Specii medicinale si utilizarile lor din Gradina Botanica din Balcik,Bulgaria [306897]

[anonimizat]………………………………………………………………pag.

Capitolul I. ………………………………………………………………pag.

Grădina botá[anonimizat]……………………………………………………………….pag.

Specii de plante medicinale din Grădina botanică din Balcik

Capitolul III……………………………………………………………….pag.

Utilizările plantelor medicinale din Grădina botanică din Balcik

Introducere

Grădina Botanică sau Hortus Botanicus (lat) este , conform definiției Dex, ”o [anonimizat] o grădină cu plante vii cultivate în condiții naturale sau de seră”, am încheiat citatul.

Scopul inițial al constituirii grădinilor botanice a [anonimizat], destinat cultivării lor în vederea categorizării științifice, a documentării, a studierii lor dar în același timp și pentru a [anonimizat] a plantelor , a necesităților lor dar și a rolului, a importanței pe are o dețin în viața cotidiană a unei societăți.

Grădinile botanice sunt în general spații publice deschise vizitatorilor însă mai există și grădini botanice închise publicului larg așa cum este Chelsea Physic Garden din motive științifice. Grădinile conțin mai multe elemente din care cele mai inportante dar mai putin accesibile sunt biblioteca și ierbarul(herbarul) [anonimizat] a fost deja constituita o documentație științifică.

Apariția primelor grădini botanice moderne a [anonimizat], principala cauză a [anonimizat]:

1544, grădina botanică din Pisa

1545, [anonimizat]

1567, [anonimizat], [anonimizat], [anonimizat], astfel:

-în Germania:

an1580, [anonimizat] 1586, [anonimizat] 1597, [anonimizat] 1666, [anonimizat]: an 1590, [anonimizat] : an 1593, [anonimizat]: an 1600, [anonimizat]: an 1655, oraș Uppsala

Ca obiectiv principal al tuturor acestor grădini botanice a fost și este și în prezent declarat: [anonimizat] a lor și de aclimatizare/[anonimizat], în special a speciilor rare.

[anonimizat] a [anonimizat] a [anonimizat].

[anonimizat] a fost în ființată în anul 1856, [anonimizat], constituită în anul 1860 [anonimizat] 1920.

Grădina botanică din Balcic a apărut din pasiunea pentru plante a [anonimizat], în perioada în care Cadrilaterul revenise la România.

Rezultatele cercetărilor, a [anonimizat] a căror publicații dateaza încă din secolul al 18 lea.

Importanța studiilor botanice realizate în aceste adevărate paradisuri verzi, este recunoscută și apreciată pe plan științific, valoarea fiind determinată atât prin numărul de aclimatizări a diverselor specii de plante exotice, salvarea lor de la extincție și nu în ultimul rând prin bagajul de cunoștințe științifice dobândit prin studiul intens al plantelor, cunoștinte ce contribuie la îmbogățirea tezaurului științific botanic dar și la creșterea gradului de educație a publicului larg, vizitator. Acestor binefaceri se adaugă fără drept de tăgadă bucuria oferită privirii de frumusețea plantelor din grădinile botanice .

Capitolul I.

Grădina botánica din Balcik- prezentare generală

Fig.1 Colaj imagini Gradina botanică din Balcic

Grădina Botanică din Balcic este în prezent sub patronajul Universității din Sofia și a fost cuprinsă într-un complex unitar format din 3 grădini botanice, deși sunt situate în 3 locații diferite: Sofia, Varna și Balcic și au specificuri și prezentări diferite.

Numele pe care îl poartă în prezent Grădina Botanică din Balcic este cel al Universității din Sofia, „ Saint Kliment Ohdriski”, care o patronează.

Orașul Balcic este unul din orașele importante ale Bulgariei. Situat la 42 de kilometri de capitala statului, Varna, pe malul Mării Negre, a aparținut României pentru o scurtă perioadă de timp: 1913-1940, ca urmare a celui de al doilea război balcanic desfășurat în 1913, în perioada iunie-august. Nu doar orașul Balcic a aparținut României ci întreaga Dobroge de sud. În anul 1940, Bulgaria și-a recăpătat Cadrilaterul și implicit orașul Balcic.

În perioada anilor 1913-1940, la Balcic și-a stabilit reședința de vară Regina Maria a României, în Castelul de la Balcic, castel înconjurat de o grădină deosebită, unicat în această parte a Europei datorită mai ales valoroaselor colecții de cactuși

Amenajarea Grădinii botanice de la Balcic a început în anul 1924, din inițiativa Reginei Maria și s-a terminat în anul 1936 fiind concepută doar ca o simplă grădină a Castelului. În anul 1955 este preluată de Universitatea din Sofia și se transformă în Graădină botanică.

Grădina conținea inițial cca 2000 de specii de plante din care sunt demne de menționat, pe lângă colecția de cactuși, cele 33 de specii de palmieri.

În (Fig. 2) sunt prezentate câteva fotografii din renumita colecție de cactuși.

Fig.2 Colecția de cactuși – Grădina botanică din Balcic

Ca structură inițială, Grădina botanică a fost gândită ca un ansamblu de grădini formate din variate specii de flori care să creeze armonia unei grădini cu tente rustice spaniole, italiene și turcești, îmbinate într-un complex armonios. În interiorul grădinii existau 12 grădini, fiecare cu aspectul și istoria sa. Să amintim câteva din obiectivele ce merită vizitate în Grădina Botanică din Balcik:

Grădina Prințesei

Grădina Nouă

Grădina Prințului

Grădina cu pietre

Grădina Karanfil

Grădina lui Allah sau Grădina Divină

Grădina Magnoliilor,

Grădina Primăverii

Grădina trandafirilor,

Vila Arc sau Ghereta Santinelei

Fântâna din Argint

Capela Stella Maris

Gutman

Izbânda

Suita

Vilele Cuibul Liniștit

Ciuperca

Salon și Moara

Valul Albastru

Grădina Ghetsimani

Aleea Secolelor sau Grădina lui Alexandru

Terasele Suspendate

Aleea vinului

Expoziția cactușilor

O scurtă prezentare a câtorva dintre ele va contura mai ușor măreția și frumusețea Grădinii botanice din Balcic – trecut și viitor, împreună.

