SPM – subiecte examen [613347]

SPM – subiecte examen
1.Factorii determinanti ai sanatatii .
Pot fi grupati in functie de specificul lor in:
a. Factori biologici
b. Factori ambientali
c. Factori comportamentali
d. Factori ce apartin de sistemul de asistenta medicala.
Factorii biologici umani cu rol definitoriu in determinismul starii de sanatate sunt: fondul
genetic individual, cresterea si imbatranirea.
Mediul ambiant intervine potential asupra starii de sanatate prin principalele sale
componente: alimen tele, apa, aerul, poluarea, reziduurile, microorganismele, accidentele si
violenta, urbanizarea, sau din contra izolarea, alienarea si stressul.
Stilul de viata si comportamentul pot avea influenta asupra sanatatii prin decizii, actiuni si
conditii de viata specifice unui individ sau unei comunitati. Astfel de factori sunt fumatul,
excesul de alimente, abuzul de medicamente, alcoolismul, promiscuitatea, conducerea
nesigura a masinii, relatiile sexuale nesigure, sedentarismul, oboseala excesiva, stres sul.
Sistemul de asistenta medicala, adica organizare acelor servicii in care profesionistii din
domeniul sanatatii si alti specialisti indrumati de primii actioneaza in scopul promovarii,
mentinerii, supravegherii sau refacerii sanatatii. Aceste s ervicii includ nu numai personalul de
specialitate, ci si masurile pentru protectia si promovarea sanatatii si prevenirea bolilor:
legislatia si practica medicala, exis tenta si aplicarea conceptului d e nursing, modul de
organizare al spitalizarii, existent a si folosirea diferitelor tipuri sanatorii, functionalitatea
asistentei stomatologice, asigurarea de medicamente , structurarea s i derularea asistentei
psihiatrice, alte servicii pentru sanatate.
2.Etapele profilaxiei
 Profilaxia primordiala , care urmarest e prevenirea aparitiei si consolidarii in populatie
a unor factori etiologici sau de risc inexistenti anterior.
 Profilaxia primara urmareste pastrarea sanatatii prin preintampinarea expunerii
populatieila un factor etiologic sau de risc existent in comunit ate(se urmareste
scaderea incidentei cazurilor).
 Profilaxia secundara –depistarea timpurie a abaterilor de la starea de sanatate si
corectarea lor prin tratament curativ precoce. Se urmareste scaderea prevalentei bolii
si a incapacitatii temporare de activ itate. Se realizeaza prin screening si sfat.
 Profilaxia tertiara -ameliorarea suferintei prin tratament paletiv si simptomatic,
precum si recuperarea capacitatilor functionale afectate de boala prin tratament
recuperator la bolnavul la care etapele preceden te de profilaxie au esuat sau nu s -au
aplicat. Se adreseaza bolnavilor in perioada de stare, mai ales cronici, precum si
sechelarilor.

3.Asistenta de Sanatate Publica (definitie, termeni, functii, domenii, principii)
Asistenta de sanatate publ ica reprezinta efortul organizat al societatii in vederea
protejarii si promovarii sanatatii populatiei.
Definirea termenilor
a. Sanatatea publica – starea de sanatate a populatiei in raport cu determinantii starii de
sanatate:socio -economici, biologici, mediu , stil de viata, asigurarea cu servicii de
sanatate, calitatea si accesibilitatea serviciilor de sanatate.
b. Promovarea sanatatii -se ofera individului si colectivitatii posibilitatea de a -si controla
si imbunatati sanatatea, sub raport fizic, psihic si socia l si de a contribui la reducerea
inechitatilor in sanatate.
c. Supravegherea -colectarea, analiza, interpretatre si diseminarea datelor privind starea
de sanatate a populatiei, boli transmisibile si netransmisibile, pe baza carora sunt
identificate prioritatil e de SP si sunt instituite masuri de prevenire si control.
d. Evaluarea riscului pentru sanatate -influentarea starii de sanatate prin expunerea la
factorii de risc din mediul natural, de viata si de munca si cei rezultati din stilul de
viata individual si comunicar.
e. Inspectia sanitara -exercitatrea controlului aplicarii prevederilor legale de sanatate
publica.
f. Principiul precautiei – instrumentul prin care autoritatea de sanatate publica decide si
intervine in situatii in care se apreciaza ca exista un potent ial risc pentru sanatatea
populatiei, in conditiile unei argumentatii stiintifice insuficiente.
Functiile principale ale asociatiei de sanatate publica vizeaza:
1. Dezvoltarea politicilor, strategiilor si programelor vizand asigurarea sanatatii publice.
2. Monit orizarea si analiza starii de sanatate a populatiei
3. Planificarea in sanatatea publica
4. Supravegherea epidemiologica, prevenirea si controlul bolilor.
5. Managementul si marketingul strategic al serviciilor de sanatate publica
6. Reglementarea domeniului sanatatii publice, aplicarea si controlul aplicarii acestora
7. Asigurarea calitatii serviciilor de sanatate publica.
8. Cercetare -dezvoltare si implementare de solutii inovatoare pentru sanatatea publica.
9. Prevenirea epidemiilor, inclusiv instituirea starii de alerta epi demiologica.
10. Protejarea populatiei impotriva riscurilor de mediu.
11. Informare, educare si comunicare pentru promovarea sanatatii
12. Mobilizarea partenerilor comunitari in identificarea si rezolvarea problemelor de
sanatate.
13. Evaluarea calitatii, eficacitatii, ef icientei si accesului la serviciile medicale.
14. Dezvoltarea si planificarea resurselor umane si dezvoltarea institutionala pentru
sanatatea publica.
15. Integrarea prioritatilor de sanatate publica in politicile si strategiile sectoriale de
dezvoltare durabila.
16. Asigurarea capacitatilor de raspuns la dezastre sau amenintarile la adresa vietii si
sanatatii populatiei, inclusiv prin introducerea de restrictii de circulatie a persoanelor
si bunurilor.

Domenii de interventie ale asistentei de sanatate publica:
a. Preveni rea, supravegherea si controlul bolilor transmisibile si netransmisibile prin:
1. Asigurarea imunizarilor
2. Controlul epidemiilor
3. Supravegherea bolilor
4. Supravegherea factorilor de risc comportamentali
5. Prevenirea accidentelor
b. Monitorizarea starii de sanatate prin:
1. Monitorizarea indicatorilor de sanatate
2. Monitorizarea determinantilor starii de sanatate
3. Monitorizarea eficacitatii si eficientei activitatilor din domeniul sanatatii
publice
4. Evaluarea nevoilor populatiei privind serviciile de sanatate publica
c. Promov area sanatatii si educatia pentru sanatate prin:
1. Campanii de informare – educare -comunicare
2. Programe de educatie pentru sanatate si promovare a sanatatii in comunitati
3. Dezvoltarea si implicarea comunitatilor locale
4. Pledoaria pentru snatate publica
d. Sanatatea ocupationala prin:
1. Definirea standardelor de sanatate ocupationala
2. Controlul aplicarii reglementarilor sanatatii in munca
e. Sanatatea in relatie cu mediul prin:
1. Monitorizarea factorilor de mediu in relatie cu sanatatea
2. Reglementarea calitatii principalior f actori de mediu
3. Stabilirea normeleor de igiena si sanatate publica comunitare
4. Controlul aplicarii reglementarilor referitoare la calitatea factorilor de mediu
f. Reglementarea primara si secundara in domeniul sanatatii publice prin:
1. Elaborarea, revizuirea, adaptarea si implementarea legislatiei din domeniul
sanatatii publice
2. Reglementarea circulatiei bunurilor si serviciilor cu potential impact asupra
sanatatii publice
g. Managementul sanatatii publice bazat pe:
1. Managementul politicilor, planificarii si dezvolt arii sistemului de sanatate
publica.
2. Formularea si implementarea politicilor de sanatate publica pe baze stiintifice.
3. Cerecetarea in domeniul sanatatii publice si a sistemelor de sanatate.
4. Colaborarea si cooperarea internationala in domeniul sanatatii publ ice.
h. Servicii de sanatate publica specifice:
1. Sanatate pubilca specifice
2. Sanatate scolara
3. De urgenta in caz de dezastre si calamitati
4. De laborator in domeniul sanatatii publice
5. De planificare familiala

