Spectacolul ”malvolii’

Capitolul I

Epoca geniului Shakespere

1.Global

Munca unui scriitor cu atat mai puțin a unui geniu nu poate fi separată de mediul în care a fost creată .Așadar pentru început ne vom axa pe mediul social , politic, moral, cultural și religios , cu alte cuvinte pe cunoașterea epocii sale.

Cu 20 de ani înainte de nașterea geniului Shakespeare un învățat ( astronom, cosmolog , matematician și preot ) pe nume Nicolaus Copernic a dezvoltat teoria heliocentrică(ήλιος Helios = soare și κέντρον kentron = centru) și anume faptul că soarele este centrul sistemului solar , astel a exercitat un puternic impact în mentalitatea Evului Mediu în care se credea în existența unei lumi cerești deosebită de lumea pământeană.

În Rusia Țarul Ivan al IV cunoscut sub numele de Ivan Cel Groaznic domnea cu o mână de fier îngenunchind nobilimea , lărgindu-și granițele imperiului și înființând o forță de elită ai cărei luptători erau cunoscuți sub numele de cazaci.

China avea parte de o dezvoltare culturală de mare anvergură , se puneau bazele marilor biblioteci , se compuneau multe piese de teatru , literatura înflorea și se adunau impresionante opere de artă .

,,Mai spre răsărit , în China dinastia Ming își păstra în continuare controlul asupra țării, așa cum făcea de aproape 300 de ani, înregistrând noi progrse în domeniul cultural.”

2.Renașterea

Datele istorice ne duc la epoca renașterii , această mișcare culturală care sa întins pe perioada secolelor XIV – XVII caracterizată prin redescoperirea interesului pentru cultură și arta antichitații clasice .

A debutat în Italia in perioada Evului Mediu Târziu și ulterior s-a răspandit in restul Europei apusene . În aceasta perioada s-au realizat profunde transformări sociale, politice, economice, culturale și religioase, acestea au marcat tranziția către societatea modernă .

Feudalismul Evului Mediu cu organizarea ierarhică rigidă, controlată de economia agrară și sub redutabila greutate a Bisericii Catolice a început să se destrame. La înfăptuirea acestor fenomene, un rol hotărâtor l-au avut oamenii de cultură și artiștii, care s-au indreptat către clasicismul greco-roman, dorind eliberarea spirituală de sub dogmele religioase

Renașterea nu a respins creștinismul , ea este o problema destul de controversată totuși

,,Falsa asumție a lui Pierre Boyle din al sau ,,Dictionare historique et critique,, de la sfârșitul veacului al XVII –lea , după care Renașterea e un incident de cultură , o reînviere a literelor și artelor grecești , prilejuită de refugierea cărturarilor greci în Italia după căderea Constantinopolului , cu toate consecințele de ordin spiritual ce pot decurge dintr-o atare reîmprospătare a frumosului și a adevărului păgân. ,,

Evul Mediu și-a atras denumirea de ,,veac întunecat ,, însă Evul Mediu nu este un veac incult după cum Renașterea nu este anticreștină.

,,Studiul antichitațiii în Evul Mediu a fost un mijloc de a combate erezia , căutându-se până și la filozofii greci probe de existență a dumnezeirii, de numire a sufletului , ideea de bine , iubire etc ,,

Însa noua generație a Renașterii era plină de prețuire față de civilizația antichității și judeca perioada secolelor ce i-au urmat ca fiind primitiva , inculta și întunecată. Vremea lor o considerau o epocă a luminii. Pentru umanistii Renașterii acelasi studiu a operelor antichitații însemna :

,,Emanciparea intelectuală și morală, Erasm și Rabelais necăutând în operele lui Plaut si Cicero probe pentru existența lui Dumnezeu , ci norme de conduită și judecată,,

Renașterea a însemnat trecerea de la feudalism la statele monarhice , apariția individualismului , burgheziei , nu este de mirare că a aparut in Italia unde cetațile italiene erau cele mai bogate centre maritime ale lumii ,Florența fiind in fruntea tuturor.

In Anglia renașterea este una întarziată dominată de personalitatea lui Shakespeare, a cărui operă oglindește dramatic atât crepusculul societății medievale cât și tensiunile embrionare ale societății moderne .

Anglia are întâi grijă să se întărească. Și apare ca o putere bogată pe ecranul istoriei. Atât era la începutul dinastiei Tudorilor , din care numai ultimul descendent, Elisabeta , avea să-i dea o strălucire iterară și artistică..

Ca ultim urmas a dinastiei Tudor, regina Elisabeta I (1558-1603) va intensifica programul renascentist, începând o perioadă ce ar putea fi considerată prima fază a Renașterii engleze, cu așa-numitul stil elisabetan.

3.Elisabeta I

Elisabeta I a fost monarhul care a condus pentru 45 de ani Anglia și Irlanda , aceasta nu s-a căsătorit niciodată însă și-a lăsat amprenta asupra obiceiurilor sociale , credințelor religioase , a politicii și a evenimentelor internationale , istoricii descriind epoca Elisabetaeană ca fiind ,,epoca de aur,, (Traducere personala din 1944 Clark lectures by C. S. Lewis; Lewis, English Literature in the Sixteenth Century (Oxford, 1954) p. 1, OCLC) în istoria Angliei , această perioadă de renaștere a inspirat mândrie națională prin îndeplinirea idealurilor , o extindere teritorială , se pun baze sigure pentru uniunea politică a Marii Britanii ,se dau lovituri ireparabile imperiului colonial al Spaniei . Istoricul John Guy(1988) susține că :

,,Anglia sub domnia Tudorilor s-a bucurat de optimism , de cea mai mare inflorire economica , extindere teritoriala din ultimii 1000 de ani .

Această perioadă a dus la o imbogațire în domeniul poeziei, muzicii și literaturii în limba engleză , a fost de asemenea perioada în care teatrul elisabetan a înflorit și William Shakespeare și mulți alți dramaturgi au compus piese de teatru de o mare valoare .

Londra acelor vremuri nu era chiar locul ideal în care să trăiești . Din cauza faptului că nu exista un sistem de canalizare , iar oamenii nu aveau toalete proprii , aceștia își goleau oalele de noapte în fiecare dimineață pe străzile înguste , noroioase ale unui oraș murdar bântuit de boli .

În accea perioadă Londra era cea mai mare și cea mai aglomerată capitală din Europa cu o populație ce crescuse în 40 de ani de la 50.000 de locuitori la 300.000 de locuitori .

4.Ciuma

Ciuma bubonică și epidemiile de febră tifoidă își făceau de cap în Londra iar datorită faptului că încă nu se descoperise teoria microbiană , oamenii erau convinși ca aceasta era o judecată a Domnului care îi pedepsea pentru toate fărădelegile lor . Avea să m-ai treacă câteva secole pentru ca oamenii sa facă legătura între boală si condițiile lor insalubre de locuit.

,,Ciuma a facut ravagii în Londra de trei ori în timpul vieții lui Shakespeare-după trei săptămâni de la nașterea lui, în 1564, apoi în 1592-1593, și din nou în 1603. Numărul total al victimelor în urma acestor trei epidemii, plus o a patra în 1623, a ajuns la 100.000 de oameni. Flagelul se întindea într-un ritm atât de rapid, încât căruțele gemeau de cadavre ,căruțașii sunând din clopotele lor și strigând ,,aduceți-vă moții,, ,, pg 85

Toate întrunirile publice , inclusiv reprezentațiile teatrale au fost afectate de ciumă , acestea închizânduse la primele semne ale bolii pentru a prevenii răspândirea bolii prin contactul dintre oamenii, imediat ce pericolul se retrăgea teatrele erau redeschise.

5.Religia

Anglia elisabetană avea o singură religie oficial recunoscută – creștinismul, însă chiar dacă Anglia fusese o țară profun catolică regele Henric al VIII a hotărât să se desprindă de doctrina bisericii cu privire la căsătorie și divorț , astfel s-a trecut la un nou set de convingeri religioase .

,,In 1564 , când s-a născut Shakespeare , Anglia se afla în mijlocul Reformei Protestante inițiată cu aproximativ 30 de ani înainte,,

,,Protestantismul a fost practicat deschis pentru prima dată în Anglia sub succesorul și fiul lui Henric ,regele Eduard al VI –lea ,,

,,Sub Elisabeta I credința protestantă va prinde în sfârșit rădăcini și va da naștere bisericii Anglicane ,, 75,76pg

Spre deosebire de sora ei vitrega Maria I , Elisabeta nu a forțat pe nimeni să se convertească la noua religie , atât timp cât oamenii își practicau cultul în tăcere , erau lăsați în pace , însă dacă erau evrei , aceștia ar fi dus o viață grea , plină de subterfugii religioase , aceștia practicandu-și religia în zilele sfinte de vineri si duminica pe ascuns , în spatele usilor închise .

Prejudecățile împotriva evreilor aveau în spate o istorie lungă , încă din Evul Mediu , evreilor le era interzis să dețină pământ s-au să practice meserii importante , putem spune asadar că antisemitismul era adânc înrădăcinat in conștiința britanicilor.

6.Teatrul

Până la construirea de localuri stabile , reprezentațiile de teatru la orașe se dadeau în curți interioare de hanuri. Scena suținută de stâlpi de lemn se întindea în mijlocul publicului , oferind spectatorilor , o privire de ansamblu a acțiunii .

Primul teatru a fost construit in Londra în 1576 DESEEN nu avea acoperiș așa că spectacolele se anulau atunci cand vremea nu era primitoare.

Capacitatea teatrelor era proiectată după un plan stabilit : unele puteau găzdui 2500 sau chiar 3000 de oameni . Existau locuri ieftine , mijlocii și scumpe pentru toate buzunarele și rangurile pentru un public divers , de la muncitori , meșteșugari , prostituate, marinari , soldați , hamali ,negustori ,funcționari până la aristocrați și nobili . Publicul de jos ședea in picioare in primele locuri din față , demnitarii și oaspeții de seamă ocupau locurile pe laturile scenei , iar nobililor li se rezervau galeriile de la etajul hanului.

Cărțile vremii ni-l dau pe acest public drept teroarea teatrului . Galanții eau obligați de maniere să vină la teatru totdeauna târziu , să dea buzna ca să atragă atenția și să tulbure piesa ,..să caște și să facă mină dezolată când era un pasaj vesel , să râdă cu hohot când ceva trist sau adânc se întâmplă pe scenă. Galantelor li se ofereau pipe de lut (tutunul fiind recent introdus se pare de Raleigh)

Shakespere viata și opera Dragoș Protopopescu 149 randul 13.

Nici publicul de jos nu se lasa mai prejos ,dacă le plăcea o anumită interpretare , îi incurajau pe actori strigând sau bătând din palme dar dacă nu le plăcea huiduiau , protestau ba chiar aruncau cu ouă și pietre.

Nu exista cortina iar decorurile lipseau aproape cu totul ulterior fiin introduse unele elemente . Dacă decorurile erau reduse la minimul costumelor li se dădea o importanță aparte . Interesa în special efectul vizual , actorii țineau să apară in costume impresionante , chiar dacă acestea nu corespundeau cu situația din piesă sau cu rangul social al personajelor în cauză.

În perioada elisabetană ,femeilor le era interzis să joace pe scenă . Rolurile feminine erau interpretate de baieți de vârsta adolescenței , chiar și mai tineri , cu siluete suficient de subțirele pentru a trece drept femei .

Dacă pe oameni nu îi amuza teatrul , puteatu să asiste la o execuție publică , prin spânzurare sau decapitare . Haituirea era o altă formă de distracție populară . Haite de câini sau de tauri și urși erau lăsate libere să se sfâșie între ele .

,,La vremea lui Shakespeare însă ,, Luptele de cocoși, ca și de urși erau clasate ca o petrecere rivlă cu reprezentațiile teatrale” Nu le numește un scriitor, Gervase Marham , ,,plăcerile prinților” , într-o carte întreagă cu acest titlu: ,,Pleasures of Princes or Good Mens Recreations ” (1614)? ”

Shakesperea viața și opera Dragos Protopopescu pg 147 randul 12

Capitolul 2

Viata lui Shakespeare

Surprinzator nu stiim foarte multe despre cel mai mare dramaturg al tuturor timpurilor , iar putinele lucruri pe care le cunoastem ne apartin din

-documentele oficiale ale vremii( acte de stare civilă, acte parohiale , acte ale Curții , acte juridice).