Mai întâi –Trecutul…cu „aromele sale vechi și palide”

Bijuterii ale timpurilor demult apuse dar care rezonează și azi cu frumusețea sunt Terasele Suspendate ce se află poziționate chiar lângă vila reginei:

Terasele suspendate – un loc splendid cu trandafiri și smochini

Realizate în anul 1926, au avut ca sursă de inspirație planurile grădinarului șef al țarului rus Nicolae al II, elvețianul Jules Janin.

O altă „bijuterie verde” cu iz istoric este:

Aleea Secolelor sau Grădina lui Alexandru

Era pavată cu 20 de pietre de moară – fiecare simbolizând secolelor trecute. Acestora li se adaugă frumusețea coloanelor dalmatice oferite de unul din ginerii Reginei Maria , Alexandru , rege al Serbiei și parfumul florilor de crin, ce o împodobesc, crinul fiind floarea favorită a reginei Maria și în același timp, simbol al Sfintei Fecioare Maria. Grădina mai este cunoscută și sub numele de Grădina lui Alexandru, în amintirea celui care a contribuit la înfrumusețarea ei

Aleea Vinului,

O grădină care era așa cum spune și numele, un loc special în care vița de vie era atotstăpânitoare. Simbol al veseliei și vinului, Aleea Vinului reamintea de vechiul zeu al vinului Dionisos.

Curtea Englezească ,

Deși nu a fost menționată prin obiectivele importante de neratat, merită să fie menționată deoarece reprezintă o grădină specială, ce amintea Reginei Maria a României de casa sa natală Curtea Englezească este o grădină mai specială în care se întâlnesc simboluri creștine cum este cel al Crucii, materializată sub forma unui rezervor de apă și basorelieful din piatră a Sfintei Fecioare Maria alături de care se odihneau tihnit, ghivece de piatră cu flori.

Valul albastru,

Este o altă grădină deosebită în care florile au fost alese și aduse de însăși regina Maria și în care dăinuie și azi magnolia albă (Magnolia grandeflora), sădită de însăși Regina, copac ce este dăinuie și azi și este un simbol al longevității.

Grădina Ghetsemani

Amplasată în latura estică a marii Grădini, este un loc cu mii de lalele și soiuri rare de plante armonizate perfect cu tufele și copacii vecini , un ansamblu ce creează o minunată oază de liniște.

Grădina divină sau grădina lui Allah

Este un spațiu dominat de o cișmea, aidoma celei din Grădina Raiului. Construită cu 3 guri, fântâna amintește de cele trei fețe ale lui Dumnezeu. Canalul prin care se scurge apa e încadrat de chiparoși veșnic verzi.

În Fig. 4 sunt prezentate câteva din grădinile menționate anterior

Fig. 4 Imagini cu vechile grădini

Alte locuri ce merită menționate încă sunt:

Grădinile Nimfeumului, Grădina pomilor plângători, refăcută în 2004, unde cca 150 de conifere și foioase se îmbină armonios cu arbuști și plante agățătoare- Fig. 5.

Fig. 5 Grădina pomilor plângători

-Grădina lui Mircea,

A fost creată în amintirea fiului pierdut prematur al Reginei Maria – Fig. 6

..și grădina alpină.. un omagiu adus Sfântului Gheorghe, Fig. 7

Revenind spre timpuri mai apropiate de noi, prezentarea Gradinii Botanice din

Balcic continuă cu prezentarea creatorul bulgar al noii Grădinii botanice din Balcic : profesorul academician Daki Yordanov, rector al universității din Sofia, în perioada 1956- 1962.

Suprafața pe care se întinde Grădina Botanică , în prezent este de 19,4 ha, deține mai mult de 4900 de specii iar din punct de vedere geografic, iar poziția sa este:

43° 24' N și 28° 01' E.

Elevația Grădinii Botanice din Balcic este cuprinsă între 1 și 35 m.

Palatul și Grădina Botanică de la Balcic au devenit începând cu anii 1970 – 1980, un punct de atracție turistic și cultural deosebit. Întregul complex include ” 46 de clădiri ce conțin cca 170 de elemente arhitecturale, arheologice și istorice, clădiri ce au devenit monumente culturale a căror arhitectură conține trăsături ale vechii arhitecturi bulgare îmbinate cu elemente gotice, orientale și motive maure”

Din anul 2005, Grădina Botanică din Balcic a devenit arie protejată. Transformarea ei dintr-o grădină într-o Grădină Botanică a fost făcută în timp, cu pricepere, gust și eleganță, fără a distruge vechea moștenire provenită din vechea grădină a Reginei Maria a României. A fost creată o regiune de cca 0,7 hectare în care vizitatorii pot admira compozițiile florale sezoniere, cactuși, fântâni arteziene și o rețea de alei ce asigură un acces ușor vizitatorilor dar și un aspect aparte a acestei zone. Ecosistemele create în acest areal exprimă biodiversitatea reală a regiunii.

Alături de frumoasa colecție de cactuși se regăsesc specii exotice :

un vechi arbore Ginko

o Sequia de dimensiuni gigante, asemănător cu cel existent în gradina botanica londoneză Kew

un arbore de stafide , japonez (Hovenia dulcis)

un arbore de cauciuc

magnolia veșnic înverzită (Magnolia grandiflora)

stejari

vegetație alpină , vegetație acvatică, liane, ferigi

Pentru a înțelege avantajele care fac din Grădina Botanică din Balcic un mic paradis terestru pentru plante, este necesar să menționăm câteva aspecte ale climei și amplasării sale, citândul pe Nikola Minchev

” Microclimatul în care a fost creată Grădina botanică din Balcic este favorabil adaptării speciilor de plante străine, datorită zilelor însorite existente pe întreg parcursul anului. Amplasarea sa într-un spațiu foarte apropiat de coasta Mării Negre, cu fața spre sud est reprezintă un mare avantaj, iernile aici fiind blânde favorabile cultivării diverselor specii sensibile care nu ar rezista în condițiile iernilor vitrege din această parte a Europei. Toamna pe malul mării este lungă și uscată ajutând la maturarea semințelor.. dar solul calcaros este un factor mai puțin favorizant plantelor de aici” , am încheiat citatul

Alături de speciile exotice trăiesc și specii de plante ornamentale a căror frumusețe se schimbă în fiecare anotimp. Dintre acestea menționăm cele mai cunoscute soiuri :

-iriși

-petunii,

-larkspurs,

-dalii

-lalele,

-lupine,

-godetias,

-nasturtium,

-și desigur trandafiri, trandafiri de mușchi,

-asteri

narcise și nelipsiții crini

Prezent și viitor

Transformarea grădinii istorice într-o grădină botanică a fost un proces bine gestionat, calculat, de succes. Această schimbare de funcții asociate cu eforturi științifice considerabile demonstrează că una (istorică) nu o exclude pe cealaltă (botanică) succesul fiind demonstrat de funcionarea fără cusur prin preluarea vechilor funcții și adaptarea lor la nole cerințe științifice dar și sociale.

