ȘȘccooaallaa NNaațțiioonnaallăă ddee SSttuuddiiii PPoolliittiiccee șșii AAddmmiinniissttrraattiivvee [630643]

ȘȘccooaallaa NNaațțiioonnaallăă ddee SSttuuddiiii PPoolliittiiccee șșii AAddmmiinniissttrraattiivvee

FFaaccuullttaatteeaa ddee ȘȘttiiiinnțțee PPoolliittiiccee

GGGHHHIIIDDD DDDEEE EEELLLAAABBBOOORRRAAARRREEE
AAA LLLUUUCCCRRRĂĂĂRRRIIIIII DDDEEE LLLIIICCCEEENNNȚȚȚĂĂĂ ȘȘȘIII
AAA DDDIIISSSEEERRRTTTAAAȚȚȚIIIEEEIII

SNSPASNSPA

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

2

Acest Ghid de elaborare a lucrării de licență și a disertației a fost realizat în cadrul
programului „Formarea si dezvoltarea aptitudinilor și interesului pentru cercetarea
științifică teoretic ă și aplicat ă la nivelul st udiilor de licen ță și masterat în domeniul
științelor sociale si politice" , realizat de SNSPA în parteneriat cu ARACIS si UEFISCSU.
Director de proiect. Conf.dr. Cristi an Pârvulescu
Coordonare echipă de redactare: conf. dr. Alfred Bulai
Autori: conf. dr. Andrei Țăranu, conf. dr. Remus Pricopie, drd. Roxana Cuciumeanu, drd.
Alexandru Gabor
Referent științific : conf.dr. Cătălin Partenie

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

3 Cuprins

Cuprins ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 3
Capitolul 1 Ce este o lucrare de licență sau o disertație? ………………………….. ………………….. 7
1.1 Cele patru tipuri de competențe pe care trebuie să le certificăm prin intermediul unei
lucrări ac ademice ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 8
1.2 Cum alegem o temă de licență/disertație? ………………………….. ………………………….. … 10
1.3 Cum alegem titlul pentru o lucrare de licență/disertație? ………………………….. ………… 13
1.4 Ce dimensiune trebuie să aibă o lucrare de licență sau o disertație? ……………………… 14
1.5 Cum elaborăm un plan al lucrării de licență/disertați e? ………………………….. …………… 15
1.6 Ce trebuie să putem dovedi prin elaborarea și prezentarea lucrării de
licență/disertație? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 16
Capitolul 2 Etapele elab orării lucrării de licență/disertație ………………………….. …………….. 19
2.1 Etapa I – Documentarea ………………………….. ………………………….. ………………………….. 19
2.1.1 Documentarea prealabilă ………………………….. ………………………….. ………………….. 20
2.1.2 Identificarea principalelor abordări în analiza problematicii lucrării ………………… 21
2.1.3 Identificarea autorilor principali ………………………….. ………………………….. …………. 22
2.1.4 Identificarea conceptelor centrale cu care se operează în cadrul abordărilor
prezentate ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………… 23
2.1.5 Analiza etimologică a termenilor cheie ………………………….. ………………………….. .. 23
2.1.6 Dimensiunea istorică a analizei ………………………….. ………………………….. …………… 23
2.2 Etapa a II -a – Elaborarea demersului de investigație ………………………….. ……………….. 24
2.2.1 Formularea propriilor teze de cercetare și argumentarea lor ………………………….. 24
2.2.2 Formularea clară a obiectivelor studiului ………………………….. …………………………. 25
2.2.3 Prezentarea conceptelor cu care operăm și definirea acestora raportat la sursele
bibliografice de referință ………………………….. ………………………….. ………………………….. . 25
2.2.4 Alegerea unei metode de elaborare a temei de cerce tare ………………………….. …. 26
2.2.4.1 Abordarea explorativă ………………………….. ………………………….. ……………………. 26
2.2.4.2 Abordarea descriptivă ………………………….. ………………………….. …………………….. 26
2.2.4.3 Abordarea empirică ………………………….. ………………………….. ……………………….. 26
2.2.4.4 Abordarea experimentală ………………………….. ………………………….. ……………….. 27
2.2.4.5 Abordarea comparativă ………………………….. ………………………….. ………………….. 27
2.2.4.6 Abordarea istorică ………………………….. ………………………….. …………………………. 28
2.2.4.7 Abordarea interpretativă ………………………….. ………………………….. ………………… 28
2.2.5 Elaborarea c onținutului temei de cercetare ………………………….. ……………………… 28
2.3 Etapa a III -a – Elaborarea demersului de cercetare empirică ………………………….. …….. 29
2.3.1 Definirea problemei ș i formularea întrebărilor de cercetare ………………………….. . 29
2.3.2 Definirea metodologiei de culegere si prelucrare a datelor ………………………….. … 30
2.3.3 Justificarea opțiunii pentru o anumită metodă sau anumite tehnici de cercetare 30
2.3.4 Definirea ipotezelor ………………………….. ………………………….. ………………………….. 30
2.3.5 Operaționalizarea conc eptelor ………………………….. ………………………….. …………… 31
2.3.6 Definirea indicatorilor utilizați ………………………….. ………………………….. ……………. 31

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

4 2.3.7 Elaborarea modelului empiric/experimental ………………………….. ……………………. 31
2.3.8 Prezentarea demersului de cercetare ………………………….. ………………………….. …. 31
Capitolul 3 Aspecte practice privind organizarea activităților de documentare și de
elaborare a lucrării de licență/disertație ………………………….. ………………………….. …………… 33
3.1 Cum ne planificăm activitatea? ………………………….. ………………………….. …………………. 33
3.2 Ordinea redactării capitolelor ………………………….. ………………………….. …………………… 34
3.3 Revizuirea textelor scrise ………………………….. ………………………….. …………………………. 35
3.4 Cum prezentăm datele de cercetare? ………………………….. ………………………….. ……….. 35
3.5 Precizarea limitelor cercetării ………………………….. ………………………….. …………………… 35
3.6 Elaborarea introducerii și a încheierii lucrării ………………………….. ………………………….. 36
Capitolul 4 Redactarea lucrării de licență și a disertației ………………………….. ………………… 39
4.1 Stilul lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………. 39
4.2 Folosirea timpurilor verbale ………………………….. ………………………….. ……………………… 40
4.3 Stilul propozițiilor, frazelor și paragrafelor ………………………….. ………………………….. …. 41
4.4 Notele de subsol și notele finale ………………………….. ………………………….. ……………….. 41
4.5 Regulile de redact are și alegerea unui format de prezentare ………………………….. ……. 41
4.6 Cum definim capitolele și structura acestora? ………………………….. ………………………… 42
4.7 Cum și când utilizăm citat e? ………………………….. ………………………….. …………………….. 44
4.8 Utilizarea citatelor în limbi străine ………………………….. ………………………….. …………….. 45
4.9 Tipuri speciale de citat. Motto -ul ………………………….. ………………………….. ………………. 46
4.10 Prezentarea clasificărilor, matricelor, graficelor și tabelelor ………………………….. …… 46
4.11 Bibliografia și modul ei de redactare ………………………….. ………………………….. ……….. 47
4.12 Sursele de pe internet și utilizarea lor în lucrare ………………………….. ……………………. 48
4.13 Anexele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………………. 48
4.14 Structura formală a lucrării ………………………….. ………………………….. …………………….. 49
Capitolul 5 Aspecte de ordin deontologic în elaborarea și redactarea lucrării de
licență/disertație ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………… 51
5.1 Ce este deontolo gia? ………………………….. ………………………….. ………………………….. ….. 51
5.2 Plagiatul ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………….. 52
5.2.1.Contextele sociale relevante pentru plagiat ………………………….. ……………………… 54
5.2.2. Ce sunt creațiile intelectuale originale? ………………………….. ………………………….. 55
5.2.3. Cine este autorul? ………………………….. ………………………….. ………………………….. .. 55
5.2.4. Plagiatul comparat cu încălcarea dreptur ilor de autor ………………………….. ……… 56
5.2.5. Pași pentru evitarea plagiatului ………………………….. ………………………….. …………. 58
5.2.6. Și totuși…„Nu am plagiat, doar m -am inspirat” ………………………….. ………………… 59
5.2.7. Este plagiatul un furt? ………………………….. ………………………….. ………………………. 59
5.3 Prezentarea datelor despre subiecții sau instituțiile studiate ………………………….. ……. 60
5.4 Înștiințarea și acordul subiecților studiați ………………………….. ………………………….. …… 60
Capitolul 6 Cum lucrăm cu profesorul coordonator? ………………………….. ………………………. 63
6.1 Care este rolul profesorului coordonator al lucrării ………………………….. …………………. 63
6.2 Ce nu trebuie să așteptăm de la coordonatorul lucrării ………………………….. ……………. 63
6.3 Principii ale activității de coordonare a lucrărilor de licență și a disertațiilor …………… 64

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

5 Capitolul 7 Evaluarea lucrărilor ………………………….. ………………………….. ……………………….. 67
7.1 Autoevaluarea lucrării ………………………….. ………………………….. ………………………….. …. 67
7.2 Cum se evaluează o lucrare de licență? ………………………….. ………………………….. ……… 68
7.3 Care sunt itemii principali în evaluare ………………………….. ………………………….. ……….. 69
7.4 Greșeli tipice care conduc la scăderea punctajului unei lucrări ………………………….. …. 69
Capitolul 8 Susținerea publică a lucrării ………………………….. ………………………….. …………… 71
8.1 De ce susținem public o lucrare? ………………………….. ………………………….. ………………. 71
8.2 Cum prezentăm lucrarea în fața comisiei? ………………………….. ………………………….. …. 71
8.3 Cum și când utilizăm materiale de sinteză pentru uzul comisiei? ………………………….. . 73
8.4 Cum și când utilizăm mijloacele tehnice (multimedia) destinate prezentării tezei? …. 73
8.5 Care este durata prezentării unei lucrări? ………………………….. ………………………….. ….. 74
ANEXE ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. …… 77
ANEXA 1 Model de plan de lic ență/disertație – Copertă ………………………….. ……………….. 77
ANEXA 2 Model de plan de licență/disertație – Pagină de titlu ………………………….. ………. 79
ANEXA 3 Model de plan de lic ență/disertație Exemplu pentru lista de figuri și lista de
tabele ………………………….. ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……. 81
ANEXA 4/1 ………………………….. ………………………….. ………………………….. …………………………. 83
Cuprins – Exemplificare pentru cazul unei teme privind aspecte ale migrației circulatorii în
România după 2000 ………………………….. ………………………….. ………………………….. ……………. 83

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

6

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

7
Capitolul 1 Ce este o lucrare de licență sau o disertație?

Orice activitate de pregătire în mediul academic trebuie să conducă în final la o serie
de cunoștințe și abilități pe care studentul, indiferent de nivelul progr amului de studii la care
se află – nivel de licență, masteral sau doctoral – trebuie să le dețină. În general , se
consideră că toate aceste cunoștințe și abilități pot fi certificate pr in elaborarea unei lucrări
de cercetare. O astfel de lucrare, fie că este o teză de licență, o disertație sau o lucrare de
doctorat, are drept scop certificarea capacită ților și competențelor teoretice și de cercetare
ale studentului.
Dacă scopul este ace lași, cerințele sunt diferite pentru fiecare tip de lucrare . În
prezentul ghid ne raportăm ex clusiv la spațiul știin țelor socio -umane. În aceste domenii ,
abilitățile practice sunt de fapt abilități de operare cu un instrumentar metodologic de
cercetare, ch iar dacă aceste metode au specificitatea lor în func ție de fiecare din disciplinele
care se încadrează în orizontul socio -uman.
Lucrarea de licența, disertația sau teza de doctorat trebuie să reflecte atât
capacită țile autorului de a analiza, filtra și de a se raporta critic la lucrările științifice din
domeniul de studiu de interes , cât și capacitatea de a elabora propria lucrare științifică,
lucrare care trebuie să se bazeze atât pe dimensiunea teoretică a spațiului disciplinar de
referin ță, cât și pe ce a metodologică, fie că este vorba de construcția teoretică ca atare, fie
că este vorba de culegerea de date, preluc rarea sau interpretarea lor.
În orice as tfel de lucrare nu se urmărește doar componenta de elaborare, ci și cea de
argumentare a tezelor rel evante pe care aceasta le conține. Din acest motiv, atât lucrarea de
licență , cât și cea de disertație sunt susținut e public. Aceasta înseamnă că certifi carea
calită ții academice a muncii depuse trebuie să se realizeze într-un cadru formal def init la
nivel ul unei comunități științifice. Tocmai din acest motiv , lucrarea trebuie susținută în fața
unei comisii, a unui corp de experți care în mod necesar dezbat ideile propuse de autor.
Capacitatea de muncă intelectuală și competențele pe care le certifică luc rarea
include și dialogul pe care autorul /autoarea trebuie să -l susțină cu membrii comisie i de

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

8 examen sau pur și simplu cu alți membri ai comunității științifice. Abilitățile unui specialist
privesc inclusiv capacitatea de argumentare publică a propriilor teze, abilitatea de a dialog a
academic asupra unor subiecte de cercetare. Din acest motiv, orice student nu doar că
trebuie să își poată prezenta luc rarea oral la fel de bine , cu același stil și cu aceeași
disponibilitate pe care o demonstrează în scris .
Acest dialog academic nu este neapărat unul de echilibru, dat fiind că membrii
comisiei de licență sau dis ertație mai degra bă pun întrebări decât furnizează răspunsuri sau
puncte de vedere proprii, dar acest aspect ține de un specific firesc al primelor di aloguri
academice pentru noii veniți în comunitatea științifică.

1.1 Cele patru tipuri de competențe pe care trebuie să le certificăm prin
intermediul unei lucrări academice
Trebuie să înțelegem faptul că , în esență , o luc rare de licență, o disertație sau o teză
de doctorat urmărește să certifice patru mari tipuri de competențe pe care
autorul /autoarea le-a dobândit pe parcursul pregătirii sale . Acestea se referă la:
cunoașterea problematicii generale căre ia îi este circumscrisă tema de
cercetare ;
capaci tatea de a elabora propriul demers de analiză și cercetare a unei anumite
teme în domeniul ales ;
capacitatea de a sus ține o anumită teză printr-un argument sau o demonstra ție,
aceasta fiind un obiectiv major al oricărei lucrări ;
capacitatea de a aborda em piric (atunci c înd se poate) problematica vizată prin
definirea unui design metodologic viabil pentru analiza temei .
Evident, această ultimă cerință este valabilă d oar pentru acele teme care se pretează la o
abord are empiric ă. Spre exemplu, dacă un studen t elaborează o lucrare despre conceptul de
anomie la Emile Durkheim , este desigur greu de crezu t că o astfel de lucrare ar putea avea o
componentă empirică.
În domeniul științelor socio -umane , politice, ca și în cel al comunicării, multe teme de
cercetare au o dimen siune empirică.
Dacă vrem să simplificăm aceste obiective, le putem reduce la patru întrebări:
1. Ce știu despre ce au scris alții în acest domeniu?

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

9 2. Ce pot să spun eu privitor la problematica studiată?
3. Cum pot să argumentez propria teză ?
4. Cum pot, eventual, să studiez empiric această problematică ?

Aceste patru mari obiective ale unei lucrări alcătuiesc, de regulă, părțile principale
ale unei lucră ri de licen ță/diserta ție:

1. o parte teoretică în care se prezintă succint, într -un discurs lo gic și critic,
principalele contribuții teoretice și empirice pe care diverși autori le -au adus
domeniului studiat;
2. o parte teoretică în care se particularizează demersul de investigație la o problemă
sau un subiect particular în care autorul /autoarea propune propriul demers de
investigație;
3. prezentarea tezei centr ale și a modului cum ea este demonstra ta;
4. o parte empirică (pentru tem ele care se pretează la abordări empirice) în care
autorul propune un demers concret de cercetare, respectiv un desi gn metodologic
de investigație a unei teme particulare.

În funcție de natura disciplinei, de specificul temei de cercetare , de tipul de lucrare
propus ă, este posibil ca diversele părți constitutive să fie cuprins e într-unul sau mai multe
capitole.
Ponderea acestor părți variază în funcție de nivelul programului de studiu la care se
află autorul: de licență, masteral sau doctoral . Într -o lucrare de licență, prima parte de
prezentare a domeniului de studiu este mai consistentă, fiind desigur prima dintre
competențele pe care trebuie să le dovedească un absolvent al programului de licență. Într –
o lucrare de disertație, ponderea componentei a doua, a demersului personalizat de
cercetare, este mai importantă, în timp ce ponderea primei componen te, evident, e ste mai
ponderată; în cazul unei teze de doctorat compo nenta proprie de cercetare este mai
importantă ; în toate cazurile, demostrația tezei este fundamentală.
Acest ghid se concentrează prioritar însă asupra lucrărilor de licență și a disertațiilor.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

10 1.2 Cum alegem o temă de licență /diserta ție?
Cum alegem o temă de cercetare pentru lucrarea noastră? În pract ică, cel mai
adesea, studentii se raportează la diverse lucrări pe care le -au elaborat în decursul pregătirii
anilor la diverse discipline, încercând în primă instanță un anume gen de extindere a unei
astfel de lucrări. Ideea în sine nu este chiar cea mai fericită pentru că demersul de elaborare
a unei lucrări de seminar și cel de elaborare a unei lucrări de licență sau, și mai mult, a unei
disertații, nu sunt chiar asemănătoare, așa cum o să vedem.
Înainte de toate este extrem de important ca studentul să știe în ce disciplină se
încadre ază lucrarea sa : științe politice, filozofie politic ă, sociologie, antropologie, rela ții
interna ționale, istorie etc. Fiecare disciplină are propriul ei cod terminologic și, prin urmare ,
limbajul și sistemul con ceptual utilizat în l ucrare trebuie să fie unul specific dis ciplinei
respective .
De asemenea, studentul trebuie să realizeze că lucrarea lu i nu este o lucrare
jurnalistică, ci una academică. Într -o lucrare academică este important ce teză anume poate
demonstra autorul și nu ce crede autorul despre un anumi t subiect sau ce recomandări ar
avea el în privin ța unei probleme particulare .
Pentru a se familiariza cu sti lul academic al d isciplinei, studentul trebuie să citească
articole științifice, corespunzătoare arealului disciplinar în care se încadrează prop riul
dem ers. Articolele prezente in bazele J-Stor sau Ebsco vă este foarte utilă în acest sens .
Recomandarea noastră este ca în alegerea unei teme de licență , studentul sau
viitorul absolvent să ia în considerație câteva aspecte :
a. interesul anterior demonstrat pentru problematica delimitată avută în vedere ;
b. competențele de operare cu instrumentarul metodologic apl icat problemei de
cercetare ;
c. capacitatea coordonatorului de licență de a coordona tema respectivă ;
d. utilitatea temei de cercetare pentru perspective viitoare de cercetare post –
universitare;
e. absența unor abordări sau cercetări de tipul celei propuse în lucr area de licență ;
f. relevanța cercetării pentru problemele de interes public ;
g. folosul cercetării pentru decidenți din sfera politicilor publice din sectorul public
și/sau nonguvernamental .

