Srategii de Diminuare a Impactului Activitatii Profesionale Asupra Vietii Familiale

CUPRINS

Adnotare (în limbile română și engleză

Introducere

Capitolul I. Abordarea conceptuală a vieții familiale și nivelului de realizare profesională

Delimitări teoretice ale conceptelor-cheie

Factorii și principiile dezvoltării familiei armonioase

Manifestări ale impactului activității profesionale asupra vieții familiale

Concluzii

Capitolul II. Demers constatativ a relației privind satisfacția maritală și nivelul de realizare profesională

2.1 Realizarea experimentului de constatare a atitudinii cuplurilor cu referire la satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră

2.2 Evaluarea corelației dintre satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră

2.3 Concluzii

Capitolul III. Demersul formativ asupra concilierii vieții de familie și a nivelului de realizare în carieră

3.1 Programul experimental de conciliere al vieții de familie și realizării în carieră

3.2 Analiza și dimensionarea rezultatelor programului experimental

3.3 Concluzii

Concluzii și recomandări

Bibliografie

Anexe

ADNOTARE

la teza de master cu tema “ Srategii de diminuare a impactului activității profesionale asupra vieții familiale ”.

Teza cu tema “Strategii de diminuare a impactului activității profesionale asupra vieții familiale” este constituită din introducere, trei capitole, concluzii, concluzii generale și recomandări, bibliografie din 45 de surse, 2 anexe, 63 pagini de text de bază, bibliografie, 4 figuri, 9 tabele, cuvinte cheie.

Scopul cercetării constă în elaborarea și validarea programului de conciliere a vieții de familie și activității profesionale.

Obiectivele cercetării sunt: analiza abordărilor teoretice contemporane asupra dezvoltării familiei prin prisma concilerii vieții de familie cu cea profesională; analiza abordărilor teoretice contemporane asupra satisfacției maritale și avansării/realizare în carieră; identificarea factorilor care determină satisfacția maritală și a factorilor care condiționează realizarea profesională; determinarea relației între satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră din perspectiva egalității de gen. determinarea atitudinii cuplurilor vizavi de satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră; elaborarea și validarea programului de diminuare al impactului activității profesionale asupra vieții familiale.

În teză au fost utilizate cuvinte-cheie, cum ar fi: familie, satisfacție maritală, carieră (profesională), nivel de realizare în carieră, conflict, conciliere, comunicare, perspectivă gender.

Obiectivul primordial al prezentei investigații constă în cercetarea complexă a aspectelor teoretice și aplicative ce țin procesul de diminuare al impactului activității profesionale asupra vieții familiale și evidențierea relației dintre acestea, cu precădere determinarea influenței satisfacției maritale asupra nivelului de realizare în carieră.

Valoarea teoretică a cercetării constă în evidențierea aspectelor pozitive ce țin de influența satisfacției maritale asupra nivelului de realizare în carieră, atât la bărbați, cât și la femei, astfel că partenerii cuplului familial ce au ambii cariere profesionale necesită un foarte bun management al rolurilor și responsabilităților în viața de familie, prevalând nu atât cantitatea timpului petrecut în familie, ci calitatea acestuia.

Valoarea aplicativă a cercetării constă în evidențierea faptului că familiile în care ambii parteneri, și bărbatul, și femeia au cariere profesionale, încearcă să echilibreze și să integreze rolurile centrale de: angajat, soț, soție, părinte, simțindu-se bine psihologic, întrucât găsesc satisfacție și realizare prin simbioza acestor roluri.

ANNOTATION

For the thesis on “ Mitigation strategies of impact on professional and personal life”

Thesis on “ Mitigation strategies of impact on professional and personal life” consists of introduction, two chapers, conclusions and recommendations, bibliography of 45 sources, 2 appendices, 63 pages of basic text, references, 4 figures, 9 tables, keywords.

The main research goal is to establish and validate mitigation program of professional and personal life.

Research objectives are: analysis of contemporary theoretical approaches to the problem of marital satisfaction, analysis of contemporary theoretical approaches to the advancement and career achievement levels, identifying factors that determine marital satisfaction and the factors that condition the elevated level of career achievement from gender perspective, determination of couples attitude versus marital satisfaction and the level of career’s achievements, development and validation of impact mitigation program of professional activity on family life.

In the thesis were used keywords such as: family, marital satisfaction, career (professional) level of career’s achievements, conflict, conciliation, communication, gender perspective.

The primary objective of this investigation consists of a complex research of theoretical and practical aspects related to the mitigation professional activity on family life and highlighting the relationships between them, especially determining the influence of marital satisfaction on the level of achievement in career.

The theoretical research is spotlighting the positive aspects related to the influence of marital satisfaction on the level of achievement in their careers, both men and women, so that family partners who both have a career need a very good management of their family life role and responsibilities, and not the prevailing amount of time spent in the family, the quantity of the time spent in the family is less important then its quality.

The applicative value of the thesis is based on highlighting the fact that in those families where both partners, and man and woman have professional careers, are trying to balance and integrate the central roles of: employee, spouse, wife, parent, feeling better psychologically, due to the fact that they find satisfaction and attainment through the symbiosis of these roles.

Introducere

Actualitatea cercetării. Subiectul relației dintre activitatea profesională și viața de familie se află constant în atenția specialiștilor de-a lungul anilor. Acesta reprezintă interes sporit atât în contextul politicilor familiale, dar și din perspectiva politicilor sociale și a celor legate de domeniul muncii. Munca și familia – reprezintă domenii importante ale vieții noastre. Totodată, din ce în ce mai des, oamenii balansează între între cerințele înaintate de piața forței de muncă și responsabilitățile familiale, încearcând să rezolve cu pierderi minime problemele care rezultă.

Situația se complică dat fiind și faptul că în majoritatea familiilor muncesc ambii parteneri/soți, în același timp, copiii, treburile casnice necesită eforturi și timp, iar activitatea profesională – eforturi crescănde. În psihologie, sociologie, științele educației de mult timp este studiată problema interferenței dintre familie și activitatea profesională. Este recunoscut faptul impactului negativ asupra familiei al unor astfel de aspecte ale activității profesionale ca stresul profesional și varietatea programelor de lucru. Reiterăm faptul, că pe de altă parte, familia de multe ori acționează ca un "amortizator": astfel, în condițiile când situația în familie este una pozitivă, non-conflictuală, aceasta poate anihila problemele la locul de muncă, diminua impactul lor negativ.

Totodată, deseori angajatorii preferă să responsabilizeze situația familială/responsabilitățile față de membrii familiei pentru eventualele întârzieri sau absențe de la serviciu, ignorând alte probleme ce duc la absenteism (managementul ineficient al unității de producție sau instituție, ne-asigurarea concilierii vieții de familie cu cea profesională). În același timp, există și alte abordări precum că angajarea în câmpul muncii și familia interacționează, dar între variabilele de muncă și de familie, nu există o relație directă de cauzalitate. Este cert faptul că la etapa actuală sfera profesională determină climatul familiei, bunăstarea și stabilitatea căsătoriei. Situația psihologică la locul de muncă, în special relațiile cu conducerea și colegii, nivelul de aceptare personală a tipului de activitate profesională practicat, valoarea individuală a poziției ocupate, gradul de satisfacție de venitul obținut – aceștia și alți factori dau impuls general vieții și activității umane, determină starea de spirit și de sanatate în sensul larg al cuvântului, respectiv, au un efect semnificativ asupra vieții de familie.

Totodată, dezbaterile specialiștilor asupra rolului determinant al uneia din variabilele menționate (munca sau familia) continue. Dincolo de poziția personală a autorului, în favoarea factorului familiei, menționăm argumentele unor autori în susținerea rolul determinant al rolului profesional comparativ cu cel familial și anume: extinderea fenomenului “ekonomocentrismului” și comportamentului consumatorului (cu accent pe achiziționare exagerată), a relațiilor temporale planificate, dezacordurile interpersonale cu referire la stilul de viață, acestea având impact semnificativ negativ asupra instituției căsniciei.

Echilibrul dintre viața profesională și cea personală, de familie constituie o problemă actuală, specifică standardelor europene. Astăzi atît femeile, cît și bărbații își doresc o carieră de succes și o viață personală împlinită, caracterizată prin satisfacție, conflict de rol minim, funcționare optimă a angajatului/angajatei atât în sarcinile și rolurile de la locul de muncă, cât și cele din viața personală/de familie.

Echilibrul dintre muncă și viața personală se referă la “combinarea muncii și a vieții personale în așa fel încât ambele pot fi îndeplinite cu succes”, și poate varia în funcție de caracteristici individuale, familiale, organizaționale și societale. Obținerea acestui echilibru este benefică atât pentru sănătatea și starea de bine a angajaților, precum și pentru performanța organizațională (îmbunătățirea ratei de retenție a angajaților, creșterea productivității, diminuarea absenteismului). La nivel societal beneficiile cele mai importante sunt creșterea ratelor de ocupare ale femeilor și a acelora de fertilitate, ambele fiind obiective foarte importante în contextul îmbătrânirii demografice.

Din ce în ce mai mulți oameni declară că se simt stresați și resimt presiunea timpului, având impresia că acesta nu le este niciodată suficient pentru îndeplinirea a tot ceea ce au de făcut. Oamenii pot resimți presiuni crescute venind atât din partea rolului profesional cât și a celui personal, dar și din cauza insecurității crescânde, atât în cadrul familiilor din ce în ce mai fluide, cât și a nesiguranței locului de muncă. De aceea, conceptul de echilibru între muncă și viața personală (Work Life Balance) a devenit unul important pe agenda publică, ca urmare a schimbărilor structurale petrecute în societatea contemporană, începând cu deceniul șapte al secolului trecut.

Modelul familial tradițional, în care bărbatul este întreținătorul familiei iar femeia este casnică și are grijă de copii, a devenit din ce în ce mai puțin întâlnit în statele europene. Scăderea salariilor reale care face necesară existența unui al doilea venit în gospodărie, creșterea numărului de locuri de muncă în sectorul de servicii care sunt potrivite mai degrabă femeilor, îmbătrânirea demografică din cauza căreia activarea pe piața muncii a unor alte categorii sociale este imperativă, toate acestea destabilizează modelul tradițional. Însă intrarea masivă a femeilor pe piața muncii a produs „un deficit de îngrijire”, care intensifică sentimentul de presiune asupra timpului, în special pentru femei, dar și pentru partenerii acestora.

Organizarea postfordistă a muncii șterge barierele tradiționale, existente în perioada industrială, între muncă și viața personală atât în ceea ce privește dimensiunea spațială cât și cea temporală, iar acest fapthimbărilor structurale petrecute în societatea contemporană, începând cu deceniul șapte al secolului trecut.

Modelul familial tradițional, în care bărbatul este întreținătorul familiei iar femeia este casnică și are grijă de copii, a devenit din ce în ce mai puțin întâlnit în statele europene. Scăderea salariilor reale care face necesară existența unui al doilea venit în gospodărie, creșterea numărului de locuri de muncă în sectorul de servicii care sunt potrivite mai degrabă femeilor, îmbătrânirea demografică din cauza căreia activarea pe piața muncii a unor alte categorii sociale este imperativă, toate acestea destabilizează modelul tradițional. Însă intrarea masivă a femeilor pe piața muncii a produs „un deficit de îngrijire”, care intensifică sentimentul de presiune asupra timpului, în special pentru femei, dar și pentru partenerii acestora.

Organizarea postfordistă a muncii șterge barierele tradiționale, existente în perioada industrială, între muncă și viața personală atât în ceea ce privește dimensiunea spațială cât și cea temporală, iar acest fapt are consecințe importante, de cele mai multe negative, asupra percepției existenței unui echilibru între cele două domenii. Există dovezi că organizațiile contemporane au devenit „lacome” cu timpul angajaților, în special al celor înalt specializați care lucrează în cadrul economiei cunoașterii. De aceea, timpul rămas pentru a efectua celelalte activități este considerat a fi insuficient de către aceștia. În literatura de specialitate conceptul inițial de echilibru între muncă și familie a fost modificat pentru a-i include și pe cei fără responsabilități familiale, întrucât s-a constatat că și aceștia se confruntă cu dificultăți de a face față exigențelor din ce în ce mai crescute ale locului de muncă în acest context.

Deși este foarte importantă la nivel european, în Republica Moldova tema a intrat relativ de curând pe agenda publică, în special în ceea ce privește dimensiunea organizațională, însă nu este utilizată în discursul politic. De asemenea, referințele pe acest subiect nu sunt foarte multe în mediul academic din Republica Moldova, mai ales în privința analizei factorilor care pot avea o influență asupra echilibrării balanței. Lucrarea aceasta își propune să dezvolte un asemenea model de analiză, descriind însă și contextul economic și social în care acest concept a apărut, precum și principalele măsuri utilizate la nivel organizațional și social pentru corectarea dezechilibrelor.

Normele sociale privind feminitatea și masculinitatea s-au schimbat foarte mult în ultimii 30 de ani. Diviziunea muncii între femei și bărbați era foarte evidentă, munca plătită a devenit foarte importantă, în timp ce munca în gospodărie a scăzut din importanță. A apărut astfel “cultul adevăratei feminități”, rolul central al femeii fiind acela de creștere și educare a copiilor și de muncă în domeniul casnic.

După cel de-al doilea razboi mondial normele sociale au promovat rolul central al femeii ca părinte și cel al bărbatului ca persoană care asigură resursele materiale ale familiei. Identitatea și valoarea bărbatului ca persoană era asociată aproape exclusiv cu performanța în muncă și veniturile asociate muncii. Flexibilitatea normelor sociale privind feminitatea și masculinitatea cît și realitatea societății actuale impun un management diferit adaptat nevoilor actuale ale femeilor și bărbaților. Societatea actuală trece prin schimbări care au impact negativ asupra vieții de familie și profesionale ale adulților. O întrebare frecventă a adulților se referă la: “cum pot să am o carieră de succes și în același timp o viață personală împlinită?” Pentru că rolurile tradiționale din familie și de la locul de muncă s-au schimbat, atît femeile cît și bărbații doresc să-și construiască o carieră și, în același timp, să-și atingă obiective personale, de familie. Creșterea nivelului de așteptări și a costurilor de trai determină multe persoane să muncească mai mult, în ciuda nevoilor și responsabilităților personale recunoscute și afirmate de către aceștia. Echilibrul între muncă și viață personală poate fi atins prin găsirea și menținerea unui ritm optim între responsabilitățile carierei și cele personale.

Numeroase statistici europene și internaționale cuprind date despre problemele datorate conflictului dintre viața profesională și cea personală. Dacă pînă nu demult o analiză a performanței în muncă punea accent redus pe aspecte privind starea emoțională a angajaților sau impactul stresului din viața privată asupra performanței în muncă, datele recente ne oferă o altă perspectivă asupra problemei. Studii realizate în țări europene indică faptul că:

-cel puțin 1 angajat din 3 percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă și viața personală/de familie;

-40% din mamele care muncesc și 25% din tații care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă și familie;

-50% dintre părinți consideră că au o problemă în a realiza o balanță între timpul petrecut la muncă și cel petrecut cu familia;

-2 părinți din 3 manifestă un stres zilnic moderat-ridicat datorat dificultăților și conflictelor de rol muncă-familie;

-stresul influențează calitatea activităților realizate de femei și bărbați la locul de muncă.

Un studiu realizat cu părinți care muncesc arată că acțiunile realizate de organizație, cu impact asupra îmbunătățirii calității vieții de familie, este a doua sursă de recompensare a angajaților. Iar implicarea în viața de familie reprezintă una dintre soluții la problema conflictului viață profesională – viață personală. Familiile în care ambii parteneri au o carieră, au nevoie de un bun management al rolurilor și responsabilităților în viața de familie: copii și cuplu; cantitatea de timp petrecut cu familia, cu alte cuvinte contează mai puțin cît timp petreci cu copiii sau soțul/soția, cît mai ales ce faci în acel timp, comportamentul tău raportat la ceilalți.

La nivelul Uniunii Europene reconcilierea muncii cu viața personală este formulată ca fiind o problemă socială, menționată în documente, iar o serie de politici au fost adoptate ca și instrumente de facilitare a acesteia (directive privind timpul de lucru, concediul parental și munca cu jumătate de normă). Însă la nivelul statelor membre există diferențe importante, ca și consecință a unor politici și valori diferite. În țările nordice modelul cel mai des întâlnit este cel al ambilor parteneri care lucrează cu normă întreagă (statul fiind principalul furnizor de servicii de îngrijire a persoanelor dependente), în Sudul și Estul Europei în cele mai multe cupluri fie unul (în cazul celor mai în vârstă sau cu un nivel scăzut de educație), fie ambii parteneri sunt angajați cu normă întreagă (fiind utilizate servicii de îngrijire informală, mai degrabă de pe piață însă nefiscalizate în Sud și membrii ai familiei extinse în Est) iar în Europa continentală și în statele liberale în cele mai multe dintre familii unul dintre parteneri lucrează cu normă întreagă și cel de-al doilea cu normă redusă (în special în Olanda, Austria și Germania, dar și Marea Britanie aceasta fiind principala metodă de reconciliere).

În Europa de Est, suportul oferit prin intermediul politicilor este scăzut, iar nivelul salarial redus face dificilă apelarea la serviciile oferite de către piață, munca cu normă redusă sau ieșirea definitivă de pe piața muncii a unuia dintre parteneri.

Datorită faptului că reconcilierea muncii cu celelalte roluri sociale, în special cel de consort/consoartă sau părinte, pare să devină o adevărată provocare în contextul actual, o parte importantă din literatura despre echilibrul dintre muncă și viața personală se referă la factorii care contribuie la realizarea acestuia, atât la nivel individual cât și național. Înțelegerea acestora este importantă pentru a putea dezvolta politici publice și organizaționale eficiente în acest domeniu. Determinanți relevanți au fost identificați la nivelul caracteristicilor individului (variabile socio demografice, valori, trăsături de personalitate, compoziția gospodăriei și împărțirea sarcinilor domestice în cadrul acesteia, caracteristici ale locului de muncă), organizației (mărimea acesteia, tipul de activitate economică desfășurată, politici și cultură organizațională, atitudinea managementului și a colegilor față de reconcilierea muncii cu viața personală) și societății (nivel de dezvoltare economică/modernizare, modelul statului bunăstării, politici sociale, norme și valori de gen).

Gradul de cercetare. Problema dată este în vizorul mai multor cercetători care au abordat problematica satisfacției maritale. Unele aspecte ale acestei probleme au fost cercetate de savanții occidentali: Bernard J., Corneau G., Locke H., Gray J., Moreau A., Scot V., Runnels P., Rich H., Leleu G., Ziglar Z ș.a. ale savanților români: Mitrofan I., Mitrofan N., Bonchiș E., Iluț P., Turliuc N, Voinea M. O atenție aparte în abordarea problematicii satisfacției maritale și a nivelului de realizare în carieră în rândul cuplurilor familiale revine studiilor cercetătorilor: Burke J. R., Pieter J., McDonnell K., Greenhaus J. N., Fuligni A.S., Russell G., Zlate M. și Organizații precum Harvard Business Review on Work and Life Balance (2000), Human Resource Management Review (2004), OMS (2005), Green Paper (2005). O atenție aparte problematicii în cauză revine studiilor cercetătorilor moldoveni: Bârcă A., Vaculovschi D., Trofimov V.

Menționăm faptul că la etapa actuală problema reconcilierii vieții personale/de familie și a vieții profesionale/publice se află în centrul politicilor europene, fiind reflectată în mai multe documente specifice: Recommendation No. R (96) 5 of the Committee of Ministers to member states on reconciling work and family life; Recommendation CM/Rec(2007)17 of the Committee of Ministers to member states on gender equality standards and mechanisms.

Rezultatele arată că orientările valorice personale au un efect semnificativ asupra echilibrului perceput dintre muncă și viața personală, care diferă într-o oarecare măsură între țări însă este mai degrabă asemănător pentru bărbați și femei. Atât scoruri înalte ale valorilor de tip autonomie (de tip afectiv/hedonist pentru femei și de tip intelectual/auto dezvoltare și stimulare pentru bărbați, echivalente cu o importanță crescută acordată timpului liber) cât și a celor de tip conservator (conformism și tradiționalism, echivalente cu o importanță crescută acordată familiei) au un efect pozitiv semnificativ asupra echilibrului dintre muncă și viața personală, ceea ce sugerează că relația dintre aceste variabile este mai degrabă complexă, și că preferințele oamenilor în privința modalităților de reconciliere între muncă și viața personală pot fi diferite, și de aceea politici speciale ar putea fi necesare pentru grupuri diferite. În concordanță cu studiile anterioare, orientarea valorică către reușită și putere (reprezentând o etică a muncii înaltă) are un impact semnificativ negativ asupra balanței de timp percepute, atât pentru bărbați cât și pentru femei.

În trecutul țării noastre, ca și în celelalte state comuniste, intrarea femeilor pe piața muncii a fost încurajată, și chiar constrânsă într-o anumită măsură, prin intermediul ideologiei oficiale și a politicilor concordante cu aceasta. Pe de altă parte, împărțirea muncii domestice nu a fost vizată de către aceasta, întrucât s-a presupus în primă fază externalizarea completă a acesteia, fapt care nu a fost însă posibil, în parte din cauza tehnologiei învechite. Discursul asupra egalității de gen a fost duplicitar, încurajând femeia pe piața muncii, în ocupații tradițional masculine, dar și rolul acesteia de mamă și bună gospodină, iar implicarea acesteia în funcții de conducere și politice nu a fost agreată. Ca și consecință, rolurile de gen au rămas mai degrabă tradiționale, femeile din această regiune lucrând într-adevăr în „al doilea schimb”.

