsătoriile deschise.

Înainte de a prezenta principalele alternative la căsătorie trebuie să menționăm care este contextul- după opinia autorilor I Mitrofan și C. Ciupercă (1998) – în care se manifestă acestea : “Viitor din ce în ce mai incert, o perspectivă din ce în ce mai haotică.„ (Ciupercă, 2000, p.161)

Cuplul fără descendenți este întâlnit la populația tânără. Statistic este demonstrat că din totalul adulților căsătoriți, procentul de 10-20 % din aceștia reprezintă familii fără copii. Din acest procent- arată Ioan Mihăilescu (1993) – majoritatea cuplurilor sunt întâlnite în mediul urban și în cazul în care femeile urmează o carieră profesională. Motivația acestei alegeri – mai menționează autorul- nu reprezintă obiectul compătimirii, că nu pot avea copii și nici cel al dezaprobării, că nu vor să aibă copii. (Cristian, 2000, p. 162 )

Familiile monoparentale se referă la un singur părinte și la copii acestuia. Cauzele posibile care generează acest tip de familie sunt multiple : divorț, abandon, decesul unui părinte, adopție realizată de o singură persoană, creșterea copiilor în afara căsătoriei. Putem menționa aici și anumiți << factori biologici, naturali, economic ( sociali- venituri, satisfacerea nevoilor, creșetrea copiilor) și facori culturali (tradiții, obiceiuri, prejudecăți).>> (Maria,Voinea și Carmen Bulzan, 2000, p. 26). Putem vedea partea pozitivă a constituirii unui astfel de familii. Ea pune accent- așa cum afirma și Petru Iluț (1995)- pe eliminarea traumelor și suferințelor pe care le pot resimți în mod constant copii din aceste familii : „Este mai bine pentru copii dacă părinții se despart, în loc să-i supună unui permanent conflict în familie.” (Ciupercă, 2000, p. 163)

Celibatul reprezintă și el o alternativă la căsătorie. Noțiunea de celibat are semnificații diferite în perioade diferite. Cauzele sunt diverse – faptul că oamenii se căsătoresc mai târziu, spre exemplu de anii 1960, rata ridicată a divorțurilor, moartea unuia dintre parteneri. În prezent – descrie Anthony Giddens – există un procent mai mare de tineri între 20-30 de ani care nu sunt căsătoriți, în schimb între 30-40 de ani s-a înregistrat un număr mai mic de persoane singure. Spre deosebire de această constatare numărul cel mai mare de persoane celibatare se înregistrează în rândul persoanelor văduve cu vârsta de peste 50 de ani. Alte cauze ale alegerii celibatului ,conform studiului realizat de Peter Stein in 1980, intervievând 60 de indivizi singuri, ar fii : concentrarea pe cariera profesională, diversitatea experiențelor sexuale, libertate totală, autonomie. Surprinzător este faptul ca respondenții recunoșteau ca efecte negative ale celibatului izolarea și singurătatea, acordând mai multă credibilitate căsătoriei. (Anthony, Giddens,2001, pp.182-183)

În figura de mai jos este explicată evoluția cuplurilor în timp. Plecând de la studiul prezentat de A. Giddens (1995) realizat la Universitatea din Exxes majoritatea cuplurilor vor locui împreună după zece ani, două treimi se vor căsătorii (partea verde-3), doar 8 % aleg coabitarea ca pe o formă de <<căsătorie de probă>> ( partea roșie-2), iar pentru o treime dintre cazuri relației se încheie (partea galbenă- 1) (vezi Figura 2)

Figura 2- Sursa :”Living in Britain”, pe baza răspunsurilor cercetării de la Universitatea Essex.

Ceea ce am arătat mai sus se aplică în principiu mediului urban. În mediul rural, în unele țări europene situația se schimbă. Astfel că în țările nordice rata coabitării este ridicată- în Suedia de la 1 % in anii 1960 la aporape 40 % în prezent- pentru că aceasta se bucură de recunoaștere legitimă, pentru ca atunci când ea se încheie, legea să permită împărțirea între indivizi a bunurilor și a pensiei alimentare. Membrii aceleași societăți ajung să se căsătorească după o perioadă de timp sau dacă aceștia au copii. (Giddens, 2001, pp.181-182).

În tabelul de mai jos (vezi Tabel 3, Anexe) vor fii prezentate principalele funcții realizate de aceste tipuri de conviețuire, cât și importanța lor în cadrul acestor alternative. (Iolanda Mitrofan și Cristian Ciupercă,199 , capitolul II p. 49)

Analiza alternativelor de conviețuire nu se reduc doar la cele patru tipuri descrise mai sus. De aceea trebuie să tinem cont și de celelelte tipuri și anume de căsătoriile deschise, de familiile reconstituite și cele reorganizate.

Atfel ca prognoza în legatură cu familia din Romania poate fii sintetizata în urmatoarele două fragmente. Pe fundalul contextului politic, social, economic și cultural special pot vorbi despre ratele nupțialității, a vârstei la prima căsătorie și nașterile extraconjugale. Astfel se formează specificul familiei în spațiul românesc de atunci și de acum. În anii 1980 România era printre fruntașe în ceea ce privește frecvența căsătoriilor și nu excela la capitolul vârsta ridicată la prima căsătorie sau la promovarea nașterilor extragonjugale. În anii 2000 crește numărul divorțurilor, indivizii se căsătoresc mai ales atunci când apare un copil, iar uniunile consensuale devin pentru tineri o alternativă de conviețuire și de testare a compatibilității partenerului. (Simion, 2002, pp.6-7)

Așa cum am amintit mai sus, România după tranziție suportă importante schimbări de mentalitate și de comportamente familiale datorate în mare măsură integrării în UNIUNEA EUROPEANĂ. Drept urmare specificitatea modelului familiei românești se poate reduce la următoarele constatări și anume la : scăderea cu trei ani a vârstei la prima căsătorie și a fertilității față de restul indivizilor din EU25, predomină familiile extinse, rolurile gospodărești sunt tradiționale, îmbătrânirea populației cu 38 % față de doar 17% în EU. (Suport Curs, Calitatea vieții, Slide, p.13)

Capitolul 3 Conceptul de uniune consensuală

Cadrul teoretic al lucrării de față va evidenția o analiză complexă a principalelor concepte care sunt legate de fenomenul care constituie obiectul cercetării. Toate aceste precizări trebuie să vină în sprijinul explicațiilor științifice, să ofere prognoze apropiate de realitatea societăților contemporane studiate, să răspundă la acele întrebări care atrag interesul oricărui cercetător, având ca scop conturarea unei imagini noi și originale a fenomenului cercetat.

Mai mult decât atât, cercetarea în sine, urmărește ca aspectele menționate mai sus să se regăsească și să se îmbine armonios cu experimentele, studiile realizate de specialiști și nu în cele din urmă cu cercetarea cuprinsă în lucrarea de față.

Conceptul de uniunue consensuală este un concept de bază al sociologiei familiei, care este legat de o serie de indicatori socio-demografici, economici, culturali, educaționali etc. Complexitatea și diversitatea acestuia constă, pe de o parte în anunțarea și descrierea factorilor generatori și al implicațiilor pe care aceștia le presupune, iar pe altă parte în explicarea corectă și obiectivă a fenomenului în diverse grupuri de vârstă, gen, colectivițăți sau societăți.

Întrebările referitoare la ce anume îi determină pe indivizi să trăiască într-o uniune consensuală, la natura acestei relații reprezintă un punct de pornire în discutarea importanței fenomenului, a principalelor dimensiunilor, oferind fără doar și poate posibilitatea realizării unui demers teoretic complet și interesant. Aceasta poate fi definit ca o “relație existentă între un bărbat și o femeie, asemănătoare în anumite aspecte cu relația conjugală, matrimonială, fără ocrotire legală, într-ucât nu s-a încheiat cu respecatrea dispozițiilor leagle privitoare la încheierea căsătoriei .” (Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan,1991, p.83 )

Începutul analizei se referă la faptul că uniunea consensuală are la bază numeroase explicații teoretice. Este fals să oprești argumentarea conceptului doar la câteva cauze și consecințe. Lucrarea de față încearcă o trecere în revistă a tuturor cauzelor și efectelor – atât cât este posibil-. Nu trebuie să ne lăsăm copleșiți de multitudinea acestora ci trebuie să ne întrebăm obiectiv asupra veridicității și generalității lor.

„Care este istoria acestei relații în timp și spațiu ?”, „Cum poate fi înțeles conceptul de <<uniune consensuală>> ?”, „Care sunt principalele definiții regăsite în literatura de specialitate ?”, „Care sunt principalele caracteristici prin care se explică fenomenul ?” și “În ce constă noutatea analizei teoretice ? “ sunt principalele întrebări la care încerc să răspund pe parcursul acestui studiu.

3.1 Evoluția în timp și spațiu a uniunii consensuale

Jack Goody în lucrarea din anul 1990 “Familia europeană. O încercare de antropologie istorică” și mai exact în capitolul 9 << Proto-industrializarea și industrializarea >> oferă o descriere cronologică a fenomenului și implicit a principalelor aspecte definitorii ale coabitării în societățile de mult apuse și nu numai.

Autorul afirmă că aceste uniuni consensuale au existat odată cu multiplicarea interacțiunilor umane, când s-au practicat acele legături neoficializate din care puteau rezulta copii. Uniunea consensuală atrage atenția prin intensitatea manifestărilor ei în special în Europa și Asia, în “rândul muncitorilor, la începutul secolului al XIX- lea care presupunea : evitarea cheltuielilor excesive și obligațiile durabile .” Metoda prin care coabitarea putea fii desfăcută este rudimentară : “<<vânzarea nevestei>> sau trecerea peste o coadă de mătură peste care trecuse anterior cuplul. ” (Jack Goody , 1990, cap 9, p. 165)

Biserica interzicea această relație și surprinzător sau nu motivul nu era unul de natură morală. Se stie foarte bine că, în trecut, relația dintre tineri trebuiau să primească bunăvoință părinților, uneori al altor rude și implicit al Bisericii. Autorul menționează o altă motivație a autorițăților. Mai degrabă, motivația Bisericii, a autorității incontestabile a acelor vremuri, face referire la o dimensiune economică și anume la avantajele de care putea să beneficieze unul dintre parteneri.(Goody, 1990, pp. 47-49)

În alte societăți, precum cele din Orientul Apropiat, partenerii erau considerați soț și soție, iar virginitatea partenerei reperezenta însăși cauza constituirii legăturii :”adesea atunci când prima soție e sterilă.”( Goody, 1990, pp. 49)

În concluzie, formele familiei (simplă sau modernă)- crede autorul- sunt aspecte economice ale perioadelor pre-industriale, iar monogamia nu este altceva decât un factor care influențează coabitarea : „ <<Familiile elementare >> de cele mai diverse tipuri sunt : elemente economice dominante în societățile pre-industriale, iar monogamia (India, Euroasia) poate fi considerată mai degrabă un stimul decât o limitare a concubinajului și a ilegitimității. ”( Goody, 1990, pp.71)

„Cercetarea monografică a familiei” realizată de Xenia Costaforu aduce la cunoștiință opiniile sincere despre coabitarea ale sătenilor români. În subcapitolul „Relația dintre soți”se vorbește despre modul în care resimt sătenii coabitarea :” tot atât de puternică, de stabilă ba chiar și de morală ca și o căsătorie legală” , “abatere de la o lege scrisă care are o valoare minimă pentru o populație dintr-un sat patriarhal

„(Costaforu, 2004, cap. D, p.128- 129 ).

În acest caz este important de precizat cauzele și efectele uniunii consensuale percepute de opinia publică din satele românești. Informațiile oferite de respondenți sunt extrem de valoroase, pe de o parte datorită diversității răspunsurilor, iar pe de cealaltă parte datorită tipului respondentilor: educați, analfabeți sau care trăiesc în concubinaj. Unul dintre respondenți în vârstă de 35 de ani susține că principala motivația a legăturii o reprezintă sentimentele dintre parteneri, identifică problemele femeilor care au copii, susținând că doar autoritatea satului condamnă acest tip de conviețuire.

Un alt respondent vorbește despre un caz real care aduce în prim plan o explicație știițifică: rata violenței împotriva femeilor este mai mare în cazul celor care coabitează. O sitație neobișnuită a coabitării- mărturisește un alt respondent- este aceea că doi indivizi deși sunt frați coabitează, ba mai mult au și doi copii. Alte cauze descrise sunt urmărirea lanțului cauzal nașterea unui descendent ->botez ->cununie. (Costaforu, 2004, cap. D, p.130)

În prezent ,atât în România cât și în alte țări , situația s-a schimbat. Cauzele sunt diferite, iar manifestarea relației de asemenea. Pentru a înțelege conceptul de <<uniune consensuală>> trebuie să ținem cont de anumite criterii. Acestea se referă la : calitatea persoanelor implicate în această legătură, natura și specificul relației, motivația partenerilor, popularitatea coabitării și cadrul în care se consumă relația (diverse societăți din EUROPA, SUA și America de sud). În România coabitarea nu este încă acceptată decât acolo unde se manifestă ca și o căsătorie de probă :”opinia publică, gura satului (cu excepția locurilor unde se practică <<căsătoria de probă>>), societatea nu permite acest tip de uniune.” (Iluț, 2005, p.201)

3.2. Grupurile de vârstă și de gen și uniunea consensuală în România

Uniunea consensuală presupune o relație dintre două persoane necăsătorite sau căsătorite care nu sunt obligate să respecte reglementările Codului familiei și pe cele care se referă la raporturile personale și matrimoniale care decurg din Dreptul civil. (Iolanda, Mitrofan și Nicolae Mitrofan, 1991, p.83)

În urma anchetelor realizate în România, din anul 2002 s-a ajuns la concluzia că uniunea consensuală (414.061 numărul indivilor care coabitează) este întâlnită la tineri și la persoanele între două vârste și deasemenea nu poate înlocui căsătoria în rândul celor două grupe de vârstă. (Iluț, 2005, p.201)

În sprijinul afirmațiilor de mai sus mai trebuie prezentat și studiul realizat la Universitatea Babeș- Bolyai din Cluj, mai exact pe un grup de 200 de studenți din anul I, III și IV de la Facultatea de Sociologie și Asitență Socială. În urma studiului au rezultat următoarele concluzii și anume (vezi Tabelul 3) – odată cu creșterea anilor de

învățământ superior numărul băieților care au coabitat crește și este cel mai mare 70% în primul an , cu o frecvență mai mare de 98 % în anii terminali. (Iluț, 2005, pp.54-55 ). Situația fetelor este diferită. Procentul de 73 % arată că ele nu văd în coabitarea în primul an de studiu o modalitate care facilitează condițiile de trai. În schimb în anii terminali situația devine favorabilă coabitării- 50 % coabitează și 50 % nu coabitează-, fetele reorintându-si prioritățile ajung la vârsta la care se pot căsătorii, iar acest angajament poate fii un test din toate punctele de vedere- al emotiilor, comunicării, compatibilităților, luării deciziilor etc.

Experiența unei coabitări Tabelul 3

BĂIEȚI FETE

3.3 Natura și specificul uniunii consensuale

Adesea uniunea consensuală este văzută ca o primă experiență de trai în comun pentru tineri și tinere, care are ca la bază beneficierea de avantajele căsătoriei, dar reprezintă și o modalitate de a evita riscul divorțului. Este importantă distincția dintre a locui împreună și coabitare. De cele mai multe ori uniunea consensuală nu pregătește indivizii pentru căsătorie, nu reprezintă o cale de a eviat divorțul, iar femeile și copiii sunt principalele victime ale acestei relații neoficializate, dar recunoscute de stat. ( Băran- Pescaru, 2004, p.85)

De aceea se spune că există diferențe între o relația conjugală și cea dintre concubini în ceea ce privește stabilitatea și durabilitatea relației. Cea din urmă relație presupune numeroase aspecte negative de natură psihologică, morală și educativă, asupra cărora voi revenii.

Care sunt diferențele dintre cei care coabitează și cei care sunt căsătoriți? Dar dintre cei care coabitează (femei și bărbați) ? Răspunsul este simplu. Da, există. Autorul Lloyd Saxton în cea de-a șasea ediție a lucrării „The individual, mariage, and the family” se întreabă dacă există asemenea diferențe.(Saxton, 19 , partea a doua, cap. 6) Cercetările din anii 1970 au arătat ca există diferențe între femei și bărbați care coabitează, în ceea ce privește caracteristicile de personalitate ale partenerilor. Astfel că femeile sunt „mai competitive, agresive, independente, cu spirit întreprinzător”, iar bărbații au „un spirit mai puțin întreprinzător și competitiv”, sunt „afectuoși , oferă suport emoțional. „ (Guitar și Lewis, 1974, Arafat și Yorburg, 1973). Alți autori menționează înclinația femeilor spre artă, științe sociale, cu mai multe abilități liberale, iar cei care coabitează se percep ca fiind mai androgini și nu se simt constrânși de rolurile tradiționale de gen, nu au un grad educațional mai scăzut, își doresc în aceeași măsură să se căsătorească, iar familiile din care provin nu sunt mai nefericite sau nu se înregistrează rate mai mari ale divorțului. (McCauley, 1977, Mackline, 1976, Hense și Hudson, 1974)

Alte aspecte se referă la nivelul scăzut de încredere dintre parteneri, dorința crescută a indivizilor care coabitează de a renunța la viitoarele legături neoficializate, la scăderea toleranței acestora la nefericire și a tendințelor de a-și salva viitoarele căsătorii. (Băran- Pescaru, 2004, p. 88)

Astfel că relația dintre doi indivizi care coabitează este orientată spre satisfacerea nevoilor personale, de natura sexuală, se destramă mai repede ceea ce arată gradul de atașament față de partener și implicațiile acestuia- spre exemplu împărțirea bunurilor achiziționate în perioada coabitării. (Iolanda Mitrofan și Nicolae Mitrofan, 1991, pp.83-84 )

Acest angajament pe termen scurt, care nu este unul public, implică rate mai ridicate de separare și divorț, determină scăderea șanselor unui individ de a se căsătorii cu partenerul actual și generează modele ale unor căsătorii nefericite.

În urma unui studiu realizat de Consiliul Național al Relațiilor Familiale din America pe un eșantion de 309 indivizi proaspeți căsătoriți s-au ajuns la următoarele concluzii : există diferențe de comunicare între parteneri, că cei care au coabitat înainte de căsătorie se declarau mult mai nefericiți, iar cei coabitau erau mai predispuși spre violență fizică și verbală, responsabilitățile fiind atribuite într-un mod necorespunzător.(Băran- Pescaru, 2004, p. 94 )

Un alt studiu important care relevă natura și specificitatea uniunii consensuale este acela realizat în 1997 de către doctorul Kahn de la Universitatea Maryland și de doctorul London de la Centrul Național de Statistică. Aplicat pe un eșantion de 2746 de femei , datele culese fac referiri la următoarele aspecte : rate ridicate ale divorțului în rândul celor care coabitează. Legat de acest indicator este interesant de observat că șansele de divorț la miresele nevirgine crește cu 60 %. De asemenea cresc tendințele de a avea relații extraconjugale, iar infidelitatea din timpul coabitării determină infidelitatea din timpul mariajului, în special în cazul femeilor- 60 % femei și 40 % bărbați-. (Băran- Pescaru, 2004, p. 94-96)

Mai sus am amintit de implicațiile psihologice, morale și educaționale negative. În rândurile care vor urma vor fii detaliate aceste elemente care fac parte și ele din natura și specificul relației dintre concubini. Specialiștii afirmă că cei din urmă menționați nu ajung la un stadiu suficient de maturizare, uniunea consensuală fiind văzută ca modalitate de a renunța la o relație nu tocmai bună, ci nu una de o rezolva, de a mai salva ceva din ea așa cum fac indivizii căsătoriți. Relațiile sexuale extraconjugale- mai spun specialiștii- pot induce în eroare un individ, acesta considerând persoana de lângă el una potrivită pentru căsătorie, însă realitatea arată contrariul, înlocuind dragostea și respectul cu sexul. Așa se explică ratele mari ale divorțului și violenței împotriva femeilor și copiilor acolo unde este cazul –în SUA există 2.2 milioane de copii care trăiesc cu un părinte și concubinul acestuia-. (Băran- Pescaru, 2004, p 96-98)

Divergențele și problemele pot deriva și din faptul că partenerii nu se întreabă asupra responsabilităților de rol. Cei mai mulți dintre cei care coabitează văd o echivalență perfectă între a locui împreună și un mariaj normal. Modelul oferit de Johnson (1996) se referă la rolurile dintre parteneri și poate fii explicat din prisma unor factori culturali, de socializare și educaționali specifici anumitor grupuri sau societăți. Pe scurt bărbații aflați într-o uniune consensuală au tendința des întâlnită de a merge la școală sau serviciu și de a revenii în cămin cu pretenția de a găsii totul pregătit de către partenera acestuia. (Băran- Pescaru, 2004, p 99)

Un alt punct important al analizei îl constituie clasificarea uniunilor consensuale. Literatura de specialitate se oprește asupra 5 tipuri – a. Întelegere temporară, indivizi împart acelaș spațiu, b. Relație afectivă, c. Testarea realației care are ca finalitatea mariajul, d. Alternativă temporară la căsătorie și e. Alternativă permanentă la căsătorie. (Saxton, 1986 ,p. 226)

3.4 Motivația partenerilor uniunuii consensuale

Există diferențe de gen și vârstă în ceea ce privește motivațiile partenerilor angajați în acest tip de relație. Femeile văd în coabitare o garanție a căsătoriei cu persoana cu care coabitează, iar bărbații o transformă de cele mai multe ori într-o posibilitate de a avea relații extraconjugale, ignorând de cele mai multe ori posibilitatea unui angajament stabil și durabil. (Băran- Pescaru, 2004, p 85)

Motivațiile sunt diverse. Nu ne putem axa doar pe unele și să le ignorăm pe celelalte. Deci nu ne rămâne decât să le trecem în revistă, scopul acestei etape este de a evidenția complexitatea naturii relațiilor dintre concubini. Tabelul de mai jos vine în completarea particularității fenomenului cercetat. (Băran- Pescaru, 2004, pp. 93-94)

Alte motive sunt precizate de Jorgensen (1986, p. 276) în lucrarea „Marriage and family. Developement and change”și anume:

3.5 Popularitatea uniunii consensuale în ultimele 3 decenii

Succesul de care se bucură uniunea consensuală se datorează câtorva indicatori pe care îi voi descrie în paginile următoare. Aceștia pot fi reduși la specificitatea cauzelor și consecințelor, la durata și tipul angajamentului, la gradul de toleranță și permisivitate al indizilor și societăților față de acest fenomen și la cadrul legal al uniunii consensuale.

Este posibil ca acele întâlniri clasice – invitația în oraș, la un film sau la un restaurant să fie înlocuite de coabitare în rândul tinerilor și nu numai? Putem vorbi de coabitare în cazul în care două persoane care au reședințe diferite, dar din când în când locuiesc împreună ?

Analiza care urmează vizează descrierea uniunii consensuale în ultimii 30 de ani în diferite cadre sociale- SUA, EUROPA și AMERICA LATINĂ, precum și evoluția acestei în timp și spațiu.

3.6 Uniunea consensuală în SUA

3.6.1 Începuturi …Evoluții…Studii

Istoricul coabitării suscită interesul, dar mai ales modalitățile de manifestare. Putem să luăm ca model unic al uniunii consensuale exemplul Statelor Unite ale Americii . Prezent încă din anul 1968 el a atras atenția opiniei publice, în special a mijloacelor de informare scrisă- ziarul Times- care au mediatizat și publicat povestea Lydiei LeClaire, o tânără studentă în anul al II- lea la Universitatea Barnard care locuia într-o cameră a campusului împreună cu un student – bărbat- de la Universitatea Columbia. Treptat numărul indivizilor care coabitau s-a mărit astfel că dacă în anul 1972 între 10- 30 % dintre femenile, studentele americane necăsătorite trăiau în concubinaj , în anul 1984 aprope 2 milioane de cupluri de americani coabitau și aveau o vârstă sub 34 de ani .( Saxton, 19, a 6-a ediție ,p. 223)

Prezentarea pe larg a modelului uniunii consensuale din Statele Unite ale Americii este importantă pentru că presupune diferențe semnificative cu privire la perceperea acesteia, la definirea și caracteristicile ei. Macklin afirma în 1974 că uniunea consensuală nu este decât „a împărți un pat pentru patru sau mai multe nopți pe săptămână, pentru trei sau mai multe luni consecutive, cu cineva de sex opus cu care nu suntem căsătoriți.” (Saxton, 19 , p.223)

Revin asupra întrebării de la începutul analizei. Majoritatea studiilor realizate în SUA susțin că cei care coabitează sunt tineri studenți, că numărul celor care nu au coabitat își doresc acest lucru și al persoanelor în vârstă care coabitează a crescut. (Gloria Bird și Keith Melviile, 1994, p.125-126 )

În privința evouluției altenativelor la căsătorie autorul Spanier (1983) amintește de predicțiile realizate de Serviciul Național al Familiei din America conform cărora vor crește numărul concubinajelor, a celibatarilor, a menajelor cu un singur părinte, dar și a homosexualilor. Tot acesta arată că 28 % din cuplurile care coabitează au unul sau mai mulți copii, iar partenerii cuplului aparțin de cele mai multe ori aceluiaș grup etnic. (Saxton, 1986 , p.224 )

Tabelul de mai jos arată într-un mod foarte clar care era rata coabitării în SUA în anul 1981 la bărbați și femei la diferite grupe de vârstă. (Zanden, 1985, ) Cel mai mare procent al coabitării în rândul femeilor este de 38% , cu vârsta sub 25 de ani și cea mai mică de 8%, cu vârsta cuprinsă între 35-44 de ani. La bărbați situația se schimbă. Procentul cel mai mare este de 43.1% și au vârsta cuprinsâ între 25 și 34 de ani. Ce putem deduce de aici ? Vârstă la căsătorie crește atât pentru bărbații, cât și pentru femei. Acest lucru este generat de mai multi factori precum creșterea perioadei pregătirii educaționale și profesionale, dorința unei mai mari independențe și autonomii, lipsa unei locuințe etc.

A. Cupluri care coabitează , SUA, 1981

Față de anii 1970 numărul celor care coabitează în SUA s-a modificat semnificativ. Astfel că în prezent numărul lor a crescut de trei ori, în special în rândul negrilor – afirmă Riche (1991) –, iar persoanele cu vârsta de peste 65 de ani – ne confirmă U.S Bureau of the Census (1988) – reprezintă o cincime din toatalul celor care coabitează.

Bumpass și Sweet (1991) susțin că un procent hotărâtor al persoanelor cu vârsta de peste 25 de ani așteaptă să se căsătorescă cu partenerul actual, cu importante neajunsuri ale relației și că peste jumătate din cupluri au coabitat înainte de începerea mariajului. Macklin (1987) afirmă faptul că „nu există diferențe regionale în coabitare”, aceasta din

urmă fiind „mai comună și mai acceptată în țările europene.” (Gloria Bird și Keith Melviile, 1994, p.127)

Plecând de la premisa că numărul acestui de angajament va crește simțitor în anii 1990 (Abbott, 1992, 185), un procent de 43 % dintre concubini nu mai sunt tineri și aparțin clasei mijlocii, de muncitori. Cum se explică acest lucru ? Răspunsul este complex. Fie coabitarea este văzută ca o modalitate de a înjumătății cheltuielile, un mijloc de a obține o mai bună distribuire a necesităților personale materiale și afective, fie indivizii se tem se angajament și refuză oficializarea relației.