-Documente literare ( jurnale personale , biografii , critici , antologii.)

-Faima și tradiția ( anecdote , legende , mituri ).

După actele parohiale (adevăratele acte de stare civilă ale vremii) cunoaștem destul de bine familia lui Shakespeare .

Numele acestei familii , Shakespeare era un nume destul de raspandit prin zonă , se scria în mai multe feluri deoarece ortografia elisabetană era foarte instabilă deoarece se facea de obicei dupa ureche. Când se completa un act oficial , funcționarul public de la primarie obișnuia sa scrie pur si simplu numele pe care il auzea rostit , așadar numele Shakespeare apare in registrele vremii cand Shakespeare , când Shaxpere , când Shagspere. Edmund Kerchever Chambers (16 Martie 1866 – 21 Ianuarie 1954) a gasit nu mai puțin de 83 de ortografii felurite .

John Shakespeare , tatal lui apare când ca pilar, mănușar , macelar , vanzător de grâne , probabil ca era un meserias si un comerciant bun deoarece și-a realizat o situație frumușică din care și-a putut permite sa cumpere doua case pe Strada Henley din Stratford – Upon- Avon , una folosind-o ca atelier iar cealaltă ca locuință .

Mama sa Mary Arden provenea dintr-o familie înstărită din Warwickshire , aceasta era catolica , ceea ce pe vremea Elisabetei I putea fii un handicap . Căsătoria lui John cu Mary se crede că ar fii avut loc prin anul 1577 , iar aceasta l-ar fi ajutat sa-și extindă proprietățile printr-o zestre cuprinsă dintr-o fermă de aproximativ 60 de pogoane.

Mai mult ca sigur părinții lui Shakespere erau inculți , tatal acestuia însă este posibil să fii stiut să citească în schimb mama sa nu a frecventat niciodată școala , în acea perioada foarte putine fete o faceau .

William Shakespeare s-a nascut în Stratford , data exactă este un subiect încă discutabil , i sa atribuit 23 aprilie 1564 deoarece din actele de botez care s-au pastrat pană în zilele noastre apare că a fost botezat la data de

26 aprilie 1564 , în Biserica Sfânta Treime din Stratford- Upon-Avon, comitetul Warwickshire .Rânduiala vremii cerea ca nou născuții să fie botezați la trei zile de la naștere .Prin urmare , data de 23 aprilie 1564 a fost oficial recunoscută ca data l-a care s-a născut William Shakespeare .15pg

William a fost cel de al treilea copil din cei opt ai soților John si Mary Shakespeare și cel mai mare care a depașit vârsta copilariei .

În cele din urma numai 5 din copii familiei Shakespere aveau sa atingă pragul maturității William , Gilbert nascut in 1566 , a doua fată botezată Joan( prima murise la vârsta prunciei ) nascuta 1569, Richard 1574 și Edmund 1580.

La fel ca fratele său mai mare , Gilbert a pornit spre Londra în căutarea averii. Potrivit unor documente din 1597, a fost negustor de mărunțișuri la St. Bride’s. Ulterior, s-a întors în Stratford, unde , apparent , a avut câteva ciocniri cu legea. A murit burlac , în 1612

Shakespere vița și opera , Dragoș Protopopescu pg 106.

Joan Shakespere a fost mai tot timpul ,,singura”:singura fiică a familiei Shakespere care a supraviețuit, singura înafară de William care s-a căsătorit și singura care i-a supraviețuit faimosului ei frate .

Richard , nu se știe aproape nimic , cu excepția faptului că nu s-a însurat niciodată și că, în 1608 , a fost convocat în fața tribunalului ecleziastic din Stratford .

Edmund, mezinul familiei , imediat ce a atins vârsta necesară , a părăsit Stratford și a luat drumul Londrei cu intenția de a deveni actor profesionist . Nu există date despre trupa de teatru în care a intrat, dacă a jucat în vreuna dintre piesele fratelui sau , sau dacă era talentat.

Shakespere a murit exact de ziua lui pe 23 aprilie în anul 1616

,,Dacă i s-a atribuit 23 aprilie 1564 e printr-o confuzie cu ziua morții :23 aprilie 1616. Cum însă pe mormânt stă scris :,,53 years ‘’ înseamnă că ziua nașterii nu putea fi după 23 aprilie 1564, ne atrage atenția E.K.Chambers.”

Shakespere vița și opera , Dragoș Protopopescu pg 106.

William Shakespere a fost probabil educat la școala de gramatică din Stratford , școală care se bucura de o excelentă reputație .

În accea școală Shakespere ar fi învățat gramatica limbii latine , cursurile ar fi început în fiecare zi la ora 6dimineata vara si 7 dimineata iarna și ar fi durat până la ora 5 dupamiza , în fiecare zi ar fi avut lecții de citire , caligrafie, și conversație în Latină .

Shakespere a studiat și greaca și mai mult ca sigur și Biblia deoarece există aluzii din cărțile biblie in operele sale .

,,John Aubrey (1626-1697) în opera sa Brief Lives (scrisă în secolul XVII dar publicată abia în 1813 ) spune că Shakespere avea atât de multa educație încât ar fi putut fi profesor , și a mai susținut categoric că John Shakespere , nu a fost un măcelar și o personalitate cunoscută și respectată in Stratford, un om educat.

Traducere personala din Pan Study Aids Brodie’s Notes , Shakespere Twelfth Night , pg5

Pe 28 noiembrie 1582 la vârsta de 18 ani , Shakespere s-a însurat cu Anne Hatway o femeie cu 8 ani mai în vârstă decât el . Aceasta i-a dăruit doua fete și un baiat : Suzana în 1583 și doi gemeni Hamnet și Judith în 1585 .

Se crede că a pârăsit Stratford pentru Londra în 1585

,,Există o legendă ( pe care Aubrey nu o neagă ) cum că Shakespere a trebuit să-și părăsească locul natal deoarece fusese prins în timp ce încerca să vâneze ilegal caprioare pe proprietatea lui Sir Thomas Lucy. Acesta se pare ca ar fi plecat spere Londra cu o trupa de actori ce erau în trecere prin Stratford în 1585.

Traducere personala Idem sus pg 5

Cert este că a ajuns la Londra și a lucrat într-un teatru ca și ,,horse holder,, adică ținea caii nobililor care veneau la teatru pe parcursul piesei , apoi a lucrat ca sufleor , ajutor de regie , actor , cârpaci de piese până ce a ajuns să scrie proprile sale piese .

Crescând in Stratford ,William a luat contact cu actoria și cu spectacolele de teatru de tânăr deoarece pe atunci trupele de actori treceau des în turnee prin orașe centrale ca Stratford.

Trupele de actori se îmulțeau treptat ,treptat ajungând să împânzească întreaga țară. Nu exista localitate de o anumită importanță în care din când in când aceștia să nu își așeze cortul. Aceștia dădeau reprezentații pe platforme ambulante in zilele de sărbători sau de baluri.

Actorii nu trebuiau doar să memoreze replicile și să le rosteștească suficient de tare pentru a acoperi un public gălăgios , în funcție de piesă și de rol , trebuia să știe și să cânte și să danseze ,să facă jonglerii , să mânuiească o sabie, să arunce cu cuțitul , sau cu topor și chiar să facă trucuri de magie .

Nu rareori împotriva actorilor se lu-au măsuri drastice . Sunt asimilați cu vagabonzii și urmăriți în consecință.

Lordul-primar al Londrei nu se sfia să afirme că teatrele sunt ,, maidane de corupție unde se întâlnesc și îșidau mâna vagabonzi, hoți de cai , proxeneți , trișori, escroci, trădători și mulți alții toți leneși și periculoși ,,

Ion Zamfirescu Istoria pg 16

Deoarece aceștia erau considerați mai de grabă vagabonzi, împotriva lor lundu-se măsuri drastice , pentru a se apăra aceștia intrau sub conducerea unui nobil , acesta înscria trupele de actori pe lista lor de servitori .

În actul 16 din anul 1572 al domniei elisabetene , în capitolu V, paragraful 5 se preved

:,, Și pentru a determina în mod limpede care sunt indivizii care potrivit acestui articol de lege trebuie considerați drept ticăloși , vagabonzi și cerșetori nărăviți, și care trebuie să primească pedeapsa prevăzută pentru cei ce duc o asemenea viață, se ordonă prin prezenta ca toți mânuitorii de arme , ursarii, actorii ( Comun plaxers) și menestrelii care nu țin de un nobil din regat sau de o persoană de rang înalt , și care călătoresc fără licență eliberată de doi judecători de pace , indiferent în ce ținut s-ar afla , să fie suspectați și considerați ca ticăloși, vagabonzi și cerșetori nărăviți, căzând sub prevederile acestei legi …”

Ion Zamfirescu Pg 16

Dacă intenționai să te îmbogățești, actoria nu era , categoric soluția. Dar , dacă erai hotărât să fii actor și voiai să supraviețuieti , trebuia să te asociezi cu trupe de actori .Pătrunzând printre actori Will s-a facut repede remarcat de către aceștia , iar in scurt timp in 1589 ajunge copropietar al teatrului de la Blackfraiers , in 1590 devenind chiar director literar al acestui teatru.

Pe vremea lui Shakespere , cele mai renumite companii de teatru erau ,, Oamenii Lordului Amiral ” și ,,Oamenii Lordului Șambelan( devenit ulterior ,,Oamneii regelui”) de care a aparținut și Shakespere , începând cu 1594 și până s-a întors in Stratford în 1613.

Cariera lui de actor a durat 18 ani iar acesta s-a manifestat pe mai mule scene londoneze , contemporanii lui afirmând că Shakespere ar fi fost un actor talentat care nu ținea să-și atribuie rolurile principale , adesea avea roluri variate și grele .

,,Umbra regelui Hamlet presupunea maiestate și totodată blândețe, voință justiționară ,și înțelegere umană ”I.Z. PG 65

Din documentele literare aflăm din anul 1592 de la editorul Henry Chettle (1564-1606) că:

În meseria lui de actor Shakespere se dovedește ,,excelent”cu remarcabilă ,,suplețe”

I.Z pg65

Iar de la William Buston( 1606-1682) vechi actor pe care John Aubrey(1626-1697) îl denumea ,,cronică vie a scenei” , consideră că :

,,Shakespere juca extrem de bine întrecându-l pe Ben Jonson”

Chiar și Ben Jonson după moartea lui William Shakespeare a găsit cu putință să scrie :

,, ,,Încălțând coturnii, Shakespere poate să sufere comparație cu orice Roscius din Antichitate ; frumos ca Apollo , seducător ca Mercur, accentele lui fac să vibreze scena ” ” IZpg 66

William Shakespere a fost și actor și poet , însă în memoria noastra acesta a ramas ca dramaturg. De-a lungul unei cariere de 25 de ani , petrecuți în cea mai mare parte la Londra , a scris aproape toate cele 39 de piese ale sale .

A ținut seama de mai multe condiții atunci cand a scris opera , una dintre ele a fost publicul , piesele trebuiau să placă publicului , publicul trebuie să fie înțeles și respectat . Poetul ținea seama și de exigențele și condițiile scenei , aici comunicativitatea lui era în funcție de economia mijloacelor , de stilul în care este înfățișat , de mesajul emotiv , de jocul actorilor , de proporționarea părților, de alegerea cadrului.

Shakespere acordă atenție și unor evenimente la ordinea zilei , de natură să polarizeze trăsături și emoții colective.

A ținut cont și de talentul și popularitatea actorilor colaboratori precum Edward Alleyn (1566-1626) Richard Burbage (1567-1619) a socotit necesar să compună roluri și pentru aceștia . Nu este exclus ca acest fapt să aibă anume legătură și cu profiturile de ordin material , acesta fiind director de trupă , însă mai presus de acestea trebuie să luam în seamă criterile lui de actor , respectul sau desăvârșit pentru scenă , sentimentele lui de colegialitate și bineînțeles preocuparea de a se afla mereu într-o strânsă legătură sufletească cu publicul .

