Specii Redactionale In Presa de Informare

Diverse2

Specii Redactionale In Presa de Informare

Byadmin ianuarie 1, 2024

Tema proiectului de licență

Specii redacționale în presa de informare

Studiu de caz: „Ziarul „Jurnal de Chișinău”

Cuprins

Introducere

Capitolul I.

Genurile de informare în presa scrisă

Presa scrisă și mass-media

Speciile redacționale ale jurnalismului

CAPITOLUL II.

STUDIU DE CAZ: ZIARUL „JURNAL DE CHIȘINĂU”

2.1. Durata stagiului practic

2.2. Analiza creațiilor proprii

2.3. Cum scriem un material jurnalistic

2.4. Alte colaborări în domeniul jurnalismului

Concluzii

Bibliografie AnexE

Introducere

Mass-media îndeplinește funcția unei comunicări indirecte (deoarece interlocutorii nu sunt prezenți din punct de vedere fizic). Totadată, presa poate îndeplini și funcții educative, să devenă un mijloc de învățământ neobișnuit și eficient. În același context, presa scrisă este cel mai vechi(după carte) și cel mai răspândit. Cum menționam mai sus, mass-media(toată) trebuie să îndeplinească diferite obligații în societate, una dintre ele fiind – de informare. Altfel scris, trebuie să informeze consumatorii într-o manieră completă, obiectivă pentru ca aceștia să fie în măsură să urmărească și să înțeleagă evenimentele politice și economice, presa fiind și un organism de control. Din acest motiv, presa este adesea numită a patra putere în stat.

Debitul de informații în societatea actuală – modernă, este colosal de mare, încât expunerea tuturor evenimentelor care au loc este imposibil de realizat din punct de vedere jurnalistic. Pornind de la aceasta, are loc o selecție preliminară a informațiilor, lucru care implică un anumit grad de manipulare, imposibil de evitat.

MENȚIONEZ, pentru ca presa să își îndeplinească funcția cum se cuvine, aceasta trebuie să se elibereze de influențele, mai ales(!) politice, și economice.

Scopul proiectului de licență dorește să aducă în lumină problemele legate de prezența jurnalismului de informare în presa scrisă, dar și punctele pozitive. Din acest considerent am ales ca studiu de caz ziarul „Jurnal de Chișinău”.

Structura proiectului de licență include Introducerea, urmată de două capitole unde se regăsesc alte subcapitole, ca la sfârșitul lucrării să fie o concluzii și obligatoria Bibliografie.

Anexe include creațiile mele, articole publicate și cele nepublicate.

În primul capitol – Genurile de informare în presa scrisă – sunt enumerate și descrise genurile presei redacționale, cele mai frecvent utilizate de jurnaliștii actuali.

În al doilea capitol – Studiu de caz: Ziarul „Jurnal de Chișinău” – un scurt istoric al ziarului. După, am enumerat genurile presei de informare.

În paragraful care urmează am abordat momentele stagiului practic care a durat șapte săptămâni. Și, odată începută stagierea, ieșirile în teren, – Practica bate teoria fără nicio discuție.

Următorul, dar nu cel din urmă, compartimentul – Analiza creațiilor proprii, unde am descris etapele scrieri a mai multor materiale jurnalistice. Am relatat despre impresiile mele în timp ce cream un articol anumit, dificultățile, dacă au existat și numaidecât momentele pozitive.

Odată ce s-a ivit oportunitatea, am dat acordul și-am făcut muncă paralelă, astfel au fost publicate materiale jurnalistice scrise de mine și pe site-ul abia înființat(la acel acel moment) – Sfm.md. Interviuri, știri create de mine au văzut lumina zilei și au fost citite de pe acest site.

Capitolul I.

Genurile de informare în presa scrisă

1.1. Presa scrisă și mass-media

A vorbi despre importanța mass-media este un loc comun. De aceea, considerăm că este de ajuns să ne amintim definiția dată de dicționarele de limbă pentru a avea imaginea impactului pe care aceasta îl are asupra vieții noastre de zi cu zi: mass-media „totalitatea mijloacelor de informare a maselor (radio, televiziune, presă etc.)” [3, p. 27].

Presa sau, mai exact, presa scrisă, după cum se poate lesne observa, ocupă un loc de primă importanță printre suporturile de difuzare în masă a informațiilor. Apărut, cronologic, înaintea altor medii de difuzare a informației, ziarul ca mesaj lingvistic este moștenitorul a două tipuri de scriere familiar ale căror trăsături le combină – cartea și inscripția stradală – și cărora le adaugă propriile sale trăsături: aidoma cărții, ziarul este tipărit pe hârtie, este reprodus în multe exemplare, poate fi cumpărat, poate fi luat în mână, citit parțial și apoi reluat de unde vrei – pe scurt, este un obiect pe care ți-l poți însuși; aidoma inscripțiilor străzii, el este mereu „la vedere”, prezent în decorul urban, se adresează trecătorului și, prin titlurile sau manșeta sa, îl încurajează pe acesta să-l citească. Spre deosebire de carte și de inscripția stradală, ziarul este, la fel ca radioul sau televiziunea, înscris în timp: scris pentru a semnala și a informa – el spune ce se întâmplă, ce s-a întâmplat sau ce se va întâmpla – ziarul are sens nu numai prin relația sa cu contextul dar și prin relația cu celelalte discursuri prezente fie în propriile sale pagini, fie în alte mijloace de informare a maselor care fac referire la aceleași evenimente.

Tocmai această putere de a reconstitui un anumit spațiu și un anumit timp face ca presa să fie indispensabilă în procesul de predareînvățare a oricărei discipline de studiu din toate formele de învățământ din România.

Și aceasta deoarece vremurile marchează, în egală măsură, și lexicul, și retorica, și sintaxa publicațiilor. Lectura unui ziar se face în moduri diferite și pentru motive diferite

Ziarul este definit ca „publicație periodică, de obicei cotidiană, în carese tipăresc știri, informații politice, sociale, culturale etc. de actualitate; gazetă, jurnal”. În ciuda apariției altor mijloace de informare a maselor mai confortabile (atât radioul, cât și televiziunea îți permit să-ți continui activitatea în timp ce asculți sau tragi cu coada ochiului), ziarul a rămas unul dintre mediile cele mai răspândite și mai îndrăgite pentru că răspunde nevoilor cele mai stringente ale publicului consumator – de informare, de comuniune, de divertisment, de a duce o altă viață, de formare [ibidem, p. 31].

1.2. Speciile redacționale ale jurnalismului

ȘTIREA. Știrea, ca specie jurnalistică de teren, presupune informarea publicului despre evenimente recente și de interes general. Evenimentele trebuie încadrate în context, în lipsa căruia multe dintre ele nu și-ar afla rațiunea publicării.

În general, orice știre începe cu răspunsul la cele șase întrebări: cine?, ce?, unde?, când?, de ce?, cum?, acestea curpinzând aproximativ 85-90% din informații. Restul de 10-15% din încărcătura informațională se va distribui în ultimele fraze, constituind așa-numita “pată de culoare”.