6. Screening pentru depistarea precoce a bolilor
7. Prenatale si postnatale
8. De consiliere in domeniul snatatii publice
9. De sanatate publica in transporturi.
Principiile asistentei de sanatate publica
1. Responsabilitatea societatii pentru sanatatea publica
2. Focalizarea pe grupurile populationale si prevenirea primara
3. Preocuparea pentru determinantii starii de sanatate :sociali, de mediu,
comportamentali si servicii de sanatate.
4. Abordarea multidisciplinara si intersectoriala.
5. Parteneriat activ cu populatia si cu autoritatile publice centrale si locale.
6. Decizii bazate pe c ele mai bune dovezi stiintifice existente la momentul respectiv
(sanatate publica bazata pe dovezi)
7. In conditii specifice ,decizii fundamentate conform principiului precautiei.
8. Descentralizarea sistemului de sanatate publica
9. Existenta unui sistem informational si informatic integrat pentru managementul
sanatatii publice.
4.Demografia . Surse de informare. Notiuni fundamentale.
Demografia este o stiinta sociala care are ca obiect studiul populatiei umane, privite din
perspectia dimensiunii lor numerice, a schimbarilor de volum si de structura. Este stiinta ce se
ocupa cu studiul populatiei umane: nivelul, structura si caracteristicile populatiei si de
legitatile care guverneaza aceste caracteristici.
Principalele surse de informații demografice
1. RECENSĂMÂNTUL POPULAȚIEI
Reprezintă inregistrarea la un moment dat a întregii populații a unui teritoriu sau a
unei țări. Acesta asigură informațiile necesare stabilirii statisticilor care caracterizează sub
aspect static populația: nr, distribuție terito rială și structură.
2. STATISTICA STĂRII CIVILE
Inregistreaza în mod continuu evenimentele demografice, furnizând datele de bază
pentru interpretarea mișcării populației. În intervalul dintre 2 recensământe, această statistică
este utilă pentru a actualiza i nformațiile ultimului recensământ.
Statistica stării civile = totalitatea acțiunilor de culegere și prelucrare a
informațiilor privitor la nașteri, decese, căsătorii și divorțuri. La noi în românia primele 3 țin
de serviciile de stare civilă, iar ultimul de tribunal.
3. BIRORILE DE EVIDENȚĂ A POPULAȚIEI (Registrele de populație)
Se referă la un sistem de evidență a populației și a evenimentelor demografice,
care se centrează pe individ ca unitate de inregistrare, ele aparțin poliției și inregistreaza
veniți i si plecații dintr -un teritoriu anume .

4. ANCHETELE DEMOGRAFICE
Urmărește completarea datelor obținute prin celelalte metode anterioare, ele se
folosesc ocazional și servesc la aprofundarea elementelor de structură si dinamică a
populației.
Noțiuni fun damentale
1. evenimentul demografic – reprezintă cazul observat purtător de informații
demografice – născutul viu, născutul mort, decedatul
2. fenomenul demografic – ansamblul evenimentelor demografice care apar într -o
populație, într -o anumită perioadă de timp – natalitate, mortalitate, mortinatalitate
3. rata demografică – raportul care măsoară aceste fenomene
4. probabilități
INDICE, INDICATOR – sunt 2 termeni, care în demografie se folosesc frecvent
cu același înțeles și exprimă starea unui fenomen demografic sub formă cantitativă (cantitate
relativă) .
RATA este un indice ce exprimă intensitatea cu care se manifestă un fenomen
demografic în decursul unei perioade de timp calendaristic sau de -a lungul unei durare pentru
desfășurarea fenomenului (longitudinal / tran sversal). Este raportul dintre nr evenimentelor
demografice din intervalul de timp și populația medie pe acest interval. Ex – ratele de
mortalitate și de natalitate.
PROBABILITATEA – are o semnificație apropriată de cea a ratei ea arată ce
șanse există ca pe un interval de timp , să se petreacă într -o populație un eveniment
demografic. Este raportul dintre numărul evenimentelor petrecute și populația din care sunt
recrutați indivizii participanți.

Indicatorii folosiți în măsurarea stării de sănătate trebuie să aibă următoarele calități:
 validitate (acuratețe) – capacitatea unui indicator de a măsura corect ceea ce este pus
să măsoare
 reproductibilitatea – exprimă cap acitatea unui indicator de a furniza rezultate
similare, apropiate, care să nu difere din punct de vedere statistic semnificativ în
situația în care s -au folosit condiții asemănătoare de către echipe diferite.
Reproductibilitatea inalta nu garanteaza o val iditate corespunzatoare; un indicator
nereproductibil este lipsit si de validitate, pe cand validitatea inalta asigura de regula o
reproductibilitate corespunzatoare.
 valoarea predictivă – capacitatea unui indicator de a identifica în mod corect pe cei
cu risc de boală sau de deces. O valoare predictiva inalta ar insemna o populatie
crescuta de bolnavi in masa celor la care rezultatele masuratorilor au fost pozitive.

5.Statica populatiei

Numărul populației
Este definit prin efectivul de locuitori care trăiesc la un moment dat într -un teritoriu. Dpdvd
practic, se disting:
1. Numărul inregistrat – numărul determinat în mod obișnuit printr -un recensământ și
care constituie informația cea mai importantă în elaborarea altor rate. Recensământul
este o inregistrare exhaustică, globală, transversală, care se face la un moment dat ,

inregistrandu -se int reaga populație cu caracteristicile ei: vârstă, sex, categorie socio –
prof, religie. In tara noastra numarul de locuitori de recensamantul din anul 1992 a
fost de 22.810.035, iar in 2002 a fost de 21.698.181 observandu -se astfel o scadere a
populatiei Roma niei cu peste 1 mil de persoane.
2. Numarul calculat -rezulta in principiu din corectarea nr inregistrat cu ajutorul datelor
miscarii populatiei in scopul caracterizarii unor date ulterioare recensamantului. In
principiu, procedura este foarte simpla se scad d ecedatii si iesitii din teritoriu si se
adauga nascutii vii si intratii in teritoriu sau se aplica la populatia initiala sporul
natural si soldul migrator.
3. Numărul proiectat – este rezultatul unor calcule – estimează evoluția numerică
viitoare a populații lor.
Densitatea populației
Reprezintă raportul dintre nr de loc și suprafața teritoriului considerat. Principalele
consecinte medicale ale unei densitati ridicate (peste 300loc/km2) sunt reprezentate de riscul
crescut de transmitere a maladiilor transmisibile parazitare, de pericolul poluarii mediului sub
toate formele si a patologiei pe care acesta o gen ereaza.
Principalii indicatori de apreciere sunt:
1. indice de densitate generală – raportul dintre nr de loc la data studiată și suprafata
totală a teritoriului, exprimată în km2. d=P/S. , unde d – indicele de densitate generală,
P – nr de locuitori, S – suprafața teritoriului in km2.
2. indicele de arealitate – inversul indicelui de densitate generală și este suprafata care
revine în media unui locuitor: a=S/P, unde a – indice de arealitate, S -suprafața
teritoriului in km2, P- nr de locuitori.

Structura po pulației

STRUCTURA POPULATIEI PE MEDII
De la recensământul din 2002, Romania este dispersată astfel: 52,7% urban si
47,3 rural. Dispersia populației sau repartizarea teritorială a populației reprezintă gradul de
împrăștiere a populației în colectivități constituite: orașe, comune.
Această repoartiție depinde structura economică a țării si de politica de dezvoltarea
economică a acesteia.

STRUCTURA POPULATIEI PE SEXE
Acesta ajută cunoașterea riscurilor și a frecvenței bolilor la populația masculină
față de cea feminină. M= 49,3, iar F=50,7.
Indicatori:
 ponderea sexului feminin sau masculin din totalul pop cu formula:
– nr total de B / nr total locuitori * 100;
– nr total de femei / nr total de loc * 100
 indicele de masculinitate – este raportul dintre efectivul populației masculine și
feminine (P M/PF * 100); P M=efectivul populatiei de sex masculin
PF=efectivul populatiei de sex feminin
S-a evidențiat ca la naștere, nou -nascutii de sex masculin sunt mai mulți față de
cei de sex feminin.(la 100 de fete corespund 106 baieti).
Decesele pe care le inregistreaza populatia masculina, sunt mai precoce si mai
numeroase decat in populatia feminina astfel incat structura pe sexe se echilibreaza in jurul
varstei de 35 de ani, apoi populatia feminina predomina ,sa fie ceva mai numeroasa decat
populatia masculina.

STRUCTURA PE GRUPE DE VÂRSTĂ – PIRAMIDA VÂRSTELOR

Reprezintă reprezentarea grafică tipică pentru structura populației pe grupe de
varsta – piramida va rstelor.
Aceasta permite o prezentare combinată a populației la un moment dat pe vârstă și
pe sex. În alcătuirea acestui model, se folosesc 2 histograme corespunzătoare populației
masculine și feminine sau populației rurale / urbane, așezate prin translație față în față.
Tipuri de piramide:
 graficul în formă de triunghi
Acesta prezintă o bază largă(data de grupele tinere din populatie) și caracterizează
o țară cu o populație tânără. Aceste tări au natalitate și mortalitate mare. Apare în Afri ca, asia,
America de Sud.
 graficul în formă de clopot
Acest tip corespunde țărilor în care natalitatea scade , iar baza piramidei se
îngustează. Este o populație de tip staționar și este o populație în curs de dezvoltare.
 graficul în formă de urnă
Este mo delul de piramidă cu bază îngustă si vârf îngroșat ca reducere a efectivelor
tinerilor din cauza scăderii natalității într -o perioadă de timp dar si reducerea ratei mortalitatii
generale precum si cresterea sperantei de viata
 graficul în formă de treflă
Baza este mai largă ca cea de tip urnă , cu creșterea natalității pe programe de
reproducere a populației . corespunde unei populatii in care dupa un accentuat proces de
imbatranire demografica ,ii urmeaza un proces de reintinerire demografica. Ex:Franta.

