. Stabilirea Functiilor Social Economice ale Padurilor Si a Bazelor de Amenajare

FIȘA INDICATORILOR DE CARACTERIZARE A FONDULUI FORESTIER

Suprafața U.P. ha

Repartizarea pădurii pe categorii funcționale:

GR. I-3A – HA

GR. I-4B – HA

GR. I-2G – HA

GR. I-1E – HA

Tipul de stațiune: Câmpie forestieră brun semigleic de luncă %

Tipul de pădure : %

Subunități de producție sau de protecție constatate -SUP A – codru regulat: -HA

Compoziție:

Clasa de producție medie

Fond lemnos total: m3

Volum lemnos/ha: m3/ha

Indicele de creștere indicatoare: Ci / SUP = m3/an/ha

Posibilitatea anuală de produse principalem3

Posibilitatea anuală de produse secundare: m3

din care:

rărituri: m3

tăieri de igienă : m3

Indicele de recoltare – produse principale: m3/an/ha

– produse secundare: m3/an/ha

Lucrări de îngrijire:

Împăduriri: ha/an

Completări: ha/an

PARTEA I – MEMORIU TEHNIC

CAP. 1. SITUAȚIA TERITORIAL ADMINISTRATIVĂ

1.1.Elemente de identificare a unității de producție

Unitatea de producție V Dâlga , administrată de Ocolul Silvic Segarcea , Direcția silvică Dolj este situată în raza orașului Segarcea și comunelor Calopăr și Țuglui din județul Dolj . Din punct de vedere geografic , pădurile din această U.P. sunt situate în partea de sud a Câmpiei Olteniei – Câmpul Sălcuței la vest de râul Jiu . Fitoclimatic sunt situate în următoarele etaje de vegetație :

-câmpie forestieră (CF) 80% ;

-silvostepă (Ss) 20% .

1.2. Vecinătăți, limite, hotare

Vecinătățile , limitele teritoriale ale U.P. și hotarele pădurilor sunt date în tabelul următor :

Tabelul 1.2.1

1.3. Trupuri de pădure componente

Pădurile din cadrul U.P. V Dâlga sunt situate în trupurile specificate în tabelul ce urmează :

Tabelul 1.3.1

1.4 Administrarea fondului forestier

Administrarea fondului forestier este efectuată de către Direcția Silvică Dolj prin intermediul Ocolului Silvic Segarcea.

1.5 Terenuri cu vegetație forestieră situate in afara fondului forestier

Pe teritoriul U.P. V Dâlga , la data întocmirii amenajamentului , nu au fost depistate suprafețe cu vegetație forestieră în afara fondului forestier.

CAP.2. ORGANIZAREA TERITORIULUI

2.1. Constituirea unității de producție

La actuala amenajare U.P. V Dâlga păstrează limitele, numărul și denumirea de la amenajarea precedentă.

2.2. Constituirea și materializarea parcelarului și subparcelarului

În cadrul subparcelarului s-au produs modificări datorită lucrărilor executate între cele două amenajări cât și datorită unei analize aprofundate a stațiunii și arboretului, pe bază de cartări staționale la scară mijlocie. Indicativele alfabetice ale vechiului subparcelar, pe cât a fost posibil au fost păstrate. Delimitarea și materializarea parcelarului au fost făcute de personalul de teren al ocolului silvic iar a subparcelarului de către proiectant.

Din numărul total de 588 u.a., 70 reprezintă terenuri afectate gospodăririi pădurilor și 6 u.a. terenuri neproductive.

Repartizarea u.a. afectate gospodăririi pădurilor pe folosințe este următoarea:

terenuri pentru hrana vânatului:4V, 5V1, 5V2, 5V3, 8V1, 8V2, 9V1, 9V2, 9V3, 10V, 11V, 13V, 17V1, 17V2, 18V, 19V, 23V, 28V1, 28V2, 28V3, 29V, 31V, 33V, 36V, 38V1, 38V2, 41V1, 41V2, 43V, 46V, 48V, 50V, 52V, 57V1, 57V2, 58V, 60V, 61V, 73V, 77V, 84V, 92V, 93V;

clădiri, curți și depozite permanente: 16C1, 16C2, 53C1,53C2, 79C1, 79C2, 80C, 94C1, 94C2;

pepiniere: 15P, 88P;

terenuri cultivate pentru nevoile administrației:16A1, 16A2, 16A3, 27A, 88A;

terenuri cu fazanerii: 16S = 14.5HA:

Repartiția pe u.a. a terenurilor neproductive este următoarea:29N, 35N, 72N, 81N, 85N, 86N și 90N.

2.2.1 Mărimea parcelelor și a subparcelelor

Mărimea medie , maximă și minimă a parcelelor și subparcelelor este dată în tabelul următor:

Tabelul 2.2.1

2.2.2. Situația bornelor

În cadrul U.P. V Dâlga există 153 borne, confecționate din beton armat și numerotate de la 1-153.

La actuala amenajare, s-au menținut amplasarea și numerotarea bornelor de la amenajarea precedentă. Recondiționarea sau înlocuirea bornelor au fost făcute de organele de teren ale ocolului.

2.3 Planuri de bază utilizate

S-au folosit planuri aerofotogrametrice cu curbe de nivel la scara 1:10.000, executate I.G.F.C. în anul 1970 (aerofotografierea în anul 1969 ). Aceste planuri au următoarea nomenclatură:

L34-144-D-a-1,

L34-144-D-a-2,

L34-144-D-d-4,

L34-144-B-c-4,

L34-144-B-c-3.

2.4. Suprafața fondului forestier

2.4.1. Determinarea suprafețelor

Determinarea suprafeței fondului forestier din U.P. V Dâlga s-a făcut prin planimetrarea unităților amenajistice pe planurile de bază reambulate și compensarea acestora pe plan. Suprafața de la actuala amenajare diferă de cea precedentă cu 27.6 ha în minus după cum se vede în subcapitolul 2.4.3, rezultând o suprafață de 1773.4 ha.

2.4.2 Evidența mișcărilor de suprafață din fondul forestier

TABELUL 1 E

2.4.3. Evidența fondului forestier pe destinații și deținători

tabel 2.4.3.1

2.4.4. Suprafața fondului forestier pe categorii de folosință și specii

Tabelul 2.4.4.1

Întreaga suprafață este deținută de către Ministerul Alimentației, Apelor și Protecției Mediului și administrată prin intermediul ROMSILVA R.A.

2.5. Enclave

In cadrul U.P. V Dâlga nu există enclave.

2.6 Organizarea administrativă (districte și cantoane)

În U.P. V Dâlga arondarea pe districte și cantoane se prezintă astfel:

Tabelul 2.6.1

CAP 3. GOSPODĂRIREA DIN TRECUT A PĂDURILOR

3.1. Istoricul și analiza modului de gospodărire a pădurilor

3.1.1. Evoluția propietății și a modului de gospodărire a pădurilor înainte de 1948

Înainte de anul 1948 pădurile acestei unități de producție au aparținut fostelor domenii ale coroanei, fiind supuse regimului silvic. În condițiile apariției Codului Silvic din 1910, a Legii apărării terenurilor degradate, Legii protecției pădurilor din anul 1933, pădurile au fost gospodărite pe bază de amenajamente sumare sau pe baza unor regulamente de exploatare. Tăierile în crâng nu erau limitate de vârsta arboretului, frecvent acestea făcându-se la vârste mai mari de 40 ani.

Prin Codul Silvic promulgat în 1910 se reglementează, de asemenea pășunatul în pădure. Pădurile din cadrul U.P. V Dâlga au fost tratate în crâng și uneori crâng cu rezerve, metodele de gospodărire fiind adecvate timpului respectiv. În acest fel se poate afirma că se pun bazele unor preocupări pentru o gospodărire rațională a pădurilor, urmărindu-se pe cât posibil asigurarea continuității prin obținerea de regenerări cât mai bune care să conducă la crearea de arborete viabile din care la exploatabilitate să se obțină sortimente cât mai valoroase. Nu există date care să ateste modul în care au fost respectate prevederile acestor amenajamente.

3.1.2 Modul de gospodărire a pădurilor după 1948

Pentru pădurile din acest teritoriu primul amenajament unitar s-a întocmit în anul 1954, urmat de reamenajările din 1965, 1975, 1982, 1992 și 2002.