Shakespere a compus prevenind și dificultățile legate de rolurile feminine , după cum știm în Anglia era o tradiție ca femeile să nu joace în public , iar întruncat într-o trupă de teatru rareori existau actori cu o înfățișare mai adolescentină cărora să li se poată încredința roluri feminine , astfel anumite personaje feminine nu apar în scenă decat succesiv , alteori apar în situații în care li se cere să se deghizeze în bărbați.

Ca sursă de inspirație acesta s-a inspirat din absolut tot

,,din viață , din societate , din mediile pe care le cunoaște , din tradiție, din cultură , din ideile timpului, din mișcările de opinie publică, din cărțile care îi cad în mână , din prieteniile sau adversitățile pe care i le-a rezervat soarta , din ceea ce îi dictează împrejurările la care e martor, din cea ce observă sau intuiește în realitate ca și din ceea ce e îndemnat să transpună pe scenă cu marea lui dispoziție imaginativă.,,

Ion Zamfirescu istoria pg 78, 79

Câmpul operei Shakesperiene este uriaș, , cuprinde și condensează materii din toate direcțiile vieții , epopei, lumi și epoci , caractere de pe întreaga scară a viții, jocuri mergând de la nebunie până la înțelepciune și de la viciu până la virtute . Această bogăție a fanteziei, precum și condensarea figurilor , rapida desfășurare a acțiunii , forța pasiunilor descrise, voința încordată a personajelor sunt tipice pentru epoca Renașterii.

Sakespere descrie și pătrunde profun realiteatea , subliniind și relevînd ceea ce are ea mai subtanțial . Părerea acestuia în ceea ce privește esența realismului este exprimată în conversația lui Hamlet cu actorii, despre artă :

Rostiți tirada aceasta răspicat, așa , ca mine, dar dacă aveți de gând să zbierați, cum fac mulți dintre actorii voștri , mai bine-l pun pe toboșarul tîrgului să-mi recite versurile . Și nici nu spintecați prea mult aerul cu brațele, ci vorbiți cumpătat.. Dar nici prea domesticiți să nu ajungeți, ci lăsați propria voastră conștiință să vă călăuzească , potriviți fapta după cuvînt și cuvîntul după faptă .Și băgați bine de seamă să nu jigniți modesita naturii, pentru că orice exagerare a firescului se abate de la țelurile teatrului, al cărui rost, la început ca și acum , a fost și este să slujească de oglindă a naturii . Să arate virtuții chipul ei ; disprețului, înfățișarea lui; iar veacului, tiparul său! Dar dacă toate acestea le judecați cu prea mult patos, sau cu prea puțin , îi veți face pe cei nepricepuți să rîdă .Iar cei cu cap nu pot decît să se întristeze….

(Hamlet act. III , sc. 2)

Există o serie de factori care au contribuit la formarea și orientarea lui spirituală , unul ar fii mediul de poeți și actori de la Londra în care îi întâlnim pe Robert Greene (1558-1592) ,Thomas Nashe(1567-1601),Thomas Kyd ( 1558-1594) Christopher Marlowe (1564-1593),Ben Jonson (1572-1637) , un alt factor ar fii prietenia poetului cu conții de Essex și Southampton , unde în locuințele lor elegante Shakespere întâlnea oameni de spirit și mai cu seamă oameni de litere ca sir John Harington (1561-1612) și George Chapman (1559-1634) , însă cel mai important pentru formarea poetului este vestitul filolog umanist Giovanni John Florio (1553?-1625).

Piesele lui pot fii clasificate în patru categorii : istorice , comedii , tragedii și piese romantice , iar experții se contrazic uneori unde trebuie plasată o anumita piesă deoarece o singură lucrare poate conține elemente din mai multe categorii. Linia de demarcație între istorie și tragedie poate fiuneori foarte subțire.

Cele 11 piese istorice ale lui Shakespere deapănă povestea trecutului Angliei , începând cu Regele Ioan , in 1200 , și încheindu-se cu Henric al VIII-lea, in 1547 , intre ei mai sunt Henric al IV-lea , al V-lea și al VI-lea , Richard al II-lea si al III-lea și Eduard (al III-lea)

Comediile , majoritatea au finaluri fericite și se învârt în general în jurul relațiilor dintre bărbați și femei ; amăgiri,rivalități,travestiuri și confuzii de persoane, toate sunt folosite pentru a dezvolta intriga și pentru a stârnii râsul. De regulă , la sfârșitul pieselor, îndrăgostiții ajung să se căsătorească, însă in trei dintre comediile lui Shakespere căsătoria nu este o certitudine.

Shakespere a scris comedii pe tot parcursul carierei sale . Primele cinci – Cei doi tineri din Verona , Comedia erorilor, Îmblânzirea scorpiei, Zadarnicele chinuri ale dragostei și Visul unei nopți de vară au fost scrise posibil între 1593-1596 . Nevestele vesele din Windsor, scrisă la cererea reginei Elisabeta I , plus alte patru comedii au fost create înainte de 1602, după această dată registrul shakesperian se schimbă iar piesele capătă o turnură tragic comică 1602-1608 – Totul este bine când se termină cu bine , Măsură pentru măsură și Troilus și Cresida.

Tragedia este însă genul în care excelează cu adevărat . Patru tragedii au fost scrise în timpul domniei reginei Elisabeta I , alte sase în perioada în care pe tronul Angliei se afla Iacob I.

Patru dintre ultimele piese ale lui Shakespere – Pericle , Cyberline , Poveste de iarnă și Furtuna sunt clasificate ca povești romantice , acestea combină elemente de comedie și de tragedie pentru a supune atenției teme de larg interes : gelozia , moartea și relațile dintre părinți și copii.

Cronologia operelor lui este , de asemenea , ipotetică deoarece datele primelor ediții tipărite (se numeau in quarto-uri deoarece colile de hartie erau îndoite în patru) nu corespud cu data primei reprezentări a pieselor respective , iar unele au apărut întâia oara abia în ,,Canon” șapte ani după moartea utorului ,în 1623 , prima ediție propriu-zisă a operelor shakespereiene este datorată actorilor din generația maestrului.

Sonetele lui Shakespere așa cum le cunoaștem au fost publicate sub forma unor culegeri , în 1609 către sfârșitul carierei acestuia, cu toate acestea unele dintre ele fuseseră deja oferite unor cititori fie public fie în mod privat

,,Sonetele lui Shakespere Paul Edmandson & Stanley Wels traducere Iolanda Mănescu și Alaista Șorop. Pg 13

Opera dramatică a lui Shakespere se prezintă astfel:

De-alungul canonului shakesperian circulă un manuscris continuu ,manuscrisul lui Shakespere , pierdut poate fizic ,dar perpetuat în copii care ne aduc în imediata lui apropiere. Toate încercările , ca și alterările pe care manuscrisul continuu , le va fi suferit în feluritele faze străbătute de la ieșirea din mâna lui Shakespere , până la lumina tiparului , nu afecteaza decât periferic textul shakesperian.

Intevine și problema traducerii , chiar și spectatorii englezi contemporani gasind limba lui Shakespere destul de dificilă. Erich Fried afirmă despre aceasta că :

În engleză, ți se prezintă texte care sunt mult mai vechi, textele din secolele al XVI-lea și al XVII- lea. Multe cuvinte sunt dificile pentru ascultătorul englez obșnuit.

Mai este Shakespere contemporanul nostru ? pg 53

O traducere cu adevarat perfectă în altă limbă este cu neputință , chiar dacă se redă exact aceași frază și metru , nu se poate avea aceași muzicalitate a vocalelor astfel se pierde complexitatea versului . Jean Michel Deprats analizează câteva probleme legate de ideea că poezia lui Shakespeare nu este traductibilă si afirmă că :

,,Sunetele nu se traduc , și astfel traducerea se izbește de structurile fonetice diferite ale limbilor . Dar esența unei poezii este armonia ei , muzicalitatea ei .Ritmul , metrica , rima sunt principalele resorturi și elemente ale armoniei sale . A le omite , a omite chiar și numai una dintre acestea , are drept rezultat aplatizarea textului original . Astfel nu pare a fi pe deplin posibilă traducerea lui Shakespere.

Între timp Shakespere își mărise averea și-și lărgise gospodăria din orășelul natal, unde își aflase cu mediu calm și prielnic vieții , în mijlocul familiei . În primăvara anului 1610 se retrage ,,definitiv” la Stratford, apoi se hotărăște subit să se înapoieze la Londra spre a-și face din nou apariția în viața publică , numai că acesta nu mai poate face față timpului și este nevoit să se întoarcă acasă pentru totdeauna.

A murit la 23 aprilie 1616 , în târgușorul natal, după ce și-a scris testamentul , din care alături de cele doua fice și de prietenii apropriați, nu lipsesc tovarășii lui de glorie și de pribegie : actorii

Capitolul III

Controversatul Shakespere

Shakespeare a fost contestat ca autor al operei sale tocmai din cauza datelor sărace pe care le avem despre om în comparație cu opera pe care a lasat-o .

Friedrich Gundolf , istoric și critic literar dupa ce a studiat toate piesele atribuite lui Shakespeare afirmă că

,,acest poet în a cărui operă se rezumă întreaga umanitate rămâne în ce privește persoana lui o enigmă ”

Ion Zamfirescu pg75

Mulți alți cercetători ajung la ideea că în viața acestui mare dramaturg totul apare înconjurat de un anume mister , la fiecare capitol din viață sau aspect din operă , se ivesc semne de întrebare.

,,Antistratfordienii” cei care nu-i atribuie opera lui Shakespere , aceștia consideră că altcineva este adevaratul autor al operei , si își sprijină teza prin argumente ce apar sub formă de întrebări :

-De ce numele poetului apare scris diferit în puținele documente autografe care ni s-au transmis.

-De ce din cele sapte iscălituri găsite pe documente forma ,,Shakespere ” nu este întrebuințată niciodată?

-Cum e posibil prin retragerea la Stratford poetul să treacă de la atâta notorietate la anonimat.

-De ce dintr-o operă atât de voluminoasă nu sa păstrat nici un manuscris întreg.

-Cum este posibil ca Stratford , localitatea natală nu este amintită niciodată într-o operă unde sunt citate atâtea locuri ?

-Cum se poate admite că publicul vremii nu a dorit să cunoască mai multe date despre autor?

-De ce au trecut sapte ani după moartea lui până ce Heminger și Condell , colegii lui de breaslă să ia inițiativa de a-i cinsti memoria și a-i reedita opera ?

Opera denotă din partea autorului ei cultură universală , lasă impresia că poetul s-ar afla în elementul său peste tot : și în taverne și în tabere militare ,și în prejma tronurilor; Știe să vorbească și ca omul de pe stradă , și ca burghezul dar și ca aristocratul rafinat ; Dacă nu avem dovezi că Shakespere ar fi trecut vreodată hotarul țării , cum se face că acesta cunoaște limba italiană , a atâtor situații de la curtea Franței a locurilor scoțiene sau a peisajului scandinav?

Antistratfordienii se considerau îndreptățiți să proclame :

,,Shakespere actorul nu este un nume real, ci un nume de împrumut. Este exclus ca un simplu actor, cu existența modestă și vulgară pe care i-o cunoaștem , să fi putut cuprinde toate acele bogății, toată acea eleganță aristocratică, toate acele splendori și tot acel rafinament de viață din care se țes întinderi întregi ale operei shakespereiene.Devine limpede, deci că sub acest nume de împrumut trebuie să se ascundă unul din notabilii vieții de stat și ai vieții de lume ”

Ion Zamfirescu pg 77

Aceștia au căutat să vadă ce contemporan prezenta mai multă garanție de intelect și de cultură , și cum Francis Bacon (celebrul filozof și om de stat ) se prezenta la orizont , aceștia ar fi afirmat că Bacon ar fi defapt Shakespeare.