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

11
În cele ce urmează vom prezenta detaliat fiecare dintre aceste aspect e care
structurează orice demers de alegere a unei teme de licen ță sau diserta ție, astfel:

a. Interesele proprii de cercetare certificate deja prin deținerea unor informații și
compe tențe pentru anumite domenii. Este bine să țineți cont de faptul că alegerea
unei problem atici anume față de care dețineți deja suficiente informații vă ușurează
munca. Nu este recomandabil să vă alegeți o temă de cercetare față de care nu aveți
informații sau cunoștințe prealabile suficient structurate . Aceasta nu pentru că nu aț i
avea timp să cu prindeți bibliografia unui între g domeniu, deși și aceasta ar putea fi o
problemă, ci mai ales pentru că puteți descoperi că tematica pe care v -ați propus -o
este una puțin interesantă sau poate mult prea dificilă pentru dumneavoastră. Dacă ,
spre exemplu, studiați științele comunicării și ați auzit de un dom eniu special de
cercetare care ține, de exemplu, de studiul rețelelor neuronale sau de modelarea
matematică a proceselor de comunicare, iar dumneavoastră aveți puține informații
despre ac este dome nii, nu este preferabil să abordați la licență (sau la masterat) un
astfel de univers tematic. Cu alte cuvinte, este util să aprofundați o problematică și
nu să începeți studiul ei intr -o lucrare de licență sau de disertație. Teoretic , ați avut
timp suficient în facultate pentru a descoperi multiple domenii, teme și subiecte de
cercetare pentru a le aprofunda.
b. Este util să vă rapor tați la perspectiva unei continuitați . Cu alte cuvinte, chiar dacă
vă alegeți o temă de licență, trebuie să vă gândiți că în eventualitatea în care doriți să
continuați pregătirea cu studii de masterat, ar fi bine ca tema aleasă să poată fi
continuată sau dezvoltată într -un program viitor. Cunoa șterea ca și formarea
profesională sunt procese acumulative, deci este bine să încercați să construiți pe
acee ași platformă cât mai mult timp decât să deschideți permanent noi orizonturi,
luând -o mai mult sau mai puțin mereu aproape de la zero.
c. Este util să vă raportați și la piața muncii. Este bi ne să luați în calcul și acest lucru
atunci când vă alegeț i o temă de lucrare; pregătirea intensă din cadrul stagiului de
elaborare a lucrării în mod cert vă va consolida com petențele și cunoștințele în

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

12 arealul tematic respectiv, lucru care poate să vă fie extrem de util într -un viitor loc d e
muncă.
d. Țineți cont și de recomandările profesorului coordonator , în măsura în care ați ales
deja unul. Desigur și acesta este subiect al unei opțiuni, dumneavoastră sunteți cei
care t rebuie să vă alegeți un coordona tor al lucrării sau un îndrumător. Aleg erea
acestuia se face, desigur, în funcție de istoria pe care o aveți în facultate, de factori
subiectivi , dar înainte de toate trebuie să o faceți în funcție de domeniul de expertiză
pe care cadrul didactic respectiv îl deține în domeniul larg în care veț i lucra. Alegerea
unei teme concrete poate fi ușurată de către un profesor, dar nu este bine să lăsați
acest lucru exclusiv în sarcina acestuia. Este posibil ca tema pe care acesta v -o
sugerează să nu corespundă întru totul dorințelor și abilităților dumne avoastră.
e. Țineți cont de posibilitățile dumneavoastră de cercetare și de timpul real de lucru
pe care îl aveți. Trebuie să fiți realiști și să vă propuneți un demers care să fie
dimensionat la posibilitățile și la registrul de timp disponibil pentru o luc rare. De
multe ori ambițiile tematice ale absolvenților exced posibilitățile reale de elaborare.
De exemplu este dificil de făcut o analiză critică a conceptului de acțiune socială în
sociologie, dat fiind volumul uriaș de informație și atunci probabil că este mai util să
vă circumscrieți tema la un autor, o paradigmă, la un caz special relevant într -un
anume context. La fel, nu trebuie , la nivel ul cercet ării empiric e, să vă propuneți ceea
ce nu puteți realiza. Nu vă propuneți în domeniul social sau politic un sondaj național
pentru că nu vă dă nimeni bani ca să îl și puteți derula ; sau: nu vă propuneți
demersuri care implică nu doar costuri mari, ci și un instrumentar la care nu aveți
acces.
f. Țineți cont de faptul că partea de cercetare empirică în cazul lic enței este
demonstrativă și nu constitutivă. Altfel spus, dacă la doctorat elementul
fundamental este demersul propriu de investigație, indiferent de metodologia
utilizată, la o lucrare de licen ță partea empirică are mai degrabă un rol demonstrativ
în care faceți proba că știți să operați cu metode de cercetare, dar nu este necesar ca
întreaga teză să se fundamenteze pe acest demers.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

13 1.3 Cum alegem titlu l pentru o lucrare de licen ță/diserta ție?
Titlul unei lucrări de licen ță sau al unei d isertații tr ebuie să exprime teza centrală,
ideea sau chiar obiectivul principal al lucrării. Altfel spus, titlul t rebuie să exprime fără
echivoc tema centrală care urmează a fi tratată. Când spunem fără echivoc ne referim la
faptul că titlul trebuie să fie precis for mulat, astfel încât el să sugereze publicului în mod clar
conținutul tematic și problematic care urmează să fie prezentat și analizat în lucrare. Titlul
ales trebuie să conțină delimitarea strictă a temei cercetate și, eventual, direcția
metodologică. Titl ul trebuie să evite formulările jurnalistice, literare, sintagmele vagi sau
prea largi.
Greșelile curente în alegerea titlului unei lucrări sunt:
inadecvare a titlului la conținut;
folosirea unor concepte improprii;
perspectivele excesiv de largi asupra temei de cercetare.

Titlul unei cercetări științ ifice trebuie să fie simplu, exact și util cititorului potențial,
decât sugestiv, complicat și inaccesibi l. Este de preferat ca termenii cheie ai unui domeniu
să nu fie incluși în titlul cercetării, ci să f ie explicați în introducere.
De foarte multe ori absolvenții fără experiență tind să formuleze titluri foarte
generale și vagi, astfel încât un posibil cititor nu își poate da seama care este conținutul
lucrării dacă nu cite ște eventual cuprinsul acesteia .
Titlurile nu trebuie să anunțe un demers care nu are loc. Cu alte cuvinte nu trebuie
să creăm așteptări nerealiste în titlu. Spre exemplu, un titlu de genul Mass – media și efectele
sale sociale este un titlu mult prea general, care nu poate fi acoperit în niciun caz într -o
licență sau într-o disertație. La fel, într -o lucrare de sociologie nu putem vorbi despre
Mobilitate și conflict social , decât dacă dorim să lucrăm un număr apreciabil de ani în
domeniu și să producem în cele din urmă o lucrare de ma ri dimensiuni .
Titlul trebuie întotdeauna restrâns la nivelul obiectivelor reale de cercetare pe care
le putem avea într -o licență sau disertație. Restrângerea se referă în principal la mai multe
aspecte cum ar fi:
Restrângerea domeniulu i de investigație. Ex emplu: Nu studiul în general al anomiei ,
ci studiul la nivelul societății românești . Delimitarea se poate face la nivel de

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

14 organiza ție sau tip de organizație sau la nivel de comunitate. Nu problema drept ăți
la Platon, ci problema dreptati in Republica lui Platon.
Delimitarea precisă a perioadei investigate . Exemple : Conflicte sociale în societatea
românească 1990 -1992 sau Presa românească între 2001 și 2005 etc.
Restrângerea sferei cercetării la un număr definit de unități de analiză sau de
investigație . Exemplu: Politiza rea presei în România între 2001 și 2005 : Adevărul și
România Liberă .
Contextualizarea demersului de analiză până la logica studiului de caz. Exemplu:
Migrația și efectele ei comunitare: Vințu de Sus 2008 -2010 .

După cum se vede, una din soluțiile uzuale este aceea de a opera delimitări care au
capacitatea de a preciza exact care este universul real al cercetării, iar soluția prezentării în
titlu a acestei particularizări este una utilă. A doua parte a titlului are acest rol în exemplele
anterioare. Ea nu se referă însă exclusiv la o delimitare spațială sau temporală. Putem opera
și cu delimitări metodologice. Exemplu: Cultura de firmă și eficiența activităților de
marketing. Studiu de caz : întreprinderea Azur Iași sau Persuasiunea la nivel ul expresiei
faciale: Bazele experimentale ale unei teorii a persuasiunii etc.
În fine, este preferabil ca un titlu să fie scurt. Unii autori recomandă chiar eliminarea
oricăror cuvinte sau expresii care lungesc titlul și care pot fi scoase fără a altera conținutul.
Exemplu: un titlul de genul Studiul interacțiunii sociale în mediile virtuale cum ar fi
internetul, intranetul și comunitățile sociale . Studiu de caz al rețelei sociale X din București
poate fi înlocuit cu Interacți une socială în spațiul virtu al. Studiu de caz : rețeaua socială X .

1.4 Ce dimensiune trebuie să aibă o lucrare de licență sau o disertație?
Cu siguranță aceasta este una dintre primele întrebări pe care și le pune un student
înainte de a se apuca de lucrare. Întrebarea este una legit imă, dar în opinia noastră nu este
una care să fie atât de importantă pe cât lăsăm adesea să se întrevadă. Birocratizarea
excesivă a științei a condus la o standardizare care face ca multe ghiduri de elaborare să
prec izeze foarte clar , în termeni de număr de pagini sau chiar de cuvinte, dimensiunea
oricărui tip de lucrare.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

15 Rațiunea dimensionării exacte ține, de regulă, în lumea mai generală a științei, de
regulile impuse de revistele de cercetare care definesc la nivel de politică editorială o
anumită dim ensiune în care textele trebuie să se încadreze.
Se consideră că un articol științi fic ar trebui să aibă între 20 și 40 de pagini (la două
rânduri), așa cum o lucrare de licență ar trebui să aibă între 50 și 70 de pa gini (la un rând și
jumătate ). O diser tație ar trebui să aibă între 70 și 120 de pagini (la un rând și jumătate ).
Așa cum se observă, există intervale destul de largi în limitele prezentate de noi.
Aceasta pentru că definirea precisă a unei anumite dimensiuni a lucrării depinde și de
domeniul specializării, de tipul de temă și implicit de metodologie . Rețineți însă că
evaluatorii nu se uită cu mare interes la dimensiunea unei lucrări. Nu cantitatea este
importantă în evaluarea unei lucrări, ci calitatea științifică a acesteia. Prin urmare, o l ucrare
cu un număr mare de pagini nu este bună doar pentru acest lucru și nici nu va fi evaluată
astfel doar pentru o astfel d e caracteristică. Cu siguranță, o lucrare de mici dimensiuni pune
serios problema capacității autorului de a trata un subiect după regulile unei lucrări
academice. Din acest motiv este recomandabil să vă înscrieți undeva în plaja men ționată
mai sus, cu o atenție deosebită asupra faptului că atunci când redactați lucrarea o pagină în
plus nu înseamnă nimic dincolo de conținutul ei.

1.5 Cum elaborăm un plan al lucrării de licență/diserta ție?
Pentru a redacta o lucrare de licență sau o disertație este recomandabil să alcătuim
în prima fază a demersului nostru un plan care să cuprindă schema logică a lucrării. Cu alte
cuvinte ar trebui să elaborăm o schemă care să cuprindă capitolele și subcapitolele tezei
împreună cu ideile centrale și conceptele care ar trebui să formeze scheletul construcției
lucrării. Acest plan ne ajută în a ne delimita universul studiat, ca și în stabilirea unei i magini
de ansamblu a lucrării, imagine de ansamblu care este vitală pentru ghidarea noastră în
procesul de redactare.
Planul licenței presupune ordonarea și etapizarea următoarelor secțiuni ale unei
cercetări științifice:
importa nța și semnificația temei alese;
formularea unor întrebări sau/ și a unor ipoteze de cercetare ;
prezentarea reperelor principale ale dezbaterii științifice asupra temei;

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

16
elaborarea cadrului teoretic/metodologic al cercetării ;
prezentarea concluziilor și raport area lor la cercetări similare ;
relevanța și, dacă e ste cazul, limitele rezultatelor obținute .

În funcție de literatura accesibilă și de stadiul dezvoltării și interogațiilor unui
domeniu, planul licenței poate fi ajustat pe parcurs în limita accesului la bibliografie și a
intereselor de cercetare. Este necesar ca niciuna dintre secțiunile unei cercetări să nu fie
omisă sau expediată fără temeiuri justificate.
Planul unei licențe este un proces continuu care solicită consultarea și acordul
coordonatorului de licență, el nu poat e fi considerat un cadru rigid.
Planul lucrării este însă el aborat după faza de documentare sau în tr-o etapa
înaintată a acestui proces. Planul se discută în mod obligatoriu cu profesorul co ordonator și
împreună cu acesta se definitivează . Abia după acea stă etapă vă puteți apuca real de
redactar ea lucrării și de munca de cercetare empirică pe care planul eventual o conține.
Este necesar să înțelegeți că în mod permanent vor exista mici ajustări ale planului în
sensul că ponderea anumitor componente poat e fi mărită sau diminuată, ori pot să apară
mici mutații ale anumitor componente care în procesul re dactării se vor dovedi mai util de
integrat într -o altă parte a unui capitol sau chiar într -un alt capitol.
Planul dumneavoastră trebuie concep ut într -o ma nieră dinamică și care trebuie să
țină cont de întregul demers de elaborare. (A se vedea Anexa 4)

1.6 Ce trebuie să putem dovedi prin elaborarea și pre zentarea lucrării
de licență/disertație?
În cadrul unei lucrări, atât prin redactarea, cât și prin susț inerea ei publică trebuie să
putem dovedi „maturitatea” noastră științifică, corespunzător nivelului pe care l -am
absolvit. Sintetic este vorba de o seri e de elemente care probează statutul nostru de
spec ialiști. Cu alte cuvinte stude nții trebuie să facă d ovada că :
pot studia independent o problematică de cercetare ,
pot opera cu instrumentarul teoretic și conceptual al unui domeniu ,
pot elabora și aplica un design de cercetare în domeniul tezei ,
pot argume nta teze și idei teoretice ,

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

17
pot aborda critic pro blematica oferită de literatura de specialitate în raport cu o
temă dată ,
pot opera cu date de cercetare ,
pot să-și susțin ă tezele și argumentele într -un dialog academic ,
pot comunica tezele, ideile teoretice și rezulta tele empirice într -un cadru academic ,
stăpânesc regulile redactării și ale prezentării unei lucrări științifice destina te unei
comunități academice .

Toate aceste elem ente constituie din acest e motiv e obiective particul are care
trebuie urmări te în elaborarea lucrării dumne avoastră.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

18

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

19

Capit olul 2 Etapele elaborării lucrării de licen ță/diserta ție

Orice luc rare presupune un demers de construcție etapizat, demers care ține cont de
natura procesuală a oricărei cercetări științifice. Distingem astfel trei mari etape,
corespunzând logicii de c onstrucție prezentate anterior. Distingem etapa de documentare și
de defin ire tematică, pe cea de elaborare a propriilor teze de cercetare și de argumentare a
acestora și etap a de cercetare empirică, atunci când teza dumnea voastră include o astfel de
dimen siune. Cele trei etape nu presupun însă un proces linear de trece re prin aceste etape,
ci mai de grabă unul care se aseamănă cu o spirală. De fiecare dată , după fiecare etapă sunt
redefin ite etapele anteri oare prin completarea fie a document ării, fie prin r edefin irea
argument elor în baza cercetării empirice.

Figura 1 . Modelul în spirală al etapelor demersului de cercetare

Etapa 1 Etapa 2 Etapa 3 Redactarea tezei

2.1 Etapa I – Documentarea
Cuprinde mai multe componente care definesc proces ul bazal pentru orice lucrare
științifică, cel al documentării. În cele ce urmează oferim un sistem de repere care vă pot
ghida munca în vederea obținerii unei d ocumen tări consistente, capabile să vă
fundamenteze demersul științific.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

20 2.1.1 Documentarea prealabilă
Propune o sumă a scrierilor relevante în domeniul aferent tematicii alese, asigurând
cadrul de referin ță pentru definirea și prezentarea temei și a conceptelor principale pe care
se fundamentează construc ția demersului aplicativ.
Partea de docum entare a unei lucrări asigură plasarea demersului de cercetare într –
un context academic mai larg, oferind posibilitatea identificării unor dimensiuni teoretice
și/sau ipoteze pe care studen tul ar dori să le testeze la nivelul cercetării empirice.
Activitat ea de documentare se împarte în două categorii majore: documentarea
teoretică și documentarea de tip aplicativ sau de teren. În ceea ce prive ște documentarea
teoretică (literatura de specialitate, documente sociale, rapoarte de cercetare etc.), aceasta
presupune elaborarea unui cadru de referin ță care include acele surse (materiale, publica ții
etc.) ce oferă o tratare directă a temei/problemei supuse cercetării. A șadar, documentarea
teoretică face trimitere la teorii, concepte, accep țiuni și perspective asu pra ariei tematice
alese.
Documentarea practică sau de tip aplicativ presupune cunoa șterea pe cale directă a
universului de cercetare a problematicii alese, consultarea și evaluarea cercetărilor concrete
realizate în domeniul de investiga ție de referin ță. Universurile de cercetare pot cuprinde:
persoane, grupuri, comunită ți, institu ții, organiza ții, evenimente etc. Documentarea practică
permite identificarea acelor strategii metodologice utilizate în cadrul abordărilor empirice
relevante pentru tratarea temei alese. Este vorba în primul rând de identificarea și
prezentarea unui instrumentar metodologic (metode, tehnici și instrumente de cercetare)
utilizat în studii și cercetări similare. Designul și structura documentării aplicative sunt foarte
importante, pentru că de calitatea acestor componente depinde cea mai mare parte a
conținutului lucrării, precum și modul în care se vor articula punctele de vede re concluzive,
alte propuneri și recomandări . Este important să ave ți în vedere faptul că prezentarea
principalelor scrieri în domeniul de referin ță nu trebuie să aibă doar un caracter descriptiv,
de raportare. Este important să ave ți în acest sens o abordare critică a acestei literatu ri,
astfel încât să demonstra ți că de țineți un aparat critic propriu care vă permite impunerea
unor structuri proprii de raportare, analiză și interpretare a informa ției, de dezvoltare a unui
punct de vedere și a unei perspective de în țelegere proprii și nu doar o sumarizare pasivă a
ceea ce al ții au scris despre tematica respect ivă. O astfel de abordare vă asigură totodată și