După schimbarea regimului, participarea pe piața muncii a scăzut, și pentru bărbați, dar mai ales pentru femei, ajungând la una dintre cele mai joase proporții din Europa. Însă numărul mediu de ore lucrate atât în activități plătite cât și neplătite în Republica Moldova este unul dintre cele mai ridicate din Europa, condițiile de muncă fiind de asemenea mai nefavorabile. Suportul statului pentru familiile cu responsabilități de îngrijire, fie copii fie adulți dependenți (atât ca și transferuri financiare cât și ca servicii, facilități și centre) este redus. În acest context, există un potențial ridicat al existenței unor dezechilibre, importanța temei de studiu pentru Republica Moldova fiind una ridicată în aceste condiții, mai sunt analizați și indicatori despre condițiile de muncă ce pot avea un impact asupra echilibrului dintre muncă și viața personală, utilizând cadrul teoretic „cerințe și resurse”, dar și percepția subiectivă a europenilor asupra acestuia. Acestea demonstrează că premizele reconcilierii muncii cu viața de familie în țara noastră sunt mai nefavorabile decât în alte state europene.

Numărul foarte mare de ore lucrate, atât în activități plătite cât și în cele neplătite, proporția mai ridicată a persoanelor care au orare de muncă nesociale (în schimburi, seara, în cursul nopții sau în week-end) și a celor care își percep locul de muncă ca fiind nesigur, lipsa autonomiei și a capacității de a influența conținutul sarcinilor de muncă, toate acestea contribuie la existența unor dificultăți crescute de a resimți un echilibru între cele două arii. Aceasta se regăsește într-o anumită măsură la nivelul percepției, în Republica Moldova aflându-se unul dintre cele mai ridicate procentaje ale persoanelor care declară că resimt existența unor interferențe între muncă și viața de familie, în ambele direcții. Ca atare, dezvoltarea unor politici de suport în acest domeniu este foarte necesară.

Reieșind din cele expuse mai sus considerăm explorarea subiectului impactului activității profesionale asupra vieții familiale din perspectiva identificării unor soluții, recomandări în vederea diminuării efectelor negative.

Obiectul cercetării îl constituie procesul de diminuare a impactului activității profesionale asupra vieții familiale.

Scopul cercetării: elaborarea și validarea programului de conciliere a vieții de familie și activității profesionale.

Ipoteze:

Procesul de diminuare al impactului activității profesionale asupra vieții familiale v-a fi eficient dacă:

1. Se v-a ține cont de particularitățile cuplului căsătorit și a specificului de activitate al partenerilor;

2. Vor fi explorate principiile și motivele de creare a unei familii sănătoase;

3. Se vor aplica metode de comunicare constructivă;

4. Se va exersa transferul rolurilor de gen;

5. Se vor aplica metode de dezvoltare a concilierii vieții de familie și profesionale.

Obiectivele cercetării:

Analiza abordărilor teoretice contemporane asupra dezvoltării familiei prin prisma concilerii vieții de familie cu cea profesională;

Analiza abordărilor teoretice contemporane asupra satisfacției maritale și avansării/realizare în carieră;

Identificarea factorilor care determină satisfacția maritală și a factorilor care condiționează realizarea profesională;

Determinarea relației între satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră din perspectiva egalității de gen.

Determinarea atitudinii cuplurilor vizavi de satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră;

Elaborarea și validarea programului de diminuare al impactului activității profesionale asupra vieții familiale.

Metodele de cercetare:

 Metode teoretice:

Analiza literaturii de specialitate și a sudiilor relevante cu referire la problemele familiei la etapa contemporană, subiectul satisfacției maritale, subiectul formării carierei; analiza documentelor naționale și internaționale cu referire la concilierea vieții de familie cu cea profesională;

Generalizare.

 Metode empirice:

Testarea (testul de determinare a satisfacției maritale, elaborat de Shirley Glass);

Aplicarea chestionarului de determinare a nivelului de realizare profesională;

Experimentul psihopedagogic de constatare și formare.

Programul experimental de conciliere al vieții de familie cu cea profesională, elaborat de autor sub egida coordonatorului științific.

Drept repere teoretice ne-au servit teoriile: Teoria lui Locke și Wallace privind satisfacția maritală; Teoria ierarhiei nevoilor, elaborată de Abraham Maslow; Teoria achiziției succeselor, propusă de McClelland; Teoria performanțelor așteptate, elaborată de Vroom; Teoria echității, formulată de Lukacs; Teoria condiționării operante, elaborată de Skinner.

Importanța teoretică a cercetării constă în evidențierea aspectelor pozitive ce țin de influența satisfacției maritale asupra nivelului de realizare în carieră, atât la bărbați, cât și la femei, astfel că partenerii cuplului familial ce au ambii cariere profesionale necesită un foarte bun management al rolurilor și responsabilităților în viața de familie, prevalând nu atât cantitatea timpului petrecut în familie, ci calitatea acestuia.

Valoarea aplicativă a cercetării constă în evidențierea faptului că familiile în care ambii parteneri, și bărbatul, și femeia au cariere profesionale, încearcă să echilibreze și să integreze rolurile centrale de: angajat, soț, soție, părinte, simțindu-se bine psihologic, întrucât găsesc satisfacție și realizare prin simbioza acestor roluri.

Baza experimentală a cercetării o constituie eșantionul de 32 de persoane (16 cupluri –

16 femei și 16 bărbați). Participarea subiecților menționați a fost binevolă.

Structura și volumul tezei: Lucrarea este constituită din introducere, trei capitole, primul capitol structurat în 4 paragrafe, al doilea și al treilea în 3 paragrafe, sinteza rezultatelor obținute, concluzii și recomandări, bibliografie și anexe, urmărind ca din acest punct de vedere să oferim posibilitatea unei înțelegeri cât mai realiste și profunde a problematicii analizate.

Capitolul I. Abordarea conceptuală a vieții familiale și nivelului de realizare profesională

Delimitări teoretice ale conceptelor-cheie

Cercetând problematica echilibrului dintre viața profesională și cea personală, de familie, ne-am propus inițial să analizăm aspectele teoretice ale problematicii respective, la baza acestora fiind conceptele-cheie: familie, satisfacție maritală, carieră (profesională), realizarea în carieră (profesională), conflict, conciliere, comunicare, perspectivă gender.

Familie – Familia s-a dovedit a fi una din cele mai vechi și stabile forme de comunitate umană, cea care asigura perpetuarea speciei umane, evoluția și continuitatea vieții sociale, iar istoria evoluției familiei nu este altceva decât istoria dezvoltării și modificării rolurilor conjugale.

Familia și mariajul sunt fenomene care, în epoca civilizației, prezintă un interes constant pentru cercetătorii din diverse domenii. Pentru societate, nevoia de cunoaștere a acestor două instituții sociale și de reglementare a dezvoltării lor, este importantă din considerentele că starea de lucruri în ele determină reproducerea populației, crearea și transmiterea valorilor spirituale.

În perspectivă sociologică, C. Levi-Strauss definește familia ca ”un grup care își are originea în căsătorie, fiind alcătuit din soț, soție și copiii născuți din unirea lor (grup căruia i se pot adăuga și alte rude), pe care îi unesc drepturi și obligații morale, juridice, economice, religioase și sociale (inclusiv drepturi și interdicții sexuale). Ei au obligații și aspirații comune și se ocupă de creșterea copiilor cărora le asigură nu numai existența materială ci și un climat favorabil afectiv și moral”. În sens juridic, familia este un grup de persoane, reglementat prin norme legale între care s-au stabilit drepturi și obligații. Aceste norme stabilesc modul de încheiere a căsătoriei, stabilirea paternității, drepturile și obligațiile soților, relațiile dintre părinți și copii, modul de transmitere a moștenirii etc. Din această perspectivă, familia este un grup formal, reglementat prin legi și alte acte normative.

În sens psihologic FAMILIA, în orice societate, reprezintă o formă de comunitate umană alcătuită din cel puțin doi indivizi, uniți prin legături de căsătorie și/sau parentale recunoscute social, care locuiesc împreună, desfășoară o activitate economico-gospodărească comună, realizând mai mult sau mai puțin latura biologică și /sau psiho-afectivă și socială.

latura biologică (intimitatea sexuală, reproducerea), relativ constantă, neschimbată de-a lungul timpului;

latura socială, veșnic schimbătoare – reprezentând morala, educația, aspectele economice, psihosociale etc. (M. Voinea, 1993).

latura psiho-afectivă în dinamică și dezvoltare, influențată de factori intra și interpersonali; nevoia de afiliere; atracție fizică și psihică; compatibilitate; intercomunicare; intimitate.

Psihologic familia este desemnată drept spațiu de activitate vitală comună, în interiorul căruia sunt satisfăcute trebuințele specifice ale persoanelor, unite prin legături de consangvinitate sau rudenie. Acest spațiu/teritoriu reprezintă o structură complicat organizată, ce constă din elemente diverse (roluri, raporturi, poziții, coaliții, subsisteme, hotare).

Familia este unicul grup social caracterizat prin determinări naturale, biologice, în care legăturile de dragoste și consangvinitate capătă o importanță primordială. Familia este în societatea contemporană singurul grup întemeiat pe iubire. Condițiile juridice sau normele practice nu intervin în general decât pentru a consolida legăturile reciproce de înțelegere, unitatea de aspirații și scopuri, în prezent, afecțiunea și iubirea nu-și au locul la serviciu, de exemplu, sau la școală, sau atunci când facem cumpărături. Multe dintre relațiile pe care le avem cu ceilalți oameni în afara familiei sunt impersonale.

Satisfacția maritală a fost diagnosticată datorită scalei Locke și Wallace un indice complex al vieții de familie (constituit din 15 întrebări). Astfel, termenul de soț a fost înlocuit prin acela de partener, astfel încât toți termenii scalei să fie valabili atât pentru cuplul căsătorit cât și pentru uniunea de fapt.

Scala acoperă diverse aspecte ale vieții de cuplu:

– gradul de acord al partenerilor asupra mai multor domenii (buget, afecțiune, responsabilități domestice, timp liber, prieteni, concepții de viață, relația cu familia partenerului);

– comunicarea dintre parteneri: confidențele făcute partenerului;

– gradul de fericire resimțit în viață alături de partener;

– gestionarea conflictelor: modul în care sunt rezolvate dezacordurile;

– caracterul convergent sau divergent al activităților desfășurate în afara căminului;

– gradul de acord cu viața de cuplu în general și cu viața alături de partenerul respectiv în particular.

Satisfacția maritală depinde în mare măsură de capaciatatea partenerilor de a comunica și a-și ajusta reciproc modalitățile de realizare a rolurilor maritale. O tendință generală în majoritatea cuplurilor familiale din țările dezvoltate sau în curs de dezvoltare constă în schimbarea diviziunii rolurilor în cadrul familiei. Rolurile maritale sunt un set de atitudini și comportamente care se așteaptă de la soț (soție) în cadrul relațiilor maritale. Ele sunt determinate cultural și prezintă diferențe mari de la o societate la alta. Principalele roluri sunt: îngrijirea gospodăriei, aprovizionarea, parteneriatul sexual, îngrijirea copiilor, organizarea timpului liber, menținerea relațiilor de rudenie, funcționarea ca prieten terapeut și acordarea de sprijin. Rolurile sunt definite și ajustate în permanență prin comunicarea dintre parteneri.

Carieră (profesională) – profesiune, ocupație; domeniu de activitate; timp cît cineva lucrează într-un anumit domeniu; etapă, treaptă în ierarhia socială sau profesională; poziție în societate, situație bună [10].

Noțiunea de carieră profesională a devenit o variabilă importantă prin care practic se stabilește nivelul de realizare profesională a persoanei. Alături de autorii Я.A. Чepнышeв, O.C.Aниcимoв, A.A.Дepкач, B.Г.Зазыкин, A.Л.Жypавлeв, E.A.Климoв, P.Л.Кpичeвcкий, Л.Д.Кyдpяшoва, H.B.Кyзьмина, A.К.Mаpкoва, E.A.Moгилeвкин, B.Л.Poманoв, Ю.B.Cинягин, A.B.Филиппoв și alții, aderăm la interpretarea “carierei profesionale” în calitate de proces integral de dezvoltare personală, profesională și statutară a subiectului muncii în domeniul profesional, care demonstrează indicatori obiectivi de creștere și apreciere subiectivă de realizare, caracterizată prin parametrii de durabilitate, scopurile proiectate, dinamism, continuitate, intensitate, condiționate de multitudinea variabilelor, care se află atât inafara cât și în cadrul influenței subiectului avansării în carieră.

Carieră – “succesiune de profesii, îndeletniciri și poziții pe care le are o persoană în decursul perioadei active de viață, inclusiv funcțiile pre-vocationale (cum sunt cele de elev și student, care se pregătesc pentru viața activă) și post-vocaționale (pensionarii care pot avea rol de suplinitori, colaboratori etc.)” [8].

Sub aspect psihologic, cariera reprezintă alegerea de roluri și succesul în exercitarea lor depind de aptitudinile, interesele, valorile, trebuințele, experiența anterioară și aspirațiile persoanei în cauză.

Realizarea în carieră (profesională) reprezintă o serie de emoții plăcute, positive, rezultate din evaluarea muncii depuse. Ea este un factor motivațional foarte important și este direct implicat în variațiile productivității muncii. Realizarea profesională depinde de caracteristicile individului, de caracteristicile postului de muncă, dar și de contextul în care se desfășoară munca [18].

Conflict – Termenul de conflict a fost definit într-o mare diversitate de moduri. Transgresînd perspectivele și accentele miscellanee intricate în definițiile conflictului, observăm că orice conflict se definește prin elementele următoare: existența a două sau mai multe “părți”/„sisteme” (persoane, grupuri, comunități), existența unor trebuințe, scopuri, valori, resurse sau caracteristici individuale care sunt (sau numai par unei părți sau unelor părți) diferite sau incompatibile reciproc și prezența emoțiilor (anterioare, însoțitoare, sau posterioare conflictului).

Incompatibilitatea sau doar diferențele produc o tensiune care se cere eliberată, ceea ce conduce la conflict. Mai jos găsiți cîteva definiții. James Schelemberg într-o carte de largă cuprindere cu caracter teoretic și aplicativ, propune definiția următoare: „Pentru început, putem defini conflictul social ca fiind opoziția dintre indivizi și grupuri, pe baza intereselor competitive, a identităților diferite și a atitudinilor care se deosebesc.” L. A. Coser a avansat o definiție care a făcut carieră: „Conflictul este o luptă între valori și revendicări de statusuri, putere și resurse în care scopurile oponenților sunt de a neutraliza, leza sau elimina rivalii” John Burton: "O relație în care fiecare parte percepe scopurile, valorile, interesele și conduita celuilalt ca antitetice alor lui".

Conflictul este „o situație în care oameni interdependenți prezintă diferențe (manifeste sau latente) în ceea ce privește satisfacerea nevoilor și intereselor individuale și interferează în procesul de îndeplinire a acestor scopuri” (Donohue & Kolt, 1992). J. P. Folger, M. S. Poole și R. K. Stutman definesc conflictul ca fiind „interacțiunea dintre două persoane independente care percep scopuri incompatibile și interferența reciprocă în realizarea acelor scopuri.” Petrovskii A. (1990) conflictul este confruntarea unor obiective, idei, interese opus direcționate a subiecților ce interacționează. N.Davidov (1983) prin conflict subînțelege o contradicție greu rezolvabilă însoțită de trăiri afective acute. Conflictul în psihologie se concepe ca ciocnire a unor tendințe opuse, contrarii în psihicul uman, în relațiile oamenilor și grupelor.

Conciliere – A pune de acord, a împăca, a înlătura divergențele, contradicțiile dintre două sau mai multe păreri, idei, doctrine etc. A încerca aplanarea sau evitarea unui litigiu prin împăcarea părților. A face să devină compatibil, înlăturând contradicțiile, a pune în armonie, făcând abstracție de divergențele existente. A împăca, aplanând un litigiu. Concilierea vieții de familie cu cea profesională – este o strategie de schimbare care permite construirea unui mediu social si profesional in care femeile si barbatii sa-si poata desfasura:

• Activitatea profesionala

• Responsabilitatile de familie si pe cele domestice

• Alte aspecte ale vieții lor/ cu un ECHILIBRU adecvat in impartirea timpului. Concilierea vietii de familie cu cea profesionala reprezinta un aspect important atat pentru femei cat si pentru barbati, dar în acelasi timp un obiectiv deloc simplu de realizat. Menționăm că implicarea barbatilor în echilibrarea vietii de familie cu activitatea profesionala reprezinta o problematica esentiala dar si dificila. Traim într-o societate care se află în tranziție, de la tradiționalism spre modernism (Bodrug-Lungu, Larisa Cuznețov etc.) cu, conceptii rigide dar în transformare cu referire la rolurile femeilor și bărbaților în familie și societate.

Comunicare – Comunicarea este un ansamblu de acțiuni care au în comun transmiterea de informații sub forma de mesaje, știri, semne sau gesturi simbolice, texte scrise etc. între două persoane, numite interlocutori, sau mai formal, emițător și receptor. Termenul de « comunicare » este legat de existența noastră ca oameni, mai apoi ca societate, fiindcă ființele umane și comunicarea sunt interdependente. Fără comunicare și limbaj noi ca ființe ce interanționăm și relaționăm în cea mai mare parte, sau chiar în întregime prin actul comunicări, existența noastră pe pământ ar fi inutilă. Este un proces dinamic, aflat într-o permanentă transformare. Societatea există datorită comunicării, ea înseamnă comunitate și este văzută ca un proces care implică participare din partea membrilor unei societăți.

Comunicarea îmbracă forme variate și diverse, dintre care ne vom opri la comunicarea mediatizată și la comunicarea de masă, care este de fapt o formă a comunicării mediatizate, destinată unor mase mari de indivizi și poate avea o formă subiectivă, care are ca scop manipularea opiniei publice, și forma obiectivă, care dorește simpla informare a persoanelor. Comunicarea este principala formă de manifestare a interacțiunii psihosociale, deoarece toate efectele interpersonale (perceptive, simpatetice sau funcționale) sunt vehiculate prin comunicare. Elementul esențial al mesajului este atragerea atenției receptorului asupra unui lucru oarecare – mai precis, asupra obiectului de referință și asupra caracteristicilor lui. Principala proprietate formală a mesajului este caracterul simbolic. Condiția obligatorie a succesului acțiunii de codificare/decodificare este corespondența directă a celor două sisteme de simboluri.

Din punct de vedere psihologic, comunicarea se distinge, în primul rând, după criteriul informație/incertitudine. A reduce incertitudinea înseamnă a reduce numărul de posibilități conținute în mesaj (numărul obiectelor de referință posibile și numărul de caracteristici posibile). Nu toate interacțiunile interpersonale se bazează pe transmiterea unui mesaj codat și transmis anume către receptor (comunicare intențională); există, deci, și comunicare nonintențională.

Sunt cazuri în care recepționarea mesajului se face doar prin perceperea celuilalt (caz în care avem comunicare non-verbală și non-intențională). Acest fel de comunicare nu implică în mod necesar producerea unui comportament de răspuns, și nici utilizarea premeditată a simbolurilor. Precizia cu care sunt primite mesajele comunicate indirect (nonintențional) se datorează unui proces de învățare socială. În interiorul grupului se formează anumite norme cognitive, sub influența cărora indivizii învață că anumite evenimente sunt indici ai anumitor stări de lucruri. Se naște o “semantică” comună, care constă în ansamblul semnificațiilor asemănătoare pe care emițătorul și receptorul le atribuie diferitelor simboluri (cuvinte, gesturi etc.). Codul comun permite ca masajul să fie transmis/ receptat cu o anumită certitudine că este transmis/receptat cu exactitate. Transferul de semnificație între doi indivizi depinde de gradul de asemănare dintre structurile cognitive ale acestora. Cu cât asemănarea este mai mare, cu atât transferul de semnificație va fi mai rapid, mai complet și mai exact.

Perspectivă de gen și gender a motivelor date sunt analiza abordărilor și atitudinilor ce țin de manifestarea de zi cu zi al femeilor și bărbaților.

Factorii și principiile dezvoltării familiei armonioase.

Cunoașterea și intercunoașterea. „Dragostea adevărată este drumul în doi spre lumina unui ideal comun", spunea Jehan D'Hormoy, dar cat de lesne se poate întrerupe acest drum cand partenerii sunt tentați de propriile lor „drumuri interioare", la capătul cărora „luminează" în locul idealului comun singurătatea propriului lor Eu. Intercunoașterea prin iubire se reduce astfel doar la un pretext de autocunoaștere și nu la o îmbogățire a eului propriu și a celuilalt. Or, dimensiunea esențială a iubirii este însăși cunoașterea și îmbogățirea continuă a ființei celuilalt, pătrunderea și mulțumirea de ființa celuilalt, trăirea lăuntrică, inefabilă a bucuriei că celălalt există.

Dragostea este „nevoia de a ieși din tine însuți" (Ch. Baudelaire), dar numai atunci cand ea este trăită ca o experiență fundamentală „ne poate face mai altruiști, mai generoși, mai încrezători în oameni și în forțele lor, mai responsabili, mai eficienți și mai creativi, și prin aceasta ne poate îmbogăți infinit esența morală" (N. Mitrofan, 1984). Și dacă iubirea în general este o experiență de comunicare și cunoaștere între sexe, esențială pentru dezvoltarea ființei umane, numai iubirea conjugală este o experiență fundamentală de transformare creatoare a unei personalități prin intermediul altei personalități, presupunand raporturi de necesitate mutuală, simetrie, echivalență, complementaritate și autonomie între parteneri. Mecanismul dat este un proces atât voluntar, conștient, dar și involuntar, automat mai bine spus partea voluntară constă în acțiunile directe de autodezvăluire și dezvăluire reciprocă, iar partea involuntară constă în comportamentele simple și automate pe care fiecare partener le realizează dîndu-i informații celuilalt despre el și individualitatea sa. [28].

Cunoașterea și intercunoasterea reciprocă au o mare importanță în stabilirea intimității în cuplu și familiei, astfel realizându-se stabilirea unor relații destul de bune, mai calde, mai deschise în cuplu, cât și între parinți și copii, dar și îmbunătățirea stimulării dragostei erotice și mai ales a dragostei pure, plină de creativitate. Dar pentru a se dezvălui sau a asculta dezvăluirea partenerului trebuie ca ambii sa treacă de câteva bariere ale intercunoașterii cum ar fi: teama de a nu lăsa pe celălalt să afle niște defecte proprii; frica de respingere sau pierdere care ar putea urma dacă celălalt ar ști ceea ce tu apreciezi ca fiind urât, nepotrivit, defect, etc.; tendința de a judeca propria dezvăluire sau ceea ce manifestă partenerul(a); diferite tendințe de a te arăta superior partenerului, falsificând astfel intercunoașterea; mitul conform căruia „partenerul trebuie să își dea seama cum ești tu, dacă te iubește suficient de mult”; deprinderi greșite de comunicare. Pentru a se realiza intercunoașterea, este nevoie de încredere în sine și de autocunoaștere căt mai profundă [4].