Începutul in conspirația Bacon –Shakespeare îl face încă de acum două secole , Herbert Lawrance prin cartea ,,The Life and Adeventure of Common Sense (1769).Cartea nu face vreo impresie decât peste un veac , când vedem tema Bacon reluată de către un consul al Statelor Unite la Santa-Cruz , Joseph Hart prin ,,The Romance of Yachting (New York 1848) de prime bănuieli și un articol în care se întreabă : ,,Who wrote Shakespere ” ( ,,Chamber s Journal” august 7 1852) , dar și de către ,,Miss Delia Bacon cu un articol în Putman s Monthly” ian. 1856 și ,, The Philosophy of The Plays of Shakespeare unfolded” (London and Boston 1857)

Nothiel Holmes ne dă ,, The autorship of the Plays attributed to Shakespere ” (New York , 1866)

Mrs. Henry Patt prin ,,Bacon s Promus of Fromularis and Elegances (1883 Londra)

Ignatius Donnelly , eitor al pieselor lui Marlowe, al lui Burton și Montaigne prin cartea ,,The Great Cryptogram: Francis Bacon s cyper in the so-called Shakespeare s plays” (Chicago and London 1887, 2 vol)

Teza este reluată de Mrs E.W.Galley în ,,The Bi-lateral cypher of Francis Bacon” ( Detroit 1900)

Până în zilele noastre avem până o mie de cărți pe tema controversei Bacon –Shakespeare , argumentele lor fiind faptul că Bacon ar fi fost un poet deoarece s-au găsit mici încercări beletristice sub numele de ,,recreation , alphabets conceald poems” ; faptul că în opera lui Shakespere se găsesc o abundență de termeni juridici și filozofi care nu pot fi raportați la un incult cu el , ci mai degrabă puși pe seama unui mare jurist și filozof.

Un alt argument ar fii în corespondența lui Bacon , o scrisoare a unui anume Sir Tobie Mattew , datată ianuarie 1621 în care aceta declara :

,,The most prodigious wit that ever I knew of my nation and of this side of the sea is your Lordship s name ,, though to be known by another ”.

Viata și opera Dragoș Protopopescu pg 89

Cel mai serios pretendent la tronul lui Shakespeare , oferit cu multă osteneală de savantul de la College de France , Abel Lefranc în ,,Sous le masque de Shakespeare : William Stanley ,VI conte de Derby ( Paris , 1918, 2vol)

Este vorba de William Stanley , al șaselea conte de Derby (1561-1642) descendent din Thomas Derby – familie pomenită des cu multă simpatie în piesele istorice ale lui Shakespere ,, Lord Chamberlain s men”

Lordul este o mare personalitate a vremii, a studiat la Oxford , plimbat prin țări și pe la curți străine , muzicant și om de litere.

De aici Le Franc a afirmat ,

,,Revanșa și-a luat-o pe cale pur literară .Piesele istorice ale lui Shakespere vădesc multă simpatie pentru familia Derby .E deci la mijloc un Derby care prin ele face o deghizată pledoarie în favoarea familiei sale ca pretendentă la tronul Angliei. Autorul nu putea iscăli, fără să trădeze .A întrebuințat atunci un om din ,,servitorimea actoricească” a lui sau a familiei sale care să iscălească pentru el .”

Dragos protopoescu pg 94-95

În concluzie pentru a încheia cu controversa Shakespere cum că un om de originea și cultura lui Shakespeare fără studii superioare nu putea fi autorul unor opere atat de vaste și profunde însă toată lumea e de acord că oricine ar fi , autorul operei shakesperiene , e un geniu fiindcă opera este pur și simplu genială –

,,Dacă autorul operei sale trebuia să fie prin urmare în primul rând un geniu și nu un jurist , un filozof , un cult , de ce nu ar fi Shakespere acest geniu și ar fi Bacon, Champman, Lordul Rutland sau Lord Derby?”

Pg 103

Misterul shakesperian a fost îngropat odată cu oasele marelui Will “Binecuvântat acel ce aste pietre va cruța/ Și blestemat acel ce oasele îmi va muta”

Partea II

Capitolul I ,, A DOUASPREZECEA NOAPTE”

1.Condițile și sursele de inspirație

A douăsprezecea noapte, este o comedie romantică, considerată de multi critici ca fiind comedia cea mai buna a lui Shakespeare. A fost probabil scrisă în 1601 și prima dată printată în folio în 1623 sub titlul de ,,A douăsprezecea noapte ” sau ,, Cum vă place ” .

John Manningham un student la colegiul ,, Middle Temple Inn of Court a facut prima relatare a spectacolului în jurnalul său pe data de 2 feb 1602 .

A fost jucată prima dată de sărbătoarea Întâmpinării Domnului pe 2feb 1602 la Middle Temple Inn of Court in Londra . Spectacolul a avut loc într-o sală Elisabetana mare , luxuasă și bine luminată , inaugurată chiar de regina Elisabeta I în 1572 . Sala a rezistat până în zilele noastre fiind locul unde se celebreaza piesa in fiecare an , fiind jucată de către noua companie teatrală Shakespere Globe Theatre.

Exista surse de inspirație pentru toate scenele din A douăsprezecea noapte însă nu se știe exact din care Shakespeare sa inspirat . Cinci piese și trei nuvele ale vremii aveau subiecte înrudite , printre care cele mai importante fiind piesa italiană Gl Ingannati publicată în Siena în 1531 și piesa Apolonius și Silla(1581)

Piesa este posibil să fi fost comandată de Sir John Sherley , trezorierul reginei și directorul Middle Temple Inn of Court . În textul piesei se gasesc aluzii la familia sa , doi bărbați pe numele de Sherley , Sir Anthony și Sir Robert , educați la colegiul Middle Temple ajungând însoțitorii contelui de Essex în vizita sa în Persia , Sir Anthony a devenit ambasadoriul sahului Persiei iar fratele sau a ramas prizonier și coordonator de razboi.

Personajul Fabian din A douăsprezecea noapte in scena păcălelii lui Malvolio afirmând :

,,Nu mi-aș vinde partea la comedia asta nici pentru o pensie viajeră de la șahul Persiei ”

Se referă defapt la Sir Anthony Sherley care ar fi primit o leafă de 30.000 de coroane de la Șah pentru postul de ambasador. Un alt personaj ce face referire la frații Sherley este Sir Toby în scena în care îl prezintă pe Cezario lui Sir Andrew ca pe un cavaler neînficat , acesta se referă la Sir Robert Sherley , coordonatorul de război al Shului.

,,Nu pricepi mă omule că e dracul împelițat?De când sunt nu am mai pomenit un zgripțuroi mai fioros … Se spune că a fost maestrul de arme al șahului Persiei”

Fabian este un persoaj adăugat în piesă mai târziu , împreună cu personajul numit Curio. Ambele nume sunt noi și unice pentru canonul Shakesperian , se întâmplă să să fie chiar nuele a doi studenți la Inns of Court ce apar fregvent în satire scrise de către tinerii avocați ai vremii. Scriitorul John Marston spunea despre Fabian că era un mare petrecăreț și un dansator talentat adesea participând ca actor în spectacole , cât despre Curio acesta este descris în satirele lui Marston (,,Curio Inamorato”) ca cel mai mare amorez al vremii , din această cauza replicile acestuia în A douăsprezecea noapte au legătură intotdeauna cu iubirea.

Este posibil ca Shakespeare să fi scris părțile lui Fabian și ale lui Curio nu doar pentru amuzamentul studenților de la Middle Temple Inn of Court ba chiar pentru ca aceștia să le interpreteze în spectacol .

Sir Toby Belch și Sir Andrew Aquacheek sunt excelente parodii ale unor nobili studenți la Inns Of Court , cât despre Malvolio ,acesta este o parodie a atitudinii puritane , acesta fiind modelat după caracterele lui Sir William Knollys și sir Prthumes Haby , acesti trezorieri cunoscuți pentru trasaturile puritane și severitatea de care dădeau dovadă.

2.Titlul

,,A douăsprezecea noapte” est noaptea de Bobotază sau epifanie , sărbătorită pe data de 6 ianuarie de către creștini . Cea de a douăsprezecea noapte încheie ciclul celor doisprezece zile ale sărbătorior de iarnă care încep în ajunul Crăciunului , aceasta fiin numită și ,,Arătarea Domnului”.

În accea perioadă , a douăsprezecea noapte reprezenta un ritual păgân asociat cu schimbările din natură , era perioada cand frigul era înlocuit de către căldură , întunericul de către lumină , astfel oamenii în timpul acestei sărbatori obijnuiau să-și schimbe rolurile.

Celalalt titlu ,, Cum doriți ” poate avea două interpretări : faptul că titlul nu este foarte important și fiecare poate să il numească cum dorește , sau ceea de a doua poate fi faptul că în piesă toate dorințele , mai puțin cea a lui Malvolio se îndeplinesc .

3.Așezare, cadru și stil .

Majoritatea pieselor shakesperiene , exceptând cele istorice sunt situate în afara Angliei însă chiar daca povestea se întâmplă în Italia, Egipt sau Danemarca coloritul local al Angliei elisabetane este prezent.

A douăsprezecea noapte are loc într-o țară bogată numită Iliria ( situată pe coasta de est a Marii Adriatice cuprizând la nord o parte din Albania ) . Atmosfera din Iliria nu este alta decat cea din Anglia Elisabetană , regăsim cântece și psalmi cantați , celebrul han ,,Elefant” din Londra , moda jartierelor încrucișate .

Regăsim versuri de o mare frumusețe în replicile lui Orsino , Viola și Olivia , trebuie remarcată bogăția și intensitatea imaginației și a metaforelor :

,,N-a fost nicicum, stăpâne .Și-a tăinuit iubirea cînd, Ca viermele ascuns în miez de floare, I-a mistuit bujorii din obraji, Iar chipul ei cel palid și pierit, În gînduri negre cufundat , facu din ea imaginea surîzătoare A-dureratei resemnări. A fost Iubire-adevărată, sau n-a fost ?Bărbații , noi , ne frământăm , strigăm , Dar mult mai mult le cerem decît dăm.

Pg 265

Forma pieselor lui Shakespeare este predominant în versuri , proza fiind folosită în scopuri precise , în A douăsprezecea noapte proza este folosită:

pentru personajele comice ( Feste bufonul, Sir Toby) ,

pentru personajele cu un statut social mai jos ( Maria, Fabian, Malvolio) aceasta fiind o convenție literara a vremii , în care personajele de rang înalt , nobilii și regii vorbesc în versuri spre deosebire de pătura sociala de jos.

Scrisoarea adresată lui Malvolio( Act II sc.5 și Act V sc.1)

Spre deosebire de restul pieselor , in A douăsprezecea noapte , doua treimi din piesă este scrisă în proză datorită numărului mare de scene comice , cum ar fi Act I sc.3 și Act II sc.5 acestea fiind în întregime în proză .

În actul I , sc.4 proza este folosită atât timp cât slujitorii stau la distanță , atunci cand aceștia intervin ducele și Viola vorbesc în versuri.

În actul II sc.4 Orsino vorbește cu Curio și Feste în proză , iar cu Viola în versuri , la fel Olivia vorbește cu Malvolio în proză și cu Viola în versuri.

În actul I sc.5 proza este folosită până ce Olivia își dezvăluie sentimentele , în actul II sc.2 Viola vorbeste în proză cu Malvolio însă introspectează în versuri , chiar și Malvolio introspectează în versuri.

Shakespere denotă maiestrie în stil și maniera de a se exprima .

4.Intriga și temele principale

Intriga principală în A douăsprezecea noapte este povestea gemenilor Viola și Sebastian și a aventurilor lor în Iliria în urma naufragiului ce i-a despărțit . La sfărșitul piesei gemenii se regăsesc și se căsătoresc cu ducele Iliriei ,Orsino și contesa Olivia.

Gemenii apar din mare în locuri diferite în Iliria , ambii crezînd unul despre celalalt ca au murit. Acest tărâm nou este condus de către ducele Orsino care este îndrăgostit fără prea multă speranță de succes de contesa Olivia ( aflată în doliu după fratele ei cel mort ) , aceasta îl refuză cu răceală.