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

21 avantajul important al afirmării originalită ții. Un element important în consultarea,
identificarea și evaluarea literaturii de specialitate constă în stabilirea relevan ței lucrărilor și
articolelor consulta te. În acest se ns, nu este întotdeauna necesar să parcurge ți în mod
detaliat toate articolele avute în vedere într -o primă fază de realizare a instrumentarului
teoretic, de vreme ce relevan ța acestora pentru tema de studiu aleasă se eviden țiază de
regulă d in chiar titlul, rezumatul sau, dacă este cazul, din partea de introducere și/sau cea
de concluzii a acestuia.
Din punct de vedere al dimensiunii ocupate în economia lucrării, această
componentă de documentare se situează în jurul a 50%. Câ teva referin țe formale în ceea ce
prive ște numărul surselor bibliografice utilizate sunt următoarele: pentru o lucrare de
licen ță, numărul surselor nu este de regulă mai mic de 20, dar nici nu depă șește în mod
necesar 30. În ceea ce prive ște lucrarea de diserta ție, număru l surselor se încadrează de
obicei între 40 și 60. Pe de altă parte, dincolo de aceste încadrări numerice strict orientative,
un student trebuie să aibă în vedere un aspect mult mai important și anume că în evaluarea
lucrării sale, nu doar numărul surselor utiliza te este luat în considerare, ci mai ales valoarea
și relevan ța surselor pentru tem a de studiu aleasă. De asemenea se recomandă parcurgerea
principalelor surse în varianta originală și în întregime.
2.1.2 Identificarea principalelor abordări în ana liza problematicii lucrări i
Înainte de focalizarea pe o anumită idee sau direc ție de cercetare, este necesară o
încadrare solidă în spa țiul atât teoretic, cât și empiric (daca este cazul) , corespunzător
subiectului ales; astfel încât să existe o pozi ționare clară a interesului de studiu, atât din
punct de vedere al preocupărilor și dezvoltărilor teoretice în domeniu (modele teoretice
explicative sau paradigme), cât și din punct de vedere al direc țiilor metodologice de
cercetare specifice, al modelelor de investiga ție utilizabile.
Orice lucrare de licen ță trebuie să includă o parte consistentă de prezentare a
principalelor abordări care sunt consacrate în domeniul problematicii lucrării. În plus,
această parte de prezentare pune în eviden ță faptul că stude ntul deține un grad relativ
ridicat de familiaritate privind instrumentarul teoretic fundamental în domeniu și poate
opera în cadrul acestuia. În ceea ce prive ște modalitatea de lucru, aceasta poate reuni două
dimensiuni principale în organizarea surselor și resurselor documentare și anume:

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

22 organizarea literaturii de specialitate în func ție de autor sau, cu mult mai util, în func ție de
temă.
2.1.3 Identificarea autorilor principali
O aten ție deosebită se impune să acorda ți etapei de selectare a surselor
bibliografice, unul dintre criteriile importante de evaluare fiind caracterul de noutate
științifică a l lucrărilor consultate. Un alt aspect important este acela care se referă la modul
în care este concepută raportarea documentară, aceasta trebui nd să demon streze că
studentul este la curent cu noută țile în domeniul în care î și propune să realizeze studiul .
Nivelul de actualizare a datelor reprezintă a șadar un criteriu tare în evaluarea calită ții
lucrării .
O etapă intermediară în procesul de identificare și selecție a autorilor principali,
relevan ți pentru domeniul de studiu ales, constă în desfă șurarea unor activită ți de
consultare bibliografică, incluzând o plajă cât mai largă reprezentativă pentru aria de
cercetare luată în considerare, urmând ca pe baza ac esteia să urmeze o opera ție de selec ție
a celor mai importan ți, relevan ța acestora definindu -se în func ție de interesele specifice de
cercetare, de legătura directă cu domeniul de specializare, asigurând integrarea consistentă
a conceptelor circumscrise temei alese în demersul aplicativ. Acest tip de activitate implică
studiul a diferite tipuri de surse și materiale: căr ți, articole din reviste, capitole din diferite
volume circumscrise tematic ariei de cercetare alese, surse bibliografice apărute în resurs e
electronice.
Un alt aspect vizează modalită țile care stau la dispozi ția dumneavoastră în vederea
delimitării unei infrastructuri bibliografice mai largi. De exemplu, coordonatorul științific vă
poate sprijini prin oferirea unei bibliografii or ientative pentru subiectul ales, care se impune
ulterior a fi extinsă și aprofundată în func ție de interesele particulare fa ță de tematica
lucrării. Pe de altă parte, cel mai important rol vă revine tot dumneavoastră în sensul în care
trebuie să vă defini ți un plan clar de activită ți care privesc identificarea și diversificarea
surselor documentare în vederea asigurării unui volum de informa ție și date suficient de
mare și în mod necesar relevant pentru întreprinderea cercetării. Un astfel de exerci țiu este
de altfel absolut necesar pentru dezvoltarea unor abilită ți elementare de cercetare
documentară.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

23 2.1.4 Identificarea conceptelor centrale cu care se operează în cadrul
abordărilor prezentate
Una dintre componentele principale ale păr ții teoretice din lucrare se referă la
identificarea și prezentarea detaliată a delimi tărilor conceptuale cu care ope rează fiecare
dintre abordările luate în considerare ca fiind relevante pentru problematica studiului.
Elaborarea și dezvoltarea con ținutului temei ce urmează a fi cerc etate sunt condi ționate de
stabilirea clară a unui instrumentar conceptual precis. Numai pe baza unui astfel de
instrumentar pute ți formula diferite idei de cercetare și configura modele de investigare
proprii. Identificarea, definirea și prezentarea conce ptelor centrale ale tematicii tratate
constituie o etapă de fundamentare extrem de importantă pentru că în func ție de alegerea
acestora se construie ște și organizează întregul con ținut al demersului empiric al lucrării.
2.1.5 Analiza etimologică a termen ilor cheie
Analiza etimologică a termenilor cheie luați în considerare pentru elaborarea
modelului de ana liză este parte integrantă din etapa de prezentare și definire a însu și
instrumentarului conceptual al lucrării. Acest tip de analiză asigură un atu im portant în ceea
ce prive ște calitatea explicativă a componentei documentare și empirice a lucrării. Ea
permite fixarea clară a spa țiilor de semnifica ție și înțeles asociate termenilor cheie și
conceptelor folosite, contribuind la facilitarea procesului de opera ționalizare a acestora,
așadar de trecere de la un nivel înalt de abstractizare la unul concret care permite
măsurarea și cuantificarea. Analiza etimologică aduce un plus semnificativ de clarificare,
consisten ță și acurate țe atât în planul construc ției teoretice, cât și în configurarea cadrului
de cercetare empirică.
2.1.6 Dimensiunea istorică a analizei
Elaborarea cadrului teoretic al lucrării este posibilă în condi țiile acumulării unei serii
de cuno ștințe în pregătirea propriu -zisă a proiectului de cercetare, pe baza unei
documentări prealabile, atât teoretice, cât și practice. Este absolut necesar să treceți în
revistă perspectivele de cunoa ștere asupra problematicii tratate și a dezvoltărilor teoretice
specifice consacrate de către comunitatea științifică în domeniu l care include tema lucrării
dumneavoastră . Aceasta vă permite să vă poziționa ți demersul de studiu în spa țiul mai larg
al corpusului de cunoa ștere acumulată în timp în domeniul de cercetare ales. Orientarea
documentării teoretice trebuie să vizeze stadiile atinse în domeniul cunoa șterii temei de

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

24 studiu până în momentul ini țierii cercetării. În acest sens, este foarte util să delimita ți precis
diferitele momente de referin ță și chiar perioadele importante în tratarea și abordarea
temei ale se. Tratarea principalelor evolu ții în domeniu se va realiza la nivel de construc ții
teoretice, de dezvoltări empirice și abordări critice, din perspectiva diferen țelor și a
opozi țiilor, a conexiunilor dintre acestea și a rezultatelor în domeniu, pentru de limitarea
clară a propriului spa țiu de investiga ție și analiză . Dimensiunea istorică a analizei presupune,
în perspectivă empirică, un demers de reconstituire a unor elemente și componente ale
fenomenelor, evenimentelor, faptelor sociale din trecut pe baza unor surse de tipul
documentelor sociale.

2.2 Etapa a II-a – Elaborarea demersului de investiga ție
În etapa a doua , obiectivul fundamental al demersului dumnea voastră este cel de
stabilire a tezei centrale a lucrării, cea pe care dori ți să o demonstrați sau argument ați.
Evident că aceasta presupune un sistem de teze, ipote ze și concepte cu care veți cons trui un
model explicativ al unei probleme de cercetare pe care v -ați definit -o. Și în acest caz vă
oferim câteva repere cu rolul de a vă ghida în parcurg erea acestei etape.
2.2.1 Formularea propriilor teze de cercetare și argumentarea lor
Tezele pe care le ve ți propune în lucrare a dumneavoastră trebuie să aibă la bază
întrebarea sau întrebările de cercetare de la care se porne ște întreg demersul. Pe de al tă
parte, este important ca fiecare dintre întrebările de cercetare să fie argumentată atât din
punct de vedere teoretic, cât și empiric. Relevan ța teoretică înseamnă, de exemplu, în ce
măsură lucrarea aduce o contribu ție nouă la cercetările existente sau în ce măsură
cercetarea oferă o perspectivă de noutate prin aplicarea unora dintre teoriile existente într –
un domeniu nou. Relevan ța practică se referă la gradul în care , pe baza rezultatelor
studiului , pot fi formulate recomandări cu o utilitate practică însemnată pentru dezvoltările
de pe pia ța din domeniul de referin ță. Toate argumentele trebuie să derive din literatura
existentă, iar respectivele surse trebuie să fie citate cu acurate țe.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

25 2.2.2 Formularea clară a obiectivelor studiului
De regulă, o rice demers de cercetare propune mai multe obiective. Așadar și
lucrarea dumneavoastră, fie că este de licen ță sau de diserta ție, va trebui să cuprind ă o serie
de obiective clar definite. O diferen țiere uzuală în fixarea și formularea obiectivelor
cercetăr ii este aceea dintre obiectivele generale și obiectivele particulare. De exemplu, un
obiectiv general poate viza identificarea și descrierea elementelor de specificitate ale unui
fenomen sau explicarea rela țiilor cu alte fenomene. Obiectivele generale inte grează
dimensiunile descriptivă, explicativă și predictivă. Pe de altă parte, obiectivele particulare
pot urmări cunoa șterea anumitor procese, mecanisme și modalită ți specifice de manifestare
ale fenomenului studiat. În ceea ce prive ște obiectivele specifi ce, ace stea reclamă trimiteri
similare la formule de genul: “identificarea…”, “eviden țierea…”, “determinarea…”,
“estimarea…”, “caracterizarea…”etc. Această componentă privitoare la formularea
obiectivelor se traduce de fapt în punerea în discu ție a întrebărilor la care urmează să se
obțină răspuns în contextul cercetării empirice. Sigur, obiectivele nu se formulează niciodată
sub forma întrebărilor directe, ci sub forma enun țurilor. Obiectivele, fie generale sau
specifice, trebuie să fie formulate clar și precis, astfel încât să fie evidente rezultatele
așteptate ale cercetării.
2.2.3 Prezentarea conceptelor cu ca re operăm și definirea acestora raportat
la sursele bibliografice de referință
O etapă import antă în elaborarea teoriei și metodologiei folosite constă, pe de o
parte, în alegerea conceptelor centrale în definirea temei alese și, pe de altă parte, în
definirea și prezentarea acestora.
In sociologie, u na dintre etapele de elaborare a schemei de cercetare concretă
constă în opera ționalizarea conceptelor, adică în traducerea acestora într -o serie de atribute
care pot fi direct măsurate. Astfel, pentru un concept central al tezei dumneavoastră va
trebui să identifica ți dimensiuni, indicatori și indici empirici, pe un continuum ale cărui
extreme sunt date de caracterul abstract, respectiv de caracterul concret. De exemplu,
conceptul de urbanizare , în spa țiul mai larg al sociologiei urbane, poate fi gândit din
perspectiva a diferite dimensiuni: dimensiunea socială, economică, spa țial-urbanistică. La
nivelul dimensiunii sociale putem identifica o serie de indicatori ca: mobilitatea spa țială,
comportamentul demografic, stilul de via ță, în timp ce pentru dimensiunea spa țial-

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

26 urbanistică putem lua în considerare indicatori ca: tipurile de clădiri, densi tatea clădirilor și a
popula ției, nivelul de dotare urbană etc.
În prezentarea conceptelor de referin ță pentru studiul temei alese este ob ligatoriu
să preciza ți în mod exact sursele bibliografice utilizate.
2.2.4 Alegerea unei metode de elaborare a temei de cercetare
În cele ce urmează vă propunem câteva tipuri de metode de analiză și de construcție
a modelu lui interpretativ pe care vă puteți construi partea teoretică a lucrării.
2.2.4.1 Abordarea explorativă
Abordarea exploratorie este folosită de regulă pentru acele domenii de cercetare
despre care există puține date și informații. De aseme nea, acest model de analiză se poate
utiliza și atunci când un autor înce arcă să propună o paradigmă nouă de raportare la un
obiect de studiu, paradigmă, cel mai adesea , consacrată și ap licată în cazul altor domenii de
cercetare.
2.2.4.2 Abordarea descriptivă
Propune o descriere a unui proces sau fenomen, pe baza unui instrumentar
metodologic complex menit să integreze la nivelul cercetării empirice o plajă cât mai larg ă
de observa ție, analiză și cunoa ștere sistematică a temei cercetate. Într -o astfel de abordare,
pe baza datelor culese cu ajutorul metodelor cantitative sau calitative, se formulează
observa ții și concluzii despre fenomene care nu sunt direct observabile.
Descrierea fenomenelor sociale, precum și a proceselor și mecanis melor constitutive
ale acestora este extrem de utilă și necesară în cercetarea științifică. Pe de altă parte, există
și un anumit pericol potențial dat de faptul că simpla colectare și acumu lare de informații
despre fapte sau de date socia le nu sunt suficiente pentru a oferi și o perspectivă explicativă
asupra diferitelor teme și probleme circumscrise tematicii lucrării . Cu alte cuvinte , chiar
dacă ob iectivul central al unei asemenea metode e ste descrierea, funcți a expli cativă a
modelului de analiză trebuie să existe în demersul dumneav oastră.
2.2.4.3 Abordarea empirică
Propune un tip de cercetare puternic orientat spre colectarea de date și fapte direct
observabile, a șadar această abordare se centrează prioritar pe o relevan ță practică și pe
testarea empirică a unor teze sau a un ui mode l teoretic . Datele empirice sunt ob ținute prin

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

27 utilizarea diverselor metode particulare de studiu specifice domeniului socio -uman și ne
referim la: anchetă, observa ție, experiment , analiza document elor sociale , analiza
secundară, istoriografie etc. Potrivit unei astfel de strategii, demersul metodologic al
culegerii datelor este unul prioritar, dar el nu exclude, ci presupune dimen siunea teoretică a
lucrării .
2.2.4.4 Abordarea experimentală
Teoretic , această abordare ține tot de dimen siunea empirică, dar o tratăm separat
pentru că ea are o schemă metodologică specifică și poate fi un model de analiză extrem de
util pentru foarte multe teme de cercetare . Abordare a experimentală propune verificarea
legăturii dintre două sau mai multe variabile. În cadrul acestei abordări, cercetarea se
realizează de multe ori în regim de laborator, cu alte cuvinte, într -un context care permite
manipularea condi țiilor de realizare a investiga ției, prin nivelul ridicat de control asupra
variabilelor independente. Experimentul se poa te realiza și în teren, adică în contextele
sociale în care tră iesc sau activează actorii socia li. Acest tip de abordare folosit în științele
sociale ridic ă de asemenea anumite probleme de ordin deontologic de care trebuie să ținem
seama atunci când ne proiectăm un astfel de demers. Implicațiile deontologice sunt date de
însăși natura metodei experimentale, în care persoanele participă la un experiment menit a
le influența comportamentel e sau/și atitu dinile . Desigur, atât timp cât integritatea și
demnitatea persoane lor nu sunt afectate, nu există un conflict sau o probl emă de ordin etic.
Trebuie să ne as igurăm însă de acest lucru.
2.2.4.5 Abordarea comparativ ă
Propune o dimensiune de analiză care permite identificarea asemănărilor și
diferen țelor la nivelul unor societă ți, comunități, grupuri , instituții sau organizații, ori la
nivelul unor fenomene sau procese particula re, oferind posibilitatea clasificărilor pe baza
unui anumit număr de variabile. De exemplu, ne putem propune o analiză a proceselor de
urbanizare din Europa Centrală și de Est și a celor din America Latină, pentru identificarea
acelor variabile comune care pot influen ța evolu ția anumitor fenome ne. O astfel de
problematică poate fi integrată unei abordări metodologice de tip comparativ.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

28 2.2.4.6 Abordarea istorică
Propune analiza unui fenomen sau proces ori doar a unui aspect particular al
acest ora în contextul unor referin țe temporale și spa țiale precis determinate. De exemplu,
se poate surprinde un fenomen într -una dintre dimensiunile sale la un anumit moment în
trecut , sau, poate interesa evolu ția aceluia și fenomen pe parcursul unei perioade mai mari
de timp. Analiza istorică urmărește de regul ă surprinderea procesualității și a schimbărilor
sociale, p olitice sau culturale. Se pot f olosi metode specifice de lucru cum ar fi istoriile orale,
istoriografia, analiza documentelor socia le, inclus iv tehnica analizei de conținut. Aceea și
abordare se poa te aplica și cu trimitere la unită ți de spa țiu diferite în contextul definirii unei
anumite perioade de timp care stă la baza comparației .
2.2.4.7 Abordarea interpretativă
Propune tratarea unor fenomene și procese din perspectiva semnifica țiilor și
înțelesurilor practicate în contextul mai larg al manifestării acestora. A șadar, explica ția are la
bază interpretarea faptelor cercetate. De aceea, o aprofundare a cunoa șterii culturii și
practicilor care definesc contextul realită ții sociale observate este abs olut necesară pentru
identificarea corectă a semnifica țiilor. Orice fapt social sau aspect al vieții sociale reale poate
fi conceput sau citit ca un text, el există prin prisma semnifica țiilor atribuite de indivizi în
rolul lor de actori sociali. A șadar, a bordarea propune un tip de cercetare centrat în mod
fundamental pe subiect, la nivel micro social de regulă, interesul fiind localizat la nivelul
indivizilor care atribuie semnifica ții acțiunilor și evenimentelor sociale.
2.2.5 Elaborarea conținutului tem ei de cercetare
Prezentarea analitică a demersului de cercetare. În vederea configură rii unui model
de cercetare, sunt în primul rând necesare clarificări privind con ținutul teoretic al temei
alese, pentru că de relevan ța și consisten ța acestuia depinde și calitatea componentei
empirice. Se impune în această etapă definirea contextului de cercetare, precizarea clară a
decupajelor teoretice și empirice avute în vedere, prezentarea reperelor relevante în
tratarea proprie a problematicii analizate, stabilirea exactă a obiectivelor urmărite, a
dimensiunilor subtematice principale, delimitarea strictă a instrumentarului conceptual care
urmează a fi opera ționalizat. Este vorba a șadar de spre o delimitare clară a direc țiilor pe care
le vom urma în abordarea temei al ese, stabilirea exactă a limitelor atât teoretice, cât și
metodologice, pe car e le are demersul proiectat . Este necesar astfel să ne definim un

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

29 orizont clar de a șteptări fa ță de întregul demers de cercetare. Cel mai important lucru este
să avem clar delimi tate teza pe care vrem să o sus ținem și modul î n care o facem. Teza
reprezintă concluzia lucrării, iar sus ținerea ei e ste un argument sau o demonstra ție. Prin
urmare , demersul nostru este acela de a construi un model explicativ și ar gumentativ
capabil să o fere fie o explicație a unui fenomen sau proces, fie un mod de argumentare a
unor teze teoretice.