3.1.2.1 Evoluția bazelor de amenajare

În general bazele de amenajare au fost menținute de la o amenajare la alta cu unele modificări de amănunt, indicate de cercetările de specialitate și de concepțiile teoretice avute în vedere la vremea respectivă.

Modificările de amănunt ale bazelor de amenajare se referă la:

-compoziția-țel care s-a modificat în raport cu politica forestieră privind cultura speciilor forestiere și exagerându-se uneori cu extinderea rășinoaselor;

-tratamentele prevăzute ținând cont de funcțiile acordate arboretelor care au fost analizate la fiecare etapă de amenajare, în funcție de obiectivele social-economice urmărite și de structura de obținut în vederea realizării acestor funcții și a unor regenerări naturale corespunzătoare.

3.1.2.2. Evoluția reglementării producției

Modul de reglementare a procesului de producție lemnoasă pe parcursul etapelor de amenajare se prezintă astfel:

-în cazul subunităților de crâng, atât la nivelul anului 1965 cât și la nivelul anului 1975 indicele de recoltare este mai mare decât indicele de creștere curentă, ceea ce înseamnă că în cursul deceniilor respective s-a recoltat un volum mai mare decât cel cumulat prin creștere în aceste perioade.

-S.U.P. de conversiune, indicele de recolte este mai mic decât cel de creștere, ceea ce înseamnă că în cursul acestei perioade s-a acumulat un volum de masă lemnoasă corespunzător diferenței dintre acești indici.

3.1.2.3 Aplicarea prevederilor amenajamentelor anterioare

– în perioada 1975-1982:

a) Produse principale rezultate pe 24% pe suprafață și 36% după volum;

b) Produse secundare:

– degajări n-au fost prevăzute în perioada 1975-1982;

– curățirile s-au realizat în proporție de 60% în această perioadă;

– răriturile s-au realizat în proporție de 66%;

c) Împăduririle s-au realizat pe 45% din suprafață cu CE, GI, PIN;

– în perioada 1982-1991 se constată următoarele aspecte:

Produsele principale s-au realizat în proporție de 37%;

b) Produse secundare:

– curățirile s-au realizat în proporție de 37%;

– răriturile s-au realizat în proporție de 13% după suprafață și 20% după volum;

– tăierile de igienă s-au realizat în proporție de 83% datorită fenomenului de uscare:

c) Împăduririle s-au realizat în proporție de 92% cu CE, GI, DT;

-în perioada 1992-2001 se constată următoarele aspecte:

a) Produsele principale în proporție de 48%;

b) Produsele secundare :

– curățiri –19%;

– rărituri –35%;

– tăieri de igienă –73%.

CAP.4. STUDIUL STAȚIUNII ȘI AL VEGETAȚIEI

4.1. Elemente privind cadrul natural specific unității de producție

4.1.1.Geologie.Geomorfologie

Pentru zona de câmpie , această U.P. din punct de vedere geomorfologic , prezintă aspecte mai deosebite prin frământarea terenului (văii destul de adânci pentru această zonă), uneori dând înfățișarea unei zone de deal . Forma geomorfologică cea mai răspândită este câmpia (64% ) apoi versantul (30%) destul de mult pentru zona de câmpie și lunca (6%) pe valea Jiului .

Altitudinea minimă este de 59m , iar cea maximă de 155m cu o medie de 140m .

Expoziția este în general însorită (76%) , parțial însorită (9%) și nordică (15%) .

Această expoziție predominant însorită face ca regenerările naturale sau artificiale să fie și mai greoaie în perioadele de secetă prelungită .

Teritoriul ocupat de pădurile U.P. V Dâlga face parte din marea unitate denumită Platforma Moesică , care la nord de Dunăre îmbrățișează Câmpia Română . Succesiunea formațiilor preterțiare din platformă reprezintă anumite particularități și anume lipsa Albianului și a celei mai mari părți din Jurasicul mediu (Aalenian-Callovian inferior) . De restul platformei , sectorul menționat este separat printr-un culoar presarmațian (Culoarul Craiovean) , care este constituit din depozite foarte groase , cu nivele psamitice .

Substratul litologic este format din depozite de origine cuaternară loess și depozite leossoide , depozite de terase și aluviuni recente . La Jiu sunt acumulările aluvionare constituite din nisipuri și mai puțin pietrișuri . Grosimea acestor depozite este 5-10m și aparțin ca vârstă Halocenului inferior .

4.1.2.Hidrologie

U.P. V Dâlga cuprinde pădurile de la nord de Segarcea , la vest de Jiu . Ca afluenți ai râului Jiu care traversează U.P. V Dâlga de la vest la est sunt :

-Hoaga Țiganului , care are ca afluenți pârâul Cucuioava și Hoaga Cimitirului ;

-Valea Dâlga are ca afluenți : Valea Cuibul cu Vulturi , Valea Dolisca și Adâncata;

-Valea cu Morți ;

-Valea Sasului , care are ca afluenți : Valea Cioanta , Valea Pisicuța și Valea cu Cireși ;

-Valea Cavalului care are ca afluenți Valea Ciuturica , Valea Licăi , Valea Labii și Valea Preotesii .

Această rețea hidrografică destul de densă influențează și vegetația .forestieră din această zonă , deși aceste pâraie sunt seci majoritatea anului cu excepția Jiului .

Apa freatică se află la 15-20m adâncime pe platouri și la 0.5-4m în lunca Jiului .

4.1.3.Climatologie

Pădurile din cadrul U.P. V Dâlga , ca urmare a amplasării lor într-un climat de tranziție și anume de la climatulimat de tranziție și anume de la climatul mediteranean la climatul temperat-continental .

În ceea ce privește provinciile climatice în sistemul Köpen , U.P. –ul este situată în unitatea D.f.a.x. , care acoperă partea nordică , iar partea cea mai sudică tinde către C.f.a.x.. În anotimpurile mai reci se fac simțite influențele maselor de aer sudice și sud-vestice . Datorită acestor influențe mediteraneene pe versanții însoriți (mai puțin pe cei umbriți și pe platouri) apare cărpinița , pe anumite porțiuni formând arborete pure , acolo unde împăduririle și tăierile de îngrijire nu s-au executat la timp , sau acolo unde speciile introduse n-au putut rezista condițiilor nou create (secetele prelungite din ultimii ani ) .

Regimul termic

Temperatura medie anuală, amplitudinea

Temperatura minimă absolută a fost înregistrată la 5 ian. 1942 , -30.5°C , iar temperatura maximă absolută la 5 iulie 1916 , +41.5°C . Zilele cu temperaturi 10C apar între 1-10.IV. și încetează în perioada 20-31.X. Prima zi de îngheț apare în jurul datei de 31 oct. , iar ultima zi de îngheț în jurul datei de 4 aprilie .

Regimul pluviometric

Cantitatea de precipitații atmosferice variază între 500-530mm .

Evapotranspirația potențială

Se observă că ETP este în jur de 710mm și depășește cantitatea de precipitații . Această depășire provine din depășirile lunare din perioada de vegetație (aprilie-octombrie) . Evapotranspirația reală (495mm) este inferioară celei potențială și chiar sumei precipitațiilor .

Deci în ceea ce privește rezervele de apă, vegetația se bazează mai mult pe rezervele din sol decât pe cele din precipitații .

Regimul eolian

Vânturile predominante sunt cele din nord-est și sud-vest , cu intensitatea cea mai mare iarna , atingând după scara Beaufort gradul 5-6 , ceea ce corespunde unei viteze de 25-50km/h . Intensitatea maximă a acestor vânturi se produce pe o durată medie de 10 zile anual, iar restul timpului este mai scăzută . Vânturile au o influență dăunătoare asupra vegetației forestiere în special cele uscate și cele foarte calde din timpul verii, prin scăderea umidității din aer și sol și mărirea evapotranspirației.

Doborâturi de vânt nu se produc, prin faptul că speciile forestiere din cadrul U.P. sunt rezistente la doborâturi, iar arboretele sunt în marea lor majoritate tinere.

4.2. Soluri

4.2.1 Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de sol

Alături de condițiile climatice , forma de relief , substratul litologic (materialul litologic mineral) vegetația forestieră are o importanță deosebită pentru specificul ecologic prin formarea diverselor tipuri de sol .

Pentru determinarea tipurilor și subtipurilor de sol s-au executat și analizat 18 profile principale de sol în următoarele u.a. : 5F , 10A , 13A , 15A , 25C , 29D , 38A , 49G , 51A, 61D , 63B , 68G , 73A , 78D , 80F , 83D , 90B , 91A . Se menționează faptul că 4 profile principale de sol din cele studiate au fost amplasate în suprafețele permanente ale monitoringurilor din cadrul U.P.