Interesant de cercetat este dacă în prezent Se păstrează aceleași proporții sau se înregistrează modificări evidente ? David Olson și John DeFrain (2006, p.292) consideră coabitarea ca pe o relație emoțională și sexuală dintre doi adulți de sex opus care locuiesc în acelaș cămin. În legătură cu evoluția uniunii consensuale autorii confirmă întrebarea de mai sus. Astfel că între 1970 și 2000 în SUA numărul celor care coabitează a crescut de la 500.000 la 5.5 milioane de cupluri (U.S Bureau of the Census, 2003), iar din numărul lor doar 46 % s-au căsătorit, 37 % au divorțat, iar 17 % erau văduvi.

Cercetările menționate de Popenoe și Whitehead ( 2004) au arătat că în rândul tinerilor coabitarea este un lucru firesc ( 66 % băieți și 59 % fete), presupune aceleaș riscuri pentru concubini – nu e o garanție a începerii unui mariaj și nu stopează rata divorțului. Alte studii precum cele ale lui Paul Amato și Alan Booth ( 1997) și cel realizat de profesorul de sociologie James Duke de la Universitatea Brigham Young (1999) – vezi tabelul B și tabelul C – prezintă corelații interesante între coabitare, vârstă, tipul de familie și orientare religioasă. – aceasta este mai fercventă în rândul adulților și scade în rândul persoanelor care provin din familii stabile și din familii divorțate. (David Olson și John DeFrain ,2006, p.292 -293) Tabul 6 explică factorii ratelor coabitării în SUA. O rată ridicată – de 30 % și respectiv 48 % la tinerii de 20 și 26 de ani- se datorează divorțului părinților din familia de origine a tânărului care coabitează, iar cea mai mică – de 13 % și respectiv 30 % la acelaș grup de vârstă –stabilității familiei de origine.

Tabelul B Corelația dintre rata locuirii împreună și indicatorii familie stabilă, divorțul părinților

Tabelul C

În urma unui studiu realizat la Universitatea din Arizona pe un eșantion de 1134 de studenți se constată un procent mare mare de – 52 % care exprimă convingerea că este bine să coabitezi înainte de căsătorie decât inițiativa și realizarea unui asemenea angajament- 38 % au coabitat și 43 % nu au coabitat .

3.6.2 Specificul uniunii consensuale în SUA:

3.6.2.1 Mariaj/ concubinaj – asemănări și diferente

Afirmația lui Newcomb (1979) despre includerea uniunii consensuale din acel „progres al intimițății personale specifice vieții premaritale ale tinerilor din ziua de azi”este parțial adevărată (Yorgensen, 1986, p.276) . Nu trebuie să uităm că ea se regăsește la mai multe grupuri de vârstă și etnie.

Stafford et al. (1977, p.55) concluzionează :”Cu toate acestea, cu cât se cercetează mai mult, cu atât cei ce coabitează seamănă cu studenți și relațiile lor …cu o căsătorie normală.” (Yorgensen, 1986, p.277)

Care sunt diferențele dintre un cuplu căsătorit și unul care coabitează ? Dar există și asemănări ? Răspunsul este simplu. Asemănările sunt ușor de identificat, iar diferențele sunt subtile. Primele se referă la interacțiuni directe între parteneri, succesul marital, procese de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, de distribuire a responsabilităților, preluarea rolurilor tradiționale, aceeași rată a despărțirilor etc. Diferențele se referă uneori la reședințele diferite pe care le au partenerii, așteptările partenerilor, la comunicarea și satisfacerea partenerilor, la ratele mai ridicate de violență

și divorțialitate, la gradul scăzut al securității și nu în ultimul rând la dimensiunea legală a uniunii consensuale asupra căreia voi revenii mai târziu. (Yorgensen, 1986, p.278, Zanden, 1985, p.443-444)

Și Zimmerman (2001, partea I, p.16) vorbește despre normalitatea uniunii consensuale în Sua. În urma cercetării realizate în anul 1993, 15 % dintre respondenți considerau drept familii cuplurile heterosexuale care coabitau. În schimb nu considerau ca doi homosexuali fără copii alcătuiau o familie.

Este clar că apogeul uniunilor consensuale în SUA a fost reprezentat de anii 1990 când procentul a crescut cu 80 de unități față de deceniul trecut. În anii 1980 doar 3 % din totalul femeilor care trăiesc în concubinaj nu s-au căsătorit niciodată, dintre care 50 % sunt femei negrese, 30 % femei albe și 34 % femei hispanice. În schimb procentul femeilor care au coabitat și apoi s-au căsătorit este foarte mic, doar 1 % predominând numărul femeilor albe- 54 %, urmate de cele hispanice- 49 % și 42 % femei negrese. (Zimmerman ,2001, partea I, p.24)

Specialiștii afirmă că nu există diferențe în ceea ce privește succesul marital. Însă studiul realizat de Kline et al. (2004) și cel al lui Skiner et al. (2002) pun accent pe diferențele dintre un cuplu căsătorit care înainte a coabitat și unul care au coabitat. Concluziile se referă în principiu la dezavantejele dintr-un cuplu care a coabitat înainte de căsătorie. Acestea sunt interacțiunea, angajamentul, satisfacția și încrederea scăzută a membrilor cuplului și autonomia ridicată a acestora. (David Olson și John DeFrain , 2006, p 298 )

3.6.2.2 Dimensiunea legală a coabitării în SUA

Caracterul aparte al unei uniuni consensuale constă și în dimensiunea legală și în contractul care stă la baza acesteia. Coabitarea văzută ca un „preludiul acceptat al căsătoriei” capătă legalitate atunci când cuplul are copii, devine din ce în ce mai evidentă în prezent, dar apune în prezent luând forma mariajului. (Hardyment, 2000, p.45-46) Implicațiile legale sunt variate de la un stat la altul, de la o societate la alta. În anul 1976 uniunea consensuală era percepută ilegală și imorală în 20 de state americane. Aceasta era descoperită și sancționată de societate prin sancțiuni negative precum amenzi în valoare de 500 de dolari sau 6 luni de închisoare, pierderea locului de muncă sau a șanselor de promovare. Un amendament mai grav se referea la nerecunoașterea unui copil născut în acest cuplu, care nu avea- după cum se stabilea la Curtea Supremă a Statelor Unite ale Americii încă din anul 1977- aceleaș drepturi asupra proprietăților tatălui. (Saxton, 19 , p.228)

Cât despre contractul concubinajului, aceasta din urmă are ca scop protejarea proprietăților membrilor cuplului, menționează drepturile și obligațiile acestora și se aplică indivizilor cu venituri medii. (David Olson și John DeFrain , 2006, pp. 298-299.) În cazul în care relația se încheia cei doi parteneri se pot da în judecată pentru a împărți corect proprietățile pe care le aveau atunci când locuiau împreună. (Saxton, 19 , p.228)

3.6.2.3 Avantajele și dezvajantajele uniunii consensuale în SUA

Avantajele și dezavantajele uniunii consensuale pot fii identificate prin comparație cu un mariaj propriu-zis.

Principalele avantaje identificate de J. Coleman și M Rotrin sunt satisfacția sexuală ridicată, posibilitatea realizării compatibilității, dezvoltarea încrederii și unor abilități înterpersonale care devin premisele construirii unor relații strânse, dar nu în ultimul rând un trai economic relativ ridicat prin acumularea resurselor partenerilor. (Iolanda Mitrofan și Cristian Ciupercă,199 , partea I, capitolul III p. 58)

În urma unui studiu Linda Waite de la Universitatea din Chicago a identificat următoarele dezavantaje. Adică concubinii fac mai puține investițiile emoționale, nu își iau măsuri de precauție față de o posibilă situație nedorită, mai ales când relația se încheie, iar comunicarea cu restul comunității este deficitară. Alte dezavantaje ar fi depresia mai mare în rândul concubinilor, expunerea femeilor și copiilor la violență verbală și sexuală, venituri cu aproxiamtiv două treimi mai mici decât în cazul unei familii normale. Acest ultim lucru se explică prin faptul că venitul bărbatului este jumătate față de cel al unui bărbat căsătorit, iar în rândul familiilor extinse se înregistrează o rată mai mare a transferului de avere decât în cazul concubinilor.(Băran- Pescaru, 2004, pp.89-90)

Partenerii unei uniuni întâmpină numeroase probleme atunci când au loc împărțirea bunurilor la despărțire sau din partea unor instituții care nu recunosc anumite drepturi cum ar fii cele din domeniul asigurărilor medicale. De asemenea bărbatul este mai înclinat să aibă rețineri în menținerea menajului și în îngrijirea propriilor copiii și nu manifestă aceleași responsabilități fată de copii care nu sunt ai lui. ( Saxton, 1999 ?, p.300)

Coleman (1988) menționează alte dificulțăți- accentuarea rolului tradițional al femeii atunci când vorbim de treburile casnice, modificarea vieții sociale prin reducerea întâlnirilor, dar și al numărului de prieteni și investiție emțională inegală. (Iolanda Mitrofan și Cristian Ciupercă,199 , partea I, capitolul III pp. 58-59)

3.7 Familia și uniunea consensuală în America Latină

Interesul pentru analiza uniunii consensuale în țările din America Latina s-a concretizat încă din anii 1975-1977 când în Brazilia s-au folosit informațiile culese de Centrul Brazilian pentru Analiza si Planning.(Berquo si Loyola, an, http) Ceea ce s-a putut observa este faptul că pe lângă uniunile religioase și legale a crescut numarul uniunilor consensuale. Cercetarile arata ca 71% din uniunile analizate sunt legale, în timp ce numarul celor religioase a scazut de la 18.40% inainte de anii 1960 la 7.3% dupa anii 1970. Aceasta scadere este semnificativa de la 14% la 2.6% in special in mediul urban.

Astfel că se pun întrebari legate de aceste tipuri de relații, de avantajele care le presupun, de implicațiile și efectele acestora. Pentru respondenții din Brazilia mariajul reprezintă un suport economic, emotional, al securitatii familiei, copiilor, partenerilor, dar și legitimitate și protectie legală. Mai concret pentru femei sunt fundamentale aspectele financiare, iar pentru barbati insasi legalitatea relatiei reprezinta avantajul principal al relatiei.

Legat de avantajele uniunilor consensuale descoperite de subiectii brazilieni putem anumera urmatoarele aspecte : securitatea materiala si usurinta cu care un barbat își poate alege partenera. Ca si dezavantaj al coabitarii neoficiliazate se afla caracterul fragil si superficial al relatiei.

Jumătate din respondenții latini sunt de părere că dacă într-un cuplu căsătorit apar probleme singura soluție care le-ar putea rezolva este divorțul. Nimic nou in aceasta judecata. Însă interesant de vazut este faptul că s-au observat tendinte mai pronuntate- legate de luarea deciziei de divorț- în societățile tradiționale.

În ce medii sunt răspândite aceste uniuni consensuale? Specialistii le-au identificat in toate mediile, dar ele sunt mai evidente în mediile sociale si economice cu o influență mai scazută.

Un alt aspect important legat de cuplurile căsătorite sau nu este reprezentat de existența numărului de copii. Astfel că la acest nivel se afirmă următoarea tendință identificată de specialiștii. Numărul copiilor crește la femeile căsătorite și scade la femeile necăsătorite. Ce putem spune despre valorile sociale, atitudinile despre căsătorie și concubinaj ale brazilienilor? Aceștia văd în căsătorie o cale prin care indivizii pot obține maturitatea, femeile fiind mai pregatite în luarea deciziei unui angajamnet oficilaizat decât bărbații.

Ca mici concluzii pot adauga faptul că vârsta la prima căsătorie crește, uniunile sunt amânate, iar fertilitatea poate avea tendințe de scădere.

Legalizarea uniunilor consensuale

N. Goldman si A.R Pebley (199?) sunt autorii articolului despre legalizarea uniunilor consensuale în America Latina. Se pleacă de la premisa că în Brazilia uniunile conjugale sunt sanctionate social și iau două forme concrete: căsătoria legală și uniunile consensuale.

Astfel că – afirmă autorii amintiți mai sus- CENTRUL LATINOAMERICA AL DEMOGRAFIEI (CELADE) a fost interesat încă din anii 1960 de analiza legalizării uniunii consensuale din zonele rurale din Columbia, Peru, Costa Rica si Mexic. Rezultatele s-au obtinut pe baza unui eșantion de 2000-3000 de femei cu vârsta cuprinsă între 15-49 de ani care proveneau din zone cu populație mai mică de 20.000 de locuitori. Relațiile analizate făceau referire la tipul lor, la durata angajamentului, la data începerii și încheierii acestora și la vârsta respondentilor. Din totalul uniunilor consensuale între 32-41% dintre uniuni se regăsesc în zonele rurale, exceptia făcând-o Peru acestea din urma fiind mai evidente în zonele urbane. Ele sunt mai răspândite în rândul femeilor tinere, la cele cu un nivel de educație mai scăzut și care nu sunt catolice.

În legatura cu legalizarea uniunilor consensuale aproximativ 30% dintre acestea au fost recunoscute social și legal în trei din cele patru țări cuprinse în cercetare: Columbia, Costa Rica și Mexic.

În ceea ce priveste durata acesti tip de angajament cercetarile arata că în Columbia și Peru ele pot atinge într-o proportie mai mică de 20 % la vârsta de 25 de ani, iar în proportie de 25% ele se încheiei chiar dupa primii doi ani. Eliminănd posibilitățile separării unui cuplu sau al decesului unuia dintre parteneri, aproximativ 50% din uniuni ar putea fii legalizate în Columbia, Costa Rica și Mexic și aproximativ 65% în Peru.

Apare la acest nivel o constatare interesanta care se referă la procentul mai ridicat de peste 50% al legalizării concubinajului în Peru. De ce Peru poate fii un exemplu al manifestarii uniunii consensuale? Factorii sunt diferiti în fiecare țară. În Costa Rica legalizarea concubinajului este favorizată de vârsta și educația în Mexic și religia în Columbia, Costa Ria și Peru.

O explicatie corectă a corelatie dintre legalizarea concubinajului și indicatorii vârstă, educație și religie ascunde o altă dimensiune importantă. Copii nascuti în aceste uniuni nu sunt considerați ilegitimi, deci societatea latinoamericană tolerează aceste comportamente familiale, fără ca acestea sa fie dezaprobate, dar nu putem pune semnul egalitatii între legalizarea concubinajului și legalizarea nașterilor.

Ojeda în articolul Căsătoria la femei : importanta uniunilor consensuale (an, ?, adresa ?) afirma ca în Mexic pentru anii 1980 aproximativ 24.6 % dintre femei au coabitat. De aici rezultă că un număr de peste 505 aleg uniunile civile și religiaose. De ce femeile aleg un anumit tip de relație recunoscută social? Exista prejudecati în această privință? Sunt femeile stigmatizate că aleg uniunile consensuale? Autoarea susține faptul că femeile care trăiesc în concubinaj provin în proportie de 16.1% din noua burghezie: administratori, tehnicieni, muncitori de înaltă calificare, 30% sunt șomeri desș se ocupă cu agricultura și au vârsta cea mai mică la căsătorie. Din clasa de mijloc între 2.8- 3.7% dintre femei rămân singure la vârsta de 45 de ani, acest procent fiind cel mai mare printre șărani și agricultori. Între 42.5-51.3 % dintre persoanle căsătorite au trait în concubinaj la vârsta de 20 de ani.

Tabelul D

3.8 Uniunea consensuală în Romania

3.8.1 Cauze : societatea comunistă și de tranziție

Cunoașterea uniunii consensuale și a specificitatii acesteie în spațiul românesc rezultă din îmbinarea informațiilor știintifice, precum și a acelora care vor deriva din cercetarea de teren bazată pe interviuri și pe constituirea unui studiu de caz.

Putem vorbi despre uniunea consensuală la români cu o condiție. Consider ca analiza trebuie să plece de la premisa ca atât societatea comunistă, cât și cea de tranzitie furnizeză informații importante despre evolutia comportamentelor individuale și familiale ale românilor.

Societatea românească s-a impus la început ca o societate conservatoare- în special în mediul rural- urmând apoi drumul firesc al modernizării- fiind influențată așa cum am afirmat în randurile de mai sus de procese precum industrilaizarea, urbanizarea și migratia. Astfel că schimbarile din planul activităților indivizilor au determinat modificări și în viața de familie.

Înțelegerea conceptului de familie și a gradului de acceptare, răspândire și manifestare ale altor forme de conviețurire decât cea legală – în cazul nostru al uniunii consensuale -trebuie să pornească de la descrierea societății comuniste, o societate care impunea în mod voit anumite exigențe, credințe, stereotipii și prejudecăți în legatură cu familia și viața în general. În aceea perioadă exista credința conform căreia dezvoltarea societății se realiza odata cu cea a familiei . De aici rezulta faptul ca între anii 1950-1989 familia românească avea anumite caracteristici. Se cunoaște popularitatea noțiunii de <<celula de bază a societății>> atribuite conceptului de familie. Specialiștii au arătat că aceasta era de fapt intervenția statului în spațiul privat. Georgeta Ghebrea în lucrarea „Regimul social-politic și viața privată (familia și politica familială în România)” vorbește despre crizele de la nivelul familiei, de specificul emancipării femeii care participa acum prin veniturile aduse la îmbunătățirea nivelului de trai al familiei, de măsurile luate pentru încurajarea acesteia de a fii salariată, despre beneficiile maternității și despre liberalizarea avorturilor, ”În prima etapa a regimului comunist în România (1950-1965), s-au manifestat o serie de fenomene de criza la nivelul familial: scăderea brutală a fertilității, conflicte, sporirea divortialității (de exemplu, dacă în 1940 se înregistrau 0,5 divorțuri la 1.000 de locuitori, în 1960 această rată ajunge la 2,01/1.000). Caracterul extensiv al economiei, în conditiile unei industrializari fortate, facea necesara o forta de munca numeroasa. Alaturi de exploatarea rezervorului rural, a fost nevoie de utilizarea fortei de munca feminine. Prin urmare, emanciparea femeii nu a fost numai o lozinca a ideologiei oficiale, ci si o cerinta a modelului specific de dezvoltare a economiei (la care se adauga importanta veniturilor femeii în asigurarea unui minim relativ decent de trai al familiei – salariile fiind, în general, reduse). Pentru a putea munci, femeia trebuia "eliberata" de povara responsabilitatilor familiale.Î n aceste conditii, s-a adoptat, în 1957, liberalizarea avorturilor. Femeia era stimulata sa devina salariata prin beneficii legate de maternitate (concedii de maternitate, concedii medicale, concedii fara plata, garantarea locului de munca pe perioada înteruperii activitatii, extinderea retelei de crese si gradinite). “De asemenea autoarea observa rata scăzută a divorțurilor cât și interzicerea manifestării altor alternnative decât cele oficile : „În 1967 nu s-a înregistrat nici un divort, pentru ca între 1968 și 1972 rata divorțurilor să evolueze între 0,2 și 0,5 la 1.000 de locuitori. Celibatarii și cei fără copii erau penalizati printr-o taxa specială și accesul lor la locuințe era mai dificil. Divortul era stigmatizat, blocând promovarea administrativă și politică”(Ghebrea ,2003,http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/3-2-3.htm, la data de 23.03.2008)

Familia reprezenta locul de formare a unor indivizi responsabili, obedienți, care pune accent pe relațiile de rudenie. O altă credință împărtășită de români făcea referiri la ideea conform căreia dacă un individ comitea un act care era sancționat de lege, consecințele se puteau răsfrânge asupra întregii familii. Mai mult decât atât personalitățile indivizilor erau formate și controlate prin mecanismele statului comunist . La acest nivel menționez cantitatea și calitate redusă a informațiilor și produselor în comparație cu indivizii din Occident. Una dintre cele mai importante măsuri luate de acest regim și care au afectat familia a fost decretul din anul 1966 prin care se controlau nașterile și în acelaș timp se interziceau avorturile. Acest decret avea ca scop creșterea într-un mod simtitor a natalității și populației României într-ucât se dorea creșterea economică și al prestigiului social al țării.

O altă măsură prin care se dorea menținerea familiei românești se referea la avantajele încheierii unei căsătorii. Câte dintre familiile tinere nu au primit în aceea perioadă case și slujbe și câți nu deplâng aceste avanteje? Aproape toate familiile beneficiau de aceste avantaje în măsura în care respectau exigențele de mai sus menționate.

Reversul medaliei se referea la interzicerea divorțurilor și la aspectele care permiteau acest lucru. O femeie nu avea voie sa divorțeze, iar daca dorea acest lucru trebuia să dețină dovezi foarte clare ale abuzului venit din partea soțului ei. Oricare ar fii fost cazul femeie era putenic stigmatizată, consecintele pe care trebuia să le suporte fiind grave ajungandu-se chiar la izolarea acesteia.

Căderea regimului comunist a produs numeroase schimbări în contextul politic, economic, social, cultural și spiritual al țării.

3.8.2 Specificul și dimensiunea legală a concubinajului în România în societatea contemporană

Pentru a demonstra existența și manifestarea acestui tip de comportament am ținut cont de următoarea premisă : căderea regimului comunist a generat scăderea numărului de căsătorii și în acelaș timp la creșterea numărului de uniuni consensuale.

Ce caracteristici pot fii atribuite relației de concubinaj ? Specialiștii amintesc ceea ce reprezintă o uninune consensuală în prezent, care sunt avantejele și dezavantagele sale. De asemenea fac referire la legalizarea acesteia și la prevederile Codului Familiei și Constituției României privind situația concubinilor.

Atunci când este vorba despre concubini specialiști sunt de părere că femeia este mai protejată , petrece mai mult timp cu partenerul ei și nu mai este întreținută de bărbat pentru că aceasta participă în mod egal la cheltuieilile casei. Iată cum definește prof. univ. doctor Maria Voinea relația dintre concubini : “Femeia care trăiește în concubinaj nu fuge de răspundere sau după o viață ușoară. E o formulă de supraviețuire, pe care a ales-o pentru o scurtă perioadă, ca pe o solutie de compromis". Tot aceasta este de părere ca uniunea consensuală este mai mult decât o căsătorie de probă așa cum s-a manifestat în anii 1970 în Statele Unite ale Americii. Ea este mai degrabă o modalitate de testare a compatibilității partenerilor dar și una de a construi „împreună spațiul unde va apărea copilul.” Tabel E

Situația României privind legalizarea uniunii consensuale este specială. De ce afirm acest lucru ? Pentru că în alte țări -precum Spania – uniunea consensuală văzută ca o modaliatate de a trăi al familiilor autohtone, dar și al celor străine poate fii legalizată la dorința partenerilor. Tot cea ce trebuie să facă aceștia este să se înscrie în registrul municipal în care locuiesc și să prezinte documente prin care să demonstreze că locuiesc în aceași gospodărie. Dacă la mijloc sunt și copii acesta nu este decăt un motiv de a legaliza relația. Putem spune ca în cazul Spaniei situația este simplă.

Ce face ca România să fie aparte ? Se cunoaște faptul că în țări precum Irlanda, Danemarca, Suedia și Marea Britanie aceste uniuni au fost legalizate intr-ucât numărul copiilor care provin din familii este mai mic decât numărul celor care provin din relații de concubinaj. În comparație cu alte țări europene în România concubinajul nu este legalizat. Tot prof. univ. doctor Maria Voinea susține ca acest lucru nu reprezintă o cale de a depășii și rezolva problemele concubinilor. Legalizarea ar putea avea consecințe grave precum afectarea stabilității și dinamicii familiei. Mai mult decăt atât românii nu sunt pregătiți să vadă în concubinaj un model moral, legitim, iar dacă apar și copii deja situația devine confuza. (Revista Avantaje, „s.a”, preluat de pe http://www.avantaje.ro/index.php?a=1498&p=3, la data 23.05. 2008 )

Florica Zdru în articolul Până când va fi concubinajul…o iubire ilegală? din ziarul Cuget liber (miercuri, 29 martie, 2006 ) susține faptul că în România uniunea consensuală este văzută ca : „ o relație durabilã și stabilã dintre un bãrbat și o femeie care conviețuiesc împreunã, prin liber consimțãmânt, fãrã îndeplinirea formelor legale de cãsãtorie”, iar numărul acestora crește in fiecare an. Unul din cele mai mari dezavantaje ale acestui tip de relație apare atunci când partenerii se despart, apărând problema împărțirii bunurilor, dar și a recuperării banilor investite în diverse bunuri sau chiar case. Se pare că aceste probleme ar putea fii evitate dacă partenerii lasă deoparte încredere și sinceritatea în celălalt și sunt mai atenți când este vorba despre actele bunurilor și martorii pe care trebuie să îi aibă atunci când achiziționează ceva. Cu privire la acest lucru Codul Familie susține următorul lucru : „bunurile dobândite în timpul cãsãtoriei, de oricare dintre soți, sunt, de la data dobândirii lor, bunuri commune ale soților“, în schimb „în cazul concubinilor, bunurile dobândite în timpul concubinajului fiind proprietatea fiecãruia dintre concubini, potrivit contribuției aduse la achiziționarea lor. Mai mult, bunurile acumulate de cãtre aceștia devin proprietate comunã pe cotepãrți pentru fiecare, în funcție de gradul contribuției la achiziționarea lor, indiferent pe numele cãruia dintre ei s-a fãcut actul de cumpãrare.”

Un alt aspect important al concubinajului din România îl constituie situația copiilor. Constituția României și Codul Familiei prevede și impune copiilor născuți în afara căsătoriei aceeași situație legală și aceleași drepturi cu cele copiilor născuți într-o căsătorie : „Copilul din afara cãsãtoriei, a cãrui filiație a fost stabilitã prin recunoaștere

sau prin hotãrâre judecãtoreascã, are aceeași situație legalã ca și copilul din cãsãtorie, bucurându-se de aceleași drepturi legale ca un copil din cãsãtorie…„Este un lucru foarte bun cã mãcar copiii nãscuți din afara cãsãtoriei și recunoscuț ide pãrinþi sunt egali în drepturi cu cei nãscuþi într-o cãsãtorie” (Florica Zdru, Până când va fi concubinajul…o iubire ilegală?, 2006, preluat de pe http://www.cugetliber.ro/Arhiva/aprilie2006/03/pag%2014.pdf la data de 23.05.2008)

Tot aici trebuie să menționez că au aceleași drepturi asupra moștenirii diverselor bunuri provenite din partea părinților. Cât despre stabilirea numelui de familie al copiilor legea prevede faptul că acesta va putea moștenii fie ambele nume ale partenerilor, doar dacă acest lucru a fost stabilit de comun acord. Dacă nu se ține cont de această alternativă autoritatea tutelară/primarul de la domiciliul copilului va stabili ce nume de familie va avea acesta din urmă.

În România se pune problema existenței unui contract al uniuni consensuale între concubini, stabilit de Comisia de Sănătate și Familie, Nr. 28/369/ 15 mai 2002. Acest contract este înregistrat în registrul pentru persoanele aflate în concubinaj . Prevede anumite drepturi și obligații ale concubinilor. Prin această propunere legislativă se dorește să se evidențieze rezolvarea principalelor probleme cu care se pot confrunta concubinii. Mai bine spus se urmărește crearea unei protecții sociale ale concubinilor .

