Specificul Utilizarii Metodelor Interactive In Activitatile Didactice din Aria Curriculara Limba Si Comunicare la Prescolari

Education that children support very early is build own values ​​such as tolerance, promoting creativity, centering on emotion. Perceptions full plan is subject to decoding processes beginning to be understood meanings of the preschool. Perceptual operations are loaded with desires and gain respect and support functions and their fulfillment. The perception turns into a perceptive observation character that serves learning in a wide extent. In other words, becomes subordinate to the biological needs are growing psychological, supported by the interest that achieve approximate consideration of the game. Therefore, both sensations and perceptions attorney concrete subject, palpable, very important for the child's mental stateInteractive methods provides preschoolers the opportunity to experiment, to share opinions, ideas.

In the specific literature, the game has aroused particular interest diferiteteorii appearing on the importance of play. Pedagogy game outlines several sides revealing in this respect: the game is a way of acclimatization of children with life. Teaching methods included in the category of interactive communication and creativity enables children to form their abilities, such as independence of thought, action, developing a critical spirit with a positive, constructive discovery of novel ways of solving teaching tasks. By using these methods, preschoolers practice their mental processes by submitting intellectual effort.in addition, interactive methods are designed to provide cooperative learning, children learn by helping each other by sharing their ideas, their own beliefs.

In this article, we want to show the importance of using active-participatory methods in teaching and in research conducted, we concluded that, in terms of curriculum teaching activities in language and communication, children participated with more interest and activism supported the activities.

I.INTRODUCERE

Planul afectiv al preșcolarilor este activizat de utilizarea metodei interactive prin încrederea pe care aceștia o capătă în forțele proprii, prin dezvoltarea simțului demnității, al autoaprecierii care se instituie atunci când cele propuse de ei sunt luate în seamă de colegii de grupă, când cele spuse de ei sunt analizate.

„Metodele interactive au favorizat lucrul în grup, oferind preșcolarilor șansa de a experimenta, de a-și împărtăși părerile, ideile, timpul de rezolvare a sarcinilor fiind mult mai scurt față de cel înregistrat atunci când se folosesc metode didactice tradiționale.” (Mircea Ștefan, 2006, p 223) Grădinița s-a conformat cerințelor societății, utilizând în mod echilibrat mixarea metodelor interactive cu cele tradiționale, respectând particularitățile de vârstă ale copiilor. „Tot în perioada timpurie încep să prindă contur clar generalizări palpitante pentru copil, de exemplu, mărimea lucrurilor, cantitatea acestora.” (Tessa Livingstone, 2009, p 30)

Modificări calitative apreciabile, însemnate, aprobă dezvoltarea nivelului de înțelegere al preșcolarului. Reprezentările specifice acestui segment de vârstă sunt de mai multe feluri; astfel, se identifică cele referitoare la obiecte concrete, vizibile sau la evenimente la care a participat copilul, însă se remarcă și evenimente sugerate. Prin urmare, are loc un mix de astfel de experiențe care nu sunt altceva decât reprezentări formulate de imaginație, care au luat naștere din circumstanțe cărora le sunt indispensabile adăugiri pentru a fi pricepute noile sensuri, în cazurile în care este cerută o anticipație ori în cazuri de structuri mentale neverosimile, ci fabuloase, ireale.

În perioada preșcolară se procură numeroase achiziții de tipul celor culturale, se intensifică dobândirea intelectuală. Aceasta se caracterizează prin faptul ca agerimea, dibăcia preșcolarului devansează animismul primar, sincretismul dogmatic, rigid, schematic.Nu se poate omite faptul că în această perioadă, a preșcolarității, funcțiile mintale își intensifică capacitățile, țelurile, eficacitatea!

II.JOCUL, ACTIVITATEA FUNDAMENTALĂ A VÂRSTEI COPILĂRIEI „”

În perioada timpurie, jocul reprezintă activitatea de bază. Prin urmare, metodele interactive trebuie inserate asemenea unor jocuri antrenante, având atât sarcini, cât și reguli. Prin intermediul acestor metode interactive, copiii învață lucruri care le vor fi de folos atât în perioada școlarității, cât și în viața ulterioară de adult. Această afirmație este susținută de părerea Mariei Montessori, conform căreia ,,un om nu este ceea ce este datorită învățătorilor pe care i-a avut, ci datorită celor pe care le-a făcut singur.” (Mircea Ștefan, 2009, p 262)

Felul în care copii se poartă atunci când se joacă, felul în care utilizează dialogul, folosirea tonului, caracteristicile specifice jocului, răsfrânge mereu factori ale mediului social, dar și experiența de viață a preșcolarului. Jocul aduce culoare în viața copilului, astfel este posibilă întocmirea ascensiunii sale spre următoarea etapă de dezvoltare .