2.3 Etapa a III-a – Elaborarea demersului de cercetare empirică
Această etapă p rivește procesul de elaborare a demersului de cercetare empirică, cel
care ar e menirea de a certifica competențele metodologice de cerc etare empiri că ale
student ului. Vă reamintim că în cazul licenț ei, această componentă are un rol mai degrabă
demonstrativ, în sensul că ce rcetarea empirică este particula rizată la un aspect anume al
temei, ia r uneori este vorba mai degrabă de cons trucția unui design de cercetare empirică și
nu de desfă șurarea unei cercetări reale . Aceasta din două motive. Pe de o parte, pentru că la
nivelul licenței , studen tul nu este încă la un nivel de maximă perfo rmanță în domeniul
cercetării științifice, iar în al doilea rând nici nu poate dis pune de suficiente resurse pent ru a
face acest lucru. La acest nivel este însă nece sar ca un student să poa tă op era cu
instrumentele de cercetare, să poa tă proiecta astfel de instrumente ca și un design de
cercetare a unei teme.
În cazul dis ertației , compo nenta empirică este evident mai importantă, așa cum am
precizat în prima parte a acestui ghid. Din acest motiv, eforturile și preocuparea pentru
această componentă ar trebui să fie și ele mai mari la absolvenții programelor de master at.
Demersul metodologic presupus de această etapă constă în câteva elemente pe care
trebuie să le urm ăriți în derularea cercetării. Ele constituie totodată etape particulare ale
cercetării empiri ce. Acestea sunt prezentate în cele ce urmează.
2.3.1 Definirea problemei și formularea întrebărilor de cercetare
Prima etapă este aceea de definire a problemei pe care vrem să o investigăm.
Această operație este legată de analiza pe care am derulat -o în primele două etape ale
elaborării lucrării. Trebuie să ținem cont însă de faptul că în baza demersuri lor de cercetare
din etapa a treia , unele din compon entele etapei teoretice se pot redefini . În baza definirii

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

30 problemei de cercetare ne putem formula o se rie de întrebări privitoare la ceea ce urmează
să investigăm. Acestea nu trebuie confundate cu întrebările dintr -un ch estionar sau dintr -o
grilă de interviu. Ele nu sunt întrebă ri adresate subiecților, ci înt rebări pe care și le pune
cercetătorul. De exemp lu, pentru o tem ă de cercetare privitoare la cauzele absenteismului
studenților de la activitatea universitară di ntr-o anume universitate, ne putem formula
diverse întrebări cum ar fi: Care sunt caracteristicile socio -demografice ale celor care au cele
mai mult e absențe? Ce diferențe de gen există în cadrul absenteiștilor? Care sunt tipurile de
activit ăți la care se înregistrează cele ma i multe absențe? Care este din amica săptămânală și
semestrială a fenomenului? Care sunt cauzele invocate de studen ții care au multe sa u,
respectiv, puține absențe? Care es te percepția profesorilor asupra feno menul ui
absenteismului? etc.
2.3.2 Definirea metodologiei de culegere si prelucrare a datelor
Datele privitoare la oameni și instituții pot fi obținute doar cu ajutorul u nor metode
particula re de cer cetare. Este de reținut faptul că este preferabil ca într -o lucrare de licență
sau într -o disertație să utilizăm o singură metodă de cercetare , metodă care să fie
instrumentată performant . Aplicarea stângace a mai multor metode de cercetare, tocmai pe
baza faptul ui că nu am obținut date foarte importante sau suficiente cu o singură metodă ,
nu constituie un demers apreciat de către examinatori, pentru că niciodată mai multe luc ruri
de proastă calitate nu constituie un substitut p entru un lucr u de îna ltă valoare.
2.3.3 Justificarea opțiunii pentru o anumită metodă sau anumite tehnici de
cercetare
Alegerea metodologică pe care o facem în prima etapă trebuie justificată în vederea
argumentării și demo nstrării avantajelor pe care ea l e presupune și toto dată, într -o manieră
comparativă , trebuie subliniate dezavantajele, limitele sau pericolele pe care alte metode
alternative le -ar putea avea. Acesta este un prilej pentru student pentru a-și proba
competența și cap acitatea reflexivă asup ra proble melor de ordin metodologic.
2.3.4 Definirea ipotezelor
În baza tezelor pe care urmărim să le demonstrăm, a defin irii problemei de cercetare
care a derivat din partea de construcție teoretică, ne propun em un set de ipoteze, numite
uzual model ipo tetic, care urmează să fie testate cu ajutorul datelor obținute. În cazul

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

31 demersurilor de cercetare de tip exploratoriu sunt utiliza te mai puțin ipoteze, dat fiind că nu
avem destul e date pe ntru a crea modele de acest tip și , din acest motiv, se utilizează mai
degrabă o seri e de obiective de cercetare definite în baza întrebărilor de cercetare.
2.3.5 Operaționalizarea conceptelor
Pentru a măsura un fenomen social presupu s de un anume concept este neces ar să
operaționalizăm acel concept astfel încât să ajun gem la nivelul unor indicatori măsurabili.
De exemplu , dacă vrem să vedem care este re lația dintre încredere și opțiune a electorală a
oamenilor, atunci trebuie să măsurăm încre derea, în baza operaționalizării acestui concept.
Putem identifi ca în primul rân d mai multe tipuri de înc redere, d e exem plu, încrederea
interpersonală sau încrederea instituțională. Putem identifica mai departe pentru fiecare
dintre aceste categorii de încredere mai multe dimensiuni cum ar fi în cazul încrederii
instituționale : încred erea în diferite categorii de instit uții a șa cum sunt institu țiile politice,
cele de control social etc. Pentru mai multe informații este nec esar să consultați manuale și
lucrări de metodologie de cercetare.
2.3.6 Definirea indicatorilor utilizați
În baza operaționalizării cons truim indicatorii care urmează să fie măsurați în baz a
datelor culese cu ajutorul ins trume ntelor proiectate. Indi catorul presupune o caracteristi că
măsurabilă a unui feno men sau proces. Dacă stud iem de exemplu sărăcia și influe nța ei
asupra preferințelor politice ale electoratului avem cu siguranță nevoie de indicatori care să
poată măsura sărăcia unei populații date.
2.3.7 Elaborarea modelului empiric/ experimental
Toate etapele precedente se concretizează într -un demers î n care este sistematizat
design ul cercetării, care cuprinde atât partea de definire a ipotezelor și de operaționalizare
conceptuală , cât și pe cea de proiectare a indicatorilor și a ins trume ntelor de cercetare
utilizate, a metodei sau metodelor de eșantionare, a siste mului de validar e a datelor etc.
2.3.8 Prezentarea demersului de cercetare
Odată cercetarea realizată, rezultatele acesteia sunt prezentate în lucrare. Cu alte
cuvinte, în capitolul de cercetare al unei lucrări de licență (de regulă partea a treia a
demer sului se concretizează într -un capitol unitar al tezei) ex istă două părți distincte. Prima
parte în care este prezentat design ul proiectat al cercetării și a doua parte în care se

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

32 prezintă r ezultatele acesteia. Rezultatele se prezintă sintetic, se insistă asupra datelor care
pot proba sau infirma ipotezele, ca și as upra semnificației acestora pent ru întrebările de
cercetare pe care le -am avut ca reper în proiectarea investigației. Despre re gulile de
prezentare a acestor date vom vorbi în detalii într -un paragraf viitor.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

33

Capitolul 3 Aspecte practice privind o rganizarea activități lor de
documentare și de elaborare a lucrării de licen ță/diserta ție

Munca dumneavoastră presupune dincolo de cadrele teoretice prezentate și câteva
aspe cte de ordin practic și organizatoric pe care le prezentăm succint pentru a vă putea
orienta în modul în care din punc t de vedere practic realizați o luc rare.

3.1 Cum ne planificăm activitatea?
Munca dumneavoastră trebuie pla nificată de așa n atură î ncât într -o perioadă
definită de timp să puteți parcurge et apele prezentate. Trebuie spus că deși unii absolvenți
sunt tentați să compare o licență cu un gen de referat de seminar mai complex și de mai
mari dimen siuni, s au un examen de licență cu cele promovate în anii fa cultății , lucru rile nu
stau deloc așa. În primul rând , demersul dumneavoastră de studiu se bazează pe o logică de
acumulare și construcție care se realizează în timp și are nevoie de destul de mult timp
pentru a se concretiza într -o formă academ ică. În prima fază a muncii dumnea voastră nu
aveți uzu al imaginea foarte cla ră a dem ersului și a modului în care se va contura în final
tema și mai ale s modul în care dumnea voastră vă veți defini anumite teze și le veți
argumenta. Sunteți aproape ca într -un joc de tip p uzzle în care la prime le piese car e
corespun d articolelor și stu diilor consultate nu veți avea ades ea revelația unei imagini de
ansamblu. Treptat, după o bună perioa dă de timp în care vă do cumentați , imaginea de
ansamblu se va cla rifica și va fi tot mai coerent ă, pentru ca în fina l să obține ți rezultatul
dorit. Din acest pu nct de vedere , munca de documentare nu se aseamănă decât parțial cu
mun ca pe care ați depus -o în facultate pentru a vă pregăti la diverse examene.
Documentarea dumneavoastră nu trebuie să se c entreze pe obiectivul de a reține și a
acumula un volum de informații de tipul definiții, clasificări, teorii etc . în vederea unui
examen. De regulă , nimeni nu vă va întreba ceva anume din literatura consultată, ci ceea ce
o comi sie dorește este să vadă cu m lucrările consult ate se oglindesc în ansamblul

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

34 dem ersului dumneavoastră academic. Din acest motiv , document area trebuie să fie o
acțiune sistematică și de lungă durată și nu un efort focalizat pe o perioadă scurtă de timp,
așa cum este cazul celor mai mu lte din examenele pe care le -ați promovat. Dacă reușiți să
lucrați la licență sau la diserta ție zilnic ori aproape zilnic, chiar dacă nu aloca ți un timp foarte
lung , este mai util decât a munci ore în și r într-o perioadă scurtă de timp.
O atenție deosebi tă trebuie să acordați planificării demersurilor empirice, atunci
când ele există, pentru că acestea depind și d e alți factori externi controlului
dumneavoastră. Este bine de a semen ea să luați în calcul că redact area finală a lucrări i vă va
lua, în funcție de stilul dumneavoastră personal , cel puțin două săptămâni , iar revizuirea
finală a textului cel puțin încă pe atât. Este bine să luați toto dată în ca lcul faptul că un
profesor coordonator este mult mai ocupat la finalul termenelor de pregătire și că este
evident mai greu să mai av eți un feed back rapid la sfârșitul perioadei defin ite administrativ
pentru predarea lu crării. Este util să vă fixați un program regulat al consu ltațiilor cu
profesorul coordona tor, ideal este ca de două , trei ori pe lună să vă î ntâlniți profesorul sau
profesoa ra care vă coordonează, chiar dacă aveți pu ține lucru ri de cla rificat.

3.2 Ordinea redactării capitolelor
O altă problemă uzuală a studenților este dată de alegerea unei ordini a capitole lor
în elaborarea și redactare a lucrării. În primul rând , ordinea elaborării nu trebuie să coincidă
cu logica redactării. Cu alte cuvinte , activitatea de elaborare nu are necesar acee ași ordine
cu cea de redactare. Prin urmare, nu trebuie să vă preocupe excesiv probl ema capitolelor în
prima fază. Pe măsu ră ce începeți redactarea este posibil să vă dați seama că o anume
componentă poate să fie inte grată în al tă parte sau că merită o trata re separată. Redactarea
va rezolva în timp aceste probl eme. Singurul l ucru pe care trebuie să -l urmăr iți este acela de
a exista o logică internă a lucrării. D acă, spre exemplu , aveți de tratat o temă despre
discriminarea homosexualilor într -un anumit tip de organiz ație, este util să prezentați mai
întâi diversele teorii, paradigme despre homosexuali tate ș i implicațiile ei socia le, mai apoi
despre raportul dintre aceasta și discriminare și a poi să particularizați la o dime nsiune
organizaț ională concretă.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

35 3.3 Revizuirea textelor scrise
Este esențial c a odată terminată redactarea lucrării, după o scurtă pau ză de două ,
trei zile sau chiar mai mult dacă vă per miteți t impul necesar, să revedeți inte gral te xtul.
Multe lucrări sunt slabe pentru că nu au fost revizui te înaintea predării. Dacă nu ați
planificat b ine activitatea de elaborare ri scați să fi nalizați lu crarea cu pre a puțin timp
înaintea predării. Într -o lucrare fina lă, nerevizuită , pot scăpa multe luc ruri neplăcute atât la
nivel de tehnoredactare, uneori chiar extrem de păguboase, de exemplu ați scris numele
greșit al unui autor importan t, v-a scăpat o cifră sau ați pus greșit o virgulă la un număr, dar
și în ceea ce privește conținutul. Ceea ce vi s -a părut c lar când ați redactat inițial t extul nu a
fost și astfel realizat. Din acest motiv, revizuirea este b ine să o faceți după o scurtă pe rioadă
de pa uză care vă poate asigura o privire proaspătă asupra tezei.

3.4 Cum prezentăm datele de cercetare?
Datele de cercetare se prezintă după logica desi gnului metodologic pe care l -ați
proiectat . Nu inundați teza cu date care nu au semnificați e. Nu încercați să pr ezentați multe
date, de exemplu toate preluc rările pe care le -ați realizat într -un program de analiză
statistică a datelor sau să integrați în lucrare răspunsurile subiecților la o grilă de in terviu.
Singurele date prezentate sunt ce le importante, rel evante pentru ipotezele și între bările de
cercetar e. Dacă ați proiectat instrumente, nu le ve ți introduce în capito lul metodologic, ci le
veți anexa separat la sfârșitul lucrării. Nu ezitați să sistematizați , inclusiv grafic , datele
prezentate. De asemene a, este utilă folosirea de ma trici sau tabele. Nu u itați că acestea sunt
instrument e pentru o mai bună înțelegere și deci trebuie să aibă această funcție. Dacă ați
făcut o comparație între valorile a două variabile, dar acestea aveau un numă r foa rte mare
de valori de scală atunci tabelul respectiv va fi destul de dificil de parcurs. Din acest motiv nu
este recomandabil niciodată , spre exemplu, să prelua ți direct tabelel e din programul
statistic SPSS. Redefini ți matricele, tabelele și datele, reținând doar c e este esențial.

3.5 Precizarea limitelor cercetării
Este preferabil într -un dem ers de cercetare , mai ales în faza în care el este mai
degrabă demonstrativ, s ă aveți nivelul de refle xivitate necesar pentru a relie fa limitele

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

36 metodologice ale prop riului demers. Întotdeauna sunt apreciate eforturile unui student de a
contura limitele demersului de cercetare propus, limite de care este conștient. Nu formulaț i
însă ca limite niște aprecieri de ordin general de tipul „nu a m avut timp suficient”, „era
nevoie de mai mulți subiecți în eș antion” etc. Cu alte cuvinte nu este cazu l să insistați pe
anumite chestiuni evidente pe care comis ia le presupune ca un dat. Este util să rema rcați
acele elem ente care pot su scita obiecții sau perspecti ve diferite de inter pretare. Dacă
remarcați că o variabilă nu a putut fi controlată suficient de bine într -un experiment sau v –
ați dat seama la un moment dat că mai e xisă un factor care putea influe nța rezultatele ,
aceste elemente constituie limite reale pe care le descoperiț i în demersul dumneavoa stră și
în acest caz efortul dumneavoastră critic este validat întotdeauna de comisie ca și
competență majoră.

3.6 Elaborarea introducerii și a înch eierii lucrării
Una din problemele obișnuite ale stud enților este: „Cum să în cep? ”. Acest lu cru se
întâmplă tocmai pentru că , în prima fază , studentul nu are o foarte clară imagine de
ansamblu a l ucrării pe care urmează să o ela boreze și din acest motiv dorința de a face o
introducere la ceva neconturat suficient este întotdeauna u rmată de o dezamăgire sau
măcar de un sentiment frustrant al incapacității de a alcătui o introducere atractivă. Toate
aceste lucruri se produc pentru că introducerea ca și încheierea se elaborează, împreună, la
sfârșitul redactării lucrării și nu la încep utul acesteia . Ele se re dactează împreună pentru că
ste util ca logica și stilul de con strucție să fie asemănătoare. Intr oducerea și încheierea au
funcții clar conturate ; în cadrul introdu cerii și al încheieri i nu trebuie să existe alte obiective
în afara celor derivate din funcțiile respective .

Introducerea are două func ții majore:
Definirea scopului lucrării .
Captarea inter esului audi enței prin reliefarea import anței și a relevanței lucrării.
În introducere nu prezentăm detalii ale cercetării, nu facem trimiteri bibliografice la
autori sau teorii, nu definim concepte, nu definim cadrul metodologic și cu siguranță nu
formulăm concluzii.
Încheierea , la rândul ei , are tot două funcții majore :

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

37
Mențion area celor mai importante concluzii și a posibilelor de schideri teor etice și
empirice de dezvoltare a temei de cerce tare.
Formularea unei încheieri.
Observăm că încheierea este centrată prioritar pe efortul de a formula concluzii. Acestea
se axează pe logica propusă de întregu l proiect, dar nu se trec în revis tă decât cele mai
importante concluzii împreună cu descrierea foarte succintă a m odului în care ați ajuns la
respectivele con cluzii.
Greșelile tipice în introducere sau încheiere sunt date de lungirea exagerată a
acesto ra, de introducerea unor teme din lu crare, de reluarea integrală a unor idei sau
argument e, anunțarea în introducere a unor lu cruri care nu se regăsesc și în conținut etc.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

38

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

39

Capitolul 4 Redacta rea lucrării de licență și a dis ertației

4.1 Stilul lucrării
Stilul lucrării trebuie să fie unul științific, de ținută academică. Pentru aceasta trebuie
să țineți cont atât de limbajul specifi c științei și implicit al discipl inei în care lucrați, cât și de
norm ele de scrier e academică așa cum sunt definite ele în diverse l ucrări, inclusiv în
prezenta. Trebuie să evitați stilul colocvial de prezentare sau de tip eseistic o ri jurnalistic.
Persona lizarea în exces, ca stil de sc riere, scade de regulă valoarea unui text. Dincolo de
aceste aspecte trebuie să țineți cont și de alte câteva element e care țin atât de normele de
elaborare a unui discurs scris , cât și de cerințe de stil și de redactare o bligatorii. Din acest
punct de vedere , stilul lucrării dumneavoastră trebuie să fie :
clar prin utilizarea de prop oziții simple , precise, fraze scurte, fără construcții
suplimentare care îngreunează înțelegere a;
ilustrativ prin utilizarea de exemple, comparații, ilustrări vizuale ale unor raporturi,
comparații etc.;
precis prin aceea că sensurile cuvintelor utilizate trebuie să fie lipsite de
ambiguitate, referințele să fie clare și exacte . În textul scris nu sunt permise
estimări le vagi de genul “unii autori consideră că…“ sau aprecierile nedeter minate
de genul : “nivelul sărăciei este mare … “ sau “acest proces de comunicare are o
funcție deosebit ă…“. În locul acestor exprimări sunt preferabile cuvintele și termenii
preciși de g enul: “x autor a considerat că … “, “sărăcia a atins coeficientul s au
procentul z… “ sau “acest proces de comunicare are o funcție importantă… “ (dat
fiind că termenul “deosebit ” este ambivalen t, putând avea conotații pozitiv e sau
negative );

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

40
corect din punct de vedere gramatical .