Astfel că recunoașterea uniunii consensuale în România înseamnă ,atunci când vorbim despre cuplurile de concubini, obținerea unor drepturi financiare și materiale în cazul despărțirii acestuia. O întrebare propusă se referă la "data începerii uniunii consensuale a femeilor – prima uniune consensuală și uniunea consensuală curentă". http://www.avoconsult.ro/concubinajul-convietuire-trai-casatorie-bunuri-comune-cote-parti-copii-rudenie-drepturi.html

3.9. Mentalități- Atitudini- Valori soaciale în Europa

În societatea contemporană tot mai mulți tineri aleg coabitarea-ca simbol al unei relații lor de dragoste- în locul căsătoriei. Ceea ce este interesant este faptul că, în urma numeroaselor cercetări, specialiștii au ajuns la concluzia că uniunea consensuală este strâns legată de un nou tip de relație denumită „relație pură”, termen utilizat pentru prima dată de către Anthony Giddens și se referă la echivalența dintre acaesta și o căsătorie legală. Relația dintre partenerii care coabitează se caracterizează prin : “încercare (problematică) de sinteză a caracteristicilor, greu de conciliat, ale vieții conjugale și ale legăturilor extraconjugale. ”, iar motivația dintre parteneri sintetizează- în opinia lui Bejin (1998,178) „obsesia partenerilor de a câștiga pe toate planurile și de a nu sacrifica nici una dintre posibilități”(Popescu, 2003, p.2)

Uniunea consensuală în Europa- în țări precum Bulgaria, România, Germania, Franța, Italia, Polonia, Ucraina, Cehia- este văzută de specialiști ca fiind ca o „relație autosuficientă.” Deși pare o constare dură, dar însăși caracterul fragil al relației atrage atenția indivizilor. Adică indivizii sunt cei care stabilesc regulile vieții lor de cuplu, aceasta din urmă accentuând conflictul dintre conviețuirea practică și idealul compatibilității. În opinia lui Béjin (1998, p. 180) conflictul dintre concubini se poate explica astfel :“Coabitarea juvenilă oscilează între acești doi poli: stabilirea unei complementarități favorabile vieții prelungite în comun, dar care conduce la specializarea fiecărui soț în anumite sarcini și astfel la diminuarea unor potențialități și, pe de altă parte, căutarea acestei “egalități”, acestei simetrii perfecte a cărei iluzie poate fi dată uneori de îmbrățișarea voluptoasă a scorpurilor în momentul suprem. Această oscilație se traduce printr-o negocierene încetată asupra diviziunii atribuțiilor:ineluctabile diferende între egali.”(Rughiniș, 2002, p.46).

În țările de mai sus cea mai tolerantă țară față de familie este România – 30 %, urmată de Bulgaria cu 28%.Ultimele locuri le ocupă Franța, Italia, Germania. -14, 10 și respectiv 9 %. (Rughiniș, 2002, p.56). Acest lucru s-ar putea explica prin faptul că în țările cu o toleranță mai mică față de familie se intâlnesc un număr mai mare de modele alternative la căsătorie și implică alte caracteristici ale familiei. Realitatea confirmă afirmația de mai sus. Relațiile de parteneriat se regăsesc cel mai mult în Germania, Italia, Cehia, România, cele nereligioase în Franța, Cehia, Ucraina, cele condiționate în Polonia, Romania, Bulgaria și Ucraina și cele intime în Germania, Italia, Franța.”(Rughiniș, 2002, p.56).

În rândurile care urmează voi prezenta pe scurt o perspectivă de ansamblu cu privire la indicatorii calității vieții de familie. După cum am spus în perioada 1990-2006 românii nu se consideră nici săraci, nici bogați, sunt satisfăcuți de propriile realizări, precum și de locul de muncă, de accesul la educație, au o locuință proprie și sunt mulțumiți de viata familială. Valorile medii ale acestor indicatori ne sugerează faptul că românii văd în familia o relație autosuficientă, având ca o consecință alegerea coabitării. Ca o completare a celor afirmate mai sus menționez și datele oferite de Eurostat cu privire la căsătorie, divorțuri pentru România între anii 1995-2006. Rata căsătoriei înregistrează valoarea maximă în anul 1995-6,95%, scăzând continuu până în anul 2002 și crescând foarte puțin, ajunge în anul 2006 la valoare de 6.79%, sub ceea din 1995. Comparativ rata divorțurilor se menține constantă până în anul 1998 când atinge valoarea de 1.8%, scâzând constant până în anul 2006. Acest lucru ne arată că românii nu se mai căsătoresc așa de mult și nic nu mai divorțeată, adică apar mai multe relații de coabitare.

În ceea ce privește calitatea vieții primul pas al analizei este identificarea unor indicatori precum : locuința, poziții sociale, roluri sociale, dar și distribuirea treburilor gospodărești, valori sociale și atitudini față de framilie, căsătorie și uniunea consensuală.

Studiile recente realizate în România-Barometrul de Gen din anul 2000- furnizează informații utile cu privire la manifestarea diferită a anumitor atitudini și comportamente. Astfel că indicatorul locuinței-tabelul 4 ( Popescu, 2003, p.12-13, vezi Anexe)- ne arată că numărul indivizilor care au o locuință proprie crește odată cu vârsta- aproximativ jumătate din tinerii căsătoriți/ cei care trăiesc în uniune liberă dețin o locuință. Acest lucru se poate datora fie lipsei resurselor materiale prin care își pot achiziționa o locuință în rândul tinerilor sau fie acasta nu reprezintă o necesitate în rândul celor care coabitează. Procentul legat de satisfacția cu locuința este mai ridicat la populația matură și de peste 80 % la cei vârstnici și doar 2 treimi la tineri. (tabel 5, vezi Anexe)-

În legătură cu mentalitățile indivizilor- ( Popescu, 2003, p.13) (tabel 6, vezi Anexe )- dintr-o famile se înregistrează preferința indivizilor în ceea ce privește familia egalitară. La întrebarea “Cine este de preferat să conducă ” valorile maxime se înregistrează la

grupele de vărstă 30-54 de ani, considerand ca nu contează sexul, iar cele mai mici le intâlnim la tineri, fiind de preferat ca deciziile să fie luate de bărbați.

Atunci când sunt întrebați „Cine este stăpănul casei?” Indivizii indiferent de sex consideră bărbatul capul familie, diferența dintre procentul femeilor considerate capul familiei/ uniunii și respectiv cel al bărbașilor este semnificativă : ( Popescu, 2003, p.1) (tabel 7, vezi Anexe)

Privind atitudinile indivizilor privind rolurile sociale din cadrul căminului- muncile în gospodărie – putem spune următorul lucru. Se obesrvă că se păstrează tradiționalismul, adică femeia se îngrijește de activitățile din menaj, dar și creșterea copiilor, iar bărbații de reparațiile casei și ale automobilului. (tabel 8, vezi Anexe)

Barometrul de Opinie Publică a realizat o clasificare a opiniilor românilor cu privire la familie, căsătorie, arătând cât de mulțumiți sunt aceștia de domeniile vieții lor. Familia este fruntașă atunci când este vorba de aprecierea de către indivizi ca fiind foarte importantă. Aceasta este urmată de religie și muncă. (tabel 8, vezi Anexe)

Puțin peste 80% dintre intervievați nu sunt de acord cu afirmația că mariajul reprezintă o instituție demodată și doar 14 % confirmă acestă afirmație- (vezi figura 2 vezi Anexe). În general românii sunt destul de mulțumiți de sănătatea lor, de serviciul și de banii pe care îidețin și nu în ultimul rând de familia și prietenii lor.

III. CADRU METODOLOGIC :

Cercetarea de față are ca obiectiv principal înțelegerea și descrierea conceptelor de familie și uniune consensuală în timp și spațiu diferite. Desăvărșirea cercetării teoretice va fi realizată cu ajutorul cercetării empirice.

Cea din urmă cercetare are următoarea ipoteză de lucru : <<Dacă românii aleg uniunile consensuale în locul căsătoriilor atunci familia va devenii din ce in ce mai instabilă.>>

Pornind de la aceasta ipoteza voi analiza principalele concepte pe baza cărora se vor construii metodele, tehnicile și instrumentele de cercetare.

Principalele concepte sunt : <<români, uniune consensuală, căsătorie, familie, instabilă>>.

Definitii nominale :

1. români = persoană care făcea parte din populația de bază a României și care se bucură de drepturi depline de cetățenie.

2. uniune consensuală = conviețuire a unui bărbat cu o femeie fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă

3. căsătorie = uniune legală și liber consimțită între un bărbat și o femeie pentru întemeierea unei familii, trai comun între soți, viață conjugală; căsnicie

4. familie = grup de persoane înrudite prin căsătorie sau prin sânge care trăiesc împreună (soț, soție și descendenții acestora).

5. instabilă =

http://dexonline.ro/search.php?

Operationalizare conceptelor :

Populația din București / Slobozia –

indicatori :a. vârsta; b.domiciliu; c. statusul social – loc de munca, studii, stare civila , d. status economic – venit, proprietăți ;

Uniune consensuală

– indicatori :a. modalității de locuire : proprietate, chirie, cămin, cu părinții / alte rude, b. stare civilă – căsătoriți sau necăsătoriți; c. stare materială- venit ; d. Tipul de relații

– amiciție, rudenie, iubire ;

Căsătoriți

– indicatori : a. act oficial, b. membrii familiei, c. drepturi si responsabilitati, d. viață conjugală.

Familie

– indicatori: a. numărul de membrii; b. numărul de copii;

Capitolul 4 : Tipul cercetării, metode, tehnici și instumente: caracteristici

Următorul pas este constituit din stabilirea tipului de cercetare, a metodelor, tehnicilor și instrumentelor aferente. Trebuie să menționez că cercetarea de față este una calitativă, preponderent explicativă, care are ca obiectiv prezentarea principalelor concepte și explicații teoretice și a analizei acestora în situațtii concrete, pe cupluri căsătorite sau care trăiesc în concubinaj din București și din orașul meu natal Slobozia, județul Ialomița.

Am ales cercetarea calitativă pentru că presupune un ansamblu de metode, subiectul fiind cercetat dintr-o perspectivă naturalistă și interpretatitvă. Astfel că Norman K. Denzin și Yvonna S. Lincoln (1994, p. 2) caracterizau astfel cercetarea calitativă : “Aceasta înseamnă o studiere a lucrurilor în mediul lor natural …Cercetarea calitativă implică folosirea și colectarea unei varietăți de materiale empirice – studii de caz, experiență personală și introspectivă, povestirea vieții, interviul, observația, texte istorice, materiale vizuale sau care acoperă interacțiunea (subiect-obiect, n.n), astfel încât să se descrie momente obișnuite sau deosebite din viața indivizilor precum și semnificațiile lor pentru (aceștia- n.n)” Alte motive pentru care am ales acest tip de cercetare este faptul că prin aplicarea intterviului cercetătorul se poate apropia mai ușor de opiniile subiecților, poate surprinde mai bine caracteristiicle vieții cotidiene, iar informațiile strânse în urma acesteia sunt ample și detaliate. (Chelcea, 2004, pp. 72-78)”

După ce am stabilit și caracterizat tipul de cercetare am ales metodele specifice cercetării calitative. Este vorba despre interviul socioloogic și studiul de caz. Interviul folosit încă din Antichitate, apoi cu precădere în jurnalistică și apoi în celelalte științe umane are două obiective și anume : oferă intervievatorului posibilitatea unui discurs profund al subiecților și obținerea unor informații care aparțin exclusiv temei cercetate tocmai prin dirijarea intervievaților. Conținutul unui interviu cuprinde semnificațiile culturale ale subiecților și surprinde mai bine atitudinile, sentimentele, percepțiile, convingerile , valorile indivizilor decât metodele cercetării cantitative. Bogăția cuvintelor și a semnificațiilor acestora din urmă, a gesturilor, expresiilor și a elementelor ideografice și iconice reprezintă alte motive pentru care interviul se recomandă ca o metodă de culegere a datelor subiective care aparțin indivizilor. De asemenea am ales ca tip de interviu pe cel semistructurat sau semidirectiv.Acest tip de interviu este o tehnică destul de flexibilă care se situează undeva între cel structurat și cel liber, făcând apel la o listă de întrebări dinainte stabilite. Este ceea ce se numește ghid de interviu. Ordinea întrebărilor nu este fixă ci se face în fucție de discursurile subiecților. Ceea ce trebuie să facă cercetătorul este să dirijeze discuția în termenii temelor cercetate prin întrebări la momente potrivite. (Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007, pp. 203-213)

Cea de-a doua metodă folosită este studiul de caz sau studiul cazului.. Am considerat că este o metodă utilă plecând de la afirmația lui Donalt T. Campbell conform căreia ea este un pas mic care poate conduce la concretizarea unei teorii noi. Definit de Robert E. Stake (1984/1995, XI) ca : “studiul unui singur caz particular și complex în vederea funcționării lui, cu circumstanțele importante ”, acesta are următoarele caracteristici : “sistem integrad, abordat holistic, cercetătorul interesându-se mai mult cum decât de ce.”De asemenea fenomenul studiat se referă la o persoană, la o colectivitate sau la o instituție.Așa cum afirma și Collerette (1996/2002, p.407) un alt motiv pentru care am ales această metodă este acela că mă pot axa pe un fenomen actual, al societății contemporane- manifestarea alternativelor la căsătorie / concubinaj într-un context real- București și Slobozia.

Yin (1984, p. 21) susține că reprezentativitatea datelor obținute prin constituirea unui astfel de studiu pot fii atribuite numai populației cercetate. Pentru a fi mai explicită studiul de caz realizat va fii unul instumental ce are ca obiectiv principal înțelegerea manifestării concubinajului la români. (Chelcea, 2004, p.176) Ca o mică concluzie importanța studiului de caz rezultă din specificitatea întrebărilor, complexitatea tehnicilor : observație, interviu, studiul documentelor confirmând ceea ce nota Robert Yin despre acesta. Studiul de caz „râmăne unul dintre cele mai provocatoare eforturi depuse în domeniul științelor sociale”, reușind să un fenomen contemporan din viața reală a indivizilor. (Yin, 2005, p. 17)

Un alt pas important este acela de alcătui alegerea unei tehnici de scalare. Scala exprimă „ansamblul de operaționalizare, cuantificare și măsurare socială prin care se redau intensitățile diferitelor proprietăți ale fenomenelor studiate. ” Ea cuprinde un set de propoziții, expresi simple sau simboluri cărora le sunt atribuite o anumită valoare sau anumiți itemi. ( Mărginean, 2000, pp. 211-213) Astfel că am ales o scală compusă pentru a putea surprinde atitudinile românile despre concubinaj în general, aplicată atât celor căsătoriți cât și celor care trăiesc în concubinaj.

Un alt pas al cercetării de teren a fost stabilibirea tipului de eșanționare. Am ales eșantionarea teoretică care nu pune accent pe reguli statistce ci mai degrabă pe relații, contexte, grupări și intercațiuni sociale, pe analiza calitativă și intensivă. Reprezentativitatea eșantionului nu este cuprinsă în etape proiectării cercetării ci rezultă din concepte, explicații, teorii. Eșantionarae teoretică se poate aplica spune autorul unui studiu de profunzime. Se referă la culegerea acelor date care alcătuiesc o analiză care explică principalele concepte. Aceasta are următoarele principii de bază: 1. definirea subiectului cercetării, 2. stabilirea perspectivei sociologie în care se încadrează problema pe care o analizăm, 3. alcătuirea principalelor metode și tehnici de investigare, 4. investigrarea unui număr destul de mare pe persoane sau grupuri care să determine constituirea unor noi explicații și enunțuri teoretice. 5. culegerea și interpretarea datelor. (Vlăsceanu, 1986, pp.53-58)

Capitolul 5 Analiza și interpretarea datelor :

Trecând în revistă principalele concepte și explicații teoretice, apoi stabilind cadrul metodologic am ajuns la etapa analizei și interpretătii datelor. Am aplicat un număr de 15 interviuri, 20 de scale ale atitudinii față de concubinaj și am realizat un studiu de caz. Astfel că interviurile au fost aplicate atât indivizilor din București, cât și celor din Slobozia, județul Ialomița, încercând să obțin informații cât mai diverse despre modul de conviețuire al concubinilor. Prin înregistrarea audio a interviurilor semistructurate am avut în vedere intervievarea persoanelor din mai multe categorii de vârstă, educație, status social și econonomic.

Scala atitudinii față de concubinaj care are ca scop identificarea unor judecăți de valoare, a unor opinii despre concubinaj a fost in schimb aplicată unui număr de 20 de persoane dintre care 10 sunt căsătoriți și 10 trăiesc în concubinaj. Aceasta cuprinde un număr de 14 itemi. Fiecare subiect a fost rugat să acorde un item care să exprime acordul față de aspectul studiat.

Studiul de caz a fost realizat pe un cuplu din Slobozia, care trăiește în concubinaj de 12 ani. Motivele pentru care am ales să realizez un studiu pe acest cuplu sunt diverse. Situația lor este este una specială întru-cât avem de a face cu un model de familie extinsă numai că aceste cupluri constituite nu sunt căsătorite. Cuplul analizat locuiește împreună cu rudele femeii, mai precis cu mama și cu sora acesteia. Mai mult decât atât aceasta din urmă, după o căsnicie nu prea reușită și un divorț traumatizant, a ales deasemenea să trăiască în concubinaj împreună cu cei doi fii din prima căsătorie.

LIMITE și

5.1.Analiza și interpretarea datelor din interviu:

Așa cum am menționat în rândurile de mai sus primul pas a fost aplicarea interviurilor. Apoi a urmat transcrierea acestora și în cele din urmă interpretarea lor. Interviul a cuprins un număr de 16 întrebări . Am folosit ca indicatori vârsta, sex, nivelul de educație, profesia, tipul de locuință- proprietate personală, locuința părinților, chirie sau alte forme-, mediul de rezidență, durata relației de concubinaj, perceperea relației de concubinaj în care trăiesc indivizii de către indivizi, familie, rude sau cunoscuți. De asemenea am dorit să cunosc gradul de cunoaștere, de popularitate a legilor care reglementează concubinajul în România precum și a constata dacă în planurile lor de viitor este inclusă și căsătoria.

Mediul de proveniență al subiecților este mediul urban, mai precis orașele București și Slobozia, județul Ialomița.

Referitor la indicatorul vârstă persoanele intervievate se încadrează în grupa de vârstă 19- 51 de ani dintre care 5 sunt bărbați și 10 sunt femei.

În ceea ce privește nivelul de educație respondenții au afirmat că ultima școală absolvită este liceul, școala de artă și meserii, dar și facultatea. În acest sens menționez faptul că 3 dintre respondenți au terminat o școală de artă și meserii, cei mai mulți dintre aceștia –9 dintre ei au terminat liceul dintre care o personă a absolvit cursurile unui liceu agricol, 2 au fost înscriți la un liceu industrial atât din București cât și din Slobozia, 3 subiecți au absolvit cursurile unui liceu teoretic, specilizări matematică informatică, științe umane și muzică și 3 persoane au absolvit cursurile unui grup școlar. Doar 3 subiecți au obținut până în prezent o diplomă care atestă absolvirea cursurilor univesitare din București.

Indicatorul profesie furnizează diverse informații cu privire la statusul social si economic al respondenților. Din totalul acestora 5 lucrează în București ca agent vânzări, proiectant, oficer credit, coordonator firma cosmetică și arhitect. Subiecții din Slobozia lucrează ca și agent comercial, administrator rețea, asistent veterinar, confecționar haine, contabil, funcționar- relații cu publicul și manager. Subiectul care locuiește în Italia este vânzător la un magazin de haine și doar două persoane din tot eșantionul nu lucrează.

Atunci când subiecții au fost întrebați unde locuiesc și cu cine majoritatea au răspuns că locuiesc în chirie. La acest nivel mai adaug faptul că dintre cei 5 care stau în chirie trei locuiesc în București, doi în Slobozia și unul în Bari, Italia. O altă constatare interesantă se referă la faptul că un număr de 4 persoane au ales să locuiască împreună cu părinții fetei, 3 cu cei ai băiatului și doar un cuplu locuiește în apartamentul părinților băiatului, aceștia din urmă fiind plecați în străinătate. O altă observație ar fii faptul că aceștia locuiesc de minim de 6 luni și maxim de 3 ani și au vârsta cuprinsă între 19- 51 de ani Doar două cupluri dețin un apartament, proprietate personală și locuiesc de 2 ani și respectiv 18 ani.

O altă informație utilă pentru cercetarea de față o constituie cea care se referă la motivele pentru care indivizii au decis să locuiască împreună. Ca și celelalte dimensiuni motivele sunt diverse : de la sentimentele de iubire pe care le poartă subiecții pentru partenerii lor: „Faptul ca a fost primul barbat din viata mea, bineinteles ca il iubesc si ca am incredere in el. Am considerat ca mi-este mult mai bine langa el „ (interviul 1), la motive precum cunoașterea partenerului, a compatibilității : „Pentru ca vrem sa fim mai mult timp impreuna. Vreau sa ii stiu problemele si sa ajut.” (interviul 4), „Ca să ne cunoaștem mai bine, sa vedem dacă suntem egali în ceea ce gândim și sa vedem dacă ne potrivim”(interviul 13), a petrecerii unui timp mai îndelungat împreună :“Și da este mult mai confortabil să stai cu iubitul în aceași casă. Te scutește de corvoada întâlnirilor, ieșitului într-un oraș mare și mai ales necunoscut. Așa îl știu lângă mine, nu mai consumăm atâția bani și putem pe cât este posibil să ne cunoaștem mai bine. ” (interviul 2),”Tot aș avea grijă de el…E mai bine că ne vedem mai mult timp și ne petrecem altfel timpul, în oraș sau cu prietenii .„(interviul 15), Alte motive ar fii evitarea locuirii la cămin văzută ca un inpediment în continuarea studiilor : „Primul motiv a fost faptul că doream să intru la facultate, dar nu să stau la cămin. Gabi la fel fiind de o seamă cu mine… Am avut și avem ca prioritate studiile”, este o modaliatate mai economă de a locui și petrece timpul cu partenerul :“Te scutește de corvoada întâlnirilor, ieșitului într-un oraș mare și mai ales necunoscut. Așa îl știu lângă mine, nu mai consumăm atâția bani și putem pe cât este posibil să ne cunoaștem mai bine. ” (interviul 2). Mariajul nefericit este un alt motiv pentru care unul dintre subiecți a ales să locuiască în concubinaj :” Cred ca am decis sa locuiesc fara sa ma mai casatoresc pentru ca am avut o casatorie nereusita.. Nu vreau sa mai trec prin acelas lucru…sau sa mai sufar atat eu cat si copii mei” (interviul 5). Unii dintre respondenți au susținut faptul că a trăi în concubinaj este o ocazie de a vedea cum este să împarți anumite sarcini ale caminului :” Ne iubim si-am vrut sa vedem cum ne intelegem, cum ne impartim sarcinile in ceea ce priveste locuinta, dar nu in ultimul rand suntem de parere ca un act nu ne tine impreuna si nu ne face relatia.” (interviul 9). Alt subiect a menționat faptul că lipsa banilor le-a îngrădit posibilitatea de a avea o nuntă și o casă în acelaș timp, prioritar pentru relația lor de cuplu era nu un act ci mai degrabă o locuință :” Pentru ca la început nu am avut suficienți bani să ne facem o nuntă frumoasă și să avem o casă în acelaș timp. Am preferat să avem o casă și apoi nunta.” (interviul 10) Pentru un alt respondent a locui cu cineva fără să fii căsătorit este o modaliatate de a-ți testa propria relație, caracterul acesteia. : “…să vedem cât de stabilă este relația noastră, cât poate să dureze.” (interviul 12). Pe lângă toate aceste motive mai precizez un altul și anume cel care constituie un mijloc de a continua studiile :” Principalul motiv a fost că a dorit să își continue studiile, părinții ei s-au mutat din județ, ea rămânând în Slobozia să își termine studiile. Așa am hotărât să locuim împreună.”( interviul 14), dorința de independență și concubianjul văzut ca o dovadă de maturitate : “Mai mult decât atât eu mai am 2 frați mai mici ca mine si fiecare are viața lui. Nu puteam rămăne la nesfârși la mama și la tata. Am crescut și pot să mă descurc singur.”(interviul 15)

Modul în care este perceput concubinajul este diferit de la o persoană la alta. Și dacă vine vorba de propria familie sau de cunoștiințe deja situația de schimbă. La întrebarea numărul 11 Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă? o parte din respondenții susțin că au fost sprijiniți și încurajați în totatlitate de părinți, unii dintre ei trăind chiar în concubinaj :” Părinții noștrii ne-au susținut mereu. Atâta timp cât ne-am ținut de studii. Mai mult decât atât și părinții mei au trăit în concubinaj timp de patru ani într-o garsonieră din orașul natal, Slobozia, până au reușit să își cumpere un apartament. Deci cunosc foarte bine acest aspect.” (interviul 2), „Mama mea a fost de acord cu mutarea noastră în acelaș apartament cu ea. Iar ai ei s-au bucurat că am lăsat-o să își continue școala, liceul de fapt.” (interviul 3), „Au fost de acord. Fiecare isi aranjeaza viata cum vrea el. La inceput am stat la ai mei 2 luni, dar pentru ca nu ne intelegeam ne-am mutat la socrii mei.” (interviul 7) „Sunt de acord mai ales ca suntem in prag de nunta…Ai lui nu stiu….Au fost de acord…” (interviul 8), „M-am consultat cu mama mea despre ideea de a locui cu Alina.A fost de acord și niciodată nu s-a băgat peste noi, peste deciziile pe care le iau împreună cu iubita mea.” (interviul 10), „Parintii nostrii s-au bucurat ca si-au vazut copii la casele lor.” (interviul 12), „Au fost permisive…Ne-au sustinut si nu au avut nimic de reprosat in aceasta privinta „(interviul 14), „Ei chiar ne-au îndemant să locuim împreună să vedem cum ne ințelegem daca ne iubim cu adevărat și ce fel de relație avem: daca este una strânsă” (interviul 15). De asemenea respondenții au precizat situații în care unul dintre membrii familiei de origine a privit cu suspiciune acest lucru. Motivele sunt diverse precum vârsta prea mică a partenerilor:” In schimb ai lui au spus ca suntem prea tineri, dar au vazut ca ne intelegem bine…Ne-au sfatuti sa avem grija. Si ne-au sustinut. Dar la inceput nu .”( interviul 1), „Familia a fost la inceput impotriva, fiind de parere ca suntem prea tineri pentru pasul asta, dar pana la urma au fost de acord si am inceput sa ne sustina „(interviul 9), neacceptarea unuia dintre parteneri- mici divergențe :” Tatal ei este un mai reticient. Ma acuza de faptul ca Oana ar putea pati ce au patit fostele mele sotii.” (interviul 4), suspiciuni din copiilor :” La inceput baietii lui nu au fost de acord. Era greu s ao inlocuiesc pe mama lor si nici nu vroiam asta… La inceput m-au judecat ca sunt o femeie usoara.. Copii mei m-au judecat crezand ca nu am nici un gand serios cu partenerul meu. ” (interviul 5), reticiență pentru moment față de relație și frica de ideea de căsătorie precipitată :” La început li s-a părut aiurea, dar după s-au răzgândit. Pentru că nu au fost de acord sa am o relație stabilă, se găndeau ca o sa mă căsătoresc prea repede.” (interviul 13)

Când au fost întrebați de părerea cunoscuțiilor sau de cea a prietenilor cu privire la decizia de a locui împreună cu partenerul/a, dar fără să fie căsătoriți majoritatea subiecților nu s-au confrutat cu probleme deosebite. Subiecți nu au auzit vorbindu-se despre situația lor : „Cât despre restul …Nu am auzit nicio o părere despre lucrul acesta în care să ne deranjeze.”( interviul 2) , concubinajul este des întâlnit :” Prietenii nu ne-au spus nimic…mai ales că traiesc la fel ca și noi. ”( interviul 6) și nici nu sunt interesați de părerea celorlalți, viața și-o organizează după principii personale : „Colegii sau cunoscutii nu au avut ce sa imi spuna…Nu cred ca as tine cont de sfaturile lor.” (interviul 4) , Nu ne intereeseaza gura lumii “”( interviul 8) , „Nu am auzit pareri de la prieteni sau colegi de munca numai ca au fost oarecum uimiti de decizia de a sta impreuna si apoi sa ne casatorim.”( interviul 7), “Nu am auzit discutându-se pe tema asta printre prieteni sau cunoscuți .” ( interviul 11), “Ceilalti…nu mi-au zis nimic. Si nu cred ca ar avera vreun rost.” (interviul 12), „Nu mi-a spus nimeni nimic. Oricum nu mă interesează părerea altuia.” (interviul 13), „Nu discut cu prietenii mei despre viata mea intimă. Cu atât mai puțin nu aș ține cont de sfatul lor. Fiecare e pe picioarele lui si trebuie să se descurce. ” (interviul 15). Ceea ce este interesant de remarcat este faptul că au existat cazuri în care relația dintre parteneri a constituit un exemplu pentru alți indvizi :”Prietenii s-au bucurat foarte tare de acest lucru. Mulți dintre ei ne-au urmat exemplu. Colegii de serviciu nu au avut nici o reacție. Poate pentru ca nu prea împărtășim problemele sau reușitele personale.”( interviul 9). Mai mult decât atât apariția unui copil dintr-o relație de concubinaj sensibilizează indivizii aceștia considerând că este mai bine ca acesta să trăiască într-un cuplu căsătorit : „Da ne-au sfătuit să ne căsătorim în momentul în care s-a născut Alexandra. ”( interviul 10).