Activitatea prezentă, curentă desfășurată în grădina botanică din Balcic pune acccent pe prezervare și biodiversitate.

Grădina Botanică din Balcic cuprinde mai mult de mii de specii de plante clasificate pe familii și genuri, cifre care demonstrează diversitatea formelor de viață ce cresc în această locație specială ce azi poarta numele : St. Kliment Ohridski .

Colecția de palmieri conține 33 de specii, unele mai vechi de 50 de ani, din care menționăm:

Capitolul II.

Specii de plante medicinale din Grădina botanică din Balcik

La 61 de ani de la fondarea sa, Grădina botanică din Balcic este considerată a fi a doua din Europa după varietatea speciilor deținute. Este situată în cadrul rezidenței de vară a Reginei Maria a României și dacă în iulie 1955 (inițial) erau doar câteva sute de plante, în primul deceniu al secolului XXI deținea peste 3795.

Astăzi grădina acoperă cca 194 de acri iar o mare parte din teritoriul este în prezent arie protejată prin lege. Existența grădinii botanice facilitează posibilitatea cunoașterii ecosistemelor și a biodiversității regiunii.

Una din atracțiile Grădinii Botanice este Colecția de cactuși din Grădina Divină, parte componentă a Grădinii Botanice din Balcik care, a fost concepută de la început ca un complex ansamblu de grădini și terase, conectate între ele de și prin trepte, tunele verzi, bolte de verdeață.

Ca orice grădină botanică veritabilă și venerabilă, Grădina botanică din Balcik deține un Herbarium ce se constituie într-o baza generală de date științifice, în care sunt prezente toate colecțiile de plante deținute pe teritoriul său. Conținut Herbarium- ului Grădinii Botanice din Balcik este format din:

Specimene: 298

Specii:196

Genuri: 59 de genuri și

58 de familii din care amintim:

Compositae

Leguminoase

Lamiacee

Poaceae

Datele colectate sunt din perioada 1936 – 1959, plantele provenind majoritatea din regiunea florală de Nord-Est a Bulgariei: Varna și Balcik.

Să trece de la prezentarea generală a florei conținute în Herbarium, la o prezentare mai detaliată a florei existente în Grădinii Botanice din Balcic și să începem, cu ceva mai special: pereții verzi ai grădinii.

Plantele care cresc permanent pe acești pereții sunt verificate și întreținute/curățate continuu pentru a evita apariția speciilor agresive, deoarece pereții sunt un excelent loc de creștere a unei mari diversități de specii. Datele prezentate sunt extrase dintr-un studiu efectuat pentru determinarea originii, caracteristicilor și diversității florei ce „ colonizează” pereții Grădinii Botanice de la Balcik.

Au fost determinate cca 80 de specii și 65 de genuri din care cele mai comune sunt :

”Asteraceae (8%),

Caryophyllaceae (8%)

Poaceae (7%),

Fabaceae (4 %),

Rosaceae (4 %),

Moraceae (4 %) și

Amaranthaceae (4 %).”

Alături de aceste specii sunt întâlnite și altele, cu rol ornamental care asigură creerea unui tablou verde deosebit, accentuând percepția arhitecturală a grădinii, creând imagini care sugerează istoria veche a acestor locuri. Din aceste specii de plante , amintim:

”Cymbalaria muralis,

Hederahelix,

Ficus caricaand

Polycarpon tetraphyllum”.

Din acest ansamblu vegetal nu lipsesc speciile invazive al căror procent este de cca 17% și enumer câteva:

„Ailanthus altissima,

Acer negundo,

Amaranthus hybridus,

Euphorbia maculata,

Oxalis corniculata

Și Oxalis dilenii”

În ansamblu, flora ce crește pe pereții Grădinii Botanice din Balcik are caracteristicile asemănătoare cu cea Mediteraneeană. Încântă ochiul creează senzație de liniște, reface maiestuozitatea arhitecturală și istorică a grădinii din alte timpuri, e o adevărată feerie verde.

Întreținerea vegetației murale, (Fig. 2.1) a aspectului armonios trebuie să țină cont de mai mulți factori:

– creșterea arborilor –reduce lumina primită de plantele murale

– prezența și înmulțirea speciilor invazive – ce pot sufoca flora autohtonă murală

– aspectul general al vegetației murale care nu poate depăși anumite limite.

Fig. 2.1 – Vegetația murală

Continuând prezentarea mai detaliată a speciilor din Grădina Botanică din Balcik, ne vom opri la renumita colecție de cactuși deoarece est unul din punctele de atracție ale Grădinii Botanice.

În anul 2009 a luat ființă o nouă seră de cca 800 mp cu scopul declarat de a proteja cele mai vechi specimene de cactuși, de dimensiuni mari și în aceeași măsură de cactuși pitici. Aici sunt cca 1500 de specii grupate pe ariile de origine (de proveniență) a speciei

Situată în partea de sud a grădinii, conține cca 50 de specii de cactuși care pot supraviețui și la temperaturi coborâte de cca -25 de grade Celsius.

Cele mai reprezentative specimene sunt:

Opuntia compressa

Opuntia erinacea

Opuntia ficus indica

Opuntia vulgaris

Opuntia procumbens

Opuntia engelmani

Yucca filamentosa

Yucca gloriosa

Și câteva specii de

Semprevivum și

Sedum

Opuntia , face parte din familia Cactaceae și are denumirea comună de fruct de cactus.