În tabelul 4.2.1 sunt date pe u.a. amplasările suprafețelor de monitoring în care au fost executate și profile principale de sol :

Tabelul 4.2.1.1

În cadrul U.P. V Dâlga s-au identificat următoarele tipuri de soluri :

Tabelul 4.21..2.

În analizele efectuate pe teren rezultă că majoritatea solurilor din U.P. V Dâlga sunt de troficitate mijlocie, excepție fac solurile pseudogleice luvice care sunt de troficitate inferioară. Factor limitativ pentru toate tipurile de sol este umiditatea solului. Principalul factor care cauzează micșorarea troficității potențiale a solurilor este regimul de umiditate, în funcție de acesta troficitatea potențială se transformă în troficitate efectivă. Deși troficitatea potențială este mijlocie sau superioară, lipsa apei în sol în perioada estivală face ca substanțele nutritive din sol să nu fie accesibile pentru vegetația forestieră .

Speciile forestiere naturale întreținute și cultivate pe solurile indicate ecologic, vor da rezultate bune și în același timp vor contribui la menținerea și îmbunătățirea solurilor, a proceselor care au loc în sol , deci o condiționare reciprocă între aceste elemente, ca de altfel între toate elementele ecosistemului .

4.2.2 Descrierea principalului tip de sol

Solul brun roșcat luvic

Elemente de diagnoză. Solurile brune roșcate luvice se definesc prin prezența unui orizont eluvial El și a unui orizont Bt argiloiluvial care are în partea inferioară și cel puțin în pete în proporție de peste 50% în partea superioară culori în nuanțe de 7,5 YR, cu valori și crome peste 3,5 la materialul în stare umedă atât pe fețele cât și în interiorul elementelor structurale (nuanțe roșcate).

Răspândire. Apar în aceleași areale cu brune roșcate tipice, adică în sudul și vestul țării. Ele ocupă însă formele de relief mai vechi – interfluvii, terase vechi etc. – sau pe cele cu drenaj extern mai slab. Ocupă 0,9% din suprafața totală a țării.

Condiții de formare. Solurile brune roșcate luvice s-au format pe luturi roșii pleistocene, pe depozite leossoide, mai rar pe luturi, nisipuri și argile. Relieful este predominant de câmpie și local de piemonturi și dealuri. Vegetația naturală este alcătuită din arborete pure de stejar, cer, gârniță, precum și de șleauri de câmpie, șleao-cerete și cero-șleauri.

Procese pedogenetice. În condițiile unui climat de nuanță mediteraneană, alterarea a fost accentuată, fapt ce a dus la formare unor cantități apreciabile de argilă și oxizi și hidroxizi de fier nehidratați sau slab hidratați, care au imprimat nuanța ruginie roșcată a solului. Deci procesul pedogenetic predominant a fost cel de rubefiere. Sub influența unei cantități mai mari de apă, datorită condițiilor de drenaj și vegetației forestiere), levigarea, denazificarea și migrarea coloizilor au fost mai intense și astfel s-a format un orizont eluvial (El) urmat de un orizont Bt îmbogățit în argilă, oxizi și hidroxizi de fier nehidratați sau slab hidratați.

Bioacumularea este mai slabă, iar humusul format este mai bogat în acizi fulvici decât în cazul solului brun roșcat tipic.

Alcătuirea profilului. Solurile brun roșcate luvice prezintă următoarea succesiune:

Ao – El – Bt – C.

Orizontul Ao are 10-20 cm grosime și datorită migrării oxizilor și hidroxizilor de fier are o nuanță mai slab roșcată.

Orizontul El sărăcit în argilă, sescvioxizi și materie organică este gros de 10-20 cm și are o culoare mai deschisă decât Ao.

Orizontul Bt are nuanțe mai roșcate decât Ao și El , este mai gros și mai bogat în argilă migrată din orizontul El.

Proprietăți. Solurile brune roșcate luvice au o textură diferențiată pe profil, mijlocie în Ao, mijlocie-grosieră în El; fină în Bt. Indicele de diferențiere texturală are valori cuprinse între 1,3 și 1,7. Structura este grăunțoasă, cu orizontul El nestructurat sau cu structură poliedrică sau chiar lamelară, iar orizontul Bt are structură prismatică foarte bine evidențiată.

Conținutul de humus este între 4-7% în Ao și 1-2% în El. Ph-ul variază între 5,5 și 6,4 iar gradul de saturație este 55-70% în El și peste 80% în Bt.

Subtipuri. În U.P. V Dâlga sunt întâlnite următoarele subtipuri:

vertic, cu profilul Ao-El-Bty-C, cu orizont vertic a cărui limită superioară este situată între baza lui El și 100 cm, sau prezintă crăpături numai de orizont vertic care pot urca până la suprafață;

pseudogleizat, cu profile Ao-El-Btw-C sau Ao-El-Btw-BtW-C, cu orizont w în primii 100 cm sau W între 50-200 cm adâncime.

Vertic-pseudogleizat, cu profilul Ao-Ely-Btw-C.

Fertilitatea. Solurile brun roșcate luvice au o fertilitate mai scăzută decât brunele roșcate tipice. Primăvara, se formează ape stagnante deasupra orizontului Bt, iar vara solul se usucă puternic și devine foarte compact. Pe aceste soluri se dezvoltă bine arborete de cer și gârniță care se situează în clase mijlocii spre inferioare de producție. Rărirea arboretelor determină înțelenirea solului care prin îndesare, prin pășunat, determină o scădere a fertilității, astfel încât chiar și pădurile de cer și gârniță se situează în clasa a III-a sau a IV-a de producție.

4.3. Tipuri de stațiune

4.3.1 Evidența și răspândirea teritorială a tipurilor de stațiune

In cadrul U.P. V Dâlga s-au făcut cartări staționale la scară mijlocie , care au constat din descrierea amănunțită a stațiunilor și a vegetației .

Pe baza studiilor de teren și ținând seama de zona fitoclimatică , condițiile de relief , climă , geologie , pedologie și vegetație , în U.P. V Dâlga s-au identificat 12 tipuri de stațiuni , specificate în tabelul următor :

tabelul 4.3.1.

Analizând tipurile de stațiune din acest tabel rezultă următoarele:

– 8% sunt de productivitate superioară;

-91% sunt de productivitate mijlocie;

-1% sunt de productivitate inferioară.

4.3.2 Descrierea principalelor tipuri de stațiune

8.3.2.2 Câmpie forestieră, podzolit de gârnițet, profund I/II

Sunt stațiuni forestiere formate pe terenuri plane din zona de câmpie sau pe versanți scurți slab înclinați ai câmpiei înalte fragmentate. Substratul litologic este format din depozite sedimentare fine (materiale leossoide, luturi fine), adeseori suprapuse unui sol relict.

Solurile sunt de tip brun roșcate luvice (cu mai multe subtipuri0, lutoase și luto-argiloase în orizontul superior și argilo-lutoase (sau argiloase) începând de la 25-40 cm. Conținutul de argilă fină este de 30-40 % în primii 20-40 cm, apoi crește la 50 % în Bt.

Regimul hidrologic este de precipitații (percolativ).

Regimul hidric este alternant: jilav-umed sau jilav.

9.5.3.0 Silvostepă, pseudogleizat podzolit, luto-argilos II

Întâlnit în silvostepa Olteniei, obișnuit la contactul cu silvostepa mijlocie, pe terenuri orizontale și slab-moderat înclinate, cu substraturi de luturi fine și materiale leossoide fine. Deficitul de umiditate estival foarte accentuat și compactitate mare a orizontului Bt. Este stațiune de cvercete din gârniță, cer, stejar pufos, stejar brumăriu, diseminat cu jugastru, arțar, măr, păr și subarboret destul de abundent cu păducel și porumbar.

Bonitate mijlocie pentru cer, gârniță, stejar pufos, și scăzută pentru stejar brumăriu.

Recomandări. Menținerea și ameliorarea, cu ocazia regenerării sau refacerii, a arboretelor existente, î structura tipului fundamental de pădure (fără stejar brumăriu), introducându-se până la 30% pin negru.