Întrebați de situațiile în care concubinii s-au simțiti judecați de restul indivizilor datorită modului de conviețuire aflăm că numărul ridicat de subiecți care nu au resimțit reacții adeverse-10 este comparativ mai mare decât cel al indivizilor care s-au simtit judecați -5. Acest lucru mă determină să afirm faptul că nu ne confruntăm cu probleme grave legate de judecarea uniunii consensuale. Pot spune la acest nivel că aceasta este accepatată de români. :” Nu, nici bunica mea nu mi-a spus niciodată că nu e bine, că înainte să ne căsătorim e mai bine să locuim împreună. Atâta timp cât ne înțelegem….” ( interviul 2), Nu și nu cred că aș ține cont de părerea altora despre relația mea. ( interviul 3), „dar ca locuim impreuna si ca nu suntem inca casatoriti nu.” ( interviul 4), „Chair daca te judeca..Ei stiu prin ce treci tu? Daca ti-e mai bine asa si nu casatorit? Poate ca am fost…Concret nu stiu ce sa spun…nu stiu. „( interviul 6), „Nu.” „( interviul 7), „Nu, din contră am fost susținut de mama și de cele două surori ale mele, care și ele înainte de a se căsătorii au locuit cu iubiții lor, actualii soți. „( interviul 11), „Nu, sincer. Asa se poarta acum. Sa locuiesti impreuna sa vezi daca te intelegi cu partenerul. E mai bine asa. Decat sa esuezi.” ( interviul 12), „Nu.” ( interviul 13), „Nu niciodata.”( interviul 14 si 15)

Diferența mare de vârstă dintre parteneri, gândirea tradițională și conservatoare ale persoanelor în vârstă, apariția unui copil în concubinaj si disputa bunurilor încă reprezintă în opinia unor indivizi piedici în stabilirea unei de relații de concubinaj : „Singurul lucru a fost ca mi s-a reprosat ca sunt prea mica si ca diferenta de varsta este destul de mare.” ( interviul 8), “Singurele persoane care pot spune ca „ne-au judecat” au fost bunicii prietenului meu care au idei invechite in faptul ca nu concep o relatie fara acte. L-a inceput ne-am suparat, dar apoi le-am respecatt decizia. Acum dupa doi ani in care locuim impreuna, nu ne mai judeca, ci din contra ne iubesc si sunt aproape” ( interviul 9), „Da. Repet in momentul in care s-a nascut copilul nostru. Lumea vede ca fiind ceva rusinos sa ai un copil fara sa fii caastorit. Eu sunt de parere ca tot asa il ingrijesti, iubesti. Nu vad de ce ar fii ceva in neregula. Dar daca au vazut ca relatia noastra dureaza si nu au aparut probeleme grave cum ar fii sa ne certam au lasat lucrul asta deoparte.” ( interviul 10), „Da, de nenumerate ori. Unii au privit acest lucru cu ochi buni, altii comentau din răutate. Spuneau ca suntem prea mici ca sa locuim impreuna, eu 18 si el 21. Ne vorbesc pe la spate, ca nu trebuie, ca trebuie sa ne mai gandim..„(interviul 1), „Da, mai ales de copii sotului meu . Nu aveau incredere in mine. Spuneau ca vreau doar sa profit de el si de averea lui…Daca popt spune asta. De fapt este vorba de un apartament pe care oricum l-a vandut cel mic far sa ii ceara voie.” ( interviul 5),

Un alt aspect pe care l-am urmărit în această cercetare a fost acela de a vedea gradul de răspândire și manifestare a uniunii în rândul cunoscuților sau rudelor subiecților. Majoritatea au afirmat că modelul îl regăsesc la prieteni, colegi de muncă, rude sau colegi de facultate. Întrebați ce detalii pot oferii despre aceste relații au afirmat că atât ei cât si cunoscuții sunt motivați de sentimente și țeluri asemănătoare :” Bănuiesc că fiercare cuplu este unic în felul lui, dar motivele cred ca sunt asemănătoare.” ( interviul 2), Banuiesc ca ii leaga sentimente și dorința de a se cunoaste mai bine. Eu asta cred ( interviul 3), „Printre colegii de munca da am un caz. Ei sunt mult mai tineri. Acum se poartă să locuiești cu partenerul, să îl cunoști mai bine și să vezi dacă merită să faci pasul cel mare. (interviul 10). Unii subiecți mentionează dificultățile cu care se confruntă cuplul :„Da, chiar sora mea. Locuim în aceați curte. Adică ea are patru camere pe care și le-a construit într-un an. Se descurcă destul de greu.. Mai ales ca are și trei copii.” ( interviul 5). Alții sugereează că uniunea consensuală poate devenii o etapă premergătoare unei căsătorii :„Da avem printre prietenii noștrii comuni mai multe cupluri care trăiesc în concubinaj. Din câte cunosc au facut acest pas ca să se cunoască mai bine și să fie capabili să ia o decizie în viitor în ceea ce privește o eventuală căsătorie” ( interviul 6), „Da, doua cazuri. Unul este tehnician vanzari si are 25 de ani. A trait in concubiaj 1 an, apoi s-a casatorit. Un alt prieten de-al meu este tehnician sisteme cablu si traieste de 2 ani in concubinaj. El..Nu stiu ce planuri are. Nu am vorbit despre acest lucru cu el. „(interviul 14).

De asemenea respondenții au oferit detalii cu privire la numărul de zile petrecut de concubini pe săptămână în aceași locuință :”Cunosc un cuplu. Stau împreună în timpul saptamanii, mai putin in weekend. Din lipsa de spatiu bineinteles. Stau in apartamentul mamei ei, impreuna cu aceasta. Ea este despartita de sotul ei. Cu toate acestea locuiesc in continuare in aceasi casa. Cand vine tatal fetei acasa, iubitul prietenei noastre pleaca la apartamentul parintilor lui, iar ea doarme cu mama ei, tatal ocupand singur o camera. Cuplul dureaza de 7 ani .”( interviul 7), la motivele locuirii impreună :” Da, nepoata mea. Se cunosc de cand avea ea 14 ani. Si acum are 19 ani. Deci sunt impreuna de 5 ani si locuiesc acasa la ai ei de 3 ani. Da, el facea naveta la liceu si al munca, de fapt a seral si lucreaza intr-un service sin oras el fiind dintr-un sat apropiat de oras. Ea are alte ganduri. Claudia urmează sa dea la facultate și el este dispus să o urmeze oriunde. „( interviul 8). Alti respondenti confirma aceea teorie conform careia persoanele care se căsătoresc și apoi divorțează aleg în cele din urmă nu se să recăsătorească ci mai degrabă să trăiască în concubinaj, ca se pot intelege bine si pot avea si ingrijii proprii copii : „Da, avem prieteni care s-au mutat impreuna, la unii a mers bine aceasta schimbare, la altii nu. Spre exemplu cunoastem un cuplu din Constanta. Se cunoasteau de 7 ani si au hotarat sa se casatoreasca. Dupa doar 2 luni au divortat, pentru ca el se purta ciudat.Nu stiu concret, dar asa am auzit si noi. Dupa ce au divortat s-au hotara sa locuiasac in aceasi casa. Deci si in momentul de fata sunt impreuna, nu s-au recasatorit, traiesc in concubinaj cam de 4 ani și au și un copil. Spun ca se inteleg foarte bine.”( interviul 9). Printre răspunsuri întâlnim menționat și locul în care concubinii trăiesc : ”Cunosc două cupluri care locuiesc fără să fie căsătoriți. Un cuplu stă în chirie cu un alt cuplu, iar altul la părinții băiatului, opusul nostru.”( interviul 11), planurile de viitor : căsătoria și copii :”Este faptul ca stau impreuna, ca se inteleg bine, ca vor sa se casatoreasca si sa aiba copii dupa casatorie. „ (interviul 12), „Da, prietena cea mai bună. Isi cunoaște partenerul de 3 ani și doresc să se casatoreasca, dar nu știu când se va întampla acest lucru. Locuiesc la părinții lui. „(interviul 15). Printre toate aceste afirmatii se regaseste si ideea conform careia uniunea consensuală este o relație la care partenerii pot renunța mai ușor, dar exprimă în acelas timp caracterul fragil al relației :”Da am prieteni care au adoptat acest model, dar după ceva timp și-au dat seama că nu se merită unul pe celălalt, pentru că aveau priorități diferite și au ales cea simplă cale să se despartă. „ (interviul 13). Faptul că doar doi subiecți au afirmat că nu cunosc cazuri de concubinaj arată gradul ridicat de răspândire și manifestare al uniunii consensuale. :” Nu cunosc pentru ca momentan nu prea mai avem prieteni, nu prea mai iesim din cauza programului iubitului meu. ”(interviul 1),” Măi…Nu. Unii sunt căsătoriți, iar alții trăiesc separat. ”(interviul 3)

Nu putem vorbi despre uniune consensuală fără să știm ce reprezintă familia pentru respondenții. Astfel că pentru a afla atitudinea subiecților față de familie interviul a cuprins o întrebare care presupune ca răspuns exprimarea opiniilor față de familie. Aceștia din urmă valorizează pozitiv existența familiei, considerand-o foarte importantă, care presupune multe aspecte. Cuvintele care o descriu cel mai bine sunt următoarele: existența copiilor, a responsabilitățlor, a grijilor, a drepturilor, care influențează viața indivizilor, înseamnă sprijin, înțelegere, stabilitate, iubire, , caldură, respect, dorință, un loc unde te regăsesști ca individ, realizări, liniște, căsătorie.

În rândurile de mai sus am precizat felul în care este văzută relația de concubinaj al subiecților investigați. Următoarele rânduri relevă opinia concubinilor despre uniunea consensuală în general. În acest sens concubinajul este o modalitate de avedea dacă relația poate continua în timp, dar este o relație de iubire. Tot aceasta presupune lipsa importanței actului oficial, un ciclu de viață care se poate confrunta cu aceleași probleme cu ale unui cuplu căsătorit, îndeplinește aceleași funcții. Mai mult este o modalitate din ce în ce mai răspândită prin care partenerii pot reușii să se cunoască reciproc, etapă premergătoare căsătoriei, frica unora de a-și întemeia legal sau nu o familie, relație judecată de societate, dar benefică, asemănătoare cu o căsătorie, care spre deosebire de aceasta se poate încheia mai ușor fără consecințe prea grave pe care le pot suferii partenerii.

Concubinii găsesc asemăneri între relația lor și un cuplu căsătorit. Această dimensiune se referă la împărțirea sarcinilor menajului, la perioadele relației/ incercările prin care pot trece partenerii, la ajutorul reciproc, la împărțirea cheltuielilor, la acelaș simt al răspunderii, maturității, aceleași posibilități de afirmare, realizare, armonie . Astfel că diferențele sunt nesemnificative. Acestea se referă la atuurile personale și la ceea ce vrea fiecare să realizeze.

Subiecții au fost întrebați dacă Aveți copii? Vă doriți copii? Din eșantionul cercetării doar 2 subiecți au copii rezultați din relația din concubinaj și doar unul singur dintr-o căsătorie anterioară. Copii au vârsta cuprinsă între 4 și 27 de ani. Ceilalți repondenți își doresc copii, dar după căsătorie. Unul singur nu își dorește acest lucru și condamnă existența copiilor în concubinaj, considerându-l un lucru rușinos : „Să ai un copil în concubinaj. Pe de o parte este rușinos, nu e deloc bine..Eu una nu vreau.”(interviul 1), iar un alt subiect pune accent pe imposibilitatea creșterii unui copil în concubinaj : „Cel mai important lucru este să nu faci un copil în concubinaj sau sa faci un copil și sa îți dai seama că nu-i poți oferii nimic. „ (interviul 13),

Alte informații cu privire la viața de concubinaj face trimiteri la cunoștiințele respondenților despre anumite legi care să reglementeze concubinajul în România. Mulți dintre respondenți nu sunt informați, nu cunosc nimic despre existența unei astfel de legi, detaliile oferite despre acest lucru fiind vagi. În principiu acestea se referă la durata relației care poate asigura partenerilor dreptul la moștenirea unor bunuri : „Da, am auzit. Adica daca, cum sa spun eu, stai în concubinaj maxim 3-5 ani, ai parte la partaj asa cum ar fii daca ai fii casatorit.”( interviul 5), „Da stiu ca exista. Am vazut la televizor ca bancile iti acorda acum credit daca demonstrezi ca traiesti in concubinaj, cu conditia ca relatia sa dureze de ceva vreme. Altceva nu stiu. „( interviul 7), Dacă aș compara cu o căsătorie normală cred că și în concubinaj se pune problema bunurilor strânse. Nu știu cum se împart dacă cuplul se desparte. Mă gândeam dacă poți să faci vreun împrumut ca tânăr aflat la început de drum? Chiar nu știu nimic concret. „( interviul 11), „Am auzit la televizor. Ma gandesc ca este vorba despre un contract prenuptial in care daca te desparti sa imaprti averea daca se poate numii asa.” ( interviul 12). Dezinteresul față de existența unor proiecte sau legi care să reglementeze concubinajul în țara noastră- din 15 respondenți doar 4 au oferit detalii și unul a afirmat că nu este interesat- se datorează fie ignorării cu bună știință a acestui fapt sau faptului că majoritatea respondenților intenționează să se căsătorească.

În toate planuri de viitor ale respondenților sunt incluse realizările personale și familiale. De aici rezultă că majoritatea doresc să se căsătorească, să își intemeieze o familie, să ai bă copiii, să intre in ciclul normal al vieții . Din totalul de respondenți doar 4 nu intenționează să se căsătorească. Motivele ar fii nesiguranța pe relație și partener “Exceptand casatoria. Pentru ca ne certam atat de des si nu vreau sa ajungem la divort. Nu avem certitudineea ca putem forma o familie cum se spune”( interviul 1), lipsa resurselor fiannciare “Nici nu avem bani ca sa mai facem si o casatorie”( interviul 5) și faptul că în prezent căsătoria nu este și nu mai reprezintă o prioritate pentru respondenți “Cât despre căsătorie…Nu am discutat niciodată despre lucrul asta cu partenerul meu. Poate când ne-om stabiliza un pic, poate. Nu mi-ar displace lucrul acesta. Dar până la marele pas mai este mult, să mai creștem și să reușim să ne descurcăm singuri și să putem devenii niște adulți responsabili.”( interviul 5), “Deocamadata nu. Vrem sa avem mai intai unde să stăm și apoi să ne căsătorim. Poate peste 2-3 ani sau chiar mai bine. „( interviul 15), „Nu vrem sa ne casatorim, nu mai avem asta in plan. Nu cred ca mai are vreun rost. Ne este bine si asa. Avem alte prioritati in viata. Sa ne descurcam si sa ne vedem fata la casa ei.”( interviul 10)

Astfel că trecând în revistă și interpretând răspunsurile oferite de cei intervievați avem o imagine complexă a ceea ce înseamnă noțiunea de concubinaj în România. Datele obținute sunt relevante pentru orice cercetător pentru că ele confirmă teoriilor cu privire la cupluri care trăiesc în concubinaj.

Cele mai importante se referă la faptul că uniunea consensuală este cel mai des întâlnită la tineri, în special la cei care sunt studenți, fiind asemănătoare cu o relație a unui cuplu căsătorit, că persoanele divorțate preferă în locul căsătoriei mai degarbă concubinajul, acesta din urmă reprezintând o modalitate de testare a partenerului, a compatibilitații, o etapă premergătoare căsătoriei. Ea este întâlnită la mai multe grupuri de vârstă, la persoanele cu diverse profesii : de la croitor la manager.

Cuplurile de concubini au copiii și nu au întâmpinat probleme majore legate de acest aspect.

În prezent în România uniunea consensuală este tolerată în comparație cu alte perioade anterioare, mai ales în societățile tradiționale când aceasta era puternic respinsă. Judecând mai adânc acest lucru pot afirma că în zilele noastre așa cum spun și specialiștii societatea românească este mult mai permisivă, acceptă și alte forme ale conviețuirii indivizilor, fără ca nucleul de bază să fie afectat sau mai mult decât atât să dispară.

De asemenea concubinii își doresc o locuință proprie, majoritatea gândindu-se la varianta unui mariaj acesta reprezentând pentru indivizi modalitatea de a avea propria familie cu tot ce presupune aceasta : o casă, copii, drepturi. Nu putem ignora cazurile în care subiecții confirmă ceea ce specialiștii spun despre caracterul relației de concubinaj. Și anume că aceasta în comparație cu un cuplu căsătorit este o relație fragilă, superficială, care se poate încheia mai ușor.

Faptul că subiecții doresc să își întemeieze o familie și să se căsătorească sugerează foarte clar ideea că uniunea consensuală nu contribuie la instabiliatatea familiei românești. Ea constituie mai degrabă o etapă necesară, cuprinsă în viața indivizilor și care trebuie să contribuie la armonia și echilibrul fiecărui cuplu.

Consider că cercetarea de față nu s-a dorit a fii exhaustivă. Singurul ei scop a fost identificarea unor explicații și teorii cu privire la concubinaj, dar și confirmarea sau infirmarea acestora prin informațiile, datele furnizate de respondenți. Răspunsurile, datele pot fii generalizate pe populația cuprinsă în grupa de vârstă 19-51 de ani. În opinia mea subiecții au răspuns obiectiv la temele propuse de interviu.

Aplicarea studiul de caz ca și metodă calitativă a pornit de la premisa că aceasta reprezintă o modalitate eficientă de a obține informații noi despre tema cercetată de la un număr focusat de indivizi. Aplicarea interviurilor semistructurate mi-au furnizat anumite date liniare. Acest lucru m-a detreminat să studiez și alte aspecte particulare, alte probleme cu care se pot confrunta indivizii care trăiesc în concubinaj

Strângerea datelor socio-demografice ale indivizilor, istoricul formării relației și familie în general, identificarea unor probleme cu care se confruntă cuplul, validarea teoriilor prin informațiile obținute și tragerea unor concluzii reprezintă punctele tari ale studiului de caz realizat.

Punctul de pornire a fost identificarea familiei în care trăiește cuplul. Avem de a face cu o familie extinsă. Mama (tatăl decedat de patru ani) trăiește în aceași curte cu proprii copii, dar în camere separate. Mai mult decăt atât frații prezintă asemănări. Toți au fost căsătoriți, au divorțat, au copii și trăiesc în prezent în concubinaj.

Cuplul care face obiectul studiului durează de 15 ani și au trei copiii: unul de 18 ani din prima căsătorie, și doi din relația actuală : de 12 și respectiv 3 ani. Folosind indicatorul vârstă și educație putem observa că partenrii nu prezintă diferențe majore fapt ce demonstrează că relația lor este una echilibrată. În schimb indicatorul profesie indică faptul că bărbatul este cel care aduce banii în casă, care este singurul sprijin al familiei, deci este capul familiei. În schimb femeia este șomeră, dar câștigă o sumă de bani facând menajul unei case, prioritar pentru aceasta fiind creșterea și îngrijirea copiilor. Până aici ne confruntăm cu o distribuire tradițională a rolurilor.

Problemele cu care se confruntă cuplul sunt rezultatul spațiului aglomerat și lipsa intimității membrilor cuplului , dar și lipsa unor acte care să le ateste dreptul asupra casei lor. În acest sens subiecții au menționat tensiuni între aceștia și ceilălalte rude care izvorăsc din invidie, din lipsa seriozității plății principalelor datoriilor: achiatarea plății curentului, a apei și a cablului tv. Mai mult decât atât ignoranța stabilirii suscesiunii casei constituie o problemă cu două aspecte. Lipsa actului casei îi împiedică pe aceștia să facă un împrumut, pentru- spun ei- a se descurca mai bine și pentru a avea siguranța unor bunuri care să le aparțină de drept. . Faptul că aceștia nu s-au interesat de modul în care pot intra în posesia actelor care dovedesc mostenirea pământului a fost facilitat spun subiecții de lipsa banilor pentru a deschide un proces judecătoresc și de imposibiliatea de a da peste ruda care deține actul de moștenire. Ca o soluție la această problemă ar fii toțuși consultarea unui specialist pentru a renunța la speculații și pentru vedea cum se poate rezolva cu adevărat problema.

O altă problemă majoră cu care se confruntă membrii cuplului ar fii lipsa banilor. Faptul că deși bărbatul lucrează 6 zile din 7 cu un contract de muncă – de 12 ani-, iar femeia câteva ore pe zii timp de 5 zile pe săptămână nu constituie un factor care să le permită un trai mai bun. Viața lor se identifică cu cele 4 camere neterminate, iar utilitățile și mobila sunt achiziționate prin rate de la diferite persoane fizice. Tot lipsa banilor îi impiedică să se gândească la o eventuală căsătorie.

Relația dintre parteneri nu prezintă aspecte care să atragă atenția în mod negativ. Ei susțin că se înțeleg, că se iubesc, că prioritatea lor sunt copii. Lipsa intimității și a spațiului îi determină pe respondenți să caracterizeze relația cu celelalte rude ca fiind una distantă, fără să obțină un feed-back : spre exemplu indiferența plății datoriilor de către ceillați membrii sau sprijin în diverse momente ale vieții. Principalele motive care au generat certuri între parteneri se referă la lipsa banilor, dorința de a nu ignora nevoile copiilor și relația propriu zisă cu ceilalți membrii ai familiei.

Relația cu proprii copii este una normală, încercând să îi ajute după propriile posibilități. În acest sens menționez dorința lor de a fi în pas cu lumea și anume : crearea camerelor copiilor și achiziționarea diverselor bunuri cum ar fii un calculator. Situația copiilor nu prezinta probleme majore, sunt frați proveniți din două familii diferite, cu nume distincte. Băiatul cel mare poartă numele tatălui biologic (Costea), fata numele bunicului (Stoian) și doar cel mic numele de familie al subiectului. (Tudor) Membrii cuplului care coabitează se consideră o familie și nu văd diferența majore între concubinaj și căsătorie.

Concluzia la ceea ce am spus în rândurile de mai sus se referă la următoarele lucruri. Avem de a face cu o relație de concubinaj durabilă și constantă, care are ca obiectiv crearea unei locuințe adecvate creșterii propriilor copii. De asemenea se verifică mai multe teorii. Prima se referă la faptul că această relație durează pentru că partenerii prezintă mai multe similarități de status/ compatibiliatatea partenerilor (acelaș nivel de educație, vârsta apropiată, acealeași responsabilități). Persoanele care trăiesc în concubinaj pot avea un grad mai scăzut al satisfacției vieții și un grad ridicat al stresului (în cazul nostru lipsa banilor și a posibilităților de a achiziționa diverse bunuri). Literatura de specialitate susține ideea care se referă la faptul că persoana divorțată este mai înclinată spre a alege concubinajul. – verificată și în cazul nostru. Relația studiată se apropie de cea a unei familii căsătorite prin faptul că îndeplinește aceleași funcții, iar statusurile și probleme din gospodărie sunt asemănătoare. Fiul cel mare are maturiatatea de a constata că nu există diferențe între familia lor și una recunoscută social și legal.

Concubinajul rămâne în prezent o relație judecată și respinsă de indivizi. Mai mult decat atât românii nu o tolerează atunci când apar și copii.

IV. CONCLUZII

În capitolul care urmează doresc să reamintesc principalele întrebări și răspunsurile ale lucrării. De asemenea vreau să evidențiez contribuțiile aduse prin lucrarea de față, să stabilesc în ce constă noutatea cercetării, a metodelor și datelor folosite și să propun noi eventuale ipoteze pentru viitoarele cercetări. Mai mult decât atât este necesar să observ în ce măsură am acumulat cunoștiințele privind crearea unui lucrări științifice, să menționez problemele cu care m-au confruntat de-a lungul cercetării și cum le-am depășit. Ca orice eseu, proiect cercetarea de față presupune anumite aspecte, dimensiuni care atrag sau nu atenția. Acestea se constituie în punctele tari și slabe ale lucrării. Astfel că, în funcție de aceste precizări voi stabili care sunt recomandările pentru viitoarele cercetări care au ca temă uniunea consensuală și familia în general.

Consider că la acest nivel analiza se va oprii asupra confirmării sau infirmării celor 3 ipoteze de lucru pe care le-am utilizat pe parcursul cercetării de față. Pentru a putea lua o decizie în privința validării ipotezei cu grad mare de generalitate << Dacă uniunea consensuală devine un model predominant de conviețuire în rândul tinerilor și adulților atunci acesta afectează stabilitatea familiei și reduce numărul de căsătorii. >> trebuie mai întâi să se analizeze și să se descrie informațiile și datele obținute în urma aplicării celor doua ipoteze cu nivel mediu de generalitate/ ipoteza intermediară și ipoteza de lucru.

Am folosit ipoteza cu nivel mediu de generalitate/ ipoteza intermediară pentru a descrie aspectele uniunii consensuale, pentru a vedea la ce grupe de vârstă, ce status social, economic, ce caracteristici, motivații și implicații îi recomandă pe cei care trăiesc în concubinaj în STATELE UNITE ALE AMERICII și în unele țări din Europa și America Latină. Această analiză comparativă mă ajută să scot în evidență asemănările și deosebirile uniunii consesuale precum și specificul ei în aceste 3 spații sociale.

Astfel că numeroasele studii și cercetări la care am făcut apel pe întregul cuprins al cadrului teoretic susțin următoarele lucruri. Uniunea consensuală a căpătat forme încă din secolul al XIX-lea în Europa și Asia în rândul muncitorilor, coexistând în acelaș timp cu familia recunoscută legal și social. La început ea a fost puternic judecată și respinsă de indivizi, autorități și societăți, însă mai târziu prin schimbarea mentalităților indivizilor începe să se întâlnească astfel de comportamente. Schimbările de natură socială, economică, politică și culturală petrecute de-a lungul timpului au constituit adevărate premise ale înregistrării instabilității formelor familiale- la început tradiționale și mai apoi moderne -dar și ale constituirii și manifestării uniunii consensuale. Principalele forme ale instabilității familiei se referă la cele petrecute în ultimii 50 de ani- în special în Europa- și anume la scăderea ratei căsătoriilor, creșterea vârstei la prima căsătorie, scăderea natalității și creșterea ratei divorțului.

De ce am ales societatea americană? Din două deziderente și anume datorită bogăției informațiilor din literatura de specialitate, dar și datorită gradului de dezvoltare a societății și implicit al indivizilor.În acest sens pot face o comparație între indivizi unici și societăți distincte.