Ce deosebește însă știrea de celălalte specii jurnalistice de teren este faptul că ea începe, obligatoriu, cu bomba. Elementele de context, absolut necesare. Criteriile care predomină în alegerea subiectului vizează mai ales:

Actualitatea – adesea sunt în joc interese individuale și concrete din partea cititorilor, interese ce așteaptă să fie satisfăcute la timp și în mod corect (cum sunt: cursul de schimb valutar, bursele de mărfuri). Actualitatea este, așadar, un factor al criteriului de interes, ea joacă rolul de stimulent intelectual. Un articol despre situația locuitorilor din Africa nu prezintă interes decât dacă este corelat cu evenimente de strictă actualitate: o nouă epidemie ce amenință să cuprindă și alte zone, o revoluție, un reviriment economic, un atentat terorist ce denotă posibilitatea producerii altor atentate, în alte zone etc.

Semnificația – aceasta nu este mereu vizibilă. Uneori ziaristul este obligat să evalueze evenimentele pentru a le descoperi semnificații ascunse. Pe de altă parte, nu trebuie nici să exagerez în desprinderea acestor semnificații, să supralicitez un eveniment oarecare. Pentru o apreciere corectă se impun o cultură solidă, cunoștințe diverse, spirit critic și, mai ales, rapiditate: doar cei ce reacționează la timp reușesc să redacteze știri care să-i intereseze pe cititori și să fie de actualitate.

Interesul publicului. Acest criteriu este, poate, cel mai important. Nici un ziar nu-și permite să-l neglijeze, pentru că astfel nu ar mai satisface cererea și, deci, nu ar mai avea clienți. Interesul poate fi direct, obiectiv sau intelectual, adică oarecum dezinteresat. De asemenea, relevantă pentru interesul cititorilor este distanța psihologică între locul unde s-a petrecut evenimentul și publicul respectivei știri, aflate în raport invers proporțional.

Piramida răsturnată – cea mai eficientă schemă

Dacă n-am reușit să prinzi cititorul cu prima frază, poți să consideri că ai scris degeaba tot textul. Primele două-trei propoziții sunt vitale pentru a câștiga atenția celui care citește.

Tehnica piramidei răsturnate constă în prezentarea celor mai importante informații în chiar introducerea știrii, după care urmează date explicative, complementare, de context și alte detalii.

Redactarea știrii sub forma piramidei răsturnate este o soluție adecvată cititorului modern, mereu sub presiunea timpului, care vrea să afle repede ce s-a întâmplat și după aceea, dacă mai are timp, să afle de ce și cum s-a întâmplat.

Cele trei părți esențiale ale unei știri scrise sub forma piramidei răsturnate:

a) Lead – introducerea sau capul știrii;

b) Corpul știrii – dezvoltă ce ai scris în introducere;

c) Final – trebuie să fie memorabil.

Important – regula celor două surse. Este necesar să verifici informația cel puțin din două surse pentru ca materialul tău să aibă greutate și veridicitate.

EDITORIALUL. Voi trece în revistă cele mai frecvente genuri redacționale utilizate de jurnaliștii autohtoni, în presa scrisă.

Primul în listă va fi editorialul fiindcă el trebuie să fie scris de un jurnalist cu experiență, care e foarte bine documentat. Editorialele sunt scrise pe o temă actuală, acută, care la moment există în societate. În presa scrisă de la noi din țară, deobicei recatorii șefi își asumă repsonsabilitea creării unui asemenea material journalistic. reprezintă poziția oficială a publicației față de un subiect de actualitate și important pentru public. În mod normal, nu ar trebui să poarte semnătura unei persoane, întrucat el reprezintă vocea unei instituții, cum ar fi ziarul/revista. Se vorbește despre acest gen ca fiind “coloana vertebrală” a unei publicații.

De obicei, cel care își asumă responsabilitatea unui editorial este un jurnalist cu experiență, din conducerea ziarului, cu reprezentare culturală și generală aprofundată, un tip care are simțul umorului și al ironiei.

Câmpurile privilegiate ale editorialului sunt: politica, socialul, economicul, educația, criminalitatea-infracționalitatea. Asta nu însemnă ca ele sunt singurele câmpuri din care se poate scrie un editorial de succes, dacă ne gândim și la publicațiile specializate, care abordează teme specifice.

Editorialistul are de ales dintr-o paletă foarte variată de tonuri: umor, sarcasm, satiră, parabolă, parodie [1, p. 23].

REPORTAJUL. Întâi de toate, reportajul este o poveste. O poveste pe care tu, reporterul, o spui pentru că ai fost acolo, ai văzut, ai aflat, ai auzit, ai simțit, ai mirosit, ai gustat… Și cel mai important e să-l faci pe cititor “să simtă” ceea ce ai simțit tu, “să audă” ce ai auzit tu, “să vadă” ce ai văzut tu [3, p. 52].

Obligatoriu – reporterul trebuie să fie prezent la fața locului, acolo unde are loc evenimentul/manifestația. Dacă o știre ori un interviu îl poți scrie la birou, la redacție sau în altă parte, reportajul necesită prezența nemijlocită a ta la fața locului.

Michel Voirol dă și un contraexemplu:

“Sunt oameni care nu sunt făcuți să fie reporteri. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. Îi trimiți să facă un reportaj în uzină, și ei se întorc cu raportul financiar și cu catalogul de mașini” [4, p. 195].

Reportajul este un gen de informare, acesta se bazează doar pe fapte pe care le-ai văzut, auzit, simțit, aici nu e loc de invetări.

Câteva cuvcție sau în altă parte, reportajul necesită prezența nemijlocită a ta la fața locului.

Michel Voirol dă și un contraexemplu:

“Sunt oameni care nu sunt făcuți să fie reporteri. Ei nu vor găsi niciodată apă în mare. Îi trimiți să facă un reportaj în uzină, și ei se întorc cu raportul financiar și cu catalogul de mașini” [4, p. 195].

Reportajul este un gen de informare, acesta se bazează doar pe fapte pe care le-ai văzut, auzit, simțit, aici nu e loc de invetări.

Câteva cuvinte cheie pe care trebuie să le ai în minte atunci când ai de scris un reportaj: atmosferă, emoție, vizualizare, simțuri, descriere, narațiune, portret, prezența la fața locului.

Definiția reportajului: “Specie publicistică, apelând adesea la modalități literare de expresie, care informează asupra unor situații, evenimente de interes general sau ocazional, realități geografice, etnografice, economice etc., culese de obicei la fața locului.”

În unele manuale de jurnalism se face o corecție acestei definiții: culese “de la fața locului”, nu “de obicei de la fața locului”.

Cele mai des întâlnite tipuri de reportaj în presa scrisă autohtonă:

Reportajul de eveniment. Aici, cel mai important moment este să redau faptele și dramatismul. Un reportaj de acest gen poate fi realizat având ca subiect un accident, vreun dezastru ori alte calamități naturale.

Reportajul de atmosferă. În scrierea reportajului dat mă concentrează pe atmosfera de la fața locului. Dacă mergi la un azil pentru bătrâni, dacă este o sărbătoare în oraș – extrem de important să redai atmsfera cuvenită.

Sfaturi pentru un reportaj reușit:

– Merg la fața locului. Astfel reușesc să adun informația necesară, eventual ceva inedit care cuiva i-a scăpat din vedere.