4.4. Tipuri de pădure

4.4.1 Evidența tipurilor naturale de pădure

În cuprinsul unității de producție, au fost identificate 23 tipuri naturale de pădure astfel:

Tabelul 4.4.1

4.4.2 Descrierea principalului tip de pădure

732.2 Cereto-gârnițet de câmpie (m)

Se întâlnește în partea externă a zonei forestiere din Muntenia și Oltenia, alături cu ceretele sau gârnițetele pure.

Se localizează pe platouri, uneori și pe versanți (în arealul gârnițetelor pure). Solul este brun roșcat luvic provenit din cel brun roșcat care a suferit o podzolire. Este greu compact și greu permeabil; caracteristice sunt contrastele de umiditate: cu stagnarea apelor primăvara și uscarea puternică în a doua jumătate a verii.

Arboretele sunt constituite din cer și gârniță; de obicei cerul predomină dar sunt și cazuri cu aceeași participare sau cu predominanța gârniței. Diseminat se mai găsesc: STB, ART, păr, măr, ST, CA, TE, FR, MJ.

Consistența naturală a arboretului atinge 0.8-0.9, iar în prezent majoritatea lor sunt degradate. Creșterea este viguroasă, cu productivitate în mod normal superioară.

Regenerarea naturală prin sămânță în general nu se observă; rareori se găsesc puieți de cer.

Subarboretul este destul de bine dezvoltat, alcătuit din: păducel, porumbar, măceș, salbă moale, sânger, corn, lemn câinesc, mai rar corcoduș și mojdrean.

Pătura vie este bogată: Poa pratensis, Festuca valesiaca, Brachypodium silvaticum, Polygonum dunetorum, Alliaria officinalis, Potentila argentea, Geum urbanum, Fragaria vesca, Ajuga reptans, Veronica chamaedris, Asperula taurina.

4.4.3 Formații forestiere și caracterul actual al tipului de pădure

Formația forestieră predominantă este Cereto-gârnițete care însumează 50% din suprafața U.P.-ului adică 894.2 ha care se împart în 432.1ha natural fundamental, 135.1 ha derivat și 324.6 ha de pădure artificială. Se constată o proporție mare a arboretelor artificiale (35%) ceea ce se explică prin condițiile staționale destul de grele pentru regenerarea și creșterea arboretelor.

4.5. Arborete slab productive

tabelul 4.5.1

4.6. Arborete afectate de factori destabilizatori și limitativi

tabelul 4.6.1

4.7. Structura fondului de producție și de protecție

Fondul forestier al U.P.V Dâlga, format în majoritate din CE(44%), GI(17%), DT(12%) și SC(7%), reflectă de fapt starea actuală a arboretelor (la data amenajării), structura fondului forestier fiind rezultatul modului de gospodărire a acestuia până în prezent.

Așa cum se prezintă structura fondului forestier, acesta este capabil ca prin măsurile preconizate și o organizare corespunzătoare să îndeplinească pe mai departe rolul său funcțional de producție și de protecție.

Principalele elemente ce caracterizează structura fondului forestier la amenajarea actuală, se prezintă astfel:

Tabelul 4.7.1

Tabelul 4.7.2

4.8. Starea sanitară a pădurii

Starea sanitară a arboretelor din această unitate de producție prezintă o importanță deosebită, deoarece o infestare puternică ar produce pagube mari atât în ceea ce privește producția de biomasă cât și asupra efectelor de protecție.

Din evidențele amenajamentelor expirate, din precizările acestora privind istoricul pădurilor, rezultă că în trecutul îndepărtat sau apropiat nu au fost calamități care să modifice substanțial caracterul arboretelor. De aceea se recomandă executarea la timp a tuturor lucrărilor prevăzute în actualul amenajament în vederea menținerii unei stări sanitare corespunzătoare și a unei viabilități normale.

În arboretele cu stare fitosanitară necorespunzătoare se constată o uscare a arboretelor anormală ce poate duce la infestări cu diverse insecte având în vedere vitalitatea acelor arbori.

Această uscare are loc pe fondul unor secete prelungite de peste 10 ani și corelată cu neexecutarea la timp a lucrărilor de igienă.

Pentru menținerea unei stări fitosanitare corespunzătoare se prevăd următoarele măsuri:

efectuarea la timp a tăierilor de igienă;

parcurgerea cu completări a arboretelor tinere cu consistență subnormală;

se va face un control fitosanitar conform instrucțiunilor în vigoare;

în funcție de intensitatea atacului se vor lua imediat măsuri corespunzătoare;

interzicerea totală a pășunatului mai ales în plantații tinere sau în arborete exploatabile cu semințiș utilizabil.

4.9.Concluzii

Sintetizând datele tratate în acest capitol se poate afirma că există o corelație strânsă între condițiile staționale și vegetație.

Speciile existente (CE, GI, ST, MJ, SC) sunt distribuite în cadrul U.P.-ului în concordanță cu condițiile staționale și cu tipurile naturale fundamentale identificate în cuprinsul U.P.-ului.

În zona câmpiei forestiere pe versanți divers înclinați sau platouri se întâlnesc arborete de cer, gârniță sau amestecuri ale acestora, adoptate condițiilor staționale existente, cu soluri brun roșcate luvice și cernoziomuri argiloiluviale.

În zona de luncă se întâlnesc arborete de plop alb sau plopi selecționați, pe soluri aluviale.

În zona de silvostepă formată pe substrate din depozite eoliene se întâlnesc arborete de salcâm. Salcâm se găsește și în zona câmpiei forestiere dar se va căuta înlocuirea acestuia cu specii corespunzătoare tipului de pădure.

În vederea îmbunătățirii potențialului stațional se va încerca redarea circuitului productiv a tuturor terenurilor situate pe stațiuni cu condiții extreme.

CAP.5. STABILIREA FUNCȚIILOR SOCIAL-ECONOMICE ALE PĂDURILOR ȘI A BAZELOR DE AMENAJARE

5.1. Stabilirea funcțiilor social-economice ale pădurii

5.1.1. Obiective social-economice

Pentru stabilirea funcțiilor și a serviciilor ce se vor atribui arboretelor, vor fi avute în vedere toate obiectivele social-economice de protejat sau serviciile de realizat, de către pădurile din limitele teritoriale ale U.P. ,obiective ce sunt prevăzute în tabelul următor:

Tabelul 5.1.1.1

5.1.2. Funcțiile pădurii

Corespunzător obiectivelor social-economice fixate s-au stabilit funcțiile prioritare pe care trebuie să le îndeplinească arboretele, funcții care sunt prezentate în tabelul următor:

Tabelul 5.1.2.1

Prin aplicarea criteriilor de zonare, o parte din arborete, pe lângă funcția prioritară, îndeplinesc și alte funcții și anume: 2E.3A.4J = 0.4HA; 2E.4J = 10.4HA (4J- păduri de interes cinegetic); 3A.4J = 304.0HA; 2L.4B = 2.9HA.

Prin gruparea arboretelor în cadrul aceluiași tip în raport de categoriile funcționale pentru care sunt indicate măsuri similare, au rezultat tipurile de categorii funcționale specificate în tabelul următor:

Tabelul 5.1.2.2

5.1.3. Subunități de producție sau de protecție constituite

În raport de țelul de protecție sau de producție, de regimul de gospodărire, în cadrul U.P.-ului a fost necesar și justificat ecologic și economic, constituirea următoarelor subunități:

S.U.P. „A” –codru regulat = 1480.5HA

S.U.P. „M” –păduri supuse regimului de conservare deosebit = 15.2HA

S.U.P. „Q” –crâng simplu –salcâm = 108.6HA

S.U.P. „Z” –codru PLEA = 60.5HA

5.1.3.1 Constituirea subunităților de gospodărire

Având în vedere că prin această lucrare este necesară dovedirea însușirii cât mai multor cunoștințe de amenajare a pădurilor și prin tema proiectului se limitează suprafața de studiu în continuare se va trata numai S.U.P. „A” unde se poate calcula posibilitatea și ciclu de producție.

5.2. Stabilirea bazelor de amenajare ale arboretelor și ale pădurii

În vederea realizării funcțiilor atribuite, arboretele și pădurea în ansamblu, trebuie să aibă o anumită structură. Pentru realizarea acestei structuri, arboretele trebuie gospodărite diferențiat în raport de funcția atribuită. Starea actuală a arboretelor și a fondului de producție este diferită de cea optimă și de aceea este necesară dirijarea arboretelor și a fondului de producție în ansamblu către structura optimă.