Tabel 2.1

Originară din America de nord și de sud conține cca 200 de specii ce s-au răspândit pe întreaga suprafață a globului.

Sunt plante decorative utilizate pentru combaterea eroziunii, unele specii rezistând cu succes și la temperaturi joase.

În imaginile de mai jos sunt exemplificate câteva din speciile Opuntia- Fig. 2.2

Fig. 2.2- Specii Opuntia

Din familia Cactușilor sunt și specii cultivate, pentru fructele lor, un exemplu fiind  : Opuntia ficus indica, în Mexic În țările de origine, fructele lor constituie un aliment de bază pentru populație.

Sunt considerate specii invazive în afara teritoriului lor nativ.(Africa de sud, Australia). În partea de nord a Grădinii Botanice din Balcic, poate fi admirată flora montană compusă din :

Floare de colț – fig. 2.3

Fig. 2.3

Tab.2.3

Gențiana- fig. 2.3

-Planta medicinală, regiuni de origine alpine din Asia,Europa, America

În tab. 2.4- dunt prezentate date științifice despre Gențiană- Fig. 2.4

Tab. 2.4 – Gențiana-

Săgeata galbenă

Dianthus- fig. 2.5

Tab. 2.5 –Dianthus- date științifice

Arabis – Fig. 2.6

fig. – 2.6 Arabis

Genul Arabis deține cca 120 specii. Aparține Familiei Brassicaceae. Are ca loc de origine – emisfera nordică, zonele montane.

Alte plante din Grădina Botanică -Balcik

Cereale

– Familia Poacee sau cum mai sunt denumite (sinonim) Graminee

-sunt plante erbacee, monocotiledonate. Sunt o diviziune a ordinului Poales. Se numără printre cele mai importante 5 specii ale florei de pe pământ fiind răspândite pe toate continentele. Reprezintă o importantă sursă de hrană.

Câteva din speciile ce se întâlnesc în Grădina Botanică din Balcic

-Iarbă de pampas/ Cortaderia Sellona, fig. 2.7

Este o plantă ornamentală de originie- America de sud.

Poate avea 2 culori : albă si roz.

Fig. 2.7- Iarba de Pampas

In tabelul 2.6 sunt prezentate datele științifice

-Stuful chinezesc/Miscanthus sinensis –fig. 2.8

În tabelul 2.7 sunt prezentate definițiile stiințifice

Este o planta ornamental, originară din China

Fig. 2.8- Stuf chinezesc

Din aceeași familie Poaceea, se mai regăsesc în Grădina Botanică din Balcik și alte plante perene, cum sunt:

-Love grass- genul Eragostis, de origini – regiuni tropicale și temperate –fig.2.9

fig. 2.9 Love grass

-Festuca sau iarba albastră/Fescue, fig.2.10

Este o plantă perenă, originară din zone temperate și reci, ambele emisfere.

Fig. 2. 10-Festuca

În tabelul 2.8 – sunt prezentate datele științifice ale Festucăi

Grădina își schimbă aspectul și după anotimpuri , astfel:

Primăvara pot fi admirate :

Peste 80 de specii de Lalele

Anemone- peste 30 de specii de Anemone

Zambile

Narcise

Aqvile

Vara, poate fi admirat , din Iunie până în Octombrie, un model multicolor format din:

-Tagetis,

-Celosia,

-Madagascar Periwinkle (Catharanthus),

-Salvias,

-Dahlia,

Colecții exotice și de conifer:

O altă colecție deosebită a Grădinii botanice din Balciș este cea a plamerilor, ce include cca 33 de specii. Unele dintre ele sunt vechi de cca 30 de ani.

Fiecare specie are preferințele ei, astfel:
-Trachicarpus fortune și palmierul pitic Dwarf palmetto (Sabal minor) cresc în spații deschise. Tot în spații deschise cresc și arțarii, lângă aleea principal, pe drumul spre mare.

-Palmierii Washingtonia și Chamarops humilis cresc doar în spații închise (sere)

Dea lungul râului pot fi admirate, pe lângă grupul de tufișuri decorative, mure, un plop (Populus Alba), de cca 400 de ani.

Alte specii ce se regăsesc în zonă :

-Bambusul (Sasa japonica)

-Holly Mahonia

Pe maul râului se regăsește o mare varietate de ierburi, plante de piatră. Tot aici poate fi întâlnită Laleaua Vitosha care a fost înscrisă în cartea roșie a Bulgariei.

Coniferele – nu lipsesc din Gradina Botanică din Balcik și sunt reprezentate prin:

Jnepeni:

– Juniperus media “Old gold”,

– Juniperus Sabina valerigate,

Thuja

-Thuja occidentalis “Reingold”,

-Thuja occidentalis “Golden Globe”,

– Thuja orientalis“Aurea nana”,

Alături de aceste conifer mai cresc :

– Pinii

-Pinus halapensis sau pinii din Alepp

– Brazii spanioli

-Abies pinsapo

– Atlas cedar (Cedrus atlantica)

Alte specii:

-Abies concolor

-specia pitică Picea glauca “Conica”.

-Chiparoși

Grădina Englezească este locația în care pot fi admirați:

Crinii

Magnolia grandiflora

Specii cu parfum deosebit . Specia de Magnolie pe care Grădina Botanică o deține se numără printre cele mai vechi din Peninsula Balcanică.

Magnolia- fig 2.11 , face parte din familia Angiosperme și înflorește la sfârșitul lunii Iunie.

Fig. 2.11 Magnolia grandiflora

Date științifice- tabel 2.10

Bulgaria este renumită prin trandafiri: parfum, ulei.. alte cosmetice diverse ce se pot extrage din această specie. Țara de origine a trandafirilor este Persia care deține vechi scrieri despre trandafirii deosebiți ce creșteau în acea locație, numele său fiind chiar: Gyulistan- Rose Valley.

Din Persia trandafirii au fost aduși în perioada sec 8- 12 e.n., în special în Sicilia și în Spania. Cel mai răspândit trandafir din peninsula Balcanică este : cel ce produce ulei Trandafirul roșu din Damasc.Fig.2-12.

Substanțele care se extrag din el, sunt în special folosite la produse cosmetice dar au si proprietăți ce de pot folosi în diverse afecțiuni medicale.