Cunoașterea de sine se dezvoltă odată cu vârsta și cu experiențele prin care trecem. Pe măsură ce înaintăm în vârstă, dobândim o capacitate mai mare și mai acurată de auto- reflecție. Cunoașterea de sine nu este un proces care se încheie odată cu adolescența sau tinerețea. Confruntarea cu evenimente diverse poate scoate la iveală dimensiuni noi ale personalității sau le dezvoltă pe cele subdimensionate. Cunoașterea de sine este un proces cognitiv, afectiv și motivațional individual, dar suportă influențe puternice de mediu. Imaginea de sine este o reprezentare mentală a propriei persoane sau o structură organizată de cunoștințe declarative despre sine care ghidează comportamentul social. Imagine de sine presupune conștientizarea a “cine sunt eu “ și a “ceea ce pot să fac eu “. Imaginea de sine influențează atât percepția lumii cât și a propriilor comportamente. O persoană cu o imagine de sine săracă sau negativă va tinde să gândească, să simtă și să se comporte negativ. Imaginea de sine nu reflectă întotdeauna realitatea.

Comunicarea, secretul unei relații de cuplu fericit. Principalul sfat oferit cuplurilor în ultimele câteva decenii indica existența unui ingredient cheie pentru o relație sănătoasă: comunicarea. Acum, un studiu recent arată că și alte abilități sunt aproape la fel de importante pentru o relație fericită.

Deși exprimarea nevoilor și sentimentelor către partenerul de cuplu într-un mod pozitiv reprezintă o fundație bună pentru rezolvarea conflictelor și pentru construirea unei relații sănătoase, este posibil ca aceste abilități să nu reprezinte un element cu putere de predicție a nivelului de fericire a cuplurilor, așa cum credeau odinioară experții. Oamenii de știință au hotărât să testeze, în cadrul unui studiu realizat pe Internet pe 2.201 participanți, șapte „compentențe de cuplu” identificate de cercetători și de terapiștii de cuplu drept elemente esențiale în stimularea fericirii în relațiile romantice. Cei 2.201 de participanți la studiu au participat în urma recomandării consilierilor de cuplu.

Cercetătorii au dorit să clasifice „competențele de cuplu” în ordinea importanței, pentru a putea acumula date despre cele mai importante elemente ale unei relații în ceea ce privește menținerea nivelului de fericire. Pe lângă comunicare și rezolvarea conflictelor, cercetătorii au mai testat sexul și romantismul, gestionarea stresului, abilitățile de viață, cunoașterea partenerilor și auto-gestionarea pentru a vedea care dintre aceste abilități are cea mai mare putere de predicție a nivelului de satisfacție dintr-un cuplu. În cadrul cercetării, membrii cuplurilor au răspuns la întrebări care le testau competența în toate aceste abilități, iar apoi erau întrebați cât de satisfăcuți erau de relația lor. Oamenii de știință realizau o corelare între zonele puternice și cele slabe ale fiecărui partener cu nivelul satisfacției de cuplu.

Primul rezultat nu era surprinzător: persoanele care raportau o comunicare eficientă prezentau totodată cel mai mare nivel de satisfacție de cuplu. Comunicarea nu era, însă, singura abilitate care prezenta o legătură solidă cu fericirea în relațiile de cuplu. Cercetătorii au identificat alți doi factori importanți: cunoașterea partenerului (abilitate ce include tot, de la cunoașterea topping-ului de pizza preferat până la cunoașterea viselor și dorințelor acestora) și abilitățile de viață (capacitatea de a rămâne angajat, de a gestiona banii etc.). Cu toate acestea, consilierii de cuplu tratează arareori aceste două zone, iar eforturile lor de a consolida relațiile se concentrează mai ales asupra îmbunătățirii comunicării pentru a reduce comportamentul destructiv și pentru a oferi susținere și confort partenerului de cuplu. „În ultimii 25 de ani, atitudinea predominantă a fost că relațiile trebuie să ne îndeplinească nevoile emoționale”, spune Tom Bradbury, un cercetător specializat în studiile asupra cuplurilor de Totuși, pentru a avea o relație reușită, cercetătorul spune că este nevoie ca acestea să funcționeze și la un nivel practic.

Robert Epstein, profesor de psihologie of the South Pacific din Fiji și autorul acestui studiu, afirmă că o mai bună cunoaștere a partenerului poate fi obținută relativ ușor dacă oamenii (și mai ales bărbații, căci ei au obținut un scor mai mic în această privință) ar depune efortul de a afla, de a ține minte și de a aplica informații relativ simple, cum ar fi numele rudelor partenerului, zilele de naștere și aniversările. Chiar mai important, afirmă Epstein, este cunoașterea unor aspecte esențiale, cum ar fi dacă partenerul își dorește copii. Deși studiul său nu deosebea informațiile banale de cele profunde, precum dorința de a avea copii, cercetătorul afirmă că cele două prezintă o legătură puternică. Deși alți cercetători asupra relațiilor de cuplu sunt de acord că uitarea zilelor de naștere și a preferințelor alimentare pot fi dăunătoare într-o relație, aceștia cred că importanța abilităților de viață identificată de acest studiu este foarte importantă.

„Este o idee veche, de fapt. În 1900 o femeie sau un bărbat se gândea «partenerul meu trebuie să mă poată întreține» sau «soția mea trebuie să mă ajute să sap și să plantez»”, afirmă Bradbury. Dacă membrii unui cuplu beneficiau de această fundație, ei se considerau norocoși dacă își aveau și nevoile emoționale satisfăcute. Istoricul Stephanie Coontz descrie în cartea „ History: How Love Conquered Marriage” cum această idee s-a erodat în ultimii 200 de ani în societatea occidentală, pe măsură ce așteptările culturale referitoare la căsătorie s-au schimbat de la așteptări bazate pe înrudire, proprietate și utilitate la situația de astăzi, în care oamenii se așteaptă ca aproape toate nevoile lor emoționale să le fie satisfăcute de o persoană.

Pentru cuplurile din ziua de astăzi interesate să-și îmbunătățească relațiile, autorii studiului afirmă că consilierii de cuplu ar trebui să ia în calcul și elemente de bază și să includă și abilități sociale practice în discuțiile cu membrii unui cuplu. Cercetătorii spun că terapeuții ar trebui să le recomandă persoanelor ce nu au aceste abilități să apeleze la un manager financiar sau la un „antrenor de carieră”. Lisa Neff, un cercetător specializat în studierea cuplurilor , afirmă că „abilitățile de comunicare sunt necesare, dar nu sunt suficiente atunci când cuplurile sunt supuse stresului”.

Este important ca membrii unui cuplu să știe cum va fi afectată relația lor de lumea exterioară – dacă pot obține o slujbă, dacă copiii lor se pot juca în siguranță afară sau pot urma cursurile unei școli bune – chiar dacă au abilități de viață și competențe de comunicare. Bradbury afirmă că relațiile puternice recunosc modul în care presiunile externe pot influența și chiar afecta în mod serios comunicarea din cuplu.

În manifestarea unei comunicări bune trebuie respectate câteva elemente ce contribuie la îmbunătățirea comunicării, acestea fiind: sentimentele de afecțiune autentică ale membrilor familiei; abilitățile de gestionare ale sentimentelor care iau naștere în procesul comunicării; onestitatea și provocarea adevărului permanent în orice comunicare; înțelegerea și prețuirea mesajelor atât verbale cât și nonverbale care vin de la ceilalți membri, ca urmare a conștientizării faptului că acestea contribuie la păstrarea echilibrului familial; oferirea de timp și spațiu special pentru comunicare, mai ales a ceea ce este important, delicat și sensibil; folosirea unui stil adecvat partenerului de comunicare, pentru a fi recepționat corect de către acesta [22].

În afara cuplului există o lume reală care ne afectează”, spune Bradbury. Pentru a o gestiona nu este suficient să avem doar comunicare, ci și să înțelegem că faptul că până și cele mai solide rețele de comunicare dintre parteneri pot eșua atunci când există presiuni externe intense. Strategia pe care Bradbury o recomandă cuplurilor pe care le consiliază este să își unească forțele în loc să se îndepărteze unul de celălalt. „Nu ești tu împotriva partenerului, ci sunteți voi împreună împotriva lumii”, concluzionează Bradbury.

Familia și dimensiunea ei afectivă. Familia și relațiile familiale reprezintă principalul izvor al vieții afective a omului. Relația afectivă a copilului cu mama și tatăl sau vor fi modelul de bază al dezvoltării sentimentelor față de sine și tot ce îl înconjoară. Acest lucru este frumos și foarte clar surprins de Dorothy Law Nolte in poemul său „Copiii invață ceea ce trăiesc”. Baza vieții afective a omului este familia și relațiile familiale, de aici rezultă relația afectivă a copilului cu părinții săi va fi modelul de bază al dezvoltării sentimentelor față de sine și de ceilalți. Aici o să descriem două dintre cele mai importante sentimente din familie care sunt iubirea și intimitatea, ele sunt foarte importante la dezvăluirea noastră ca ființe umane conștiente și sunt caracteristici fundamentale ale vieții de cuplu și ale unei familii armonioase [15].

Energia iubirii, sursa importantă a familiei . Cea mai mare energie a Universului se naște pe Pământ. Ea este energia iubirii! Dacă o luăm ca definiție spunem despre iubire că este cel mai puternic simț de afecțiune, atracție și unire a celor doi parteneri care formează cuplul (marital sau nu), ea este cel mai important punct al motivației de transformare a cuplurilor erotice în cupluri conjugale (căsătorie).

Eu însă vreau ca în noua epocă iubirea să își obțină adevărata esență pe care o a deține. Deci iubirea este o substanță cosmică, vie, gănditoare, cu un grad înalt de inteligență. Ea este cea care construește, unește, conduce și formează energia Universului. Iubirea este o substanță extrem de inteligentă, în care se dezvoltă viața. O astfel de abordare în înțelegerea iubirii permite în mod deliberat și cu multă înțelepciune să ne referim la toate manifestările ei. Anume o astfel de iubire creează un spațiu de dragoste armonios. Acum aceste minunate cuvinte "spațiul de dragoste" tot mai mult intră în conștiința oamenilor. Prin urmare, se poate spune că familia există pentru a crea un spațiu de dragoste căt mai armonios.

Inima are rațiuni pe care mintea nu le poate înțelege Am putea să ne întrebăm de ce toți sfinții, înțelepții și maeștrii ne spun că este esențial să iubim. „Iubește și fă ce vrei”, spunea de exemplu sfântul Augustin. Sau „Dacă nu iubești, degeaba mai trăiești”, cum spune un aforism popular românesc. De ce aceasta contează oare cel mai mult și nu inteligența, simțul dreptății, al responsabilității, sau voința, ori altceva? Și chiar mai mult decât atât, ni se mai recomandă să ne iubim chiar și dușmanii ! Care să fie explicația ? Este necesar să punctăm aceste aspecte deoarece deși mulți dintre noi ne-am obișnuit cu asemenea formulări, atunci când vine vorba de înțelegerea și aplicarea lor practică, mai avem încă o mare problemă.

Un răspuns la această întrebare ar putea fi acela că Iubirea este superioară tuturor celorlalte calități și virtuți pentru că într-un anume fel ea le conține. Adeseori înțelegem în mod spontan și fără dubii „cu inima” aspecte care ni se par de bun simț, deși nu le putem neapărat explica în mod logic. Este celebră în acest sens observația lui Blaise Pascal conform căreia „Inima are rațiuni pe care mintea nu le poate înțelege”.

Iubirea profundă semnifică aspirația și tendința de A FI UNA CU TOTUL Din punct de vedere esoteric, Iubirea profundă semnifică tendința globală a ființei, de a se împlini, de a deveni completă, de a se uni cu totalitatea, de A FI UNA cu TOTUL. Fie că știm sau nu, că o facem conștient sau nu, cu toții aspirăm să fim compleți, să depășim limitările, iar aceasta nu se poate realiza altfel decât prin accederea la un grad cât mai mare de Coerență cu Armonia Totalității.

În noi există o reflexie structurală a Totului, o scânteie de infinit, iar acest infinit din noi aspiră frenetic să se unească cu Infinitul din afara noastră. Gradat, devenim din ce în ce mai conștienți de această tendință, care devine preocuparea noastră dominantă. Nimic altceva nu va mai avea vreo importanță comparabilă cu această aspirație care vine din inima noastră. A aspira să fim una cu Totul integrează absolut toate aspectele realității interioare și exterioare, iar expresia acestei aspirații este Iubirea. Ajungem astfel nu doar să Iubim toate aspectele în parte, ci SĂ FIM IUBIREA ÎNSĂȘI. A nu iubi ceva, orice, înseamnă ca prin această atitudine să ne menținem separați de acel aspect și astfel, implicit, să ne menținem separați de Totalitate. Toate aspectele sunt intercorelate, iar noi suntem reflexii holografice ale Totalității. De aceea este esențial să iubim absolut totul, chiar și așa-zișii „dușmani”, care de fapt sunt reflectarea și obiectivarea acelor aspecte pe care conștiința noastră încă nu le-a integrat în trăirea Totalității.

În esență cu toții suntem identici A fi capabili să ne iubim dușmanii semnifică menținerea unei anumite atitudini interioare prin care noi nu doar că nu mai suntem tulburați de aspectele exterioare ale respectivelor ființe cu care interacționăm, dar mai mult decât atât, nu ne mai separăm de ceea ce în esența lor acei „dușmani” reprezintă. Iar această atitudine interioară se bazează pe înțelegerea profundă a realității că în esență cu toții suntem identici și cu toții suntem Una. Suntem doar ipostaze diferite ale aceluiași „EU”. Aceasta nu implică, desigur, să devenim naivi și lipsiți de discernământ. Este absolut necesar să facem tot ceea ce trebuie făcut pentru a-i ajuta pe acei oameni să se orienteze (în mod liber !) pe cale Binelui. În acest sens modul înțelept de a proceda este acela de a limita eventuala manifestare a răului, dar a nu forța ființa respectivă să meargă pe calea Binelui. Dealtfel această eventuală forțare ar fi un non-sens din punct de vedere spiritual pentru că adevăratul Bine, cel profund și matur, poate fi trăit (nu doar afișat exterior și superficial) doar în mod total liber.

Înțelepții din toate timpurile au spus că cel mai bun mod de a insufla cuiva un comportament pozitiv nu constă în a-i aduce reproșuri și acuzații vehemente (ceea ce va crea și escalada un munte de tensiuni), ci este modul de a-i oferi exemplul nostru personal, ce vine dintr-o atitudine de iubire și iertare. Această atitudine interioară de a iubi totul este – paradoxal în aparență – infailibilă în transcenderea și armonizarea oricărui conflict, a oricărui antagonism bazat în esență pe existența a două forțe opuse și separate. Este bine să conștientizăm că ura conduce la dezbinare, iar iubirea la unificare. Ura și dezbinarea sunt specifice lumii demonilor, iar Iubirea și unitatea sunt specifice lumii îngerilor. Cu cât ești mai separat și mai dezbinat de tine însuți și de ceea ce este în afara ta, cu atât suferi mai mult. Cu cât ești mai unificat în tine însuți și mai coerent cu Conștiința Universală, cu atît ești mai fericit.

Fiecare aspect al realității are un rost Întrucât Conștiința Universală se reflectă în mod esențial în fiecare aspect al realității și pentru că în Coerența universală nimic nu este inutil, fiecare parte are tocmai de aceea un anumit rost, o anumită menire ce este pe deplin integrată în armonia Totalității. Nimeni și nimic nu este inutil și din perspectiva universală totul merită să fie iubit. Un aforism oriental spune în acest sens, într-un mod foarte inspirat, că „Fiecare ființă umană merită să fie iubită măcar pentru faptul că în ea există o scânteie din Dumnezeu”. Maturizându-ne în iubire, descoperim astfel sensul providențial care a existat dintotdeauna în tot și în toate și care va exista în continuare, pentru totdeauna. Descoperim că nimic nu a fost vreodată și nu este întâmplător, că totul a fost mereu și este asistat și ghidat cu o nesfârșită iubire, înțelepciune și compasiune de către o Conștiință infinită, care nu ne-a părăsit niciodată, deși poate noi nici nu ne-am dat seama până atunci că ea există sau nu am fost întotdeauna conștienți de prezența sa. Îl descoperim astfel și îl îmbrățișăm plini de umilință, dragoste și recunoștință pe cel care ne îmbrățișează permanent din Eternitate și care este Dumnezeu.

Privind la viața omului, observăm că: 1. suntem concepuți din iubire (iubirea celor doi soți și a lui Dumnezeu) 2. ne naștem din iubire (o mamă adevarată care iși iubește copilul, chiar de cănd e zămislit, îl naște, acceptănd jertfa nașterii, cu toate durerile și riscurile ei pentru o noua viață, pe cănd acea femeie care nu-și iubește copilul, ori îl avortează, ori îl abandonează dupa naștere, din egoism) 3. creștem de mici cu dragoste (parinții care-și iubesc copilul se sacrifică să-l crească și să-l educe cu toate greutațile care sunt, pe cănd cei iresponsabili și lipsiți de dragoste părintească, ori îl abandonează, ori îi ignoră educația și cele necesare pentru bună creștere) 4. trăim prin iubire (oamenii pot conviețui dacă dau dovadă de un minim de respect și de dragoste între ei, altfel cănd lipsește dragostea iși face loc ura și ajung să-și facă rău pană chiar a lua viața unul altuia și astfel e evident ca tot prin dragoste trăim) 5. și chiar și pentru cei care nu mai sunt printre noi tot dragostea ne leagă de ei. Cu adevărat iubirea si dragostea este Dumnezeu.

Intimitatea în cuplu. Intimitatea, atât emoțională cât și sexuală, este un factor crucial în viața de cuplu, fără de care partenerii se vor depărta unul de celălalt. O relație în care nu există intimitate va deveni în timp „fără viață”. Deși intimitatea este atât de importantă, de ce pentru mulți dintre noi dobândirea acesteia este o adevărată provocare?

În primul rând, din cauza fricii de refuz: adeseori partenerilor care nu au deplină încredere unul în celălalt le este teamă să nu fie criticați sau respinși dacă își împărtășesc adevăratele sentimente. Apoi, este posibilitatea nefamiliarității cu propriile sentimente: dacă nu înțelegi exact ceea ce simți sau de ce ai nevoie, cum poți împărtăși cu cel de lângă tine? În al treilea rând, poate fi vorba despre neputința verbalizării sentimentelor: dacă nu găsești cuvintele potrivite pentru ceea ce simți, preferi să nu te destăinui deloc.

Dennis Bagarozzi, doctor în psihologie și consilier, consideră că intimitatea este „un proces interactiv care conține o serie de componente bine structurate și interrelaționate” ce au în centru „cunoașterea, înțelegerea, acceptarea celuilalt și aprecierea modului unic al partenerului de a vedea lumea”. [12, p.57]. Nevoia de intimitate diferă de la o persoană la alta, de la un cuplu la altul, dar ea este nevoia umană de bază, ce izvorăște din nevoia fundamentală de supraviețuire, de atașament. D. Bagarozzi stabilește nouă componente ale intimității: intimitate emotională, intimitate psihologică, intimitate intelectuală, intimitate sexuală, intimitate fizică (non-sexuala), intimitate spirituală, intimitate estetică, intimitate socială recreațională, intimitate temporală.

Dar ce este intimitatea? Nu am să mă iau după definiția din DEX deoarece nu poate să cuprindă complexitatea relației dintre doi oameni. Există mai multe tipuri de intimitate: fizică, sexuală, emoțională, spirituală, estetică, socială, intelectuală…. Din punct de vedere al relației de cuplu intimitatea este o deschidere totală față de partenerul tău. Este ceea ce definește cuplul. Este ceea ce creează sinergia dintre cei doi. Această intimitate este extrem de fragilă deoarece nu ne dăm seama când dispare, se scurge încet, încet precum nisipul din clepsidră și ne trezim abia când este prea târziu. De fapt niciodată nu este prea tarziu, doar că va trebui să depunem un efort considerabil să readucem intimitatea în viața de cuplu. Nu vorbim acum de cazurile izolate în care unul dintre cei doi se trezește cu fața la cearceaf și nu are chef de nimic toată ziua….ci de răcirea relației în timp și separarea fizică și emoțională a celor doi. Și pentru a putea identifica din fașă acest flagel o să dezvalui în continuare anumite simptome pe care le-am identificat și cu care probabil mulți s-au întâlnit în diferite etape ale vieții și pe care poate leau trăit chiar în această perioadă:

1. Momentele de liniște devin stânjenitoare. S-a dus acea liniște plăcută în care puteam sta în brațele partenerului fără a spune nici unul nimic. Acele momente de bucurie că suntem împreună se transformă într-un plictis amar. De fapt comunicarea la nivel emoțional s-a diminuat atât de mult încât liniștea verbală începe să deranjeze. Aici intră în joc acele acțiuni în care ne refugiem pentru a nu conștientiza lipsa intimității: televizorul, rețelele sociale, jocurile, refugierea în muncă, alcool, droguri…toate pot fi substitute ale intimității.

2. Atingerile fizice se fac din rutină și nu din dorință. Până și sărutările pătimașe se transformă in pupici lipsiți de orice rost și semnificație (în afară de enervarea cruntă a femeii “că mi se duce rujul” sau că “mi se unge părul”).

3. Conversațiile se axează mai mult pe acțiuni decât pe ceea ce simt partenerii. Dialogul emoțional prin care cei doi își transmit ceea ce simt se reduce la ceea ce au facut, nu au făcut sau trebuie să facă. Nici unul dintre ei nu mai dorește să împărtășească ceea ce simte și ce stări are neconsiderând că va fi înțeles și acceptat.