6.Dinamica populatiei(natalitate ,mortalitate, fertilitate)

Definitie
Analiza demografică a unei colectivități presupune:
– studiul staticii populației
– analiza dinamicii acesteia.
STATICA POPULATIEI – se referă la nr, densitatea, dispersia și structura
populației (medii, sexe, grupe de varsta, activitate socio – profesionala).
DINAMICA POPULATIEI – descrie mișcarea populației și se caracterizează prin
schimbările apărute în nr, str uctura, și repartiția teritorială a locuitorilor.
Componenta mecanică – mobilitatea socio – profesională si migrarea populației, intrucat
populatia sufera modificari nu numai datorita sporului natural dar si sporului migratoriu.
Componenta naturală – reproducerea populației = procesul de reînnoirea permanentă a
populației datorita intrarii unei generatii noi in fiecare an, in populatie si a iesirii in medie, a
unei generatii prin deces.
NATALITATEA
Este un fenomen demografic al frecvenței născuților vii într-o populație și într -o
perioadă de timp. Are ca unitate statistică, născutul viu.
Documentele purtatoare de informatii sunt : certificat de naștere, certificat
constatator al nașterii, buletin statistic de naștere.
Certificatl constatator al naster ii este complatat de medicul care constata
evenimentul demografic(nascutul viu sa nascutul mort). Certificatul de nastere si buletinul
statistic de nastere sunt completate la oficiile de stare civila pe baza certificatului medical

constatator al nasterii, atunci cand se face declararea nascutului, termenul fiind de 15 zile
dupa nastere pentru nascutul viu si de 3 zile pentru nascutul mort.

MĂSURAREA NATALITĂȚII
Rata brută de natalitate este raportul dintre nr de născuți vii și nr mediu de locuitori
al peri oadei considerate.
RBN= N*V / P * 1000
unde :NV – nr de născuții vii
P -nr mediu de locuitori în perioada studiată.
Ex:anul 2003:9,8 %, iar anul 2006:10,2%
CARACTERISTICILE EPIDEMIOLOGICE ALE NATALITĂȚII ÎN ROMANIA
 pe medii – natalitate constant mai crescută în mediul rural față de cel urban.
 profil teritorial – reproducere mai scăzută în județele din Vest și peste media de țară
în Moldova.
 comparații internaționale – valori mai mari în Irlanda, Norvegia, Olanda, dar și tări
inferioare precum Slovenia, Ucraina, Bulgaria, Croația.
 dinamica natalității în ROMANIA – întârziere datorită dezvoltării econimice si
industrializării tardive.

FERTILITATEA
Fenomen demografic al frecvenței ce reprezintă frecvența născuților vii în subpopulația
feminină în vârstă de reproducere (15 –49 ani).
 Născutul viu – produs de concepție expulzat sau extras complet din corpul mamei,
idiferent de durata sarcinii , și care prezintă un semn de viață:respiratie, activitate
cardiaca, pulsatiile cordului.
 Născutul mort – produs de concepție care provine dintr -o sarcină peste 28 de
săptămâni , și care după separarea completă de corpul matern nu prezintă semn de
viață.
 Avort – produs de concepție care provine dintr -o sarcină cu o durată mai mică de 28
de săptămâni și care după extragerea din corpul matern nu prezintă nici un semn de
viață.
 Produsul de conceptie -este rezultatul fecundarii unui ovul de catre un spermatozoi d
,care a parcurs perioada de gestatie si care se soldeaza prin nastere sau avort.
 Nasterea -este evenimentul expulzarii unui produs de conceptie dupa o perioada a
sarcinii mai mare de 28 de saptamani.
 Rangul nasterii -exprima a cata nastere (vie sau nu) a mamei este cea in cauza
 Rangul nascutului -exprima al catelea nascut viu sau mort este nascutul considerat in
suita celor pe care i -a nascut mama.
 Intervalul protogenezic – este durata medie dintre casatorie si nasterea primului copil
 Intervalele intergenezi ce- sunt duratele medii care separa intr -o populatie nasterile de
rang succesiv (durata medie intre prima si a doua nastere, a doua si a treia)

MĂSURAREA FERTILITĂȚII
Rata generală a fertilității Fg=
1000*_ var_ _ _ __ _ _ _
fertila sta de femei de nrvii nascuti copii de nr

Rata specifica pe varste a fert ilitatii :
Fx=
X sta de femei nrX sta de femei de nascuti vii copii de nr
_ var_ _ __ var_ _ _ _ _, _ _ _ *1000

FACTTORII CARE INFLUENȚEAZĂ NATALITATEA SI FERTILITATEA:
 demografici – distribuția pe sexe, structura populației, nupțialitatea si divorțialitatea,
structura familiei
 socio -economici – prelungirea școlarizării, implicarea femeii în activitati socio –
economice, aparținerea la o anumită categorie socială, venitul mediu / membru de
familie
 medico – biologici – sterilitatea feminina, masculina, patologia genitală,inclusiv
consecintele medicale ale avorturilor.
 migra ția populației -ca fenomen de masa determinat de factori politici, economici,
sociali si culturali.
 legislativi – sistemul de alocații pentru copii,programul de protecție materno –
infantilă, prevederile codului muncii si codului familiei,politica de planif icare
familiala inclusiv legislatia privind avorturile.
 subiectivi – atitudinea conștientă a cuplului față de reproducerea sa, atitudinea față de
copii, cunoașterea și utilizarea mijloacelor si metodelor contraceptive, motivatiile
subiective ale comportam entuli demografic.
 locali –tradiționali – nivel cultural, religie, obiceiuri locale, specificul dezvoltarii
istorice a zonei
Fertilitatea este favorizată daca:
1. căsătoriile se fac la vârsta de maximă fecunditate a femeii
2. proporția de femei căsătorite în r ândul femeilor fertile este crescut
3. familia este stabilă, ceea ce se traduce in demografie printr -o frecventa mica a
divorturilor.

Indicatorii complementari ai reproducerii populatia
1. Rata de nuptialitate exprima intensitatea casatoriilor la 1000 de locuit ori pe an
Rata de nuptialitate=nr. casatorii/nr.locuitori*1000/an
2. Rata de divortialitate exprima intensitatea desfacerilor casatoriilor la 1000 de
locuitori pe an
Rata de divortialitate=nr.divorturi/nr.locuitori*1000/an
3. Varsta medie la prima casatorie
4. Intervalul protogenezic (durata medie intre casatorie si nasterea primului nascut viu)
5. Intervalul intergenezic ( durata medie ce separa nasterea primului nascut viu de cel de
al doilea, a celui de al treilea) . Ideal intervalul ar fi de 4 ani.
6. Rata de fecun ditate -potentialul de reproducere a masei de femei in varsta fertila,
aratand cate srcini apar in cursul unui an la 1000 femei intre 1549 ani.
Rata de fecunditate=nr.sarcini/nr.femei(15 -49 ani)*1000

MORTALITATEA

Este un fenomen demografic care arată frec vența deceselor într -o populație pe o
perioadă de timp, (de obicei un an de zile), constituie componenta negativa a miscarii naturale
a populatiei.Evenimentul demografic specific acesteia este DECESUL(dispariția oricărui
semn de viață in orice moment dupa inregistrarea starii de nascut viu).

Sursele de date pt mortalitate sunt:
 certificatul medical constatator de deces
 buletinul statistic de deces

Certificatul Medical constatator de DECES
 document medico –legal care stă la baza unor acte de stare civilă
 este utilizat în înscrierea deceselor în registrul de stare civilă
 formular tip care face parte din evidențele primare
 se completează doar de medicul care a tratat sau a constatat decesul
 orice greșeală cu voie sau fără voie în completarea lui duce la răspundere penală
 o dată completat de medic este înmânat rudelor apropiate decedatului pentru a -l
depune la oficiul stării civile
 completarea lui se face citeț, fără greșeli sau ștersături, corecturi
 în acest certificat avem: date despre decedat, despre me dic, unitatea sanitară, cauzele
morții( starea de boală )

CAUZE DE DECES ÎN ORDINEA URMATOARE :
 Tumori maligne
 Boli transmisibile cu evoluție gravă
 TBC evolutivă
 Malformații congenitale grave ale aparatului circulator, renal, digestiv.

MĂSURAREA MORTALITĂ ȚII:
 Rata brută de mortalitate
Frecvența deceselor la 1000 de locuitori într -o perioadă. Este egală cu raportul
dintre R BM= D/P * 1000
unde : D -este nr de decese în populația studiată
P – efectivul populației în intervalul considerat.
 Ratel e specifice de mortalitate – măsoară frecvența deceselor în subpopulații.
1. pe sexe – raportul dintre nr deceselor la sexul M și populația de sex masculin
*1000
2. pe grupe de vârstă – raportul dintre nr deceselor la aceeași grupa de vârstă X /
populația de aceeași grupa de vârstă X*1000
3. pe medii – raportul dintre nr deceselor în mediul urban / populația din mediul
urban*1000
4. pe cauze medicale de deces – raportul dintre nr deceselor d e o anumita cauza și
nr populației * 100 000
 Mortalitatea proporțională (letalitatea) – ponderea deceselor din o anumită
categorie din totalul deceselor. Este raportul dintre decesele la vârsta studiată sau prin
cauza studiată , și totatul de decese *100
 Rata de fatalitate – ponderea deceselor în masa bolnavilor și reprezintă raportul
dintre nr de desese prin boala X și Nr bolnavilor cu boala X * 100
 Rata standardizată a mortalității – reprezintă modalitatea de eliminare a influenței
pe care pe care o exe rcită structura diferită pe grupe de vârstă a populației asupra
mortalității.
Aceasta permite compararea corectă a nivelurilor mortalității inregistrata în 2 sau
mai multe populații diferite din punct de vedere structural.
Mortalitatea corectată se calcu lează prin 2 metode:
1. metoda populației tip sau standard – constă în a compara mortalitatea a 2 sau mai
multe populații , considerând structura pe vârstă a uneia, drept structură standard.
2. metoda mortalității tip este o operație inversă precedentei , adică se stabilește
mortalitatea fiecărei grupe de vârstă a populației standard și se aplică acești indici la
numărul persoanelor din grupele respective de vârstă ale colectivității cercetate.