Gospodărirea pădurii în deceniul 2002-2011, pe baza prevederilor din actualul amenajament, constituie o etapă intermediară în succesiunea de structuri de realizat până la atingerea structurii optime. Structura arboretelor și a fondului de producție în ansamblul său, atât cea optimă cât și cea corespunzătoare etapei actuale se definește prin: regim, compoziție-țel, tratament, vârsta exploatabilității și ciclu.

Gospodărirea diferențiată a pădurilor se face în cadrul subunității constituite.

5.2.1. Regimul

Regimul se referă la modul general în care se realizează regenerarea unei păduri, definind așadar calea care trebuie urmată pentru a asigura continuitatea unei păduri.

Pădurea tratată în regimul codrului provine obișnuit din sămânță și prezintă două atribute importante:

se poate regenera tot prin sămânță din generație în generație;

produce lemn de dimensiuni mari, cu un ridicat indice de utilizare industrială.

Pentru U.P.V Dâlga s-a adoptat regimul de codru datorită compoziției arboretelor: cvercinee, diverse tari (tei, carpen, arțar) și rășinoase (pin negru) și funcțiilor de protecție îndeplinite. Regenerarea arboretelor urmează a se asigura în continuare integral din sămânță.

5.2.2. Compoziția-țel

Reprezintă combinația cea mai favorabilă de specii sub raportul proporției, al modului de grupare al acesteia.

Prin amenajament s-aurmărit promovarea speciilor autohtone valoroase(cer, gârniță, stejer, frasin) în funcție de stațiune evitându-se introducerea sau extinderea altor specii(salcâm, rășinoase) în stațiuni corespunzătoare cvercineelor.

Pentru stabilirea compoziției-țel s-a făcut uz de Normele tehnice pentru compoziții, scheme și scheme de regenerare a pădurii. Pentru arboretele exploatabile s-au stabilit compoziții de regenerare, iar pentru arboretele care nu se parcurg cu tăieri de regenerare s-a stabilit compoziția la exploatabilitate, ținându-se cont de compoziția actuală și de posibilitatea de modificare a acesteia, până ce arboretul respectiv ajunge la exploatabilitate.

Tabelul 5.2.2.1

5.2.3. Tratamentul

La alegerea tratamentelor s-au luat în considerare condițiile ecologice, funcțiile atribuite fiecărui arboret și cerințele social-economice respective.

Pentru alegerea tratamentului s-au folosit recomandările din NT3/1988, privind alegerea tratamentului, ținând cont de categoria funcțională și de informațiile existente în cuprinsul U.P.V Dâlga; astfel se adoptă tratamentul tăierilor progresive pentru arboretele relativ echiene și rase de refacere și substituire acolo unde arboretele au o consistență subnormală iar regenerarea naturală este dificilă și semințișul utilizabil inexistent.

5.2.4. Exploatabilitatea

Exploatabilitatea reprezintă calitatea de a fi exploatabili și se atribuie unui arbore sau arboret în momentul în care recoltarea lor devine necesară, spre a se putea realiza cu maximum de folos țelurile urmărite prin gospodărirea pădurii din care fac parte.

Vârsta la care un arboret regulat devine exploatabil se numește vârsta exploatabilității. Vârsta reală la care se exploatează un arboret se numește vârstă de exploatare sau vârstă de tăiere. Diferența dintre vârsta exploatabilității și vârsta reală la care se exploatează un arboret reprezintă sacrificiul de exploatabilitate.

Vârsta exploatabilității se stabilește în raport cu caracteristicile arboretului și cu funcțiile îndeplinite, în funcție de specia preponderentă corespunzătoare compoziției-țel la exploatabilitate și clasei de producție.

Pentru arboretele din U.P.V Dâlga, s-a stabilit vârsta exploatabilității tehnice luată din NT5/1986 :

Vârsta exploatabilității tehnice

Tabel5.2.4.1

Pentru arboretele încadrate în grupa II funcțională se aplică vârsta exploatabilității tehnice. Pentru cele încadrate în grupa I funcțională se va aplica vârsta exploatabilității de protecție care se calculează din vârsta exploatabilității tehnice la care se va adăuga 10-20 ani.

Vârsta exploatabilității pentru întregul S.U.P. este de 85 ani.

5.2.5. Ciclul

Ciclul este indicatorul structurii pe clase de vârstă a fondului de producție normal al unei păduri de codru regulat sau de crâng și totodată norma de timp stabilită de amenajament pentru menținerea în producție a arboretelor pădurii respective.

Tabelul 5.2.5.1

CAP.6. REGLEMENTAREA PROCESULUI DE PRODUCȚIE LEMNOASĂ ȘI MĂSURI DE GOSPODĂRIRE A ARBORETELOR CU FUNCȚII SPECIALE DE PROTECȚIE

6.1. Reglementarea procesului de recoltare a produselor principale în codru regulat

6.1.1. Stabilirea posibilității prin metoda creșterii indicatoare

tabelul 6.1.1.1

Pentru stabilirea acestui indicator s-au folosit următoarele elemente de calcul:

„Ci” – valoarea creșterii indicatoare [ m3]

„Q” – valoarea raportului dintre volumele de masă lemnoasă exploatabilă în intervalele de timp considerate și volumele care ar fi necesare pentru recoltarea anuală și continuă a unei posibilități egale cu creșterea indicatoare.

Q= 20Ci + DM = 0.1

20Ci

unde DM reprezintă minima dintre diferențele:

DD1 = 2VD – 20Ci = -56026

DD2 = VE – 20Ci = -60241 DM = -60241

DD3 = VF – 40Ci = -58942

DD4 = VG – 60Ci = -42373

Pentru determinarea acestor diferențe, s-au calculat volumele de masă lemnoasă VD, VE, VF și VG.

VD = 10( VD1/10 + VD2/20 ) = 6917 m3;

VE = 20( VE1/20 + VE2/30 + VE3/40 ) = 9619 m3

VF = 80796 m3;

VG = 167207 m3;

Q<1, deci subunitatea face parte din categoria celor cu deficit de arborete exploatabile și indicatorul de posibilitate s-a calculat cu formula:

PCi = ρ + ρ/VD * A/2 = 480 m3/an

unde:

ρ reprezintă minima rapoartelor VD/10, VE/20, VF/40 și VG/60;

A – diferența dintre creșterea producției totale și creșterea producției principale pe următorii 10 ani a arboretelor exploatabile în primul deceniu (VD) ;

Deci PCi = 480 m3/an.

6.1.2.Stabilirea posibilității prin metoda claselor de vârstă

Stabilirea posibilității prin acest procedeu a necesitat parcurgerea următoarelor etape de calcul :

I Stabilirea mărimii perioadelor : – 30 de ani ;

II Stabilirea numărului de perioade, a repartiției perioadelor pe ciclu și a repartizării arboretelor pe perioade :

numărul de perioade pentru ciclul de 90 de ani este de 3 cu lungimile de 30, 30 și 30 ani ;

mărimea suprafețelor periodice s-a determinat prin repartizarea arboretelor pe perioadele ciclului după relațiile :

SP1 = suma suprafețelor care satisfac condiția TA+Tp > TE 

SP2 = suma suprafețelor arboretelor care satisfac condiția TA+Lp1+Lp2 >TE ;

SP3 = suma arboretelor care satisfac condiția TA+Lp1+Lp2+Lp3 > TE ;

III Stabilirea suprafeței periodice în rând (definitivă)- SP1D

Suprafața periodică provizorie s-a determinat după relația SP1 = K*M, în care K este un factor de excedent determinat în raport de excedentul procentual (E% = E/SPN*100).

K =1, iar SP1D = SP1P = K*M = M.

IV Calculul posibilității

Arboretele incluse în suprafața periodică în rând în limita mărimii SP1D, s-au grupat în raport de mărimea perioadei de regenerare (PRM) în următoarele categorii:

G1 dacă PRM 10;

G2 dacă 10< PRM 20;

G3 dacă 20< PRM 30.