Fig. 2-11 Trandafirul Roșu

O altă atracție o reprezintă și trandafirii oleaginoși a căror număr face din Bulgaria principal țară europeană producătoare de ulei de trandafir. Rosarium, locul în care trandafirii cresc, deține cca 50 de specii, grupați pe specii, grupuri, culori și proprietăți.

Grădina de vară este raiul colorat al :

Campanule,

Columbine

Anemone,

Iriși

flori ce cresc în perfecta armonie cu parfumatele flori de iasomie și liliac.

Lângă fosta reședință domnească- Cuibul liniștit, pot fi întâlniti :

Arborele de cauciuc dioic

Ortica albă

Glicine

Terasele grădinii sunt acoperite de caprifoi, iar în preajma celui de al doilea pod de piatră cresc alte Angiosperme:

-thujopsis interesante,

-ephedra

-thuja uriașă.

În aceeași arie, cresc și reprezentanți ai gimnospermelor:

Sterculia platanifolia,

-Photinia serrulata,

-Quercus ilex.

Specii medicinale pe care turistul le întâlnește în Grădină sunt:

Florile

Iasomia

Lavanda

Efedra

Rozmarinul

ce înfloresc din primăvară până toamna târziu.

Ierburile

Sunt reprezentate de :

-Salvie

-Valeriană

-Gălbenele

– Ceai Muralski

-Cimbru

-Mac

Nu trebuie omis copacul Gingko Biloba, alături de trandafiri și de copacul in care cresc stafidele – Hovenia dulcis.

Grădina botanică din Balcik nu poate fi descrisă, ca frumusețe și conținut în câteva cuvinte dar plantele pe care le deține fac din ea a doua din Europa ca mărime și renume așa cum am precizat și la începutul acestui capitol.

Plantele medicinale sunt un capitol aparte al acestei grădini și al acestui proiect, sunt plante ale căror proprietăți vor fi prezentate detaliat în capitolul următor.

Capitolul III.

Utilizările plantelor medicinale din Grădina botanică din Balcik

Florile care sunt specii medicinale pe care turistul le întâlnește în Grădină Botanică din Balcic sunt:

1.Iasomia- fig 3.1

-denumirea latină: Jasminum communis

-denumiri populare/sinonime: Lămâiță

Date științifice- tabel. 3.1

Tabel 3.1

Iasomia este un arbust ornamental, originar din zonele calde, tropicale dar care a fost aclimatizat și în zonele temperate mai calde. În scopuri medicinale, se folosesc: florile și frunzele. Nu se folosesc fructele și rădăcina care au compuși toxici.

Iasomia este floare a primăverii, numită în popor și lămâiță, beneficiază și de o legendă , o poveste magică prin care „ fulgii de nea așezați pe obrazul pruncului Sfânt au fost transformați în flori de iasomie prin sărutul sfânt al Mamei sale, Fecioara Maria, în sfânta noapte a Crăciunului”. În persană, Yasmin înseamnă, Darul Domnului și este considerată deasemeni o floare sacră.

Din florile de iasomie, se extrage un ulei deosebit de scump, fiind necesară cca 1 tonă de flori pentru un kilogram de esență. Renumită pentru parfumul său, florile de Iasomie poat fi folosite și sub formă de ceai.

Ceaiul de iasomie.

-conține cafeină și antioxidanți , citez: “Antioxidanții care se găsesc în ceaiul de iasomie luptă împotriva radicalilor liberi și protejează celulele, menținând pielea elastică și catifelată. De asemenea, conform studiilor medicale s-a stabilit că antioxidanții din ceai scad colesterolul și nivelul trigliceridelor, atunci când alimentația e bogată în grăsimi”, explică dr. Daniela Stan, medic de familie.”, am încheiat citatul

Uleiul din flori de iasomie

-posedă calități calmante, fiind utilizat cu succes în tratamentul antidepresiv, expectorant, eliberând căile respiratorii dacă de pun câteva picături într-o batistă și se inspiră, ușor. Se poate folosi cu succes în cazul rănilor, bătăturilor, tratamentul acneei și nu în ultimul rând, este un afrodisiac. Din florile de iasomie se poate obține și sirop, prin macerare la rece.

Frunzele conțin acid acetil salicilic. Se prepară un ceai antispastic, expectirant , antibacterian .

Contraindicații :

hipertensiune arterială,

hiperaciditate gastrică,

ulcere(gastric sau duodenal),

sarcină.

2.Lavanda

-denumirea în latină : Lavandula angustifolia (lat.) – Fig. 3.2

-are ca denumiri populare/sinonime: aspic, levănțică.

-origine: regiuni muntoase și calcaroase din zona Mediteranei

Fig. 3.2- Lavanda

Date științifice- Tabel 3.2:

Este o plantă (arbust) care înflorește toată vara.

Uz medicinal

Se folosește doar floarea care se usucă , la umbră, în straturi subțiri

Substanțe active conținute: tanin și ulei volatil care se compune din: ”acetat de linalil, butirat de linalil, geraniol, linalol în stare liberă, valerianat de linalil, borneol, cumarină, cineol, nerol, furfurol, alfa pinen, cariofilen, substanțe amare”

Acțiunea sa farmacologică :

-antispastică

-diuretică

-coleretică

-carminativă

-stimulentă

-antiseptică

Formele de preparare :

Pentru uz intern -infuzie, cca 200 ml pe zi- folosit în:

-tulburări digestive, balonări, stimulent general,

– în migrene, în cefalee

-în boli de rinichi și în boli de ficat

-în afecțiuni cardiace care au un substrat nervos

– stări reumatismale

– stări de anxietate

Planta mai este inclusă în compoziția țigărilor antiastmatice

Se folosește și ca aromatizant pentru calmarea sistemului nervos

Pentru uz extern- oțet aromat obținut în combinație cu alte plante:cimbrișor, ienupăr, petale de trandafir macerate timp de 7 zile într-n litru de oțet alimentar din vin.

Se folosește în frecții, băi aromatice, cicatrizant răni.

Levănțica combinată cu sulfina formează un amestec care se utilizează în combaterea moliilor.