În Sua uniunea consensuală este intâlnită în special la studenți, numărul ei înregistrând cote maxime în anii 1970, crescând până în anii 2000. Diferențele dintre un mariaj și o uniune consensuală nu sunt evidente. Mai pronunțate sunt asemănările. Ele se referă la interacțiunile directe între parteneri, la succesul marital, la procesul de luare a deciziilor, de rezolvare a problemelor, la responsabilităților, rolurilor tradiționale, la posibilitatea mare a despărțirilor etc. Diferențele se referă uneori la așteptările partenerilor, la comunicare, reședințe distincte ale partenerilor, la ratele mai ridicate de violență și divorțialitate, la gradul scăzut al securității și la legalizarea uniunii consensuale,

Dacă la început uniunea consensuală era percepută ilegală și imorală în 20 de state americane, fiind sancționată social prin amenzi și nerecunaoșterea drepturilor copiilor născuți dintr-o astfel de relație în prezent se poate vorbi despre un contract al concubinilor, care este util atunci când relația lor se încheie și se pot judeca pentru împărțirea corectă a bunurilor pe care le aveau înainte de despărțire. Atunci când vine vorba despre motivele alegerii coabitării americanii nu se deosebesc de europeni sau latini : testarea compatibilității, etapă premergătoare căsătoriei, mijloc de a avea parte de mai multă intimitate etc. Ca dezavantaje enumăr nerecunoașterea unor drepturi de către unele instituții precum cele de asigurări medicale, diferențe manifestate de tată față de copilul care nu este al lui, dar și schimbarea vieții sociale adică scăderea numărului de întâlniri, de prieteni și implicare emoțională diferită.

În America Latină studiile despre uniunea consensuală atestă acelaș an de manifetare ca și în Sua: anii 1970. Centrul Brazilian pentru Analiza și Planning menționează următoarele avantajele și dezavantajele ale uniunilor consensuale resimțite de subiectii brazilieni: securitatea materială și ușurința cu care un barbat își poate alege partenera, caracterul fragil și superficial al relației. Concubinajul este răspândit în toate mediile, dar ele sunt mai evidente în mediile sociale si economice cu o influență mai scazută, în rândul femeilor tinere, la cele cu un nivel de educație mai scăzut și care nu sunt catolice. În ceea ce privește legalizarea concubinajului în țările din America Latină aproximativ 30% dintre acestea au fost recunoscute social și legal doar în 3 din cele 4 țări cuprinse în cercetare: Columbia, Costa Rica și Mexic. Factorii care favorzează legalizarea concubinajului sunt diverși: vârsta în Costa Rica, educația în Mexic și religia în Columbia, Costa Ria și Peru. Situația copiilor nu este asemănătoare cu cea din SUA. Deși copii născuți din relații de concubinaj nu sunt considerați ilegitimi, legalizarea nașterilor nu este acelaș lucru cu legalizarea concubinajului. Dacă în SUA coabitarea se regăsește la toate grupele de vârstă: sub 25 și peste 65 de ani, acestea fiind valorile extreme, în țările latino-americane femeile care trăiesc în concubinaj provin în proportie de 16.1% din noua burghezie: administratori, tehnicieni, muncitori de înaltă calificare, 30% sunt șomeri deși se ocupă cu agricultura și au vârsta cea mai mică la căsătorie.

Analiza uniunii consensuale în România are la bază următoarea ipoteza cu grad mic de generalitate/ ipoteza de lucru: <<Dacă românii aleg uniunile consensuale în locul căsătoriilor atunci familia va devenii din ce in ce mai instabilă.>> Înainte de a trece la aplicarea interviurilor am analizat familia și indivizii din societatea comunistă și de tranziție. Am aflat că aceștia erau oprimați de regimul totalitar și că întreaga lor viață era controlată, astfel că nu puteau lua decizii în acest sens. Prăbușirea regimului a însemnat o schimbare radicală a țării care a avut consecințe și asupra vieții și comportamentelor familiale. Fluxul mare de informații, libera circulație a bunurilor și indivizilor mai târziu din societatea de tranziție au determinat schimbări și în viața de familie și în mentalitățile indivizilor: rate mai mari ale divorțurilor, vârste mai ridicate la căsătorie, scăderea nupțialității și a natalității față de anii regimului comunist. Concubinajul la români este tot o modalitate de a-ți testa partenerul/a, are aceleaș avantaje întâlnite și în celelalte țări, dar spre deosebire de acestea el nu este legalizat. Specialiștii sunt de părere că acest lucru nu ar trebui să se întâmple pentru că ar putea afecta stabilitatea și echilibrul familie. Totuși Constituția României și Codul Familiei prevăd acelaș drepturi ale copiilor născuți dintr-o relație de concubinaj cu cele ale copiilor născuți într-o familie recunoscută legal. Cu toate acestea prin impunerea și unui contract al concubinilor se urmărește crearea protecției sociale ale concubinilor.

Cercetările realizate în România pe tema uniunii consensuale scot în evidență faptul că familia este foarte importantă pentru indivizi, constituie un adevărat suport emotional, financiar și parctic pentru aceștia. Indicatorul locuință arată că odată cu creșterea vârstei tinerii căsătoriți/ uniuni libere dețin o locuință proprie, că pot sta încă în locuința părinților, deși un număr semnificativ aleg să închirieze o altă locuință. Indicatorul statusul partenerilor căsătoriți/uniuni libere susține ideea conform căreia la grupele de vărstă 30-54 de ani statusurile sunt egale, iar tineri consideră că este de preferat ca deciziile să fie luate de bărbați, fiind considerați capul unei familii. Diviziunea muncilor în gospodărie pune accent pe rolurile tradiționale. Atât în cazul celor căsătoriți cât și a celor care coabitează femeile sunt cele care îndeplinesc treburile casnice, iar bărbații pe cele legate de reparațiile casei și automobilului.

Consider că analiza comparativă se poate face și între cercetările realizate de specialiști și studiul de față. Acesta din urmă vine în sprijinul afirmațiilor de mai sus, urmărind o parte din indicatorii descriși mai sus și la nivelul cărora se găsesc similarități. Cu toate acestea el propune și alte nivele de analiză. În principiu ele exprimă indicatori precum vârsta, sex, nivelul de educație, profesia, mediul de rezidență, durata relației de concubinaj, perceperea relației de concubinaj de către indivizi, familie, rude sau cunoscuți. Vorbim despre persoane între 19-51 de ani, din mediul urban- București și Slobozia, care au absolvit cursurile școlii profesionale, liceului și facultăților de stat, cu profesii precum confecționar haine, agent comercial, funcționar, artitect sau manger. Durata relației de concubinaj variază de la o persoana la alta de la 6 luni minim la 20 de ani maxim.Un alt plus se referă la răspunsurile cu privire la atitudinile subiecților despre concubinaj, familie în general, cunoștiințele despre legile care reglementează concubinajul în România. De asemenea un alt punct forte este acela că subiecții au descris care sunt principalele lor planurile de viitor. Scopul strângerii informațiilor a fost acela de a vedea dacă respondenții intenționează să se căsătorească. Faptul că unii respondenți au în planurile lor căsătoria în viitorul apropiat nu poate decăt să susțină afirmația conform căreia că uniunea consensuală este o etapă premergătoare căsătoriei și să infirm ipoteza de lucru conform căreia existenta concubinajului la români afectează stabilitatea familiei.

Noutatea lucrării rezultă și din aplicarea metodelor și instrumentelor sociale. Aici mă refer la interviul semistructurat, la scala atitudinii față de concubinaj, dar și la studiul de caz realizat pe un cuplu din Slobozia. Interviul m-a ajutat să obțin o imagine de ansamblu despre ceea ce presupune pentru respondenți relația de cuplu neoficializată, familia și căsătoria în general. Scala atitudinii față de concubinaj aplicată concubinilor dar și celor căsătoriți a avut ca rezultat stabilirea unor valori sociale, ale unor atitudini față de teme cercetată pe un eșantion mai focusat. Nu în cele din urmă studiul de caz a întregit cercetarea empirică deoarece doar prin această metodă calitativă am putut surprinde situația specială a concubinilor, dar și a problemelor cu care se confruntă membrii familiei extinse.

Consider că întreaga mea cercetare va facilita și alte demersuri științifice și empirice pe tema uniunii consensuale și familie. Analiza comparativă pune mai bine în evidență specificul acestora în cadre sociale distincte. Într-ucât cercetarea de față s-a dorit a fii preponderent calitativă și exploratorie nu propune ipoteze noi în acest domeniu. Mai degrabă a avut ca intenție stabilirea ipotezelor existente în literatura de specialitate și validarea empirică a datelor obținute prin testarea acestora.

Studiul de față are câteva merite. Mai întâi m-a determinat să cercetez cu sârguință literatura de specialitate și să îmi pun întrebări legate de conceptele studiate. Mai apoi să urmez etapele demersului științific cu ipotezele aferente așa cum fac cercetătorii experimentați. În ceea ce privește aplicarea instrumentelor de cercetare pot afirma că nu m-am confruntat cu situații speciale. Am descoprit cât de complexă este metoda interviului, ceea ce presupune înregistrarea audio și cât timp trebuie alocat transcrierii acestora. Subiecții au înțeles întrebările din interviu . Singura problemă a apărut în schimb la scala atitudinii față de concubinaj unde subiecții nu au înțeles sensul răspunsurilor care trebuiau încercuite. Astfel că am fost nevoită saă le reformulez.

O astfel de cercetare teoretică și empirică reprezintă un demers serios deoarece presupune alocarea unei anumite periaode de timp, a unor resurse și mijloace care să ușureze adunarea și înțelegerea unor idei științifice, precum și încununarea lor cu toate cunoștiințele acumulate pe parcursul anilor de faculatate.

Concluzia acestui studiu este că FAMILIA nu va dispărea ci va rămâne adânc înfiripată în conștiința și formarea personalității indivizilor de pretudindeni.

RECOMANDARI PT CERCETARI VIITOARE

BIBLIOGRAFIE :

1.Atkinson, Robert, 2006. Povestea vieții. Interviul. Iași: Polirom.

2.Bădescu, Ilie, 2002. Istoria sociologiei. Perioada marilor sisteme. Vol. 1. Capitolul 4 De la teoria „Dreptului natural” la teoria „Comunități morale”. Contractualiști și „Organiciști”. Originea europeană a terorii. Supcapitolul 6 Eroarae contarctualiștilor,. Familie și societate. București : Editura Economică.

3. Băran-Pescaru, Adina, 2004. Familia azi. O persepctivă sociopedagogică. Capitolul 3 Coabitarea. București : Aramis.

4. Bird, Gloria și Keith Melville, 1994. Familia și relațiile intime. Capitolul 5 Stiluri interpersonale: Singuri pe tărâmul căsătoriei. Coabitarea. S.l : McGraw-Hill

5. Berquo E și Loyola MA, 1984. Revista Brasileira de Estudos de Populacao .Conjugal unions and reproductive strategies in Brazil. Disponibil pe <<www.popline.org/docs/0707/268374.html >> la data de 09.03.2008 , 1-2, 35-98.

6. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Capitolul 2 Metodologia cercetărilor sociologice empririce. București: Economică.

7. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Capitolul 3 Analiza ipotezelor și formalizarae în sociologie.. București: Economică.

8. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Capitolul 6 Tipuri de cercetări sociologice sociologice.. București: Economică

9. Chelcea, Septimiu, 2004. Metodologia cercetării sociologice. Metode cantitative și calitative. Capitolul 9 Scalele și tehnicile de scalare. București: Economică

10. Ciupercă, Cristian, 2000. Cuplul modern între emancipare și disoluție. Capitolul Renunțarea la modelul nuclear. Alexandria: Tipoalex.

11. Colea, Mihaela, 2008. Românii fac logodna în Spania și nunta în România. Disponibil pe << www.adevarul.ro/articole/romanii-fac-logodna-in-spania-si-nunta-in-romania/348805 >> la data de 22.05.2008.

12. Costaforu, Xenia, 2004. Cercetarea monografică a familiei. Capitolul D: Relații individuale în cadrul vieții de familie. Subcapitolul Relațiile dintre soți. B. Concubinajul. București: Tritonic.

13. First European Quality of Life Survey, 2003. Family, work, social networks . Cap.4 Importance of suport for social. Disponibil pe <<http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef0592.htm >>, la data de 10.05.2008.

14. First European Quality of Life Survey. 2003. Quality of life in Bulgaria and Romania. Disponibil pe <<http://www.eurofound.europa.eu/publications/htmlfiles/ef0592.htm>>, la dat de 15.05.2008.

15. Ghebrea ,Georgeta, 2003. Regim social-politic și viață privată (Familia și politica familială înRomânia). Disponibil pe <<http://ebooks.unibuc.ro/StiintePOL/ralu/3-2-3.htm>>, la data de 23.03.2008

16. Giddens, Anthony, 2001. Sociologie. Capitolul Capitolul 7 Familia, căsătoria și viața personală. București: Bic All.

17. Goldman N și Pebley AR, 1981. Social Biology. Legalization of consensual unions in Latin America.. Disponibil pe << http://www.popline.org/docs/0006/010868.html >> la data de 06.03.2008, 28(1-2), 49-61.

18. Goody, Jack, 2003. Familia europeană. O încercare de antropologie istorică.Capitolul 9 : Proto-industrializarea și industrialiazarea. Subcapitolul Uniunile consensuale. Iași: Polirom.

20. Hardyment, Christian, 2000. Viitorul familiei. Capitolul II Majoritatea necăsătorită. București: Științifică.

21. Ifrim, Mircea, 2002. Parlamentului României și Camerei Deputaților. Comisia pentru Sănătate și familie. Proces verbal al ședințelor comisiei din zilele de 14 și 15.05.2002. Disponibil pe , la data de 25.04.2008.

22. Iluț, Petru, 2005. Sociopsihologia și antropologia familiei. Capitolul : Alternative nonmaritale, Subcapitolul Concubinajul și sexuaalitatea pemaritală. Iași: Poilirom

23. Mărginean, Ioan, 2000. Proiectarea cercetării sociologice. Partea a II-a. Capitolul 6. Măsurarea în sociologie. Supcapitolul Tehnici de scalare. Iași: Polirom.

24.Mitrofan, Iolanda și Nicolae Mitrofan, 1991. Familia de la A…la Z. Mic dicționar al vieții de familie. București: Științifică.

25.Moscovici, Serge și Fabrice Buschini, 2007. Metodologia științelor socioumane. Partea a II-a Metode specifice. Capitolul Interviul. Iași: Polirom

26. Olson, David și John Defrain, 2006, Ediția a 5-a. Căsătorii și familii. Intimitate, diversitate și puteri. Partea a III-a Etapele relațiilor intime: A locui împreună. New York: McGraw-Hill.

27. Ojeda N, 1988. Female nuptiality : the importance of consensual unions. Disponibil pe << http://www.popline.org/docs/0844/055351.html >>, la data de 09.03.2008.

28. Popescu, Raluca, 2003. Familia tânără în societatea contemporană. Calitatae Vieții, XIV, ?

29.Popescu et.al , 2007. Barometrul de Opinie Publică- Viața de cuplu. Disponibil pe : <<www.sfos.ro/ro/comunicate_detaliu.php?comunicat=51 >>, la data de 15.05.2008.

30. Revista Avantaje, „s.a”. Concubinaj sau căsătorie ?Disponibil pe http://www.avantaje.ro/index.php?a=1498&p=3, la data 23.05. 2008

31.Richmond- Abbot, Marie, 1992. Genurile de rol de-a lungul vieții. Partea a III-a Instituții sociale, norme și control. Subcapitolul A locui împreună: Coabitarea. Ediția a 6-a : McGraw-Hill.

32. Roșca, Marian, S.a. Concubinajul. Disponibil pe http://www.avoconsult.ro/concubinajul-convietuire-trai-casatorie-bunuri-comune-cote-parti-copii-rudenie-drepturi.html, preluat la data de 20.03.2008.

33. Rughiniș, Cosima, 2002. Valorile europene în relațiile intime. Studiu comparativ. Sociologie Românească, 1-2, 38-75.

34. Saxton, Lloyd, 1986. Individul, căsătoria și familia. Partea a II- a.Capitolul Celibatul: Preludiul Mariajului, California : Belmont. Wadsworth Publishing Company.

35. Simion, Maria, 2002. Familia în Europa între anii 1960 și 2000. Disponibil pe <<>>, la data de 18.03.2008.

36. Vlăsceanu, Lazăr, 1986. Metodologia cercetării sociale. Capitolul 1 Eșantionarea. București: Științifică și Enciclopedică.

37.Vander Zanden, James W., 1985. Dezvoltare umană. Capitolul Maturitatea timpurie :Iubire și muncă. Subcapitolul A locui împreună. New York : Alfred A. Knoph.

38. Voinea, Maria, 1993. Sociologia familiei. București : Universității.

39. Voinea, Maria și Carmen Bulzan, 2001. Sociologie. Manual pentru clasa a 11-a. Capitolul 3 Microgrupurile sociale. Subcapitolul 2 Familia și relațiile de rudenie. București: All Educational.

40.Voinea, Maria, 1996. Psihosociologia familiei. Capitolul 6 Modele alternative ale familiei. București: Universității.

41. Yin, Robert, K., 2005. Stdudiul de caz. Designul, colectarae și analiza datelor. Iași: Polirom.

42.Yorgensen, Stephen R., 1986. Căsătoria și familia. Dezvolatare și schimbare. Capitolul Viața înainte de căsătorie. Etapa premaritală. New York: Mcmillan Publishing Company.

43. Zdru, Florica, 2006. Până când va fi concubinajul…o iubire ilegală? Disponibil pe <<http://www.cugetliber.ro/Arhiva/aprilie2006/03/pag%2014.pdf >>, la data de 23.05.2008

44. Zimmerman, Shiley l., 2001. Înțelegerea Politicii Familiale. Partea I Deniții, tendințe și modele. Capitolul Statutul familiei: ce este familia ? Subcapitolul Coabiatarea. Ediția a 6-a : Fullbrigt.

ANEXE

Scala atitudinii față de concubinaj

Mai jos am formulat câteva enunțuri cu privire la concubinaj. Mai exact acestea se referă la anumite aspecte ale vieții de concubinaj. Fiecare individ le perecpe în moduri diferite. Unii le consideră neimportante, iar alții foarte importante.

După ce citiți enunțurile indicați pentru fiecare o cifră încercuind-o. Astfel că :

dezacord total

dezacord

nici acord/ nici dezacord

acord

acord total

Nu există răspunsuri bune sau rele și doar adevărate sau false.

Vă mulțumesc!

Itemi

Este indicat să locuiești în aceași locuință cu partenerul tău dacă îl iubești, chiar dacă nu sunteți căsătoriți. 1 2 3 4 5

Concubinajul apare atunci când împarți acelaș pat trei zile pe săptămănă timp de cel puțin 3 luni consecutive. 1 2 3 4 5

Concubinajul este ceva imoral, rușinos, neacceptat de societate 1 2 3 4 5

Concubinajul este un fel de familie, singura difernță este aceea că partenerii nu sunt căsătoriți legal. 1 2 3 4 5

Concubinajul este o relație instabilă, fragilă, artificială între un bărbat și o femeie.1 2 3 4 5

Concubinajul ar trebui să fie legalizat. 1 2 3 4 5

Situația copiilor născuți dintr-o relație de concubinaj ar trebui să benefieze de aceleași drepturi pe care le au cei născuți dintr-o relație legalizată, oficilaizată/ căsătorie. 1 2 3 4 5

Concubinajul este o modaliatate de testare a compatibilității partenerilor. 1 2 3 4 5

Concubinajul este o etapă premergătoare căsătoriei. 1 2 3 4 5

Concubinajul ajută la o mai bună înțelegere a partenerilor în căsnicie. 1 2 3 4 5

Concubinajul afectează stabilitatea familiei recunoscute social legal. 1 2 3 4 5

În concubinaj se regăsesc mai multe cazuri de violență fizică impotriva partenerilor și uneori impotriva copiilor 1 2 3 4 5

Concubinii au mai multă libertate atunci când este vorba despre luarea unor decizii. 1 2 3 4 5

Concubinajul este mai des întâlnit în rândul tinerilor. 1 2 3 4 5

În continuare aș dori să îmi precizați câteva date despre dumneavoastră. Vă asigurăm că răspunsurile sunt confidențiale.

1.Vârsta : -între 18-25 ani

-între 26-35 ani

-între 36-45 ani

-între 46-55 ani

-peste 56

2.Sexul : – masculin

feminin

3. Stare civilă :

– necăsătorit/ă

– căsătorit/ă

– divorțat

– văduv

4. Ultima școală absolvită :

liceu

școală profeșională

învățământ superior

învățământ postuniversitar

5. Profesie :………………………………………….

6. Mediul de rezidență :

urban

rural.

Ghid de interviu :

Bună ziua! Numele meu este Țaporea Andreea și sunt studentă îm anul III la Faculatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București. Realizez o cercetare despre uniunea consensuală/ concubinaj în România. De aceea vreau să stiu starea dvs. civilă, căteva aspecte legate de viața de cuplu și deasemenea dacă trăiți în concubinaj și aspectele aferente.

Nu trebuie decât să-mi răspundeți la câteva întrebări, opinia dvs. este foarte importantă în finalizarea cercetării. Vă asigur că ați fost ales aleator din populația Bucureștiului/ Sloboziei.

De asemenea răspunsurile nu vor fii făcute publice la fel cum și identitatea dvs va rămâne necunoscută.

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

2. Dar vârsta în ani impliniți?

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

5. Poți să îmi spui dacă lucrezi în prezent? Și unde?

6. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

7. Locuiți singur/ă? De cât timp?

8. Descrieți-mi relația dvs.

9. Puteți să îmi spuneți în ce constau aceste certuri minore?

10.Care sunt motivele pentru care ați ales șă locuiți împreună cu partenerul dvs. , fără să fiți căsătoriți?

11. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

12. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

13. Aveți și alți prieteni/ cunoscuțicare au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

15. Pentru că ați adus aminte despre concubinaj. Ce puteți să îmi spuneți despre acesta?

17. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

18. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

19. Dvs personal vă doriți copii?

20. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

Vă mulțumesc!

Interviul 1 Bordei Cornelia

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S: Bordei Cornelia.

2. Dar vârsta în ani impliniți?

S: 19 ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Școala de Arte si Meserii, din Dudesti, judetul Braila.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Sunt coordonator la o firma de cosmetice Faberlich, din Bucuresti.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: În Bucuresti.

6. Locuiți singur/ă? De cât timp?

S: Cu prietenul meu.

7. De cât timp vă cunoașteți?

S: De cinci ani.

8. Descrieți-mi relația dvs.

S: A fost frumos la început. Pline de mistere. Frumos, frumos. Apoi a devenit obișnuință.

9. Ce vreti să spuneti prin obisnuință?

S: Vreau să spun că lucrul asta e și bun, dar și rău. Ne cunoastem deja de patru ani si ne-am obisnuit unul cu celalalt…Cu toate ca ne iubim am ajuns sa ne certam prea des.

10. Spuneati ca va cunoasteti partenerul de 4 ani. Dar de cat timp locuiti impreuna? Si unde?

S: Locuim de 1 an și jumătate. În Bucuresti, în Colentina, în Teiul Doamnei, în chirie într-o garsonierî.

11. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs. , fără să fiți căsătoriți?

S: Faptul că a fost primul bărbat din viața mea, bineînteles că il iubesc și că am încredere în el. Am considerat că mi este mult mai bine lângă el.

12. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Părințiiii mei au fost de acord, m-au susținut. În schimb ai lui au spus că suntem prea tineri, dar au văzut că ne înțelegem bine…Ne-au sfătuit să avem grijă. Și ne-au susținut. Dar la început nu .

13. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da, de nenumerate ori. Unii au privit acest lucru cu ochi buni, alții comentau din răutate. Spuneau că suntem prea mici ca să locuim împreuna, eu 18 și el 21. Ne vorbesc pe la spate, că nu trebuie, că trebuie să ne mai gândim….Am auzit comentându-se că eu sunt mai saracă și mai urâtă. Pentru ei conteaza lucrurile astea. Dar și eu lucrez deci nu văd de ce comentează.

14. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Nu cunosc pentru că momentan nu prea mai avem prieteni, nu prea mai ieșim din cauza programului iubitului meu. Iar eu singură nu ies, doar atunci când vin la Slobozia, unde mai am câteva prietene.

15. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia..Cel mai important lucru. Un copil. O familie are întotdeauna greutăți și probleme. Are perioade bune și perioade rele, Dar în familie trudești, răzbești cu toate problemele pe care le ai.

16. Ce puteți să îmi spuneți despre concubinaj?

S: Concubinajul este cam aceeasi chestie. Ai aceleași probleme, griji, certuri ca într-o familie. Problema banilor. Deci poti să ai aceleași probleme, să te confrunți cu aceleași situații pe care un om căsătorit le întâmpină. Deși nu sunt căsătoriți oamenii pot avea copii în concubinaj. Eu nu.

17. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nuș tiu în ce consta acest lucru.

18. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Suntem bine. Mi-aș dorii să avem o relație un pic mai diferită. Suntem firi foarte diferite și ne ceratm cam des. Din gelogie, lipsa banilor (o zi, doua), și certuri copilaresti. și astea ne afectează relația. Cred că și alte cupluri au probleme, dar dacă nu mai avem prieteni nu știu ce să vă spun.

19. Vă doriți copii?

S: Eu nu, prietenul meu da. Pentru mine să ai un copil înseamnă să ai o familie, să fii căsătorită ca orice femeie. Să fii legal. Să poți face multe lucruri. Să ai un copil în concubinaj. Pe de o parte este rusinos, nu e deloc bine..Eu una nu vreau. El își dorește foarte mult și îi iubește. Eu nu vreau copii în concubinaj.

20. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Cu toate că ne certăm avem și planuri de viitor. Atunci când ne iubim mult ne gândim cum să reușim. Ca planuri de viitor..Exceptând căsătoria. Pentru că ne certam atât de des și nu vreau să ajungem la divorț. Nu avem certitudineea că putem forma o familie cum se spune. Vrem să avem propria nostră afacere, să fim noi patronii, să nu mai depindem de alții. Să avem o mașina..Căsătoria nu intră în planurile noastre..Este exclusă.

Interviul 2 Ion Mihaela

1: Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S: Ion Mihaela.

2: Dar vârsta în ani impliniți?

S: 22 de ani.

3: Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Colegiul Național Mihai Viteazu, anul 2005.

4: Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Sunt studentă în anul III la Universitatea Spiru Haret, Facultatea de Sociologie, Specializarea Sociologie din București.

5: Poți să îmi spui dacă lucrezi în prezent? Și unde?

S: Nu, nu mai lucrez. Am lucrat la un complez comercial din zona Grozăvești. Acum nu mai pot lucra pentru că mă pregătesc să susțin proiectul de licență.

6: Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc în București, în chirie în zona Nicolae Grigorescu.

7: Locuiți singură? De cât timp?

S: În zona aceasta cam de 6 luni…În trei ani de facultate ne-am mutat de trei ori….Din Dristor în Crângași, apoi din Crângași în Nicolae Grigorescu. Foarte obositor și greu. Nu am vrut să stăm la cămin…Agitație prea mare, zgomot, multe surse care îmi distrag cu siguranță atenția de la studiu…

8: Ați pomenit la un moment dat că “ne-am mutat de trei ori”? Puteți să îmi spuneți despre cine este vorba?

S: Este vorba despre iubitul meu ….

9: Descrieți-mi relația dvs.

S: Relația mea cu Gabi durează de aproape 5 ani, în iunie anul acesta. Ne iubim foarte mult și ne respectăm. Nu ne-am plicitisit unul de celălalt, din contră mereu facem lucruri ca să atragem reciproc atenția…Nu pot vorbi despre monotonie în relația nostră. Cât despre certuri minore legate treburile din casă.

10: Puteță să îmi spuneți în ce constau aceste certuri minore?

S: Primul care îmi vine în minte este că uită mereu să ducă gunoiul și să facă curățenie.

11: Să înțeleg că vă ajută la treburile gospodărești ?

S: Da ma ajută, în sensul că dacă eu pregătesc masa el face curățenie, șterge praful, duce gunoiul. Sau invers…Așa ne-am înțeles. Nu unul să facă totul și celălalt mai nimic. Suntem egali așa.

12: La ce vă referiți când spuneți „suntem egali”?