Raportul Standardizat de mortalitate – metodă de standardizare și r eprezintă
raportul dintre numărul de decese observate și numărul de decese așteptate.
 Tabela de mortalitate – este o metodă longitudinală de măsurare și analiză a
mortalității fiind instrumentul fundamental.
Ea permite evidențierea în detaliu a modului în care se stinge o generație , în
sensul ca oferă informația despre intensitatea mortalității la fiecare vârstă, precum și datele
necesare pentru caracterizarea de ansamblu a fenomenului.

FACTORII CARE INFLUENȚEAZĂ MORTALITATEA
 Factori economici – dezvo ltarea socio – economică
–distribuția venitului național
 Structura pe grupe de vârstă a populației
 Factorii care țin de calitatea mediului
 Stocul de cunoștiințe și tehnologii de sănătate

FACTORII CARE AU LIMITAT SCĂDEREA MO RTALITĂȚII PE PLAN
MONDIAL
 Strategiile de dezvoltare care nu au avut in vedere sanatatea
 Ponderea redusă acordată ocrotirii sănătății în structura bugetului, prin necorelarea sa
cu interesele sanatatii, cu nevoile starii de sanatate si cresterea caltatii asistentei
medicale.
 Dezvoltarea dezechilibrată a îngrijirilor de specialitate si spitalicești , față de cele
primare extraspitalicești
 Tehnologii de sanatate neadecvate problemelor specifice

CARACTERISTICI EPIDEMIOLOGICE ALE MORTALITĂȚII ÎN ROMANIA
 Evoluția MORTALITATII IN Romania în secolul XX – este în scădere și anume
1930 – 19,3 la mie – 2003 – 12,3 la mie
 Rata de mortalitate specifică pe sexe – supramortalitate masculină
 Rata de mortalitate specifică pe medii – intensitatea mare a deceselor în rural
datorită nivelului de trai, asistență medicală, procesul de înbătrânire
 Vârsta – maortalitate mare în primul an de viață și în prima grupă de vârstă(0 -4 ani)
 Rata de mortalitate specifica pe medii – intensitate mare a deceselor in mediul rural
 Princip alele cauze de deces:
Boli cardio – vasculare
Tumori
Boli digestive
Decese prin cauze externe
Boli respiratorii

7.Importanta studiului(ex.mortalitatea infantila)

MORTALITATEA INFLANTILĂ
Fenomenul demografic al deceselor la 0 –1 an inregistrat într -o populație de născuți vii , în
perioada te timp pe un anumit teritoriu.
Importanta studiului mortalitatii infantile:
Rata mortalitatii infantile reprezinta o rata specifica de masurare si descriere a starii de
sanatate a copiilor si in acelasi timp este ca un indicator sintetic al starii de sanatate a unei
populatii, pentru ca in determinarea fenomenului sunt implicati o multitudine de factori, dintre

care cei mai importanti sunt factorii medicali si factorii socio -economici, reflectand astfel
actiunea lor concomitenta asupra sanatatii copilului 0 -1 an.
Analiza de regresie pentru rata de mortalitate infantila in raport cu produsul national brut pe
cap de locuitor si rata de mortalitate infantila cu ponderea cheltuielilor pentru sanatate, alocate
din produsul national brut, arata ca Romania are o situatie mai nefavorabila decat tarile cu
nivelul produsului national brut pe cap de locuitor aproximativ egal cu al ei, Romania
situandu -se in Europa ca avand una din cea mai mare rata a mortalitatii infantile.

MĂSURAREA MORTALITĂȚII INFANTILE
 Rata de mortalitate infantilă – intensitatea deceselor la 0 –1 ani în populația de nn
vii într -o perioadă de timp. Adică raportul dintre decedații între 0 –1 ani și născuții vii
* 1000.
 Mortalitatea infantilă pe grupe de v arsta
1. prima săptămână – la fel ca sus *1000
2. neonatală (prima lună de viață – 0 –27 zile) – la fel *1000
3. postneonatală(după prima lunăde viață, adică în ultimele 11 luni până la
împlinirea 1 an) – la fel *1000
 Mortinatalitatea – fenomenul demografic al apar iției născuților morți în populația de
născuți vii , într -un teritoriu și în perioada de timp. Este raportul dintre nr de născuți
morți într -o periodă si teritoriu și nr de născuți vii în aceeași perioadă + același teritriu.
* 1000
 Mortalitatea perinatală – reprezintă născuții morți și decesele neonatale precoce într –
un teritoriu și în unitatea de timp. Este raportul dintre nr deceselor 0 –6 zile și nr de
născuți vii în aceeași perioadă și același teritoriu. * 1000
 Rata de mortalitate specifică – măsoară in tensitatea apariției deceselor infantile de o
anumită categorie în masa născuților vii de aceeași categorie. *1000
1. pe sexe – raportul dintre nr deceselor infantile de sex barbatesc sau feminin și nr de
născuți vii de sex barbatesc sau femeiesc*1000
2. pe medii – raportul dintre nr deceselor infantile în mediul U / R și nr de născuții vii în
mediu*1000
3. pe cauze de de deces – raportul dintre nr deceselor datorate cauze și numărul de
născuții vii în perioada aceea , în care se ia în considerarea cauza * 100 0 00
 Mortalitatea proporțională – măsoară proporția sau ponderea deceselor infantile de
o anumită categorie din totalul deceselor infantile.
1. pe sexe – raportul dintre nr de decese infantile B sau F și nr de decese infnatile * 100
2. pe medii – la fel * 100
3. pe grupe de varsta – la fel * 100
4. pe cauze de deces – la fel * 100

FACTORII DE RISC AI MORTALITĂȚII INFANTILE
 ENDOGENI – aceștia sunt transmiși copilului în momentul concepției(boli
ereditare) sau de mamă în timpul sarcini(legați de dezvoltarea fetală) sau sunt
generați în timpul nașterii (factorii obstetricali).
1. Factori care țin de mamă
 Vârsta mamei
 Talia mamei
 Patologia g enerală obstetricală
 Avorturile în antecedente

2. Factori care țin de copil
 Greutatea mică la naștere
 Sexul – masculin
 Rangul nn – de obicei risc crescut pt primul nn
 Vârsta
 Handicapuri biologice
 EXOGENI – sunt factori conținuți în mediul înconjurător și care pot fi
reprezentați atât pt mamă cât și pt copil de : intoxicații, accidente, factori de
mediu. Aceștia au repercursiuni negative asupra organismului sugarului.

Factori care țin de familie:
1. familie dezorganizată
2. starea civilă a mamei
3. gradul de școlarizare si informare a părinților, al mamei în special
4. condiții de locuit nesatisfăcătoare
5. familii cu domiciliu instabil, alcoolism, vagabondaj

CARACTERISTICILE EPIDEMIOLOGICE ALE MORTALITĂȚII INFANTILE ÎN
ROMANIA
 nivelul si evoluția mortalității infantile – are o rată de cca 4 ori mai mare
decât țările din Vestul continentului
 distribuția în profil teritorial – crescut în Ialomița și scăzut în Cluj
 distribuția pe medii – mai mare în mediul rural
 variațiile în fu ncție de sex – mai mare masculină
 pe grupe de vârstă – riscuri mari de deces – mortalitate postneunatală
 pe cauze de deces – în ordinea lor – aparat respirator, cauze perinatale,
anomalii congenitale, boli infecțioase si parazitare , boli digestive.

8.Morbiditatea -incidenta, prevalenta,indicatori,factori de risc
MORBIDITATEA

Este fenomenul de masă al înbolnăvirilor într -o populație defintă într -o perioadă de
timp. Sunt mai multe tipuri de morbiditate:
1. boli care influențează nr anilor pierduți si boli responsabile de decesele premature si
cu efect asupra sperantei de viata
2. boli care au o rată de prevalență mare și au o contribuție importantă în producerea
incapacității pe termen lung.
3. boli care au o rată de incidență mare și au o contribuție import antă în producerea
incapacității pe termen scurt

INCIDENȚA – este cazul nou de îmbolnăvire și măsoară apariția cazurilor noi denumite
CAZURI INCIDENTE într -o perioadă de timp sau masoara frecventa cu acre persoane fara
boala dezvolta imbolnavirea intr -o perioada data.
Are ca unitate – cazul nou de îmbolnăvire.