Totodată, „jocul este văzut ca un domeniu, ca un sector echidistant pe suprafața căruia își face apariția întreaga capsulă de cunoștințe despre lumea înconjurătoare și despre viață în general, aceasta din urmă fiind văzută mai imponderabilă, mai accesibilă. Etapa cea mai importantă pentru dezvoltarea, pentru progresul jocului este perioada preșcolară, deoarece acum apare o diversitate de jocuri.” (Mircea Ștefan, 2009, p 189)

Pentru pedagogi, cel mai important este să cunoască efectele educative ale jocului în care sunt antrenați copii. Orice joc poate fi o metodă atractivă și activă de învățare spontană.

Prin joc se exprimă și se dezvoltă disponibilitățile individuale ale copilului, imprimându-se, totodată, comportamente socialmente dezirabile. Conform lui Mircea Ștefan, jocul reprezintă o „ activitate umană fundamentală,alături de muncă, învățare și creație, între care, de altfel, se întind multe punți de legătură.“ (Mircea Ștefan, 2006, p 187)

Comportamentul ludic al copilului a fost studiat atât de psihologi, de pedagogi, dar și de către sociologi. „Jocul evită achizițiile de tip receptiv reproductiv, solicitând procesele psihice de cunoaștere la nivel operațional, formând astfel, capacități cu un grad sporit de complexitate și eficiență pe termen lung: deprinderi practice, intelectuale, strategii cognitive, atitudini, sentimente, structuri de personalitate.” (Mircea Ștefan, 2006, p 188)

Întrucât copilul este inclus de timpuriu într-o instituție educativă, și anume îngrădiniță, loc în care jocul se practică, de asemenea, însă și sub forma jocurilor didactice, nu doar de relexare sau de distracție. Așadar, jocul oferă cadrului didactic prilejul de a atinge obiective importante ce țin atât de latura formativă, dar și de cea informativă în dezvoltarea personalității copilului preșcolar.

III.METODELE INTERACTIVE DE ÎNVĂȚĂMÂNT

„Un interes sporit se manifestă pretutindeni în școlile noastre pentru problemelemetodologiei didactice și educaționale. Aceasta își găsește o îndreptățită justificare în grija atentă și în preocuparea stăruitoare a tuturor cadrelor didactice pentru continua ridicare a nivelului general de cultură a tinerelor generații. Și aici, în practica școlară, ca în orice alt domeniu al acțiunii socio-umane, perfecționarea și modernizarea neîncetată a tehnicilor de lucru au semnificația unor resurse inepuizabile de creștere a eficienței muncii depuse. Și în învățământ promovarea unor metode înaintate se dovedește o condiție esențială a transformării calitative a întregii activități de pregătire pentru muncă și viață a tineretului școlar."(Ioan Cerghit, 1976, p 31)

Conform lui Mircea Ștefan (Mircea Ștefan, 2006, p 220), metodele de învățământ sunt căi folosite de cadrele didactice pentru a atinge obiectivele procesului de învățământ în instituțiile specializate. Acestea îndeplinesc funcții multiple, de natură cognitivă, operațională, motivațională și formativ- educativă. Prin aplicarea lor sunt create situațiile de învățare care îi stimulează pe copii să acționeze în direcția necesară atingerii obiectivului educațional. O metodă de învățământ poate include mai multe procedee, adică moduri de acțiune subordinate orientării ei generale, prin ele facilitându-se înțelegerea și retenția.

Dacă în metodele active, preconizate încă de la începutul secolului trecut, elevul era activat de profesor, în metodele interactive, el are și inițiative în cooperarea de tip dialog, fiind participant al activității comune de căutare a unui adevăr, de rezolvare a unei probleme. Orizonturi noi s-au deschis pedagogiei interactivității datorită răspândirii calculatorului.

Multe lucrări pedagogice actuale relevă marile posibilități de realizare a unor relații de comunicare interactive elev- calculator, prin softuri educaționale corespunzătoare. Desigur, și această interactivitate este subordonată finalităților educaționale ale învățământului!