Personajul principal în piesă este Viola , ea se află pe scena practic pe tot parcursul piesi . Ajunge prima dintre gemeni în Iliria și decide să se deghizeze în băiat ( de presupus eunuc pentru a-și ascunde trăsăturile feminine și vocea subțire ) sub numele de Cezario și să îl servească pe duce .

Cezario intră rapid în grațile Ducelui devenind-ui prieten și confident, Orsino îl încredințează lui Cezario statutul de mesager pentru Olivia. Astfel Olivia se îndrăgostește de Viola . Ulterior apare în Iliria și fratele Violei ,Sebastian împreuna cu prietenul și capitanul Antonio.

Tema principala fiind iubirea piesa poate fii împarțita în 5 intrigi de dragoste :

Dragostea ducelui Orsino pentru contesa Olivia.

Dragostea Oliviei pentru Viola(Cezario).

Dragostea dintre Maria și Sir Toby.

Curtarea Oliviei de către Sir Andrew Aquacheek.

Pretenția lui Malvolio de a se căsătorii cu Olivia.

Dragostea ducelui Orsino pentru contesa Olivia

Orsino iubeste pesoana greșită , el realizează faptul că nu are prea mari speranțe în iubirea ce-i poartă contesei , se poate spune chiar faptul că el este îndrăgostit de ideea de iubire imposibilă,acesta fiind mereu melancolic și romantic. Olivia nu dorește atenția lui , nu vrea să fie iubită , tot ce vrea ea este să-și plângă fratele cel mort .

Dragostea Oliviei pentru Viola

In contradicție cu Orsino , Olivia este rece față de acesta , ține doliu pentru fratele și tatal pierdut de curand ba chiar dorește să se izoleze de lume și mai ales de barbați timp de șapte ani .

Aceasta renunță însă la ideea izolării după ce îl cunoaște pe Cezario (Viola deghizată) . Imediat simte o curiozitate și o atracție pentru acest tanar ce vorbește drept și sincer și este surprină plăcut când acesta spune ce ar fi facut ,,el” dacă ar fi fost în locul lui Orsino :

,,Mi-aș fi făcut la poarta casei tale

Colibă de răchită , așteptînd

Ca sufletul să-mi trag , privind spre tine !

Sfîșietoare cîntece de dor

Ți-aș fi trimis prin nopțile tăcerii,

Și numele ți-aș fi strigat pe dealuri ,

Cu ele-o dată să te chem : Olivia!

Și tot ce mișcă pe pămînt și-n aer

Nu ți-ar fi dat răgaz ca să mă uiți.

După ce Cezario plecă Olivia își mărturiseste :

,,De ce neam ești ?” ,,Mai bun decît norocu-mi,

Dar nu mă plâng de stare , nici de rang”…

Deci de neam bun , precum am bănuit.

Vorbirea , chipul , boiul tau și duhul

Cît cinci blazoane fac . Inimă stai…

Dar dacă el era stăpînul ! Oare?

Atît de iute se ia boala asta ?

Desăvîrșirea lui , amar de dulce,

Simt cum se furișează-n ochii mei. ,,

Astfel , se trezește iubirea Oliviei pentru altcineva decât fratele ei cel mort , o iubire pe care nu poate și nici nu vrea să o controleze . Iventează scuze pentru a-și trimite intendentul să îl aducă pe Cezario înapoi , nu rezista să stea fară să îl vadă ajunge chiar să il implore să o viziteze mai des.

Spre sfârșitul piesei Viola trebuie sa fie demascată , ea nu poate rămâne deghizată pentru totdeauna . Un prim pas este facut de Sir Andrew din gelozie , acesta îl provoacă pe Cezario la duel , Antonio intervine din greșeală confundându-l pe Cezario cu Sebastian și o salvează .

Dar apoi apare mare încurcătură cand Olivia se căsătorește cu Sebastian confundându-l cu Cezario , iar ulterior când il întâlnește pe Cezario află că acesta este îndrăgostit de Orsino . Din perspectiva Oliviei aceasta este acceptată apoi respinsă de un bărbat care preferă un alt bărbat în ciuda faptului că acesta sa căsători cu ea , toată povestea de dragoste pentru ea se năruie și nici măcar nu înțelege de ce .

Totul se rezolvă când la fața locului apare și Sebastian , și cei doi gemeni se recunosc. Olivia realizează ca în tot timpul acesta ea a fost îndrăgostită de o femeie deghizată în bărbat și că să căsătorit cu fratele acesteia ce arăta la fel ca sora lui deghizată.

Din fericire se pare că Olivia nu are nici o problemă să-și schimbe iubirea de la Viola la Sebastian , iubindu-l pe Sebastian ca pe un soț iar pe Viola ca pe o prietenă și soră , mai mult de atat ea face pace cu Orsino , numindu-l frate când acesta își exprimă dorința de a se căsătorii cu Viola .

Dragostea dintre Maria și Sir Toby.

În contrast cu situația amoroasă complicată a personajelor principale , povestea de dragoste dintre Maria și Sir Toby este una mult mai simplă . Maria este o femeie simplă , nu are casă personală sau avere , iar Sir Toby Belch este unchiul Oliviei însă nu este un conte și nu deține avere , amandoi depind de Olivia pentru a supraviețuii : Sir Toby ca un membru al familiei sociabil și petrecăreț și Maria ca și camerista Oliviei .

Sir Toby se bucură de viața sa de burlac și de banii contesei și a înstăritului Sir Andrew Aquacheek pe care îi cheltuie numai pe petreceri , Maria în schimb este atrasă de el și îi sare în ajutor în fața lui Malvolio . Faptul că Malvolio îl amenință că o va convinge pe Olivia să îl dea afara din casă pe unchiul ei dacă acesta continuă cu petrecerile îl determină pe acesta să renunțe la viața boemă de burlac .Acesta fiind placut surprins de ingeniozitatea Mariei în ai da o lecție lui Malvolio , decide să o ia de soție

Curtarea Oliviei de către Sir Andrew Aquacheek.

Relația pe care Sir Andrew Aquecheek o are cu Olivia este distantă si nu se poate spune că este o relație de dragoste .Cum Olivia este o femeie , frumoasă ,singură și bogată este de așteptat să aibă mulți barbați care să-i facă curte . Sir Andrew este unul dintre cei care îi fac curte , mai mult încurajat și împins de la spate de Sir Toby , acesta are mari speranțe în a se căsătorii cu Olivia.

Sir Andrew încearcă din răsputeri, însă contesă îl ignoră total , Sir Toby realizând că prietenul sau nu are nici o șansă îi dă speranțe să încerce în continuare , pentru ca apoi să poată profita de pe urma averii lui .

Situația se înrăutățește atunci când Sir Andrew devine gelos pe Cezario pe care îl vede mereu prin preajma Oliviei , atunci Sir Toby îl încurajeză pe Sir Andrew să îl provoace la duel pe Cezario , acest fapt având consecinte de neasteptat atunci cand apare Antonio.

Acțiuniile lui Sir Toby sunt egoiste acesta abuzând de sinceritatea si slabiciunea unui om ce crede că se poate căsătorii cu Olivia , faptul că îl alungă la sfârșitul piesei cand acesta înceacă să îl ajute crezându-și prietenul rănit .

Dacă Orsino , Viola , Sebastian , Olivia , Maria și Sir Toby își gasesc jumătatea si se căsătoresc , Sir Andrew rămâne singur , folosit și abandonat.

Pretenția lui Malvolio de a se căsătorii cu Olivia

A cincea ,,poveste de dragoste ” prezentă în piesă este cea a lui Malvolio . Intendentul doamnei Olivia , acesta este considerat de către stăpână, muncitor , îndepliniind toate atribuțiuniile fără să pună întrebări . Malvolio se comportă însă cu aroganță față de musafirii contesei , unii dintre ei cu un statut social mai bun decât al sau , el îi tratează pe oaspeți ca și cum ar fi stăpânul casei în loc de un servitor .

Maria ține să-i informeze pe musafiri de partea întunecată a lui Malvolio :

,,Face pe evlaviosul și de-al dracului ce e , strică cheful tuturor ; un măgar împăunat, care se laudă că s-a născut învățat și vorbește păsărește , mândru că nu mai e nimeni ca el și convins că moare lumea de dragul lui . Da asta e :că-i destul să-l vadă o femeie și-i cade cu tronc la inimă; cusurul acesta o să ni-l dea la mână pe dumnealui , să plătească toate oalele sparte.”

Pg 256

Pe lângă faptul că Maria îl descrie ca fiind arogant , vanitos și narcisit ea le mărturisește și că acesta plănuiește să se căsătorească , el crezând că Olivia il iubește atat de mult încât este posibilă și o căsătorie .

Maria profită de ocazie pentru a se răzbuna și falsifică o scrisoare adresată lui Malvolio de către Olivia . În scrisoare apare exact cea ce Malvolio vrea să audă , faptul că Olivia este îndrăgostită de el și îi mărturiseste cum trebuie să se comporte pentru a-i câștiga inima definitiv.

Acesta îndeplinind toate cele scrise în scrisoare este închis și considerat nebun până ce Maria și ceilalți recunosc farsa .

Nu se poate vorbii în cazul lui Malvolio de iubire pentru Olivia ,ci mai mult de iubire pentru el însuși și dorința de a parvenii și de a urca pe scara socială .

Pe lângă tema iubirii ce apare pe tot parcursul piesei mai regăsim și teme secundare cum ar fi : Despărțirea și regăsirea , Nebunia , Gemenii .

Tema despărțiri și a regăsirii este temă cheie a mai multor piese Shakesperiene cum ar fi Furtuna , Comedia Erorilor ,Poveste de Iarnă . În a Douăsprezecea noapte, corabia pe care se aflau gemenii eșuează din cauza unei furtuni , în acest dezastru fratii se pierd unul pe altul , iar peste trei luni aceștia se regăsesc in Ilyria , piesa în sine conține povestea regăsirii acestora și evenimentele ce au loc în acest proces .

Când Viola apare pentru prima data in piesă , în Ilyria este în compania capitanului vasului și a catorva marinari în a căror barcă au reușit sa se salveze de la înec.

Aceasta spera că fratele ei a scăpat și el și este teafăr și nevătămat iar căpitanul o încurajează

Viola.

Ce caut eu , aici-n Iliria asta,

Cînd fratele mi-e dus în Elizeu?

O fi avut noroc să scape, Credeți?

Căpitanul.

Norocul te-a scăpat numai pe dumneata.

Viola.

O bietul ! poate-o fi scăpat și el ?

Căpitanul.

Tot ce se poate . Ca o mângâiere,

Am să-ți mai spun că, după ce corabia

Se frânse și cu alții , prea puțini,

Te-ai prins de barca noastră de salvare,

L-am mai văzut pe dârzul frățior

-Curajul și nădejdea fiindu-i meșteri-

Cum sare pe-un catarg rămas pe mare

Și apoi, ca Arion pe-al său delfin

Făcând cu valurile cunoștință,

Pân l-am pierdut din ochi.

În contrast cu Viola , Sebastian când ajunge în Iliria cu Antonio trei luni mai târziu , nu are nici o speranță că sora lui a supraviețuit :

,,Oi fi tot eu ,te pomenești . Ce poznă ,

Căci frate n-am și nici nu-s năzdrăvan

Să fiu în două locuri dintr-o dată.

Eu am avut o soră , însă marea,

În furia-i neghioabă , mi-a răpit-o.

Ai milă , spune , ești vreun neam cu mine ?

De unde ești și ce și cum te cheamă?

Pg 344

O altă temă regăsită în piesă este tema nebuniei , Viola și Sebastian par că intră într-o lume nebună . Dacă la Malvolio nebunia este subtila , Sir Toby este înebunit de bautură iar Feste bufonul este un nebun asumat .