3.Efedra – Fig. 3.3

-denumirea în latină: Ephedra distachya, sinonim Ephedra vulgaris

-denumiri populare/sinonime: Cârcel

Fig. 3.3- Ephedra

Date științifice- Tabel 3.3

-crește foarte aproape de mare, în regiuni subtropicale și în regiunea Mediteranei, numele în sine – de Ephedra înseamnă în greacă, apă.

Ephedra vularis

-are ca substanță activă- efedrina, ce are un efect asemănător adrenalinei. Este un alkaloid.

-se recomandă folosirea în astul bronșic și în tuse, deoarece este un puternic dilatator, în combaterea febrei și a răcelilor, în general.

Stimulează deasemeni sistemul vegetativ simpatic.

Ephedra viridis

– face parte din aceeași familia- Ephedraceae.

Planta are reputația vindecării de sifilis. Pe rănile ce apar în sifilis se pun comprese din decoct obținut din rădăcini. Același decoct se poate bea, deasemeni.

Rădăcinile au proprietăți purificatoare pentru sânge, au deasemeni efecte tonice și diuretice.

Infuzia se poate folosi în tratarea :

– răcelilor,

-anemiei,

– reumatismului,

-ulcerelor stomacale sau în alte probleme ale stomacului,

-afecțiuni ale rinichilor

Pulberea obținută din uscarea rădăcinilor se folosește atât în tratamentul rănilor sifilitice cât și în al celor provenite din arsuri. Datorită alcaloidului conținut, efedrina, planta ajută și în tratarea astmului. Nu vindecă astmul dar ușurează respirația.

Rădăcinile pot fi folosite sub formă uscată sau proaspete, sub formă de ceai sau consumate ca alimente proaspete. Se recomanda în alimentație doar rădăcinile provenite din plante mai tinere.

Rădăcinile pot fi culese pe întreaga perioadă a anului, uscate și utilizate ulterior.

4.Rozmarinul- Fig. 3.4

-numele său în latină: Rosmarinus officinalis , se traduce prin- Roua Mării

-denumire populară/sinonime :rusmalin

Fig. 3.4 – Rozmarin

Date științifice :Tabel 3.4 :

– aroma sa plăcută a dus la cultivarea sa ca arbust ornamental

– sursă bună de nectar pentru albine și pentru îndepărtarea țânțarilor.

– este folosit în alimantație, ca și condiment la servirea supelor, sosurilor, a cărnii

Din rozmarin se extrage un ulei esențial ale cărui utilizări sunt multiple:

-masaj

– stări depresive

-stări de somnolență

-tonic pentru păr, intră în compoziția șampoanelor.

-aroma sa plăcută îl recomandă pentru săpunuri, crème, deodorante

Utilizări tradiționale ale rozmarinului în diverse state europene :

Germania

-uz oral sub formă de extract de rozmarin: este folosit ca suport cardiac și în reglarea circulației sanguine, 20ml/zi, de 2sau 3 ori

– în masaj pentru dureri musculare

Polonia

-sub formă de infuzie, este folosit în stări de dispepsie, îmbunătățește funcționarea ficatului și a fierii

– ca decoct este folosit ca adjuvant în tratarea stărilor reumatismale, ameliorarea circulației periferice deficitare, mialgii. Se pune 1 l de decoct (1 :20 , proporție) în apa din cada de baie.

Spania

-este folosit în alimentație, în general și în stări de dispepsie

Austria

-este folosit ca adjuvant în stări reumatismale (uleiul)

Ierburile medicinale din Grădina Botanică din Balcic sunt reprezentate de :

1.Salvie- Fig. 3.5

-denumirea latină: Salvia officinalis,

-denumiri populare: Jaleș, Șalvir, Șalet

Fig. 3.5- Salvia

Date științifice : Tabel 3.5

În scop medicinal se folosesc de la Salvie, frunzele (Folium salviae) ce se usucă la umbră, în strat subțire și se culeg/recoltează, în primul an, toamna, iar în anii următori, vara, la începutul înfloririi până la terminarea ei. Au un gust amărui, astringent și o aromă puternică.

Substanțele active :

-ulei volatil compus din : ” tuionă, tuiol, alfa și beta pinen, acetat de linalil, camfor, borneol, acetat de bornil, cineol, sescviterpene”

-picrosalvina, substanță care dă gustul amărui

-taninuri

-acid steroli, acid fumaric, nicotinic, cafeic

-rezine, oleo-rezine

-substanțe estrogene

-vitamine : B1 , C

-azotat de amoniu

Proprietățile sale medicinale sunt :

-antiseptice, antispastice, coleretice, carminative, hipogliceminat(ușor), antisudorifice, astringente, ușos sedative, antitermice, bacteriostatice, venotonice

Recomandări de utilizare :

-Uz intern -ceaiul se folosește :

1.în reducerea la tuberculoși a transpirațiilor nocturne

2. flatulență și alte inflamații intestinale

3.afecțiuni ale ficatului, fiind un factor coleretic

4.diabet zaharat

5. menstruații neregulate

6. reumatism

7. circulație deficitară sanguină, varice

8.vaginite atrofice

Salvia se regăsește în compoziția țigărilor antiastmatice , a ceaiurilor pentru gargară și a ceaiurilor antiasmatice

-Uz extern:

1.în comprese și gargară- infuzie din frunze

2. decoctul se folosește în durerile dentare (utilizări populare)

3. frunze proaspete zdrobite se pun pe rană (utilizări populare)

4. alifie din frunze proaspete pisate, amestecate cu unt- se folosesc în diverse afecțiuni –bube, umflături

2.Valeriană- Fig. 3.6

-denumirea în latină:Valeriana Officinalis

-denumiri comune(populare): Odolean, Iarba pisicii, Năvalnic

Este o plantă erbacee perenă cu utilizări multiple.

Fig. 3.6- Valeriană

Date științifice: Tabel 3.6

Substanțele active :

-ulei volatil

-acizi: cafeic, clorogenic

-acizi de natură actidinică: valerianonina

-valeporiați(combinații triteroenoidice)

Proprietățile sale medicinale sunt :

-antiseptice

-sedatve pentru sistemul cardiac și nervos

Recomandări de utilizare :

Proprietățile medicinale ale valerianei sunt concentrate în rizom și rădăcină. Ambele se recoltează toamna, după ce părțile aeriene se veștejesc. Cea mai mare concentranție de substanțe active o are rizomul și cea mai mare greutate. Se recoltează, se spală și usucă.