,,Metodele interactive sunt modalități moderne de stimulare a învățării șidezvoltării personale încă de la vârste timpurii, sunt instrumente didactice care favorizează interschimbul de idei, de experiențe, de cunoștințe."(Mariana Pintilie, 2003,pagina 23) „Metodele interactive de grup sunt modalități de stimulare a învățării experiențiale, de exersare a capacităților de analiză, de dezvoltare a creativității copiilor." (Silvia Breben (ș. a.) 2002, pagina 23)

Metodele interactive conțin o doză de nouate, de neștiut, ceea ce imprimăactivității didactice o ,,enigmă didactică, un mister sublim, participantul activ fiind copilul, întrucât acesta este cel care întâmpină probleme, contexte polivalente pentru intelectul lui infantil, aceste probleme devenind mai accesibile atunci când sunt analizate, dezbătute cu ceilalți participanți la activitatea în grup, ulterior, preșcolarul dobândind un sentiment de mulțumire, de responsabilitate, odată cu încheierea activității” (Mircea Ștefan, 2006, p 189)

Luând forma unor jocuri, metodele interactive au menirea de a-i ghida pe copii să aplaneze disputele, să rezolve problemele, să ia decizii consultându-se cu alți copii asupra celor discutate. Prin activitatea în grup, se întâmplă ca un comportament adoptat de unul dintre membrii acestuia să fie însușit și de ceilalți copii, activitatea având un caracter de impulsionare. Pentru preșcolari, grupul are un rol important, întrucât le activează încrederea în forțele proprii, dispărând, astfel, teama de eșec, aceasta din urmă fiind înlocuită cu bravura, cu temeritatea. Prin interacțiunea cu ceilalți copii se urmărește formarea unui comportament tolerant cu privire la părerile alterității și, totodată, la agrearea gândirii generale.

„Folosind metodele interactive, educatoarea trebuie să fie conștientă că învățarea prin cooperare este un mijloc de atingere a obiectivelor propuse cu fiecare preșcolar în parte. Totodată, aceasta trebuie să aibă structurat foarte clar cum va îndruma învățarea prin cooperare.” (Mircea Ștefan, 2006, p 189 )Prin urmare, educatoarea fie realizează activitatea didactică frontal, considerând întreaga grupă o echipă, fie divizează grupa în grupuri de câțiva copii. Tot de cadrul didactic ține și menținerea motivației copiilor, atât afectiv, cât și instructiv. Chiar dacă aceste metode didactice au la bază interactivitatea, educatoarea trebuie să fie precaută atunci când le selectează pentru a le utiliza în activitatea didactică; metodele trebuie să fie în consonanță atât cu particularitățile de vârstă ale copiilor, cât și cu nivelul cognitiv al acestora. Totodată, alegerea metodei depinde și de tema și de tipul activității didactice. Este indispensabil pentru o educatoare lecturarea intensă, temeinică a acestor metode interactive, precum și disecarea minuțioasă a acestora, pâna la înțelegerea lor în profunzime.

Prin intermediul metodelor interactive, preșcolarii depistează o experiență inovatoare a interrelaționării în grup. „Atunci când învățarea activă se realizează în colectiv, copiii studiază, investighează, ajungând la a dobândi încredere atât în propriile puteri, cât și în cele ale grupului din care aparțin.” (Mircea Ștefan, 2006, p 190)

Activitățile didactice iau forma unui joc cu reguli precise, prin care preșcolarii învață să coopereze unii cu alții concomitent distrându-se, astfel, făcându-se simțită prezența caracterul ludic al jocului. Este adevărat că implementarea în practică a acestor metode interactive durează un timp mai îndelungat, fiind necesară o responsabilitate didactică, o angajare fermă în acțiune și o pluralitate de viziuni didactice.

Pentru ca aceste metode interactive să înregistreze rezultatele scontate, este nevoie de mult tact pedagogic din partea educatoarei, vizibil prin adaptarea stilului didactic în funcție de trăsăturile întâlnite, predominante la copil; acesta poate fi timid sau agresiv, răsfățat sau neintegrat în colectivul preșcolarilor; pentru fiecare dintre aceste puține tipuri amintite, cadrul didactic trebuie să aibă capacitatea de a găsi gestul sau mimica potrivită, îndrumând activitatea spre reușită.