1. Incidența Globală – raportul dintre cazurile noi de înbolnăvire și populatia media a
anului * 1000
2. Incidența Specifică
 Pentru genul feminin – raportul dintre cazurile noi de imbolnavire de genul
feminin și populația de gen feminin * 1000
 Pentru grupa de varsta 20 –24 de ani – raportul dintre cazurile noi de
îmbolnăvire (20 -24 ani) și populația de 20 –24 ani * 1000
 Pe cazuri de boală – raportul dintre cazurile noi de înbolnavire de cauză X și
populația medie a anului * 100 000
3. Structura incidenței – raportul dintre cazurile noi de înbolnăvire ce au caracteristica
X și cazurile noi de îmbolnăvire * 100
Pentru studiul incidenței se folosesc 2 indicatori: RATA + RISCUL.
RISCUL probabilitatea apariției bolii într -o populație pe o anumită perioadă de timp și se
presupune ca întreaga populație este aceeași pe întreaga durată a studiului.
Este raportul dintre nr de cazuri noi și populația luată în studiu de a dezvolta boala.
RATA (DENSITATEA INC IDENȚEI) și este:
Raportul dintre numărul de cazuri noi și :
1. pentru risc – populația la risc la începutul perioadei de observație
2. pentru densitate – populația la risc în timpul perioadei de urmărire

FACTORII PRINCIPALI CARE INFLUENȚEAZĂ NIVELUL INCIDEN ȚEI
 metodele noi de diagnostic
 modificări în structura pe grupe de v a populației
 modificarea stilului de viață
 eficacitatea programelor de sănătate
 migrația

PREVALENȚA – este fenomenul de masă al tuturor îmbolnăvirilor (cazuri vechi si
noi)depistate si inregistrarte intr -o populatie. Aceasta exprimă proporția de persoane dintr -o
populație dată reprezentând condiția definită la un moment precizat care poate fi:
1. punctual – prevalența de moment sau punctuală
2. interval de timp – prevalența de perioadă
Prevale nța arată incidența factorilor de risc si supraviețuirea. Modificarea acesteia
presupune schimbări în incidența factorilor de risc și / sau a supraviețuirii.
Ameliorarea supraviețuirii (fără vindecare) crește prevalența bolii.
Scăderea prevalenței poate fi dată de scăderea incidenței , dar și de scăderea
duratei bolii (vindecare rapidă sau deces).
Cazurile noi si vechi se raportează la suta de persoane examinate și nu la suta de
persoane aflate în teritoriu.
INDICELE DE PREVALENȚĂ DE MOMENT este raportu l dintre cazurile
existente la un moment dat și persoanele examinate * 100.
INDICELE DE PREVALENȚĂ DE PERIOADA este raportul dintre cazurile
existente într -o perioadă de timp și persoanele examinate * 100
CREȘTEREA PREVALENȚEI POATE FI INFLUENTATA DE:
 plecarea persoanelor sănătoase din populația studiată
 apariția de noi cazuri de boală
 puține vindecări
 letalitate scăzută
 mortalitate scăzută
 durata mare a bolii

 imigrarea bolnavilor
SCĂDEREA PREVALENȚEI POATE FI CAUZATA DE:
 nr redus de cazuri noi depistate
 mortalitate crescută
 durata scurtă a bolii
 cazuri mai multe de vindecare
 emigrarea bolnavilor

9.Screening.Definire,criterii de alegere a bolilor, atributele necesare unui test de
screening.Modelul general.

SCREENING
Definitie
Este o examinare de masă care constă în aplicarea unui ansamblu de procedee si tehnici de
investigație asupra unui grupa populațional în scopul identificării de prezumție a unei boli,
anomalii, sau factori de risc.
Este o acțiune de profilaxie secundară care vizează identificar ea prezumtivă a
persoanelor afectate de o problemă de sănătate latentă.
CRITERIILE DE ALEGERE A BOLILOR
 boala trebuie să fie o problemă se sănătate(prevalenta mare, gravitate mare prin
consecintele sale medicale si sociale:evlutie fatala, absenteism, inva liditate)
 boala să fie decelabilă în etapa de latență sau în formele de debut asimptomatic
 existența unui test sau o examinare eficientă disponibilă
 înțelegerea de medic sau echipa de medici ca un examen de sănătate presupune o
supraveghere continuă
 testul trebuie să fie acceptat de populatie
 istoria naturală a bolii trebuie să fie cunoscută in sepicial evolutia de la faza de latenta
la faza simptomatica.
 Alegerea subiectilor care vor primi un tratament trebuie sa corespunda unor criterii
prestabilite
 Costu l testarii pentru decelarea cazurilor
 Este necesara asigurarea continuitatii actiunilor de decelare a cazurilor prin screening,
fara a considera testarea ca o operatie executata o data pentru totdeauna

ATRIBUTELE NECESARE UNUI TEST SCREENING
 Abilitatea de a detecta real pozitivii si real negativii
 Sa poata fi administrat unui nr mare de persoane
 Sa fie rapid, atat in ceea ce priveste efetuarea testului, cat si obtinerea rezultatelor
 Sa fie repetabil
 Sa fie acceptabil pentru persoanele testate(rapi, nedurer os)
 Sa fie putin costisitor ca material si procedura, dar si ca nr de personal necesar
 Sa aiba putine efecte secundare si sa fie pe cat posibil neinvaziv.

MODELUL GENERAL AL UNUI EXAMEN DE SCREENING
Dintr -o populație țintă, se alege în eșantion care în ur ma aplicării testului screening
se împarte în 2:
1. persoanele probabil bolnave (R +)

2. persoanele probabil sănătoase (R -)
Apoi testul este urmat de 2 faze:
1. faza de diagnostic -in care cei probabil bolnavi trec printr -un test diagnostic pentru
confirmarea bolii suspectate.
2. faza terapeutică și de supraveghere medicală.
Depistarea precoce a bolilor se mai face și prin alte metode precum:
 depistarea pasiv – activă – căutarea cazurilor se face prin examene medicale
curente
 examene periodice de sănătate – la var stele nodale(copii si adulti);sugari si
gravide.

 Verificare -consta in controlul sanatatii din initiativa persoanei sau a patronului
si care se face in cadrul unui serviciu special.
Persoanele cu rezultat pozitiv la screening vor fi supuse testelor diagnostice iar în cazul
confirmării diagnosticului se va institui tratamentul adecvat. Testul screening nu este un test
diagnostic
.
EVALUAREA SCREENINGULUI:
1. validitatea testului screening – reprezintă capacitatea testului de screening de a
clasifica cor ect persoanele testate în persoane bolnave și sănătoase.
Această validitate are 2 componente:
 SE – capacitatea de a identifica corect persoanele bolnave
 SPE – capacitatea de a identifica corect persoanele sănătoase
 Acestea sunt exprimate în %
Testarea în serie
 Persoanele sunt considerate + dak au R + la toate testele în serie
 Persoanele sunt considerate – dak au R – la oricare test în serie
 Testarea în serie crește SPE
 Primul test are SE mare iar al doilea are SPE mare
Testarea în paralel
 Perso anele sunt considerare + dak R este + la oricare din teste
 Persoanele sunt considerate – doar dak R – la toate testele în paralel
 Testarea în paralel crește SE
2. evaluarea rezultatelor

VALOAREA PREDICTIVĂ A TESTULUI SCREENING
Valoarea predictivă Pozitivă re prezintă probabilitatea prezenței bolii la test
screening pozitiv , și exprimă proporția real pozitivilor în masa pozitivilor.
Probabilitatea de a fi bolnav este cu condiția de a fi pozitiv. Valoarea predictivă Negativă
reprezintă probabilitatea absenței bolii la test screening negativ, și exprimă proporția real
negativilor în masa negativilor. Probabilitatea de a nu fi bolnav este cu condiția de a fi
negativ. R eproductibilitatea – este gradul de stabilitate al unei probe , care se poate demonstra
când o m ăsurătoare se repetă în condiții identice.Acuratețea (Exaccitatea) – gradul în care
măsurătoarea sau estimarea bazată pe o anumită măsurătoare prezintă valoarea reală a
caracteristici măsurate.

10.Definitia unui sistem de sanatate
SISTEMUL DE SANATATATE este un ansamblu de evenimente diferite independente care
contribuie la sănătate prin activitatea sectoarelor înrudite: în familie, instituții de învățământ,
locuri de muncă, locuri publice, comunități precum și mediul înconjurător fizic + psihosocial.
SS cuprinde ansamblul elementelor si relatiilor care influenteaza starea de sanatate a
indivizilor si populatiilor.
11.Determinanti unui sistem de sanatatate un sistem de sănătate sunt reprezentați :
– de evoluția de evoluția istorică a unei țări
– de nivelul economic al tari,
– ideologia politică,
– factorii culturali sau de mediu

12. Componentele de baza ale unui sistem de sanatate:
1. PRODUCEREA ȘI DEZVOLTAREA DE RESURSE
Aceasta necesită participarea mai multor sisteme de la ni velul societății și se referă
la:
 Forța de lucru – medici, asistente, farmaciști
 Facilități sanitare – spitale, centre de sănătate, farmacii, laboratoare
 Bunuri sanitare – medicamente echipamente de diagnostic + tratament
 Cunoștințe
2. ELABORAREA DE PROGRAME
Constă în organizarea resurselor în diferite relații funcționale orientate spre o
anumită finalitate.
Programele pot fi finantate de catre: guvern, organivatii voluntare fara profit,
organizatii pentru profit. Proportia intre aceste tipuri determina natu ra generala a SS.
3. SUPORTUL ECONOMIC (FINANȚAREA)
Dezvoltarea si organizarea resurselor pentru sanatate in programe implica existenta
unor surse de finantare a SS.
13.Surse principale de finantare:
– Taxe(impozite)generale
– Asigurari sociale de sanatete
– Asigurari private de sanatate
– Finantarea din partea comunitatii locale
– Plata directa a serviciilor medicale

4. MANAGEMENTUL
Acesta cuprinde următoarele mecanisme prin care se mobilizeaza si se folosesc
resursele in vederea unor scopuri clar formulate : plani ficarea, organizarea, personalul,
reglementarea, controlul + evaluarea
5. ACORDAREA DE SERVICII
Reprezinta rezultatul functionarii celor 4 componente descrise anterior.