Arborete încadrate în suprafața periodică în rând

Tabelul 6,1,2,1

PCV = VG1/10 + VG2/20 + VG3/30

PCV = 839 m3/an

6.1.3.Stabilirea posibilității după starea arboretelor

Practic, volumul arboretelor ce se exploatează într-o perioadă de timp impus de starea acestora nu reprezintă un indicator ci o stare limită. Astfel volumul arboretelor a căror stare impune exploatarea lor în următorii 10 ani reprezintă valoarea minimă a 10 posibilități anuale. La stabilirea acestui indicator s-au avut în vedere arboretele încadrate în urgențele 1.3, 1.4 și 1.5 și anume u.a.-urile 52E, 53B, 71B – în urgența 1.3, 85D – în urgența 1.4 și 39D, 84C – în urgența 1.5 care în cadrul acestui S.U.P. însumează o suprafață de 18.3 HA cu un volum de 562 m3.

Deci

PSTARE = 56 m3

Acest indicator de posibilitate nu reprezintă un termen de comparație cu ceilalți doi indicatori stabiliți anterior.

6.1.3 Adoptarea posibilității

În vederea normalizării fondului productiv și asigurarea continuității recoltelor de lemn s-au analizat indicatorii posibilității după creșterea indicatoare și după clasele de vârstă.

Indicatorul de posibilitate după creșterea indicatoare este 480m3/an.

Indicatorul de posibilitate după clasele de vârstă este 839 m3/an.

Dintre aceștia s-a adoptat o posibilitate intermediară de 660 m3/an având în vedere că dacă se adoptă cea după creșterea indicatoare se ajunge la o mărime anormală a claselor de vârstă iar cea după clasele de vârstă este prea mare având în vedere că Q este subunitar deci avem deficit de arborete exploatabile.

6.1.4 Recoltarea posibilității

În raport de posibilitate de produse principale adoptată, ținându-se seama de urgențele de regenerare și de condițiile reale de exploatare, s-au ales arboretele ce urmează a fi parcurse cu tăieri de regenerare în primii 10 ani. Ele au fost înscrise în planul decenal de recoltare. Aceste arborete au fost propuse a fi parcurse cu tăieri de regenerare încă din faza de teren (descrieri parcelare), indicându-se la fiecare arboret urgențele de regenerare, numărul de intervenții pe perioada de regenerare rămasă, numărul de intervenții în deceniu, procentul de extras și lucrările de executat. Pe lângă volumul de extras s-au dat recomandări referitoare la tratamentele de aplicat, lucrările de ajutorare a regenerării naturale și de împădurire.

În planul decenal u.a. au fost înscrise în ordine curentă cu date de caracterizare și lucrările prevăzute pentru regenerarea lor. Prevederile au un caracter orientativ, ele urmând a fi adaptate la condițiile concrete de exploatare și regenerare ale fiecărui arboret.

În funcție de experiența locală și caracteristicile arboretului în momentul respectiv, organele ocolului silvic în cadrul refacerii arboretelor vor putea aplic și alte variante (refacere în benzi, în ochiuri, etc.).

În ceea ce privește intensitatea intervențiilor se vor face corelări între durata de regenerare și cu numărul de intervenții (potrivit normelor tehnice în vigoare).

Refacerea arboretelor slab productive cu consistență redusă și solul înțelenit, pe bază de cvercinee, se va face în parchete mici (3.0 ha) cu pregătirea corespunzătoare a solului.

Tehnologiile de exploatare vor fi cele date de mijloacele tehnice adoptate la situația concretă din fiecare arboret, cu respectarea următoarelor restricții:

evitarea rănirii semințișului și a arborilor rămași pe picioare;

menținerea structurii solului.

Prin recoltarea posibilității de produse principale se va urmări și folosirea rațională a masei lemnoase. Acest lucru se realizează pe baza unei sortimentări corespunzătoare, începând de la punerea în valoare și până la prelucrarea lemnului în unitățile de industrializare.

Planul decenal de recoltare a produselor principale

Tabelul 6.1.4.1

6.1.5 Prognoza posibilității de produse principale

Elemente constante:

suprafața S.U.P. = 1480.5HA;

ciclul de producție = 90 ani;

creșterea indicatoare = 3493 m3/an;

posibilitatea de produse principale se recoltează integral;

se mențin constante și creșterile adăugate volumelor actuale ale elementelor privind calculul posibilității.

În vederea prognozării posibilității de produse principale, s-a analizat la nivelul fiecărei etape de prognoză (după 10, 20, 30 ani) volumul posibil de extras în primul deceniu (VD, VD’, VD’’, VD’’’), volumul care se poate recolta în primii 20 de ani (VE, VE’, VE’’ și VE’’’), volumul care se poate recolta în primii 40 de ani (VF, VF’, VF” și VF’’’) precum și volumul care se poate recolta în primii 60 de ani (VG, VG’, VG’’ și VG’’’), cu respectarea condițiilor de mai sus. Elementele de calcul ale indicatorului de posibilitate de la actual amenajare au fost reactualizate la fiecare etapă de prognoză, determinându-se apoi indicatorul de posibilitate.

Rezultatele calculelor sunt prevăzute în tabelul ce urmează:

Tabelul 6.1.5.1

Datele arată că în următorul deceniu posibilitate are o ușoară creștere , iar în următoarele decenii înregistrează creșteri substanțiale, mai ales după 30 de ani.

6.2. Lucrări de îngrijire și conducere a arboretelor

6.2.1 Documentarea lucrărilor de îngrijire și conducere și recomandări

Sistemul de îngrijire a arboretelor grupează următoarele lucrări: lucrări de îngrijire (degajări, curățiri, rărituri) și lucrări speciale de îngrijire (tăieri de igienă).

Prin lucrările de igienă se va urmări:

protejarea speciilor de valoare economică ridicată;

asigurarea unui spațiu corespunzător de dezvoltare sub raportul distribuției spațiale și al proporției pe fiecare categorie dimensională.

O atenție deosebită se va acorda degajărilor în arboretele de amestec. În scopul realizării compoziției-țel, prin degajări se va urmări asigurarea de condiții mai bune pentru speciile de CE, GI, ST, etc., introduse pe stațiuni corespunzătoare, acolo unde ele au dispărut sau sunt în proporție mică. De asemenea se vor menține într-o proporție adecvată speciile de amestec TE, FR, PA, AR, etc.

Curățirile vor avea un caracter de selecție în masă a arboretelor prin retragerea arborilor rău conformați, răniți, bolnavi, deperisanți. O atenție deosebită se va acorda la executarea curățirilor în arborete provenite din lăstari, lăsându-se la cioată exemplare sănătoase și în număr corespunzător cu starea cioatelor. De asemenea la arboretele de proveniență mixtă se va favoriza cele provenite din sămânță și se va ține seama de situația specifică din fiecare arboret. În arboretele din trupul Cobia, unde este amplasată o fazanerie, se va menține o consistență plină a arboretului și se va menține subarboretul.

Răriturile vor avea un caracter de selecție individuală, în vederea creării de condiții optime de vegetație pentru arborii cei mai buni din arboret, și aceasta se va planifica, în urma unor verificări amănunțite a arboretelor, în funcție de situația concretă din teren. În arboretele care pe parcurs au fost afectate de uscare și arborii au fost extrași prin tăieri de igienă repetate, diminuându-se consistența, nu se vor mai efectua rărituri, deși ele au fost prezentate în plan.

Tăierile de igienă sunt lucrări prin care se urmărește asigurarea unei stări fitosanitare corespunzătoare a arboretelor prin extragerea arborilor uscați sau în curs de uscare, a arborilor puternic atacați de insecte, precum și arborii-cursă și de control folosiți la protecția pădurilor. Cu tăieri de igienă se vor parcurge eșalonat și periodic toate arboretele, după necesitățile impuse de starea lor, indiferent dacă au fost parcurse cu lucrări de îngrijire sau regenerare. La arboretele ce se parcurg cu tăieri de igienă î primul deceniu, volumul de extras prin tăieri de igienă se precomtează pe seama produselor principale.

Toate aceste lucrări se vor executa conform instrucțiunilor în vigoare.

Ocolul silvic va executa lucrări de îngrijire în conformitate cu îndrumările tehnice indiferent dacă volumul de extras indicat în plan se realizează sau nu.

Anual, ocolul silvic va analiza în teren dezvoltare arboretelor și va executa tăierile de îngrijire corespunzătoare stadiilor de dezvoltare a arboretelor și în raport de această analiză, va stabili suprafața de parcurs și volumul de extras anual.