S: În primul rând mă refer la faptul că noi ca și parteneri nu trebuie să ne implicăm în moduri diferite…Adică unul să fie mai rece, mai indiferent și celălalt să încerce mereu să atragă atenția..Așa nu…Aici mă refer la lucrurile care ne privesc pe amândoi..Căt despre sentimente, știți și dvs. că unul iubește mai mult decât celălalt. Cam asta înțeleg eu.

13: Care sunt motivele pentru care ați ales șă locuiți împreună cu partenerul dvs. , fără să fiți căsătoriți?

S: Primul motiv a fost faptul că doream să intru la facultate, dar nu să stau la cămin. Gabi la fel fiind de o seamă cu mine. Al motiv este că ne înțelegeam și într-un fel ne-am riscat.

14: Puteți să reveniți asupra ultimei propoziții?

S: Deși ne iubeam cine îmi garanta mie că relația cu Gabi va mai dura încă aproape trei ani ? Nu m-am gandit pe moment că dacă nu ne mai înțelegem fiecare pleacă pe drumul lui. Am avut și avem ca prioritate studiile. Și da este mult mai confortabil să stai cu iubitul în aceași casă. Te scutește de corvoada întâlnirilor, ieșitului într-un oraș mare și mai ales necunoscut. Așa îl știu lângă mine, nu mai consumăm atâția bani și putem pe cât este posibil să ne cunoaștem mai bine.

15: Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Părinții noștrii ne-au susținut mereu. Atâta timp cât ne-am ținut de studii. Mai mult decât atât și părinții mei au trăit în concubinaj timp de patru ani într-o garsonieră din orașul natal, Slobozia, până au reușit să își cumpere un apartamnet. Deci cunosc foarte bine acest aspect. Cât despre restul …Nu am auzit nicio o părere despre lucrul acesta în care să ne deranjeze.

16: V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, nici bunica mea nu mi-a spus niciodată că nu e bine, că înainte să ne căsătorim e mai bine să locuim împreună. Atâta timp cât ne înțelegem….

17: Aveți și alți prieteni/ cunoscuțicare au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da, normal. Modelul îl regăsesc printre tineri, printre colegii mei de facultate, muncă, rude. Bănuiesc că fiercare cuplu este unic în felul lui, dar motivele cred ca sunt asemănătoare.

18: Care sunt acestea?

S: Cred că fiecare vrea să vadă cum este să trăiești aproape ca un cuplu căsătorit, să îl testezi și să il cunoști mai bine pe partenerul tău.

19: Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este locul unde te naști, crești și te dezvolți ca personaliate. Este importantă pentru că îți influențează viața. Nu cred că există cineva care poate trăi fără o familie, fie că este vorba despre una întemeiată legal fie în concubinaj.

20: Pentru că ați adus aminte despre concubinaj. Ce puteți să îmi spuneți despre acesta?

S: Concubinajul este tot o formă de conviețuire cu partenerul tau.. Singura diferență este faptul că nu ai nimic oficial în mână: act de căsătorie. În rest un cuplu care nu este căsătorit poate îndeplinii aceleași funcții și se poate confrunta cu aceleaș probleme.

21: Revenind asupra aspectelor concubinajului care ar fii problemele cu care s-ar confrunta partenerii?

S: Începând de la sarcinile din casă, până la felul în care se realizează cheltuielile. Dacă apar și copii deja părinții se îngrijesc de aceștia ca în cazul în care ar fii căsătoriți.

22: Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Sincer nu știu și nici nu am auzit vorbindu-se despre asta la televizor..

23: Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Relație armonioasă, stabilă, fără prea mari probleme. Este o relație frumoasă.

24: Mai devreme ați menționat și despre existența copiilor născuți dintr-o relație de concubianj? Dvs personal vă doriți copii?

S: Bineînțeles.

25: Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Principalul plan este să termin facultatea și să reușesc să mă angajez în domeniu. Cât despre căsătorie…Nu am discutat niciodată despre lucrul asta cu partenerul meu. Poate când ne-om stabiliza un pic, poate. Nu mi-ar displace lucrul acesta. Dar până la marele pas mai este mult, să mai creștem și să reușim să ne descurcăm snguri și să putem devenii niște adulți responsabili.

Interviul 3 Ionascu Valentin

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S: Ionașcu Valentin.

2. Dar vârsta în ani impliniți?

S: 26 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: ASE-ul din București, 2005.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Lucrez la o firmă de proiectări, din Slobozia.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc în casa părinților.

6. Locuiți singur/ă? De cât timp?

S: Nu. Locuiesc cu mama și iubita mea. De trei ani.

7. Descrieți-mi relația dvs.

S: Îmi doream să locuiesc cu Alex după 3 luni de când ne-am cunoscut. Nu s-a putut pentru am avut probleme. La scurt timp a murit și tatăl meu. Am anulat acest plan. Abia după un an ne-am mutat împreună. Este o relație solidă, am trecut prin multe amândoi.

8. Ce vreți să spuneți prin aceasta?

S: Mă refer la momentele vesele și grele prin care am trecut. Momentele de la început în care ne descopeream, apoi greutatea de a ne găsii un loc de muncă, de a nu avea o locuință proprie.

9.Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs. , fără să fiți căsătoriți?

S: Alex are 21 de ani. Când ne-am cunoscut avea 18 ani. Părinții ei au fost nevoiți să plece și să se mute din oraș. Ea pentru o perioadă a ales să facă naveta din Andrășești de unde se mutase familia ei. Apoi cunoscând-o i-am propus să se mute le mine. Țineam foarte mult la ea și vroiam să o ajut.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Mama mea a fost de acord cu mutarea noastră în acelaș apartament cu ea. Iar ai ei s-au bucurat că am lăsat-o să își continue școala, liceul de fapt. Restul…nimic.

12. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu și nu cred că aș ține cont de părerea altora despre relația mea.

13. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Măi…Nu. Unii sunt căsătoriți, iar alții trăiesc separat.

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Ca pentru orice om totul…Aici găsești sprijin și întelegere.

15.Ce puteți să îmi spuneți despre concubinaj?

S: Concubinajul este tot un fel de cuplu căsătorit numai că nu are la bază un act oficial.

16. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Spre rușinea mea chiar nu știu.

17. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Relația mea de cuplu este o relație obișnuită în care noi ne iubim si ne respectăm reciproc. Și noi locuim împreună… împărțim sarcinile. Cu perioade mai bune sau mai rele ca în orice relație.

19. Dvs personal vă doriți copii?

S: Da, doi copiii, după căsătorie.

20. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Ce planuri? Poi să reușim să închiriem o garsonieră numai pentru noi doi. Să își termine Alex facultatea pentru că mai are 2 ani. Să avem slujbe mai bine plătite și să reușim să ne luăm casa noastră. Și vrem să ne căsătorim dar după vreo 3 ani. Motive? Pentru că ne iubim, ne înțelegem foarte bine și nu văd de ce nu am face acest pas.

Interviul 4 Voicu Nicolae

1.Puteți să îmi spuneți pentru început care este numele și prenumele dvs.?

S: Voicu Nicolae

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 32 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Liceul Industrial Calarasi si l-am terminat in anul 1994.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Sunt agent vanzari la o firma din Slobozia.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Intr-o garsoniera din zona Mb-urilor, din Slobozia bineinteles.

6. Garsoniera este proprietate personala sau este inchiriata?

S: Este inchiriata de aproape un an de zile.

7. Locuiti singur?Daca nu de cat timp o cunoasteti?

S: Nu, cu iubita mea. De fapt cu viitoarea mea sotie. De 2 ani si ceva.

8. Pentru ca ati amintit faptul ca locuiti cu partenera dv ati putea sa imi spuneti de cat timp locuiti impreuna cu aceasta ?

S: Cam de 8 luni.

9. Puteti sa imi descrieți-mi relația dvs.?

S: Relatia nostra este una frumoasa. La inceput a avut cateva piedici. Relatia se bazeaza pe multa iubire si incredere. Este ceea ce am nevoie de la o partenera.

10. Ati amintit mai devreme ca ati avut cateva piedici? Ce vreti sa spuneti cand afirmati acest lucru?

S: Cand am cunoscut-o pe Oana, eu eram in alta relatie, de fapt eram casatorit, dar pe punctul de a divorta.

11. Puteti sa imi oferiti cateva motive pentru care ati luat decizia de a divorta de partenera dvs.?

S: În primul rând era foarte geloasă și mă bănuia din orice lucru minor. Își dorea foarte mult un copil și când a aflat că nu poate avea a devenit din ce în ce mai afectată de lucrul ăsta, nervoasă, suspicioasă. Chiar dacă am divorțat de ea, tot ma mai caută.

12. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., fără să fiți căsătoriți ?

S: Pentru că vrem să fim mai mult timp împreuna. Vreau să îi știu problemele și să o ajut. Și pentru că ne iubim….Decizia am luat-o împreună.

13. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Mama ei întotdeauna ne-a sprijinit. Tatal ei este un mai reticient. Mă acuză de faptul că Oana ar putea păți ce au pățit fostele mele soții. Dar o iubesc și nu vreau să sufere. Colegii sau cunoscuții nu au avut ce să îmi spună…Nu cred că aș ține cont de sfaturile lor.

14.Puteti sa îmi spuneți de câte ori ați mai fost căsătorit? Aveți și copii?

S: Da, de 2 ori. Am o fetiță de 4 ani din prima căsătorie.

15. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu știu în ce măsură judecat. Lumea comentează încî de faptul ca Oana este mai mică decât mine, are 19 ani. Deci diferența asta de vârstă, dar că locuim împreuna și că nu suntem încă căsătoriți nu.

16. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Cunosc cazuri printre prieteni și chiar colegi de muncă. Dar nu am intrat niciodată în detaliu. Bănuiesc că îi leagă sentimente și dorința de a se cunoaște mai bine. Eu asta cred.

17. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Pentru familia este totul. Adica stabilitate, iubire și copii. Responsabilitate, obligații. E ceva serios.

18. Dar concubinajul? Ce puteti să îmi spuneți?

S: De când stau cu Oana împreunî în garsonierîănu prea fac diferența între o căsătorie și un concubinaj. De fapt eu știu mai bine ce înseamnă o căsătorie. Dar că acum nu avem acel act . Mai bine că locuim împreună înainte de căsătoria noastră. Așa căpătăm mai multă încredere și reușim să ne cunoaștem mai bine.

19. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu cunosc nici o lege. Dar cred ca ar fii bine să existe legi care să reglementeze concubinajul. Și partenerii din concubinaj au nevoie de anumite beneficii, drepturi și sunt obligați să respecte anumite cerințe impuse de stat.

20. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Cele mai potrivite cuvinte ar fii iubire, respect, intelegere. Comparativ cu alte cupluri…Dacă mă gândesc chiar la mine…Și un cuplu căsătorit și unul necăsătorit cred că se confruntă cu anumite probleme, discuții. Ele tot niște familii formează. Cum am mai spus eu nu văd diferențe majore dintre cuplul meu și unul căsătorit pe care îl cunosc.

21. Vă doriți copii?

S: Da, foarte mult. Eu am o fetiță de patru ani din prima căsătorie. Mai ales Oana. Dar deocamdata nu poate rămâne însărcinată.

22. Puteți să îmi spuneți mai multe despre acest detaliu?

S: Da, medicul ne-a spus că este destul de mică să țină o sarcină și a sfătuit-o să ia niște vitamine și să nu faca prea mult efort.

23. Să înțeleg că vă doriți un copil înainte de căsătorie?

S: Da. Dar sa vedem ce se va intampla. Asteptam cu nerabdare, mai ales Oana.

24. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Vrem să ne căsătorim peste un an. Am stabilit și luna și anul și localul. Pot să le spun? Nunta va fii în luna iulia 2009 la restaurantul La Costa din Slobozia.. Un copil..O casa și să pot să muncesc să pot să îmi întrețin familia.

Interviul 5 Raducanu Liana

1.Pentru început v-aț ruga să îmi spuneți numele și prenumele dvs.?

S: Numele meu este Raducanu Liana.

2.Dar vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 51 de ani.

3.Puteti să îmi spuneți care este ultima școală absolvită?

S: Profesioanala . Anul intai la Galati. Anul II si III la Craiova.

4.Unde lucrati in prezent?

S: La o croitorie. Sunt croitoreasa.

5.De cât timp lucrați ca și croitoreasă?

S: Să zic 30 de ani.

6.Unde locuiși în prezent?

S: Slobozia, Strada Ianache, nr. 70 cu mama…Tata e mort…Cu soțul, pentru că eu așa îl consider și cei doi copii ai mei din prima căsătorie. În camere separate.

7. De cât timp locuiți aici?

S: Cam de 6 ani.

8. Ați spus la un moment dat că locuiți cu partenerul și cu cei doi copii ai dvs. din prima

căsătorie. Aș vrea să îmi spuneți acum de cât timp vă cunoașteți partenerul și de cât timp stați împreună?

S: Ne cunoaștem de 4 ani și locuim aici la mama de un an.

9. Descrieți-mi relația dvs.!

S: Față de cum era cu fostul…Mă înțelege, mă ascultă, mă iubește..cum se spune! E partenerul potrivit pentru mine. Mai sunt divergențe..dar ce aveam nevoie în tinerețe am gasit la el. Într-un cuvânt e foarte milos, înțelegator!

10.Puteti sa îmi spuneți dacă înainte să locuiți la împreună cu partenerul dvs la mama dvs., dar fără să fiți căsătoriți, ați mai locuit și înainte cu acelaș partener?

S: Înainte am locuit la apartamentul lui. Apoi m-am mutat la mama. Deci…A..Am uitat să vă spun că am locuit împreuna cu cei doi băieți ai soțului, fata lui fiind plecat la mănăstire. Deci în total am stat 3 ani la el în apartament și un an la mama mea până acum, la curte.

11.Care sunt motivele pentru care ați ales la locuiți împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiți căsătoriți?

S: Cred că am decis să locuiesc fără să mă mai căsătoresc pentru că după ce am avut o căsătorie nereușită.. Nu vreau să mai trec prin acelaș lucru. Un alt motiv cred că este faptul că este ceea ce eu trebuia să am de la început, nu să mai sufar atât eu cât și copii mei.

12. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: La început băieții lui nu au fost de acord. Era greu să o înlocuiesc pe mama lor și nici nu vroiam asta. Făcându-le curățenie și mâncare gătită le-am câștigat încrederea. La început m-au judecat că sunt o femeie ușoară. Au trecut prin atâtea și i-am înțeles…Pentru că sunt o femeie bună le-am câștigat încrederea prin fapte. Dar asta cam greu pentru că erau foarte reci față de mine. Nu am avut apoi nici o reținere din partea lor. Nici o jignire. Mă sfătuiam cu ei în legatură cu treburile casei. Familiei mele i-am cerut acordul..Dacă e bine ce fac, să îmi întemeiez o familie. Adică a venit la tata și m-a cerut ca pe o fată mare, la vârsta de 45 de ani. M-a judecat lumea…Adica copii mei au rămas la mama și ai lui cu mine și soțul meu. Copii mei m-au judecat crezând că nu am nici un gând serios cu paretenerul meu.

13. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii, fără să fie căsătoriți?

S: Da, chiar sora mea. Locuim în aceaași curte. Adică ea are patru camere pe care și le-a construit într-un an. Se descurcă destul de greu.. Mai ales că au și trei copii.

14. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da, mai ales de copii sotului meu . Nu aveau încredere în mine. Spuneau că vreau doar să profit de el și de averea lui…Daca pot spune asta. De fapt este vorba de un apartament pe care oricum l-a vândut cel mic fără să îi ceară voie.

15. De cât timp locuiesc împreuna sora dvs și partenerul acesteia?

S: Poi dacă fiul cel mare avea 6 ani și acum are deja 18 ani. Deci de 12 ani. Dar v-am spus se descurca destul de greu.

16. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Nu știu cum să vă spun…Este importantă. Aștept de la familie să mă înțeleagă, să mă accepte așa cum sunt, să mă ajute. Deși numai eu îi ajut. Ei sunt totul pentru mine. Ei sunt familia mea.

17. Ați menționat la un moment dat că numai dvs. îi ajutați. La ce vă referiți când spuneți asta?

S: Pentru că muncesc numai eu și nu câștig atât cât mi-ar trebuie. Iar sotul meu care s-a îmbolnavit nu mai lucrează. A făcut hernie de disc. Nu a avut bani să plătească să iasă la pensie. Acum lucrează pe șantier, când găsește câte ceva de lucru. Deci numai eu am un loc stabil. Băiatul meu cel mare este frizer și mă ajută mai rar ca nu pot să îi cer bani de mâncare sau pentru casă. Mă descurc destul de greu.

18. Ce puteți să îmi spuneți despre concubinaj?

S: Nu am idee. Dacă eu am fost căsătorită 20 de ani nu știu cum este în concubinaj. Din câte am auzit și văzut așa se poartă. Dar e mai bine să fi căsătorit religios și mai apoi civil. Cred că te poți cunoaște mai bine cu partenerul, să vezi dacă te potrivești la caracter și fizic, preferințe…

19 . Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da, am auzit. Adică dacă, cum să spun eu, stai în concubinaj maxim 3-5 ani, ai parte la partaj așa cum ar fii dacă ai fii căsătorit.

20. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs.?

S: Este ceea ce îmi doream în tinerețe. Ne ajutăm reciproc la treburile din gospodărie. Discutăm. Este o relație stabilă.

21. Aveși copii? Dacă da ce vârstă au?

S: Da, cu fostul soț am doi copii, iar actualul are trei . Băiatul meu cel mare are 27 și cel mic 18. Iar ai lui 21, 24 și 26 de ani.

22.Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Eu nu prea vreau să ne cununăm. Putem trăi și așa. Nici nu avem bani ca să mai facem și o căsătorie. Dar dacă am merge la biserică ne-ar merge mai bine. Asta e din bătrâni lăsat. Și cu mama s-a întâmplat la fel. Până nu s-a cununat nu i-a mers bine. Să fiu sănătoasă. Căsătoria este sub semnul întrebării. Trebuie să ne mai gândim. Adica nu vreau să zică copii lui că vreau să mă căsătoresc pentru a avea parte la averea tatălui lor.

Interviu Horhocea Florentina

I : Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S : Horhocea Florentina

I : Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S : Am 27 de ani.

I: Care este ultima formă de învățământ absolvită?

S: Ultima scoala absolvita este facultatea de Stiinte Juridice și Administrative, din cadrul Universității Hyperion, anul 2003

I: Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Locul meu de muncă este în cadrul unei bănci comerciale, pe post de administrator credite, din București

I: Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc împreună cu prietenul meu, în apartamentul părinților lui din cartierul Tei din București.

I: Am înțeles că locuiți împreună cu părinții partenerului dvs. De cât timp?

S: În prezent locuim singuri pentru că părinții lui sunt plecați de doi ani în Italia și revin aici doar în concediu. Îl cunosc pe Dani că așa îlcheamă de doi ani și stăm împreună de aproape 1 an. Cred că dacă nu era situația de așa natură nu cred că luam această decizie. Știți chiriile sunt foarte scumpe. Nu cred că ne-am fii descurcat la fel dacă stăteam cu chirie.

I : Descrieți-mi relația dvs.?

S: Pot să spun că ne înțelegem foarte bine. Ne iubim, ne respectăm. Când unul dintre noi are vreo problemă nu rămânem indiferenți la acestea. În schimb deciziile nu le luăm impreună. Dacă vreau să îmi iau un lucru mi-l iau din banii mei, din salariul meu. Și dacă vrea să își ia ceva nu mă consultă. Adică banii îi ținem și administrăm în mod diferit. Fiecare pe cont propriu cum s-ar zice.

I: Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., fără să fiți căsătoriți?

S: Cred în primul rând că suntem destul de maturi ca să ne descurcăm singuri. Apoi pentru că îl iubesc și vreau să ne petercem mai mult timp împreună și de ce nu să vedem în ce masură ne potrivim și ne înțelegem.

I: Pentru că ai amintit de înțelegere . Ce părere au avut familiile dvs re faptul că ați decis să locuiți împreună cu partenerul dvs.? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Singura nemulțumire a venit din partea părinților lui Danii. Spuneau la început că nu sunt potrivită pentru băiatul lor. La început mi-a fost foarte greu, dar acum că ne vedem din ce în mai rar nu mai am parte de atâtea reproșuri. Prietenii nu ne-au spus nimic…mai ales ca traiesc la fel ca si noi.

I: V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Judecata…Nu e bine sa tii cont de parerea altora…Chair daca te judeca..Ei stiu prin ce treci tu? Daca ti-e mai bine asa si nu casatorit? Poate ca am fost…Concret nu stiu ce sa spun…De fapt nu .

I: Aveți și alți prieteni/ cunoscuțicare au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da avem printre prietenii noștrii comuni mai multe cupluri care trăiesc în concubinaj. Din câte cunosc au facut acest pas ca să se cunoască mai bine și să fie capabili să ia o decizie în viitor în ceea ce privește o eventuală căsătorie.

I: Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Pentru mine familia este importantă. Dacă este vorba de familia pe care vreau să mi-o întemeiez este importanta. Eu am mai fost căsătorită și știu ce presupune o familie. Responsabilități, obligații dar și drepturi. Din păcate căsătoria cu primul meu soț nu a fost una reușită. Îmi doresc o familie cu Dani. Mai mult decât orice. La începutul relației, cam după 6 luni m-a cerut de soție. Dar l-am refuzat pentru că mă temeam. Acum nu prea vorbim despre căsătorie. Și imi doresc de asemenea un copil.

I: Cât a durat acest mariaj? Care au fost motivele despărțirii?

S: Aproape trei ani…Motivele…De când s-a angajat la SRI aici în București pentru că el era din județul Călărași, a devenit din ce în ce mai exigent și violent. De fapt foarte violent. Abia după un an și cev ade bătăi am reușit să divorțez pentru că el se opunea.

I: Mai devreme mi-ați spus despre cum considerați dvs. familia. Puteți să îmi spuneți ce părere aveți despre concubinaj?

S : Știu că stăm în concubinaj și nu e nimic rău în asta. Acum este la modă ca tinerii să locuiască împreună, să vadă dacă se potrivesc, să se cunoască. De fapt văd dacă s-ar putea descurca dacă ar fii căsătoriți. Acelaș lucru îl pot zice și despre noi ca și cuplu.

I: Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Exact nu știu. Nu am auzit vorbindu-se de vreo lege în sensul ăsta. Probabil că există. Eu nu știu.

I: Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Noi ne înțelegem bine, ne iubim, dar sunt și ceva neînțelegeri legate de

felul în care fiecare ne administrăm banii.

I: Ce vreți să spuneți prin “felul în care fiecare își administrează banii”?

S: Cum am mai spus. Singurii bani care îi punem la comun sunt cei de mâncare și ce

ne mai trebuie prin casă de curățenie și igienă personală. Restul cum ar fii vacanțele și alte plăceri cum sunt unele cumpărături ni le facem separat, fiecare din banii lui.

I: Pentru sfârșit puteți să îmi reamintiți planutile dvs. de viitor? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Eu personal îmi doresc o locuință pe numele meu și să nu mai depind de nimeni. De asemenea îmi doresc un copil. Dar deocamdată nu se poate. În legătură cu un eventual mariaj. Vreau și nu vreau. Oricum eu îmi doresc mai mult o eventuală căsătorie cu Dani, el nu prea își dorește. Are alte priorități acum…Să își cumpere o mașină și să se mai distreze…..

Interviul 7 Vasile Marius

1. Puteți să îmi spuneți pentru inceput care este numele și prenumele dvs.?

S: Vasile Marius Daniel.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 29 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Alexandru Ioan Cuza, Slobozia.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Administrator rețea la Avicola și la Serviciul Public De Asistență Socială din Slobozia.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent? Si de cât timp?

S: Cu viitoarea mea soție la socrii mei, de 4 luni la ai ei și 2 la ai mei.

6. Descrieți-mi relația dvs.!

S: O relație care se bazează pe respect, iubire și înțelegere.

7. Care sunt motivele pentru care ați ales la locuiți împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiți căsătoriți?

S: Ca să fim mai aproape unul de celalalt și să ne obișnuim unul cu celalalt pentru că în viitor o să ne căsătorim.

8. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Au fost de acord. Fiecare își aranjează viața cum vrea el. La început am stat la ai mei 2 luni, dar pentru că nu ne înțelegeam ne-am mutat la socrii mei. Nu am auzit păreri de la prieteni sau colegi de muncă numai că au fost oarecum uimiți de decizia de a sta împreună și apoi să ne căsătorim.

9. Care au fost motivele pentru care ați luat decizia de a vă muta de la părinții dvs.?

S: Pentru că vroiau să știe ce facem tot timpul, să le dăm explicații, discuții mărunte. De exemplu de ce stăm cu ușa închisă la camera unde stăteam amândoi.

10. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu.

11. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie căsătoriți? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Cunosc un cuplu. Stau împreunî în timpul săptămânii, mai puțin în weekend. Din lipsa de spațiu bineiînteles. Stau în apartamentul mamei ei, împreuna cu aceasta. Ea este desparțită de soțul ei. Cu toate acestea locuiesc în continuare în aceaași casă. Când vine tatăl fetei acasă, iubitul prietenei noastre pleacă la apartamentul părinților lui, iar ea doarme cu mama ei, tatăl ocupând singur o cameră. Cuplul durează de 7 ani, dar se ceartă din două în două zile. Zilele trecute s-au certat că lui nu îi venea verigheta. Vor să se căsătorească în octombrie, anul acesta, după noi.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia reprezintă un loc unde găsești căldură, respect, înțelegere, dorință și iubire.

13. Dar despre concubinaj ce puteți să îmi spuneți?

S: O etapă premergătoare căsătoriei…sau frica unora de a-și întemeia o familie.

14. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da știu că există. Am vazut la televizor că băncile îți acordă acum credit dacă demonstrezi că trăiești în concubinaj, cu condiția ca relația să dureze de ceva vreme. Altceva nu știu.

15. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Respect, iubire, stabilitate, înțelegere. Cam atât.

16. Vă doriți copii?

S: Da. Doi. Un băiat și o fată. Pereche.

17. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Să mă căsătoresc pe 19 iulie, anul acesta. De construit o casă sau de achiziționat un apartament. Rămâne de văzut. Luna de miere. Urmează copii. Ca să ne întemeiem o familie din toate punctele de vedere.

Interviul 8 Constantin Florentina

1.Puteți să îmi spuneți pentru inceput care este numele și prenumele dvs.?

S: Constantin Florentina

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 21 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Agricol Dragalina, Specializare Tehnician veterinar, 2005.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Asistent Veterinar la Direcția Sanitar Veterinară, Slobozia, județul Ialomița.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Acasă la părinții mei, împreună cu iubitul meu.

6. Descrieți-mi relația dvs.!

S: Îl iubesc. Ne înțelegem bine…Ne-am cunoscut la locul de muncă. Relația durează de 6 luni și de 4 stăm împreună. A fost o apropiere foarte rapidă între noi. S-au întâmplat multe lucruri într-un timp foarte scurt.

7. Ce lucruri s-au întîmplat?

S: De exemplu mutatul împreunî, pregătirile de nuntă. Prima dată am stat la socrii mei două luni ăi apoi ne-am mutat la ai mei. Au apărut mici conflicte între noi și ambele familii.

8. Când spuneți mici conflicte la ce vă referiți?

S: Faptul că nu aveam acordul lor în ceea ce privește unele decizii pe care le luăm. Aici ma refer la viata noastră de la serviciu, socială… Cu cine ieșim, de ce…faze de genul ăsta. Și bineinteles divergențe între generații. Nu eu am decis să ne mutam la ai mei. Ci Dan. Nu am vrut să mă bag.

9. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiți căsătoriți?

S: Pentru că ne iubim și deja lucrurile sunt mai ușoare și mai frumoase în doi.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Sunt de acord mai ales că suntem în prag de nuntă…Ai lui nu știu….Au fost de acord…Unii au rămas surprinși, iar alții au luat ideea ca atare.

11. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu am discutat despre lucrul ăsta. Nu ne intereesează gura lumii. Singurul lucru a fost că mi s-a reproțat că sunt prea mică și că diferența de vârstă este destul de mare.

12. Puteti sa îmi spuneți care este diferența de vârstă dintre dvs. și partenerul dvs.?

S: Da, opt ani.

13. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da, nepoata mea. Se cunosac de când avea ea 14 ani. Și acum are 19 ani. Deci sunt împreună de 5 ani și locuiesc acasă la ai ei de 3 ani.

14. Cunoașteți motivele pentru care au ales să locuiască împreunî, fără să fie căsătoriți?

S: Da, el făcea naveta la liceu și la muncă, de fapt la seral și lucrează într-un service auto din oraș el fiind dintr-un sat apropiat de oraș. Ea are alte gânduri.Claudia urmează sa dea la facultate și el este dispus să o urmeze oriunde. Nu știu ce se va întâmpla după plecare ei la facultate.

15. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Echilibru, sprijin, iubire, ajutor, totul în concluzie.

15.Dar despre concubinaj ce puteți să îmi spuneți?

S: Sincer nu o părere foarte bună. Dar ajuta cumva la înțelegerea dintre soți. Chiar dacă este judecată de lume uneori.

16. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Da, știu că există proiect de lege sau chiar lege, dar nu știu în ce constă.

17. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Iubire, înțelegere, respect, comunicare, distracție, aventură, farse, sprijin. Noi suntem la început. Alții sunt căsătoriți și de 10 ani. Diferențe există. Mai ales de vârstă și de atuurile fiecăruia. Trebuie să ai un atuu ca să faci anumite lucruri.

18. Vă doriți copii?

S: Da foarte mult, dar mai târziu pentru că suntem destul de tineri.

19. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Nunta, o casă a noastră, să avem cât mai mulți bani, să fim sănătoși, ca să putem munci pentru a le putea întreține. Și copii. Vrem să fim o familie fericită. De ce să mă căsătoresc? Pentru că ne iubim și ăsta este decursul vieții. Vine vremea când trebuie să faci și pasul ăsta.

Interviul 9 Dinu Rodica Georgiana

1.Puteți să îmi spuneți pentru inceput care este numele și prenumele dvs.?

S: Dinu Rodica Georgiana.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 22 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Liceul De Arta „Ionel Perlea”, specializare matematica Informatica.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Agent comercial – telefonie mobilă, Slobozia.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: În prezent locuiesc cu iubitul meu., într-un apartament cumpărat din banii părinților noștrii. Apartament pe care l-am renovat tot cu ajutorul lor. Ne-au ajutat așa cum au putut, restul l-am făcut noi. Uneori dădeam bani pentru ciment și vopsea și mai rămâneam cu puțini bani ca să ne descurcăm restul lunii. A fost greu, dar acum când mă uit este casa noastră, făcută din ideile noastre.

6. De cât timp îl cunoașteți și de cât timp locuiți împreună?

S: Îl cunosc de 5 ani și stăm împreună în acelaș apartament de 2 ani.

7. Puteti sa îmi descrieți-mi relația dvs.?

S: Este o relație stabilă care durează de cinci ani bazată pe iubire, înțelegere și foarte multă comunicare.

8. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., dar fără să fiți căsătoriți?

S: Motivul pentru care ne-am mutat împreună a fost unul simplu. Ne iubim și-am vrut să vedem cum ne înțelegem, cum ne împărțim sarcinile în ceea ce privesște locuința, dar nu în ultimul rând suntem de părere că un act nu ne ține împreună și nu ne face relația. Oricum venea mai tot timpul pe la mine pe acasă, ai mei au ajuns să îl cunoască și așa am hotărât sș locuim împreună.

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Familia a fost la început împotrivă, fiind de părere că suntem prea tineri pentru pasul ăsta, dar până la urmă au fost de acord și am început să ne susțină. Prietenii s-au bucurat foarte tare de acest lucru. Mulți dintre ei ne-au urmat exemplu. Colegii de serviciu nu au avut nici o reacție. Poate pentru că nu prea împărtășim problemele sau reușitele personale.

10. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Singurele persoane care pot spune ca „ne-au judecat” au fost bunicii prietenului meu care au idei învechite în faptul că nu concep o relatție fără acte. L-a început ne-am supărat, dar apoi le-am respectat decizia. Acum după doi ani în care locuim împreună, nu ne mai judecă, ci din contră ne iubesc și sunt aproape de noi și pentru acest lucru îi respectăm foarte mult pentru că avem ce învăța de la ei. Bunicul meu când a aflat această veste singurul lucru care ni l-a spus a fost : „Învațați să îmbătrăniți frumos”, cuvinte care au devenit pentru noi un moto în viață și în relație.

11. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da, avem prieteni care s-au mutat împreunî, la unii a mers bine această schimbare, la alții nu. Spre exemplu cunoaștem un cuplu din Constanța. Se cunoașteau de 7 ani si au hotărât să se căsătorească. După doar 2 luni au divorțat, pentru că el se purta ciudat. Nu știu concret, dar așa am auzit și noi. După ce au divorțat s-au hotărât să locuiască în aceeași casă. Deci și în momentul de față sunt împreună, nu s-au recăsătorit, trăiesc în concubinaj cam de 4 ani și au și un copil. Spun că se înțeleg foarte bine.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia reprezintă locul unde mă simt respectată, iubită și răsfățată de toți cei dragi. Familia cred că este cea mai mare realizare pe care o poate face omul în această lume.

13. Dar concubinajul? Ce puteti sa imi spuneti?

S: Nu sunt împotriva concubinajului. Din contra, consider că este un foarte bun exercițiu pentru cei care vor să-și petreacă toata existența cu aceeași persoană.

14. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu știu.

15. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Cuvintele care pot descrie relația mea sunt : iubire, respect ți foarte multă comunicare. Comparativ cu alte cupluri căsătorite consider că avem o relație echilibrată, uneori tensionată- dar dacă ar fii monotonă cred că m-aș plictisii. Consider că uneori e nevoie de puțină sare și piper în cuplu, că dacă ar fii numai roz ne-am plictisii unul de altul. Suntem doi oameni care știm ce vrem unul de la altul, care ne completăm foarte bine, el calm eu mai energică, el mai matur eu uneori mai copilaroasă. Sunt de parere că avem o relație foarte sigură și când spun asta mă refer la faptul că ne dorim chiar să meargă din ce în ce mai bine, uneori pot spune că suntem doi copii cu înfățisări de oameni maturi care au picioarele foarte bine înfipte în pământ.

16. Vă doriți copii?

S: Ne dorim acest lucru foarte mult. O pereche, dar la acest capitol vom începe să lucrăm poate peste 2-3 ani.

17. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Planurile pe care le am cred că sunt ale oricărui cuplu care se iubesc: o familie unită, cu doi pici în jurul nostru într-o casa plină de caldură și liniște. Intenționăm să ne căsătorim dar nu o facem de gura lumii, pentru că repet nu actul ne ține împreunî, ci poate doar datorită celor două proiecte pe care vrem să le realizam și care o să ne încununeze toata această relație.

Interviul 10 Ilie Mariana

1.Pentru început v-aș ruga să îmi spuneți numele și prenumele dvs.?

S: Ilie Mariana.

2. Dar vârsta în ani împliniți?

S: 39 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită?

S: Grupul Scolar „Alexandru Iona Cuza”, Slobozia.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Contabilă la o firma de proiectari, din Slobozia. Se numeste SC Prorent SRL.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc în apartamentul propriu împreună cu soțul și fata mea, chiar dacă nu suntem căsătoriți legal.

6. De cât timp vă cunoașteți partenerul și de cât timp locuiți împreună?

S: De aproape 20 de ani ne cunoaștem și stăm împreuna de când s-a născut fata nostra, cam de 18 ani.

7. Puteti sa îmi descrieți-mi relația dvs.?

S: Ce pot să spun….Ne cunoaștem de aproape 20 de ani…Lucram împreună cu mama lui..Ea nu a putut veni într-o zii și atunci l-am cunoscut…De atunci suntem împreună. Sunt fericită alături de el și de fata noastră. Mici discutii ca în orice familie există. Mai ales când vine vorba de creșterea copilului. Fiecare are părerile lui, ni le respectăm și ne iubim bineînțeles, chiar și după 20 de ani, chiar dacă nu suntem căsătoriți.

8. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., fără să fiți căsătoriți?

S: De ce am ales? Pentru ca la început nu am avut suficienți bani să ne facem o nuntă frumoasă și să avem o casă în acelaș timp. Am preferat să avem o casa și apoi nunta. Nu ne-am simșit niciodata rău că nu suntem căsătoriți. Până la urmă tot o familie suntem mai ales că avem și un copil. Alte motive? Să ne petrecem mai mult timp împreună, să ne cunoaștem…de ce nu?

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Ce pot să spun…părinții mei au fost de acord…Deși eram tineri , eu aveam aproape 20 și el 24 de ani, vedeau că noi ne iubim și ca vrem mai întâi să avem o casă și apoi să ne căsătorim. Cred că și de aceea nu ne-au reproșat că de ce stau cu el în aceași casă. Pentru că plănuiam la început..de fapt ni se părea în regulă să ne căsătorim..dar între timp ne-am schimbat opțiunile și planurile. Ne este bine și așa. Iar restul persoanelor…Doar ne-au sfătuit să ne căsătorim în momentul în care s-a născut Alexandra.

10. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Da. Repet în momentul în care s-a născut copilul nostru. Lumea vede ca fiind ceva rușinos să ai un copil fără să fii căsătorit. Eu sunt de părere că tot așa îl îngrijești, iubești. Nu văd de ce ar fii ceva în neregulă. Dar dacă au vazut că relația noastră durează și nu au apărut probeleme grave cum ar fii să ne certăm au lăsat lucrul ăsta deoparte.

11.Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Printre colegii de muncă da am un caz. Ei sunt mult mai tineri. Acum se poartă să locuiești cu partenerul, să îl cunoști mai bine și să vezi dacă merită să faci pasul cel mare.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este locul unde te împlinești ca om, unde iubești, unde suferi și te bucuri. Unde ai responsabilități și drepturi, dar și realizări, cum ar fii un copil.

13. Dar concubinajul? Ce puteti să îmi spuneți?

S: Este bine să locuiești împreună cu partenerul înainte de o căsnicie cum s-ar spune. Este și la modă , mai ales printre tineri. Ajungi să te cunoști mai bine, să aflii compatibilitatea față de partener, să-i cunoști tabieturile. Și poate fii pentru mulți posibilitatea întemeierii unei familii. …iar bărbatul să rămănă capul familiei.

14. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu știu.

15. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: În primul rănd nu văd nici o diferență dintre cuplul meu și unul căsătorit ,dintre cunoscuții noștrii. Avem aceleași probleme, ne îngrijim de un copil, ne iubim, cu responsabilităț, griji și bucurii. Relația mea este o relație puternică, stabilă, care durează de aprope 20 de ani. Locul unde eu și soțul meu ne-am realizat ca părinți, material și profesioanal, pentru că am găsit sprijin și înțelegere la partenerul și copilul meu.

16. Ați amintit de copilul dvs. Referitor la acest aspect faptul că nu sunteți căsătoriți cum a fost resimțit de copilul dvs.? S-a confruntat vreodată cu probleme? In ce situații?

S: La început un pic la școală. Copii o tachinau și râdeau că parintii ei se pot despărții oricând. Pentru că poarta numele tatălui spuneau că eu nu o iubesc. Pentru că era mica aceste lucruri au afectat-o. Când a mai crescut copii nu se mai legau de aspectul ăsta.

17. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Să fim sanatoși, să putem muncii și să ne îngrijim reciproc. Nu vrem să ne căsătorim, nu mai avem asta în plan. Nu cred că mai are vreun rost. Ne este bine și așa. Avem alte priorități în viață. Să ne descurcăm și să ne vedem fata la casa ei.

Interviul 11 Grigore Iulian

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S: Grigore Iulian

2. Dar vârsta în ani impliniți?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Liceul industrial București, 2002.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Lucrez la o firmă de distribuție, din București.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc în casa părinților viitoarei mele soții.

6. De cât timp?

S: De doi ani .

7. Descrieți-mi relația dvs.

S: Este o relație frumoasă mai ales că ne căsătorim în curând. Am cunoscut-o la mare, era prietena verișoarei mele. Ne-am plăcut de la început și de atunci nu ne-am mai despărțit niciodată. Vreau să spun că am decis să locuim mai întâi la mama în Berceni. Am stat cam 4 luni, apoi am cerut-o de soție și m-am mutat eu la ea.

8.Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs. , fără să fiți căsătoriți?

S: În primul rând ca să ne putem vedea mai ușor și ne-am gândit că așa putem să ne cunoaștem mai bine și să vedem cât de stabilă este relația nostră, cât poate să dureze.

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs. ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: M-am consultat cu mamam mea despre ideea de a locui cu Alina.A fost de acord și niciodată nu s-a băgat peste noi, peste deciziile pe care le luam împreună cu iubita mea. Nu am auzit discutându-se pe tema asta printre prieteni sau cunoscuți.

12. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, din contră am fost susținut de mama și de cele două surori ale mele, care și ele înainte de a se căsătorii au locuit cu iubiții lor, actualii soți.

13. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Cunosc două cupluri care locuiesc fără să fie căsătoriți. Un cuplu stă în chirie cu un alt cuplu, iar altul la părinții băiatului, opusul nostru.

14. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia pentru mine este formată din iubita mea și din mama și surorile mele. Locul unde mă pot regăsii și unde știu că sunt acceptat și înțeles așa cu sunt.

15.Ce puteți să îmi spuneți despre concubinaj?

S: Concubinajul….Un fel de căsătorie, doar că nu oficial. Diferențe…Chiar nu văd care ar fii.

16. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Dacă aș compara cu o căsătorie normală cred că și în concubinaj se pune problema bunurilor strânse. Nu știu cum se împart dacă cuplul se desparte. Mă gândeam dacă poți să faci vreun împrumut ca tânăr aflat la început de drum? Chiar nu știu nimic concret.

17. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Relația mea este una frumoasă mai ales că urmează să ne căsătorim. Semănăm cu un cuplu căsătorit. Mâncăm, dormim împreună, împărțim cheltuielile deși ne ajută foarte mult părinții noștrii cum pot.

19. Dvs personal vă doriți copii?

S: Nu m-am gandit la acest lucru. Îmi plac copii.

20. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Să ne căsătorim. Am decis acest lucru pentru că este timpul, pentru că ne iubim și pentru că simt că pot avea grijă de o familie.

Interviul 12 Nastase Victorita

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.?

S: Nastase Victorita.

2. Dar vârsta în ani impliniți?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Universitatea Spiru Haret din Bucuresti, facultatea de Management Financiar. Contabilitate, specializarea Contabilitatea si Gestiune, promotia 2000.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Lucrez la firma SC MSPNET SRL, Slobozia

5. De cât timp?

S: Lucrez de 7 luni.

6. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent? Si unde?

S: Cu prietenul meu, acasa la el.

7. De cât timp?

S: Poi îl cunosc de 2 ani și locuim împreună de 6 luni.

8. Descrieți-mi relația dvs.

S: Este ceva frumos, ne completăm, ne iubim, ne respectăm. De aceea am hotarat să ne și mutăm împreună. Totul merge bine și vrem sa vedem cum evoluează relația de cuplu. Să vedem cum e să împarți casa ca într-o familie.

9. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă.

S: Părinții noștrii s-au bucurat că și-au văzut copii la casele lor. Înainte te căsătoreai cu acte. Acum locuiești ceva vreme împreună și apoi vezi dacă merită să te căsătorești și să ai copii, să îți întemeiezi o familie. Ceilalți…nu mi-au zis nimic. Și nu cred ca ar avea vreun rost.

10. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu, sincer. Așa se poartă acum. Să locuiești împreună să vezi dacă te înțelegi cu partenerul. E mai bine așa. Decât să eșuezi, să divorțezi.

11.Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da. Ce pot să spun? Este faptul că stau împreună, că se înțeleg bine, că vor să se căsătorească și să aibă copii după căsătorie.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Să facem două diferențe. Concubinajul este sa vezi cum este să stai cu el, să îi gătești, să îl calci, să îl speli. Trebuie să aiba anumite responsabilități. Nu trebuie să mai umble așa mult. Să vină mai devreme acasă. Dau un exemplu. După o perioadă de timp în care au locuit împreună nu se mai înteleg. Că s-a luat de băutură, de femei. Te desparți. Ți-ai luat bagajul și ai plecat. În schimb dacă ești căsătorit ai alte responsabilități. Dacă intervine și un copil de gândesti de 10 ori. E bine ce fac? În familie realizezi ceva. Îți cumperi o casa, o mașină…

13. . Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Am auzit la televizor. Mă gândesc că este vorba despre un contract prenupțial în care dacă te desparți să împarți averea dacă se poate numii așa. În cazul nostru nu s-a pus astfel problema.

14. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Eu o asemăn foarte mult cu o căsnicie legală. Nu văd nici o diferență. Relația este una frumoasă, stabilă, armoniasă, nu a intervenit monotonia. Si sper să rămână așa.

15. Vă doriți copii?

S: Da, un băiat și o fată, dar după căsătorie menționez.

16. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Normal să ne căsătorim, dar după 1-2 ani. Dar să ne mai strângem bani, să fim la locul nostru, să facem o nuntă frumoasă. Aș vrea să îmi deschid o firmă, dar nu mă ajută statul. De ce vreau să mă căsătoresc? Pentru că partenerul mă ajută și mă susține în tot ceea ce fac. Este mulțumit de mine așa cum sunt și eu de el.

Interviul 13 Toma Violeta Iuliana

1.Puteți să îmi spuneți pentru inceput care este numele și prenumele dvs.?

S: Toma Violeta Iuliana

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 21 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Liceul de Artă Ionel Perlea, Profil Muzică, 2006.

4. Cu ce vă ocupați în prezent? Și de cat timp?

S:Lucrez într-un magazin de haine, din Italia, Bari. De cinci luni. Momentan sunt în concediu pentru că am da examenele de la facultate. Locuim de aproximativ un an de zile.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: In Italia, in Bari, , impreuna cu iubitul meu. De un an, intr-un apartament inchiriat. Trei zile pe saptamana cu mama si sora mea tot in chirie, restul saptamanii cu iubitul meu. Pentru ca asa am crezut eu ca este bine.

6. Descrieți-mi relația dvs.

S: Este frumoasă pentru că ne înțelegem foarte bine, chiar dacă uneori el nu este de acord cu mine., dar ajungem la un comun acord pentru că ne iubim și vrem sa fim împreună.

7. Care sunt motivele pentru care ati ales sa locuiti impreuna cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti?

S: Ca să ne cunoaștem mai bine, sa vedem dacă suntem egali în ceea ce gândim și sa vedem dacă ne potrivim.

8. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: La început li s-a părut aiurea, dar după s-au răzgândit. Pentru că nu au fost de acord sa am o relație stabilă, se găndeau ca o sa mă căsătoresc prea repede. După și-au dat seama că este mai bine așa. Nu mi-a spus nimeni nimic. Oricum nu mă interesează părerea altuia.

9. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenerul fără a fii căsătorit?

S: Nu.

10. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da am prieteni care au adoptat acest model, dar după ceva timp și-au dat seama că nu se merită unul pe celălalt, pentru că aveau priorități diferite și au ales cea simplă cale să se despartă.

11. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Totul pentru că în viață nu este bine să ai decât prieteni și ai nevoie și de o familie care să îmi ofere înțelegere și multă liniște.

12. Dar despre concubinaj ce puteti sa imi spuneti?

S: Am o părere bună pentru că aș îți poți da seama dacă mai târziu îți poți întemeia o familie sau nu. Vreau să fiu sigură pe sentimentele lui, dacă suntem de acord sau nu în ceea ce ne propunem să facem.

13. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu stiu. Si daca ar exista o lege atat în Romania cat si in Italia trebuie să decidem noi dacă aplicam sau nu acea lege. Sincer mi se pare corect să aplic noi legea noastră nu ce ne impune statul.

14. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Chiar dacă nu suntem căsătoriți relația mea merge foarte bine, suntem de acord cam în orice ne propunem si asta dă dovadă că și fără un act putem fii de acord. Comparativ cu alte cupluri căsătorite noi ne înțelegem foarte bine și suntem mult mai fericiți decat ceilalti. Pentru că la noi nu au intervenit certuri sau discuții comparativ cu cei căsătoriți. Noi nu ne luptăm, nu ne înjurăm, dar asta nu înseamnă că între noi nu a existat niciodată o mică ceartă. Dar am încercat să trecem peste toate neînțelegerile care apar în orice cuplu căsătorit sau în concubinaj.

15. Vă doriți copii?

S: Da ne dorim copii, dar mai întâi trebuie să avem o carieră, o căsătorie ca să putem oferii copilului ce e mai bun. Cel mai important lucru este să nu faci un copil în concubinaj sau sa faci un copil si sa iti dai seama ca nu-i poti oferii nimic.

16. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Da intenționez pentru că este persoana de care m-am atașat, care mă înțelege mai bine decât prinții sau prietenii. Intenționez dar pentru moment sau cel puțin acest an nu vrem pentru că mai sunt și alte priorități în viață și sunt de părerea că un act nu poate schimba doi oameni care o perioadă au trăit și trăiesc în concubinaj. Nu sunt de acord cu persoanele care au impresia că după două luni își cunosc foarte bine partenerul sau partenera și se căsătoresc, iar după un timp făcând un copil își dau seama că nu se cunosc și nu s-au cunoscut niciodată și într-un final ajung să divorțeze, iar copilul are cel mai mult de suferit având o mamă sau un tată vitreg.

Interviul 14 Bocșan Cristian

1. Puteți să îmi spuneți pentru inceput care este numele și prenumele dvs.?

S: Bocsan Cristian.

2. Care este varsta dvs. in ani impliniti?

S: 24 de ani.

3. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Grup Scolar Alexandru Ioan Cuza, Slobozia.Facultatae o termin anul acesta.

4. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Manager sucursala SC MSPNET SRL, Slobozia.

5. Puteți să îmi spuneți unde locuiți în prezent?

S: Locuința părinților.

6. Locuiti singur? De cat timp?

S: Nu ,împreună cu iubita mea de 3 ani.

7. Puteti sa imi descrieți-mi relația dvs.?

S: Suntem împreuna de 5 ani. A fost și este o relație normală dintre un băiat și o fată care se iubesc.Una stabilă și frumoasă.

8. Care sunt motivele pentru care ati ales sa locuiti impreuna cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti?

S: Principalul motiv a fost că a dorit să își continue studiile, părinții ei s-au mutat din judet, ea rămânând în Slobozia să își termine studiile. Așa am hotarat să locuim împreună. Pe lângă faptul că ne iubim și vrem să ne cunoaștem mai bine.

9.Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să să locuiți împreună cu partenerul dvs., fara sa fiti casatoriti ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Au fost permisive…Ne-au susținut și nu au avut nimic de reproșat în această privință. Și nici prietenii.

10. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenera fără a fii căsătorit?

S: Nu niciodată.

11. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da, două cazuri. Unul este tehnician vânzări si are 25 de ani. A trăit în concubiaj 1 an, apoi s-a căsătorit. Un alt prieten de-al meu este tehnician sisteme cablu și trăiește de 2 ani în concubinaj. El..Nu știu ce planuri are. Nu am vorbit despre acest lucru cu el.

12. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia pentru mine…În primul rând eu nu fac diferența dintre o căsătorie și o familie. Famile înseamnî responsabilitate mare, copii, mai puțină distracție.

13. Dar concubinajul? Ce puteți să îmi spunetț?

S: Fără concubinaj nu poți să vezi dacă și cum merge treaba..relația.. Concubinajul pentru mine înseamnă a sta împreună și a avea o relație cu o anumită persoană pe care o iubesc. Mai înseamnă lipsa actului oficial. Totuși cred că dacă iubești o persoană nu contează o hârtie.

14. Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu cunosc nimic despre legalizarea concubinajului. Nu mă interesează.

15. Ce vreti să spuneți când afirmați acest lucru?

S: Oricum noi plănuim să ne căsătorim și apoi o să ținem cont de reglemetările unei familii, unei căsătorii.

16. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Sinceritate, toleranță, iubire. Deja ne considerăm un cuplu căsătorit. Cred că o să văd diferența, dacă există ,doar după ce o sa fim căsătoriți.

17. Vă doriți copii?

S: Da, doi.

18. Ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Da, intenționez. Dar după ce terminăm amândoi facultatea. Anul acesta ne dăm licența. Să am o familie, copii și o afacere de familie.

Interviul 15

1. Puteți să îmi spuneți pentru început care este numele și prenumele dvs.?

S: Stoian Georgiana.

2. Care este vârsta dvs. în ani împliniți?

S: 22 de ani.

3. Dar ultima școală absolvită?

S: Școala de Arte și Meserii, Liceul de Chimie, Slobozia.

4. Ce specializare ați absolvit și în ce an?

S: Mecanică, în anul 2003.

5. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Momentan nu lucrez. Am fost vânzătoare la un magazin alimentar din zona în care stau. Am lucrat un an, apoi m-am îmbolnăvit și iubitul meu nu mă mai lasă. Ne descurcăm din salariul lui, ne mai ajută și ai mei și ai lui, mai ales că locuim pe aceeași stradă.

6.Pentru că ați menționat că locuiți în prezent în aproppierea locuinței părinților dvs. Puteți să îmi spuneți cu cine și unde locuiți în prezent?

S: Locuiesc la părinții iubitului meu.

7.De cât timp?

S: Poi s-au făcut luna asta 2 ani.

8. Puteti să îmi descrieți-mi relația dvs.?

S: Relația noastră este deosebită. Fiind vecini ne cunoaștem de când eram copii, dar nu ne-am gândit niciodată că vom fii împreună sau că vom avea planuri în comun. Ne înțelegem bine, nu avem timp să ne plictisim ținând cont că el muncește la București și vine acasă vineri și sâmbătă și duminică pleacă din nou. Este ok.

9. Care sunt motivele pentru care ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., fără să fiți căsătoriți?

S: Nu văd nici o diferență între a locui fără să fim căsătoriți și a fii căsătorit. Ori că locuiam în casa părinților ori cu soacra mea e acelaș lucru. Tot aș avea grijă de el…E mai bine că ne vedem mai mult timp și ne petrecem altfel timpul, în oraș sau cu prietenii. Mai mult decât atât eu mai am 2 frați mai mici ca mine si fiecare are viața lui. Nu puteam rămăne la nesfârșit la mama și la tata. Am crescut și pot să mă descurc singur.”

10. Ce părere a avut familia dvs. despre faptul că ați ales să locuiți împreună cu partenerul dvs., fără să fiți căsătoriți ? Dar prietenii, cunoscuții, colegii de la școală sau de la locul de muncă?

S: Ei chiar ne-au îndemant să locuim împreună să vedem cum ne ințelegem daca ne iubim cu adevărat și ce fel de relație avem: daca este una strânsă. Nu discut cu prietenii mei despre viața mea intimă. Cu atât mai puțin nu aș ține cont de sfatul lor. Fiecare e pe picioarele lui și trebuie să se descurce.

11. V-ați simțiti vreodată judecată pentru faptul că trăiți cu partenera fără a fii căsătorit?

S: Nu niciodată.

12. Aveți și alți prieteni/ cunoscuți care au adoptat acest model al conviețuirii fără să fie cunoscut? Ce detalii îmi puteți oferii?

S: Da, pritena cea mai bună. Iși cunoaște iubitul de 3 ani și doresc să se căsătorească, dar nu știu când se va întampla acest lucru. Locuiesc la părinții lui.