4. Lipsa atracției sexuale, lipsa dorinței sexuale și lipsa pasiunii. Este evident că două persoane care nu sunt intime la nivel emoțional își pierd în timp și intimitatea fizică și sexuală. Relația fizică dintre cei doi devine “un obicei” și nicidecum manifestarea iubirii și dorinței dintre ei. Acest lucru explică de ce în multe cupluri frecvența raporturilor sexuale scade dramatic chiar dacă cei doi parteneri sunt extrem de atrăgători din punct de vedere fizic.

5. Irascibilitatea și pierderea răbdării cu partenerul. Incepe să te enerveze absolul orice la acesta, indiferent ce face. Până și acele lucruri care îți făceau plăcere devin motive pentru a-ți da ochii peste cap și ofta în semn de dispreț.

6. Ambii parteneri evită să se privească în ochi cu căldură și iubire pentru o perioadă mai lungă de câteva secunde. Privitul în ochi este un semn de mare intimitate între două persoane. În cultura musulmană este interzis ca o femeie să se uite în ochii unui bărbat (în afară de soțul ei) tocmai datorită nivelului de intimitate ridicat la care se expune. E și normal să nu mai suporți să te uiți în ochii unei persoane față de care te-ai indepărtat emoțional. Devine stânjenitoare privirea deoarece transmiți mult mai mult decât ai face-o fizic.

7. Lipsa activităților împreună, și aici mă refer la acele activități care aduc bucurie și fericire: dansul, plimbările în doi, escapade în weekend-uri, cine romantice, ect. Cu cât un cuplu păstrează pentru timpul de căsătorie lucrurile intime, cu atât relația lor sexuală în cadrul căsătoriei devine mai specială și unică.

Sexul și armonia în cuplu. Comportamentul sexual al oamenilor, denumit și activitățile sexuale umane sau practicile sexuale umane, reprezintă maniera în care oamenii experimentează și își exprimă sexualitatea. Oamenii se angajează într-o varietate de acte sexuale pentru o mare varietate de motive. Activitățile sexuale normale rezultă în excitare sexuală și schimbări psihologice a persoanei excitate, dintre care unele sunt mai pronunțate, în timp ce altele sunt mai subtile. Obiectivul activității sexuale al oamenilor este în general acela de a atinge orgasmul. Activitățile sexuale includ și comportamente sau activități care au ca scopul de a trezi interesul unui partener sau partenere, cum ar fi strategiile de a găsi sau de a atrage parteneri pentru a flirtra.

Activitățile sexuale umane au o serie de aspecte fizice, biologice și emoționale. Din punct de vedere biologic, se referă la mecanismul reproductiv, adică instinctual de reproducere, instinct care apare în toate speciile de animale. Aspectele emoționale au de-a face cu legăturile de atașament care se formează între parteneri prin faptul că aceștia se implică în activitățile sexuale în comun. Aspectele fizice ale sexualității variază de la considerații de ordin pur medical la considerații de ordin psihologic sau sociologic. Comportamentul sexual a fost, de-a lungul timpului, când subapreciat, când supraapreciat, în ceea ce privește consecințele lui asupra satisfacției maritale și, implicit, asupra stabilității cuplului. Putem spune azi că el este un factor egal, dar nu superior altora.

În continuare vom prezenta cîteva studii clasice ale căror concluzii au fost confirmate de-a
lungul timpului și care au constituit piste valoroase pentru cercetări ulterioare. Într-un studiu timpuriu referitor la această problemă, Katherine Bement Davis [16] ajunge la urmatoarele concluzii: fericirea în căsnicie este asociată cu o anumită pregătire pentru căsătorie; atracția inițială este prevalentă pentru menținerea stabilității cuplului; plăcerea sexuală are un rol hotărâtor pentru gradul de satisfacție maritală; de asemenea, intensitatea și frecvența contactelor sexuale; însă avortul scade satisfacția maritală și armonia în familie.

Iar Hamilton face, în studiul său, următoarele constatări: bărbații cu nevoi sexuale autodefinite ca fiind peste medie sunt mai puțin fericiți în căsnicie; adulterul este un factor major al disoluției cuplului [14].

Valorificarea sexualității femeilor și bărbaților este influențată de contextul tradițiilor, miturilor, stereotipurilor de gen caracteristice unei societăți concrete. Dimensiunea pedagogică este asigurată de conținutul programelor educației sexuale / pentru sănătate și metodele de educație, exprimate prin eficiența formării modelelor-tip de conduite sexuale acceptate în aria socioculturală respectivă. Aspectele socio-economice vizează, în primul rând, accesul femeilor și bărbaților la servicii medicale, de prevenție ce vizează sănătatea sexual-reproductivă.

După o analiză cele mai categorice afirmații aparțin lui Kinsey, care spune că nepotrivirile sexuale contribuie la trei sferturi din divorțuri. La polul opus este Terman, care este de părere că„factorii sexuali sunt departe de a fi determinantul major al fericirii în căsnicie” [15].

Taoiștii consideră că armonia deplină în plan sexual conduce automat cuplul la comuniunea subtilă, armonioasă cu energii benefice infinite ale naturii și prin aceasta deschide posibilități nebănuite de acces în planurile invizibile superioare de existență. Comuniunea bărbatului cu femeia formează, în acest mod, un beatific. Tot în miniatură care este în corespondență analogică cu Totul macrocosmic și cu Spiritul Suprem Divin.

Integrarea familiei în mediul social. Totalitatea oamenilor care interacționează cu noi într-un fel sau altul, pe parcursul vieții, alcătuiesc mediul nostru social. Acești oameni se poate întâmpla să fi trăit cu mult timp înainte de noi, dar pentru că au scris cărți, au montat filme, sau în alt fel ne-au comunicat ceva prin care ne-au influențat, ei fac parte din mediul nostru social. La rândul nostru, și noi alcătuim mediul social pentru oamenii din jur și contribuțiile noastre îi vor influența într-un fel pozitiv sau negativ. Astăzi oamenii interacționează unii cu alții mult mai intens ca în vremurile dinainte și aceasta datorită cărților, ziarelor, filmelor, programelor televizate, telefoniei mobile, Internet-ului, etc. Astfel, mediul social în care trăim noi și în care ne cresc copiii abundă de influențe rele și mai puține lucruri bune.

Aprofundarea familiei în mediul social are la bază cel mai important mediul de muncă și un grad relativ înalt de satisfacție profesională a fiecaruia dintre parteneri, precum și o rețea socială bogată și pe care se poate de suportat. [27]. Acest sprijin social oferit de această rețea constituie un adevărat „capital social”, o resursă semnificativă a familiei, care sporește șansele acesteia de a înfrunta diferitele dificultăți. Locke spune și apreciază că integrarea într-un mediu social convențional (de exemplu, unde mersul la biserica este cel putin săptămânal) are o influență pozitivă asupra stabilității familiei. Wright insistă asupra rolului benefic al unei vieți sociale comune a celor doi soți (activități comune, timp liber petrecut în comun, prieteni comuni) [22].

În general foarte esentiale sunt și bunele relații cu familiile de origine (mai ales cu socrii). Mari probleme sunt reprezentate de dezaprobarea mariajului de către familiile de origine, atitudinea paternalistă a familiilor de origine în raport cu tînăra familie și coaliția unuia dintre soți cu părinții săi împotriva celuilalt soț. Iar ceea ce privește copiii, toate studiile indică o corelație pozitivă între numărul lor și stabilitatea cuplului. Veghează asupra modului cum te influențează societatea. Veghează cum influențezi tu societatea și ce obții sau lași pentru urmașii tăi și restul poporului. Societatea în care trăim pune multe presiuni asupra oamenilor, sub diferite forme, pentru a se implica o relație. Sunt unele persoane care se simt de-a dreptul rușinate că nu au o relație, evitând pe cât se poate socializarea din considerente de ”lipsă de partener”. Sunt alte persoane care țin neapărat să aibă un partener pentru ”a da bine”, pentru a-i demonstra lui x sau lui y că și ei pot. Și mai sunt acele persoane care caută cu disperare să aibă o relație fără să știe de ce. Acestea sunt cazuri în care societatea în care trăim are influența ei și este important ca oamenii să realizeze aceste lucru, să reziste presiunii sociale și să aleagă CONȘTIENT dacă să se implice sau nu într-o relație.

Trebuințele și scopurile împlinite, nevoile femeilor și bărbaților în manifestarea afecțiunii/dragostei în dependență de gen. Nevoile femeilor, pentru ele comunicarea verbală este mai importantă decât cea fizică. Femeia are nevoie de un timp în care să discute în liniște problemele banale, cotidiene. Deși adesea acestea par lipsite de importanță pentru partener!“Un partener bun va avea grijă să nu provoace gelozia iubitei sale și nici să nu-i pună la îndoială dragostea”. Cei frustrați de dragoste în copilărie sunt mai frecvent geloși, ca și cei excesiv răsfățați, și au nevoie de o doză dublă de afecțiune, răbdare și atenție. Nevoia de cămin și dorința de a avea copii, cărora să le creeze un mediu plăcut, constituie a doua nevoie de bază a unei femei. Femeia are nevoie de amenajarea ambientului (a căminului) atât pe dimensiuni estetice cât și funcționale. Așa cum păsările își fac cuib, tot așa și femeia îngrijește, înfrumusețează și sacralizează prin activitatea și prezența sa “cuibul” familial care să asigure cuplului și copiilor o oază binecuvântată. Neglijența femeii în îngrijirea și amenajarea casei este un semn că nevoile ei nu au fost împlinite, că este în general insecurizantă, stresată sau deprimată. Un bărbat atent va face tot posibilul ca nevoia de ambianță a femeii să poată fi satisfăcută.

Trebuințe și scopuri vis-à-vis de căsnicie a femeilor:

• Afecțiune

• Comunicare

• Deschidere ⁄ Onestitate

• Suport financiar

• Angajament familial

Nevoile bărbatului: nevoia de respectare și apreciere a Eului este specifică bărbatului, și multe dintre conflicte se dezlănțuie prin încălcarea “regulii de aur”. O femeie înțeleaptă nu-și va critica niciodată bărbatul, nici în particular, nici în public, și mai ales în fața copiilor. Cicăleala și bârfa cu prietenele sau vecinii afectează sensibilitatea acestuia și-i descurajează inițiativele de tot felul. O soție iubitoare își încurajează permanent soțul, îl apreciază în fața copiilor și a altora, fără a minți sau a înșela ostentativ, îl recompensează emoțional cu generoziate și mai ales cu sensibilitate. Cuvintele calde, apreciative, directe, sunt “liantul” unei comunicări afective stabile și totodată al evoluției cuplului.

Mesajul pozitiv aduce mult mai mult bine unei relații decât toate mesajele negative la un loc, oricât de “bine intenționate” ar fi ele. Ajutorul pentru schimbare nu se oferă cu brutalitate și cu prețul rănirii Eului partenerului, ci cu toleranță, răbdare, prin încurajarea comportamentelor pozitive și spontane ale partenerului. O femeie care nu poate trata cu umor și bunăvoință neglijența sau dezordinea partenerului riscă să nu aibă un efect de schimbare în psihologia acestuia ci, dimpotrivă, riscă să devină din ce în ce mai puțin atrăgătoare sau iubită, pe măsură ce indică, moralizează, critică, și mai ales amenință: Dacă nu-ți pui hainele la loc, plec, eu nu mai pot aduna după tine!”

Am urlat și eu un pic până să realizez că dacă vorbesc frumos, chiar dacă spun de două sau de trei ori înainte, totul se rezolvă. Râzi, fă o glumă de fiecare dată când nu ești de acord cu ceea ce face, apoi subtil spune-i că ai fi foarte fericită dacă ar face asta, sau asta. Negociază! Iubirea se construiește și se păstrează pe acest sentiment reciproc de încredere și valorizare, dar sursa emoțională și energetică este, fără îndoială femeia.

Nevoia de confort fizic și psihosexual este importantă pentru bărbat. Hrana și sexul nu sunt separate evident de confortul psihologic-relațional al partenerului iar zicala: “cea mai bună cale spre inima unui bărbat trece prin stomac” include o parte consistentă de adevăr. Așa că draga mea, când ajunge seara acasă și deschide ușa, în loc să-l aștepți cu mătura la ușă și să urli, mai bine așteaptă-l cu zâmbetul pe buze, întreabă-l dacă vrea să mănânce, apoi când sunteți amândoi mai liniștiți puteți discuta deschis tot ceea ce vă deranjează. Respectul pentru masă echivalează cu grijă pentru echilibrul fiziologic al celuilalt.

Trebuințe și scopuri vis-à-vis de căsnicie a bărbaților:

•Împlinire sexuală

• Un partener de recreație

• O soție atractivă

• Să fie îngrijiți (mâncare, haine curate etc.)

• Admirație

Compatibilitatea în cuplu. Este important de reținut dacă gradul de compatibilitate este mai mare, cu atât perechea nou creată este mai stabilă în viața de zi cu zi. Iar dacă există diferențe dintre soți atunci vor duce la dezechilibrarea cuplului și respectiv sunt în dezavantajul satisfacției maritale. Mai departe o să prupunem indicatorii prin care descriem compatibilitatea, acești indicatori sunt: vârsta, religia, concepția de viață, socializarea în familia de origine – cu cât familia de origine este mai armonioasă, cu atât cuplul este mai puternic și stabil. Iată și indicatorii armoniei familiei de origine [12]:

-Grad de conflict redus între părinți;
-Grad de conflict redus între respondent și părinții săi;
-Grad ridicat de iubire între părinți;
-Autocaracterizarea copilăriei ca “fericită”.

Putem spune că experiența premaritală cu cât aceasta este mai bogată, cu atât crește riscul dezbinării cuplului [11]. Iar experiența relațională redusă determină un nivel mai jos de așteptări și deci, posibilitatea unei satisfacții maritale mai mari, care va duce la crearea unui cuplu cu un fundament puternic. Fiecare dintre noi avem impregnat un anumit tip de flux energetic, o anume polaritate magnetică, anumite patternuri planetare și trebuie să colaborăm cu cei cu care ne armonizăm în plan cosmic. Dar, trebuie să mai știm că în orice cuplu apare la un moment dat un moment mai tensionat, pentru că planetele se mișcă pe cer și ajung să creeze, uneori, relații tensionate pe harta unuia dintre parteneri. În fața unui moment de răscruce din relația voastră evaluează provocările și stăpânește-te. Nu e nevoe de reacționat dur, violent. Deoarece orice influx planetar tensionat va dura o scurtă perioadă de timp, după care se va epuiza și relația se va reface.

1.3. Manifestări ale impactului activității profesionale asupra vieții familiale

Studiile internaționale demonstrează că la nivel global cel mai satisfacuti sunt cei din

generatiile mai tinere, aratand ca oamenii de afaceri se lupta cu o presiune crescuta. Angajatii mai tineri se bucura de viata profesionala mai mult decat generatia in varsta (76% în comparatie cu 64%) si sunt mai satisfacuti de nivelurile lor de productivitate (81% în comparatie cu 69%). Evident, motivul e simplu. Varsta. Angajatii care sunt multumiti la locul de munca sunt mai productivi si mai putin înclinati sa paraseasca compania. Pe masura ce piata locurilor de munca evolueaza, companiile constientizeaza ca, pentru a angaja si a retine talentele, trebuie sa se concentreze asupra politicilor flexibile de lucru, precum oferirea unei alegeri in ceea ce priveste locatiile de lucru.

În acest sens necesită identificarea tipurilor de echilibru. Astfel, în literatura de specialitate sunt menționate: Echilibru social, Echilibru mental si spiritual, Echilibru emotional, Echilibru fizic, Echilibru psihic, Echilibru financiar.

Echilibru social

    Numai ratiunea poate sa ne conduca spre acel echilibru benefic, in care inabusim ceea ce nu ne este neaparat necesar sau acceptam din plin ceea ce se poate dovedi ca fiind necesar, doar ratiunea ne mai poate conduce catre echilibrul social, care ne faciliteaza progresul… pentru ca independent de bine si de rau, evoluam… dar o percepem uneori, tardiv.

Echilibru mental  si  spiritual

    Sanatatea înseamna nu numai un corp sanatos, ci si un psihic echilibrat, starea de multumire, pace, liniste sufleteasca, relatii interumane de calitate si, nu mai putin important, o viata plina de sens. Iata de ce o abordare completa a sanatatii nu poate evita problema echilibrului mental si spiritual. Vor fi abordate teme precum: Stresul cotidian; Reactia la stres si rolul ei; Efectele stresului prelungit; Recunoasterea starii de stres; Identificarea factorilor stresori; Reducere, evitare; Reevaluarea si raspunsul rational; Planificarea; Atitudine altruista, actiune voluntara; Atitudinea pozitiva, încrezatoare; Optimismul.

Echilibru emotional 

    Terapia trebuie pornita de la premisa ca "nu circumstantele exercita cea mai mare influenta asupra actiunilor noastre in fata oportunitatilor de maine, ci modul nostru de a gandi". Cheia obtinerii succesului pe toate planurile nu o reprezinta cautarea lui, ci atragerea acestuia, ca un magnet, printr-un continuu proces de evolutie si de modelare a personalitatii.

Fara a stirbi ideea de individualitate, ideile sunt grupate in 4 sectiuni:

– atitudine; – filozofie; – activitate; – rezultate si stil de viata.

Echilibru fizic

    Echilibrul si dezechilibrul sunt foarte importante. Echilibrul este, in genere, definit ca fiind concordanta, proportia, raportul just intre lucruri opuse sau diferite iar dezechilibrul, ca fiind, lipsa de echilibru, instabilitate. Cand se vorbeste de echilibrul omului se are in vedere, mai ales (dar nu numai), doua aspecte importante: fizic si psihic. Echilibrul fizic este perceput la modul unitar, de catre absolut toata lumea, in legatura cu stabilitatea corpului in posturi statice sau in dinamica unor actiuni, prin buna coordonare a miscarilor.

Echilibru psihic

Cand este vorba de echilibru psihic se pot sesiza cel putin doua perceptii:

– O perceptie "occidentala", specifica unei lumi agitate, materialiste, competitive, in care starea de echilibru presupune un grad de control asupra a ceea ce ti se intampla.

– O perceptie "orientala",  avand conotatii mai mult spirituale, in care starea de echilibru presupune o ACCEPTARE a realitatii.

Echilibru financiar.

Poate fi definit prin capacitatea intreprinderii de a-si asigura plata fara intrerupere a datoriilor contractate anterior, inclusiv a datoriilor curente generate de realizarea obiectului de activitate, sau de legislatia fiscala, din incasarile sale, asfel incat aceasta sa poata evita riscul de faliment.

Motive semnalate de catre companiile care au introdus masuri de conciliere:

Cresterea gradului de motivare si satisfactie al angajatilor.

Cresterea eficientei.

Reducerea stresului.

Reducerea absenteismului la locul de munca si a concediilor medicale.

Reducerea rotatiei la locul de munca cu scopul mentinerii unui know – how al companiei si reducerea costurilor de inlocuire.

Cresterea ratei de intoarcere la locul de munca dupa concediul de maternitate si/ sau reducerea perioadelor de depasire a acestuia.

Cresterea atractivitatii companiei ca loc de munca.

Imbunatatirea imaginii companiei.

Cresterea competitivitatii companiei.

Reiterăm întrebarea: Ce înseamna armonizarea activitatii profesionale cu viata de familie? Activitatea profesionala este activitatea care ne ocupa cea mai mare parte a timpului pe parcursul unei saptamani si uneori chiar si în weekend. Prin urmare, viata de familie, viata personala înseamna tot ce nu reprezinta activitate profesionala – toate detaliile si activitatile ca: Interactionarea cu familia, rudele, comunitatea; A face parte dintr-o familie; Hobby-urile; Îngrijirea sanatatii, a bunastarii personale;

Armonizarea activitatii profesionale cu viata personala presupune atingerea unui echilibru între cele 2 vieti pe care fiecare dintre noi le duce în paralel. Printre cauzele si efectele dezechilibrului dintre activitatea profesionala si viata de familie, pot fi menționate următoarele: cauze specifice postului de munca; cauze ce tin de fiecare lucrator în parte; workaholismul.Se pare ca stresul este o problema de actualitate, omniprezenta în domeniul muncii. Si daca stresul afecteaza salariatul, daca îi afecteaza sanatatea implicit afecteaza si organizatiile. Astfel se poate observa relatia de cauzalitate dintre stres si conflictul dintre viata personala si viata de familie.Tot aici se adaugă și aspectele egalității de gen. Sau încercarea de a face față lucrurilor și acasă și la serviciu deseori menține femeile în stare de stress constant, afectând, în final sănătatea acestora, diminuând atât satisfacâia maritală cât și cea profesională.

1.3.1 Analiza eficienței în viața profesională și în cea personală

Problema echilibrului dintre viața profesională și cea personală este foarte actuală. Multe companii tradiționale percep munca și viața personală ca două domenii competitive. Partea bună dintr-un domeniu avînd ca și consecințe pierderea în celălalt domeniu.

Concilierea vieții de familie cu cea profesională reprezintă un aspect al problematicii egalității de șanse și de tratament de mare interes atât pentru femei cât și pentru bărbați. Dificultățile cu care se confruntă femeile, mai ales mamele, în căutarea și păstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum și așteptările culturale față de bărbat pentru a fi unicul întreținător de familie, sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei și bărbați. Implicarea bărbaților în echilibrarea raporturilor dintre viața de familie și cea profesională reprezintă o problematică esențială dar și dificilă. Flexibilizarea orarelor de lucru joacă un rol important în menținerea pe piața muncii a mamelor. Dezechilibrul între viața profesională și viața de familie afectează angajatul/angajata, organizația în care lucrează, precum și familia. Un concept nou utilizat de psihologia organizațională este cel de cultură organizațională “family-friendly”. Aceasta este o cultură care oferă programe și politici care asigură/ contribuie la realizarea unui ehilibru între viața profesională și cea de familie a angajaților. De ce este nevoie ca angajații să aibă un echilibru între viața profesională și cea personală? Pentru că femeile și bărbații își doresc o carieră de succes și o viață personală împlinită – argumente de gen. Pentru că sănătatea mentală a angajaților este influențată și influențează performanța în muncă – argumente de sănătate mentală.