Include toate formele de servicii de S – preventive, terapeutice, de îngrijire și de
recup erare.
14.Calitatea serviciilor de sanatate:
 Accesibilitatea populatiei dpdv economic, temporal, geografic
 Performanta medicala
 Continuitatea – pacientii sa foloseasca acelas furnizor de servicii madicale un timp cat
mai indelungat
 Eficienta mare – rezultate bune cu resurse cat mai mici
 Eficacitate mare – obtinerea obiectivului dorit
Banii circulă de la consumatori (pacienți) la furnizorii de servicii(medicii). Aceasta se
face fie printr -o piață în care pacienții fac tranzacții cu furnizori i de servicii sau printr -o
acoperire sanitară a pacienților pe baza unor contracte cu terții platitori sau printr -o piață în
care terții plătitori fac tranzacții cu furnizorii.

15.Definitia tertului platitor (cumparatorul de servicii medicale pe piata)
Principiul care sta la baza finantarii prin intermediar: indivizii platesc constant tertului o
anumita suma de bani(chiar daca in acea perioada nu folosesc servicii medicale) iar cand
beneficiaza de servicii plata acestora se face din fonduri colecta te de catre tert. Aceasta este,
de fapt, asigurarea impotriva riscului de imbolnavire ce are la baza caracteristicile oricarui tip
de asigurare. finantarea serviciilor de sanatate prin interventia tertului platitor si realizarea
unui plan de asigurare dimin ueaza efectele negative determinate de materializarea
riscului(imbolnavirea cu toate urmarile sale). Efortul financiar se distribuie tuturor
participantilor la planul de asigurare. Daca este stimulat consumul de servicii preventive riscul
de imbolnavire ar fi mai redus. In aceste conditii asigurarea impotriva bolii se transforma intr –
o asigurare de sanatate. Se ajunge la un comportament centrat pe mentinerea starii de sanatate
care are ca efect dimunuarea eforturilor financiare.
Motivele care stau la baza d eciziei pentru asigurarea de sanatate:
– Incertitudinea cereri, nimeni nu stie cand va avea nevoie de ingrijiri de sanatate,
dimensiunea si costul acestora
– Presiunea asupra bugetului individual exetcitata de costul unor servicii

16.Metode de finantare a ser viciilor de sanatate:
In cadrul mecanismului in care intervine tertul platitor/ cumparator apar doua fluxuri
financiare:
– colectarea fondurilor prin intermediul tertului platitor: determina modul de finantare a
sistemului de ingrijiri de sanatate
– alocarea sumelor fondului rezultat si administrat rin intermediul tertului platitor/
cumparator furnizorilor de servicii de sanatate
Felul prin care sunt colectati bani intr -un sistem de sanatate si implicit calitatea tertului
platitor determina natura sistemului d e sanatate si anume:
– daca tertul este guvernul, modul de colectare al banilor este impozitul general=>SS de
tip Beveridge(ex : Marea Britanie)

– daca tertul platitor este reprez de mai multe case de asigurari non profit si colectarea
banilor se face prin asig urari publice (obligatorii) => SS bazat pe asigurari publice de
tip Bismarck(ex: Franta, Germania)
– daca tertul este reprezentat de case de asigurari pentru profit si colectarea banilor se
face pe baza unor asigurari private voluntare , SS este un system b azat pe asigurari
private( ex :SUA)
Finantare p rin asigurare obligatorie de tip public:
– guvernul prin lege impune asigurarea publica de sanatate
– aceste mecanisme acopera intreaga populatie si datorita principiului solidaritatii
sociale
Exista doua tipuri principale(obligatorii) de finantare publica a ingrijirilor de sanatate prin:
– impozitare generala( asigurare publica de sanatate: statul colecteaza taxele si le
directioneaza catre bugetul public astfel tertul platitor este chiar statul care considera
ca fiecare cetatean are dreptul sa primeasca servicii de sanatate)
– impozit pe salariu(este cazul asigurari in care taxele colectate de catre stat sunt
destinate sectorul sanatatii)
– asigurare sociala de sanatate

17.MODALITĂȚI DE PLATĂ A MEDICILOR
 plata per serviciu – o anumita suma este acordata pentru fiecare serviciu in parte,
medicii detaliaza serviciile furnizate pe o nota de plata, asiguratorul sau pacientul ii
plateste pentru serviciile furnizate
Avantajele platii per serviciu:
– conco rdanta dintre volumul muncii si venitul realizat
– stimuleaza furnizarea de servicii medicale
– nu duce la subtratarea pacientilor
– stimuleaza furnixarea de servicii in detrimentul trimiterilor
Dezavantajele platii per serviciu:
– suprafurnizare de servicii
– duce la cresterea costurilor, cand exista tertul platitor
– costuri crescute la administrare
– induce distributie teritoriala inegala a medicilor
– stimuleaza serviciile curative
 plata per capita – plata fixa anuala a unei sume in concordanta cu numarul pacientilor
inregistrati la cabinetul furnizorului, plata se face indiferent de volumul serviciilor
furnizate in decursul unui an, mai adecvata pentru plata medicilor generalisti .
Avantaje:
– poate duce la o calitate crescuta daca exista competitie intre medici
– nu stimu leaza servicii ne – necesare
– costuri reduse(mai mari ca pentru salariu, mai mici ca per serviciu)
– poate incuraja serviciile preventive
Dezavantaje:
– calitatea ingrijirilor e mai greu de evaluat de catre pacienti
– stimulente pentru a atrage pacienti si a -i men tine pe lista
– nu stimuleaza ingrijiri mai bune poate duce la excluderea unor pacienti mai dificili
– induce trimiterea cazurilor mai dificile catre nivele superioare de ingrijire

 plata prin salariu – plata unei sume fixe pe luna/an indiferent de calitatea si cantitatea
muncii efectuate
Avantajele platii prin salariu :
– costuri administrative reduse
– nu duce la ingrijiri ne necesare
– poate induce o distributie echitabila a medicilor
– sistem stabil, usor de modificat
– permite planificate cheltuielilor
Dezavantajele platii prin salariu:
– nu stimuleaza cresterea calitatii sau atragerea pacientilor
– poate duce la cresterea numarului de trimireri
– nu stimuleaza furnizarea de servicii cost -eficace
– daca este mic apar plati informale
 plata pentru performantă
 buget de practică

18.Probleme care apar ca urmare a existentei tertilor platitori:
1. Selectia adversa apare atunci cand:
– Tertii platitori incearca sa limiteze costurile, refuzand sa asigure acoperirea acelor
grupuri care sunt mai bolnave si care necesita ingrijiri mai scumpe , sau cerand plati
mai mari pentru aceste grupuri
– Medicii sunt platiti printr -o taxa fixa(per capita) indiferent de volumul de munca
necesar ingrijirii fiecarui pacient
2. Hazardul moral
– Reprezinta riscul ca indivizii sa -si schimbe comportamentul ca urmare a asigurari,
tinand sa consume mai multe servicii medicale decat daca nu ar fi asigurati si sa
actioneze mai putin in directia prevenirii imbolnavirii. Apare la toate tipurile de
asigurari , ori de cate ori in relatia pacient -prestator de srevicii medicale i ntervine un
tert platitor.

19. Modalitati de rationalizare a asistentei medicale:
COPLATA este o metoda pe care o practica si sistemul public cu scopul de:
 Constientizarea oamenilor de costul serviciilor si sporirea responsabilitatii
pacientilor
 Reducerea cererii nenecesare
 Atragerea de surse suplimentare în sistem
Cererea pentru ingrijiri poate fi redusa prin strategii ce constau in:
– Imbunatatirea starii de sanatate si reducerea incidentei si prevalentei bolilor si
accidentelor prin promovarea sa natatii si a programelor de prevenire a bolilor
– Mai buna formare si motivare a medicilor generalisti
– Reducerea pachetelor de beneficii ale ingrijirilor de sanatate gratuite
– Plata din fondul asigurarilor de sociale de sanatete doar pentru un standard modest al
aspectului hotelier si pentru un pachet minimal de servicii medicale, impunand nevoia
unei asigurari facultative sau complementare
– Eliminarea subventiilor pentru medicamente si instrumente medicale
Pe piata serviciilor de sanatate pacientul nu plateste intodeaun a direct pentru serviciile primi te
ci in general plata se face printr -un tert platitor(societati de asigurari sau statul)

20. Modalitatile de plata a spitalelor:
a) Rambursarea retrospectiva
b) Rambursarea prin buget global(suma fixa pentru un an)
c) Rambursarea prospectiva care poate fi facuta pe baza unei formule bazata pe
populatie, fie pe baza unei formule bazata pe sarcina de lucru (costuri specifice pentru
fiecare grup de caz).
21. Factori care determina cresterea cheltuielilor continue in sanata te:
– Tranzitia demografica(imbatranirea populatiei si cresterea sperantei de viata)
– Tranzitia epidemiologica(cresterea incidentei si prevalentei bolilor cronice)
– Schimbarile culturale si de comportament:abuzul de medicamente, fumatul,
alimentatia nesanatoas a, alcoolul, drogurile, obezitatea, sedentarismul.
– Cresterea asteptarilor si exigentelor in ceea ce priveste dreptul la servicii medicale
– Noile genaratii de medicamente, tehnologiile medicale moderne , dezvoltarea unor
teste medicale de inalta acuratete, t oate inseamna implicit si costuri mai mari
– Cresterea costului fortei de munca
– Insuficienta atentie acordata medicinii preventive

22. Definirea celor trei modele de sisteme bismarck beverich privat dupa natura tertului
platitor.

Sisteme de sanatate – modele referinta.
Finantarea unui sistem de sanatate se refera la modul in care sunt colectate fondurile necesare
desfasurarii activitatii in sectorul medico -sanitar, precum si la modalitatea in care aceste
fonduri sunt alocate si apoi utilizate.