– Îl fac pe cititor să simtă ce ai simțit Eu, descriu ce am simțit, observat. Dar încearc să evit figurile de stil, altfel nu voi reuși nimic altceva decât o poveste.

– Îmi imaginez că scriu textul pentru mine, să cred că sunt un eventual cititor. Intru în rol, încerc să-l fac ăe cititor să vadă ce ai văzut Tu, să simtă atmosfera și emoțiile de la fața locului.

– O să utilizez citatele, acestea dau veridicitate și greutate textului meu.

– Nu o să întrebuințez și evit pasajele lungi, așa obosesc cititorul și acesta nu îmi va citi materialul până la sfârșit.

– “Într-o descriere nu neglijați oamenii. Ei pot fi prezenți și prin absența lor: blocuri abandonate, o curte de biserică năpădită de buruieni etc. (…) Sunt situații în care absența este mai puternică, mai evocatoare decât prezența” [2, p. 167].

– În momentul când folosesc cifre, sunt precaut. Nu vulgarizez și nu introduc multe numere, astfel îl derutez pe cititor. În unele cazuri aș putea merge pe ideea de a-i explica cititorului ce înseamnă această sumă de bani – prin comporație.

INTERVIUL. Genul dat este o discuție, în care un jurnalist acordă întrebări unei persoane în vederea aflării unor opiniei – informației necesare acestuia.

Dicționarul explicativ vine cu următoarea explicație, ce-i ăsta un interviu – Convorbire între o personalitate politică, culturală etc. și un ziarist, în cursul căreia acesta îi pune întrebări spre a afla părerile personalității în diverse probleme (de actualitate), în vederea publicării lor în presă sau a difuzării lor la radio și televiziune; p. ext. text al acestei convorbiri, apărut în presă sau difuzat prin radio și televiziune.

Dacă un cititor citește un interviu și are sentimentul, simte că și el ar fi pus aceeași întrebare, atunci acea întrebare este cu siguranță una foarte reușită.

Înainte să realizezi un interviu este OBLIGATORIU să te pregătești (documentarea!). Nimeni nu o să tolereze gafele tale din timpul discuției, trebuie să cunoști bine persoana care stă în fața Ta pentru a nu nimeri în situații penibile – acordând întrebări banale.

Pentru realizarea unui material bun, trebuie să știi ce informație dorești să obții de la intervievat. E necesar să stabiliți ora și locația exactă unde o să purtați discuția.(Important! Punctualitatea Ta e obligatorie). De luat în seamă ce vestimentație alegi când mergi să intervievezi pe cineva – statutul contează. Având o listă de întrebări, pregătită, putem fi siguri că nimic nu vom uita.

În timpul interviului găsim contactul vizual și acordăm câteva întrebări neînsemnate, pentru
a-l introduce în dialog. După momentul de tatonări urmează artileria grea – pune întrebările importante, răspunsul cărarora ai vrea să-l afli.

Tăcerea e de aur – ascultă cu răbdare interlocutorul, nu trebuie să-l stresezi.

Cele zece păcate de moarte

● Întrebări ce presupun răspunsuri univoce („da” sau „nu”).

● Propoziții afirmative în loc de propoziții interogative.

● Două întrebări cuprinse într-o singură întrebare.

● Întrebări prea încărcate, prea stufoase.

● Întrebări ce sugerează răspunsul.

● Întrebări ce conțin comentarii și aprecieri proprii.

● Întrebări ce conțin estimări și supoziții proprii.

● Întrebări ce conțin taxări și etichetări.

● Întrebări ce conțin exagerări.

● Întrebări prea complicate [1, p. 78].

RELATAREA. Acest gen al presei scrise este, de fapt, o combinație dintre știre și reportaj. În conținutul unei relatări eu vin cu ceva nou, dar ca volum, este mai mare decât o știre. Cu ajutorul paragrafelor, o să povestesc/relatez noutatea pe care o am, care a avut loc.

Relatarea este o narațiune, de la persoana a 3-a, despre un eveniment, fapt Real. Genul dat, mă obligă să fiu prezent la fața locului, fiindcă doar așa o să pot culege informația necesară scrieri materialului dat. Ce mai este specific acestui gen este că asemenea material apar preponderant în presa scrisă, mai nou și în online.

INVESTIGAȚIA. Jurnalistul de investigație, în opțiunea de a induce lumină în viața socială, adică de a dezvălui afacerile ascunse, se produce în multe cazuri pe post de „anchetator”, „detectiv” sau/și chiar se erigează în funcție de „justițiar”. Spre deosebire de aceștia, care lucrează pentru a fundamenta, să zicem, un dosar penal, jurnalistul caută informația despre activitatea delincventă a actorilor economici sau decizionali pentru a scrie o anchetă de investigație [1, p. 7].

Investigația este un domeniu foarte periculos al jurnalismului, din acest considerent, puțini ziariști îți fac o carieră în această direcție. În vederea realizării vreunui material mă supun la riscuri, în dependent din subiectul abordat.

Genul dat al presei îl disting de restul, prin câteva criterii simple.

Materialul este realizat de mine, nu este un plagiat, studiez o problemă care s-a ivit.

Aduc la cunoștința societății o ilegalitate, infracțiune, evident cu dovezile și argumentele pe care le-am descoperit în timp ce realizam articolul.

Scrierea unui asemenea material poate dura zile, săptămâni sau chiar luni de zile, în dependent de subiectul ales.

Scot la iveală informație pe care cineva o ascunde din anumite considerente.

Te supui pericolului, în timp ce creezi o investigație.

Realizând o cercetare bună pe un anumit subiect eu descoper informative care până la momentul dat este necunoscută publicului.

În cele mai dese cazuri o să îndeplinesc o investigație când voi găsi o problemă de rezonanță, care va avea impact asupra tuturor(depinde ce fel de impact, negative ori pozitiv). O anchetă jurnalistică nu începe neapărat cu un subiect senzațional ci mai degrabă cu un număr de întrebări fără răspuns. Subiectul poate proven dintr-o știre, poate vreun comunicat ori declarație. Tema pentru investigație poate apărea și din întâmplare, doar dacă ai feelingul să o prinzi imediat.

În fond, orice temă a vieții cotidiene poate servi drept imbold pentru o investigație. Este extreme da important să știi cum să cauți informația, de unde să te documentezi, cum să o faci correct, astfel îmi simplific semnificativ lucrul și economisesc din timp. Am nevoie să cunosc legislația, mai ales în ce privește libertatea de exprimare și accesul la informație. Nu totdeauna o să pot găsi informați necesară foarte simplu, și în caz că o să am nevoie de ea, trebuie să știu legile pentru a nu avea urmări. Trebuie să păstrez relații bune cu persoanele care îmi oferă anumită informație, în caz de necessitate să păstrez anonimatul, altfel, în viitor nu o să mai fiu ajutat.

Capitolul II.

Studiu de caz: Ziarul „Jurnal de Chișinău”

Scurtă prezentare a ziarului. Jurnal de Chișinău este un ziar pentru întreaga familie, parțial color, din Republica Moldova ce apare de două ori pe săptămână, și are unul din cele mai mare tiraje dintre ziarele autohtone. Redactorul șef al publicației este Rodica Mahu. Apare la Chișinău din anul 1999 ca un ziar săptămânal, acum fiind distribuit și în regiuni. În 2009 deschide și un portal de știri www.jurnal.md.

