Speta Nelegala Citare

=== ab58c9bf008dda94981237cbc6d4ff620ef81bdf_653591_1 ===

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul T.P, a solicitat obligarea pârâtului C.L la evacuarea apartamentului nr. 5 din blocul 12, strada C, pe care îl ocupă fărăr drept.

Ținând cont de faptuil că reclamantul nu a fost găsit la domiciliu citația s-a înmânat, cu 2 zile înainte de termenul stabilit de instață, copilului unui vecin de palier, în vârstă de 17 ani acesta arătând că tatăl său este cel care, de regulă, cel care primește corespondenșa reclamantului, în lipsa acestuia. De asemenea trebuie menționat că înmânarea citației s-a făcut fără întocmirea procesului-verbal de înmânare a citației.

La primul termen de judecată, instanța a administrat o parte a probațiunii solicitate de părți dispunând amânarea judecății pentru administrarea celorlalte probe.

La următorul termen de judecată, reclamantul a invocat nelegala sa citare, solicitând refacerea probelor administratela primul termen de judecată.

Raportat la prezenta speță trebuie menționat faptul că articolul 153 C. pr. civ. formulează, în termeni imperativi, necesitatea citării: „Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel; instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori se constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității”

Așadar, procedurii citarii este un act procedural prin care se realizează încunoștințarea părților despre existența procesului civil, despre locul și data judecății. Acest act procedural se realizează atât în faza inițială a procesului, cât și în unele faze succesive ale judecății.

Trebuie spuns că prin citarea părților se traduc în practică două dintre cele mai importante principii ale procedurii judiciare, respectiv contradictorialitatea și dreptul la apărare.

Într-adevăr, doar în măsura în care părțile cunosc data și locul judecății ele sunt puse într-o situație de egalitate: își pot pregăti apărarea, pentru ca apoi să prezinte în contradictoriu și într-o ședință publică toate împrejurările de fapt și de drept de care depinde soluționarea cauzei.

Necitarea legală a părților afectează și alte principii fundamentale ale dreptului procesual civil, respectiv inclusiv dreptul la un proces echitabil.

Datorită importanței actului procedural al citării legea îi impune judecătorului și obligații corespunzătoare. Astfel, una din cele mai importante obligații ale judecătorului, îndeosebi în faza preliminară a procesului, este aceea de a dispune citarea părților. O atare obligație a fost instituită, în termeni asemănători, și în art. 85 C.proc.civ. din 1865.

De la această regulă esențială pentru regularitatea întregii procedurii judiciare însăși textul comentat admite consacrarea prin lege a unor excepții. Se poate afirma că și în sistemul procesual supus noilor reglementări procesuale citarea părților reprezintă o regulă esențială, excepțiile fiind admise de lege doar în anumite situații strict determinate și pentru motive particulare. Astfel, cu titlu de exemplu reamintim că, potrivit art. 135 alin. (4) C.pr. civ. conflictele de competență se soluționează fără citarea părților. Fără citarea părților se judecă și recursul de către completul de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) și (6) C.pr. civ.

Citarea părților este lăsată la aprecierea instanței, care în funcție de urgența măsurii solicitate poate dispune cu privire la modul în care urmează să se facă judecata: cu sau fără citarea părților. Este cazul procedurii asigurării dovezilor, dacă există pericol de întârziere [art. 360 alin. (5), cazul ordonanței președințiale, precum și în procedurile privitoare la cererile de valoare redusă ceea ce în speța noastră nu este cazul.

Totodată, în cuprinsul celui de-al doilea alineat al art. 153 C. pr. civ. se impune judecătorului obligația de a amâna judecarea cauzei și a dispune citarea „ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege”. Este o dispoziție care permite regularizarea unui act procedural și evitarea sancțiunii nulității.

În cuprinsul art. 154 C. pr. civ se consacră, în primul rând, principiul potrivit căruia comunicarea tuturor actelor de procedură se face din oficiu, adică fără să fie necesară stăruința părții interesate în întocmirea actului de procedură respectiv. Este neîndoielnic un sistem eficient și care contribuie la soluționarea cu celeritate a proceselor civile.

Pentru a da eficiență dispozițiilor legislației procesual civile în materia legalei citări noua legislație indică, la fel ca și Codul de procedură civilă din 1865, agenții sau persoanelor prin care se realizează comunicarea citațiilor și a tuturor actelor de procedură.