Gustul este dulce-amărui, puternic aromat datorită acidului valerianic.

-Uz intern:

– se prepară o infuzie din rădăcină de valeriană, concentrație 3g%, se administrează treptat pe parcusul unei zile sau seara, în funcție de recomandări

-tinctura de valeriană: la 100g alcool, 20 g de plantă. Se lasă la macerat 8 zile. Se folosește sub formă de picături.

-pulbere de valeriană care se amestecă cu altă pulbere obținută din rădăcină de ferigă dulce de pe stâncă. Se face un ceai din acest amestec și se utilizează în cazul afecțiunilor: inimă mărită, hipertensiune arterială

-ceai de valeriană- se utilizează în afecțiuni neuropsihice: isterie, palpitații. Se obține din planta întreagă.

-în aceleași scopuri se folosește plămădeala din rachiu, obținută din rădăcină de valeriană

-ulei de valeriană – este antibacterian, calmant, stimulant glandular, tonic arterial și al sistemului venos, antiaritmic, decongestionant venos, decontractant al sistemului nervos

Valeriana, fiind o plantă medicinală cu puternice calități sedative, calmante, se regăsește în compoziția ceaiurilor calmante, sedative, gastrice. Reglează crampele menstruale prin realizarea unei reglări hormonale.

Atenționări speciale:- afectează atenția, nu se poate folosi de către persoanele care conduc autovehicule

-nu se folosește în combinații cu medicamente cu efect sedativ, hipotensive sau după ingerare alcool.

– atenție mărită la utilizare în cazul existenței afecțiunilor hepatice

Alte reacții adverse secundare ale utilizării Valerianei:

– migrene,

-scădere libidou, scădere nivel testosteron,

-vertij, palpitații

3.Gălbenele – Fig. 3.7

– denumirea în latină:Calendula officinalis

– nume sinonime/ denumiri populare(comune):filimică, rujuliță, ochi galbeni, călinică

Fig. 3.7- Gălbenele

Date știintifice: – Tabel 3.7

Gălbenelele sunt originare din sudul Europei și inițial au fost cultivate numai ca flori ornamentale. Ulteriori, prin culturi s-a obținut o specie de plante cu calități medicinale, cu flori duble, de culoare galben-portocaliu.

În scop medicinal se folosesc numai florile, fără receptacul.

Substanțele active :

-saponozide triterpenice

-carotenoide: alfa și beta caroten, licopina, neolicopina, luteina, xantofila

-flavonoizi și glicozizi flavonici

-rutinoizi și derivați ai cvercetolului

-ulei volatil

-substanțe amărui

-gumirezine

-mucilagii

-vitamina C

Proprietățile sale medicinale sunt :

-Recomandări de utilizare :

-Uz intern- Gălbenelele se folosesc pentru efectele lor sedative, antiinflamatoare gastrointestinale, coleretice și colagoge. Au o puternică acțiune antibacteriană și antitricomonazică.

Infuzia de gălbenele se folosește în:

-dischinezii biliare, enterocolite, ulcere-gastrice sau duodenale, dismenoree.

Se prepară din 300ml apă clocotită la 2 lingurițe de flori. Se bea pe parcursul unei zile întregi.

Uz extern:

-gălbenelele se folosesc pentru proprietățile lor antihemoroidale, cicatrizante și puternic stimulante a circulației sanguine la nivelul țesuturilor.

-tinctură de gălbenele se obține din 100g alcool pur de 70grd în care se pun 20 g de plantă.Se lasă la macerat 8 zile. Pentru comprese de pus pe răni, ulcerații, arsuri, se folosește un amestec compus din 10g de tinctură și 90 g apă fiartă și răcită. Același tip de amestec se folosește și pentru spălături vaginale în tricomonaze, pentru distrugerea protozoarului.

-maceratul se folosește și în afecțiuni bucale – gargară, spălături . Reduce disconfortul apărut la nivel bucal sau faringian.

Utilizări populare:

-contra icterului: se folosește o fiertură obținută din plantă fiartă în apă sau vin în care s- a mai adăugat șofran.

-pentru somn liniștit al copiilor, se pune în apa de baie decoct de gălbenele. Scopul este chiar dublu, gălbenelele asigurând și o piele catifelată.

Gălbenelele sunt folosite și în compoziția ceaiului gastric și gastric nr.2.

Contraindicații- intoleranță la gălbenele.

4.Ceai Muralski– Fig. 3.8

– denumirea în latină

-nume sinonime/ denumiri populare(comune):

Date știintifice: – Tabel 3.8

-Substanțele active :

-Proprietățile sale medicinale sunt :

-Recomandări de utilizare :

-Uz intern

-Uz extern:

5.Cimbru– Fig. 3.9

– denumirea în latină: Satureja hortensis

-nume sinonime/ denumiri populare(comune):sulfină albastră, molotru, schinduc

Fig. 3.9- Cimbru

Date știintifice: – Tabel 3.9

Substanțele active :

-ulei volatil compus din carvacrol și cineol

-acizi triterpenici liberi

-tanin

-mucilagii și rezine

În scop medicinal, de la Cimbru se recoltează ramurile înflorite. Cimbrul are o aromă puternică, plăcută, aromatică și un puternic gust pronunțat aromatic. Este o plantă cu origini mediteraneene.

Proprietățile sale medicinale sunt :

-Cimbrul are proprietăți carminative, expectorante, antiseptic și astringente

Recomandări de utilizare :

-se recomandă în boala diareică, în tratarea bronsitelor cronice și pentru stimularea apetitului

Uz intern

– se folosește sub formă de infuzie, concentrație 1-2%

Cimbrul se mai folosește datorită proprietăților lui în gastronomie, la preparate culinare din fasole, linte și la prepararea saralelor. Este utilizat și în rețeta de murare a verzei și a castraveților .