Jurnal de Chișinău face parte din Holding-ul Jurnal Trust Media, care mai deține și postul de televiziune generalistă Jurnal TV, postul de radio Jurnal FM, tabloidul Apropo Magazin, magazinul economic ECOnomist și agenția de publicitate Reforma Advertising.

2.1. Durata stagiului practic

În perioada 2 decembrie – 7 februarie am realizat stagiul practic de specialitate în cadrul ziarului „Jurnal de Chișinău” care s-a centrat pe următoarele obiective:

M-am familiarizat cu instituția de presă unde am realizat stagiul de practică – Jurnal de Chișinău, prin cunoașterea îndeaproape a numărului de secții din cadrul redacției și specificul fiecăreia, dar și a personalului și funcțiilor acestuia;

Perceperea activității și specificului unei instituții de presă prin intermediul materialelor care se concep, redactează și, ultrerior, se publică în paginile acestui săptămânal;

Timp de câteva săptămâni am participat alături de jurnaliștii instituției, ziariști cu experiență și cunoștințe bogate – la realizarea unor materiale de presă;

Am mers în teren și am identificat subiecte noi și interesante pentru a scrier unele texte pentru ziarul Jurnal de Chișinău, care să fie publicate ulterior;

Am încercat să aplic în practică cunoștințele obținute în cadrul orelor de la facultate pentru a realiza materiale din diferite genuri ale jurnalismului – știre, interviu, reportaj – în contextul actual al comunicării jurnalistice;

Am urma și am repsectat în totalitate etica profesională și Codul Deontologic al jurnalistului.

Săptămânile pe care le-am petrecut în redacție au lăsat o amprentă. Am căpătat abilități și m-am perfecționat. Am practicat intens jurnalismul cot la cot cu profesioniștii.

Am discuta cu jurnaliști consacrați cum este Val Butnaru și Rodica Mahu care mi-au împărtășit din experiența lor. Val Butnaru mi-a oferit în cțteva rânduri sfaturi utile pe care le-am folosit și le voi folosi pentru viitor. Cele două luni de practica m-au ajutat să mă perfecționez și să înțeleg mai bine care este sarcina unui jurnalist. Am avut parte de o experiență inedită la Jurnal de Chișinău. Nu știam cum va decurge integrarea mea în echipă

Mereu am căutat idei și subiecte pentru materiale. M-am bucurat de atitudinea colegială a jurnaliștilor din redacție, care mi-au explicat neclaritățile pe care le aveam și mi-au oferit sfaturi.

Practica dată mi-a oferit încrederea necesară pentru a continua, deși în unele momente am avut dificultăți. Sunt sigur și am încredere că pot să mă realizez ca jurnalist. Mi-am format abilități de reporter și mă pot adapta mai ușor la lucrul în redacție.

Timp de șapte săptămâni, am fost practicat jurnalismul conform codului deontologic. Am analizat publicațiile pentru a observa care sunt tendințele și pentru a veni mereu cu o informație și un material inedit.

Am confirmat informația obținută, am respectat regula mai multor surse.

Practica de două luni pe care am realizat-o în cadrul redacției Jurnal de Chișinău mi-a dat de înțeles că trebuie să muncești pentru a obține ceva. Nu trebuie să lași mâinele în jos dacă cineva nu-ți răspunde ori eschivează de la răspuns. Fără curaj nu ai șanse să obții un exclusiv în jurnalism. Mi-am perfecționat calitățile de scriere a materialelor, am făcut noi legături.

2.2. Analiza creațiilor proprii

Timpul petrecut în redacția ziarului „Jurnal de Chișinău”a fost foarte productiv, deși, m-am ”aprins” mai încet. Am avut oportunitate să stau alături de oameni care au ani de experiență în jurnalism, oameni care zilnic se perfecționează și îndeplinesc cu dăruire de sine lucrul ales.

Recunosc, la început, nu aveam idei de subiecte – despre care aș putea scrie, eram nevoit să urmăresc ce evenimente sunt pe agenda zilei. Dar, s-a produs o schimbare și imediat am început a vedea altfel lucrurile, am înțeles că asta-i farmecul meseriei de reporter, să găsești istorii curioase despre care ai putea face un material bun.

Am scris câteva istorii cu care mă mândresc și care mi-au adus satisfacție – atunci când le îndeplineam.

Totodată, o altă oportunitate care a apărut, și am publicat alte câteva interviuri pe un site nou, abia înființat. Despre fiecare în parte și alte detalii o să scriu în ceea ce urmează.

O serie din materialele publicate de mine:

Disperați, comuniștii descântă parafarea Acordului de Asociere

Astăzi, 29 noiembrie, partidul comunist și simpatizanții acestora au organizat un nou protest în fața sediului UE la Chișinău.

A doua zi consecutiv câteva zeci de susținători ai partidului alfat în opoziție au ieșit la sediul UE de pe strada Kogălniceanu, unde au scandat lozinci anti-guvernare.

Întrebat care-i mesajul acestui miting, deputatul Comunist Constantin Starîș a declarat că ei nu vor hoții la guvernare, este un anti-summit. Adăugând că oamenii prezenți au fost mobilizați cu ajutorul rețelelor de socializare.

Înaintea începerii evenimentului la ora preconizată, de pe scena instalată pe trotuarul din fața clădirii UE s-au interpretat cântece la chiatară.

Câțiva tineri au format un zid viu pe partea carosabilă în fața corturilor și scandau: ”Moldova!”.

Unul dintre organizatorii acestui protest a precizat că în corturile instalate poate intra orice doritor.

Perimetrul în care se desfășura protestul a fost închis de către forțele de ordine, astfel s-au creat ambuteaje iar șoferii erau redirecționați pe străzile adiacente.

”Protestez contra lui Băsescu” menționează un bătrân, membru al Partidului Comunist, adăugând că nu vrea unirea cu România și e împotriva UE.

Liderii Comuniști prezenți la fața locului au criticat dur actuala guvernare, cerând demisia. Unii trecători treceau nedumeriți pe lângă locul protestului. ”Ce-i aici?” întreabă un tânăr.

Șoferii nemulțumiți că strada a fost blocată claxonau intens.

Reamintim că începând cu ziua de ieri, 28.11.2013, Partidul Comuniștilor organizează o acțiune de protest pe str. M. Kogălniceanu, în fața sediului Delegației Uniunii Europene în Republica Moldova, cu blocarea străzii și instalarea corturilor.Totodată astăzi al Vilnius, Moldova a parafat Acordul de Asociere cu Uniunea Europeană, care cuprinde și Acordul privind crearea Zonei de Liber Schimb Aprofundat și Cuprinzător.

COMENTARIU: Am decis să introduc în teza mea de licență materialul integral, și am făcut-o fiindcă este primul meu articol realizat în timpul practicii la redacția Jurnal de Chișinău.

Era sfârșit de noiembrie, o zi răcoroasă, am mers la acest protest – am mai fost prezent și la alte evenimente de genul, de această dată cu scopul era să realizez mai apoi un articol. O exepriență utilă pentru mine, prezența la acest miting, am discutat cu oamenii prezenți acolo, am analizat de la fața locului ce se întâmpla, cum degenerau lucrurile.