Studii realizate în țări europene indică faptul că: cel puțin 1 angajat din 3 percepe un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă și viața personală/de familie; 40% din mamele care muncesc și 25 % din tații care muncesc percep un nivel ridicat de stres cauzat de conflictul dintre muncă și familie; 50% dintre părinți consideră că au o problemă în a realiza un echilibru între timpul petrecut la muncă și cel petrecut cu familia; 2 părinți din 3 manifestă un stres zilnic moderat-ridicat datorat dificultăților și conflictelor de rol muncă-familie.

Dificultățile tinerilor părinți în armonizarea timpului afectat serviciului și cel destinat familiei au repercusiuni negative asupra îndeplinirii obligațiilor de muncă formale, provocând întârzieri la serviciu, plecări înainte de terminarea programului de lucru, absenteism, etc. Aceste efecte negative nu afectează doar femeile ci și bărbații, în aceeași măsură. Familiile monoparentale, preponderent susținute de femei, se confruntă cu probleme mai grave în împletirea rigorilor profesiei cu viața familială și cea privată.

Care sunt dificultatile în realizarea echilibrului dintre viața profesională și cea de familie?

– Facilități reduse de îngrijire și educare a copiilor.

– Program de muncă prelungit, timp inflexibil de muncă. Un studiu realizat în mai multe țări europene arată că pentru majoritatea femeilor din Estonia și Portugalia au un program rigid, fapt care nu le permite să realizeze un echilibru între viața profesională și cea personală.

– Distribuție inegală a sarcinilor de familie între soț și soție. Un studiu realizat în Cehia arată că 26% dintre angajatele cu copii cosideră că responsabilitățile familiei interferează cu dezvoltarea carierei lor, în timp ce numai 8% dintre angajații cu copii consideră acest lucru [19].

Aici putem spune că problemele depind de vârsta copiilor, sunt mai acute cu cât copii sunt mai mici și nu dispar o dată cu încadrarea acestora în sistemul de învățământ. O altă variabilă importantă o reprezintă și numărul copiilor din cadrul familiei, fiind binecunoscută nevoia fiecărui copil în parte de atenție și îngrijire din partea ambilor părinți. Un alt factor care trebuie luat în considerare este timpul de lucru destinat serviciului în raport cu cel alocat activității domestice și nu în ultimul rând, este foarte important dacă programul de lucru este cu timp complet (full-time) sau cu timp parțial (part-time), structura temporală a zilei de lucru (continuă sau secvențială) afectând în mod decisiv aspectele familiale și cele de serviciu. Participarea bărbaților la responsabilitățile familiale și asumarea de sarcini domestice este considerată necesară, chiar dacă femeia are un loc de muncă sau nu. Chiar dacă există o anumită percepție că responsabilitățile familiale pot să fie împărțite, asta nu înseamnă că se pune efectiv în practică.

Mai departe vom enumera consecintele conflictului între muncă și viață de familie asupra angajatului/ angajatei și companiei? Asupra angajatului: nivel crescut de stres, probleme de sănătate fizică și emoțională (depresie, anxietate), comportamente de risc, stres marital crescut, satisfacție scăzută în carieră, performanțe minime și nivel scăzut de realizare în carieră. Asupra copiilor angajatului: probleme comportamentale și emoționale. Asupra companiei: fidelitate scăzută față de rezolvare a conflictelor, creșterea fluctuației de personal, absenteism și costuri ridicate generate de probleme de sănătate ale angajaților/ concedii medicale. Este important ca fiecare din partenerii cuplului sa dea dovadă de înțelepciune profundă și conștiință dezvăluită.

1.3.2 Conflictul, manifestările lui în viața profesională și viața personală

Ca să avem un echilibrul între viața profesională și cea personală este necesar să definim acea situație caracterizată prin realizare și satisfacție, confict de rol minim, funcționare optimă a angajatului/ angajatei atât în sarcinile și rolurile de la locul de muncă cât și în cele din viața personală/ de familie. Efectele conflictelor de cuplu asupra copilului au consecințe grave. Conflictele de cuplu sunt inevitabile atunci când părinții nu găsesc o cale de rezolvare a problemelor ce generează conflicte. Copiii sunt afectați la nivel emoțional și comportamental, dar și fizic. Conflictele apar ca rezultat al unei comunicări ineficiente și duc la încercarea de a-l domina pe celălalt partener, la învinuiri, critici, manipulare sau alte comportamente agresive.

De multe ori, conflictele între părinți îi atrag în mijlocul lor și pe copii, care de cele mai multe ori joacă rolul de a-i distrage pe adulți de la conflict. Părinții îi implică pe copii în conflictele lor atunci când , pentru a-l ataca pe partener, permit copilului ceea ce celălalt părinte îi refuză sau când îl critică pe celălalt părinte în fața lui. Mai târziu, ca adolescent și adult, consecințele sunt cu mult mai grave. Scăderea atenției, concentrării, lipsa tenacității și a răbdării, precum și a motivației, sunt caracteristicile ADHD-ului (sau „deficitul de atentie”, una dintre cele mai comune tulburări comportamentale ale copiilor) ce influențează întreaga existență a omului modern. Insuccesul profesional, instabilitatea în alegerea obiectivelor, relațiile personale și interpersonale superficiale, complexul lipsei de performanță sunt doar câteva dintre semnificativele urmări acestei afecțiuni, care a devenit o maladie a secolului în care ne aflăm.

Conflictul între muncă și familie apare atunci cînd participarea în activitățile de muncă interferează cu participarea în activități de familie sau cînd stresul de la muncă are efecte negative asupra comportamentelor din familie. Cele mai frecvente conflicte identificate sunt:

1. Conflicte care au la bază un management defectuos al timpului, exemplu: implicarea angajatului în sarcinile și responsabilitățile de la locul de muncă face imposibilă implicarea, în aceeași unitate de timp, în evenimente ale familiei sau în experiențe personale (un angajat are, în același timp, programate o ședință și o întâlnire cu părinții). Angajații pot sa fie prezenți în cadrul familiei, dar să se gândească la sarcinile de la locul de muncă (un anganjat este acasă cu familia sau prietenii, dar se gândește la ședința pe care o are a doua zi).

2. Conflicte care au la bază asumarea defectuasă a unor roluri sau responsabilități, exemplu: modul în care sunt asumate rolurile sau sunt rezolvate responsabilitățile de la locul de muncă influentează calitatea interacțiunii cu familia (angajatul care are o zi stresantă la serviciu este mai puțin dispus să se joace cu copiii sau să aibă o discuție romantică cu soția).

3. Conflicte datorate unor comportamente ale angajatului, exemplu: unele comportamente acceptate și recompensate la locul de muncă sunt incompatibile cu experiențele familiale. Apare nevoia de ajustare a comportamentului la contextul în care persoana se afla (un comportament autoritar al unui manager se manifestă la locul de muncă prin transmiterea către angajați a unor sarcini precise și clare. Acest comportament manifestat față de membrii familiei poate să ducă la conflicte cu copiii sau partenera/ul de viață).

Familia este grupul de persoane a cărei atmosferă se cere a fi armonioasă. În sânul familiei trebuie să domine pacea, încrederea și dragostea. E puțin mai complicat să ții tonul pozitiv și binevoitor când, din cauza unor factori, apar neînțelegeri. Familia este cea mai elementară formă de organizare, așa că ea trebuie să aibă regulile sale. Cele mai frecvente certuri în familie se întâmplă din cauza caracterelor, ele însă, ca și alt motiv, pot fi prognozate și evitate. Toate familiile fericite sunt la fel, dar fiecare familie nefericită este nefericită în propriul fel. Oricare căsnicie are etape similare pe care trebuie să le parcurgă. Depinde de fiecare cât de unit și ager este.

1.3.3 Echilibrarea vieții profesionale și a celei de familie/ personale

Multe poolitici se duc privind echilibrul vieții profesionale și cea privată și chiar au beneficii prin mai multe mecanisme. Un mecanism este cel al reducerii stresului datorat conflictului muncă-viață privată care influențează performanța în muncă. Un alt mecanism este cel al resurselor transferabile. Munca și viața privată oferă individului resurse care pot fi utilizate atât pentru îmbunătățirea performanțelor profesionale, cât și pentru creșterea calității vieții în toate celelalte domenii.

Echilibrul între viața profesională și cea personală nu înseamnă 8 ore la muncă, 8 ore – pe loc repaus și 8 ore somn În mod cert nu este vorba de o împărțire matematică, care distribuie timpul unei zile în cantități egale (8 ore la muncă, 8 ore acasă, 8 ore – somn), pentru că munca și viața personală se suprapun și interacționează continuu. Nu este vorba nici de un echilibru rigid, fixat o dată pentru totdeauna, în condițiile în care viața înseamnă schimbare, iar ceea ce este potrivit astăzi s-ar putea să nu mai fie potrivit și mâine.

Mai multe studii realizate asupra interferenței muncii cu viața privată atrag atenția asupra unui aspect foarte important, abilitățile și competențele sunt transferabile. Astfel, o abilitate exersată în mediul muncii cum ar fi de exemplu, managementul conflictelor este o bună sursă și în familie sau în viața privată, și invers; abilitățile exersate și învățate în viața privată sunt resurse pentru creșterea performanței în muncă. Iar destul de bune sunt abilitățile de tipul luarea deciziilor, relaționarea interpersonală, managementul propriului comportament, autocontrolul emoțional, managementul situațiilor de criză sunt abilități care, exersate și aplicate în mai multe contexte, familie și viață privată facilitează dezvoltarea lor optimă (Quick, 2004) [19]. Sentimentul de autoeficacitate, încrederea în propriile abilități dintr-un domeniu, familie sau muncă, are consecințe pozitive asupra celuilalt domeniu.

Percepția oamenilor asupra echilibrului este extrem de subiectivă, fiind puternic influențată de personalitate, educație, necesități și interese, ceea ce explică, de altfel, de ce unii găsesc ușor acest echilibru și reușesc să îl mențină, iar alții nu. Privit din punct de vedere individual, echilibrul dintre viața profesională și cea personală reprezintă modul optim și personal de armonizare a cerințelor celor două domenii în sensul dobândirii sentimentului de împlinire și satisfacție personală care, la rândul lui, îmbunătățește calitatea vieții și a muncii deopotrivă. Și chiar dacă la prima vedere pare o problemă de management al timpului, pentru cei mai mulți cercetători esența echilibrului între viața profesională și cea personală nu este cât timp alocăm celor două domenii, ci mai ales cum realizăm această alocare.

Infuența angajării femeii asupra dezvoltării cognitive și comportamentale a copilului – o întrebare frecventă a femeilor și bărbaților care muncesc și care au un copil nou născut este cum îți pot continua cariera fără să influențeze în mod negativ dezvoltarea cognitivă și emoțională a copilului sau cum să realizeze un echilibru între profesie/ carieră și nevoile copilului. Cercetări recente au încercat să răspundă la întrebarea privind cantitatea/ calitatea timpului pe care o mama/ un parinte trebuie să îl petreacă cu copilul nou născut pentru ca acesta să se dezvolte optim din punct de vedere cognitiv și emoțional. Rezultatele acestor studii au arătat că factorul care influențează în sens pozitiv nivelul de dezvoltare cognitivă și emoțională a copilului este calitatea timpului petrecut cu copilul, interacțiunea de calitate cu copilul, intensitatea interacțiunii. De asemenea, factorii care influențează negativ dezvoltarea copilului în perioada 0-2 ani sunt depresia postpartum și competențele parentale, în termeni de abilități de relaționare cu copilul, de stimulare cognitivă a acestuia, veniturile familiei [19].

Sentimentul de împlinire și satisfacție pe care îl dă armonia dintre muncă și relaxare vine nu doar dintr-un management eficient al timpului, ci și din atitudinea față de muncă, față de viață și față de sine, din înțelegerea faptului că tot ceea ce se face într-o parte alimentează cu energie cealaltă parte. Câtă vreme, conștient sau inconștient, munca este percepută ca un domeniu exterior vieții, ca o obligație, ca o corvoadă (vinovată de nefericire, eșecuri, probleme de sănătate), șansele de a echilibra balanța se răresc considerabil, generând conflictul dintre muncă și viața personală, cu efecte nu doar asupra sănătății fizice și psihice a angajatului, ci și asupra sănătății organizației în care acesta activează. Astfel, dacă la nivelul individului vorbim de efecte în plan fizic și psihic precum oboseală, anxietate, stări tensionate, iritabilitate, frustrare acută, nesiguranță, vulnerabilitate, dezechilibrul la nivel de organizație se traduce prin absenteism, migrația forței de muncă, productivitate scăzută, costuri mult mai mari. Investind în implementarea și susținerea unor astfel de programe de păstrare a echilibrului job-viață personală, companiile investesc de fapt în succesul propriei afaceri.

În fața temerii managerilor că, aplicând scheme de flexibilitate generale, flexibilitatea ar putea fi percepută la un moment dat ca fiind nedreaptă și inechitabilă, tocmai pentru faptul că nevoile oamenilor diferă nu doar de la un angajat la altul, ci chiar la același angajat, aflat într-un moment sau altul al carierei sale. Un studiu realizat de Towers Perrin în 2010 pe un lot de aproximativ 90.000 de angajați din 18 țări a identificat mai mult de 100 de domenii unde pot interveni programele “family friendly” pentru echilibrarea balanței profesie/muncă . Printre acestea se numără: timpul – care include diverse aranjamente flexibile de lucru; concediile – cu plată sau fără plată, fie pentru naștere, studii, fie pentru îngrijire ori pentru alte probleme personale sau familiale; îngrijire persoane dependente – care include servicii și resurse de ajutorare a angajaților care au persoane în îngrijire (fie copii, fie adulți) și discount-uri sau vouchere prin care angajații sunt ajutați cu costurile îngrijirii; consiliere – include seminarii și servicii de consiliere în care angajații învață cum să-și depășească problemele legate de conflictul profesie – viață personală, pentru a-și recăpăta armonia și satisfacția interioară; utilități personale – sală de hranire a copilului pentru mame, cameră de dormit, servicii de cumpărare și preparare a hranei etc.

De exemplu, compania Motorola, care în prezent are aproape 100.000 de angajați în filialele sale din întreaga lume, oferă angajaților o varietate de programe menite să echilibreze balanța dintre profesie și viața personală: programe de lucru part-time; programe de îngrijire a sănătății și de asistență; posibilitatea de împărțire a sarcinilor; aranjamente speciale de schimbare a turelor; concedii de studii; vacanțe “de urgență” (când concediul anual nu poate fi luat în perioada planificată). Eforturile și filosofia companiei în direcția echilibrării balanței profesie/viața personală sunt apreciate și recunocute de angajați.

1.4 Concluzii la capitolul I:

Armonizarea vietii profesionale cu viata personala nu este tratata în mod global. Deci faptul ca toate politicile, programele, legile se adreseaza exclusiv persoanelor cu copii, ce au o familie deja creata facand referire la concediile de crestere a copiilor, flexibilizarea programelor de lucru în functie de orarele gradinitelor sau a scolilor, dar nu s-a luat în considerare si statutul persoanelor care nu au înca o familie, ei nu au dreptul la o viata personala? Nu numai familia, copii necesita timp, fiecare avem nevoie de a atinge un echilibru între cele doua planuri.

Cănd vorbim despre satisfacție sau insatisfacție maritală, conștientizăm, prin aportul experiențelor de relație la care ne raportăm, că aceste noțiuni nu sunt consensuale, fiind posibil ca într-o relație unul dintre parteneri să se simtă pe deplin satisfăcut, nevoile, trebuințele și așteptările sale fiind împlinite, timp în care celălalt se poate simți neglijat, neapreciat, neîmplinit.

Relația este percepută ca inechitabilă de către partenerul nesatisfăcut, acesta observînd că există un dezechilibru în raportul „costuri-beneficii”. Femeile însă „nu se simt bine nici într-o relație în care percep un supra-beneficiu, nici într-o relație în care percep un sub-beneficiu și în ambele cazuri încearcă să restabilească starea de echilibru.

Pentru stabilitate, armoniei și satisfacției maritale este bine implicarea comună a partenerilor, atât pentru cunoașterea nevoilor, așteptărilor și dorințelor fiecăruia cât și pentru satisfacerea lor. Este foarte benefic ca persoanele căsătorite, să posede și cariere profe, astfel vor avea două surse virtuale de satisfacție: familia și locul de muncă, iar dificultăți dintr-o parte pot fi compensate prin cealaltă, fapt care se întâmplă mai puțin în cazul femeilor casnice. Însă familiile în care ambii parteneri au cariere profesionale, au nevoie de un bun management al rolurilor și obligațiilor în viața de familie, pornid în vița de zi cu zi la realizări conștiente, oneste și responsabile.

Capitolul II. Demers constatativ a relației privind satisfacția maritală și nivelul de realizare profesională

2.1 Realizarea experimentului de constatare a atitudinii cuplurilor vizavi de satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră

Am realizat cercetarea pe un număr de 32 de subiecți, 16 cupluri – 16 bărbați și 16 femei, care aveau statut marital – mai mult de 5 ani, o experiență deja bună, vârsta lor fiind cuprinsă între 30 și 40 de ani, care dețin un statut profesional – angajat în câmpul muncii și peste 5 ani de realizare în cariera profesională. În general cercetarea a fost îndeplinită cu succes. Începănd cu cercetarea empirică, care a fost realizată în lunile februarie-martie ale anului 2015, în orașul Chișinău, care a decurs în două etape:

La prima etapă a cercetării empirice a fost necesar de investigarea satisfacției maritale, utilizând Testul de determinare a satisfacției maritale, elaborat de Shirley Glass, în traducere de Alexandra Cristescu (vezi Anexa 1), testul dat stabilește gradul de satisfacție în căsătorie. Chiar și întrebările orientate la satisfacție din acest test, sunt concentrate pe cîteva dintre cele mai de bază dorințe pe care le dețin cei care sunt implicați într-o relație profundă și stabilă având un rol de a scoate în evidență cât de tare se apropie căsnicia subiecților de cea imaginată. Iar pentru a elucida dacă mariajul se poate ridica la nivelul dorit se va utiliza scorul importanță, care evidențiază satisfacția ce este stîns legată de anumite aspecte pe care respondenții le vor aprecia cel mai mult în căsnicia lor.

Mai departe pentru a cunoaște nivelul satisfacției participanților se adună punctajul acumulat pentru importanță, care poate să fie 4, 5, 6, se adună și cele pentru satisfcație chiar la aceleași întrebări, ulterior punctajul dat pentru satisfacție se va împărți la cel pentru importanță. Iar celelalte valori ale punctajului privind importanța, vor lua în evidență care sunt aspectele importante pentru ambii parteneri.

Astfel, rezultatatele care sunt obținute, pot să fie mai mic de 1 – semnifică satisfacție maritală minimă sau insatisfacție maritală, în continuare de la 1 pînă la 2 – satisfacția este medie și de la 2 – la 3, aceasta este mare. O satisfacție simultană a partenerilor este în general destul de importantă pentru o relație armonioasă și fericită. Iar identificarea și analiza problemelor de o mare importanță pentru participanți, tot asta i-ar putea bine orienta în mod special către acele părți ale relației care au nevoie de atenție, încercând totodată îmbunătățirea și armonizarea acestora.

Datele obținute le avem în Tabelul 1.1 și sunt reprezentate în Figura 1:

Tabelul 1.1

Satisfacția maritală a cuplurilor

În continuare, au fost identificate 10 femei care au satisfacție maritală medie și 6 femei care au satisfacție maritală ridicată, și respectiv 12 bărbați care au satisfacție maritală medie și 4 care au satisfacție maritală mare. După ce am identificat concomitent că în cadrul a 13 cupluri prevalează același nivel de satisfacție, 9 cupluri având satisfacție maritală medie, 4 cupluri având satisfacție maritală mare și doar în cadrul a 2 cupluri nivelul de satisfacție maritală a partenerilor este o diferență, unde vedem că soțiile au o satisfacție maritală mare, iar soții – satisfacție maritală medie.

Tabelul 1.2

Satisfacția maritală a cuplurilor în dependență de nivel

Frecvența relativă (%) a satisfacției maritale din perspectivă gender este reprezentată în figura de mai jos.

Figura 1.

Figura 1 Prezentarea datelor în procente în dependență de nivelul satisfacției maritale: 1 – satisfacție moderată, 2 – satisfacție ridicată

Din Figura 1 rezultă că cele mai multe femei 62,5% au o satisfacție moderată, în comparație cu 75% de bărbați, pe cînd cea ridicată reprezintă 37,5% la femei și 25% la bărbați. Se vede, că mai multe femei sunt satisfăcute în familie, în comparație cu bărbații.

În etapa a doua a cercetării realizată, a fost implimentarea și aplicarea Chestionarului de determinare a nivelului de realizare profesională (vezi Anexa 2). Chestionarul dat are 10 afirmații, dintre ele primele cinci și a zecea descoperă nivelul de manifestare și realizare profesională, gradul de recunoștință în muncă, efortul și munca pe care o depun fiecare din respondenți în activitățile lor profesionale. Vedem, că rezultatul obținut este mai mic de 10 arată nivelul de realizare profesională redus, iar de la 10 – până la 14 – nivel mediu de realizare profesională, iar de la 14, până la 18 – nivel ridicat de realizare în carieră. Ce ține de afirmațiile cu numărul 6, 7, 8, 9 ne permit, ca să putem determina ce variabilă are primordialitate pentru participanți în satisfacția maritală sau realizarea pe plan profesional. Prin urmare, punctajul care lam obținut de la 1 – la 3 afirmă că respondentul chestionat dă prioritate carierei, unde familia este pe un plan secund, dacă punctajul obținut este de la 4 – la 6, aceasta reprezintă că respondentul dorește să atingă un anumit succes pe plan profesional, dar tot în același timp face foarte mult pentru a fi căt mai eficient și în familie. Punctajul de la 6 – 9, arată faptul că respondentul are punctul cel mai important familia, însă pentru el contează în mare măsură și realizarea în carieră. Iar punctajul cel mai mare de 9 și până la 12 denotă că pentru respondent importanța de baza o are familia, realizarea profesională fiind pe un plan secund. Respectiv, respondenții care obțin un punctaj până la 6, acordă prioritate realizării profesionale, iar de la 6 – până la 12, se acordă prioritate familiei.