4.2 Folosirea timpurilor verbale
Într-o lucra re de licență/disertație, timpurile verba le folosite în redactarea textului
trebuie să respecte o anumită dimensiune formală, definitorie pentru stilul de redactare al
oricărei lucrări cu caract er științific. Alegerea timpurilor verbale depinde de subiectul
relevant sau de natura capitolului unei lucrări. Astfel, timpul prezent este utilizat de
exemplu în urmă toarele cazuri:
a. în partea de introducere, unde sunt prezentate obiectivele studiului și cercetării ;
b. în textul lucrării, atunci când se face trimitere la elemente de definire a unui obiect,
concept, a unor situații, fapte recunoscute în domeniul referențial (exemplu: „în
condițiile în care grupurile sunt de dimensiuni mici…” );
c. în partea de formulare a concluziilor și a recomandărilor.

Alegerea timpului trecut este utilizat în următoarele situații:
a. în situația în care se face referire la un studiu realiza t deja, la anumite materiale sau
metode utilizate (exemplu: „această dimensiune nu a fost luată în considerare în
definiția de lucru a conceptului cu care s -a operat…”, sau „cercetarea s -a bazat pe
componente de observație participativă….,” );
b. în situaț ia în care se face referire la rezultate obținute în urma cercetării (exemplu:
„În cadrul celui de -al treilea focus grup s -a observat că …”);
c. în situația în care se face referire la anumite studii anterioare, relevante pentru tema
cercetării (exemplu: „Goffman a observat în studiul său…” ).

În ceea ce privește exprimarea modului și a persoanei gramaticale, se folosește fie
modul impersonal (exemplu: “Obiectivul acestei lucrări este acela de a identifica…” ), fie
persoana I, plural, în situații de tipu l următor: „În tabelul 9 putem vedea…” sau „Pe baza
rezultatelor cercetării putem formula următoarea concluzie …” . De regulă, nu se recomandă
utilizarea persoanei I, singular, în cazul lucrărilor cu caracter științific.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

41
4.3 Stilul propoziț iilor, fraz elor și paragrafelor
Stilul utilizat trebuie să fie concis și exact. Propozițiile lungi, de exemplu, sunt dificil
de citit și generează adeseori dificultăți de înțelegere. De asemenea, fiecare paragraf trebuie
să formeze o entitate tematică distinctă. Toat e propozițiile care sunt cuprinse într -un
paragraf trebuie să servească scopului expunerii respectivului paragraf. Paragraful include o
propoziție de bază sau o propoziție cheie care concentrează aspectul tematic central în jurul
căreia sunt formulate alte propoziții care au rolul de a explica, argumenta, întări sau oferi
exemple.

4.4 Notele de subsol și notele finale
Se folosesc de regulă ca parte a aparatului critic al unei lucrări pentru a contextualiza
citatele utilizate (menționându -se sursa exactă a citatului) , în special notele de subsol având
această funcție. Notele, de ambele tipuri , se mai pot utiliza și în situațiile în care autorul
dorește să ofere informații și explicații suplimentare pentru anumite idei, observații,
trimiteri care apar în tex tul principal și care sunt importante pentru anumite tipuri de
construcții descriptive, argumentative etc. , dar a căror i ntroducer e în textul principal ar
îngreuna lectura. Notele de subsol oferă spațiul necesar pentru formularea unor comentarii
mai ample referitoare la anumite afirmații făcute în lucrare. Pe de altă parte, utilizarea
excesivă a notelor de subsol poate să conducă la o parcurgere anevoioasă a lucrării,
afectând continuitatea a ceea ce se prezintă și expune în lucrare.

4.5 Regulile de redac tare și alegerea unui format de prezentare
Principalele aspecte privind tehnoredactarea unei lucrări de licență sau disertație se
referă la: alegerea formatului lucrării (care de obicei este A4), alegerea mărimii rândului,
alegerea corpului de literă (de r egulă dimensiunea de 12 puncte), formatul de text, alinierea
paragrafelor (la stânga , la dreapta sau la centru , în func ție de anumite tipuri de corpuri de
text ale lucrării ), modalitățile de evidențiere în text (de exemplu utilizarea ghilimelelor
pentru ma rcarea introducerii unui citat în textul lucrării sau utilizarea caracterului bolduit ori
a celui italic pentru sublinierea anumitor termeni, sintagme, extras e etc.). Un alt tip de

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

42 opțiune vizează modalitatea de numerotare în cadrul sumarului, precum și al cuprinsului
(conținutului). Cele mai frecvente modalități presupun utilizarea fie a cifrelor romane, fie a
cifrelor arabe, a literelor majuscule ori a celor minuscule, urmate fie de punct, fie de
semiparanteze etc. Important este ca, indiferent de caracte risticile alese pentru
tehnoredactarea lucrării, acestea să fie respectate de -a lungul întregii lucrări, astfel încât
prezentarea acesteia să fie unitară și armonioasă.

4.6 Cum definim capitolele și structura acestora ?
O lucrare de licență /disertație , este structurată , de regulă , în jurul unui număr de 4 –
6 părți compone nte sau secvențe , adesea formând capitole de s ine stătătoare . O
recomandare utilă pentru organizarea conținutului fiecărui capitol sau a oricărei secvențe
constitutive a lucrării constă î n prezentarea la începutul acest ora a obiectivelor urmărite .
Conținutul capitolelor unei lucrări de licență/disertație poate să varieze în anumite
măsuri, dar, de obicei, acesta este structurat pe modelul următoarelor dimensiuni:
Introducere;
Partea teor etică (formată din unul sau mai m ulte capitole în funcție de spec ificul
temei );
Prezentarea m etodologie i de cercetare ;
Prezentarea sistematică , analiza și interpretarea datelor ;
Încheiere și c oncluzii.

Referitor la anumite caracteristici definitorii pe ntru fiecare dintre componentele
structurii unei lucrări de licență/disertație, se impun câteva precizări. Acestea vizează în
primul rând modalitățile și strategiile de concepere și o rganizare a conținutului fiecăre ia
dintre componente . Din punct de vedere al dimensiunii pe care o ocupă în economia
generală a lucrării, introducere a cuprind e de regulă 5-10% din numărul total de cuvinte al
lucrării , în timp ce partea teoretică cuprinde între 50 -70%, în funcție și de tipul de lucrare,
de natura temei ca și de tipul de metodologie utilizat . Spre exemplu, utilizarea unor m etode
de tip calitativ reclamă uzual un spațiu m ai mare în prezentarea rezultatelor cercetării.
Partea de metodologie și de prezentare și analiză a datelor se situează în jurul a 30 -40 % din

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

43 lucrare, în timp ce capitolul concluziilor nu depă șește, ca și în cazul introducerii, 5 -10% din
totalul lucrării.
Introducere a, așa cum am menționat în capitolul anterior , are un rol foarte
important ofer ind o prezentare și o clarificare a contextului de abo rdare și de tratare a
problematicii alese pentru studiu. Introducere a, ca primă secvență sau componentă a
lucrării , oferă un set de răspunsuri la întrebări care vizează modalitățile generale de gândire,
concepere, organizare și desfășurare a întregului dem ers de studi u și cercetare. Cu alte
cuvinte oferă răspunsuri la întrebări de tipul: Care este relevanța temei alese? În ce context?
În ce constă utilitatea, relevanța și originalitatea abordării de cercetare a temei? Cum și -a
propu s autorul /autoarea să cer ceteze problematica aleasă? Care este universul de cercetare
avut în vedere și de ce? Care sunt metodele utilizate pentru colectarea și analiza datelor?
etc.
Cea de-a do ua componentă cuprinde trecerea în revistă într-o manieră sintetică și
critică a litera turii de specialitate relevante pentru domeniul tematic al lucrării. Această
componentă prezintă categorii diverse de date și informații produse anterior în domeniul de
studiu și cercetare al tematicii lucrării . Pe scurt, este vorba despre ceea ce s -a scri s și
publicat anterior de către specialiști.
Partea metodologică a lucrării, în situația în care există o abordare empirică, include
prezentarea metodologie i utilizate , a universului de cercetare și a altor aspecte ale
instrumentării investiga ției. Această componentă a lucrării trebuie să includă referințe de
bază referitoare la metodele, tehnicile și instrumentele utilizate în cadrul cercetării. Este de
asemenea important să existe o justificare pertinentă a alegerii respectivului instrumentar
metodologic .
Prezentarea sistematică a datelor de cercetare trebuie să țină seama de faptul că ea
trebuie să răspundă la două întrebări esențiale: Ce anume a fost observat și ce anume a fost
descoperit în urma cercetării? În funcție de natura datelor colectate și ce ntralizate, pot fi
utilizate diferite instrumente grafice de organizare și prezentare a datelor care să ofere o
lectură facilă a acestora. Astfel, pot fi folosite tabele, grafice, diagrame, scheme etc. , acest ea
având avantajul prezentării datelor/rezultate lor într -o manieră condensată și sugestivă.
Fiecare tabel, fiecare grafic trebuie să aibă un titlu care să exprime adecvat conținutul.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

44 Analiza și interpretarea datelor de cercetare , la rândul ei, trebuie să pună în evidență
descoperirile, pat ternurile exp licative care au rezultat în urma preluc rării datelor. De
asemenea, analiza trebuie să includă referințe privitoare la identificarea de diferențe între
rezultatele obținute în urma desfășurării cercetării proprii și rezultatele cercetărilor
întreprinse ant erior de către alți specialiști. Este important să sublinia ți acele idei care
evidențiază o schimbare de perspectivă în ceea ce privește raportarea proprie la
problematica cercetată, la modurile de abordare ale acesteia și la mecanismele explicative
specif ice.
Ultima parte a lucrării, încheierea, este dedicată în principal concluziilor demersului
de cercetare. Sunt totodată utile și alte precizări privitoare la diversele posibile direcții
viitoare de investigație ca și menționarea limitelor definite pentru demersul de investigație
propus.
Numerotarea capitolelor și subcapitolelor în cadrul sumarului lucrării trebuie să
respecte o anumită logică de ordonare a acestora în funcție de gradul de generalitate,
respectiv , de specificitate al diferitelor aspecte al e lucrării.

4.7 Cum și când utilizăm citate ?
Una dintre metodologiile standard de citare cel mai des utilizate este sistemul autor –
dată (sau sistemul Harvard). Sistemul Harvard are avantajul plasării referinței direct în textul
lucrării (autor și dată), astfel încât permite celui care parcurge lucrarea să evalueze direct
elementele de fundamentare și acuratețe ale sursei utilizate, fără a fi nevoie să le caute într –
o secțiune separată de referințe bibliografice. Potrivit acestui sistem de citare, referin țele
bibliografice sunt inserate în textul lucrării.
De exemplu: “Un statut, o poziție, o încadrare socială nu reprezintă un lucru material
care să fie posedat și apoi etalat, ci un model de comportament adecvat, coerent, ornat și
bine articulat” (Erving Goffman, 2007, p. 101) sau (Goffman 2007:101). Modalitățile de
utilizare a referințelor directe în textul lucrării pot fi variate.
Câteva exemple în acest sens: text… (nume de familie, anul); text… (nume de familie
anul). A lte formule pot fi: “în anul …, nume autor scria că …” sau “nume autor (anul) afirma
că …. “.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

45 În cazul referințelor bibliografice indirecte și, în mod particular, în cazul introducerii
unor referințe multiple, se inserează în paranteză numele acestora urmat de anul apariției
lucrării, folosindu -se separarea între autori prin semnul “;” . De exemplu: (Ledrut, 1979;
Lefebvre, 1991; Lynch, 1960). Numele de familie ale autorilor se ordonează alfabetic. Atunci
când se citează direct un autor, este necesară menționarea paginii din car e a fost extras
citatul. De exemplu: „În 1991, Sorlin scria că “…. ” (p. 30)”. În cazul în care numărul de
cuvinte din citat depășește 50, se recomandă o altă încadrare a citatului și anume prin
separarea acestuia de corpul de text propriu -zis într -un parag raf distinct, așadar ca bloc
independent de text, prin lăsarea unui spațiu de un rând înainte și după textul citat și la o
distanță de cinci spații de marginea din stânga. Pentru această formulă de utilizare a
citatelor, nu se utilizează ghilimelele. Un ex emplu în cele ce urmează:
Așa cum scria Theodor Adorno (*1951+ 2007):

Pseudorealismul industriei culturale, stilul ei n -au trebuință de manifestarea
înșelătoare pusă în scenă de magnații filmului și de lacheii lor, ci, în condițiile ce
domină producția, rezultă în mod necesar din chiar principiul stilistic al
naturalismului. Dacă filmul s -ar mulțumi, conform exigențelor lui Zola, cu
reproducerea oarbă a cotidianului, posibilă cu ajutorul fotografiei animate și al
sunetului, ar rezulta de aici o construcț ie ciudată pentru habitudinile vizuale ale
publicului, difuză și de zarticulată față de exterior. (p . 162)

4.8 Utiliz area citatelor în limbi străine
Se recomandă utilizarea cit atelor sau cuvintelor în limbi străine în situațiile în care nu
există o traduce re în limba română a cărții/articolului la care se dorește a se face trimiterea,
așadar pentru păstrarea acurate ței textului citat, este preferabilă această formulă de citare.
Pe de altă parte, se poate recurge la această modalitate de citare pentru a evit a posibile
alterări ale sensului și semnificației anumitor termeni, concepte ori sintagme utilizate și care
sunt foarte importante în expunerea ori argumentarea unor idei, observații, interpretări. În
astfel de cazuri, un autor utilizează de regulă cuvântu l sau sintagma tradusă în limba rom ână
menționând în paranteză varian ta originală .

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

46 4.9 Tipuri speciale de citat. Motto -ul
Acesta este un tip de text ocazional, având valoare stilistică și expresivă, constând
într-un citat de mici dimensiuni care poate f i în proză sau în versuri. De obicei, acesta va
ocupa aproximativ o treime din lungimea unui rând de text obișnuit dintr -o pagină. Din
punct de vedere al mărimii literelor, aceasta va fi întotdeauna mai mică decât mărimea
literelor din textul principal. Se situează de regulă imediat după titlul unui capitol. Funcția
acestui tip de text este aceea de a propune o referențialitate și totodată un anumit spațiu de
reflecție vis -a-vis de tematica urmând a fi tratată în conținutul textului principal. Nu utilizați
un motto decât dacă are o relevanță specif icată precis în conțin utul lucrării. Este
recomandabil să utilizăm aceste formule stilistice cu parcimonie, fiind atenți să nu deplasăm
cheia de citire a textului lucrării din sfera științifică și academică în cea jurnalistică sau
eseistică.

4.10 Prezentarea clasificărilor, matricelor , graficelor și tabelelor
În afară de textul propriu -zis al lucrării, anumite elemente de conținut pot fi descrise
prin folosirea de ilustrații, tabele, diagrame etc. Ilustrațiile rep rezintă orice alte tipuri de
prezentări grafice, altele decât tabelele sau diferite alte formule. Exemple de ilustrații sunt:
hărțile, diagramele, graficele, matricele , desenele, fotografiile etc. Ilustrațiile au rolul de a
sublinia și întări, într -o manie ră expresivă, anumite date, idei și interpretări formulate în
scris. Funcția ilustrațiilor este aceea de a lămuri ceea ce este exprimat în scris, de aceea o
regulă esențială în utilizarea lor este aceea de a nu fi prezentate izolat, ci întotdeauna
acestea trebuie încorporate în textul pe care îl ilustrează. Fiecare ilustrație utilizată pentru
clarificări suplimentare trebuie să fie denumită într -o manieră suficient de descriptivă,
pentru a facilita conexiunile dintre text și imagine. Fiecare ilustrație treb uie să fie însoțită de
explicațiile corespunzătoare. În ceea ce privește tabelele, în funcție de dimensiunile
acestora, acestea vor fi inserate fie în textul lucrării, fie, atunci când dimensiunile sunt mari,
la sfârșitul lucrării, sub formă de anexe. Este recomandabil ca tabelele mari să fie prezentate
pe pagini separate, notarea acestora fiind consecutivă. Figurile și tabelele trebuie să
prezinte faptele aduse în discuție în mod clar. Prezentarea trebuie să fie comprehensibilă.
Întotdeauna trebuie să exis te o explicație în textul de prezentare a figurii/tabelului. De

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

47 asemenea, este obligatorie menționarea sursei ilustrației utilizate în corpul de text al
lucrării, atunci când ace asta este preluată dintr -o altă lucrare.