Sistemu l de asigurare sociala obligatorie de sanatate – tip Bismarck
Sistem functional in Germania, Franta,Austria, Belgia, Olanda.
Caracteristici:
– Sursa de finantare in acest model de SS este reprezentat de contributia pentru sanatate
care este obligatorie, atat din partea angajatului cat si a angajatorului
Functionarea sistemului:
– Contributiile stabilite prin lege sunt egale procentual insa se reflecta in mod diferit la
nivelul persoanelor contribuabile in raport cu venitul real obtinut
– Cota de participare a ins titutiei si angajatului este dependenta de politica executivului
si potentialul economiei de a contribui cu resurse suplimentare
– Contributiile de asigurari sunt incasate de casa de sanateta, institutie independenta de
guvern
– Executivul stabileste politicil e de sanatate impreuna cu ministerul sanatatii si casele de
asigurari

– Casele de asigurari, nemijlocit sau prin autoritatile regionale selecteaza diferite modele
de furnizare a serviciilor de sanatate, de plata si incheie contracte cu spitale,
policlinici, cabinetele medicale
Aventajele sistemului:
– Fondurile virate sunt personalizate si relativ stabile in sistem
– Fluxurile banesti sunt vizibile pe elementele componente ale sistemului
– Furnizarea serviciilor se realizeaza eficient si oportun
– Programele de sanat ate adoptate se deruleaza in consonanta in raport cu executivul
– Casa dispune de un grad real de independenta functionala in raport cu executivul
– Combina in mod corespunzator riscurile bune cu riscurile rele si aloca serviciile de
sanatate in functie de nevoi
– Elimina listele de asteptare si sprijina drepturile pacientilor asigurati
Dezavantaje:
– Costurile administrative sunt comparativ mai mari
– Beneficiaza de servicii de sanatate numai persoanele asigurate si in situatii de exceptie
grupurile defavorizate
– Controlul costurilor serviciilor medicale se executa cu dificultate
Asigurarile de sanatate in Germania se imparte inn 3 categorii:
1. Asigurarea sociala este nivelul cel mai de jos de asigurare de sanatate
2. Asigurare legala – face parte mai bine de 80% din to ata populatia. Achitarea de prime
de asigurare in raport procentual cu salariul primit(50% angajatul, 50% patronul),
procentul fiind diferit in diferite case si variind de la 9 -14% din salariu.
3. Asigurarea facultativa.

Sistemul national de sanatate – tip Beveridge
Functional in prezent in Marea Britanie, Islanda, Suedia, Norvegia, Finlanda, Danemarca,
Grecia, Italia, Portugalia, Spania.
Model finanta prin taxe si impozite generale iar controlul este parlementar. Pe baza acestor
taxe se aloca un buget pentr u sanatate.
Caracteristici :
– Sursa de finantare – sumele necesare sunt colectate prin impozit sau taxe genera le care
se aduna sub forma de bu get public
– Tertul platitor al serviciilor de sanatate este guvernul
– Bugetul insumand un venit global este divizat s i repartizat pe diferite destinatii sau
sectoare, dupa criterii de importanta sociala(educatie, sanatate, aparare, ordine
publica)
– Sumele care revin prin decizia executivului, ministerului sanatatii ca institutie de
sinteza este repartizat dupa un sistem d e indicatori, pe zone administrative.
– La nivel regional, sumele sunt repartizate pe unitati medicale(cabinete, spitale,
policlinici)
– Personalul medical incheie contracte nemijlocit cu autoritatea zonala sau prin
intermediul conducerii institutiilor
Avantaje :
– Se asigura o acoperire universala a populatiei

– Plata serviciului se realizeaza postum administrarii actului terapeutic
– Grupurile cu risc au prioritate fiind gestionate distinct
Dezavantaje:
– Inducerea listei de asteptare in cazul unor afectiuni s au categorii de bolnavi, pentru
esalonarea platii actelor terapeutice
– Absenta stimulentelor pentru personalul medical

Modelul privat de asigurari de sanatate
Sistem functional in SUA. Asigurarea privata a persoanelor care au posibilitati materiale
adecvate se realizeaza prin intermediul institutiilor create in acest scop si plata nemijlocita
pacient -medic.
Permit pacientului sa selecteze nu numai institutia ci si serviciul calitativ pe care il prefera
in care se include relatia financiara, pacien t-medic,
In cazul acestui sistem functioneaza urmatoarele elemente vectoriale:
– Pacientul(asigurat/beneficiat al ingrijirilor)
– Casa de asigurari privata
– Echipa medicala
– Echipa de negociere(reprezentantii caselor se asigurari private care determina
standarde tehnice de calitate)
Dezavantaj: cei cu riscuri mari de boala vor fi exclusi din sistem ca urmare a primelor
substante practicate iar cei admisi vor tinde sa obtina facilitati cat mai mari ca urmare a
primelor suportate. Totodata, sistemul privat va ince rca sa permita accesul numai persoanelor
cu riscuri prezumptive, indepartandu -i pe cei cu riscuri majore de imbolnavire, fenomen
cunoscut sub denumirea de selectie adversa.

23. Asigurarea de sanatate in Romania

OBIECTIVE
 creșterea speranței de viață + sănătate buna
 dreptul pacientului de a -și alege medicul
 echipamente corespunzătoare în unitatea medico – sanitară

EVOLUȚIE
 sistemul sanitar a trecut de la modelul integrat catre modelul contractual
 modelul integrat
Finanțarea se face de către stat, plani ficarea este centralizată, administrare rigidă,
statul deține monopolul asupra serviciilor medicale
 modelul contractual
Acesta este un model pluralist , finanța t în general din surse publice in care
majoritatea furnizorilor de servicii de sanatate privati sau publici cu un grad crescut de
autonomie incheie contracte obligatorii cu casele de asigurari de sanatate.

METODE DE EVALUARE A FINANȚĂRII CHELTUIELILOR PT
SĂNĂTATE
 metoda cost – avantaje: efectuarea calculelor de determinare si comparare a costurilor,
stabilirea avantajelor fiecarei solutii si apoi adoptarea deciziei prin care se selecteaza o
anumita solutie, care la costuri egale da cele mai bune rezultate si care permite
obtinerea acelorlasi efecte cu costuri cat mai mici.
 metoda cost – plus de estim are a valorii de piata a medicamentelor din import si
indigene , a materialelor sanitare si consumabile a aparaturii medicale, a investitiilor
medico -sanitare, potrivit careia pretul obisnuit al pietei se determina ca valoare a
costurilor principale, marit e cu o rata de profit similara domeniului medico -sanitar.
 metoda de analiză cost –avantaje – scop preintampinarea cresterii cheltuielilor medico –
sanitare de la un an la altul
 metoda directă – determinarea cheltuielilor pe baza cunoasterii temeinice si exact e a
cerintelor reale ale institutiilor medico -sanitare
 metoda evaluării automate – metoda de evaluare bugetara care consta in faptul ca la
evaluarea veniturilor se ia la baza ultimul exercitiu bugetar incheiat al institutiei
medico -sanitare.
 metoda evaluari i directe – efectuarea unor calcule matematice pentru fiecare vnit si
pentru fiecare cheltuiala a bugetului asigurarilor sociale pentru sanatate.
 metoda managementului prin obiective – dimensionarea indicatorilor bugetari in
concordanta cu cerintele reale ale economiei nationale
 metoda normativă de evaluare – a cheltuielilor institutiilor medico -sanitare bugetare
 metoda cercetării calitative

SURSE DE FINANȚARE A SERVICIILOR DE S DIN ROMANIA
 finanțare publică
 finanțare prin asigurări sociale
 finanțare prin asigurări private
 finanțare prin plata directă

METODE ACTUALE DE FINANȚARE
 asigurări sociale de sănătate
 impozitare generală
 impozitare cu taxe speciale
 asigurări voluntare
 plați directe

24. ORGANIZAREA ASISTENȚEI MEDICALE ÎN ROMANIA
1. asistenta medicala primara: medicina de familie
Se face prin medicul de familie care este organizat în cabinete medicale individual.
Medicul de familie este ales de pacient.
Medicul de familie intervine în controlul accesului la celelalte tipuri de servicii.
Medicii de fam au trecut de la statutul de salariați în instituții publice la cel de furnizori

independenți care își administrează cabinetele în regim privat si intra in relatii contractuale cu
casa de asigurari de sanatate.
2. SECUNDARĂ
Este dată de cabinetele medicale de specialitate individuală, de ambulatorii de
specialitate ale spitalelor și de un număr mai redus de centre de diagnostic și tratament.
Medicii specialisti cu cabinete individuale trec de la statutul de salariați la statutul de
furnizori independenți , care își administrează cabinetele în regim privat si intra in relatii
contractuale cu casa de asigurari de sanatate. Pacientii au dreptu l de a alege medicul
specialist, plata se face per serviciu.
3. TERȚIARĂ
Se mai numește și spitalicească. Spitalele sunt de mai multe feluri: judetene,
municipale, orasenesti, rurale, spitale generale, de specialitate, de urgenta , general , de
specialitate, pentru bolnavii cu afectiuni cronice, universitar, institute si centre medicale
clinice, unitati de asistenta medico -sociale, sanatoriu, centre de sanatate.