5.Personajele

Viola

Atât Viola cât și Olivia și –au pierdut frații , dar deșii Olivia este sentimentala și teatrală Viola nu se pierde și își păstrează simțul practic . Aceasta realizează că trebuie să se descurce singură într-o lume în care nu are nimic așa că se pune în mișcare rapid . Se deghizează în eunuc și pentru că aceasta era educată (cunoscătoare de limba franceză –îi răspunde lui Sir Andrew în franceză ) , știa să cânte și să vorbească frumos este acceptată ca slujnic al ducelui Iliriei.

………………………….știu să cînt:

Port graiu-n mine-al multor melodii,

Ce vrednică în ochii lui m-or face ,,

Pg214

,,Et vous aussi; votre serviteur.

282.

Loială , cu spirit de răspundere , chiar dacă este îndrăgostită de Orsino aceasta își dă totată silința pentru al ajuta pe acesta cu Olivia . O face atât de bine încât ajunge să fie singura persoană din partea Ducelui care era acceptată de către Olivia .

Ca și bufonul aceasta se adaptează ușor în funcție de starile oamenilor iar în a doua întălnire cu Olivia (III,1) aceasta se arata fermă și în același timp foarte politicoasă. Deghizată în bărbat aceasta este pusă într-o situație la limită în scena duelului când este foarte aproape de a-și dezvăluii adevărata identitate.

,,Doamne apără ! Puțin lipsește să le spun ce-mi lipsește ca să fiu bărbat. Pg 310

Viola va devenii spre sfârșitul piesei salvarea dragostei ducelui ce era îndreptată spre persoana greșită

Orsino

Orsino este respectat de către toată umea , este ducele Iliriei , iar în prima scenă acesta apare visător într-o atmosferă plinp de melancolie . Acesta crede că este îndrăgostit de Olivia însă în realitate el este îndragostit de propria persoana , el își dorește să fie îndrăgostit și să sufere ,iubește ideea de a fii îndrăgostit.

El preferă să se izoleze de realitate într-o lumea a poeziei și suferinței , o lume în care el vorbește mult și face puține . Acesta revine la realitate și își găseste fericirea în dragoste cu ajutorul Violei , aceasta îl salvează de către el însuși.

Olivia

Olivia este o contesă bogată ce apare de la început plângându-și fratele mort

,, ,,Nu-i va privi lumina zilei chipul,

Ani șapte-n cap . Ca o călugăriță,

Sub văl cernit va sta , iar prin odăi

Cu-agheasma lacrimilor va stropi,

Ca vie pururi să-și păstreze-n cuget

Durerea după fratele cel mort” ” pg 210

Ca și iubirea lui Orsino , durerea ei este mult prea sentimentală și teatrală , iar atunci cand un tânăr frumos a aparut prin preajma ei aceasta a uitat durearea complet.

Olivia este o femeie pricepută în a conduce o casă plină de slujitori după cum spune și Sebastian.

,,Alt gînd decît că nu-i cu mintea întreagă

Această doamnă, sau nu-s eu întreg.

De-ar fi așa, ea n-ar putea conduce

Această casă mare , slujitorii,

Atît de blînd și cumpătat, și drept,

Precum văzui că-o face.” Pg 329

Judecă bine oamenii, este nemulțumită de unchiul ei deoarece stă mai tot timpul beat și înceacă să profite de averea și bunătatea ei , realizează și cât de eficeint este Malvolio în munca sa dar și faptul că acesta este plin de el și arogant :

Te prețuiești prea mult Malvolio, și sunt încredințată că boala ta de stomac e de vină că ți-ai pierdut gustul de viață și nimic nu te amuză”

230

Se pare că aceasta are mai mult control asupra casei decât asupra propriei persoane , ajungând să se îndrăgostească de Viola deghizată în Cezario , aceasta renunță la mândrie și demnitate și ajunge să implore iubirea Violei.

Sebastian

Despre Sebastian nu se pot spune decât lucruri bune , acesta este un frate iubitor :

,,Prietene , o tânără pe care mulți o socoteau preafrumoasă, deși se spune că-mi semăna întocmai.Cu toate că n-aș vrea să dau în totul crezare acestei păreri, măcar atat am îndrăzneala să susțin: avea un suflet pe care până și invidia nu-l putea numi altfel decât gingaș. S-a înecat ,prietene , în adâncimea amară a apei , dar amintirea ei o-nec eu iarăși parcă într-o și mai adîncă amărăciune. ”

un adevărat prieten :

,,Nu-ți fie cu supărare , mai bine nu . Asupra-mi stelele pălesc a piază-rea , ursita mea haină ar putea să-ți înrăiască destinul , de accea tare te rog , lasă-mă să-mi port singur nenorocul . Rau ți-aș răsplăti prietenia de te-aș face părtaș la nenoroc. ”

este atât de curajos pentru a-l înfrunta la duel pe Sir Toby și pe Sir Andrew , este un om de acțiune care face multe și spune puține .

Când acesta este confundat cu Cezario de către Olivia , chiar dacă o cunoscuse pe Olivia cu cinci minute înainte ,acesta acceptă încurcătura conștiient fiind de situația grea în care se afla .

Malvolio

Personjul Malvolio a fost inspirat de la un puritan Sir Thomas Hoby , care a fost implicat într-un proces celebru împotriva mai multor vecini ai săi din Yorkshire în 1600 , vecini pe care Hoby i-a dat în judecată pentru că au intrat neinvitați la el în casă , au băut , au jucat carți ,i-au batjocorit religia și i-au făcut avansuri soției sale.

Numele Malvolio este în general folosit pentru baieți , este un nume cu origine italiană și se poate traduce ca Rea-Voință .

Malvolio este servitorul Oliviei , competent își spectă toate atribuțiuniile meseriei cu eficiență .

,,Dute Malvolio și dumneata.Dacă vine din partea ducelui spune-i că nu mă simt bine ,că nu sunt acasă , spune-i orice, dar să nu mă mai plictisească. ” 231

Când Olivia este într-o dilemă aceasta are nevoie de prezența lui chiar dacă nu se sfătuiește cu el :

,,…………………..Unde e Malvolio ?

E-un om politicos și trist . Ca slugă

Se potrivește bine stării mele.

Unde-i Malvolio?

Când îl întâlnim prima dată pe Malvolio el pare a fi un simplu puritan( persoană care profesează sau afișează o morală excesivă) , un funcționar rigid si corect căruia cel mai mult si mai mult pe lume îi pace să strice cheful tuturor .

Chiar dacă trebuie să returneze un inel acesta nu poate să o facă fără aroganță și dispreț :

,,Vi se înapoiază acest inel, domnule : m-ați fi putut scutit de alergătură , lundu-vi-l singur. Domnia-sa mai adaugă că pe deasupra îl poți pune pe stăpânul dumitale în situația disperată de a pricepe că dînsa nu-i de nasul lui . Și încă ceva , să nu vă prindă că mai veniți pe la dînsa ,în afară de cazul că vă întoarceți să-i povestiți cum a primit dînsul chestiunea. Vîrîți-vă bine asta-n cap, obiectul se restituie. ”

Toata lumea din Irilia iubește distracția , voia buna , bețiile , farsele si jocurile doar Malvolio face excepție iar din cauza aceasta el ii castigă ca dușmani pe Sir Toby care stă beat douăzeci si patru de ore din douăzeci si patru si pe servitoarea inteligentă a Oliviei ,Maria care pun la cale o farsa împotriva lui Malvolio.

Acesta are ambiții remarcabile de marire ,de a-și schimba statutul social și a ajunge conte prin intermediul unei casatorii cu Olivia . Acesta intradevar o respectă pe Olivia însa nu o iubește cu adevarat , iubeste doar ideea de a parveni , de a ajunge cineva datorită ei .

Când acesta gasește scrisoarea Olivie( scrisă defapt de Maria) , care pare să-i ofere această șansă de parvenire ,Malvolio suferă prima sa transformare ,acesta devine dintr-un servitor care se credea superior doar celorlalti servitori in buricul pamantului o personificare a puterii de sine .

Acesta devine ridicol în aceste scene, cand își asumă faptul că Olivia este îndragostita de el începe să poarte ciorapi galbeni și jartiere încrucișate ,să zâmbească tot timpul când este în preajma ei , crezând că așa o va mulțumii pe Olivia. Îsi dă aere supraomenești este bațos cu rudele și tiran cu slugile .

Acesta devine de asemenea demn de milă deoarece ajunge dintr-o persoană care persecută lumea într-o victimă , toti fiind impotriva lui iar el fiind ferm convins ca visul sa indeplinit , este luat de drept nebun și este inchis intr-o cameră întunecată .

Practic acesta este sacrificat pentru ca toate celelalte personaje să se poată amuza pe seama sa , iar după parerea mea acesta poate fi considerat și un personaj tragic , deoarece el chiar inebuneste .

Sir Toby

Sir Toby este unchiul Oliviei , acesta ne este prezentat ca un bărbat trecut de prima tinerețe care încearcă să ia tot ce e mai bun de la viață . Burlac convins și mare petrecăreț , mai tot timpul fiind beat acesta este agreat de către ceilalți deoarece este amuzant si sociabil.

Acesta nu deține nici un fel de avere așadar profită de bunătatea Oliviei și a prietenului său Sir Andrew pentru a duce o viață fără griji.

În comparație cu SirAndrew (pe care adesea îl umilește ), Sir Toby este un bărbat curajos , acesta estegata să se bată cu Antonio și Sebastian atunci când soarta îl aduce în conflict cu acestia.

Se îndrăgostește de Maria tocmai pentru că aceasta este inteligentă și la fel de pusă pe glumit ca și el. Farsa pusă la cale de Maria ,îi întărște convingerea de a renunța la burlăcie pentru a fii cu o ,, drăcoaică deșteaptă foc”

Sir Andrew Aguecheek

Sir Andrew este poate cel mai amuzant personaj al piesei, acesta este lipsit de personalitate , este mai mult ecooul lui Sir Toby in vorbe și umbra lui in fapte.

,,

SIR TOBY

Dac-o lași să-ți scape , sir Andrew, înseamnă că sabia ce ți-atârnă acolo e-n veci compromisă.

SIR ANDREW

Auziți, madam , că, dacă vă scap, sabia care-mi atârnă colea e-n veci compromisă.

SIR TOBY

Bravo, am început să miros farsa !

SIR ANDREW

Da, parcă vine un miros de varză.

SIR TOBY

Fără altă zestre decît încă o farsă ca asta.

SIR ANDREW

Tot așa și eu !

SIR TOBY

Libertatea mea îți stă la picioare .Poți să mi te urci în cap !

SIR ANDREW

Și mie .

SIR TOBY

După tine , pînă-n fundul iadului; e plină de haz , diavolița!

SIR ANDREW

Și eu , și eu !

”

Acesta deține o avere frumoasă și are statutul de nobil însă idolul său este Sir Toby , adesea fiind păcălit cu ușurință chiar de către acesta . Nu realizează că ceilalți profită de pe urma lui deoarece este prea credul . mai ales atunci când Sir Toby îl laudă că este un om educat ce cunoaște multe limbi străine și este neînfricat chiar dacă în realitate acesta este aproape idiot.

Este fricos și laș , genul de persoană care vorbește mult și face puține , se poate asemăna cu personajul Il Capitano din  commedia dell'arte.

Maria

Maria , deșteapta, cu limba ascuțită este rivală cu Malvolio în breasla servitorilor din casă. Camerista Oliviei aceasta este mereu prin preajma ei , mereu energică , sprintenă , cu o inteligență nativă ; întotdeauna aceasta este bine dispusă si pe placul tuturor , nu se dă în lături de la distracție și în același timp îsî face treaba cu prisosință.

Farsa făcută lui Malvolio are poate un dublu scop , unul de a se răzbuna pe acesta din propria placere , iar altul de al încânta pe Sir Toby și de a deveni doamna Belch.

Feste

Bufonul Feste se aseamănă cu Maria , la fel de actic , inteligent , bun cunoscător al psihologiei umane , acesta se învârte după cum bate vântul și le face pe plac tuturor , însă este atent să fie mereu recompensat pe măsură.