4.11 Bibliog rafia și modul ei de re dactare
Bibliografia cuprinde toate sursele documentare utilizate în elaborarea lucrării.
Aceasta se structurează pe două dimensiuni principale: pe de o parte, materialele tipărite
(cărți, capitole din diferite cărți sau volume, reviste de specialitate, ar ticole și alte lucrări
tipărite în volumele unor conferințe etc.), pe de altă parte, sursele electronice (articole și
lucrări disponibile online, site -uri etc.). Există mai multe sisteme de citare. Este obligatoriu
să utilizați un singur sist em în lucrare. Două dintre cele mai răspândite sisteme de citare în
domeniul științelor sociale, polit ice și uma ne sunt sistemele Chicago și Harvard . Potrivit
sistem ului Harvard , sursele bibliografice sunt ordonate alfabetic după autor și cronologic la
nivelul referințe lor aceluiași autor, atunci când este cazul. Prezentarea referințelor se
realizează întotdeauna alfabetic indiferent dacă este vorba de carte sau de articol. Una
dintre modalitățile care ușurează identificarea referințelor constă în a indica anul publicări i
lucrării/articolului/cărții imediat după numele autorului. În cele ce urmează vom oferi
câteva exemple privind modalitățile de prezentare a referințelor.
Referință la o carte
Lefebvre, Henri. 1991. The Production of Space . Oxford UK and Cambridge USA: Blackwell.
Referință la un capitol dintr -o(un) carte/volum
Warner Jr., Sam Bass. 1984. „Slums and Skyscrapers. Urban Images, Symbols, and Ideology”.
Pp. 181 -195 în Cities of the Mind . Images and Themes of the City in the Social Sciences,
edited by Lloyd Rodwin and Robert M. Hollister. New York: Plenum Press.
Referință la un articol dintr -o revistă de specialitate
Wirth, Louis. 1938. „Urbanism as a Way of Life”. The American Journal of Sociology 44(1):1 –
24.
Este obligatoriu ca toate referințele utilizate î n textul lucrării să se regăsească în lista
bibliografică finală.
Un alt model de citare este sistemul Chicago . Un model al acestuia, prezentat în
detaliu și folosit frecvent în spațiul academic din România găsiți la adresa de internet
www.revistasocieta teareala.ro

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

48
4.12 Sursele de pe intern et și utilizarea lor în lucrare
În afara surs elor bibliografice ale lucrării pot să existe și alte tipuri de surse de
documentare. Unul dintre acestea se referă la sursele web. Utilizarea acestui tip de sursă
devine o opțiune în situațiile în care este practic imposibilă consultarea
documentului/cărții/articolului în varianta lui fizică, ori documentul respectiv nu există decât
pe acel tip de suport. Important în ceea ce prive ște utilizarea unor astfel de surse este să
aveți în vedere anumite criterii de selecție a surselor web, criterii care să asigure
credibilitatea surselor consultate și valoarea științifică a materialelor parcurse. Din punct de
vedere al prezentării formale a surselor web într -o lucrare, una dintre e rorile des întâlnite
atât în lucrările de licență, cât și în disertați i, se referă tocmai la confuzia dintre sursa
bibliografică și sursa web. Cu alte cuvinte, bibliografia include doar cărțile citite de autor în
vederea documentării pentru lucrare, nu și paginile web consultate în același scop.
Etimologic și la origine, termenul “bibliografie” provine de la cuvântul „byblos” din limba
greacă, acesta însemnând „carte”. Dată fiind această diferențiere substanțială, sursele web
(site -ografia) vor fi întotdeau na incluse separat de partea de referințe bibliografice, de
obicei după aceasta. Sursele web sunt ordonate alfabetic după adresă. Se menționează la
final, între paranteze rotunde, data la care au fost accesate.

4.13 Anexele
Anexele s e folosesc în situaț ia în care autorul consideră ca fiind relevantă , pentru
consistența și acuratețea celor prezentate și expuse în corpul de text al lucrării , utilizarea
suplimentară a unor tipuri de date și informații/documente. Pe de o parte, volumul
documentelor, pe de al tă parte, o anumită formă de prezentare a acestora explică opțiunea
pentru plasarea lor într -un anumit spațiu al lucrării și anume la sfârșitul acesteia. Și aceasta
pentru că dacă ar fi plasate în interiorul corpului de text, acolo unde apare trimiterea
respectivă, ar afecta continuitatea expunerii de idei, argumente, observații etc. În primul
rând, anexele servesc pentru expunerea anumitor componente la nivelul datelor și
rezultatelor cercetării efectuate. Aici regăsim de regulă tabele, chestionare, grafic e,
diagrame, imagini și alte tipuri de documente care ilustrează secvențial demersul de

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

49 investigație, analiză și interpretare a datelor de cercetare. Anexele includ așadar doar acele
documente considerate relevante pentru anumite aspecte ce țin de conținut ul lucrării și
care prin volumul lor mare , dacă ar fi incluse în cadrul capitolelor și/sau subcapitolelor
lucrării, ar afecta continuitatea textului . Regula este ca pentru fiecare anexă care se
regăsește la sfârșitul lucrării să existe cel puțin o referinț ă în corpul de text al lucrării.
Anexele se numerotează consecutiv ( Anexa 1 , Anexa 2 etc.). Dacă o anexă acoperă mai mult
decât o pagină, paginile sunt numerotate astfel: Anexa 1/1 , Anexa 1/2 și Anexa 1/3 .
Numărul dinaintea semnului „/” indică numărul anex ei, iar numărul care apare după semnul
„/” indică numărul paginii.

4.14 Structura formală a lucrării
Structura unei lucrări de licență/disertație din punct de vedere al ordonării formale a
conținutului cuprinde următoarele elemente: coperta, pagina de t itlu, lista abrevierilor
utilizate, legende (dacă este cazul) , lista ilustrațiilor și a tabelelor, cuprinsul lucrării, corpul
de text al lucrării, bibliografia și anexele.
Coperta conține numele tipului de lucrare (licență sau disertație), numele instituț iei
universitare, numele și prenumele autorului, titlul universitar, numele și prenumele
coordonatorului lucrării. Lucrarea trebuie să aibă un singur titlu care se va regăsi așadar atât
pe copertă, cât și pe pagina de titlu. (A se vedea Anexa 1)
Pagina de titlu conține practic aceleași informații de identificare: numele instituției
universitare, doar că în loc de tipul de lucrare, se trece titlul lucrării, numele și prenumele
autorului, numele profesorului coordonator și data la care a fost acceptată lucrar ea pentru
susținere. (A se vedea Anexa 2)
Lista abrevierilor utilizate. În cazul în care există numeroase abrevieri utilizate în textul
lucrării, se recomandă trecerea acestora pe o listă explicativă situată imediat după pagina de
titlu și înainte de cupri ns.
Lista ilustrațiilor și lista tabelelor. În situațiile în care corpul de text al lucrării este ilustrat cu
diferite tipuri de prezentări grafice, imagini și tabele, acestea vor trebui enumerate pe o
listă, acordându -li-se câte un număr și titlu, dispus e în categorii separate. Numerotarea
figurilor utilizate se reia odată cu trecerea la un nou capitol al lucrării. De exemplu: Figura
1.1 – unde numărul 1 situat înainte de punct se referă la numărul capitolului în care este

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

50 inserată figura respectivă, iar numărul 1 situat după punc t se referă la numărul figurii. Dacă ,
de exemplu , în capitolul 3 al unei lucrări vom utiliza trei figuri (ilustra ții, reprezentări grafice
etc.), acestea vor fi prezentate astfel: Figura 3.1 , Figura 3.2 , Figura 3.3 . Acela și princi piu de
prezentare formală este valabil și în cazul utilizării de tabele. Această listă va fi inserată în
lucrare înaintea cuprinsului. De asemenea, pentru fiecare figură/tabel/prezentare grafică se
va menționa numărul paginii la care se regăsește în corpul de text al lucrării. (A se vedea
Anexa 3)
Sumarul (cuprinsul) include titlurile tuturor capitolelor și subcapitolelor lucrării. În dreptul
fiecărui titlu se precizează numărul paginii la care începe capitolul /subcapitolul respectiv.
Titlurile capitolelor și subcapitolelor sunt numerotate și sunt ordonate pe nivele diferite.
Numerotarea paginilor lucrării începe cu pagina introductivă. Acee ași numărătoare este
continuată în paginile care includ bibliografia. Paginile în care sunt incluse anexele lucrării
sunt nume rotate distinct și au fiecare câ te un titlu. Lista anexelor este de asemenea inclusă
în cuprinsul lucrării. (A se vedea Anexa 4)
Cuprinsul (conținutul) lucrării include: introducerea, partea teoretică, metodologia, partea
de prezentare a datelor de cercetare, analiza și interpretarea datelor și formularea
concluziilor (descrise mai sus în secțiunea referitoare la structurarea capitolelor și
subcapitolelor unei lucrări).
Bibliografia (descrierea de la paragraful 4.11 ).
Anexe (descrierea de la paragr aful 4.13 ).

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

51

Capitolul 5 Aspecte de ordin deontologic în elaborarea și redactarea
lucrării de licen ță/diserta ție

5.1 Ce este deontologia?
Deontologia privește norm ele de conduită și obligațiile de tip etic specifice unei
anumite profesiuni. Orice prof esie este preocupată de codurile normati ve care
reglementează dreptul și modalitățile în care cineva po ate exercita o anumită profesie.
Normele deontologie s -au legat istoric în primul rând de acele profesiuni care vizează o
relație directă cu oamenii și c are prin exercitarea lor afectează direct sau indirect viața
sau/și integritatea ființei umane. Teoretic , în cadrul domeniului medical putem vorbi de un
prim cod deontologic chiar odată cu apariția celebrului jurământ al lui Hipocrat. Nu
întâmplător, prin chiar n atura ei, medicina a impus în gen eral primele coduri deontologice și
în epoca modernă.
Pentru activitatea de cercetare științifică din cadrul științel or socio-umane primele
coduri etice s -au impus odată cu mișcările sociale pentru drepturi din anii `60 și `70. Spre
exemplu, p rima reglem entare pe teme deontologice in cercetarea biomedicala a apărut in
1966 când, în SUA, Public Health Service a impus ca orice cercetare subven ționat ă de ei sa
fie aprobata de un comitet institu țional de etică. Tot în SU A, în 1971, s -a lansat ideea
consimțământului informat care trebuie cerut subiecților care participă la diverse cercetări
în domeniul medical , psihologic, educațional sau social.
În timp , aceste coduri deontologice s -au dezvoltat pentru fiecare profesie di n
domeniul științelor soci ale, politice, umane , inclusiv pentru componenta de cercetare pe
care aceste științe o implică . În esența , un cod deontologic în domeniul cercetării cuprinde o
serie de norme care reglem entează raporturile cu subiecții investigați ilor, sau cu diverșii
beneficiari ai acestora. În esența orice cod deontologic impune o restr icție fundamentală ,
aceea ca prin ori ceea ce face un cerce tător să nu fi e afectată negativ, fizic, psihic sau în

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

52 orice alt mod, direct sau indirect, nici o persoa nă. Ideea de bază este aceea de a nu rănii
fizic, psihic sau simbolic subiecții participanți la o investigație științifică.
Deontologia privește, desigur, cadrul general normati v al exercitării unei profesiuni,
inclusiv rel ațiile cu clienții sau beneficia rii, cu persoanele terțe care au relații cu speciali știi
sau cu in stituțiile în care aceștia lucrează. În elaborarea lucrării dumn eavoastră vă
recomandăm să consultați de la bun început regulamentul sau codul etic și/sau deontologic
din cadrul universități i în care studiați. În universitatea dumneavoastră există în mod
obligatoriu și o comisie de etică , iar pentru orice nelămuriri pe care le aveți puteți consulta
membrii acesteia.

5.2 Plagiatul
Plagiatul este o infracțiune de furt intelectual, prin c are cineva își însușește și
reclamă creația unui produs al unei munci intelectuale a altcuiva , indiferent de forma pe
care acesta o are: creație științifică, literară, muzicală, idei sau soluții tehnice sau tehnologii
în ansamblu, produse vizuale de tip fo tografie , film etc.
Autorul de drept al muncii intelectuale însușită de cineva prin plagiat , poate fi un alt
autor, o echipă de cercetare, o organizație etc. În egală măsură tot plagiat este considerată
și situația în care autorul de drept a utiliz at un pseudonim , este anonim sau are o identitate
incertă. Plagiatul se referă la asumarea ca și creație personală a unei munci intel ectuale care
este produsă de altcineva, indiferent dacă acest autor este cunoscut sau nu, este în viață sau
nu. Plagiatul nu este doar o încălcare a unor drepturi de autor, care de multe ori poate
exista în măsura în care cineva poate avea beneficii în urma utilizării muncii intel ectuale
bazată pe plagiat. Dreptul de proprietate intelectuală este încălcat prin plagiat , dar plagiatul
este mai general, pentru că se referă nu doar la autorul de drept (al cărui drept legal a fost
încălcat), ci , în egală măsură, la pl agiator, cel care se face vinovat de furtul creației altcuiva.
Prin urmare, gravitatea reveren țială este dată de însușirea c a și creație personală a muncii
altcuiva și din acest motiv și situația în care un student apelează la un coleg ca să îi scrie un
referat la facul tate pe care îl prezintă apoi ca lucrare personală constituie tot un pl agiat,
chiar dacă colegul a fost de aco rd. Preluarea unor materiale de pe internet, care sunt oferite
liber publicului și asumare a lor ca și creație person ală constituie tot plagiat.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

53 Plagiatul se referă la acțiunea de preluare a unor produse de muncă intelectuală,
indiferent de maniera preluăr ii, integrale sau parțiale și indiferent dacă autorul a fost sau nu
de acord cu acest lucru.
Preluarea din diverse surse a unor materiale este reglementată precis și se referă la
preluarea unor citate, extracte, reprezentări grafice de tipul scheme, tabe le, matrici, grafice
etc. de dimensiuni în general mici, care slujesc pentru analiză, interp retare, comentariu ,
ilustrare sau exemplificare, întotdeauna cu precizarea sursei de unde a fost preluat
materialul respectiv. Preluarea într-o lucrare de li cență s au într -o disertație a unor grafice, a
unor scheme ori a unor citate, care nu au precizată sursa de unde au fost preluat e (autor,
carte/revista/studiu etc.) constituie tot plagiat.
În general preluarea unor materiale care au prin natura lor dimensiuni ma i mari nu
este considerată plagiat dacă este menționată sursa originară și dacă autorul de drept, sau
un reprezentant oficial al său (o editură spre exemplu) și -a exprimat acordul în acest sens.
Pentru scurte citate sau pentru orice material de dimen siuni restrânse nu se cere în
mod obișnuit un acord pentru utilizare, mai ales în cazul unor lucrări academice de tip
didactic cum sunt și tezele de licen ță și disertație. Precizarea sursei însă rămâne esențială și
în aceste condiții.
Există și o formă de plagi at în care preluarea frauduloasă se face din propria operă și
atunci vorbim de autoplagiat. Preluarea unor părți mari dintr -o altă lucrare a aceluiași autor,
fără menționarea sursei constituie tot un caz de plagiat. Dacă spre exemplu un student
prezintă ac elași referat la două discipline diferite, indiferent la ce interval de timp, această
acțiune este tot un plagiat. Aceasta deoarece furtul intelectual este întotdeauna o acțiune
cu semnificație publică, produsul fiind destinat sferei publice, ceea în care acesta este
validat ca autor într -un anume context în care este certificată astfel munca sa. Dacă
referatul este autentic în primul context în care este prezentat, în al doilea moment în care
este susținut ca și creație prop rie, pentru acest nou context el este doar un plagiat , mai
exact un autoplagiat .
Din acest motiv în sfera rel ațiilor personale nu vorbim de plagiat sau autoplagiat.
Dacă scrieți aceeași scrisoare unui prieten și o trimiteți de mai multe ori acesta nu este
plagiat.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

54 Plagiatul în cazul une i lucrări de licență sau al unei disertații reprezintă o fraudă
intelectuală majoră car e atrage imediat eliminarea din examenul de susținere al tezei
respective și implicit imposibilitatea de a mai fi acordată diploma universitară
corespunzătoare.

5.2.1 .Contextele sociale relevante pentru plagiat
Plagiatul este o încălcare gravă a regulilor morale în acele comunită ți profesionale în
care originalitatea crea țiilor este căutată, recunoscută și recompensată. De exemplu,
comunitatea științifică solicită memb rilor săi contribu ții proprii la cunoa șterea lumii ,
contribu ții care sunt recunoscute și recompensate simbolic și material. În comunitatea
universitară, studen ților li se solicită contribu ții proprii prin lucrări care demonstrează
înțelegerea domeniului st udiat și, eventual, chiar contribu ții la cunoa șterea respectivă , iar
crea țiile originale ale studen ților sunt recompensate prin note și, în cele din urmă, prin
diplome de studiu și titluri academice. În jurnalism, de asemenea, crea țiile originale ale
jurna liștilor – incluzând informa ții relevante sau interpretări originale – sunt recompensate
atât simbolic, cât și financiar. Plagiatul este o ofensă majoră și în artă, sau în domeniile
aplicate ale științei precum ingineria.
Gravitatea plagiatului în aceste c ontexte sociale provine din faptul ca distorsionează
logica recompensării meritelor , ducând la o distribuire injustă a recompenselor. Plagiatul
reprezintă o trișare, schimbând natura „jocului” prin degradarea competi ției între
participan ți.
Există și conte xte sociale în care plagiatul nu este la fel de relevant deoarece
originalitatea nu este o valoare cheie. De exemplu, textele documentelor legislative sunt
evaluate nu în raport cu originalitatea lor, ci, printre altele, în raport cu adecvarea la
anumite p rincipii, claritatea în exprimare și facilitatea de implementare, corectitudinea fa ță
de normele legislative deja existente. Originalitatea unei propuneri de legi poate fi chiar un
dezavantaj. În acest context, logica redactării documentelor normative este mai pu țin
sensibilă la precizarea strictă a autorilor și a contribu țiilor lor originale.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

55 5.2.2. Ce sunt crea țiile intelectuale originale?
„Crea țiile intelectuale originale” pot fi instrumente de cunoa ștere sau în țelegere a
lumii –precum conceptele noi, d escrierile unor aspecte ale realită ții, generalizările, ipotezele,
întrebările, teoriile și modelele explicative. Ele pot fi, de asemenea, crea ții care facilitează
acțiunea asupra lumii (instrumente utile în ac țiune), de la design -uri de unelte, la prezent ări
ale unor proceduri de ac țiune sau metodologii. Crea țiile intelectuale originale pot fi și
exprimări cu valoare artistică utilizând cuvintele, sunetele, imaginile și/sau al ți stimuli
pentru a produce o anumită trăire. Crea țiile intelectuale originale nu includ elemente intrate
în cunoa șterea de sim ț comun. Desigur, nu există un consens asupra a ce anume reprezintă
cunoa ștere de sim ț comun, generalizată, și ce anume reprezintă cunoa ștere originală a cărei
sursă trebuie men ționată. Această limită se modifi că permanent, reflectând nivelul de
popularitate și acceptare generală a unor elemente de cunoa ștere. De exemplu, faptul că
Pământul se rote ște în jurul Soarelui este un element de cunoa ștere comună , dar modelul
heliocentric, formalizat matematic de Copern ic în secolul al XVI -lea, a reprezentat o
revolu ție în domeniul cunoa șterii, reprezentând o crea ție intelectuală originală și puternic
contestată la vremea publicării sale. De dată mai recentă, faptul că „rasa” oamenilor este un
concept cu relevan ță sociol ogică, nu biologică, este de asemenea cunoa ștere comună , dar
cu mai pu țin de un secol în urmă conceptul biologic de „rasă” a fost parte a genocidului celui
de-al Doilea Război Mondial.