25. FINANȚAREA SPITALULUI
Spitalele publice sunt instituții publice finantate integral din ven ituri proprii si functioneaza
pe principiul autonomiei financiare.
Veniturile proprii ale spitalelor publice provin din sumele incasate pentru serviciile medicale,
alte prestatii efectuate pe baza de contract, precum si din alte surese, conform legii
Prin autonomie financiara se intelege:
a. organizarea activitatii spitalului pe baza bugetului de venituri si
cheltuieli propriu, aprobat de conducerea unitatii si cu acordul
ordonatorului de credite ierarhic superior;
b. elaborarea bugetului propriu de venituri si c heltuieli, pe baza
evaluarii veniturilor proprii din anul bugetar si a repartizarii
cheltuielilor pe baza propunerilor fundamentale ale sectiilor si
compartimentelor din structura spitalului.
Contractul de furnizare de servicii medicale al spitalului public cu casa de asigurari
sociale de sanatate reprezinta sursa principașa a veniturilor in cadrul bugetlui de
venituri si cheltuieli si se negociaza de catre manager cu conducerea casei de asigur ari sociale
de sanatate, in functie de indicatorii stabiliti in contractul -cadru de furnizare de servicii
medicale. Spitalele pot incheia contracte de furnizare de servicii medicale si cu casele de
asigurari de sanatate private.
Spitalele publice primesc, i n completare, sume de la bugetul de stat sau de la bugetele locale,
care vor fi utilizate numai pentru destinatiile pentru care au fost alocate, dupa cum urmeaza:
Bugetul de stat asigura:

 desfășurarea activităților cuprinse în programele naționale de sănăt ate
 dotare cu echipamente medicale
 investiții legate de construirea unor spitale noi
 modernizare, transformare si extinderea unor construcții existente
 activitati specifice unitatilor si institutiilor cu retea sanitara proprie
 activitati didactice si de ce rcetare
 alte cheltuieli curente si de capital.

Bugetul local asigura:
 cheltuieli de întreținere, gospodărie, reparații
 consolidare, extindere, modernizare a unitatilor sanitare publice, de interes judetean
sau local, in limita creditelor bugetare aprobate cu aceasta destinatie in bugetele
locale.

Spitalele pot realizare venituri suplimentare din:
 donații , sponsorizări
 legate
 închiriere spații medicale, editarea si difuzarea unor publicații cu caracter
medical.
 Servicii medicale, hoteliere sau de alta natura, furnizate la cererea unor
terti
 Contracte de cercetare
Sistemul Grupelor de Diagnostice (DRG)

Reprezintă o schemă de clasificare a pacienților în funcție de diagnostic. Acest
sistem este asemănător celui de clasificare internațională a bolilor în care diagnosticele sunt
clasificate în clase și subclase.
Spre deosebire de această clasificare , sistemul DRG mai are și costul resurselor
consumate pentru îngrijirea pacientului.
Premisele finantarii prin DRG
Clasificarea tuturor pacientilor externati in grupe DRG
Stabilirea de tarife pentru fiecare grupa DRG(generarea de costuri relative sau valori relative).
Se pot calcula local sau se importa si se ajusteaza local
Bugetul asistentei spitalicesti.
Prin acest sistem se analizează caracteristicile fiecărui pacient externat:
 vârstă
 sex
 durata de spitalizare
 diagnostice principale și secundare
 proceduri
 starea la externare
 greutatea la naștere

Aceste DRG au 2 caracteristici fundamentale: omogenitatea clinică si omogenitatea
costurilor. Aceste DRG pot fi medicale și chirurgicale.
Pentru clasificarea unui pacient externat într -o grupă de diagnostice este necesară
parcurgerea a 4 mari etape:
1. obținerea datelor clinice despre pacienții externați
2. codificarea datelor necesare
3. colectarea sub formă ele ctronică a acestor date clinice din FO a pacientului
4. clasificarea fiecărui pacient într -o grupă de diagnostice, folosind un DRG

Pentru a folosi sistemul DRG la finanțarea spitalelor , odată clasificați, pacienții în DRG , mai
sunt necesare 2 etape :
1. stabilirea de tarife pentru fiecare grupă de diagnostice
2. alocarea bugetului destinat asistenței spitalicești către spitale , plecând de la nr și tipul
pacienților externați și lista de tarife.

Scopurile din clasificarea DRG
 evaluarea rezultatelor activi tății spitalului
 evaluarea furnizorilor de servicii spitalicești
Scopuri din finanțarea DRG
 creșterea eficienței alocative pentru palierul serviciilor spitalicești
 creșterea eficienței tehnice la nivelul furnizorului de servicii spitalicești
 modelarea serv iciilor spitalicești

26.Forme de exercitare a profesiunii de medic ca profesiune liberala
Cabinet medical individual: este forma de exercitare a profesiunii de medic in cadrul
careia isi desfasoara activitatea medicul titular, singur sau impreu na cu alti medici si cu alte
categorii de personal medical autorizat. Acestia au calitatea de salariat sau de colaborator in
conditiile legii. Cabinetele particulare se pot grupa formand cabinete medicale grupate in
scopul de a -si crea facilitati economice comune.
Cabinete medicale grupate: se constituie pe baza contractului dintre doua sau mai
multe cabinete medicale individuale inscopul crearii de facilitati econimice comune, cum ar
fi folosirea in comun a patrimoniului si/sau a salariatilor or i a colaboratorilor. Isi pastreaza
individualitatea in relatiile cu tertul.
Cabinete medicale asociate: se constituie din doua sau mai multe cabinete medicale
individuale in scopul exercitarii in comun a activitatii si al asigurarii accesului perma nent al
pacientilor la servicii medicale complete. Medici titulari din cabinetele medicale asociate intra
in relatii cu tertii in numele asocierii din care fac parte, cu pastrarea drepturilor si a
responsabilitatilor individuale prevazute de lege.
Societate civila medicale: cabinetele medicale grupate si cabinetele medicale asociate
pot avea patrimoniu comun. Este condusa de adunarea asociatior.

27. Asigurarile private de sanatate
În cadrul acestor tipuri de asigurări private de sănătate, d ecizia individuală are rol
esențial. Se consideră ca fiecare persoană are risc egal de îmbolnăvire, dar nu este așa.
Functionarea acestei scheme de asigurare e influentata de faptul ca persoanele care considera
ca sunt supuse unui risc mai mic de imbolnavi re solicita contributii diminuate. Problemele
care apar in cadrul sistemelor de asigurare private sunt legate de evaluarea risului -cu privire la
costuri – si de fixarea cuantumului contributiei. Persoanele varstnice – cu risc crescut pot fi
excluse din siste m datorita faptului ca valoarea contributiilor este stabilita la un nivel ridicat.
Aceste asigurări de sănătate prezintă niște pachete de servicii de bază + pachete suplimentare.
Evaluarea riscului se face în funcție de vârstă și de experiența trecută.
Organizarea si functionarea sistemului de asigurari sociale de sanatate:
– prin pachetul de servicii de baza – serviciile acoperite prin asigurarile de sanatate,
comform prevederilor legale in vigoare
– prin pachetul suplimentar de servicii – serviciile acoperite in temeiul unei asigurari
private de sanatate , stabilite in contractul de asigurare privata de sanatate.

Asigurările private de sănătate pot fi:
 De tip complementar – suportă total / parțial plata serviciilor excluse parțial de către
asigurările sociale de sănătate din pachetul de bază
 De tip suplimentar – suportă total / parțial plata pentru serviciile care excedează
pachetul de servicii de bază din sistemul asigurărilor sociale
 De tip substitutiv – pentru orice tip de servicii , inclusiv pt cele de bază .

Prin contractul de asigurare de sanatate asiguratul se obliga sa plateasca o prima de
asigurare privata de sanatate asiguratorului iar acesta se obliga ca la producerea unuia din
riscurile asumate prin contract sa plateasca in numele asiguratulu i tipul de servicii medicale ,
in functie de cantitatea si calitatea actului medical si de riscul individual.
Asiguratorul poate solicita informatii privind starea de sanatate a asiguratului precum si
efectuarea unui examen medical pentru evaluarea s tarii de sanatate a solicitantului de catre un
furnizor de servicii medicale desemnat de acesta.