Feste este nebun prin profesie :

,, … decît un nebun care face pe deșteptul , mai bine un deștept care face pe nebunul. ”

PARTEA II , Capitolul II

Spectacolul ”Malvolii,,

După ce ne-am decis în privința alegerii piesei , ne-am adunat cu totii pentru o primă lectură la masă.

,,Prima lectură este momentul când regizorul înceteazî să mai citească singur o operă și o ascultă grație vocilor actorilor . E primul marcaj al rolurilor de către actori și apar deja rupturi față de lectură sau disonanțe între actori de formații diferite – cel ce ,,citește” bine , aproape prea bine , sau cel ce impulsiv, grăbit să joace , sau cel ce va lasa rolul să se manifeste mai lent . E un moment de interogație intens . Ce înseamnă opera ? De ce se comportă astfel personajul? De ce acest cuvânt a fost preferat altuia și ce implică acesta ?,,

,,Repetițiile și teatrul reînoit –secolul regiei- George Banu pg 20

Deoarece s-a dorit o îndepărtare de tradiție și căutarea noului , numărul repetiților și discuților la masă s-a mărit . Lucrul pe perioade lungi de timp asupra textului se prezintă de la bun început ca o primă garanție , indispensabilă pentru elaborarea unui alt tip de teatru . Lectura la masă permite o abordare progresivă și minuțioasă a textului pentru a-i degaja secretele .

Felul în care un regizor elaborează un spectacol și conduce repetițiile depinde în același timp de ideile sale despre teatru și de personalitatea sa.Regizorul-profesor Alexandru Boureanu a dorit să lase și personalitatea actorului să se manifeste , astfel după întâlnirile de la scoală și discuțile dintre colegi cu privirea la piesă sa decis împreună caietul de regie ce cuprinde:

Documentarea cu privire la autor și piesă: biografia lui William Shakespeare, încadrarea în epoca ,mediul social , politic, moral, cultural și religios , comentarii și analize asupra piesei .

Tema .

Spectacolul este împărțit în două părți : prima parte cuprinde actul V al piesei , cel în care toate problemele se rezolv și lucrurile revin la normal , iar ceea de a doua este adusă în contemoran, construită sub forma unui vis în care personajele se întâlnesc la o petrecere unde reproduc evenimente întâmplate cu un an în urmă, respectiv actele I, II, III și IV.

Dacă actul V este real , iar celelalte patru reprezintă un vis atunci noi am decis ca tema spectacolului să se numească : ,, O fantasmă ludică care dezvoltă acțiuni comice sfârșindu-se prin căsătoriile iubitilor”

O fantasmă deoarece totul este o închipuire fără o bază reală , produs al imaginației și ludic deoarece totul nu este altceva decât un joc , o reproducere a unui vis.

Conflictele .

3.1 Conflict principal

Conflictul reprezintă lupta dintre doi poli pentru o miză.

Conflictul principal al piesei în viziunea unui spectacol sub forma aceasta am decis să fie între un pol reprezentat printr-o noțiune abstractă și anume : univers ,destin , zei și un alt pol fiind reprezentat de către locuitorii Iliriei . Aceștia au ca și miză distracția , voia bună , amuzamentul ; atât zeii care se amuză încurcând destinele muritorilor cât și locuitorii Iliriei care doresc să ducă o viață fără griji plină numai de bucurii și de distracții.

3.2 Conflicte secundare

3.2.1 Conflicte induse din conflictul principal-

Un posibil conflict indus din conflictul principal poate fii între locuitorii Iliriei și gemenii ce naufragiză în Iliria , un altul este între Malvolio și locuitorii case .

3.2.2 Conflicte paralele cu conflictul principal-

Un conflict paralel cu conflictul principal este între Sir Andrew și Olivia .

Ideea.

Ideea , concluzia la care se ajunge în urma rezolvării conflictului , sau cu alte cuvinte ,, cu ce pleacă spectatorul acasă după vizionarea spectacolului” noi am decis să o numim simplu ,,Viața e vis”

Cheia regizorala.

Cheia regizorală este una modernă , un element important ce dă un suflu proaspăt piesei lui Shakespeare este alternarea în același spectacol a două planuri temporale diferite Evul Mediu – Modern( anul 2015) , acestea fiind atribuite lumii reale și lumii imaginare ( visului)

Spectacolul fiind împărțit în două , prima parte ne aduce în timpul Evului Mediu cand asistăm la deznodământul piesei A douăsprezecea noapte , în ceea de a doua suntem martori la un procedeu de ,,teatru în teatru” , în care personajele trăiesc în 2015 și reproduc restul piesei ( actele I , II , III , IV) în cadrul unei petreceri ținute în casa Oliviei.

În legătură cu personajele sa optat îlocuirea replicilor lui Antonio și a căpitanului cu un cor comun ce reprezintă vocea zeilor ce se adresează oamenilor. Pe lângă aceasta sa decis fuziunea a două personaje ,Feste și Fabian în unul singur dar și introducerea unui personaj nou al cărui nume este doar menționat în piesă –Izabela

Atmosfera spectacolului.

Lipsa mijloacelor financiare pentru un decor bogat , a unor costume opulente și a recuzitei ne-a determinat să ne stimulăm creativitatea și fantezia în a realiza spectacolul prin costuri extrem de reduse .

Astfel scenografia spectacolului este compusă dintr-un decor simplu :

O ușă plasată în spatele scenei pe tot timpul spectacolului, usă pe care se vor face anumite intrari și iesiri ale personajelor.

O pânză alba prinsă de ștanga din spate a scenei , șugerând un perete .

O pânză din material ușor ce va fii fluturată în timpul prologului pentru a sugera valuri , în partea a doua fiind folosită pe postul de față de masă .

2 mese și 8 scaune vor fii folosite în cea de a doua parte a spectacolului .

Costumele folosite în partea I a spectacolului sunt costume de mișcare ( pantaloni și tricou negru ) cu câte un element vestimentar al perioadei Evului Mediu pentru a sugera epoca în care are loc acțiunea . In partea a II se folosesc costume și rochi elegante moderne , excepție făcând personajul Malvolio.

In prima parte recuzita lipsește , iar în cea de a doua se vor folosi , pahare , sticle, o scrumieră , un geamantan , scrisori .

Muzica a fost aleasă pentru a întării convingerea epocii în care au loc cele două părți ale spectacolului : în prima parte sunt folosite două melodii specifice Evului Mediu , în cea de a doua fiind prezente melodii aparținând genului Jazz .

Titlul adecvat pentru spectacol.

Titulul a trebuit să fie unul în concordanță cu Cheia regizorală și deoarece Malvolio în spectacolul nostru este mai mult o victimă , celelalte personaje fiind cele cu ,,Rea-Voință” amuzânduse cu suferința unui om bolnav , noi am găsit de cuviință ca titlul spectacolului să fie ,, Malvolii” , deoarece toate personajele piesei sunt într-o mică sau mare măsură niste persoane cu ,,Rea-Voință”.

PARTEA III

Uneori privind rezultatele căutărilor si emoților actorilor ,urmarind jocul lor , în aparență ușor de-a ,,hai să zicem că’’ nu se deosebesc nici pe departe dificultațile, eforturile depuse.

Construcția unui rol nu diferă foarte mult de la un personaj la altul , pentru început a trebuit să stiu foarte bine cine era personajul meu , să îi cunosc psihologia ,cu alte cuvinte să plec din interior spre exterior .

Consider că Malvolio este unul dintre cele mai complexe personaje din spectacolul ,,MALVOLII,, după ,,A douăsprezecea noapte ,, de William Shakespeare.

Spectacolul fiind împărțit in două părți: în prima parte Malvolio trăieste drama de a afla că totul a fost o farsă, acest lucru îl afectează așa de mult încât acesta înebunește și jură că se va răzbuna pe toată lumea.

Cea de a doua parte fiind o reproducere a celor întâmplate in accea noapte dar peste un an la o petrecere dată de către Olivia in propria ei casă.

Inițial când am aflat că Malvolio înebunește și o să pot juca un nebun m-am bucurat , însă atunci începea problema cea mare . Știam doar ce îl determină pe acesta să înebunească ,anume aflarea cruntului adevăr , faptul că toată povestea cu scrisoarea nu a fost nimic mai mult decât o glumă bine pusă la punct de către camerista Oliviei împreuna cu restul . Acesta fiind umilit pentru amuzamentul unora pe care el îi considera mult inferiori jură că se va răzbuna pe toți .

Problema mare care s-a pus a fost ce boală mintală ar putea avea el pentru ca în partea a doua a spectacolului să poată juca toate cele deja întamplate cu un an in urmă fară a realiza faptul că acest lucru deja s-a întâmplat.

Am hotărât că Malvolio suferă în primul rând de amnezie apărute în urma traumei psihologice( umilința din prima parte) . În esență Amnezia este pierderea de memorie , Malvolio are o memorie parțial pierdută, acesta își aduce aminte cine sunt ceilalți însă nimic despre farsă.

În partea a doua s-a organizat o petrecere la care Malvolio nu a fost invitat și de care nu ști nimic. Faptul ca Malvolio în prima sa intrare pe scenă intră îmbrăcat in niște pantaloni bufanți și înfașurat intr-o pungă de plastic din cap până în picioare , demonstrează faptul că el realizează că este diferit și își și dorește acest lucru .

Dacă toată lumea poartă ținute foarte elegante , costume si rochii , acesta dorește să uimească pe toată lumea printr-o creație vestimentară proprie .

Acesta nu realizează penibilitatea situației , din această cauza reiese in același timp un comic de vestimentație cat și un comic de situație.

Datorită costumului a trebuit să îmi pun la punct și un fel de mers , unul lent pentru a nu călca pe frumoasa mea creație care atarnă peste picioare . Un mers de asemenea cat mai drept cu putință pentru a fi vazut în toată frumusețea mea , întocmai ca un model ce prezintă o mare creație vestimentară a unui renumit designer.

Traversez spațiul scenic foarte sobru, încercând să analizez tot ce se întâmplă la această petrecere fara a trada acest lucru , trag cu ochiul la invitați , mă duc chiar până în buza scenei , dorind parcă să traversez și să inspectez tot spațiul posibil.

In acest moment al inspectării paranoia megalomanică își face apariția , această neîncredere și suspiciune față de ceilalți, această stare de orgoliu exagerat , puternic afectat de anxietate , ducând în cazul meu până la iraționalitate și delir .

În timpul etalării costumației întrerupt fiind mă întorc cat de brusc cu putință către stăpână pentru ai demonstra că sunt foarte prezent și stiu exact ce se întamplă aici .

În situația în care mă aflam , îmbrăcat in acea costumație mirobolantă , nu puteam vorbii decat cu un ton pe masură .

Prin această voce îngroșată la maxim doresc să demonstrez înțelepciunea de care dau dovadă , din această cauză și replicile mele sunt pe masură . Când Olivia mă întreabă

,, Ce ne facem cu nebunul acesta , Malvolio,,

nebun pe care nu suport nici să îl văd în fața ochilor , mai ales pentru că nu imi place nici cum sa îmbrăcat la aceasta petrecere la care toată lumea este eleganta mai puțin el . Acesta este îmbrăcat in blugi , ceea ce pentru mine acest lucru mi se pare o mare lipsă de respect , iar pe langă faptul că acesta este oribil îmbrăcat, mi se pare că este total lipsit de haz , nici macar nu aș fi capabil să îi plâng de milă.

Deșii mi-aș dorii să mai stau să le fac observații celor de la masă deoarece se amuză la glumele expirate ale bufonului , nu mă pot impotrivii Oliviei care imi face semn să o urmez .

Atracția si respectul pentru stapâna mea este mult pea mare așa că o urmez și mă îndrept spre ieșirea indicată de dânsa.

Malvolio consideră ca dânsa este singura care îl întelege și are grijă de el , ea știe că el are dureri de stomac și doreste să se ducă mai bine și să se odihnească chiar dacă în realitate ea îl gonește practic pe Malvolio pentru ca îi sperie și îi deranjează musafirii.