Un alt factor important pentru eficacitatea activității preșcolare îl reprezintă spațiul în care aceasta se realizează. Acest spațiu poate fi transformat chiar de copii pentru a se potrivi stilului de învățare și posibilitățile creatoare ce țin de resursele didactice materiale cu care sala de grupă e dotată. În acest mod, preșcolarii se inițiază în a cerceta mediul educațional din apropiere, având drept țintă rezolvarea sarcinii didactice.

Metodele interactive au rolul de a asigura o învățare prin cooperare, copiii ajutându-se reciproc să învețe, prin împărtășirea propriilor idei, a propriilor convingeri. Totodată, prin aplicarea acestor metode interactive în activitățile instructiv educative din grădiniță, „copiii învață cum să învețe, își exprimă opiniile liber, fără constrângeri, experimentând până rezolvarea corectă a sarcinilor primite spre soluționare.” (Mircea Ștefan, 2006, p 221)

Prin intermediul acestor metode interactive, preșcolarii încep să-și dezvolte priceperile, aflate deja în structurile lor cognitive, priceperi referitoare la capacitatea de a media eventualele conflicte care pot apărea în cadrul grupului; ei trebuie să aibă priceperea de a lua o hotărâre. Cel mai important efect pe care metodele didactice îl activează, îl declanșează la copil este acela că îl motivează pentru a participa activ în activitatea instructiv-educativă.

Metoda Bula dublă este o metodă de predare-învățare, cu o aplicabilitate lejeră,care vizează reunirea asemănărilor și a deosebirilor dintre două obiecte, idei, fenomene. Această metodă se reprezintă grafic prin intermediul a două cercuri mari, având distanță între ele, care conțin așezate în mijlocul fiecăruia câte o imagine sugestivă,referitoare la subiectul ce trebuie tratat. Între cele două cercuri mari se află cercurilemici, care semnifică asemănările, iar în exteriorul cercurilor mari, deosebirile cuprinsetot în cercuri mici. (Elena Mîndru ( ș.a.), 2010, p 24)

Metoda Cubul reprezintă o strategie de predare-învățare care facilitează analizaunui subiect din diferite puncte de vedere. Această metodă oferă preșcolarilor ocazia de a-și dezvolta competențele necesare unor abordări complexe. Pentru a se putea aplica, trebuie să se parcurgă mai multe etape, precum: realizarea unui cub pe ale cărui fețe sunt scrise următoarele cuvinte: „descrie”, „compară”, „analizează”, „asociază”, „aplică”, „argumentează”.Apoi, se anunță tema și se grupează copiii în șase grupe, fiecăreia dintre acestea revenindu-i câte o față a cubului. (Elena Mîndru ( ș.a.), 2010, p 71)

Metoda Explozia stelară este o metodă interactivă, de dezvoltare a creativității,asemănătoare brainstormingului. Scopul acestei metode este de a obține mai multe întrebări și conexiuni între concepte. Procedura este simplă: se notează cuvântul cheie în mijlocul unei stele desenate pe o coală, iar în colțurile acesteia se scriu următoarele întrebări: „CÂND?”, „CUM?”, „DE CE?”, „UNDE?” și „ CINE?”. „Fiind o metodă interactivă, preșcolarii sunt organizați în grupuri, facilitând, astfel, participarea întregului colectiv de copii la activitatea desfășurată, de exemplu, lectura după imagini, memorizare, povestire. Folosirea acestei metode în învățământul preșcolar este benefică, întrucât, aceasta ajută la dezvoltarea creativității preșcolarilor, își aduce aportul la exersarea capacității copiilor de a formula propoziții interogative , având ca suport un cuvânt cheie sau o imagine sugestivă.” (Elena Mîndru ( ș.a.), 2010, p 50)

Metoda Diamantul este o startegie modernă de instruire care are la bază îmbinarea activității individuale cu cea de cooperare în grup. „Prin utilizarea sa se urmărește antrenarea în activitate a fiecărui copil, astfel încât să participe la soluționarea sarcinilor de lucru primite. Pentru a se putea aplica această metodă, trebuie să se parcurgă următorii pași: expunerea datelor problemei, anunțarea temei și împărțirea preșcolarilor în grupe. Metoda Diamantul stimulează interacțiunea între preșcolari, dezvoltându-le abilitățile de comunicare și de gândire critică.” (Elena Mîndru ( ș.a.), 2010, p 33)