Un grup de amerindieni au dansat și au cântat la Chișinău

Ziua de luni pentru studenții ULIM-ului a început cu un show exclusivist. Aceștia au avut ocazia de a-i vedea în carne și oase pentru pe reprezentanții culturii indiene americane. Este prima apariția a unor americani indigeni la noi în țară.

COMENTARIU: Satisfacție maximă mi-a adus realizarea acestui material. Am mers la un eveniment și eram convins că o să am parte de show. Chiar în universitatea unde-mi fac studiile – ULIM, au venit câțiva americani indigeni. Spectacolul a fost asigurat, dansuri, muzică, piese tradiționale, toate cumulate într-un eveniment de senzație. Am avut ocazia să discut cu câțiva amerindieni și oficiali prezenți la fața locului. Un eveniment plăcut și plin de amintiri.

Aceștia m-au impresionat prin dansul, constumele și regaliile pe care le purtau. ”Numele de Ochiul Bufniței mi s-a dat într-o ceremonie. Bunica mea era numită femeia bufniță, eu fiind nepoata ei am primit acest nume ca moștenire”.

Ce meserii sunt căutate în 2014. Șanse minime pentru juriști și economiști

Barometrul profesiilor indică șanse minime de încadrare în câmpul muncii pentru cei care sunt specializați în drept, economie, contabilitate, psihologie. Anual, cele mai căutate facultăți, sunt Dreptul și Economie, chiar dacă statul oferă locuri de muncă în alte domenii. Recent, au fost prezentate prognozele pieții muncii pentru anul 2014. Barometrul prognozează pentru anul 2014 șanse înalte de angajare pentru medici, programatori, agenți de comerț ori de asigurare.

COMENTARIU: În urma publicării unor date statistice, am aflat cine și ce șanse are pentru anagajare în anul curent – 2014. După ce am studiat cifrele și m-am documentat, am decis să aflu câteva păreri de la unii studenții, ce cred ei despre viitorul lor în Moldova, din perspectiva angajării.

Părerile acestora nu m-au surprins, ele fiind diverse. Cineva se arăta optimist, altcineva vedea un peisaj sumbru, fără mari perspective în domeniul pe care și l-a ales.

Cutezanța lui Nicolae Moraru

Nemulțumit să lucreze pentru cineva, și-a deschis propria afacere

Cu banii puțini câștigați în Siberia și cu credite contractate de la bancă, un student de la facultatea de business și administrare, Nicolae Moraru din Chișinău, 22 de ani, și-a deschis o afacere. A făcut-o pentru a nu mai pleca la muncă în străinătate și pentru a fi stăpân pe propriul venit.

COMENTARIU: Un material cu greutate, o istorie de – dacă-ți dorești ceva, obții! Am scris acest articol dorind să prezint lumii un exemplu de curaj și încăpățânare. O poveste al unui băiat care a trecut prin multe dificultăți ca să-și vadă visul împlinit la el în țară, Moldova, deși pentru asta a fost nevoit să plece peste hotarele țării, să lucreze.

În toată povestea pe care am aflat-o, sunt detalii cumtremurătoare, despre, cum a muncit și prin ce a trecut băiatul pentru a câștiga resurse financiare. „Prima dată am ținut șurubelnița electrică în mână acolo. Uneori lucram de la 8 dimineața până la 2-3 noaptea”.

Acesta, și-a început afacerea, deși e proprietarul business-ului, el continuă să lucreze împreună cu oamenii pe care i-a angajat. „La început, lucram eu, ajutat de un prieten, pe care îl instruiam. S-a integrat greu și m-am despărțit de el. În scurt timp, doi băieți iscusiți au venit în echipa mea, care lucrează și azi cu mine.”

Optimist și încrezut în forțele sale, el își urmează visul. „La început, lucram eu, ajutat de un prieten, pe care îl instruiam. S-a integrat greu și m-am despărțit de el. În scurt timp, doi băieți iscusiți au venit în echipa mea, care lucrează și azi cu mine.”

Experiența – cea mai importantă răsplată a muncii

Iulia Brad: „Trebuie să investești în tine pentru a obține ceva”

Este o fată ambițioasă, își face studiile la USM, e în anul 3 la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării. Pentru tânăra activă, care se implică în viața socială și implementează proiecte, vorbește fluent limbile franceză și engleză, studiile la facultate sunt prioritare. Mai e prezentatoare de emisiune, profesoară de dicție și un exemplu pentru sora mai mica.

COMENTARIU: O discuție cu o persoană tânără și ambițioasă, care s-a aventurat în jurnalism și voluntariat – fragedă fiind. Ea a reușit să obțină succese în scurt și asta m-a motivate să scriu o istorie cu participarea ei. Petreceam ziua în cadrul redacției Jurnal de Chișinău și am observant o postare de-a ei pe Facebook, că a câștigat un premiu important, am fost primul care i-a găsit numărul și am contactat-o.

În scurt timp, ea se afla în fața mea, intervievam studenta. O istorie care a fost apreciată și citită de public. Ecoul acestui articol s-a simțit după săptămâni de zile din moment ce am scris acest material. Este o persoană optimist și acest fapt se observă și în articol: „Orice s-ar întâmpla în viața mea – de bine sau, mai ales, de rău, mereu îmi spun că va fi bine. Secretul-cheie este în atitudine”. Este o recomandare, care poate fi preluată și utilizată, cu siguranță vei avea succes.

„Amputarea membrului mi-a schimbat viața, spre bine”

Printr-o întâmplare nefastă, Tudor Lazarenco, 20 de ani, și-a pierdut membrul superior stâng. Incidentul s-a întâmplat la vârsta de doi ani, iar pierderea brațului nu l-a demoralizat. Părinții lui Tudor Lazarenco, originar din satul Teiu, din stânga Nistrului, au divorțat la scurt timp de la producerea accidentului, iar mama a fost nevoită să plece ilegal peste hotare pentru a-și întreține fiul. Actualmente, este student la AMTAP, face pictură.

COMENTARIU: O persoană care demonstrează tuturor că, odată ce ți-ai dorit ceva, ești capabil să obții aceasta. El fiind copil, abia născut, dintr-o neatenție a persoanei care-l îngrijea, a făcut un accident în urma căruia i s-a amputate un brat. Acest fapt nu la descurajat, a continuat să meargă spre visul său, în a deveni Pictor. Viața lui a reînceput, era nevoit să se descurce în viața cotidiană având la dispoziție doar un brat.

Sediul școlii era în satul Doroțcaia aflat sub jurisdicția R. Moldova. Zilnic, pentru a ajunge la școală cu autobuzul, eram nevoiți să trecem posturi de control. Fiind copil, simțeam presiune, la Grigoriopol mulți copii erau discriminați doar pentru că vorbeau limba română” – de menționat că primii ani de studii i s-au dat extreme de dificil deorece zilnic era nevoit să parcurgă o distanță semnificativă cu autobuzul, să treacă posturi de control, toate acestea din dragul de a face carte în limba română.

În același context, la moment tânărul să bucură de sprijinul prietenilor săi, aceștia îl apreciază și încurajează. Istoria lui Tudor poate motiva să creezi ceva, să lupți pentru visurile tale.