În tabelul următor este dată posibilitate de produse secundare pe specii și lucrări:

Recapitulație pe specii și lucrări

Tabelul 6.2.1.1

6.2.2 Planul lucrărilor de îngrijire și conducere a arboretelor

Tabelul 6.2.2.1

6.3. Lucrări de ajutorarea regenerării naturale și împăduriri

6.3.1 Documentarea lucrărilor de regenerare naturală și împăduriri

Pe parcursul aplicării amenajamentului, în vederea realizării planului de regenerare și împădurire se va ține cont de:

introducerea speciilor funcție de tipurile de stațiune și microrelief pe bază de studii staționale la scară mijlocie;

efectuarea lucrărilor de îngrijire după efectuarea lucrărilor de împădurire;

recoltarea semințelor din arborete valoroase din cadrul U.P.-ului sau din U.p.-urile învecinate;

sporirea productivității pădurilor prin crearea de arborete viabile;

producerea puieților în pepiniere proprii;

urmărirea ridicării productivității arboretelor;

urmărirea ridicării aspectului peisagistic

Prin lucrările de împădurire prevăzute se va urmări:

menținerea speciilor de bază valoroase (cvercinee și diverse tari);

completarea golurilor din regenerările naturale;

împădurirea tuturor terenurilor goale.

Pentru ca speciile introduse să înregistreze rezultatul scontat se impune urmărirea dezvoltării lor și aplicarea ori de câte ori este necesar a lucrărilor de îngrijire a culturilor

La efectuarea lucrărilor de împădurire se va acorda atenție deosebită condițiilor concrete de pe teren, mai ales microstațiunilor și dinamicii procesului de regenerare naturală, astfel încât speciile să se introducă în corelație cu cerințele ecologice ale speciilor respective.

Se va urmări ca pe toate suprafețele parcurse cu tăieri de regenerare și pe terenurile goale destinate împăduririi să fie create arborete viabile corespunzătoare din punct de vedere al rolului funcțional.

În vederea completării densității arborilor la hectarul de pădure fiecare arboret cu consistența sub cea normală (0,8 cel puțin) a fost analizat prevăzându-se:

completări în arboretele cu vârste cuprinse între 1-20 de ani:

corelarea tăierilor de igienă cu crearea de goluri și împădurirea acestor goluri;

împădurirea golurilor din arboretele trecute de 20 de ani cu consistență subnormală.

6.3.2. Planul lucrărilor de regenerare și împădurire

Tabelul 6.3.2.1

CAP.7 VALORIFICAREA SUPERIOARĂ A ALTOR PRODUSE ALE FONDULUI FORESTIER ÎN AFARA LEMNULUI

7.1 Producția cinegetică

U.P. V Dâlga face parte din fondurile de vânătoare 46 Bucovăț și 55 Dâlga cu următoarele specificări redate tabelar:

Clasificarea terenurilor de vânătoare

Tabelul 7.1.1

Efectivul de vânat

Tabelul 7.1.2

Instalații de vânătoare

Tabelul 7.1.3

Vânatul principal este constituit din iepure și căprior iar vânatul secundar este constituit din fazan.

Hrana vânatului este asigurată pe fondurile de vânătoare datorită diversității destinațiilor terenurilor din cadrul acestora. În plus în U.P.V Dâlga s-au destinat pentru hrana vânatului o suprafață de 71.7 ha.

În vederea folosirii judicioase a terenurilor pentru hrana vânatului se vor lua următoarele măsuri:

curățirea terenului de speciile lemnoase și alte materiale care împiedică creșterea ierburilor preferate de vânat;

cultivarea suprafețelor cu lucernă, trifoi, sfeclă, etc, în vederea suplimentării hranei vânatului;

se va acorda o atenție deosebită hranei suplimentare a vânatului pe timpul iernii, mai ales în perioadele cu zăpadă mare.

Recoltarea vânatului se va face numai prin vânători organizate cu respectare legislației în vigoare.

În scopul sporirii efectivelor de vânat până la cele normale se recomandă următoarele măsuri:

prevenirea și combaterea braconajului;

combaterea dăunătorilor vânatului;

selecționarea vânatului și proporționarea sexelor;

asigurarea hranei suplimentare pentru vânat în sezonul rece;

reglementarea trecerilor prin pădure;

interzicerea pășunatului în zonele de refugiu și concentrare a vânatului.

7.2 Producția salmonicolă

În cadrul U.P.V Dâlga nu există terenuri afectate pentru producția salmonicolă (păstrăvării) și nici ape ce ar putea fi populate cu salmonide.

7.3 Producția de fructe de pădure

În principal fructele de pădure se găsesc în flora spontană.

Principalele fructe de pădure ce se pot recolta din cadrul U.P.V Dâlga sunt măceșele, porumbele, fructele de păducel etc.

Pentru realizarea planurilor privind valorificarea fructelor de pădure este necesar să se urmărească cu atenție menținerea echilibrului de specii care produc aceste specii deoarece resursele oferite de flora spontană se diminuează ca urmare a acțiunii de curățire și ameliorare a fânețelor și pășunilor.

Pe viitor se vor studia toate posibilitățile de sporire a producției de fructe de pădure prin identificarea de suprafețe pentru a fi plantate cu soiuri selecționate de arbuști fructiferi. Aceste suprafețe vor viza în special lizierele, taluzele, suprafețele nefolosite din cadrul celor ce aparțin gospodăriei silvice. Nu se va admite înființarea de astfel de culturi prin defrișarea pădurii.

Realizările anuale pe ultimul deceniu privind fructele de pădure sunt:

măceșe – 2.0 t;

mere – pere – 1.0 t;

porumbe – 1.0 t.

7.4 Producția de ciuperci comestibile

În cadrul U.P.V Dâlga sunt întâlnite o gamă largă de ciuperci, dintre care unele fiind comestibile. Deși până în prezent nu au existat planuri de recoltare de ciuperci sau alte activități legate de producția de ciuperci comestibile, pe viitor Ocolul Silvic Segarcea va analiza posibilitatea și rentabilitate aplicării unor măsuri care să conducă la producția de ciuperci comestibile.

7.5 Resurse melifere

În U.P.V Dâlga, potrivit compoziției actuale a arboretelor speciile melifere sunt slab reprezentate , astfel salcâmul ocupă 119.1ha din care cca. 90 ha sunt apte pentru producerea de flori. Aceste resurse sunt insuficiente pentru a constitui baza necesară înființării unor stupine pentru producția meliferă.

7.6 Alte produse valorificabile

În această categorie intră plantele medicinale și plantele furajere. Realizările obținute la această categorie de produse sunt:

plante medicinale – urzici 1t/an

plante furajere – fân 1t/an

Pe viitor O.S. Segarcea va analiza și dispune asupra posibilităților de producție și dezvoltare a altor produse valorificabile în afara masei lemnoase.

CAP.8 PROTECȚIA FONDULUI FORESTIER

8.1 Protecția împotriva doborâturilor și rupturilor de vânt și zăpadă

În decursul deceniului expirat pe teritoriul U.P. V Dâlga n-au fost semnalate fenomene de doborâturi și rupturi de vânt sau zăpadă care să afecteze calitativ și cantitativ fondul forestier, izolat însă astfel de fenomene au afectat arborii cu început de uscare, și rupturi de zăpadă la arboretele tinere de pin.

8.2 Protecția împotriva incendiilor

Pădurile de pe teritoriul U.P. V Dâlga fiind constituite în cea mai mare parte din foioase pericolul de incendii este mic, astfel că asemenea fenomene au fost foarte rar semnalate.

Având în vedere unele cauze posibile provocării de incendii, pentru evitarea acestora se impun următoarele:

– executarea lucrărilor de minim sanitar (șanțurile la liziera pădurii sunt foarte indicate );

– crearea pe cât posibil de arborete amestecate, rezistente la incendii;

– refacerea arboretelor degradate și slab productive;

– efectuarea igienizării la timp și pe toată suprafața;

– scoaterea de urgență a materialului doborât și fasonat;

– reglementarea trecerilor prin pădure;

– amenajarea unor locuri speciale de popas și fumat;

– reîntocmirea cu regularitate a planurilor P.S.I.

– procurarea și verificarea periodică a materialelor pentru stingerea incendiilor;

– intensificarea acțiunilor de pază cu deosebire în perioadele propice producerii incendiilor;

– organizarea unei bune propagande vizuale;

– depozitarea furajelor și a carburanților în locuri special amenajate;

– amenajarea unor instalații speciale (observatoare) pentru depistarea incendiilor.