Datele dobăndite le avem în Tabelul 1.3:

Tabelul 1.3

Nivelul de realizare profesională la femei și bărbați

Rezultatele obținute, arată că 2 femei sunt pe o treaptă mică de realizare profesinală, 8 femei au o treaptă medie de realizare profesională și 6 femei au un indice mare de realizare profesională. Din punct de vedere a genului masculin nici un bărbat nu are nivel mic de realizare profesională, 6 bărbați au nivel mediu de realizare profesională și 10 bărbați au un indice mare de realizare în carieră. În Tabelul 1.4 și Figura 2. am prezentat frecvența relativă % a femeilor și bărbaților, care pun pe plan primordial satisfacția maritală sau care acordă prioritate realizării profesionale.

Tabelul 1.4

Prezentarea frecvenței relative % a cuplurilor în dependență de prioritate

Figura 2.

Prezentarea grafică a frecvenței relative % în dependență de prioritatea aleasă: 1 – prioritatea realizării profesionele, 2 – prioritate satisfacției maritale

Observăm în tabelul și graficul de mai sus, că femeile atribue o importanță foarte mare satisfacției maritale pe cînd băbații pun pe primul plan accent pe realizarea profesională.

Făcănd o comparație a frecvențelor relative % obținute de femei și bărbați la prioritatea realizării profesionale, avem rezultatul obținut care este: t = 2,31 (rezultat semnificativ pentru p =0,05). În continuare rezultatul obținut ne insuflă despre faptul, că bărbații acordă semnificativ mai multă importanță realizării profesionale în comparație cu femeile, deci au nevoie de ridicarea nivelului de competență profesională, iar rezultatele obținute de la locul de munca, aprecierea lui de către colegi și angajator, obținerea anumitor funcții și statute sociale, creșterea mai mare a nivelului de pregătire pentru a corespunde nevoilor reale de personal căt mai profesionist și calificat. Dacă face o comparație a frecvențelor relative % obținute de femei și bărbați la prioritatea satisfacției maritale, rezultatul obținut este: t = 2,29 (rezultat semnificativ pentru p =0,05). Rezultatul obținut ne vorbește despre faptul, că femeile ca sa se simtă realizate au nevoie să se simtă mulțumite de interacțiunile cu partenerul, să dețină o stare emoțională căt mai pozitivă în relația cu partenerul iubit, să fie realizate așteptările și nevoile în comunicare și relaționare, conflictele și divergențele să fie soluționate conștient, responsabil, onest.

2.2 Evaluarea corelației dintre satisfacția maritală și nivelul de realizare în carieră din perspectivă gender

Constatarea corelație între satisfacția maritală și nivelul de realizare profesională la femei și bărbați, cerezultă din prelucrarea datelor au fost utilizate valori statistice descriptive, pentru a examina ce interconexiune este între variabile care s-au calculat și coeficienții de legătură liniară Pearson. În tabelul 2.1 sunt datele satisfacției maritale la femei (x) și nivelul acestora de realizare profesională (y), apoi urmează calculele coeficientului de corelație dintre acestea.

Tabelul 2.1

Relația dintre satisfacția maritală și nivelul de realizare profesională la femei

Prelucrarea matematică a rezultatelor:

r=

Exy- = 394,46-=394,46- 394,3=0,16

E(x-m)2=Ex2- =61,28- =61,28-57,15=4,13

E(y-m)2=Ey2- =2812- =2812-2720,26=91,74

r== 0,37

Calculele au fost efectuate și am obținut coeficientul de corelație r= 0,37, cu pragul de eroare p= 0,05, ceea ce denotă faptul că dacă satisfacția maritală a femeilor este mai mare, mai mare va fi și nivelul de realizare profesională, deci există o legătură semnificativă între aceste două variabile.

În tabelul 2.2 sunt datele satisfacției maritale la bărbați (x) și nivelul acestora de realizare profesională (y), urmând calculele coeficientului de corelație dintre acestea.

Tabelul 2.2

Relația dintre satisfacția maritală și nivelul de realizare profesională la bărbați

r=

Exy- = 396,63-=396,63- 393,19=3,44

E(x-m)2=Ex2- =49,19- =49,19-46,21=2,98

E(y-m)2=Ey2- =3428- =3428-3345=83

r=0,45

Calculele au fost efectuate și am obținut coeficientul de corelație r=0,45, cu pragul de eroare p=0,05, ceea ce demonstreză faptul că dacă satisfacția maritală a bărbaților este mai mare, mai mare va fi și nivelul de realizare profesională, deci există o corelație semnificativă între aceste două variabile.

În tabelul 2.3 sunt datele satisfacției maritale la femei (x) și la bărbați (y), la 15 cupluri maritale, apoi urmează calculele coeficientului de corelație dintre acestea.

Tabel 2.3

Relația dintre satisfacția maritală a femeilor și cea a bărbaților

r=

Exy- = 54,59-=54,59- 51,39=3,2

E(x-m)2=Ex2- =61,28- =61,28-57,15=4,13

E(y-m)2=Ey2- =49,19- =49,19-46,21=3,07

r==0,37

Calculele au fost efectuate și am obținut coeficientul de corelație r=0,37, cu pragul de eroare p=0,05, ceea ce ne demonstrează faptul că între satisfacția maritală a femeilor și cea a bărbaților există o corelație semnificativă.

Concluzii:

Constatăm faptul că, la cuplurile investigate nivelul ridicat al satisfacției maritale condiționează eficiență și nivel ridicat în realizarea profesională la bărbați și femei, fiind o corelație semnificativă între aceste variabile. Putem valida și ipoteza potrivit căreia există diferențe de gen în abordările relației dintre satisfacția maritală și realizare profesională. La femei în evidență pe prim plan este satisfacția maritală, iar la genul opus adică la bărbați realizarea profesională, am constatat astfel că mai multe femei decât bărbați dau în general prioriatate satisfacției maritale (14 femei și 8 bărbați, acordând prioritate satisfacției maritale) și mai mulți bărbați acordă prioritate realizării profesionale (7 bărbați și 1 femeie acordă prioritate realizării profesionale).

După calculele făcute se observă foarte bine că între satisfacția maritală a femeilor și cea a bărbaților este o corelație ce are o însemnătate mare, putem spune dacă un partener marital are nivel mai ridicat de satisfacție maritală, faptul dat va genera și provoca satisfacția maritală a celuilalt membru marital.

2.3. Concluzii la capitolul II

Cu toate că legislația națională în domeniul muncii prevede posibilitatea de a stabili salariaților programe individuale de muncă, cu un regim flexibil al timpului de muncă etc., acest drept nu este suficient cunoscut și folosit de salariați femei și bărbați. Totodată, ponderea persoanelor cu responsabilități familiale, care erau dispuse să-și reorganizeze viața profesională, adică să-și modifice programul de lucru actual a constituit 16% din totalul persoanelor cu astfel de responsabilități. 70% din persoanele care doreau să-și modifice modul de organizare a vieții profesionale erau femei.

Participarea bărbaților la responsabilitățile familiale și asumarea de sarcini domestice este considerată necesară de marea majoritate, chiar dacă femeia are un loc de muncă sau nu. Chiar dacă există o anumită percepție asupra faptului că responsabilitățile familiale trebuie să fie împărțite, asta nu înseamnă că se pune efectiv în practică. Există mari discrepanțe între valorizările pe care le dau cei doi parteneri implicării în realizarea sarcinilor domestice și în îngrijirea copiilor (femeile sunt cele care resimt mai puternic faptul că au anumite sarcini domestice determinate, pe când bărbații cred că aceste sarcini se fac împreună, ceea ce duce la valorizări diferite). Bărbații trebuie să își asume și responsabilități de îngrijire a copiilor sau a rudelor bolnave. Noile generații sunt purtătoare de modele de roluri de gen caracterizate printr-o mai mare valorizare a egalității de gen decât cei maturi. Acest fapt depinde și de nivelul de educațional nu numai al bărbaților dar și al femeilor. Schimbarea rolurilor de gen din interiorul familiei nu trebuie să fie doar un rezultat al procesului de negociere explicită între parteneri ci și un efect al transformărilor sociale profunde și multiple care să redefinească și să condiționeze contextul de negociere al rolurilor de gen.

III. Demersul formativ asupra concilierii vieții de familie și a nivelului de realizare în carieră

3.1 Programul experimental de conciliere al vieții de familie cu cea profesională

Intru eficientizarea relațiilor familiale, prin valorificarea satisfacției maritale și activității profesionale, am recurs la organizarea și desfășurarea experimentului formativ. Scopul acestui experiment a constatat în imbunătățirea satisfactiei maritale, a relațiilor interpersonale în cadrul cuplurilor experimentale.

Pentru realizarea experimentului formativ am elaborat un program de training la care au participat toate cele 10 cupluri care au demonstrat nivel de satisfacție mai jos în cadrul experimentului de constatare. Programul de training s-a desfășurat în perioada lunilor martie –aprilie 2015.

Programul de trainig s-a realizat în incita Secției Resurse umane SRL «AVIA INVEST»

Programul de trainig ,,Concilierea vieții de familie cu cea profesională”

Acest Program reprezintă un sistem de exerciții și tehnici, organizat sub formă de training, orientat spre cunoașterea de sine, cunoașterea celuilalt, cunoașterea specificului de lucru al fiecăruia, transformarea rolurilor de gen, dezvoltarea relațiilor interpersonale etc.

Astfel, Programul include în structura diverse tehnici‚ după cum urmează: brainstorming-ul‚ jocul de rol‚ lucrul în perechi, exercițiile energizante‚ debriefing etc.‚ combinând astfel posibilitatea de psihodiagnostic, de formare și analiză a rezultatelor obținute. Fiecare exercițiu sau metodă inclusă în Program urmărește un scop bine determinat și trasat în concordanță cu etapa de lucru și cu necesitățile fiecărui participant / fiecărei participante, a grupului în ansamblu.

La elaborarea programului de training ne-am condus de indicațiile metodice cu referință la desfășurarea activităților în perechi, în grup la organizarea trainingurilor. În acest sens, tematica programului a fost structurată în 7 ședințe – traninguri a cite 1 ora 30 minute fiecare (90min), frecventa 1 dată pe săptămână (7 săptămâni).

Fiecare ședință a fost desfășurată in conformitate cu următorul plan:

I etapă. Introducere: salutul, exerciții de prezentare a participanților, de creare a atmosferei prietenoase / de colaborare, cu caracter de diagnostic a stării psihoemoționale la moment a participantlor, în vederea identificării modalităților de a crea o atmosferă de lucru în grup;

II etapă. Valorificarea temei planificate: prezentarea și dezbaterea problemei, exerciții de relaționare interpersonală;

III etapă. Debriefing-ul sau reflecția: consolidarea cunoștințelor și informației, reflectarea sentimentelor și experienței acumulate;

IV etapă. Ritualul de adio.

Lista ședințelor este următoarea:

Ședința nr.1 Femeia și bărbatul ideal.

Ședința nr. 2 Familia mea / Ritualurile familiare (trezirea, sărbatorile, mesele).

Ședința nr. 3 Rolurile de gen în familie.

Ședința nr. 4 Cariera sau familia.

Ședința nr. 5 Comunicare.

Ședința nr. 6 Soluționarea conflictelor.

Ședința nr. 7 Să ne curtăm din nou.

Eșantion: 10 cupluri

Sedința nr.1 ,,Femeia și bărbatul ideal”

Durata: 90min

Obiectiv: Conștientizarea de catre ambii parteneri de cuplu că și femeile și bărbații au avantaje și dezavantaje.

Salutul ,, Să facem cunoștință” (10 min.)

Descriere: Cu ajutorul unui gheb de ață, moderatorul arunca ghebul la întâmplare participanților, propunându-i celui care l-a prins la fel sa se prezinte, acesta aruncă în același mod altei persoane. După ce se prezintă – ața va fi încâlcită. Iar pentru a o descâlci, în modul inversat participanții să facă câte un compliment.

Exercițiul: ,, Femeia ideală / Bărbatul ideal” (20 min.)

Descriere: Moderatorul propune participanțior să se împartă în 2 grupuri: separat femeile și bărbații. Într-un timp de 10 minute fiecare grup pe foaie de flipceart vor scrie:

Femeile – “Caracteristicile unui bărbat ideal”

Bărbații – “Caracteristicile unei femei ideale”.

Grupurile prezintă rezultatele.

Reflecție: Identificați caracteristicile comune. Identificați caracteristici care diferă total. Au coincis caracteristicile grupurilor?, cum au fost structurate caracteristicile femeilor și bărbaților – au fost prioritățile diferite sau aceleași?.

Comentariu: Bărbatul și femeia sunt diferiți biologic, dar social – au caracteristici comune. Depinde de faptul cum le prezentăm fiecare. Așteptarile noastre față de celălalt sunt deseori preamărite.

Exercițiul ,, Avantaje / dezavantaje de a fi Femeie” / ,,Avantaje / dezavantaje de a fi Bărbat” (30 min.)

Descriere: Participanții sunt împărțiți în patru grupuri: 2 din femei și 2 din bărbați. Dupa care grupurile din femei completează pe foi de flipceart ,,Avantaje / dezavantaje de a fi Bărbat”, iar grupurile din bărbați completează pe foi de fleapceart ,, Avantaje / dezavantaje de a fi Femeie”. Apoi se discută produsele grupurilor.

Reflecție: A fost ușor să identificați avantajele / dezavantaje celuilalt gen? Cum v-ați simțit realizând sarcina? A-ti vrea pentru o săptamână să fiți femeie? iar voi bărbați?

Comentariu: Și bărbații și femeile au avantaje și dezavantaje. Relațiile noastre depind mult ce punem în valoare, ce apreciem și cum o facem.

Exercițiul ,, Tu și eu” (20 min.)

Descriere: Moderatorul propune participanților în cuplu următoarea activitate: pe o coală de hârtie fiecare participant (-ă) să își identifice interesele persoanale și apoi în pereche – cele comune. Apoi să le discute.

Ritualul de adio!!! (10min.)

Ritualul de adio. „Dacă aș fi femeie sau bărbat aș începe dimineața cu…” Fiecare completează ….o frază pentru celălalt partener (-ă) de cuplu.

Ședința nr.2. Familia. Ritualurile familiare

Obiectiv: Îmbunătățirea relațiiilor din familia creată și de origine

Salutul ,, Țin minte” (15 min.)

Descriere: Moderatorul începe fraza…Țin minte…și roaga participanții la fel sa inceapa ziua cu fraza ,,Țin minte…” și îi roaga (sa își aduca aminte o fraza, sau un eveniment, sau o stare din timpul relațiilor cuarteziei) care i s-a întiparit cel mai tare. Astfel toți participanții raspund la intrebare.

Reflecție: De ce ți sa întimparit aceasta fraza ? Cum te-ai simțit?

Exercițiul: ,, Poftim la masă” (20 min.)

Descriere: Participanții primesc căte o fișă cu mai multe întrebări unde trebuie să le complecteze. Întrebările sunt legate de preferințele partenerului/partenerei.

După care sunt analizate raspunsurile.

Reflecție: care a fost cel mai greu punct? Căte dintre întrebari nu le-ați știut? De ce ?

Comentariu: Este foarte importat să cunoasteți dorințele, placerile persoanei iubite?

Exercițiul ,, Lista noastră“ (20 min.)

Descriere: Participanții sunt rugați ca în timp de 25 min. să îsi planifice pentru o saptamăna căt mai divers o vacanță în familie. La care sunt grupați căte doi. La comanda ,,incepeți ” participanții trebuie să își scrie toate doleanțele pe care le doresc, pentru saptămîna de vacanță. La finele acestui exercițiu vom compara rezultatele barbatului cu cel al soției.

Reflecție: A coencis raspunsurile și doleanțele dvs? De ce nu ați menționat vizita parinților? A fost greu sa v-a planificați o saptămînă?

Exercițiul energizat ,, Crocodilul” (25 min.)

Descriere: Participanții se împart în doua echipe una a barbaților și una a femeielor. Întrebarea este comună pentru ambele grupuri ,,În ce moment ați dori ca partenera/ul să v-ă alinte” După care cîte un membru iese în fața și cu ajutorul gesticulației mîinilor, picioarelor, capului fară să vorbescă, trebuie să explice grupului, la care aceștia trebuie să ghicească răspunsul. Jocul este finisat atunci cănd toți participanții au trecut prin față.

Reflecție: A fost greu să vă dați seama răspusul? Ați știut că soției dvs. îi place să vă aibă alturi atunci cănd merge la cumpărături? Care din voi știați din timp la ce o să se gîndească jumătatea?

Comentariu: Este real ca atunci cănd persoana iubită este alături și te ajută, lucrurile merg puțin mai usor. Și fie mergem la cumpărături, fie mergem în parc cu copii ambii parinți au datoria de a fi parinte. Este foarte important ca să conștientizați că alaturi nu este numai soția sau soțul ci alaturi este prietenul/prietena. Caci nimeni în afara de voi nu va cunaoasteți mai bine, și atunci cănd vine vorba de a face o surpriza pentru persoana iubită, trebuie să o facem cu drag.

Rirualul de adio! (5 min.)

Descriere: Fiecare participant v-a finisa ședința cu fraza ,,promit de azi să-ți fiu…….”

Sedinta nr. 3 Rolurile de gen în familie

Obiectiv: Îmbunătățirea relațiilor de familie pri transferul rolurilor de gen

Salutul ,, Ești…” (5 min)

Descriere: Salutul v-a începe cu fraza ,,astazi ești….” La care participanții vor putea finisa această frază după cum consideră ei.

Reflecție: De ce l-ai făcut pe X urăt? Ce sentimente ai trăit cănd iai comunicat că este astfel? Cum vă simțiți? Ce exerciții ați mai facut acasă?

Comentariu: Să nu uităm în fiecare dimineață să ne facem căte un compliment. Deoarece ziua bună se incepe de dimineată, și armonia familiei la fel se începe cu o privire placută, cu un mesaj, etc…

Exercițiul „Valiza” (30 min.)

Descriere: Pe spatele fiecărui participant se prinde câte o foaie curată. Moderatorul anunță că, de regulă, „pentru a pleca în călătorie oamenii își pregătesc o valiză cu toate cele necesare. La fel și noi, astăzi, plecăm în lumea mare și avem nevoie de o valiză, pe care ne ajută s-o strângem impreuna cu persoana iubita. În această valiză veți pune ceea, ce considerați că-l va ajuta pe posesor în relațiile sale cu partenera/ul , adică acele lucruri și calități, pe care le admirați sau apreciați la el, precum și sfaturi, doleanțe. E necesar să-i amintiți și trăsăturile negative, de care posesorul trebuie să se debaraseze pentru ca viața lui să devină mai plăcută și productivă, asa cum face un adevarat prieten. Și nu uitați ca sunteți în rol de cel mai bun prieten și nu de a doua jumatate! (iar prietenii se dau cu parerea, sinceră! ) Începeți!”. Este necesar ca toți participanții să primească câte mai multe mesaje. Participanții își vor lua foile acasă.

Reflectie: Dacă ați considerat că aceste calitați ar fi trebuit să le aibă în valiză prietena/prietenul dvs? Cum credeți a acceptat usor doleanțele, sfaturile dvs? Ce-a fost greu în acest exercițiu ? A cui viza credeți că a fost mai grea, a dvs sau a pritenului?

Comentariu: În viața de zi cu zi, sunt unele momente, ca persoana de alaturi este acea care vede mai bine lucrurile și se simte mai confortabil atunci cănd i se spun lucrurilor pe nume. Cu ajutorul acestui exercițiu, practicănd mai des va ve- ți intări acele relații de prietenie de care cu siguranța v-ă va ajuta să vă apropiați și mai mult.

Exercițiul ,,Lucruri utile pentru persoana dragă” (25 min.)

Descriere: Moderatorul unește perechile și le propune individual să identifice lista lucrurilor care le place și care nu le place să le facă (câte 6). Apoi să le compare, dacă coincid.

Reflecție: De ce nu vă plac lucrurile menționate în listă? Dacă partenerul (-a) este plecat (-ă) ce faceți dacă trebuie să călcați, spălați etc. ne nu vă place, dar trebuie să faceți aceasta? De dragul partenerului (-ei) ați fi gata să faceți acest lucru?

Exercitiu ,, In doi“ (20min.)

Descriere: Moderatorul porneste muzica, și roagă ca fiecare soț și soție să danseze impreună, apoi la comanda moderatorului la masă încep a face ceva împreună dar cu o singură mină fiecare (fiind fixați unul de altul): să facă salată din mere; să pună pampers pe papușă etc. …

Reflecție: Cum v-ați simțit? Ce va lipsit? Cu ce greutăți va-ți confruntat? Ce va ajutat să depășiți incomoditățile?

Comentariu: În viață sunt lucruri care ne place sau nu prea să le facem. Dar, uneori, trebuie să le facem. Depinde de atitudinea noastră. De dragul persoanei iubite învățăm a privi lucrurile nu ca o obligațiune ci ca o placere / necesitate.

Ritualul de adio ! 10 min

Descriere: În cele 10 minute moderatorul roaga participanții să își ureze unul altuia ,,Îți doresc o zi frumoasă, și…” să continuie găndul.

Comentariu: Pentru temă de acasă moderatorul le readuce aminte că exercițiile pe care le-au practicat la sedință să le practice și acasă.

Ședința nr. 4 Cariera sau familia

Obiectiv: Îmbunătățirea înțelegerii importanței combinării responsabilităților de familie și cele profesionale

Exercitiu energizant ,,Sus-Jos” 25 min

Descriere: Moderatorul unește perechile și le leagă piciorul stăng a femeie și drept a bărbatului. La comanda jos, participanții trebuie să cadă jos, iar la coamanda sus trebuie să se ridice Exercițiu se repetă de 10-15 ori.

Reflecție: Este usor să cadeți? Dar să vă ridicați? După a 5-6 cadere ați simțit o schimbare?

A fost greu să ajungeți la un accord comun, cum să vă ridicați ?

Exercițiul ,,Priorități pentru doi“ (30min.)