2.3. Cum scriem un material jurnalistic

Etapele îndeplinirii unui material jurnalistic:

Identifici subiectul/tema. Din primele zile ale practicii am avut mici dificultăți, eram în criză de idei. Eram nevoit să apelez la ajutorul coordonatorului. Dar mi-am dat seama că astfel nu o să progresez. Subiecte există, doar trebuie să fii atent pentru a le nota întru viitoare publicare a lor. O tema sau un caz curios, care să merite atenție poate fi găsit oriunde – când citești vreun articol, când stai la discuție cu prietenii sau în momentul când te afli la magazin.

Este foarte important să fii primul care scrie despre acest caz/persoană, astfel obții exclusivul. În momente de criză poți fi ajutat de redacție ori de prieteni pentru a identifica subiectul necesar pentru scrierea materialului jurnalistic.

Documentează-te. În timp ce realizam practica la ziarul Jurnal de Chișinău, mereu, înaintea scrierii unui material, mă documentam. Citeam ce materiale s-au mai scris despre un eveniment ori persoană. Pentru a realiza un articol reușit, acord un timp anumit căutării de informație. Din timp e vital să adun detalii de orice tip despre eveniment/persoană. Acest pas îmi va ușura semnificativ munca în scrierea ulterioară a materialului. Astfel, apelând la mai multe surse, consultând arhive vei obține informația necesară despre subiectul ales. Nu trebuie neglijată această etapă dacă nu dorești să întâmpini dificultăți în scrierea articolului de apoi.

Analizarea datelor sau întocmirea unui plan de atac, cum se specifică în manualele de specialitate după care am studiat pe parcursul celor trei ani. După ce revin în redacție – de la un eveniment, fac analiza datelor obținute, determin cea mai potrivită abordare, în concordanță cu materialul adunat, și purced, apoi, la întocmirea unui plan care să valorifice punctele sale esențiale.

Planul variază, ca formă și complexitate, de la reporter la reporter. Important este conceperea lui astfel încât să-mi ușureze munca, să-mi permită o viziune de ansamblu și desprinderea unor concluzii.

În cadrul acestei etape, punctele de reper ale demersului jurnalistic sunt organizarea detaliilor și plasarea lor în cadrul informației principale într-o manieră revelatorie.

Cele două tipuri de materiale de care dispun acum – cu referință directă la eveniment și de context, descoperite în arhive, biblioteci sau memoria personală – vor fi supuse unui proces de selecție, organizat în jurul a trei criterii: actualitate, semnificație și captarea interesului.

Redactarea pe ciornă. Am acumulat informația necesară în urma unui eveniment, ori discuții și înlănțuiesc datele culese într-un tot unitar, care să răspundă în primul rând imperativului clarității. Pentru aceasta trebuie să utilizez mijloace simple ce facilitează lectura: aleg un titlu sugestiv, un chapeau informativ sau incitativ bine redactat etc. Secvențele planului conceput anterior o să le distribui astfel încât compoziția finală să fie echilibrată (să surprindă, adică, originea, desfășurarea evenimentelor, deznodământul lor) și să răspundă celor șase întrebări: cine?, ce?, când?, unde?, de ce? și cum?

Planul, care după documentarea suplimentară poate să nu mai corespundă necesităților, trebuie ajustat, modificat. El nu reprezintă, în definitiv, decât o schiță permanent mobilă.

Stilizarea. Fiecare redacție al unui ziar are stilul său de a scrie o știre sau oricare alt material jurnalistic. Realizând practica nu am întâmpinat dificultăți în acomodare cu stilizarea. Demersul redacțional se desfășoară acum din perspectivă stilistică.

Toate materialele scrise de către mine, treceau prin sita redactorului redactorului, care este detașat emoțional, astfel se crează o zonă minimă de obiectivitate. Altfel, erorile, inadecvările, stângăciile mi se identificau fără dificultate. În urma rezultatelui analizei mi se arătau câteva ajustări sau, mi s-a întâmplat ca, articol să nu fie suficient de bun, era incomplet.

Astfel, jurnaliștii profesioniști din cadrul redacției în care m-am aflat și am lucrat, care au avantajul experienței redacționale recomandă pentru această etapă consultarea unei liste cu principiile unei scriituri de calitate.

2.4. Alte colaborări în domeniul jurnalismului

În timp ce realizam stagiul de practică la ziarul „Jurnal de Chișinău”, am decis, paralel, să public alte materiale pe un site, nou-înființat – Sfm.md, pentru a obține experiență în domeniul jurnalismului.

Un alt motiv, de ce am ales să scriu pentru Sfm.md, este că – nu orice material poate fi publicat în Jurnal de Chișinău, ori pe site-ul Jc.md. Iar cum aici eram o echipă de tineri, unde noi decideam temele materialelor care vor fi publicate, am început a realiza articole.

Sfm.md (Student FM) era pagina radioului al cărui public țintă sunt tineri. Înafară de radiou – care urma să debuteze cu primele emisiuni, portalul era alimentat zilnic cu știri și alte articole.

Site-ul radioului, abia înființat, îmi oferea posibilitate publicării materialelor dorite, în special m-am axat pe tinerii talentații, prea puțin cunoscuți publicului larg. Am decis să scriu în spațiul online fiindcă la ora actuală în această direcție se pune accentul, multe publicații apar doar în online, și crește procentajul de utilizatori ai acestui mod de informare.

Nu mi-a fost dificil să identific persoane despre care aș putea scrie, ori cu cine aș avea posibilitatea realizării unui interviu. Promovarea tinerilor este una din prioritățile mele, astfel, a început colaborarea cu portalul pentru care am realizat câteva interviuri cu studenți demni de luat în seamă. Reieșind din asta, prezint câteva materiale publicate.

Campioni la studii și în sport: Studenții de la ULIM printre cei mai buni la un concurs de atletism.

Vacanța de iarnă s-a terminat și a început sezonul competițional. Sâmbătă, 11 ianuarie, tinerii care se ocupă cu atletism au avut ocazia să-și demonstreze forțele la un concurs organizat în de la manej, de Federația Moldovei de specialitate.

Studenții Universității Libere Internaționale a Moldovei au fost reprezentați de trei competitori. Aceștia au luat startul la săritura în înălțime, Erezanu Teodor, alergări pe distanța de 300 de metri, Plotnic Ana.

COMENTARIU: Aceasta este introducerea primului meu material realizat în teren, apoi publicat pe Sfm.md. Fiind telefonat cu o zi înainte de începerea evenimentului, seara târziu, am acceptat. A fost pentru prima dată când am fost nevoit să merg la o competiție de atletism ca apoi să trebuiască să scriu un reportaj.

Principala problemă pe care am întâmpinat-o – nu aveam aparat de fotografiat. Dar, ajutat de un cunoscut, am mers la această competiție a tinerilor atleți care se desfășura la Manejul din Chișinău. În asemenea cazuri, când pleci la așa gen de evenimente, timpul petrecut la competiție – comparativ – cu vremea cât redactezi materialul, e mai mare.

Odată angajat să fii prezent la competiția de atletism, e necesar să fii atent și concentrat – mereu. Fiecare detaliu omis, va fi o lovitură pentru momentul când vei dori să pui pe hârtie articolul.