13. Ce reprezintă pentru dvs. familia?

S: Familia este cel mai important lucru pe care îl poate avea un om. Locul unde găsești înțelegere, iubire, sprijin. Este locul unde ai probleme, dar te și poți bucura.

14.La ce vă referiți când spuneți că este „locul unde ai probleme”?

S: Depinde…Probleme din cauza copiilor, soțului, lipsa banilor sau atunci cănd intervin probleme mai grave legate de cei dragi. Nu poți să spui dinainte că relația va fii numai momente fericite. Sunt și hopuri de trecut.

15.Ce puteți să îmi spuneți despre concubinaj?

S: Concubinajul cred că este o relație la modă în prezent. Te ajută să nu iei decizii greșite și să îti cunoști mai bine viitorul soț dacă ai de când să te căsătorești cu acea persoană. Pentru mine cred ca e bine să stai ca tânăr în concubinaj. Nu riști șă fii nefericit sau să faci ca viitorii copii să sufere. E mult mai bine.

16.Din câte știți dvs., în România există legi care să reglementeze concubinajul?

S: Nu.

17. Cum apreciați relația dvs. de cuplu? Ce cuvinte ar pute-o descrie cel mai bine? Comparativ cu alte cupluri căsătorite dintr cunoscuții dvs., cum apreciați relația dvs. ?

S: Noi ne cunoaștem de 3 ani. Și ne cunoaștem bine și ne dorim să avem o relație cât mai frumoasă și lungă. Frumoasă este, cu încercări, probleme.Adică iubitului meu îi este greu să stea la București singur. Eu nu pot sta acolo, că nu îmi place și nici nu aș avea ce face dacă el nu mă lasă să muncesc. Așa mai bine stau acasă la noi. Are probleme la serviciu, zile mai bune sau mai rele. Ca orice om. Oricum îl susțin, dar de la telefon. Vorbim foarte des, de câte 5-6 ori pe zii. Relația noastră seamănă cu o familie, avem o casă, fără copii.

18. Pentru că ați menționat de copii puteți să îmispuneți dacă vă doriți copii?

S: Da, ca orice femeie. Dar mai târziu, sunt încă tânără. Ne dorim, după căsătorie cel mai sigur.

19. Pentru încheiere aș vrea să îmi spuneți ce planuri de viitor aveți? Intenționați să vă căsătoriți, dacă da, care sunt motivele pentru care ați face acest lucru?

S: Eu una îmi doresc să vina Luci să muncească aici în Slobozia, să mă angajez și eu ca să putem face un împrumut pentru a ne lua un apartament. Deocamadata nu. Vrem sa avem mai intai unde să stăm și apoi să ne căsătorim. Poate peste 2-3 ani sau chiar mai bine.

Studiu de caz :

I. Date socio-demografice

1.Nume și prenume: Tudor Vasile

Vârsta : 43 de ani.

Ultima școală absolvită : Școala Profesională, Specializare Mecanică, 10 clase, 1979, Țăndărei

Profesie : Electrician la S.C ELECTRO MUNTEANU SRL, TÂMPLĂRIE PVC și ALUMINIU.

Mediu de proveniență : orașul Slobozia, județul Ialomița.

Stare civilă : coabitare fără acte.

Religie: Ortodoxă

2.Nume și prenume: Stoian Daniela

Vârsta : 40 de ani.

Ultima școală absolvită : Școala Ajutătoare, Specializare Criotorie, 8 clase ,1982

Profesie : casnică, fără carte de muncă.

Mediu de proveniență : orașul Slobozia, județul Ialomița.

Stare civilă : coabitare fără acte.

Religie: Ortodoxă

3. Nume și prenume: Costea Adrian Cristian

Vârsta : 18 de ani.

Ultima școală absolvită : Liceul de Arte „Ionel Perlea”, 8 clase, Slobozia, 2007.

Profesie : elev.

Mediu de proveniență : orașul Slobozia, județul Ialomița.

Stare civilă : necăsătorit.

Religie: Ortodoxă

4. Nume și prenume: Costea Elena Gabriela

Vârsta : 12 de ani.

Ultima școală absolvită : Scoala nr 3, 4 clase, Slobozia, 2007.

Profesie : elev.

Mediu de proveniență : orașul Slobozia, județul Ialomița.

Stare civilă : necăsătorit.

Religie: Ortodoxă

5. Nume și prenume : Tudor Georgian Marian.

Vârsta : 3 ani.

6.Nume și prenume : Costea Valentin, nepotul lui Tudor Vasile

Vârsta: 17 ani.

Ultima școală absolvită: Școala cu clasele 1-8 din comuna Valea Ciorii

Profesie : elev

Mediu de proveniență : orașul Slobozia, județul Ialomița.

Stare civilă : necăsătorit.

Religie: Ortodoxă

II. Ghid de interviu :

Bună ziua! Mă numesc Țaporea Andreea și sunt studentă în anul III la Faculatea de Sociologie și Asistență Socială, Universitatea București. Realizeze o cercetare pe tema uniunii consensuale în România. De aceea aș dorii să îmi oferiți câteva informații cu privire la viața dvs. personală. Vă asigur că nu exista răspunsuri bune sau rele ci doar adevărate sau false. De asemenea vor fii asigurate anonimatul și confidențialitatea răspunsurilor dvs.

Vă mulțumesc!

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniți?

2. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

3. Cu ce vă ocupați în prezent?

4. Aș dorii să îmi spuneți cum v-ați cunoscut partenerul/a?

5. De ce ați ales să locuiți împreună, dar fără să fiți căsătoriți?

6. Unde locuiți în prezent?

7. Câți membri are familia dvs.?

8. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relația dintre dvs. și partenerul/a dvs?

9. Puteți să îmi spuneți în ce relații vă aflați cu rudele dvs?

10. Cum caracterizați relația dintre dvs. și copii dvs.?

11. Ce puteți să îmi spuneți despre casa în care locuiți? De cât timp ați construit-o? Cu ce probleme v-ați confruntat legat de aceasta?

12. Puteți să îmi descrieți o zii obișnuită din viața dvs.?

13. În viața fiecărui om există momente bune ș momente mai puțin bune! În relația dvs. există certuri ? Dacă da în ce situații?

14. Gândindu-vă la activitățile dvs. din comunitate. Puteți să îmi spuneți dacă v-ați confruntat vreodată cu probleme legate de faptul ca aveți o familie, 3 copii, dar nu sunteți căsătoriți?

15. Dar judecați de cunoștiințe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteți căsătoriți?

16. Întenționați să vă căsătoriți?

III. Răspunsuri :

A.

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniți?

S: Tudor Vasile, 43 de ani.

2. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Școala Profesională, Specializare Mecanică, 10 clase, din orașul Țăndărei. În anul 1979.

3. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Sunt electrician la S.C ELECTRO MUNTEANU S.R.L, TÂMPLĂRIE PVC și ALUMINIU.

4. Aș dorii să îmi spuneți cum v-ați cunoscut partenera?

S: Pe Dani am cunoscut decând era ea mică..Înainte să plec în armată. În 1979. Aveam 17 ani. După ‘90 eram singur la garsonieră, atunci am venit cu frate-su să o cunosc…Asta a fost mai târziu. A fost un lucru frumos și nu mă căiesc.

5. De ce ați ales să locuiți împreună, dar fără să fiți căsătoriți?

S: Pentru că o iubesc. La început am vrut să ne căsătorim, dar tot timpul ne-am lovit de lipsa banilor. Ne-a fost drag de ea încă de la început…Avem trei copii de crescut, vreau să stau împreună cu ei. De aici nu o să plec până nu o să-i văd la casele lor.

6. De cât timp locuiți împreună?

S: De aproximativ 15 ani. În garsonieră am stat trei ani. Adrian avea 4 ani când s-au mutat la mine. Apoi în 1994 ne-am mutat la mama ei unde stăm și acum.

7. Mai devreme ați menționta faptul că partenera dvs. avea un copil când v-ați mutat împreună. Ce puteți să îmi spuneți despre acest lucru?

S: Da, Dani a fost căsătorită și l-a făcut pe Adrian. Eu am acceptat-o cu copil cu tot. Nu văd nimic rău în asta. Este ca și copilul meu și țin la el.

8. Unde locuiți în prezent? Și cu cine?

S: În prezent locuim în aceași curte cu părinții ei. Dar în camere separate. Cu cei trei copii ai mei și cu nepotul care merege de 2 ani la liceu.

9. De cât timp?

S: Dacă în garsonieră am stat 3 ani și a Adrian, băiatul cel mare 4 și acum are 18. faceți și dvs. calculul. De 14 ani.

10. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relația dintre dvs. și partenerul/a dvs?

S: E o relație bună. Dani și copii sunt totul pentru mine. Dacă nu vin o seară acasă, le simt lipsa. Nu aș putea să stau singur.

11. Ce puteți să îmi spuneți despre copii dvs.? Cum caracterizați relația dintre dvs. și ceștia?

S: Copii sunt înțelegători, buni. Îi mai cert când uită să facă anumite lucruri sau când nu se înțeleg cine să stea la calculator, cine să se uite la televizor..Cel mic vrea la desene. Și așa se ceartă.

12. Puteți să îmi spuneți în ce relații vă aflați cu rudele dvs?

S: Relații foarte proaste. Neînțelegeri. Eu vreau să îi împac pe toți. Dar Mihai, fratele soției îi întărâtă și îi influențează pe toți.

13. Ce vreți să spuneți când afirmați că „Mihai, fratele soției îi întărâtă și îi influențează pe toți” ?

S: El crede că vreau să le iau casa. Eu nu vreau să iau nimic cu mine. Tot ce fac e cu acordul lui Dani. Dacă ea nu ar fii de acord cu ceva m-aș putea muta la Valea Ciorii, unde am o casă. Dar nu cred că m-aș descurca mai bine eu și familia mea.

14. Ce puteți să îmi spuneți despre casa în care locuiți? De cât timp ați construit-o? Cu ce probleme v-ați confruntat legat de aceasta?

S: Când ne-am mutat erau două camere. Am muncit mult. Am început construcția în 1999-2000. Am mai contruit o bucătărie, un hol și camera copiilor. Dar este greu.

Faptul că nu sunt bani să imi iau mobilă pentru camere. Copii vor si ei multe. Majoritatea lucrurilor le-am luat în rate: frigiderul. Restul mobilei le avem de la oameni, nu din magazine și le-am dat banii cum am putut. Avem multe de băgat în ea. Și copii știu asta. Ar vrea să vină și la ei colegi, dar le est rușine cu camerele lor.

15. Ce vreți să spuneți când afirmați că „este greu”?

S: Terenul are 1200 metrii pătrați și este împărțit între cei 3 frați. Cea mai mare problemă este acea că nu avem acte la casă pe numele nostru. Deci nu putem face nimic de fratele și sora soției. Poate după concesiune, prin tribunal poate să se rezolve ceva cu actele de moștenire. Aici eu sunt neutru…Actul casei nu figurează decât pe numele Stoian George, tatăl soției, decedat și pe numele surorii bătrânului peste care nu dăm. Nu știm unde este. Că așa s-ar mai putea rezova câte ceva. Trebuie să cedeze dreptul ei. Partea ei a vândut-o, dar pe acte nu a șters-o, rămânând în continuare moștenitoare.

16. Ce puteți să îmi spuneți de treburile și îndatoririle din godpodărie?

S: Fiecare își vede de treaba lui, chiar dacă locuim două familie și bătrâna în aceași curte. Noi plătim o lună curentul, apa și cablul, iar luna viitoare soara soției. Și tot așa facem cu schimbul.

17. Puteți să îmi descrieți o zii obișnuită din viața dvs.?

S: De luni până sâmbătă la servici. Vin acasă și mă odihnesc. La servicu stres, acasă stres. Avem multe lucrări de efectuat. Mai vin și copiii cu problemele lor de la școală, că lșe trebuie una și alta. Bani nu prea sunt și de aici tot stresul.

18. În viața fiecărui om există momente bune ș momente mai puțin bune! În relația dvs. există certuri ? Dacă da în ce situații?

S: Da, au existat. Dar sunt rare. Ea ține mult la copii. Le face unele plăceri, în lipsa mea, mai ales când nu avem bani. Știu ce bani avem ca să ne ajungă până la salariul viitor. Îmi spune că le-a trebuit la copii pentru școală, haine..Un alt motiv sunt frații ei. Ne certăm în privința apei, curentului, cablului. Ei iarna bagă reșeul ș eu plătesc iarna curentul folosit de ei. Ei nu și-au făcut sobe. Problema datoriilor. Dacă aș putea să plătesc numai eu și ei nimic….Invidia e mare…Eu fac ceva pentru copii. Și comentează că am bani..Ca fiecarte la casa lui.

20. Gândindu-vă la activitățile dvs. din comunitate. Puteți să îmi spuneți dacă v-ați confruntat vreodată cu probleme legate de faptul ca aveți o familie, 3 copii, dar nu sunteți căsătoriți?

S: Da cu multe. Pentru că nu sunt căsătorit nu ne leagă nimic, doar copii. Mulți îmi spun că nu am nici un drept aici , că nu suntem cununați. Eu nu pot zice nimic pentru că sunt frații ei..Nu pot face împrumuturi, lipsa banilor, nesiguranța locuinței pentru că nu avem acte pe numele nostru. De aceea nu ma indur să fac cine știe ce investiții. Ș de aici toate problemele noastre.

21.Dar judecați de cunoștiințe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteți căsătorită?

S: Mi s-a reproșat că nu am nci un drept asupra casei pentru că nu sunt cuncunat. În rest nu m-am simțit judecat.

22. Pentru final puteți să îmi spuneți dacă întenționați să vă căsătoriți?

S: Noi am vrea să ne cununăm, dar nu avem bani să facem o nuntă. Cel puțin până nu terminăm cu casa, nu. Dar nu cred pentru că nu avem bani. Ne descurcăm și așa.

B

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.? Dar vârsta în ani impliniți?

S: Stoian Daniela, 40 de ani.

2. Care este ultima formă de învățământ absolvită? În ce an?

S: Școala Ajutătoare, Specializare Criotorie, 8 clase, din Mărculești. În anul 1982.

3. Cu ce vă ocupați în prezent?

S: Sunt casnică. Nu mai lucrez. Am fost femeie de serviciu la o asociație de la MB-uri. Acum lucrez la o doamnă, fac curățenie, calc și uneori am grija de copii ei.

4. Aș dorii să îmi spuneți cum v-ați cunoscut partenerul/a?

S: Mi-a făcut cunoștiință fratele meu. El a plecat în armată. Eu m-am căsătorit. L-am avut pe Adrian și după trei ani am divorțat de primul soț. La un an după divorț m-am întâlnit cu el și de atunci suntem împreună.

5. De ce ați ales să locuiți împreună, dar fără să fiți căsătoriți?

S: La început mă feream de a mă căsătorii. Faptul că nu m-am înțeles cu primul soț și că soacra îmi crea numai probleme…Am locuit cu el la început pentru că mă iubea și pentru că mă acceptase cu un copil. Vroiam să văd dacă ne înțelegem. Acum totul este bine. Avem grijă unul de altul și de copii noștrii.

6. Unde locuiți în prezent?

S: La mama, în aceași curte , dar în camere separate. Mai stă și sora mea cu cei doi copii și cu soțul ei, dar nu este căsătorită. Și fratele eu care este divorțat care stă într-o cameră pe care trebuie să o aranjeze. Este greu, dar trebuie să ne descurcăm. Suntem eu soțul meu, cei trei copii și nepotul. Bătrânul a vrut să ne mutăm aici. Era singur și nu avea cine să îl ajute. Nu aveam de unde să știu că mai târziu se va muta și sora mea cu copii ei. Mai bine rămânem la garsoniera sau o vindeam și mai puneam diferența si ne mutam la apartament.

7. Ce cuvinte ar descrie cel mai bine relația dintre dvs. și partenerul/a dvs?

S: Mă împac bine cu soțul meu. Ne iubim copii și vrem avem grijaă atât cât putem unul de altul și de copii. Nu putem trăi fără el. El este singurul nostru ajutor. El câștigă mai bine, are contract de muncă. Eu nu. Dar muncim amândoi și vrem să ne fie bine și să ne descurcăm.

8. Puteți să îmi spuneți în ce relații vă aflați cu rudele dvs?

S: Mă înțeleg bine cu mama, tata a decedat acum 4 ani. Neînțelegeri sunt mai ales că a îmbătrânit. Pe sora mea am ajutat-o cum am putut și cu bani și cu alimente. Dar totuși ner invidiază când ne luăm anumite lucruri pentru casa sau atunci când vrem să facem viața mai ușoară. Eu plătesc unele datorii, iar fratele meu nu a plătit niciodată nimic. E foarte greu cu două familii, o bătrână de întreținut.

9. Cum caracterizați relația dintre dvs. și copii dvs.? Dar cu nepotul dvs.?

S: Copii mă ascultă. Fac de obicei de le spun să facă. Dar și lor le este greu. Ne potul merge la liceu, își vede de treabă. Este cuminte, nu mă deranjează cu nimic.

10. Ce vreți să spuneți când afirmați că le este greu?

S: Ca orice copil își doresc din ce în ce mai multe. Văd la colegii lor unele lucruri și vin la noi și ne roagă să le cumpărăm și lor. Ultima dată am facut eforuti să le cumpărm un calculator. E la mâna a doua, dar îi trebuie lui Adrian la școală pentru proiecte. Se bucură de el.

11. Ce puteți să îmi spuneți despre casa în care locuiți? De cât timp ați construit-o? Cu ce probleme v-ați confruntat legat de aceasta?

S: Când am venit la mama am locuit în două camere vechi. Până am avut bani, am locuit așa. Nu mai fusese zugrăvit de ani buni, iar pereții începeau să se crape. Abia după 3-4 ani am schimbat aerul, varul, tavanul și mobila. Atât cât am putut. Nu sunt noi, dar sunt ale noastre. De obicei le luăm de la oameni, în rate. E mai bine așa. Și putem să le schimbă mai repede, fără să dăm foarte mulți bani pe ele. Nu avem de unde.

12. Puteți să îmi descrieți o zii obișnuită din viața dvs.?

S: programul meu începe de la 9, unde fac curățenie înn casa unei doamne. Vin acasă la 13. Fac mâncare, curățenie, spăl și am grijă de cel mic. Apoi îl aștepr pe soțul meu să vină acasă. Cam atât.

13. În viața fiecărui om există momente bune ș momente mai puțin bune! În relația dvs. există certuri ? Dacă da în ce situații?

S: Da au existat și există. Cearta a fost în casă pentru că mama îl acuza pe soțul meu că bea. ..Eu vreau să fac o casă nu să mă despart. Ne certăm din cauza copiilor. Eu îi las mai liberi, le țin mai mult partea. Nu îmi place cearta. Câteodată ne certăm și din cauza banilor pentru că nu avem suficienți.

14. Gândindu-vă la activitățile dvs. din comunitate. Puteți să îmi spuneți dacă v-ați confruntat vreodată cu probleme legate de faptul ca aveți o familie, 3 copii, dar nu sunteți căsătoriți?

S: Nu putem să facem și noi împrumut ca să ne terminăm cât de cât casa, să ne mai luăm ce ne trebuie.

15. În comparație cu copii născuți dintr-un cuplu căsătorit puteți să îmi spuneși dacă fii dvs. beneficiază de aceleași drepturi?

S: Da, eu cred că da. Adică Găbița și George au alocație. La școala copii au primit bursă socială de ajutor, bani, cărți și alte rechizite. Și cel mare și fata. Cel mare nu mai are alocație pentru că are deja 18 ani.

14. Dar judecați de cunoștiințe/ prietenei sau rude pentru faptul că nu sunteți căsătorită?

S: Da. Am auzit că vecinii m-au bârfit că am trei copii și nu sunt căsătorită. Că este rușinos…Rudele nu. Au văzut că este un bărbat de casă și nu au de ce să ne vorbească de rău. I-a ajutat pe ai mei ..mereu cănd aveau nevoie el nu aspun nu. Așa cum a putut.

15. Pentru final puteți să îmi spuneți dacă întenționați să vă căsătoriți?

S: Ne dorim și eru și soțul meu, dar momentan nu avem bani. Avem copii de crescut și casa de terminat.

C

1. Puteți să îmi spuneți care este numele și prenumele dvs.? Dar vârsta în ani împliniți?

S: Costea Adrian Cristian și am 18 ani.

2. Poți să îmi spuni dacă mai ai frați sau surori? Dacă da câți și ce vârstă au în ani împliniți?

S: Da, mai am un frate și o soră. Fratele are 3 ani și se numește Tudor Georgian Marian, iar sora Costea Elena Gabriela și are 12 ani.

3. Ce poți să îmi spui despre relația părinților tăi? Cum ai caracteriza-o?

S: Părinții mei se înteleg bine. Și eu mă înțeșeg bine. Vorbesc cu ei dacă am nevoie de ceva și mă ajută pe mine și pe frații mei. Sunt impreună decând eram eu mic și aveam 6 ani. Atunci l-am cunoscut pe tati. Se mai ceartă și din cauza noastră că fratții lui mami au alte palnuri. Nu plătesc la timp datoriile. Căteodată și lipsa banilor. Mama ar vrea să cumpere mai multe. Tata ține mai mult să avem ce manca și cu ce ne îmbrăca. Dar nu este rău și ne face poftele.

4. Cum te înțelegi cu aceștia?

S: Vorbesc cu ei dacă am nevoie de ceva și mă ajută și pe mine și pe frații mei.

5. Dar cu partenerul actual al mamei tale? Te-ai confruntat cu probleme? În ce situații?

S: Cu tata mă înteleg bine. La început am crezut că afce diferențe între noi. Dar nu era așa. Când vreau ceva îmi da . Se poartă bine. La început am mâncat bătaie pentru că îmi spunea să întru în casă la o anumită oră, dar eu nu-l ascultam și umblam cu cine nu trebuia. Dar mi-a prins bine. Am avut ce învăța. Nu mi-a zis niciodată să ma duc la tatăl meu natural.

6. Dar relațiile cu celălalte rude ? Dra ci vărul tău?

S: Cu ceilalți ne înțeleg așa și așa. Nu sunt toți serioși. Unchiul meu nu a plătit nici o lună lumina sau apa de când stă și el la mamaia. Mamaia ne ceartă tot timpul că are pretenția să facem treabă, dar ea uită că noi acum facem treabă și nu mai stăm să facem și alte chstii, ci doar temele de la școală. Cu mătușă mea ne înțelegem mai bine. Aș fi vrut să fie un gard între noi să nu mai plătin curențul și apa împreună. Cu Vali mă înțeleg bine. Ne petrecem mult timp împreună, ieșim și în oraș. Cam atât.

7. Ai menționat mai devreme de temele pe care le aveți la școală tu și sora ta. Poți să îmi spui unde învățați?

S: Eu sunt elev în clasa a 9-a la Școala de Artă și Meserii, Nr. 4, „Gheorghe Lazăr” din Slobozia, iar sora mea este în clasa a V-a la Liceul de Arte „Ionel Perlea”, tot din Slobozia.

8. Legat de acest lucru te-ai confruntat tu sau sora ta vreodată cu probleme pentru faptul că părinții tăi nu sunt căsătoriți ?

S: Nu, dar mă întreba lumea de ce sora mea poartă numele tatălui meu natural.

9. Poți să îmi spui de ce?

10. Pentru că mama când a născut-o pe Găbița nu avea mutația de la casă lui tataia, din strada Ianache, ci de la tata de acasă, de la apartament. Și mama acum poartă numele lui tataia, iar sora pe numele tatălui meu natural. Doar cel mic poartă numele lui tata.

11.Ce poți să îmi spui de locuința voastră? Câți membrii sunteți?

S: Casa are o bucătărie, 2 camere și un hol. Nu este foarte mare, dar este suficient de mare pentru noi. Suntem în total 6. Mai stă de 2 ani vărul meu care învață la liceu în Slobozia .

12. Poți să îmi spui cum au resimțit membrii familiei tale prezența vărului tău?

S: Tata a venit cu ideea, mama lui Vali fiind sora lui tata. Nu are nimic împotrivă, chiar s-a obișnuit cu el. Când mai pleacă acasă la Valea Ciorii, îi simțim cu toții lipsa. Totuși este greu. Stăm noi doi și sora mea în aceași cameră, dar în paturi separate. Ea fată și noi băieți. Nu prea avem intimitate. Mama este de acord pentru că tata nu spune nimic.

13. Spune-mi ce părere ai despre faptul că părinții tăi nu sunt căsătoriți?

S: Noi formăm o familie chiar dacă ei nu sunt căsătoriți. Nu văd nimic rău în asta. Nu se căsătoresc pentru că nu avem destule posibilități, casa nu e terminată, cheltuielile sunt mari. Faptul că sunt de 12 ani împreună spune multe. Cu tatăl meu nu s-a înțeles bine. El nu avea grijă de casă sau de noi.

14. Pentru încheiere aș vrea să îmi spui dacă părinții tăi s-ar căsătorii crezi viața dvs. s-ar putea schimba ?

S: Nu cred….Am fii la fel. Am locui în aceași casă și am avea aceleași probleme.

Scala atitudinii fata de concubinaj Val. scală Acord

1. Este indicat să locuiești în aceași locuință

cu partenerul tău dacă îl iubești, chiar dacă nu sunteți căsătoriți.

2.Concubinajul apare atunci când împarți acelaș

pat trei zile pe săptămănă timp de cel puțin 3 luni consecutive.

3.Concubinajul este ceva imoral, rușinos,

neacceptat de societate.

4.Concubinajul este un fel de familie, singura difernță

este aceea că partenerii nu sunt căsătoriți legal.

5.Concubinajul este o relație instabilă, fragilă,

artificială între un bărbat și o femeie.

6.Concubinajul ar trebui să fie legalizat.

7.Situația copiilor născuți dintr-o relație de concubinaj

ar trebui să benefieze de aceleași drepturi pe care le au cei născuți

dintr-o relație legalizată, oficilaizată/ căsătorie.

8.Concubinajul este o modaliatate de testare

a compatibilității partenerilor.

9.Concubinajul este o etapă premergătoare

căsătoriei.

10.Concubinajul ajută la o mai bună înțelegere

a partenerilor în căsnicie.

11.Concubinajul afectează stabilitatea

familiei recunoscute social legal.

12.În concubinaj se regăsesc mai multe cazuri de violență

fizică impotriva partenerilor și uneori impotriva copiilor

13.Concubinii au mai multă libertate atunci

când este vorba despre luarea unor decizii.

14. Concubinajul este mai des întâlnit în rândul tinerilor.

Tabel 1 Perceprea suportului familiei de către indivizi :

Un membru al familiei este persoana la care caut sprijin atunci când….

Tabel 2 Familia în societatea tradițională și modernă

Tabel 3 Funcțiile îndeplinite de diverse tipuri de familii

Tabel 4 : Tipul de locuința la subiecții căsătoriți/ uniune liberă

Tabel 5 : Statusurile în familie la tinerii căsătoriți/uniune liberă

Tabel 6 Opinii despre capul familiie la tineri căsătoriți/ uniune liberă

Tabel 7 Acordul indivizilor căsătoriți/ uniune liberă cu anumite afirmații (în funcție de vârstă)

Tabel 8 Diviziunea muncii în gospodărie – la tinerii căsătoriți/uniune liberă, după sexul respondeților ( Popescu, 2003, p.18-19)

Tabel 9 Perceperea rolului familiei în societatea contemporană pe grupe de țări

Sursa EUROBAROMETRU – 2002 First European Quality of Life Survey :Quality of life in Bulgaria and Romania, 2003, p.40

Figura 1 : Rata natalității în țările UE între 1960-1990

Figura 1 :Sursa : Eurostat 1993, “Sociology Review”, nov. 1995 (Philip Allan Publishers) (Giddens, 2001, p.174)

Figura 2 : Percepția indivzilor despre instituția căsătoriei