Descriere: Moderatorul pornește muzica, și roagă că fiecare soț și soție să daseneze pe o foaie de hârtie “Prioritățile mele în viață”. Apoi se unesc și discută.

Reflecție: Coincid desenele? Care sunt punctele comune? Care sunt diferențele? De ce? Cum putem schimba lucrurile? A fost greu sa ajungeti la un accord comun?

Comentariu: În viață sunt lucruri care credem noi că sunt cele mai importante. Partenerul (-a) poate avea alte poziții, reieșind din valori, educație, experiența din familia de oriine. Noi decidem cum abordăm problema: prin confruntare sau comunicare / negociere.

Exercițiul „Rolul de părinte” (25 min.)

Descriere: Moderatorul propune ca soții să completeze pe o coală de hârtie (fiecare soț si soție separat pentru sine și pentru celălalt) fraza “A fi un bun părinte înseamnă…”. Apoi se unesc și discută.

Reflecție: Coincid pozițiile? Care sunt punctele comune? Care sunt diferențele? De ce? Cum putem schimba lucrurile? A fost greu sa ajungeti la un accord comun?

Comentariu: În viață sunt lucruri care credem noi că sunt cele mai importante. Partenerul (-a) poate avea alte poziții, reieșind din valori, educație, experiența din familia de oriine. Noi decidem cum abordăm problema: prin confruntare sau comunicare / negociere.

Ritualul de adio ….10 min

Moderatorul roagă participanții cu ajutorul markerului să completeze de pe Foaia A3 urmatoarea frază…. ,,Eu voi începe ziua de măine cu……”

Sedinta nr. 5 Comunicarea

Durata: 90 min

Obiectiv: Formarea și dezvoltarea deprinderilor comunicare și cunoașterea interpersonală.

1. Salutul ,, Sa ne cunoastem mai bine “ (15 min.)

Descriere: Participanților li se solicită să se prezinte, evocând istoria prenumelui ce-l poartă: „Mă numesc … Am fost numit așa … (De cine? De ce?)”.

Prezentarea participanților – 10 min.

Urmează prezentarea moderatorilor – 5 min

Reflecție: Care sunt impresiile Dvs. despre ceea ce ați auzit? De ce este important de a ne cunoaște istoria prenumelui propriu? Ce scopuri am atins făcând acest exercițiu? Credeti ca are vre-o legatura istoria numelui nostrum cu ședința noastră? Ați aflat vre-o informație nouă, pe care până acum nu a-ți auzit-o?

Comentariu: Printre cele mai importante trebuințele ale omului sunt cea în autorealizare și autoexprimare. Personalizarea este principalul motivator al activității omului. Recunoașterea de către alte persoane a personalității noastre ca fiind importantă, valoroasă începe de la numele nostru. De la el începe și istoria personalității. Pentru om este important să aibă istoria sa și să se mândrească cu ea. Din istoriile personale ale oamenilor se formează istoria statului.

2. Exercițiul ,, Să ne auzim” (20 min.)

Descriere: Participanților li se propune să discute timp de 10 min, dintre care 5 minute sunt pentru soție, și celelalte pentru soț. La dorința fiecarei familie începe primul care dorește. Sunt rugați atăt timp căt vorbește unul celălat să nu întrerupa și să asculte cu atenție dorințele și așteptările partenerului.

Reflecție: Cum vi s-a părut acest exercițiu? A fost greu pentru dvs să ascultați doleanțele, așteptările partenerului? Cum credeți este necesară comunicarea și ascultarea în viața de familie?De ce?

Comentariu: Da realmente aceasta este foarte necesară deoarece evitarea unor comunicări poate duce la un conflict, sau la o dezamăgire.

Exemplu: O familie din America sau casătorit acum 20 ani în urmă. Erau fericiți, se iubeau nespus, și într-o zi fiind în vizita la mama soțului aceasta pregătise spanac.Văzînd soția că soțul ei manîncă cu atîta gust tot spanacul s-a găndit că și ea acasaă v-a pregati. Zis și facut! Timp de 20 de ani soția tot timpul îi pregatea spanacul… Și într-o zi bărbatul a decis să divorțeze de scumpa lui soție. În urma acesteia soția era curioasă să afle care este motivul care l-a facut pe scumpul ei soț să se despartă de ea, și așa a hotărît să meargă la judecată. La judecată întreabă judecatorul pe bărbat, care este motivul că ați hotărît să divorțați? Și el a răspuns ,,M-am săturat timp de 20 ani să mănînc spanac” la care soția a răspuns dar tu nici odată nu mi-ai spus că nu mai vrei.. (aut. Virginia Satir).

3. Exercițiul ,,Sticla și gândurile” (25 min.)

Descriere: Participanților li se oferă căte o bucăta de sticlă, la care sunt rugați fară să comunice între ei să picteze (fiecare pe partea sa)cu acuarela sau guașă, ceea ce doresc…Regula acestui exercițiu este să nu comunice verbal,nonverbal.

Reflecție: v-a fost greu să pictați? Ce greutăți ați întîmpinat ? Care a fost ce-a mai grea perioada a acestui exercițiu?

Comentariu: De fiecare data cănd ai dorintă să discuti in cuplu, intervine mereu ceva, fie nu esti pregătit pentru a asculta, fie că esti obosit și nu vrei să asculți sau fie că nu ai chef să asculți! Din acest motiv fiecare din noi care doreste să comunice să-și verbalizeze dorințele și nu este ascultat, se simte prost…că a doua jumătate nu-l ascultă.

4. Exercițiul „Schimbarea de secrete” (20 min.)

Descriere: Li se propun cuplurilor timp de 20 minute SĂ SE SCHIMBE CU SECRETE, la alegere fie să le comunice oral sau în scris… În cazul în care ambii parteneri aleg forma scrisă atunci se scriu foițele secrete , apoi schimbați hirtiuțile intre voi !

Reflecție: Ați incercat să trișați? Cum v-ați simțit? Ce părere aveți? Și care a fost cea mai grea parte, cea orală sau cea scrisă? Ați avut curajul?

Comentariu: Acest exercițiu va permite spre o deschidere în comunicare, ceea ce cu timpul fiecare dintre noi vom conștientiza că partenerul de alături este omul cel mai de încredere, și nu merită să îl mint nu?

Ritualul de adio!!!! (10min)

Cu ajutorul aruncării unei jucării fiecare participant spune cu ce se duce azi de la training!

E: Eu azi plec, cu…..

Comentariu: Propun participanților pentru acasă să mai practice acele exerciții pe care le-au însușit, azi la training…

Ședința 6. Soluționarea conflictelor

Obiectiv: Indentificarea cauzelor conflictelor și modalităților de soluționare a acestora

Salutul ,,Lantul” 15min

Câțiva participanți ies din cameră. Un membru al grupului prezintă un conflict, cât mai amănunțit și detaliat. Apoi unul dintre cei care au ascultat povestirea, cheamă una din persoanele care au ieșit din sală, povestindu-i istoria. Aceasta, povestește următorului participant chemat și așa mai departe până toate persoanele ieșite din sală sunt informate despre situație.

Reflecție: Ce dificultăți ați întâmpinat? Credeți că am putea în familie sa ne ciocnim cu un conflict la care deloc să nu fim implicați?

Comentariu: V-ați găndit vre-o dată că în viața de zi cu zi , la fel ne ciocnim cu niște conflicte la care ar trebui mai întii de toate să le analizăm, apoi să începem să ne contrazicem cu persoana iubită?

Exercitiu ,, Papucelul” 30 min

Descriere: Se propun participanților să se găndească la un conflict actual , la care li se oferă o pereche de papuci. Analizănd situația conflictuală, fiecare partener într-a în perechea de papuci și explica cum el ar proceda pentru a soluționa conflictul. După care iese din papuc și intră celălat partener, care la răndul său la fel redă cum el al proceda.

Reflecție: Sunteți deacord cu cele spuse de partener? Cum considerați într-un conflict este bine ca mai întii de toate să ne ascultăm apoi să comunicăm despre incident?

Comentariu: Este foarte usor să iți spui parerea vizavi de cum pot eu soluționa un conflict fară să vezi și partea dreaptă ce găndește. Cănd întîmpinăm conflictele e mult mai usor să le evităm decăt să le punem în fața și să lucrăm asupra lui.

Exercitiu ,,Contractul- Furtun” 20 min

Descriere: Participanții primesc căte un tabel pe care sunt rugați să îl complecteze. După care sunt rugați să comunice fiecare ce au scris, și astefel sunt comparate dorințele, și sacrificiile fiecăruia. Contractul-furtună permite un contract imaginar pentru soluționarea conflictelor și comportamentul fiecăruia.

Reflecție: Ce ați găsit comun? Cum v-ați simțit? A fost greu să trasați o listă de comportamente?

4. Exercitiu ,, Arborele” 20min

Descriere: Li se propun participanților cu ajutorul unui arbore, în perechi să-și soluționeze un conflict. Să traseze cauzele, formele etc. După care la finele acestui exercițiu fiecare cuplu iese în fața și își prezintă fiecare cum a ajuns la soluționarea conflictului.

Reflecție: Ce ați simtit cănd ați inceput să lucrați împreună? V-a fost greu să identificați cauzele? Care punct a fost cel mai greu pentru dvs?

5. Ritualul de adio ….5 min

Moderatorul roagă participanții cu ajutorul markerului să completeze de pe Foaia A3 urmatoarea frază…. ,,Eu azi plec de la seminar cu……”

Ședința 7. Să ne curtăm din nou

Obiectiv: Revigorarea emoțiilor și relațiilor din perioada premaritală

1. Salutul ,, Compliment” 10 min

Descriere: Moderatorul începe ședința cu fraza ,, Ce-a mai frumoasă, cel mai frumos ai fost în ziua în care……..” după care fiecare își spune unul altuia căte un compliment.

Reflecție: De cănd veniți la ședințe? S-a întîmplat ceva schimbări în relațiile voastre în ultimele saptămîni?

2. Exercițiu ,,Un mic cadou” 20 minute

Descriere: Moderatorul oferă tuturor participanților hîrtie colorată, creioane, carioci, foi albe, foarfecă etc. Și roagă ca fiecare participant în timp de 10 minute să creeze un cadou persoanei iubite. După ce finisează toți de lucrat, căte unul îsi prezintă lucrarea și argumentează de ce a hotărît să facă tocmai acel cadou.

Reflecție: De ce i-ați facut o minge ? Este pasionat de footbol? De ce nu ați facut un trandafir dar lalea? Cum v-ați simțit atunci cănd lucrați asupra cadoului? Va luat mai mult timp să-l croiți sau să vă găndiți?

Comentariu: Perioada ce mai frumoasă, intr-o relație începe cu un cadou, o floare, un sarut, o ieșire la plimbare. Căți din noi mai țin minte cănd ultima dată au fost curtați? Fiecare zi e un început, și fiecare realție începe cu ceva plăcut, de ce să nu uităm intr-o zi de duminică de lucru de copii, de tot și să ne bucurăm de o mică ieșire în parc cu înghețată, fie la cinema etc .

Exercițiu ,, 50/50” 30 min

Descriere: Intr-un timp foarte scurt va trebui să convigeți persoana iubită să v-ă facă un favor…. Pe căt este tot mai greu să îl convingeți cu atăt mai greu este să obțineți ceva. De aceea pentru acest exercițiu ve-ți avea sarcina să obțineți bărbații- cheile de la mașină, iar femeiele- o sumă de bani. În cazul În care nu sunteți destul de convingător, a doua persoana are dreptul să vă zică nu. După care se schimbă cu rolurile.

Refelctie: Să vedem fiecare ce a obținut? Spuneți-mi va rog am auzit întîmplător că vă zicea tigrișorul meu, de ce ? Asa vă zicea înainte?Și acum ? Cum ați reușit într-un timp așa de scurt să vă obtineți tot ce ați dorit?

Comentariu: Și în cazul în care de azi ve-ți avea dorință de a ieși în oraș, fară să-l supărați veți reuși să-l convigeți?

Exercițiu ,, În padure” 20Min

Descriere: Participanții sunt rugați în timp ce căntă muzica să se plimbe de minuță, sau cuprinși timp căt căntă muzica, fie pe cerc, fie pur și simplu în picioare. Între timp să reușească să povestească cum i-a mers azi la serviciu, și în general ziua.

Cănd se finisează muzica fiecare cuplu își spun ce simțiri au avut.

Reflecție: De ce la un moment dat v-ați oprit, ați dat jos măna și v-ați cuprins? Căt de des faceți aceasta acasă, pur și simplu să vă țineți de mănă sau să vă priviți în ochi și să vă spuneți tot ce aveți pe suflet? Care din voi nu a reușit să se includă în exercițiu?

Comentariu: Știați că un sarut, și o îmbrățișare pe zi te face mai relaxat toată ziua? Familia este totul ! Dar și dragostea care v-a unit este la fel de importantă, de aceea să nu lăsăm probleme de la servici, sau cu rudele să ne distrugă frumosul din noi. În zilele de azi, tot ce facem e să ne plasăm pe ultimul loc.

Ritualul de adio!!!!

“Aplauze, vă rog!!!!” Toți participanții aplaudă ultima lor ședință, împreună cu moderatorul.

3.2 Analiza și dimensionarea rezultatelor programului experimental

În vederea estimării eficienței Programului de training, elaborat și implementat la ultima etapă a cercetării noastre, în urma realizării acestuia, s-a recurs la analiza datelor cu referire la transformarea/îmbunătățirea satisfacției maritale și ameliorarea relațiilor de muncă, fiind parcurse urmatoarele etape:

Compararea rezultatelor și evidențierea diferențelor obținute în urma grupului experimental și a grupuilui de control/retest

În urma aplicării programului de training ,,Concilierea vieții de familie cu cea profesională” la 10 cupluri la care au existat diferențe în prioritățile satisfacției maritale și realizării profesionale, am obținut următoarele rezultate:

Tabelul 3.1

Valorile medii la satisfacția maritală a cuplurilor în dependență de etapa de cercetare

Figura 3

Prezentarea valorilor medii la satisfacția maritală la grupul experimental: 1- femei, 2 – bărbați

Diferențe semnificative la femei la satisfacția maritala nu sunt, ele au un nivel moderat – se realizează in familie – femeile au rămas cu prioritatea familiă.

Diferențe semnificative sunt la satisfacția maritala la barbați, în urma trainingului ei au început să pună un accent mai mare pe familie.

Tabelul 3.2

Valorile medii la realizarea profesională a cuplurilor în dependență de etapa de cercetare

Figura 4

Prezentarea valorilor medii la realizarea profesionala la grupul experimental: 1 – femei, 2 – bărbați

3.3 Concluzii la capitolul III.

În urma aplicării programului de training ,,Concilierea vieții de familie cu cea profesională” la 10 cupluri la care au existat diferențe în prioritățile satisfacției maritale și realizării profesionale, am obținut următoarele rezultate:

Diferențe semnificative sunt la realizarea profesională la femei – ele au început să înțeleagă importanța realizării în plan professional alături de responsabiliățile casnice.

Bărbații această prioritate o mențin, dar demonstrează o mai mare înclinare – spre recunoașterea importanței activităților casnice.

Programul de training i-a ajutat să depășească unele stereotipuri legate de diviziunea muncii din perspectiva gender. Astfel, bărbații au demonstrat o mai mare înțelegere de ce soțiile se supără când aceștia vin mai târziu acasă și nu le ajută la gospodărie sau cu copiii. Totodată și femeile s-au dovedit a fi gata să nu fie atât de rigide cu referire la activitatea profesională a soților, acceptând importanța realizării profesionale pentru aceștia.

Concilierea vieții de familie cu cea profesională reprezintă un aspect al problematicii egalității de șanse și de tratament de mare interes atât pentru femei cât și pentru bărbați. Dificultățile cu care se confruntă femeile, mai ales mamele, în căutarea și păstrarea unui loc de muncă plătit, stereotipurile prin care se perpetuează ideea că doar femeile sunt responsabile de îngrijirea familiei precum și așteptările culturale față de bărbat pentru a fi unicul întreținător de familie, sunt aspecte care agravează inegalitatea între femei și bărbați. Implicarea bărbaților în echilibrarea raporturilor dintre viața de familie și cea profesională reprezintă o problematică esențială dar și dificilă. Flexibilizarea orarelor de lucru joacă un rol important în menținerea pe piața muncii a mamelor. Dezechilibrul între viața profesională și viața de familie afectează angajatul/angajata, organizația în care lucrează, precum și familia.

Aici pot fi elaborate așa măsuri în vederea concilierii vieții de familie cu viața profesională: creșterea numărului de grădinițe și cantine școlare cu orar prelungit și flexibil pentru fete și băieți cu vârstă de până la 3 ani inclusiv: adaptarea programului de lucru cu programul școlilor și al grădinițelor; oferirea de alternative pentru îngrijirea membrilor familiei dependenți care au nevoie de asistență, extinderea ajutorului la domiciliu, creare de centre de zi; stimularea tinerilor tați de a apela la concediul paternal, instrument legal ce crează premisele necesare participării efective a tatălui la îngrijirea copilului nou-născut; campanii de schimbare de atitudini cu privire la necesitatea distribuției echilibrate între cei doi parteneri a rolurilor și a responsabilităților domestice.

Beneficii ale angajatorului care implementază politici pentru concilierea vieții de familie cu viața profesională: creșterea productivității muncii și a gradului de satisfacție profesională a angajaților; îmbunătățirea imaginii companiei/corporației; o mai bună recrutare a angajaților;  reducerea absenteismului; costuri scăzute ale organizației generate de problemele de sănătate ale angajaților; clienți mai mulțumiți; creșterea implicării și fidelității angajaților față de companie.

Beneficii ale angajatului/angajatei care participă la politici de conciliere a vieții de familie cu viața profesională: : calitate mai bună a vieții; progrese în carieră și o mai mare satisfacție în muncă; o mai bună stare de sănătate fizică și mentală; venituri mai mari și beneficii asociate acestora; mai mult timp pentru propria persoană.

Dar din punct de vedere a interacțiunii vieții profesionale cu educarea copiilor, tot este foarte mult de dezvaluit, chiar daca dincolo de personalitatea liniară în plină formare și absolut necesară pe care le oferă grădinița, școala și toate sistemele de învățământ și formare, copilul a ales părinții lui – să-l sprijine în marea sa explorare și marea sa experiență. Părinții sunt cele mai bune resurse de învățare pentru copiii lor. Citându-l pe psihologul american William Crain care spunea: ”Copiii vin pe lume cu un program intern de creștere care este rezultatul mai multor milioane de ani de evoluție biologică. Ei au o cunoaștere superioară în privința a ceea ce le este necesar, a ceea ce sunt pregătiți și a ceea ce nu sunt pregătiți să facă. Copilul urmează legile naturii”, părinții pot acționa conform indiciilor copilului fără a se teme că greșesc.

Concluzii generale și recomandări:

Masuri ce trebuie luate pentru a armoniza activitatea profesionala cu viata de familie la nivel de întreprinderi / unități economice:

    Angajatorul poate opta pentru practici de echilibru "familie-munca". Este important sa învatam sa gestionam timpul corespunzator. Programul de munca trebuie sa se desfasoare conform Codului Muncii, sa corespunda unei normari corecte a muncii, care sa permita salariatului sa îsi îndeplineasca sarcinile în cadrul normei de munca stabilita prin contractul individual/colectiv de munca. Viata personala este de fapt  "combustibilul" care te motiveaza profesional.

Promovarea unor strategii de conciliere din perspectiva egalității, care ar include multiple activități după cum urmează:

Acțiuni de conciliere concepute pentru a favoriza accesul, permanenta și promovarea femeilor in aceeasi masura ca barbații

Inițierea programelor, care să incurajeze barbații să beneficieze de concedii de îngrijire a copiilor

Incurajarea co – responsabilizarii in responsabilitațile familiale și domestice.

Acțiuni de baza pentru a obține un echilibru între viața profesionala și cea personală la nivel personal:

Separați viața personala de viața profesionala;

Stabiliți-vă prioritațile;

Dezvoltați un sistem de sprijin;

Consultați politica angajatorului!;

Comunicați!;

Încercați să lucrați de acasă! (politici de part-time);

Stabiliți-vă o limită de timp! Etc…..

Pe parcursul cercetării s-a adeverit și ipoteza cu numarul trei din care subînțelege că există diferențe de gen în abordările relației dintre satisfacția maritală și realizare profesională, la femei este pe prim plan satisfacția maritală, pe când la bărbați realizarea profesională, se observă și din rezultatele obținute din aplicarea Chestionarului de determinare a nivelului de realizare în carieră, de aici reyultă că un număr mai mare de bărbați acordă prioritate realizării profesionale, decât femei, și respectiv un număr mai mare de femei acordă prioritate satisfacției maritale.

Contribuție personală: Elaborarea Chestionarului de determinare a nivelului de realizare profesională.

Chestionarul înfățișiază produsul practic al tezei de master și evident că este un instrument pentru investigarea și intervenția în problematica complimentării vieții de familie cu cea profesională. Observăm că chestionarul este alcătuit din două părți, partea întîi este formată din primele cinci întrebări și a zecea, care determină nivelul de realizare profesională a respondenților, gradul de mulțumire în muncă, efortul pe care îl depune fiecare respondent în activitățile profesionale. În ajutor vin afirmațiile cu numărul 6, 7, 8, 9 care ne permit să determinăm care variabilă are prioritate pentru respondenți satisfacția maritală sau realizarea pe plan profesional.

Din această perspectivă rezultă multe idei ce au în vederea stabilirea unui echilibru între viața de familie și cea profesională, iar următoarele propuneri sunt bine venite, cu așa politici:

Flexibilizarea programelor/ condițiilor de muncă pentru femeile și bărbații angajați. Oferirea posibilităților de a lucra cu un program de muncă parțial pentru femeile și bărbații.

Elaborarea unor politici coerente și a mecanismelor de promovare a egalității de gen în vederea reducerii disparităților în bază de gen.

Promovarea egalității de gen de către Guvern prin instituționalizarea inițiativelor de combatere a formelor de discriminare în bază de gen pe piața muncii, reconcilierea vieții publice cu viața personală, precum și privind alte probleme.