Există o mulțime de plusuri când mergi la astfel de concursuri – cunoști oameni noi(în special tineri talentați), ai ocazia să vezi de la fața locului, până la cele mai mici detalii cu decurge o competiție de atletism, etc.

A fost o experieță plăcută ieșirea în teren, în discuțiile cu tinerii campioni, erau sesizabile emoțiile acestora. Sunt lipsiți de atenția presei, iar apariția unui reporter îi făcea să devină emotivi.

Nu am fost singurul care a întâmpinat anumite dificultăți în ce privește fotografiile. Din cauza lipsei unui aparat de fotografiat, un jurnalist al unui portal de știri sportive a apelat la ajutorul meu, și a cerut poze de la eveniment. Materialul a fost urmat de mulțumiri din partea tinerilor sportivi care au apărut cu declarații în reportaj.

Maria Bucliș, cea mai tânără arbitră de fotbal din Moldova: „Vreau să devin arbitră FIFA”/ INTERVIU.

Bucliș Maria, studentă la Universitatea Liberă Internațională din Moldova, face facultatea de Drept, are vârsta de 19 ani. Preferă muzica, pictura și, fotbalul. Ce legătură are cu lumea sportivă, ce semnifică cifra 17 pentru dânsa, și de ce alegerea ei a căzut anume pe fotbal, aflați în interviul ce urmează.

COMENTARIU: Fotbalul moldovenesc se bucură de puțină atenție din partea oamenilor/spectatorilor. Arbitrii ori antrenorii intră și ei în această categorie. În Moldova există fotbal feminin, la fel avem și arbitre. Sunt puține, dar există. Una dintre aceste arbitre este domnișoara care mi-a oferit acest interviu. O studentă a universității în care învăț și eu. Am aflat întâmplător despre această domniță și cu ce se ocupă. Iar, cum oamenii cunosc prea puține lucruri despre femeile din acest sport, am decis neapărat să scriu un articol cu și depsre ea.

Un interviu în care am purtat o discuție lejeră, despre planurile de viitor, începutul carieri și momentele memorabile din viața acesteia. Materielul a avut un impact asupra cititorilor. Foarte mulți tineri au lăudat-o pentru initțiativa de a alege să fac arbitraj.

De altfel, interviul a fost preluat și pe alte site-uri, deasemenea am fost contactat de o reporteriță al unui post de radio, ea dorind la rîndu-i să realizeze o discuție cu tânăra.

Întrebată dacă dorește să rămână în țară să arbitreze, sau se gândești să plece peste hotarele ei, Maria mi-a răspuns: Vreau să rămân în Moldova, să fac ceva pentru Moldova. De apreciat că muncește pentru și în folosul comunității, are grijă să obțină succes în țara unde s-a născut.

INTERVIU/ Tânăr și neliniștit. Marin Costiuc: „Să fii pictor e riscant, ori ai totul, ori nu ai nimic.”

Marin Costiuc, student anul 2 la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice(AMTAP), din Chișinău. Absolvent al liceului Igor Vieru. La cei 21 de ani, a înțeles că dacă vrei să obții ceva în pictură, trebuie să te dedici complet acestei meserii.

COMENTARIU: În zilele noastre, când oamenii nu sunt interesați de cultură, artiștii stau undeva acolo, necunoscuți. Discuția cu Marin, m-a făcut să privesc altfel, ce se întâmplă în instituțiile de învățământ la specialitate de pictură. Un interviu cu păreri sincere și declarații dure. Relatări despre greutățile pe care la are un pictor tânăr, mai ales, care nu este în vizorul nimănui, și care e nevoit să se afirme.

Una din întrebările la care am aflat răspuns, a fost:

Care-i rolul unui profesor în devenirea unui tânăr ca pictor?

El trebuie să te ajute, dacă observă în tine potențial, să te promoveze cumva, pe la concursuri. Dar, nu se-ntâmplă astfel.

Tind să-i cad deacord cu dânsul. Având în cercul de prieteni cei care fac pictura, observ cu aceștia sunt desinestători. Încearcă să caute metode de a realiza expoziții, doar astfel ai șansă ca cineva să te observe, să-ți vadă picturile, și să ți le cumpere.

Ultimul lucru pe care l-am aflat de la tânărul pictor a fost:

Tinerii sunt interesați de expoziții, tot ce ține de artă?

Oamenii, mulți dintre care-i observ, au prea multe griji din acest motiv nu au timp de artă și picturi.

Tinerii, mai ales, au cu totul alte interese, însă mai puțin arta și cultura. Aceștia acordă atenție disctracției, ce ține de îmbogățirea spirituală, nu au timp. Persoanele mature, au prea multe griji, cum menționa și Marin, ei trebuie să muncească pentru a-și întreține familia, din acest motiv, expozițiile de picturi ori spectacolele de la teatru vor rămâne pentru o dată viitoare. Nu e o generalizare, există atâtea excepții, unde vezi cum grupuri de copii merg să privească un conecrt ori să analizeze picturile la expoziție. Acest fapt bucură, și trebuie ca fiecare dintre noi să facă așa gesturi, fiindcă eu pot fi un exemplu bun pentru alții.

David Lutsyk:

„Deși nu sunt cetățean al R. Moldova, văd multe oportunități aici”

Student perseverent, coreograf pasionat și cu o viziune realistă a vieții. La cei 21 de ani, David și-a deschis la Chișinău propria școală de dans. Student la jurnalism, originar din Kiev, locuiește și vrea să aibă succes în Moldova.

COMENTARIU: Mișcarea este viață, și acest fapt îl demonstrează David, băiatul care, împreună cu alți câțiva prieteni și-a deschis o sală unde orice doritor poate învăța arta dansului.

Atunci când îți iubești hobby-ul, o să încerci totul ca să ajungi spre îndeplinirea visului. El dansează de mulți ani, și a decis să învețe alți tineri cum trebuie să o facă bine.

Tânărul, a fost foarte entuziasmat în timpul discuției cu mine. Am dialogat în limba rusă cu acesta și a trebuit să reproduce toată conversația, când făceam materialul, în limba maternă – română. Un material care l-a propulsat și mai mult pe ambțiosul dansator, l-a adus în lumina mai multor oameni și care muncește în continuare să ajungă la noi culmi.

El poate fi un exemplu pentru alții, și iată de ce:

După cum arată statisticile, mulți tineri aleg să plece din Moldova. Care e poziția ta față de acest fenomen?

Tineri pleacă probabil din cauza că nu văd un viitor aici. Deși nu sunt cetățean al R. Moldova, văd multe oportunități aici: am deschis o școală de dans și nu intenționez să mă opresc aici. Vreau să ajung în televiziune. Mie îmi place Chișinăul, un oraș mic comparativ cu Kievul. Studiez jurnalismul, am unde evolua și sunt mereu ocupat.

Mă impresionează declarațiile lui, fiindcă se observă cum tinerii din Republica Moldova doresc să părăsească țara. Acesta, a venit aici și demonstrează contrariul. El realizează pas cu pas, tot ceea ce și-a pus în gând. Indiferent unde nu te-ai afla, există oportunități și posibilități, doar este nevoie să dorești.

Artur Von Lupu, tânărul care vede lumea prin prisma fotografiei/INTERVIU

A învățat să vadă lumea prin obiectivul aparatului de fotografiat. Ambițios și sârguincios, acesta este Artur Lupu sau cum mai este cunoscut de prieteni – Artur Von Lupu. Student exemplar la ULIM, fotograf muncitor, care nu se mulțumește cu puținul.