Dorind să îi fac pe plac stăpânei ies , îmi pun sacul de plastic la loc de cinste și mă pun în pat să ma culc . Nici nu adorm bine și mă ridic din pat deoarece sufăr de somnambulism.

Aceasta este o tulburare a somnului, persoanele suferinde de această tulburare efectuează activități motorii automate simple sau complexe precum miscari , mersul la baie , vorbire în timpul somnului fără a fi conștiente .

Întrun somn adânc, inconștient de cea ce fac , îmi fac drum pentru a ajunge la baie .Intrând din nou pe scena , din lipsă de coordonare mă lovesc de perete , apoi de un scaun , până în momentul când ma opresc, îmi dau pantalonii jos și sunt oprit de către invitați exact în momentul când dau să îmi fac nevoile , aceștia mă ridică pe sus.

La trezirea după un astfel de eveniment sunt confuz și dezorientat , iar cand realizez ceea ce am făcut încremenesc de rușine și nu am timp să spun prea multe pentru că imediat sunt aruncat afară de către invitați .

Nici nu apuc sa ma linistesc bine și sunt deranjat de către bufon care mă trage foarte rapid în sala petrecerii ,convingându-mă că este foarte mare nevoie de mine .

Somnoros și ursuz constat că nu era nevoie de mine mai mult decat de camerista Oliviei , Maria stă însă relaxată și degajată la masă din această cauză îi spun pe un ton prin de dispreț că este chemată de doamna Olivia

Numai după ce mă asigur că leneșa cameristă a Oliviei se pune în mișcare părăsesc și eu sala liniștit că am făcut încă o dată dreptate.

Fiind ora cand imi servesc deobicei masa , doresc să mănânc supa mea delicioasă mai ales că observ că un loc este liber la masă așa că mă întorc cu o farfurie plină cu supă și mă așez pe scaunul liber.

Deșii inițial făceam parada modei pentru invitați ,acum mă simt mult mai relaxat așa că îmi permit să ies doar în niste pantaloni bufanți și doar cu un accesoriu vestimentar și anume o frânghie facută din aur( cel puțin asa am impresia).

Fiind cuprins de un delir de grandoare , îi ignor pe toți ceilalți și îmi pun toată atenția în a manca cât mai rafinat cu putință.

Am stat și m-am gandit cum ar putea servii o supă un grandoman care se crede nobil , am ajuns la concluzia că acesta va ține lingura doar cu vârful degetelor , iar degetul mic va sta mereu ridicat ; Malvolio a vazut ca unii oameni din înalta societate atunci cand își sorb ceaiul sau cafeaua dintr-o ceașcă țin ridicat degetul mic de la mână .

Dacă ne întoarcem în Evul Mediu , explicația este una destul de pragmatică .

La acea vreme , toată lumea obișnuia să ridice mâncarea la gură cu degetele .Însa-și nobilimea feudală nu făcea notă aparte .

În timpul unor întâlniri ceremoniale , lorzii aveau grijă să-și mențină unul sau două degete uscate , ca să poată condimenta și asezona diferite feluri de mancare.

Condimentele orientale erau foarte scumpe și deoarece trebuia să ai mare grijă să nu intrii în contact cu grăsimea, sosuri sau alte alimente . În general invitații preferau să ridice degetul mic mai curând decât alte degete .

Aceste bune maniere ale nobilimii s-au menținut în pofida faptului că tacâmurile și-au facut apariția la mese încă din epoca Renașteri.

Malvolio nu stie însă că în zilele noastre este de prost gust să se țină degetul ridicat.

Plecând de la poziția mea pe scaun , una cât se poate de dreaptă , coatele rămân cât mai aproape de trunchi , numai încheietura mâiniilor atinge masa , nu va manca grăbit și , știind că la masă nu se vorbește acesta își impune să rămână calm și va ignora discuțile neplăcute ale celorlalți.

Toate sunt facute în așa fel încât să arate faptul că acesta se comportă exemplar unui geantelman , cunoscând codul bunelor maniere.

Faptul că acesta soarbe supa din lingură într-un mod foarte zgomotos , îl dă pe acesta de gol , apoi reacția lui violentă de a arunca lingura în farfurie atunci când SirToby îi ia farfuria pentru al scoate afara . Iese in cele din urma de bună voie ca un adevărat gentleman fără a se certa cu nimeni.

Malvolio fiind foarte curios din fire nu rezistă mult singur , chiar dacă îi urăște acesta nu poate sta departe de ei .

Omul nu poate fi și nu poate rămâne singur . Singurătatea sărăcește și sfârșește prin a goli eul. Epuizarea eului prin însingurare duce în final la disperare ,care înseamnă abandonare de sine . De cele mai multe ori această formă de singurătate îmbracă aspectele patologicului.

Asistăm la drama prăbușirii psihice a persoanei umane , așa cum este ea întâlnită în crizele de angoasă , în atacurile de panică , în experiența depresiei sau a melancoliei , dar și în cazurile de închidere în sine patologică a autismului schizofrenic. 1

Acesta intră pe ascuns și se pune în mijlocul mesei cand toți ceilalți nu sunt atenți , aceștia sunt prea preocupați să cânte.

Malvolio cum am mai spus nu își aduce aminte de scrisoarea din farsă primită în trecut , nu stie ce este cu accea scrisoare însă o ține mereu la el și are grijă de ea cu sfințenie .

Doar că în anumite momente din cauza bolii sale mintale acesta percepe realitatea puțin diferit. Scrisoarea de data aceasta este o iluzie a unei alte realități, nici mai mult nici mai puțin decât o bine meritată și gustoasă gustare de seară. Acesta rupe bucățele din scrisoare pe care apoi le mănâncă datorită faptului că acesta are iluzii olfactive și gustative.

Iluziile sunt false percepții la baza cărora se află un stimul senzorial real, dar care nu e perceput așa cum este el de fapt în realitate, ci în mod deformat. Iluziile sunt cauzate de unele tulburări de percepție asociate unor stări afective speciale.

La bolnavii psihic , convingerea că iluziile au un caracter autentic și nu ,,o percepere deformată a realității,, le conferă o latură patologică specială, de factură delirantă. 2

Deșii cu o intrare înainte acesta mânca supa cu mare atenție pentru a demonstra faptul că este bine crescut și cunoște codul bunelor maniere , de data aceasta mănâncă și vorbește cu gura pină ceea ce demonstrează că acesta este un om fals , prost crescut dar care își dorește cu tot dinadinsul să pară ceea ce nu este.

Când Sir Toby trage de funia de la gât pentru a mă ridica de la masă , aproape că sunt spânzurat , am învățat ca actor ce procedeu trebuie folosit pentru a nu mă pune vreun moment în pericol , și anume atunci când acesta mă trage de funie eu trebuie să îmi bag mâinile în jurul gâtului sub funie . Astfel toată tensiunea o creez eu cu mâinile mele colegul meu doar mimând o sugrumare.

Atunci cand întradevăr esti strans de gât pana la limita durerii vocea se schimbă automat fiind mult mai naturală.

La repetițile inițiale Sir Toby mă îmbrâncea imediat afară din scenă , ulterior această mișcare sa schimbat , Malvolio după ce este eliberat iese de bună voie din scenă .

Cu orgoliul rănit acesta se învinovățește de faptul ca nu sa comportat ca atare. In delirul său acesta se considera un mare rege , avea și un costum făcut special pe măsura așteptărilor.

Costumul este asemanător costumelor de prinți din basme , argintiu si foarte stralucitor , cu o pelerină sclipitoare și o pereche de pantaloni negri destul de scurți pentru a își etala frumoasele picioare , iar zi de zi acesta își încerca mersul de rege .

In realitate însă totul nu este altceva decât un kitsch foarte strălucitor. Malvolio suferă însă de un delir de grandoare.

Megalomania este forma de delir în cursul căreia pacienții își supraestimează propria persoană ,importanța acesteia ,capacitățile și posibilitățile lor . Conținutul delirului se poate manifesta în domeniul posibilităților sau poate rămâne numai ceva gândit. Bolnavii trec la reprezentări expresive de putere fizică gigantică, bogăție nemăsurată , capacități și planuri de a revoluționa lumea, anunță descoperiri importante . Ei cred că au o ,,chemare ,, sau că sunt ,,predestinați,, realizării acestor scopuri nobile . Delirul apare la schizofrenici . 3

După ce am stat să mă gândesc cum ar merge un astfel de nebun care se crede cel mai puternic nobil din lume , am găsit răspunsul chiar în text , în replicile celorlalți .

Aceștia îl descriu mergând foarte drept , țeapăn , țanțos ca un cocoș încercând să pară tot mai mare , cu pieptul mereu în față .

Malvolio nu găseste nimic amuzant în acest mers , și-l asumă cu toată încrederea și în fiecare zi își face lecția de poză marțială.

Când acesta intră total schimbat prin atitudine , mers , costumație observă că toată lumea a dispărut ,cu excepția unei dudui care a adormit întinsă pe masă .

Inițial acesta crede că este servitoarea Oliviei , Maria care probabil s-a îmbătat . Bucuros că a prins-o într-o asemenea ipostază acesta uită de atitudinea si mersul său de nobil și dă fuga să se convingă că întradevăr ea este .

Acesta ar fi fost foarte mulțumit să i-o arate Oliviei pe Maria beata , acest lucru ar fi facut posibilă o concediere a cameristei , iar satisfacția lui Malvolio ar fi fost uriașă.

Rămâne însă dezamăgit când constată că acea persoana era defapt o necunoscută , posibil dama de companie care însoțise pe cineva la petrecere .

Iși reînsușește atitudinea și mersul de nobil și începe să delireze faptul că stăpâna este îndrăgostită de el .

Delirul ajunge până in punctul în care acesta are halucinații vizuale.

B.ball definește halucinațiile ca fiind ,, percepții fără obiect ,, spre deosebire de iluzii care sunt percepții deformate ale unor obiecte existente în realitate , în cursul halucinațiilor obiectul perceput lipsește din câmpul realității perceptive dar bolnavii sunt convinși de existența și veridicitatea acestuia.4

Așadar acesta se vede îmbrăcat într-o robă de catifea , brodată , așezat în jilț , înconjurat de slujitori până in momentul când brusc totul dispare și acesta realizează că sub masă se afla ascunși câțiva oameni pe care acesta nu îi poate înghiții , SirAndrew , Bufonul, Sir Toby si Maria camerista Oliviei.

Acesta îi demască și îi amenință însă acest moment de luciditate nu durează prea mult și începe să aibă din nou halucinații .

Vede cum 7 servitori aleargă să i îndeplinească poruncile , se joacă cu un breloc prețios imaginar , apoi întoarce un ceas scump cu cheița toate la fel de imaginare .

Malvolio deja remarcase scrisoarea care statea întinsă pe jos dar nu se sinchisise să o ridice , însă de data aceasta Maria îi intinde scrisoarea , iar acesta realizează că scrisoarea era pentru el .

Personal acea scrisoare mi-a pus mari bătăi de cap deoarece nu știam cum ar trebui să arate. Dacă la primele repetiții îmi imaginam o scrisoare foarte îngustă și lungă de câțiva mertri făcută rolă , pe care să o derulez citind cuvânt cu cuvânt , ca ulterior să fac o scrisoare din carton împăturită în formă de triunghi , sau o altă scrisoare tot din carton însă de dimensiuni mult mai mari în forma unui zmeu , scrospare cu care aș fi putut ieșii în fugă întocmai cum aș înălța un zmeu .

În final ne-am decis ca scrisoarea trebuie să fie făcută în forma unei cruci , rulată sul , si prinsă cu o panglicuță colorată și o pecetă.

Malvolio citește scrisoarea rapid, cu sufletul la gură , iar cand ajunge la paragraful

,,Mâinile destinului ți se întind , apucă-le cu îndrăzneală și strângele fierbinte”

deoarece toți îi intind mâinile acesta le strănge tuturor mâinile ,iar cand ajung în dreptul Mariei , printr-un gest de gentleman îi sărută mana .

Cand acesta realizează că totul sa adeverit și el va devenii conte datorită Oliviei care este îndragostită de el iese din sala țipând de bucurie , euforic.