Legea promovează principiul comunicării actelor de procedură prin intermediul agenților procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia, precum și prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel căruia i se comunică actul. Această posibilitate a fost prevăzută și anterior, dar în practică se recurgea doar în mod excepțional la acest sistem.

O altă obligație importantă ce revine judecătorului vizează verificarea modului de realizare a procedurii de citare și de comunicare a actelor de procedură. Această obligație este prevăzută în mod expres de alineatul 2 al art. 153- C. pr. civ. Instanța este ținută să-și îndeplinească această obligație pentru fiecare termen.

În cazul în care constată că procedura de citare sau, după caz, de comunicare s-a realizat în conformitate cu legea, instanța va proceda în continuare la soluționarea cauzei.

În caz contrar, instanța este obligată să ia măsuri pentru refacerea procedurii de citare sau comunicare, având posibilitatea de a lua și alte măsuri necesare pentru înștiințarea părților.

În cazul normelor imperative și de strictă interpretare judecătorului nu-i este permis să uzeze de prezumții, nulitatea actului neregulat comunicat neputând fi acoperită, ea fiind una expresă și absolută. 

Citarea reprezintă un aspect esențial ale contradictorialității și, implicit, ale dreptului la apărare în procesul civil, pentru parte fiind esențial să cunoască existența procesului și actele de procedură întocmite, pentru a fi în măsură să-și construiască apărarea și să-și consolideze poziția procesuală.

Regula citării obligatorii a părții în procesul civil este la fel de veche ca și procedura în sine, neputându-se admite nici în vremurile cele mai îndepărtate o judecată fără
contradictorialitate.

Potrivit art. 154 C. pr. Civ. comunicarea citațiilor se face din oficiu, adică de instanță.

Modalitățile de comunicare sunt diferite: prin agenții procedurali ai instanței sau prin orice alt salariat al acesteia; prin agenți ori salariați ai altor instanțe, în ale căror circumscripții se află cel citat; numai dacă nu este posibilă comunicarea în condițiile arătate, aceasta se va face prin poștă, cu scrisoare recomandată, cu conținut declarat, cu dovadă de primire sau prin alte mijloace ce asigură transmiterea textului actului și confirmarea primirii acestuia.

La cererea părții și pe cheltuiala sa, comunicarea actelor de procedură se va putea face în mod nemijlocit prin executori judecătoreșt.

Pentru a facilita comunicarea, art. 154 alin. (8) C. pr. civ., nou introdus, precizează că: „în scopul obținerii datelor și informațiilor necesare realizării procedurii de comunicare a citațiilor, a altor acte de procedură, precum și îndeplinirii oricărei atribut proprii activității de judecată, instanțele au drept de acces direct la bazele electrorale de date sau la alte sisteme de informare deținute de autorități și instituții publice Acestea au obligația de a lua măsurile
necesare în vederea asigurării accesului direct al instanțelor la bazele electronice de date și
sistemele de informare deținute”

În ceea ce privește momentul când se face comunicarea, legea stabilește câteva reguli minime. Sub sancțiunea nulității, citația trebuie înmânată părții cu cel puțin 5 zile înainte de termenul de judecată. În cazuri urgente sau atunci când legea prevede în mod expres, judecătorul poate dispune scurtarea termenului de înmânare a citației „ori
actului de procedură” despre aceasta făcându-se mențiune în citație „sau în actul de
procedură”.

Vorbim însă de o nulitatea relativă întrucât înfățișarea în instanță, în persoană sau prin mandatar, acoperă orice viciu de procedură. Dar, pentru motivul că citația nu i s-a înmânat în termen, partea poate să ceară amânarea judecății. În orice caz, pentru a invoca nulitatea, viciul citării trebuie să fi produs părții vătămare procesuală, imposibil de înlăturat altfel. Uneori vătămarea se prezumă, alteori, ea trebuie dovedită.

Potrivit dispozițiilor art. 161 alin. 1 C. pr. civ. înmânarea citației se face personal celui citat și la locul citării stabilit de lege. În anumite circumstanțe, acest lucru nu este însă posibil.

În considerarea funcțiilor și a implicațiilor citării, dovada comunicării nu se poate face altfel decât prin procesul-verbal încheiat de cel însărcinat cu înmânarea actului de procedură.