5.2.3. Cine este autorul?
Autorul este cel mai adesea o persoană , dar nu este întotdeauna a șa. Desigur,
autorul poate să includă mai multe persoane (co -autori) , dar poate să fie și o organiza ție. În
cazul textelor produse de o organiza ție, (de exemplu, Banca Mondială, sau American
Sociological Association) autorul nu constă doar în persoanele care au lucrat efectiv la text,
ci constă în organiza ția ca întreg, deoarece reflectă nu doar opiniile individuale ale
oamenilor implica ți, ci misiunea organiza țională și normele interne de func ționare ale
acesteia. Un exemplu de text cr eat de o organiza ție este:

American Political Science Association. 2003. The Importance of Collecting Data and Doing
Social Scientific Research on Race. Washington, DC: APSA

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

56 Autorul poate fi anonim, sau poate fi men ționat sub un pseudonim. De exemplu,
articolele din enciclopedia virtuală Wikipedia sunt create de o comunitate de contributori
(desemnată prin formula „contribuitorii Wikipedia”), care editează textele folosind
pseudonime – mai precis, nume de utilizatori (id -uri). Pentru fiecare articol, pute m vedea
istoria editărilor succesive, precum și discu țiile online purtate de comunitatea de autori. De
exemplu, instruc țiunile de citare a articolului
„Racism” din Wikipedia specifică, la data editării acestui articol:
Bibliographic details for "Racism":
 Page name: Racism
 Author: Wikipedia contributors
 Publisher: Wikipedia, The Free Encyclopedia.
 Date of last revision: 5 February 2010 23:33 UTC
 Date retrieved: 7 February 2010 10:12 UTC
 Permanent link:
 http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Racism&oldid=3 42191549
 Primary contributors: Revision history statistics
 Page Version ID: 342191549
De asemenea, autorul unei anumite crea ții poate fi necunoscut , mai ales în cazul
crea țiilor din trecut, sau a unor texte postate online. Preluarea crea țiilor originale al e unui
alt autor și asumarea lor ca o crea ție proprie reprezintă plagiat, chiar dacă autorul crea ției
originale este necunoscut, anonim sau colectiv.

5.2.4. Plagiatul comparat cu încălcarea drepturilor de autor
Plagiatul este distinct de încalcarea dreptu rilor morale ale autorului sau de
încălcarea drepturilor de proprietate intelectuală. Drepturile morale ale autorului includ
drepturi precum cel de a fi recunoscut ca autor, dreptul de a -și publica anonim sau sub
pseudonim crea ția, sau dreptul de a dispune de integritatea
propriei crea ții.
Drepturile de proprietate intelectuală includ drepturile economice privind o anumită
crea ție–precum drepturile de a consuma, difuza sau comercializa respectiva crea ție.
Drepturile de proprietate intelectuală pot apar ține autorului , dar și unei alte păr ți, precum

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

57 moștenitorii autorului, o editură, sau oricine altcineva căruia aceste drepturi i -au fost
transferate. Drepturile de proprietate intelectuală pot fi transferate (de exemplu: donate,
moștenite, vândute, respectiv cu mpărate) în mod legitim. Dimpotrivă, calitatea de autor al
unei crea ții intelectuale originale nu poate fi transferată în mod legitim.
Plagiatul reprezintă în general o încălcare atât a drepturilor morale ale autorului, cât
și a drepturilor de proprietate intelectuală asupra crea ției respective. Totu și, există cazuri în
care plagiatul poate să nu încalce nici drepturi morale ale autorului – dacă acesta/aceasta a
renun țat la ele voluntar – și nici drepturi de proprietate intelectuală, dacă respectiva crea ție
este disponibilă în domeniul public fără nici un fel de restric ții.
Să luăm drept exe mplu cazul „fabricilor de esee” –firme specializate în producerea de
lucrări originale (referate, dizerta ții, sau orice alt produs intelectual), contra cost, la cererea
unui client. Clientul comandă un produs (de exemplu, o dizerta ție pe tema „Măsurarea
rasismului aversive prin teste psihologice”), pe care apoi îl prezintă ca fiind propria crea ție,
prin publicare, sau prin sus ținerea sa în cadrul unui examen de licen ță. În acest caz, autorii
reali ai dizerta ției au renun țat la toate drepturile morale asupra crea ției lor, și au transferat
cumpărătorului toate drepturile de proprietate asupra acesteia. Prin urmare, sus ținerea
publică a dizerta ției sau publicarea acesteia nu în calcă nici un fel de drept moral sau
economic al autorilor. Totu și, cum părătorul realizează un plagiat , deoarece prezintă un
produs original creat de al ți autori drept o crea ție proprie, asumându -și meritul pentru
acesta într -un context în care acest merit este recompensat (prin acordarea unui titlu
academic, prin oferirea unor burse, angajarea într -o pozi ție de cercetare etc.)
Un autor poate plagia și crea ții care nu sunt acoperite de licen țe de proprietate
intelectuală, fiind parte a domeniului public. De exemplu, un autor poate plagia texte din
Wikipedia, care sunt disponibile sub o licen ță Creative Commons Attribution -ShareAlike.
Reciproc, un autor poate încălca drepturile de proprietat e intelectuală fără să plagieze dacă,
de exemplu, scanăm o carte și o postăm pe Internet fără permisiunea de ținătorului
drepturilorde proprietate intelectuală, sau dacă includem într -o lucrare fotografii copiate
fără să fi cerut permisiunea de ținătorului drepturilor.
În cazul lucrărilor știintifice este permisă reproducerea unor fragmente scurte din
texte protejate de drepturi de proprietate intelectuală, cu precizarea corectă a autorului și

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

58 sursei, în scopul discutării acestora sau a includerii lor în argumenta ție – fără a fi nevoie de
permisiunea deținătorului drepturilor de proprietate intelectuală.

5.2.5. Pași pentru evitarea plagiatului
Evitarea plagiatului presupune urmarea câtorva pa și în redactarea propriilor crea ții
intelectuale:
1. În primul rând, trebuie să stabilim dacă respectiva crea ție (de exemplu, o
afirma ție, o formulare, un concept etc) reprezintă sau nu o crea ție originală sau este o
crea ție intrată în cunoa șterea comună. Dacă avem îndoieli, pentru a stabili acest lucru,
putem să ne întrebăm:
a. Este conceptul/ cunoa șterea/f ormularea respectivă larg cunoscut ă și folosită? Dacă
nu, atunci va trebui să precizam autorul și sursa.
b. Este conceptul/ cunoa șterea respectivă disputată, controversată? Dacă da, atunci
va trebui să precizăm sursa, inclusiv pentru a oferi credibilitate pozi ției susținute de noi.
c. Al ți autori care folosesc acel concept sau acea cunoa ștere o atribuie cuiva, sau o
folosesc pe post de cunoa ștere comună? Dacă al ți autori contemporani atribuie sursa, este
recomandabil să facem și noi la fel.
2. Dacă este vorba despre o crea ție originală , sau cu elemente de originalitate, este
esen țial să fie clar, în lucrarea noastră, că nu pretindem că ne apar ține și nu ne atribuim
meritul pentru ea. Putem realiza acest lucru prin:
a. Specificarea generică a faptului ca apar ține altcuiva: „Al ți cercetători au arătat
că….”, „există autori care afirmă că…”, „este cunoscut faptul că…”. Aceste formulări nu sunt
recomandate pentru lucrările științifice, unde trebuie precizat cu maximum de exactitate
cine este autorul conceptelor, argumentelor, formulărilor invocate de către noi. Ele sunt
acceptabile în texte publicate în afara comunită ții universitare și științifice, de exemplu în
jurnalism, sau în publica ții personale precum blogurile.
b. Specificarea precisă a autorului și a sursei (denumită „citare”) în conformit ate cu
un stil de citare consacrat. Citarea presupune în mod necesar precizarea autorului , deoarece
autorul este principalul element de identificare al crea țiilor originale. O regulă simplă este
aceea că orice invocare în propriile lucrări a unor crea ții originale din alte surse fără
specificarea explicită a autorului este incompletă , iar pentru lucrările științifice, este

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

59 incorectă. De exemplu, nu este suficient sa precizăm într -un text link -ul sursei de unde am
luat informa țiile, deoarece link -ul nu ne in formează cu privire la autor. Forma exactă pentru
precizarea autorului și sursei (de exemplu, autor, an, titlu, loc, editură, pagini etc.) variază în
func ție de stilul de citare ales.
În cele din urmă, trebuie să ne recitim textul și sa ne întrebăm dacă pe ntru fiecare
afirma ție și argument, inclusiv pentru conceptele teoretice folosite, este clar cititorului cui
apar țin (cine este autorul). Dacă există neclarită ți, acestea trebuie lămurite.
Precizarea autorului și a sursei trebuie realizată de fiecare dată chiar la momentul și
locul invocării respectivului concept, argument etc . – adică în text. Nu este suficientă
specificarea unei liste de autori și surse la sfâr șitul documentului, deoarece pe parcursul
lecturii cititorii pot să ne atribuie incorect calitat ea de autor pentru crea ții ce nu ne apar țin.

5.2.6. Și totu și…„Nu am plagiat, doar m -am inspirat”
Plagiatul nu se măsoară prin inten ția autorului, ci prin crea ția rezultată , mai precis,
prin mesajul transmis publicului. Chiar dacă autorul a avut inten ția de a se inspira și de a
crea un produs intelectual mai bun, prin referirea la crea țiile altor autori, dacă lucrarea sa
produce confuzie în rândul cititorilor între creatorul real și semnatar, este vorba despre
plagiat fără alte nuan țe.

5.2.7. Este plagiat ul un furt?
Analogia între plagiat și furt este în șelătoare din două puncte de vedere: al
distribu ției daunelor, și al calită ții acestora. În primul rând, furtul are ca victimă principală
persoana care î și pierde bunul furat. Există și victime colaterale , de exemplu, membrii
comunită ții respective care vor fi afecta ți de teamă sau insecuritate. Totu și, paguba suferită
de victima directă a furtului este semnificativ mai importantă. În cazul plagiatului, victima nu
este doar autorul contribu ției originale , ci întreaga comunitate profesională, și cu precădere
cititorii sau, mai general, consumatorii materialului bazat pe plagiat.
Prin urmare, prin daunele totale produse, plagiatul este o combina ție de furt cu
înșelăciune deoarece publicul î și formează o impre sie falsă despre autorul crea ției
respective.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

60 A doua diferen ță între plagiat și furt se referă la rela ția dintre autorul real și crea ția
sa. Autorii nu sunt doar „proprietarii” crea țiilor lor intelectuale , deseori rela țiile sunt mai
profunde, dat fiind că autorii investesc un efort considerabil în munca lor intelectuală. Ideile
sau formulările proprii unui autor îi definesc personalitatea și identitatea în raport cu ceilal ți
membri ai comunită ții, mai mult decât proprietă țile materiale. Prin urmare, prin da unele
produse autorului real, plagiatul implică simultan furtul unei crea ții intelectuale, furtul unei
identită ți intelectuale și o formă de abuz emo țional.

5.3 Prezentarea datelor despre subiecții sau instituțiile studiate
Cercetările empirice presupun în mod uzual investigarea unor subiecți ceea ce ridică
uneori probleme speci ale de ordin deontologic. Pe de o parte , există probleme în raport cu
condiția de anonimat pe care ar trebui să o aibă datele despre subiecți, mai ales când este
vorba de cercetări de tip calitativ, care se baze ază pe un număr mic de subiec ți și unde
identifi carea acestora este extrem de facil ă. Pentru a păstra condiția de anonimat este
necesar ca atunci cân d prezentăm datele în lucrare să utilizăm comentarii sau citate (spre
exempl u dintr -un focus grup) utilizând doar iniț ialele subiecților sau chiar pseudonime
create special. Este util să lu ăm în calcul faptul că în lucrare ar trebui să apară referințe doar
în raport cu variabilele socio -demografice utile în analiză , de genul vârst ă și sex (gen) .
Exemplu : B.34 , adică bărbat , 34 de ani. Sau putem utiliza și iniția lele pentru a putea
diferenția între ei anumiți subiecți de genul I.D: B 34 , pentru Ion Dumitru , bărbat 34 de ani .
În situația în care este necesar să definim un atribut car e ajută ușor la identificarea
unui subiect (de exemplu , șeful unei organizații politice în care am făcut cerc etarea și care
poate fi ușor reperat prin faptul că este nece sară precizarea funcției acestuia ) este
obligator iu să informăm persoana în cauză desp re faptul că în lucrarea elaborată de noi vor
fi utilizate date sau citate furnizate de res pectiv ul subiect și să obținem un acor d în acest
sens.

5.4 Înștiințarea și acordul subiecților studiați
Cercetarea socială poate să ridice și probleme în legătură cu faptul că subiecții
participă la o cercetare fără a cunoaște natura acesteia. Probl emele pot exist a doar atunci

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

61 când cunoașterea problematicii reale a investigației i-ar fi determinat să nu participe. Este
neplăcut pentru oric ine să fie chem at să p articipe voluntar la un test care vizează
performanțele amnezice și în realitate testarea sau experime ntul să vizeze orientările sale
sexuale. Din acest motiv , este bine ca subiecții să fie informați întotdeauna despre natura
demersului la care participă, evide nt utilizând o prezentare generală , accesibilă , focalizată
pe posibilele aspecte care ar pu tea deranja subiecții.
Nu trebuie însă să exagerăm inutil cu această componentă, pentru că, în practică,
probleme le deontologice de acest tip apar totuși rar . Ideea de bază rămâne aceea că , în
esență , nu trebuie să produci prin activitatea de cercetare niciun fel de efecte negative
participanților atât din punct de vedere fizic, cât și psihic sau social. Cea mai m are parte a
cercetărilor pe care dumn eavoastră le puteț i face nu are asemen ea atribute.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

62

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

63

Capitolul 6 Cum lucrăm cu profesorul coordonator ?

6.1 Care este rolul profesorului coordonator al lucrării
Rolul profesorului coordonator începe de la indicarea , respectiv analiza unui model
teoretic -metodolo gic adaptat problematicii propuse de autorul/autoarea lucrării de
cercetare. Câmpul de cercetare în știința politică și socială se extinde treptat , însă
paradigmele de cercetare dominante rămân fixe și cunosc doar o evoluție internă.
Coordonarea lucrării s olicită consultări privind cadrul teoretic asumat, bibliografia adiacentă
și respectarea unei metodologii recomandate.
În al doilea rând, coordonatorul lucrării de cercetare poate recomanda arii și
subiecte de interes care nu sunt investigate în stadiul cu rent al cercetării sau acoperirea lor
este limitată. Rolul coordonatorului unei lucrări (de licență sau disertați e) este și de a
orienta autorul/ autoarea spre literatura de specialitate cea mai relevantă și actuală și de a
oferi permanent un feed back crit ic munci i depuse de student , atât pe baza dialogului
permanent, cât și pe baza textelor produse de student în cadrul procesului de elaborare a
tezei .

6.2 Ce nu trebuie să așteptăm de la coordonatorul lucrării
Coordonatorului unei lucrări nu îi revine sarcina de a căuta și oferi bibliografie
specifică pentru o temă particulară, deoarece se asumă că autorul/autoarea cercetării
încheie ciclul de studii cu exercițiul verificat al documentării și identificării reperelor
bibliografice în cadrul unei d irecții de studiu social. De asemenea, coordonatorul nu are
responsabilitatea de a oferi informații administrative care pot fi obținute din surse
alternative, detalii juridice și reglementative ce pot fi obținute de la secretariat, norme
instituționale car e sunt accesibile în broșurile, cărțile sau website -ul instituției, date și/sau
arhive care aparțin unor instituții publice.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

64 Așteptarea de a fi ghidat pas c u pas în redactarea licenței/dis ertației , privit or la
informa ții bazale de natură teoretică sau met odologică este una nerealistă întrucât se
asumă că autorul/autoarea a dezvoltat principalele abilități de cercetare de -a lungul ciclului
de studiu.
În fin e, coordonatorul lucrării nu are sarcina de a explica normele deontologiei
cercetării, acestea fiind cunoscute din codurile etice ale instituției, aplicate fără excepție de –
a lungul perioade i de instruire și educație și însușite drept canon fără abateri.

6.3 Principii ale activității de coordonare a lucrărilor de licență și a
disertațiilor
Activitatea de coordonare a licenței și dis ertațiilor este reglementată de următoarele
principii:
principiul expertizei – coordonarea unei lucrări presupune expertiza și competența
demonstrată pe o subdisciplină a dom eniului de specializare , exemplificată de
publicarea unor cărți de specialitate, articole, comunicări științifice, apartenența la
asociații profesionale de specialitate, experiența predării unor cursuri universitare și
postuniversitare etc.
principiul actualității – coordonarea unei lucrări solicită ca tem a și cadrul teoretic
propuse să fie consonante cu dezbaterile la zi în subdisciplina științei sociale ce
circumscrie intențiile cercetării , ca și cu evenimentele și procesele sociale recente
care au relevanță pentru tema dată. Dacă spre exemplu ci neva elab orează o lucrare
despre pol iticile publice din domeniul învățământului, este util ca aceasta să prezinte
și ultimele reglementări sau propuneri de modificare ale legilor privitoare la
educație. Coordona torul are sarcina să ceară autorului/autoarei un astfe l de demers.
principiul relevanței – lucrarea și problematica propusă spre coordonare trebuie să
surprindă, pe cât posibil, probleme curente de interes public ale societății și
decidenților politici , economici sau comunitari.
principiul meritocratic afirm ă că notele și evaluarea unei lucrări vor ține cont strict de
meritele și eforturile autorului/autoarei depuse în redactarea lucrării, capacitatea sa
de a cunoaște literatura relevantă și de a instrumenta metodologia însușită în
vederea investigării proble maticii alese.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

65
principiul echității solicită ca merite și eforturi similare să fie tratate la fel în evaluare,
fără a părtini sau a apela la criterii arbitrare. Principiul echității solicită ca situațiile
potențiale de conflict de interese să fie declinat e de coordonatorul lucrării.
principiul nediscriminării implică faptul că evaluatorul nu va introduce criterii
irelevante în evaluare precum apartenența etnică, religioasă, politică a unei
persoane. De asemenea, discriminarea de gen sau pe motiv de orienta re sexuală
este exclusă de principiul nediscriminării.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

66

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

67

Capitolul 7 Evaluarea lucrărilor

7.1 Autoevaluarea lucrării
Primul pas al evaluării unei lucrări trebuie să -l facă chiar autorul. Lucrarea
dumneavoastră de licență sau disertația trebuie să respecte în primul rând cerințele formale
de redactare a unei cercetări științifice:
folosirea corectă a aparatului critic (note, referințe, bibliografie) ;
respectarea dimensiunilor cerute de regulile instituției și coordonatorul lucrării ;
respectarea normelor de etică a cercetării sau deontologia redactării (evitarea
plagiatului în diversele sale manifestări, respectarea datelor și concluziilor obținute
indiferent dacă sprijină sau nu ipoteza propusă, prezentarea exhaustivă a concl uziilor
derivate din cercetare, indicarea instrumentelor de verificare a prelucrării datelor
empirice etc .);
respectarea normelor gramaticale curente și acceptate de Academia Română ,
inclusiv de scriere u tilizâ nd semnele diacritice ale limbii române.