COMENTARIU: În momentul când ceva devine mainstream, asta te pune pe gânduri. Fotografiatul – aparent – e o meserie unde poți obține facil bani, având un aparat de fotografiat calitativ și dorință de a lucra. De câtva timp încoace, foarte mulți fotografi și pseudofotografi au apărut și-și propun serviciile. Astfel, am ajuns să realizez un interviu cu un tânăr, care a căpătat o anumită experiență în acest domeniu, dar în același timp e la început de cale. Am încercat să aflu, cât de simplu e să faci o poză reușită, câți bani câștigă un fotograf și de ce sunt atâția fotografi care au apărut peste noapte.

O discuție liberă, care mi-a deschis ochii în unele momente și care mi-a adeverit presupunirile în alte câteva rânduri. O părere al unui om care face parte din acest domeniu – arta fotografică –, un material care dă de gândit când dorești să începi acesta meserie.

Am dorit să îmi povestească o persoană din această breaslă, ce bani obține un fotograf.

În societate există stereotipul că odată ce ai un aparat foto, imediat te îmbogățești. Domeniul dat este unul extrem de costisitor. De la început, fotografia nu-i o sursă de venit fiindcă ești nevoit să investești în aparataj. Odată ce ajungi la un nivel bun, și ai nunți, sesiuni foto, doar în așa caz ai șanse să acumulezi bani. Eu nu am investit mult, sunt nevoit să-mi achit studiile, trebuie să mă întrețin, nefiind originar din Chișinău.

De câțiva ani apar mulți pseudo-fotografi, care și-au cumpărat un parat digital, crezând că e suficient pentru a deveni un profesionist. Totuși îmi dau seama că această meserie necesită extreme de multă muncă și investiții majore. Tehnica e foarte costisitoare, doar după luni de epxerimentări și perfecționare poți încerca ceva în acest domeniu. Nu îi înțeleg pe cei care ies în lume, afirmând că vor să se implice în proiecte ori să fotografieze la nunți, neavând totuși o bază în spate, care i-ar ajuta să realizeze un produs final – calitativ.

Concluzii

Presa scrisă este într-o adâncă criză. Probabil, cineva o să mă contrazică, dar, suntem în altă eră, unde tehnologiile moderne au acaparat piața mediatică.

Indiciul, poate cel mai important al crizei despre care am pomenit mai sus este reducerea drastică a tirajelor. Aici intră și concedierea reporterilor, redactorilor și a diferitor angajați care participă la administrare.

Am observat că una dintre cauze – desigur – lipsa fondurilor. Dacă nu distribui un număr mare de ziare ca ele să fie cumpărate, nu ai bani. Și, dacă aceste ziare nu sunt procurate de către cititori, puțini vor fi care o să dorească plasarea publicității la tine în publicație. Majoritatea ziarelor, și nu doar, din asta supraviețuiesc – banii primiți din publicitate.

În primul an de facultate am avut ocazia să petrec câteva zile la unul din cele mai distribuite ziare ale țări, la momentul acela – Timpul. Experiența mi-a priit, am avut prima deplasare din viața mea de jurnalist. În prezent însă, cotidienele le poți număra pe degete, fiindcă dacă cândva au existat, din cauza tirajului mic, au trecut la sistemul bisăptămânal (apare de 2 pe săptămână). Un exemplu perfect este publicația, unde am publicar primele mele materiale – Timpul.

Fiind un utilizator al internetului și rețelelor de socializare, înțeleg că tot mai mulți sunt cei, care pun accentul pe pagina electronică a ziarului. Astfel, reporterii încearcă să alimenteze site-ul cu știri și articole pentru obținerea unui număr cât mai mare de vizulizări și vizitatori unici. Îmi dau seama că tinerii petrec mult timp pe rețelele de socializare, iar odată cu creșterea raiting-ului paginii electronice apar și ofertele de plasare a publicității, de aici vin banii prin care poți să-ți continui activitate, implimentând proiecte și campanii. Internetul a fost o lovitură pentru presa de pe hârtie. Pe pagina web apar momentan ultimile schimbări, noutăți, se fac refresh-uri, în timp ce ziarul trebuie scris cu minuțiozitate, verificat, tipărit, distribuit.

Sunt unul dintre acei oameni care am început să aflu informație din internet. Nu sunt nevoit să achit bani pentru ziarele – care apar periodic, eu prefer să accesez site-urile portalurilor de știri, de acolo eu captez tot de ce am nevoie. Și accesez într-o perioadă scurtă mai multe pagini web, fără multe probleme. Ziarele se confruntă cu mari probleme, cetățeanul nu mai citește de pe hârtie – puțini o fac, poate unii nostalgici. Deși, recunosc, e plăcut să ții acea bucată de papirus, care încă aduce a miros de tipografie și să lecturezi.

Urmăresc știrile și tot ce are loc în țara noastră ori peste hotarele acesteia. Cel mai important domeniu este politica, aici se concentrează toată atenția, zeci de știri – zilnic. Publicațiile culturale, ori de alt gen sunt și mai puțin întrebate. Omul nu mai este cointeresat de cultură, ca altă dată, dorește șocuri și senzații. Sau, cum este „Literatura și Arta”, după ce am accesat pagina lor web, mi-am pierdut cheful să apar acolo. Are un format plictisitor, sau ziarul acestora, nu are vlagă, e prea sec și are un format învechit – puțini sunt interesați în a cumpăra așa un ziar pentru a-l citi.

Doresc ca omului să i se dea cultură, am convingerea că presa este un profesor, care poate educa și instrui omul din societate. Prea multă informație inutilă citesc pe portalurile de știri, prea mare accent se pune pe excluzivuri, care de fapt nu poate fi categorisit ca fiind astfel. Sunt ferm convins că Mass-media este o forță în societate, ea informează și educă. Presa scrisă este parte componentă, ea nu va dispărea – categoric, dar se va retrage în umbră și va continuă să existe.

Bibliografie

Bogatu, Petru, Ion, Bunduchi, Arcadie, Gherasim, Jurnalism de investigație: Manual, editura Transparency International – Moldova, Chișinău, 2008, p. 236.

Grigoryan, Mark, Manual de Jurnalism, editura Centrul Independent de Jurnalism, Chișinău, 2008, p. 182.

Palicica, Maria, Presa scrisă și lecția, editura Mirton, Timișoara, 2006, p. 170.

Preda, Sorin, Tehnici de redactare în presa scrisă, Editura Polirom, Iași, 2006, p. 224.

Voirol, Michel, Guide de la redaction, editura CFPJ, Paris, 1992, p. 110.

Voirol, Michel, în Cristian Florin Popescu, Manual de Jurnalism, aditura Tritonic, București 2003, p. 222.

Resurse Internet:

http://www.ghidjurnalism.ro/editorialul (accesat 2.04.2014)

http://dexonline.ro/definitie/interviu (accesat 3.05.2014)

http://dexonline.ro/definitie/reportaj (accesat 07.05.2014)

http://www.jc.md (accesat 23.04.2014)

http://www.sfm.md (13.05.2014)

AnexE