Dovada sau procesul-verbal de înmânare a citației impun a cuprinde unele mențiuni esențiale și o singură mențiune neesențială.

Toate mențiunile consacrate de text au un caracter esențial, mai puțin cea cu privire la numele, prenumele și funcția agentului, precum și, dacă este cazul, ale funcționarului de la primărie. Mențiunile esențiale sunt prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Prin urmare, și în acest caz ne aflăm în prezența unei nulități exprese, a cărei semnificație constă în faptul că vătămarea se prezumă până la proba contrarie.

Lipsa mențiunii neesențiale nu poate cauza părții un prejudiciu, dacă toate celelalte elemente ale procedurii de citare au fost observate de agentul procedural. Totuși nulitatea va putea opera și în legătură cu această mențiune, însă numai în măsura producerii unui prejudiciu care nu poate fi înlăturat în alt mod.

Menționăm că în cazul procesului-verbal, legea mai impune o condiție, anume aceea a arătării motivelor pentru care a fost întocmit. Textul nu indică și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei cerințe. In aceste condiții, socotim că nu ne aflăm în prezența unei nulități exprese, întrucât acestea trebuie să fie anume determinate de lege.

Procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerințele legii constituie un act oficial care face dovadă, în privința constatărilor făcute personal de către agentul instrumentator, până la înscrierea în fals. Prin urmare, astfel cum s-a statornicit și în practica noastră judiciară, dovada de înmânare a citației și procesul-verbal întocmit de agentul procedural în cazul în care cel citat nu a fost găsit la domiciliu sau a refuzat să primească citația sunt singurele acte prin care se poate proba că procedura citării a fost îndeplinită potrivit legii.

Menționăm că în cazul procesului-verbal, legea mai impune o condiție, anume aceea a arătării motivelor pentru care a fost întocmit. Textul nu indică și sancțiunea aplicabilă în cazul nerespectării acestei cerințe. In aceste condiții, socotim că nu ne aflăm în prezența unei nulități exprese, întrucât acestea trebuie să fie anume determinate de lege.

Procesul-verbal întocmit în conformitate cu cerințele legii constituie un act oficial care face dovadă, în privința constatărilor făcute personal de către agentul instrumentator, până la înscrierea în fals. Prin urmare, astfel cum s-a statornicit și în practica noastră judiciară, dovada de înmânare a citației și procesul-verbal întocmit de agentul procedural în cazul în care cel citat nu a fost găsit la domiciliu sau a refuzat să primească citația sunt singurele acte prin care se poate proba că procedura citării a fost îndeplinită potrivit legii.

Data îndeplinirii procedurii

Textul art. 164 C. pr. civ. determină momentul procesual la care procedura de citare se consideră îndeplinită. Un asemenea moment diferă în funcție de modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Principiul firesc este acela potrivit căruia procedura de citare se consideră îndeplinită în momentul semnării dovezii de înmânare ori, după caz, a întocmirii procesului-verbal de înmânare a citației, prevăzut de art. 164 C. pr.civ., indiferent dacă partea a primit sau nu citația ori actul procedural personal.

Textul art. 165 C. pr. civ. determină data îndeplinirii procedurii de citare în două situații particulare.

Prima se referă la comunicarea citației sau actului de procedură prin poștă sau curierat rapid, împrejurare în care procedura se consideră realizată la data semnării de către parte a confirmării de primire ori a consemnării de către funcționarul poștal sau de către curier a refuzului de primire a corespondenței.

A doua ipoteză are ca obiect comunicarea citării sau actului de procedură prin mijloacele modeme de transmitere a datelor, respectiv în condițiile art. 154 alin. (6) C. pr. civ.. În acest caz procedura se consideră îndeplinită la data arătată pe copia imprimată a confirmării expedierii, certificată de grefierul care a făcut transmisiunea.

Ținând cont de cele analizate și raportat la dispozițiile art. 163 alin. (6) C.pr.civ., în cazul lipsei reclamantului de la domiciliu, înmânarea citației se face unei persoane majore din familie. În lipsa unei astfel de persoane, înmânarea se face unei persoane majore care îi primește corespondența sau locuiește cu destinatarul.

Norma cere, așadar, ca înmânarea să se facă unei persoane majore. Prin urmare, minorii nu pot primi citația – în speță, copilul vecinului era minor.