În al doilea rând, autorul/autoarea unei lucrări de licență sau a unei disertații trebuie
să verifice elementele de conținut ale cercetării . În esență este vorba despre :
demonstrarea parcurgerii și însușirii literaturii de specialitate relevante ;
adecvarea conținutului la titlul ales și respectarea secțiunil or obligatorii într -o
cercetare;
adecvarea ipotezei de cercetare la modelul teoretic propus ;
definirea/ explicarea termenilor -cheie ai problematicii ;
operaționalizarea riguroasă a variabilelor independente și dependente folosite ;

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

68
plauzibilita tea argumentelor și a validit ătii inferențe lor ce sprijină concluziile în
raport cu premisele și designul teoretic propus ;
indicarea limitărilor cercetării și a relevanței pentru aria tematică explorată .

7.2 Cum se eva luează o lucrare de licență?
Evaluarea unei lucrări de licențe implică verificarea mai multor aspecte și indicatori ,
ca și a unor elemente punctuale, începând de la cerințele formale până la elementele de
conținut. Vă prezentăm o parte a acestor criterii d e analiză. Structura și ponderea acestora
diferă însă în funcție de tipul de lucrare, licență sau disertație. În principal , evaluarea se
referă la:
respectarea normelor deontologice de cercetare, cu accent pe prevenirea și
sancționarea posibilelor situați i de plagiat, încălcarea drepturilor de proprietate
intelectuală etc .;
respectarea cerințelor formale de redactare și de dimensiune minimă sau maximă ,
reglementate instituțional ;
evaluarea calității, diversității și e ficienț ei demersului de documentare așa cum este
oglindit el în partea teoretică;
evaluarea contribuției și notei personale ale autorului/autoarei cercetării în
contextul literaturii de specialitate ;
evaluarea designului metodologic propus ;
evaluarea instru ment elor de cerceta re produse în cadru l cercetării;
verificarea cerințelor de rigoare argumentativă și conceptuală a autorului/autoarei
lucrării ;
evaluarea capacității de a opera și a interpreta datele de cercetare ;
evaluarea lucrării în raport cu prioritățile de interes public și a dezbateri i
academice;
valorificarea rezultatelor cercetării în context european, în procesele și obligațiile
de armonizare a politicilor publice naționale cu direcțiile de dezvoltare asumate în
calitate de stat -membru al Uniunii Europene.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

69 7.3 Care sunt itemii prin cipali în evaluare
Modele de grile de evaluare a lucrărilor sunt diverse și configurate în funcție de
nivelul de studii și domeniul de specializare. La modul general , itemii de evaluare țin cont
de:
reliefarea importanței și relevanței temei cercetate ;
expunerea reperelor de problematizare și a literaturii de specialitate ;
explicarea conceptelor -cheie folosite, a originii și evoluției acestora, a rolului lor în
cadrul teoretic propus ;
identificarea cu claritate a un ui model ipotetic și a unor întrebări de cercetare , care
să aibă un rol germinativ în cercetare ;
operaționalizarea corectă a conceptelor utilizate în vederea utilizării lor în design -ul
metodologic ;
capacitatea de a produce cunoaștere nouă, prin muncă individuală de teren, în
arhive, sau prin elaborarea creativă a unor instrumente calitative și cantitative ;
explicitarea cadrului teoretic propus și argument area opțiunil or metodologice alese ;
rigoarea demonstrației, argumentelor, inferențelor și plauzibilitatea concluziilor ;
relevarea limitărilor c oncluziilor și integrarea lor în contextul problematic relevant ;
indicarea unor direcții alternative de cercetare, viitoare sau care pot completa
stadiul actual al concluziilor și dezbaterilor .

7.4 Greșeli tipice care conduc la scăderea punctajului unei l ucrări
Greșelile frecvente în elaborarea unei cercetări se referă la inadecvarea titlului la
conținutul cercetării, alegerea unei teme prea generale și/sau decupate neglijent,
documentarea deficitară, alegerea unei bibliografii sau utilizarea unor surse ca re nu au
calitate științifică sau academică , menționarea eronată a unor autori sau lucrări, confuzii
terminologice sau incap acitatea de a defini pertinent con ceptele utiliza te în lucrare,
nerespectarea cerințelor formale de redactare, folosirea abuzivă și defectuoasă a datelor
empirice obținute pe parcursul cercetării, inconsistență și incoerență în prezentarea publică
a lucrării, încălcarea normelor deontologice ale cercetării.
Acestea sunt câteva din greșelile tipi ce care pot fi întâlnite în elaborarea și
prezentarea lucrărilor și care conduc automat la depunctări severe în procesul de eva luare.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

70 În măsura în care țineți cont de recomandările din acest ghid veți putea constata ușor că
acest tip de greșeli pot fi ușor evitate.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

71

Capitolul 8 Susținerea publică a lucrării

8.1 De ce susținem public o lucrare?
Susținerea publică a lucrării este motivată de natura intrinsecă a cunoașterii, anume
cunoașterea științifică este un bun comun, împărtășit de membrii unei comunități
academice , care poate fi diseminat, verificat, criticat în mod egal de reprezentanții acelei
comunități.
Susținerea publică a unei lucrări academice invită competențele egale la dialog și
problematizare, impune standarde de cercetare și previne suspiciunile de pă rtinire sau
arbitrar în evaluare.
Modernitatea a adus cu sine ideea democratizării cunoașterii și a nevoii de a
fundamenta public procesul cercetării. Di n acest motiv, valoarea democra ției cunoașterii
este una refere nțială și e a presupune dialogul și dezb aterea în spațiul public a tuturor
subiectelor de interes pentru oameni. Cercetarea socială, prin excelență, implică un
asemen ea rol și o astfel de dimensiune.

8.2 Cum prezentăm lucrarea în fața comisiei?
Prezentarea lucrării, așa cum am menționat deja , este un aspect extrem de
important în logica susținerii oricărei lucrări academice. Pentru aceasta trebuie să gândim
prezentarea noastră în două secvențe distincte.
O primă secvență este cea în care prezentăm în mod succint elementele centrale ale
lucră rii, insistând asupra tezelor de plecare, asupra tipului de abordare pe care l -am propus,
asupra principalelor dimen siuni metodologice și teoretice luate în calcul, iar în final insistăm
asupra concluziilor centrale.
Parte a a doua a prezentării cuprinde î n mod uzual un dialog cu membrii comisiei,
dialog care se referă exclusiv la teza propusă și la implicațiile ei teoretice și metodologice.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

72 Studen ul trebuie să fie pregătit să răspundă la în trebările membrilor comisiei făcând
precizările necesare pentru a c larifica anumite idei, concepte, clasificări ori detalii de natură
metodologică.
Idea de bază este aceea de a fi capabil să susți i public tezel e invocate în lucrare într –
un dia log academic. Nu este nece sar să răspunzi la întrebări pornind de la ideea că membrii
comisiei așteaptă un anumit tip de răspuns care să le confirme propriile viziuni sau opțiuni.
Altfel spus , membrii comisiei așteaptă să vadă la un student cum anume acesta /aceasta
reușește să ma nipuleze instrumentarul teoretic și metodologic, cum a nume poate să
contra argument eze față de o t eză opusă celor propuse eventu al de ei în cadrul dialogului,
cum pot absolvenții să apere un punc t de vedere, dar și cum conștien tizea ză, în anumite
situații, divers e limite pe care un demers de cercetare le poate avea.
Trebuie să ținem cont de faptul că ori ce student are un timp limitat în care poate să –
și prezinte lucrarea , deci este esențial să putem spune cât mai multe lucruri și cât mai clar și
coerent într -o unitate de timp restrânsă . Pentru o cât mai efici entă prezentare este foarte
util să pregătim un rezumat al lucrăr ii care să fie citit de mai mult e ori înainte de susținere,
rezumat care poate fi utilizat chiar la prezentare, (a cesta e util în mă sura în care subliniem
pe el anumite idei) pentru a da coer ență și eficiență prezentării. În nici un caz nu citim
rezumatul în fața comisiei.
Este de asemenea indicat să ne gândim la o serie de întrebări care ar putea fi
formulate de membrii comisiei, întrebări la care pregătim răspunsuri. De regulă, acestea pot
viza:
Clarifi carea unor concepte sau termeni -cheie din lucrare ;
Nevoia de a furn iza detalii suplimentare de natură metodologică față de indicatori,
instrumente etc. ;
Nevoia de a argumenta motivația alegerii unei anume metode ;
Nevoia de a detalia modul în ca re au fost construite ipotezele ;
Nevoia de a prospecta modalitatea de selecție a literaturii care a permis
documentarea ;
Nevoia de a explica sau detalia diverse elemente grafice: tabele, matrici, figuri sau
scheme din lucrare.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

73 În funcție de natura domeniu lui în care este elaborată lucrarea , aceste tipuri de
întrebări pot suferi modificări, dar întotdeauna acestea se vor centra exclus iv asupra tezei
elaborate de student .

8.3 Cum și când utilizăm materiale de sinteză pentru uzul comisiei ?
În unele cazu ri absolvenții elaborează materiale sintetice pe care le înmânează
comisiei la susținere. Nu este un lucru absolut necesar. Materialele pot fi utile dacă pot ajuta
studentul în prezentarea unor idei sau scheme complexe teoretice sau metodologice.
Comisia s e raportează oricu m la lucrare, de aceea aceste ma teriale trebuie utilizate doar
dacă real pot fi utile. De exemplu, o schemă teoretică complexă poa te fi prezentată astfel
pentru ca discuțiile să fie mai facile cu ajutorul suportului vizual.

8.4 Cum și când utilizăm mijloacele tehnice (multimedia) destinate
prezentării tezei ?
Mijloacele tehnice de tip m ultimedia pot facilita prezentarea unor date sau chiar a
unei lucrări în ansamblu. Trebuie ținut însă cont de faptul că orice student are un timp
limitat în care poa te prezenta lucrarea și deci trebuie luat în calcul timpul necesar pen tru
manipularea acestor instrumente.
Din nou trebui e să precizăm că utilizarea diferitelor mijloace multimedia depinde de
natura temei în principal. Spre exemplu, teme privi toare la comunicarea nonverbală sau
privitoare la simbolistica polit ică se pretează la utili zarea unor mijl oace în care compone nta
vizuală să fie prezentă. Cu atât mai mult este cazul în situația î n care camere foto sau video
au fost utilizate în demersul d e cercetare , producându -se documente vizuale. La modul
general există posibilitate a de a utiliza în susținer ea licenței sau disertației următoarele
mijloace tehnice:
Înregistrări audio;
Înregistrări video ;
Prezentări PowerPoint ;
Proiecții de film ;
Utilizar ea unor soft uri de analiză de date ;

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

74
Accesarea online a anumitor site -uri (de exemplu a un ui site creat de student pentru
un dem ers de cercetare online).

8.5 Care este durata prezentării unei lucrări?
În mod obișnuit prezentarea unei lucrări nu trebuie să depășească 15 minute , însă
discuțiile ulterioare cu membrii comisi ei pot adăuga acestui interval un timp limitat pentru
dezbatere, verificare și dialog, la latitudinea membrilor comisiei.

***

Stimate student, această lucrare nu reprezintă altceva de cât un simplu instrument
menit să îți ușureze munca de pregătire și de elaborare a unei lucrări științifice , fie că este
vorba de licență, fie de disertație. Munca științifică presupune reguli precise și, mai gen eral,
norme formale care con stituie un canon al mo dului în care se face, se dezbate și se
disemine ază cunoașterea. Apartenența la o comunitate științifică înseamnă, înainte de
toate, stăpânirea acestui instrumentar și de aici și preocuparea oricărei universități, facultăți
sau departamen t pentru îns ușirea normelor de elaborare a unei lucrări academice. Acest
ghid nu este decât un instrument care te poate ajuta în demersul de cercetare și de
elaborare a lucrării tale. Trebuie, însă, să tratezi acest ghid din perspectiva valorii sale
instr umentale și o rientative și nu a unei valori universale și paradigmatice. Lucrarea noastră
nu acoperă absolut toate aspectele care a r putea să te preocupe sau inform ațiile de care ai
avea nevoie și din a cest motiv îți recomandăm să cauți și alte lucrări dedicate pregăti rii,
elaborării sau redactării unei lucrări ac ademice. Este de alt fel important să consulți pentru
elementele de specificitate ale unui domeniu sau subdomen iu de specializare și ghidurile
sau reglemen tările particulare elaborate de universitatea, facultate a sau catedrele de
specialitate din domeniul în care îți susții teza.
Dincolo de spațiul universității, oriunde se pune problema certifică rii competenței
unui specialist se ridică și problema certificării calității produselor intelectuale ale acestuia.
Produsele muncii intelectuale sunt cel mai adesea demersuri teoretice sau empirice,

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

75 prezentate într -o formă scrisă. Fie că este vorba de un public larg, fie că este vorba de o
comunitate științi fică sau de un public privat format din diverșii clienți ai ser viciilor
organizațiilor în care luc rează un specialist, î ntotdeauna evaluarea competenței acestuia se
va face pornind de la calitatea produselor sale științifice. Primele astfel de lucrări sunt tezele
de licență și de disertație. Ele reprezintă prima carte de vizită a viitorului s pecialist. Noi am
încercat prin această lucrare să îți ușură m munca ș i să te ajutăm să te prezinți câ t mai bine
în viitoare a carieră.
Atât licența cât și disertația nu sunt un sfârșit al unei perioade de formare
academică, cât un î nceput al unei cariere. Am vrea ca astfel să te raportezi la propria ta
lucrare și cu acest gând să consulți acest ghid.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

76

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

77 ANEXE
ANEXA 1 Model de plan de licen ță/diserta ție – Copertă

Școala Na țională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Științe Politice

LUCRARE DE LICEN ȚĂ

Coordonator științific:
Titlu academic Prenume Nume Absolvent:
Prenume Nume

Bucure ști, Luna Anul

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

78

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

79
ANEXA 2 Model de plan de licen ță/diserta ție – Pagină de titlu

Școala Na țională de Studii Politice și Administrative
Facultatea de Științe Politice

TITLUL LUCRĂRII

Coordonator științific:
Titlu academic Prenume Nume Absolvent:
Prenume Nume

Bucure ști, Luna Anul

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

80

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

81
ANEXA 3 Model de plan de licen ță/diserta ție Exemplu pentru lista de figuri și
lista de tabele

Lista figurilor

Figura 1.1: Titlul figurii ……………………………………………………………. ……. …….. p.
Figura 1.2: Titlul figurii …………………… ………………………………….. ……. …………. p.
Figura 2.1: Titlul figurii …………………………………………………………. ……. ……….. p.
Figura 3.1: Titlul figurii ………………………………………. ………………… ……. ……….. p.
Figura 3.2: Titlul figurii ……………………………………………………………. ……. …….. p.
Figura 3.3: Titlul figurii ……………………………………………………………. ……… …… p.
Figura 4.1: Titlul figurii …………………………………………………………………. ……. .. p.

Lista tabelelor

Tabelul 2.1: Titlul tabelului ………………………………………………………………. ….. p.
Tabelul 2.2: Titlul tabelului …………………………………………………………………… p.
Tabelul 3.1: Titlul tabelului …………………………………………………………………… p.
Tabelul 3.2: Titlul tabelului …………………………………………………………………… p.
Tabelul 3.3: Titlul tabelului …………………………………………………………………… p.
Tabelul 4.1: Titlul tabelului …………………. ……………………………………………….. p.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

82

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

83
ANEXA 4 /1
Cuprins – Exemplificare pentru cazul unei teme privind aspecte ale migra ției
circulatorii în România după 2000

Introducere ……… ………………………… ………. ……………………………………………………. ………… p.
Partea I – Partea teoretică …………….. ……………………………………………………………. ………… p.
Capitolul 1. Migra ția ……………………….. ……………….. ……………………………………….. ………… p.
1.1 Aspecte teoretice ale fenomenului de migra ție …………………………………………. ………… p.
1.2 Perspective și abordări sociol ogice asupra migra ției ……. ……………………………. …………. p.
1.3 Abordări privind fenomenul de migra ție pentru muncă ……… ………………………. ………… p.
1.4 Dimensiunea migra ției circulatorii pentru muncă ……………………………………….. ……… …p.
Capitolul 2. Specificul migra ției în România …………………. ……………………… ………………….. p.
2.1 Aspecte ale migra ției în România după 1989 …. …………………………………………. …………. p.
2.2 Patternuri ale migra ției pentru muncă în R omânia ……………… ………….. ……. …………….. .p.
2.3 Migra ția circulatorie. Dinamici temporale și spa țiale … …………… ………………….. ……….. .p.
Capitolul 3. Migra ția circulatorie î n localitatea X în perioada 200 5-2009.
Studiu de caz ……………………. …………………….. ……………………………………………….. …………. p.
3.1 Factori care influen țează migra ția în localitatea X ….. …………………………………. …………. p.
3.2 Practici ale migra ției circulatorii pentru muncă în tre 2005 -2009 ……………. ………………. p.
3.3 Efecte comunitare ale migra ției circulatorii ……………. ………………………. ……….. . ……….. p.
3.4 Efecte ale migra ției circulatorii asupra institu ției familiei ……. ………………………. ……….. p.
Partea a II -a – Partea prac tică (de cercetare) ……………….. ………………………… ……………….. p.
Capitolul 4. Proiectul de cercetare ……………. ………………………………………………. ……………. p.
4.1 Obiectivele cercetării …………… …………………. …….. ……………………………………… ………… p.
4.2 Opera ționalizarea conceptelor. Defini ții de lucru ……………………………………….. ………… p.
4.3 Ipotezele cercetării ……………………………….. ……………………….. ……………………… ……….. .p.
4.4 Descrierea metodelor și instrumentelor de cercetare ………………………………….. ……….. p.
4.5 Universul de cercetare. Categorii de popula ție/eșantionul investigat ……………. ……….. p.
4.6 Realizarea cercetării …. ………………….. ………………………… ……………………………. ………… p.

Ghid de elaborare a lucrării de licen ță și a diserta ției

84

ANEXA 4/2

Capitolul 5. Rezultatele cercetării. Analiza și interpretarea datelor ………… …….. p.
5.1 Prezentarea generală a datelor și rezultatelor cercetă rii ……… …………………. .. p.
5.2 Analiza interviurilor …………. ………………….. …………………………. ………………….. .. p.
5.3 Analiza focus -grupurilor …………… ……………………………………. ……………………… p.
5.4 Analiza documentelor sociale ……………. …………………………………………………… p.
5.5 Interpretarea datelor relevante ale cercetării …………………………………………. .. p.
Capitolul 6. Concluzii ………………………………………………………………………………… .. p.
6.1 Sintetizarea rezultatelor ob ținute …………………………………………………………… . p.
6.2 Validarea/invalid area ipotezelor de cercetare …………………………………………. . p.
6.3 Valoarea teoretică și utilitatea practică a datelor de cercetare ………………….. . p.
6.4 Direc ții viitoare de cercetare ……………………. …….. ………………….. ………………… p.
Bibliografie ………………………………………………….. ……………………….. …………………. p.
Anexe (dacă există) ……………………………. …………………… ………………………………… . p.