6.Mac– Fig. 3.10

– denumirea în latină: Papaver somniferum

-nume sinonime/ denumiri populare(comune):paparună, somnișor

Macul este o plantă erbacee care este cultivată în două scopuri:

-alimentar

-medicinal- Papever somniferum album, Papaver somniderum nigrum

Tipuri de mac:

6.1 -de grădină- Papaver somniferum și

6.2 -mac de câmp sau mac roșu-Papaver rochas

Fig.3.10- Floare de Mac de Grădină

Date știintifice: – Tabel 3.10

6.1 Macul de grădină

Substanțele active

-planta întreagă conține o substanță cu aspect lăptos, denumită- latex

-în scop medicinal este folosită numai capsula macului care se recoltează înainte de maturare. Se usucă la temperaturi moderate, ferite de umezeală pentru a nu își pierde proprietățile medicinale- conținut de morfină.

-sucul lăptos al plantei conține :

alcaloizi: coadeină, morfină, narceină, narcotină

gumirezine

grăsimi

zaharuri

mucilagii și enzime

acizi organici

Proprietățile sale medicinale sunt :

-macul este analgetic datorită alcaloizilor conținuți

Recomandări de utilizare :

-Uz intern: nu se folosește capsula de Papver somniferum deoarece conține doze variate de morfină și poate produce coma sau moartea

-Uz extern: se utilizează sub formă de infuzie sau decoct, concentrație 1g%, pentru spălături și gargară.

Utilizări populare:

– pentru calmarea somnului copiilor, se face un ceai din capsule de mac sau se fierb în lapte semințe de mac

– se poate bea o cesuță de apă în care au fost puse flori roșii de mac, tot pentru liniștire

-în cada de baie se poate pun planta întreagă sau capsule de mac

-decoct- se folosește pentru calmarea durerilor de dinți sau a amigdalelor umflate, dureroase

– pentru colectarea puroiului mai rapidă, se pune praf obținut din semințe de mac pisate, amestecat cu miere

6.2 Macul de câmp- Fig. 3.11

Fig.3.11- Macul de câmp

Date științifice : Tabel 3.11

-denumiri sinonime : macul iepurelui, mac sălbatic, măcuț, paparoane

Folosirea mediinală : numai petalele (paparoane) care sunt recoltate numai pe timp uscat

Substanțe active :

-autocianoză , substanță care colorează petalele în roșu

-regenina și readina : doi alcaloizi

-mucilagii

-mecocianină

-mecopelargonidină

Proprietăți medicinale:

-emolient bronșic, sedativ ușor, antitusiv, antiseptic

Uz intern- infuzie în care se pot adăuga flori de tei, nabă, frunze de patlagină- se folosește în tratarea bronșitelor, laringite, gripă, tuse. Infuzia se prepară din o linguriță de petale la 250 ml apă clocotită. Se bea pe parcursul unei zile

Utilizări populare: – tratează:

– tusea,

-insomniile ,

-pojarul și

-scarlatina- grăbește erupțiile.

-oprește hemoragiile, se amestecă și cu nemțișor

Gargara cu infuzie din flori de mac de câmp are efect calmant.

Arbori cu proprietăți medicinale

1.Gingko Biloba– Fig. 3.12

Fig. 3.12- Ramură cu frunze arbore Ginkgo Biloba

Aparține Familiei Ginkgoaceae.

Arborele Ginkgo Biloba este folosit în medicina neconvențională bazată pe tratament cu plante, de peste 1000 de ani. Este considerat o fosilă vie deoarece a înflorit prima dată acum 150 mil de ani de către cercetători și cu toate acestea, este o imensă sursă de compuși bioactivi.

Utilizări:

– se folosește în tratamentul bolilor sistemului nervos central- Alzheimer, de exemplu. În medicina Chineză, extracte din frunzele sale sunt folosite de cca 2000 de ani sub formă de medicamente, în alimentație sau ca suplimente alimentare.

Compoziție chimică:
– terpenoide, flavonoide, biflavonoide, acizi organici, polyprenoli

Utilizări :

-extrasul din frunze de Ginkgo biloba este folosit în afecțiuni neurologice și cardiovasculare

– medicina tradițională chineză utilizează arborle Ginkgo Biloba în tratarea astmului, a bronșitelor, a tuberculozei, durede stomac, tulburări cognitive , tulburări neurologice.

Ginkgo Biloba este folosit și cu scop preventiv – în tulburările cognitive determinate de maladia Alzheimer, ca neuro-protector și imunomodulator, antiinflamator și antioxidant.

2.Hovenia dulcis– Fig. 3.13

Fig. 3.13- Hovenia dulcis

…sau arborele japonez cu stafide este cultivat atât în scop alimentar cât și medicinal. Crește în special în zonele tropicale, în soluri fertile , însorite.

Fructul se consumă crud sau copt. Deși este dulce și aromat, de la acest arbore se consumă de fapt tulpinile maro care au o textură similară cu cea a stafidelor, după ce au fost uscate.

Date știintifice: – Tabel 3.13

Semințele conțin: 15% proteine și 7,8 % grăsimi, un extract din ele poate fi folosit ca înlocuitor al mierii.

Fructele conțin 11,4% glucoză, 4, 7% fructoză, 12,6% sucroză.

Uz medicinal

-fructele au efecte antispasmodice, laxative, diuretice și febrifuge

-semințele au efecte diuretice și sunt folosite în tratamentul alcoolismului

-tulpinile sunt folosite în afecțiuni ale rectului.

Concluzii

Grădina Botanică din Balcic poate fi privită ca un important obiectiv turistic dar mai ales ca un important obiectiv științific. Întinsă pe o arie de 35 de hectare, conținând peste 3000 de specii, este un exemplu viu al posibilităților de adaptare al plantelor în această parte de lume, pe coasta bulgară a Mării Negre. Plină de flori exotice, de specii de plante Mediteraneene, Grădina Botanică din Balcic este un paradis al trandafirilor , al speciilor rare din toate colțurile lumii, un loc în care se regăsește o interesantă și deosebită colecție de cactuși și nu în ultimul rând, este o sursă de inspirație și dăruire materializate în colecții de plante rare. În acest context deosebit, plantele medicinale completează tabloul botanic general al Grădinii, cunoașterea lor fiind deosebit de utilă și de importantă, scopurile finale ale existenței Grădinii fiind atinse : cunoașterea și frumusețea , două obiective indisolubil legate într-o armonie perfectă ce asigură lumii de azi o nouă perspectivă complexă în care știința, cunoașterea, utilul, frumusețea formează un tot, un dar pentru generațiile viitoare.