8.3 Protecția împotriva poluării industriale

În cadrul U.P. V Dâlga nu sunt surse de poluare industrială. Sursele cele mai active care ar putea să provoace o oarecare poluare sunt cele de pe platforma industrială din Craiova (combinatul chimic și altele ), aerul poluat fiind purtat la distanțe destul de mari.

În general se poate afirma că stresul chimic din atmosferă planează și afectează arboretele într-o măsură mai mare sau mai mică, în funcție de specii, vârstele acestora, mărimea trupului de pădure, etc. Acest efect duce la predispunerea acestor arborete la acțiunea unor factori naturali specifici acestei zone (secete prelungite cu uscarea puternică a solului, atacuri de dăunători, etc.) punând astfel probleme în menținerea și crearea de noi arborete în această zonă.

În scopul evitării poluării și mai ales a preîntâmpinării unor astfel de apariții se propun unele măsuri preventive și restrictive astfel:

– amplasarea obiectivelor industriale în zone păduroase se va face numai cu avizul organelor silvice competente;

– obiectivele poluante vor fi izolate prin benzi de arbori (perdele) rezistente la noxe, alei și parcuri apreciate pentru rolul lor estetic;

– dotarea acestor obiective cu filtre de reținere a gazelor și a pulberilor nocive;

– instalarea unor puncte de control pentru determinarea cantităților de emanații nocive, urmărindu-se dinamica acestora precum și vătămările produse de poluant;

– crearea și mărirea zonelor păduroase de agrement, amplasate în afara perimetrelor poluante, în zone ușor accesibile, cu atmosferă curată și binefăcătoare sănătății umane.

8.4 Protecția împotriva bolilor și a altor dăunători

Atacurile diferiților dăunători, producând mari pagube fondului forestier ( diminuarea creșterilor, deprecierea calitativă a lemnului, scăderea funcțiilor de protecție, etc.) impun o serie de măsuri de combatere, care pot fi: preventive, de carantină și efective.

Măsurile preventive se realizează prin:

– urmărirea cu continuitate a stării de vegetație a arboretelor și efectuarea la timp a lucrărilor de îngrijire și a tăierilor de igienă;

– ameliorarea condițiilor staționale prin fertilizări, desecări și irigări.

Măsurile de carantină constau din:

– efectuarea controlului fitosanitar a materialului săditor;

– izolarea pădurilor afectate și combaterea urgentă a dăunătorilor din acest păduri.

Combaterile efective pot fi:

– fizico-chimice;

– biologice.

CAP.9. INSTALAȚII DE TRANSPORT, TEHNOLOGII DE EXPLOATARE ȘI CONSRUCȚII FORESTIERE

9.1. Instalații de transport

Situația instalațiilor de transport din cadrul U.P. V Dâlga este dată in tabelul următor.

Tabelul 7.1.1

Accesibilitatea fondului forestier este 85%.

9.2. Tehnologii de exploatare

La recoltarea și colectarea masei lemnoase din pădure, trebuie să se respecte tehnologiile care urmăresc evitarea degradării solului și să asigure o stare de sănătate și regenerarea arborilor în condiții corespunzătoare.

Tehnologiile de exploatare vor avea în vedere respectarea următoarelor restricții:

-protejarea solului;

-protejarea semințișurilor utilizabile;

-protejarea arborilor ce rămân în arboret.

În acest sens ocolul silvic au sarcina de a materializa pe teren, limitele pichetelor, a punctelor de regenerare, a căilor de acces pentru scos apropiat și a zonelor de protecție a arborilor.

La recoltarea masei lemnoase se vor avea în vedere următoarele:

– recoltarea lemnului se va face sub formă de arbori secționați în trunchiuri;

– coroana arborilor fracționată în bucăți se va colecta separat sub formă de lemn mărunt;

– colectarea se face cu atelaje sau tractoare dar numai pe trasee dinainte stabilite și materializate, fără a produce prejudicii solului.

Pe perioada procesului de exploatare se vor face controale pentru asigurarea respectării regulilor mai sus menționate.

Reprimirea parchetelor se va face la termenul prevăzut și în condițiile stabilite prin autorizația de exploatare și numai după evaluarea completă a materialului lemnos și curățirea corespunzătoare a șantierului.

9.3 Construcții forestiere

Construcțiile forestiere sunt date în tabelul 9.3.1:

Planul construcțiilor silvice

Tabelul 9.3.1

În cursul deceniului 2002-2011, în funcție de dinamica lucrărilor silvice, de dezvoltarea unor activități de mică industrie, se va reanaliza necesarul de construcții silvice și se vor executa construcțiile silvice care să satisfacă nevoile producției.

CAP.10. ANALIZA MODULUI DE GOSPODĂRIRE A PĂDURILOR

10.1 Realizarea continuității funcționale

Tabelul 10.1.1

Din analiza datelor prezentate rezultă că funcțiile arboretelor au fost analizate la fiecare etapă de amenajare și în funcție de obiectivele de protejat s-au atribuit arboretelor funcții corespunzătoare.

10.2. Dinamica dezvoltării fondului forestier

Eficacitatea modului de gospodărire a pădurilor se reflectă în starea actuală a acestora, respectiv în caracterul actual al tipului de pădure, proveniență și productivitatea acestora.

Principalii indicatori care ilustrează starea de fapt a pădurii se prezintă astfel:

Tabelul 10.2.1

Indicatorii cantitativi sunt prezentați în tabelul următor:

Tabelul 10.2.2

CAP.11. DIVERSE

11.1. Data intrării în vigoare a amenajamentului și durata de valabilitate a acestuia

Amenajamentul U.P. V Dâlga intră în vigoare la data de 1 ianuarie 2002, având durata de aplicabilitate de 10 ani.

Revizuirea acestuia se va efectua în ultimul an de aplicare, adică în anul 2011.

11.2 Recomandări privind ținerea evidenței lucrărilor executate pe parcursul duratei de valabilitate a amenajamentului

Pe parcursul duratei de valabilitate a amenajamentului, ocolul silvic Segarcea are următoarele obligații:

– să execute lucrări de punere în valoare și de cultură conform prevederilor din amenajament;

– abaterile de la prevederile amenajamentului să se facă numai cu aprobarea organelor competente;

– în executarea lucrărilor silvice se vor respecta tehnologiile în vigoare stipulate în normele tehnice;

– în executarea lucrărilor silvice se vor respecta normele de tehnica securității muncii;

– să se înregistreze în formularele atașate amenajamentului, toate lucrările executate, cuprinzând toate datele caracteristice ale acestora (suprafață, natura intervenției, specii introduse sau extrase, condiții obișnuite, etc.);

– să se înregistreze toate fenomenele ce influențează dezvoltarea pădurii (temperaturi extreme, atacuri de dăunători, date fenologice, gradul de poluare, etc.);

– să materializeze pe teren intrările și ieșirile din fondul forestier de comun acord cu organele O.C.O.T.A.

– să întrețină limitele pădurii, semnele de hotar și bornele;

– periodic să refacă materializarea parcelarului și a subparcelarului;

– să păstreze în bune condiții amenajamentul și hărțile ce-l însoțesc.

11.3. Indicarea hărților anexate amenajamentului

Harta 1 – harta ocolului Sc 1:50000

Harta 2 – harta tipurilor de stațiuni și păduri a U.P.

Harta 3 –harta arboretelor Sc 1:10000

Harta 4 –harta claselor de vârstă Sc 1:10000

Harta 5 –harta lucrări propuse Sc 1:10000

Bibliografie

Amenajamentul U.P.V Dâlga

Biometria arborilor si arboretelor din România – Giurgiu V, Decei I, Armasescu S.

Amenajarea pădurilor – Leahu I.

Dendrometrie – Leahu I.

Pedologie și stațiuni forestiere – Târziu D

Stațiuni forestiere – Chiriță C.D.

Tipuri de pădure – Pașcovschi S. , Leandru V.

Flora indicatoare din pădurile noastre – Beldie Al.

Amenajarea pădurilor cu funcții multiple – Giurgiu V.

Cartea pădurii – editura Viața forestieră

Mica enciclopedie a pădurii – ***

Tehnica culturilor silvice – Archimescu C, Nițescu C, Popescu V

Îndrumări tehnice pentru compoziții, scheme și tehnologii de regenerare a pădurilor –

Normele tehnice 1

Normele tehnice 3

Normele tehnice 5 / 2000

Silvicultura – Florescu I. , Nicolescu V.N.

Împăduriri – Florescu Gh.

Dendrologie – Stănescu V.