Sensibilizarea opiniei publice privind rolul femeii în societate, în general, și pe piața muncii, în particular, prin intermediul mass-media.

Coordonarea eforturilor organizațiilor nonguvernamentale pentru a combate discriminarea femeilor și bărbaților pe piața muncii, precum și stereotipurile cu care aceștia sunt tratați pe piața muncii.

Elaborarea unei politici a “șanselor egale” între bărbați și femei cu un accent deosebit pe stabilirea mecanismelor de implimentare a ei de către managementul superior all organizațiilor:

Prevenirea discriminării femeilor însărcinate în perioada pre și postnatală, precum și respectarea drepturilor cu privire la reîncadrarea după revenirea în organizație;

Crearea mecanismului de famializare regulată a femeilor cu drepturi pe piața muncii;

Perfecționarea mecanismului de dezvoltare a capacităților pentru managerii actuali și potențiali în ceea ce privește capacitățile manageriale, încurajând participarea femeilor în el;

Acordarea sprijinului femeilor din partea administrației publice locale în inițierea și dezvoltarea propriei afaceri în vederea creșterii gradului de participare a acestora la dezvoltarea economică a comunității.

Dacă performanța este influențată de starea emoțională și nivelul de stres al angajaților, propunem la nivel de structuri și instituții următoarele recomandări:

Implimentarea programelor ce susțin un timp de muncă flexibil cu diverse variante:

Timp parțial de muncă;

Muncă acasă (astfel de program pot să opteze angajații cu copii mici sau cei cu responsabilități ce pot fi realizate și în afara locului de muncă);

Job-sharing (împărțirea între colegi a responsabilităților aceleași sarcini de muncă);

Program flexibil de muncă (angajatul decide împreună cu angajatorul programul și condițiile de muncă; opțiunile ar fi: orar flexibil de muncă, ore comprimate de muncă).

V-time sau timp voluntar de pauză: este o opțiune a angajatului de a-și lua o perioadă de pauză, în funcție de diverse momente din viața lui de familie sau personală.

Alte măsuri vizează facilitarea accesului angajaților la servicii de îngrijire a copiilor acestora.

Servicii de asistență pentru angajați, în vederea optimizării vieții profesionale și a celei personale:

Accesul angajatului la servicii de asistență individual în managementul carierei sau al vieții private;

Accesul la informații printr-un sistem de intranet privind: conflictul dintre viața profesională și cea personală, optimizarea relațiilor cu colegii, optimizarea relației cu cuplu, a relației cu copii, metode de creștere și îngrijire a copiilor, metode de disciplinare și comunicare eficientă cu copilul, optimizarea stilului de viață;

Accesul la workshop-uri privind viață profesională – viață de familie.

La nivel de persoană, venim cu următoarele recomandări:

Persoanele cu statut marital și statut profesional, necesită un bun management al rolurilor și responsabilităților în viața de familie.

Să-și organizeze eficient și interesant timpul destinat pentru muncă și cel destinat familiei; pentru familie contează mai puțin cât timp petreci cu aceasta, cât mai ales ce faci în acel timp, comportamentul tău raportat la membrii familiei.

Sunt foarte mulțumit de cercetarea dată și este evident , în primul rând, că obiectivele au fost atinse, iar în al doilea rând că într-un cuplu sau o familie satisfacția maritală condiționează eficiență și nivel ridicat în realizarea profesională, atât la bărbați, cât și femei, deci observăm că este necesar și mai profund să dezvaluim tema dată.

Chiar dacă suntem conștienți de limitele cercetării pe care am facuto-o, putem spune cu îndrăzneală și fără îndoială, că familiile în care ambii parteneri au cariere profesionale și vor avea un bun management al rolurilor și responsabilităților în viața de familie, vor reuși să echilibreze variabilele satisfacție maritală și realizare profesională, acestea vedem ca depind una de altata și se intersectează reciproc.

BIBLIOGRAFIE:

Bârcă A., Vaculovschi D., Situația femeilor pe piața forței de muncă, – ANOFM, 2007.

Bernard J., For richer or poorer: women, men and marriage, 2003.

Bonchiș E., Dezvoltarea umană – aspecte psiho-sociale, Oradea, Ed. Imprimeriei de vest, 2000, p. 332-342.

Bodrug, V., Saca, S. et. al. Gender și educație: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2001.

Corneau G., Psihologia relației de cuplu, Ed. Humanitas, București, 2006.

Cuznețova Larisa, Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. CEP USM, 2008.

Gagauz O., Buciuceanu-Vrabie M. Compatibilitatea statutului occupational al femeii și al rolului ei maternal (Policy Brief No. 14, 2012.). Institute for Development and Social Initiatives (IDIS) „Viitorul”; Friedrich-Ebert-Stiftung..

Gray J.,Bărbații sunt de pe Marte,Femeilesunt depe Venus, Ed. Vremea, București, 2006.

Iluț P., Psihologia socială și sociopsihologia, , Polirom, 2009, p.274-285.

Iosif G., Managementul resurselor umane. Psihologia personalului, Ed. Victor, București, 2001.

Jigău M., Consilierea carierei adulților, București, 2003.

Leleu G., Cum să fim fericiți în cuplu, Ed.Trei, București, 2003.

Lemeni G., Miclea M., Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră, Ed. Cluj-Napoca, 2004.

, Ciupercă C., Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Press Mihaela S.R.L., București, 1998.

, Cuplul conjugal. Armonie și dizarmonie, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1989.

Mitrofan I., Mitrofan N., Elemente de psihologie a cuplului, Ed.„Șansa”, București, 1996.

Mitrofan L., Atracția interpersonală, Ed. Sper, București, 2002.

Mitrofan N., Dragostea și căsătoria, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984.

Moreau A., Dragoste și sexualitate, Ed.Trei, București, 2006.

Mutu T.

Neveanu P. Dicționar de Psihlogie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978.

Plosca M., Mois A., Consiliere privind cariera, Ed. , 2001.

Pieter J. Handbook of Work and Organizational Psichology, 1998.

Recommendation No. R (96) 5 of the Committee of Ministers to member states on reconciling work and family life.

Recommendation CM/Rec(2007)17 of the Committee of Ministers to member states on gender equality standards and mechanisms.

Rich H., Kravitz M., Căsnicia perfectă, Ed.Teora. București, 2006.

Scot V., Runnels P., Secretul unei familii armonioase, Ed.Aquila, București, 1993.

Tabachiu A., Psihologia muncii, Ed. Universității Politehnice, 1997.

Trofimov V., Femei și bărbați pe piața muncii, BNS, DFID, 2008.

Turliuc N., Psihologia cuplului și a familiei, Ed. Performantica, , 2004.

Voinea M., Psihosociologia familiei, Ed. Universității din București, 1996.

Ziglar Z., Secretele căsniciei fericite, Ed.Curtea Veche, București, 2001.

Zlate M. Revista de psihologie organizațională, vol.1, nr.1 Ed. Polirom, 2000.

Wharton, A.S. Review of three books on work and family / Amy S.Wharton // Administrative Science Quarterly, June, 2002.

Aлeшина Ю. E. и дp., 1987

Myчинcки П. Пcиxoлoгия, пpoфeccия, каpьepа. – CПб.: Питep, 2004.

Cатиp, B. Как cтpoить ceбя и cвoю ceмью / B.Cатиp. M.: Пeдагoгика-Пpecc, 1992.

Фeдoтoва, B.Г. Фактopы цeннocтныx измeнeний на Западe и в Poccии / B.Г. Фeдoтoва // Boпpocы филocoфии, 2005. №11. C.3-23.

Чepнышeв, Я.A. Ceмья как ocнoва cлyжeбнoй каpьepы pyкoвoдитeля / Я.A.Чepнышeв Ульянoвcк: Изд-вo УлГУ.-2003.

Чepнышeв, Я.A. Каpьepный пoтeнциал ceмeйныx oтнoшeний pyкoвoдитeля: oт oпopныx пoказатeлeй oпиcания к pаcчeтным вeличинам пpoгнoзиpoвания / Я.A.Чepнышeв // Экoнoмичecкoe пpoгнoзиpoваниe: мoдeли и мeтoды / Mатepиалы мeждyнаpoднoй наyчнo-пpактичecкoй кoнфepeнции. Bopoнeж: BГУ, 2006. C.297-301.

Чepнышeв, Я.A. Фeнoмeн каpьepнoй дecтpyктивнocти ceмeйныx oтнoшeний pyкoвoдитeля / Я.A.Чepнышeв // Mиp пcиxoлoгии. 2006.-№4. C.201-205.

Чepнышeв Я.A., Ceмья в пpoфeccиoнальнoй каpьepe: фактopы и ycлoвия пpoдyктивнoгo влияния. http://hpsy.ru/public/x3537.htm

Эйдeмиллep, Э.Г. Пcиxoлoгия и пcиxoтepапия ceмьи / Э.Г.Эйдeмиллep, B.Юcтицкиc. CПб: Питep, 2001.

Heкpаcoв Aнатoлий Aлeкcандpoвич – Книга: "Бpак yмep… Да здpавcтвyeт ceмья!" Издатeльcтвo: ACT ISBN: 978-5-17-086052-4 (Cepия «Ceмья – началo мyдpocти»).Гoд: 2010.

Anexe

Anexa 1

Test de determinare a satisfacției în căsătorie

(Elaborat de Shirley Glass, în traducere: Alexandra Cristescu)

Indicații:

Pentru fiecare din cele 16 afirmații privind mariajul, selectați o valoare din cele două liste care conțin răspunsuri la întrebările: “Căt de satisfăcut/ă sunteți cu fiecare din aceste aspecte ale mariajului?” și “Cît de importante sunt aceste aspecte pentru mariajul dumneavoastră?”

Scala satisfacției:

5: Entuziasmat/ă – mai bine nu se poate

4: Satisfăcut/ă

3: Nu mă pot plînge

2: Un pic dezamăgit/ă – se poate și mai bine

1: Pe deplin dezamăgit/ă – nu e ceea ce mă așteptam

Scala importanței:

6: Esențial

5: Extrem de important

4: Foarte important

3: Important

2: Mai puțin important

1: Fără importanță

Anexa 2

Chestionar de determinare a nivelului de realizare profesională

(Elaborat de Leontiev Constantin)

Vîrsta:

Sexul:Feminin/Masculin

Instrucțiuni: Urmează 10 enunțuri. Citiți-le cu atenție pe fiecare. Alegeți fără a vă gîndi mult, varianta de răspuns care vă caracterizează modul de a gîndi și a acționa/reacționa (bifați a,b sau c).

1.Dacă ar trebui să definești locul de muncă, cel mai aproape de concepțiile tale ar fi:

a) este modul de a obține suficienți bani pentru a supraviețui;

b) este un întreg mod de viață;

c) este un mod de a face bani, dar și o modalitate de a obține satisfacții, dacă e posibil.

2. Presupunînd că la un moment dat n-ai mai putea lucra, ce ți-ar lipsi cel mai mult:

a) banii;

b) activitatea, munca în sine;

c) compania colegilor.

3. În mod curent stai la serviciu și peste program:

a) doar daca orele suplimentare sunt plătite;

b) nu rămii niciodată la serviciu mai mult decît trebuie;

c) deseori, chiar daca nu ești plătit(ă) pentru acest lucru.

4. Iți place să-ți imaginezi că ai un alt loc de muncă și că desfășori o altă activitate:

a) doar rareori;

b) nu neaparat să faci altă muncă, ci să ocupi un alt post, mai bun, în cadrul aceluiași tip de muncă;

c) da, mai mereu.

5. Ce-ți displace cel mai mult la actualul tău serviciu:

a) că nu poți să dispui cum vrei de timpul tău;

b) că te cam plictisești;

c) că nu poți să rezolvi întotdeauna lucrările așa cum știi tu mai bine.

6. Care este rolul familiei tale în atingerea succesului profesional:

a) are un rol decisiv și foarte benefic;

b) de obicei familia nu are nici o atribuție cu succesul meu profesional;

c) uneori mă poate influența pozitiv.

7. Atunci cînd acasă apare o situație care reclamă prezența ta, dar trebuie să te duci și la serviciu, spre ce vei înclina:

a) familia este mai importantă;

b) munca va avea prioritate;

c) dacă apare o urgență, spre familie, dar după aceea spre muncă.

8. Orice succes profesional este celebrat în familie:

a) nu neapărat, se poate de celebrat și cu colegii;

b) uneori se celebrează și în familie;

c) se celebrează în familie, pentru că de ea este generat.

9. Cînd ești acasă te gîndești la munca pe care nu ai finisat-o sau pe care o ai de exercitat la serviciu:

a) da, sunt și astfel de cazuri;

b) în mediul familial te detașezi absolut de lumea profesională;

c) doar în cazul în care munca reclamă ceva foarte important.

10. Munca ta îți aduce satisfacții personale :

a) cîteodată simți acest lucru;

b) nu-ți aduce satisfacții personale;

c) da, neapărat.

BIBLIOGRAFIE:

Bârcă A., Vaculovschi D., Situația femeilor pe piața forței de muncă, – ANOFM, 2007.

Bernard J., For richer or poorer: women, men and marriage, 2003.

Bonchiș E., Dezvoltarea umană – aspecte psiho-sociale, Oradea, Ed. Imprimeriei de vest, 2000, p. 332-342.

Bodrug, V., Saca, S. et. al. Gender și educație: Note de curs. Chișinău: CEP USM, 2001.

Corneau G., Psihologia relației de cuplu, Ed. Humanitas, București, 2006.

Cuznețova Larisa, Tratat de educație pentru familie. Pedagogia familiei. CEP USM, 2008.

Gagauz O., Buciuceanu-Vrabie M. Compatibilitatea statutului occupational al femeii și al rolului ei maternal (Policy Brief No. 14, 2012.). Institute for Development and Social Initiatives (IDIS) „Viitorul”; Friedrich-Ebert-Stiftung..

Gray J.,Bărbații sunt de pe Marte,Femeilesunt depe Venus, Ed. Vremea, București, 2006.

Iluț P., Psihologia socială și sociopsihologia, , Polirom, 2009, p.274-285.

Iosif G., Managementul resurselor umane. Psihologia personalului, Ed. Victor, București, 2001.

Jigău M., Consilierea carierei adulților, București, 2003.

Leleu G., Cum să fim fericiți în cuplu, Ed.Trei, București, 2003.

Lemeni G., Miclea M., Consiliere și orientare. Ghid de educație pentru carieră, Ed. Cluj-Napoca, 2004.

, Ciupercă C., Incursiune în psihosociologia și psihosexologia familiei, Editura Press Mihaela S.R.L., București, 1998.

, Cuplul conjugal. Armonie și dizarmonie, Editura Științifică și Enciclopedică București, 1989.

Mitrofan I., Mitrofan N., Elemente de psihologie a cuplului, Ed.„Șansa”, București, 1996.

Mitrofan L., Atracția interpersonală, Ed. Sper, București, 2002.

Mitrofan N., Dragostea și căsătoria, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1984.

Moreau A., Dragoste și sexualitate, Ed.Trei, București, 2006.

Mutu T.

Neveanu P. Dicționar de Psihlogie, Ed. Albatros, Bucuresti, 1978.

Plosca M., Mois A., Consiliere privind cariera, Ed. , 2001.

Pieter J. Handbook of Work and Organizational Psichology, 1998.

Recommendation No. R (96) 5 of the Committee of Ministers to member states on reconciling work and family life.

Recommendation CM/Rec(2007)17 of the Committee of Ministers to member states on gender equality standards and mechanisms.

Rich H., Kravitz M., Căsnicia perfectă, Ed.Teora. București, 2006.

Scot V., Runnels P., Secretul unei familii armonioase, Ed.Aquila, București, 1993.

Tabachiu A., Psihologia muncii, Ed. Universității Politehnice, 1997.

Trofimov V., Femei și bărbați pe piața muncii, BNS, DFID, 2008.

Turliuc N., Psihologia cuplului și a familiei, Ed. Performantica, , 2004.

Voinea M., Psihosociologia familiei, Ed. Universității din București, 1996.

Ziglar Z., Secretele căsniciei fericite, Ed.Curtea Veche, București, 2001.

Zlate M. Revista de psihologie organizațională, vol.1, nr.1 Ed. Polirom, 2000.

Wharton, A.S. Review of three books on work and family / Amy S.Wharton // Administrative Science Quarterly, June, 2002.

Aлeшина Ю. E. и дp., 1987

Myчинcки П. Пcиxoлoгия, пpoфeccия, каpьepа. – CПб.: Питep, 2004.

Cатиp, B. Как cтpoить ceбя и cвoю ceмью / B.Cатиp. M.: Пeдагoгика-Пpecc, 1992.

Фeдoтoва, B.Г. Фактopы цeннocтныx измeнeний на Западe и в Poccии / B.Г. Фeдoтoва // Boпpocы филocoфии, 2005. №11. C.3-23.

Чepнышeв, Я.A. Ceмья как ocнoва cлyжeбнoй каpьepы pyкoвoдитeля / Я.A.Чepнышeв Ульянoвcк: Изд-вo УлГУ.-2003.

Чepнышeв, Я.A. Каpьepный пoтeнциал ceмeйныx oтнoшeний pyкoвoдитeля: oт oпopныx пoказатeлeй oпиcания к pаcчeтным вeличинам пpoгнoзиpoвания / Я.A.Чepнышeв // Экoнoмичecкoe пpoгнoзиpoваниe: мoдeли и мeтoды / Mатepиалы мeждyнаpoднoй наyчнo-пpактичecкoй кoнфepeнции. Bopoнeж: BГУ, 2006. C.297-301.

Чepнышeв, Я.A. Фeнoмeн каpьepнoй дecтpyктивнocти ceмeйныx oтнoшeний pyкoвoдитeля / Я.A.Чepнышeв // Mиp пcиxoлoгии. 2006.-№4. C.201-205.

Чepнышeв Я.A., Ceмья в пpoфeccиoнальнoй каpьepe: фактopы и ycлoвия пpoдyктивнoгo влияния. http://hpsy.ru/public/x3537.htm

Эйдeмиллep, Э.Г. Пcиxoлoгия и пcиxoтepапия ceмьи / Э.Г.Эйдeмиллep, B.Юcтицкиc. CПб: Питep, 2001.

Heкpаcoв Aнатoлий Aлeкcандpoвич – Книга: "Бpак yмep… Да здpавcтвyeт ceмья!" Издатeльcтвo: ACT ISBN: 978-5-17-086052-4 (Cepия «Ceмья – началo мyдpocти»).Гoд: 2010.

Anexe

Anexa 1

Test de determinare a satisfacției în căsătorie

(Elaborat de Shirley Glass, în traducere: Alexandra Cristescu)

Indicații:

Pentru fiecare din cele 16 afirmații privind mariajul, selectați o valoare din cele două liste care conțin răspunsuri la întrebările: “Căt de satisfăcut/ă sunteți cu fiecare din aceste aspecte ale mariajului?” și “Cît de importante sunt aceste aspecte pentru mariajul dumneavoastră?”

Scala satisfacției:

5: Entuziasmat/ă – mai bine nu se poate

4: Satisfăcut/ă

3: Nu mă pot plînge

2: Un pic dezamăgit/ă – se poate și mai bine

1: Pe deplin dezamăgit/ă – nu e ceea ce mă așteptam

Scala importanței:

6: Esențial

5: Extrem de important

4: Foarte important

3: Important

2: Mai puțin important

1: Fără importanță

Anexa 2

Chestionar de determinare a nivelului de realizare profesională

(Elaborat de Leontiev Constantin)

Vîrsta:

Sexul:Feminin/Masculin

Instrucțiuni: Urmează 10 enunțuri. Citiți-le cu atenție pe fiecare. Alegeți fără a vă gîndi mult, varianta de răspuns care vă caracterizează modul de a gîndi și a acționa/reacționa (bifați a,b sau c).

1.Dacă ar trebui să definești locul de muncă, cel mai aproape de concepțiile tale ar fi:

a) este modul de a obține suficienți bani pentru a supraviețui;

b) este un întreg mod de viață;

c) este un mod de a face bani, dar și o modalitate de a obține satisfacții, dacă e posibil.

2. Presupunînd că la un moment dat n-ai mai putea lucra, ce ți-ar lipsi cel mai mult:

a) banii;

b) activitatea, munca în sine;

c) compania colegilor.

3. În mod curent stai la serviciu și peste program:

a) doar daca orele suplimentare sunt plătite;

b) nu rămii niciodată la serviciu mai mult decît trebuie;

c) deseori, chiar daca nu ești plătit(ă) pentru acest lucru.

4. Iți place să-ți imaginezi că ai un alt loc de muncă și că desfășori o altă activitate:

a) doar rareori;

b) nu neaparat să faci altă muncă, ci să ocupi un alt post, mai bun, în cadrul aceluiași tip de muncă;

c) da, mai mereu.

5. Ce-ți displace cel mai mult la actualul tău serviciu:

a) că nu poți să dispui cum vrei de timpul tău;

b) că te cam plictisești;

c) că nu poți să rezolvi întotdeauna lucrările așa cum știi tu mai bine.

6. Care este rolul familiei tale în atingerea succesului profesional:

a) are un rol decisiv și foarte benefic;

b) de obicei familia nu are nici o atribuție cu succesul meu profesional;

c) uneori mă poate influența pozitiv.

7. Atunci cînd acasă apare o situație care reclamă prezența ta, dar trebuie să te duci și la serviciu, spre ce vei înclina:

a) familia este mai importantă;

b) munca va avea prioritate;

c) dacă apare o urgență, spre familie, dar după aceea spre muncă.

8. Orice succes profesional este celebrat în familie:

a) nu neapărat, se poate de celebrat și cu colegii;

b) uneori se celebrează și în familie;

c) se celebrează în familie, pentru că de ea este generat.

9. Cînd ești acasă te gîndești la munca pe care nu ai finisat-o sau pe care o ai de exercitat la serviciu:

a) da, sunt și astfel de cazuri;

b) în mediul familial te detașezi absolut de lumea profesională;

c) doar în cazul în care munca reclamă ceva foarte important.

10. Munca ta îți aduce satisfacții personale :

a) cîteodată simți acest lucru;

b) nu-ți aduce satisfacții personale;

c) da, neapărat.