Metoda Mozaic „reprezină o activitate de predare-învățare, care este inspirată din tehnicile dinamicii grupurilor mici. Grupa este împărțită în câteva grupuri mici, iar în fiecare grup se stabilește câte un „specialist" pentru fiecare dintre unitățile de conținut ale lecției. „Specialiștii" se întrunesc pentru a-și însuși cunoștințele respective, pe baza unei fișe date de cadrul didactic. Apoi se întorc la grupurile inițiale unde fiecare își instruiește colegii în „specialitatea lui". Astfel, toți participă activ și fiecare grup parcurge tot conținutul.” (Elena Mîndru ( ș.a.), 2010, p 76)

IV.METODOLOGIA CERCETĂRII

Pentru a investiga într-o manieră limitată, dar coerentă și sistematică efectele privind influența metodelor interactive în ciclul preșcolar, am propus câteva obiective. Un prim obiectiv se referă la cunoașterea influenței metodelor interactive asupra rezultatelor obținute de preșcolari. Un alt obiectiv propus are în vedere identificare influenței metodelor interactive asupra dezvoltării cognitive și afective a copiilor. Determinarea influenței metodelor interactive asupra rezultatelor preșcolarilor reprezintă un alt obiectiv. Identificarea factorilor care influențează coeziunea grupelor de preșcolari este ultimul obiectiv propus.

Din observațiile personale nesistematice, ulterior și din studierea unei bibliografii de specialitate în domeniul pedagogiei, am conceput două ipoteze.

1. Dacă se abordează folosirea intensivă a metodelor interactive (exemplificare metoda Mozaic), atunci se crează premisele dezvoltării capacității de comunicare la preșcolari.

2. Dacă activitățile bazate pe metode interactive determină o abordareproblematizată a temei, atunci va fi antrenată la maximum gândirea divergentă a preșcolarilor.

Cercetarea pentru lucrarea de față a fost aplicată pe un eșantion de 29 de preșcolari de grupă mare, în acest articol fiind prezentat doar modul în care metoda Mozaic face diferența în planul dezvoltării capacității de comunicare și în planul dezvoltării divergente.

Grupa de control, format din 14 preșcolari, a avut parte de o lecție clasică,în care s-a predat povestea „Punguța cu doi bani",, în care am discutat frontal câteva elemente de interpretare, am identificat personajele și trăsăturile lor de caracter. La final, au primit fișa de lucru, iar rezultatele lui au fost înregistrate.

Grupa experimentală, compusă din 15 preșcolari, a avut parte de o lecțieinteractivă, în care am aplicat metoda Mozaic, fiind utilizată pentru dezvoltarea gândirii critice. Așadar, după citirea textului, preșcolarii au identificat personajele, au evidențiat trăsăturile lor. Cu ajutorul metodei Mozaic, preșcolarii, împărțiți pe grupe, au reușit identificarea spațiului în care s-a desfășurat acțiunea, a personajelor, discutând despre fiecare dintre ele.

Grupa de control a înregistrat doar nouă lucrări realizate corect, fiind notate cu trei puncte, reprezentând 64,3% din totalul punctelor accumulate de grupa de control, patru lucrări au fost punctuate cu două puncte obținând un procent de 28,6% și o lucrare cu un singur punct, având un procent de 7,1%!

Utilizând o metodă tradițională de predare, copiii nu au fost captivați ca cei din grupa experimentală, întrucât demersul didactic s-a realizat oarecum pasiv, cu puține nuanțe active, acestea din urmă fiind aplicate doar atunci când preșcolarii erau nevoiți să răspund întrebărilor puse de propunătoare!

Un procent de 86,7% dintre preșcolarii care au făcut parte dingrupa experimentală, au înregistrat punctajul maxim, iar 13,3% dintre ei, punctajul mediu! Copiii care au făcut parte din grupa experimentală au fost foarte activi, entuziasmați datorită rolului pe care fiecare dintre ei l-a avut în cadrul mini-grupelor. Încă de la începutul activității, preșcolarii din această grupă au manifestat interes și curiozitate față de ceea ce se întâmplă.

Utilizarea metodei Mozaic a reprezentat apogeul activității educative, prin stabilirea specialiștilor și formarea echipelor, comunicarea dintre ei s-a manifestat exploziv. Totodată, după încheierea activității s-a constata faptul că întreaga grupă de preșcolari, grupa mare, a manifestat un comportament de coeziune, de uniune mult mai accentuat față de altă dată, conform spuselor doamnei educatoare a grupei.

V.CONCLUZII

Având în vedere rezultatele înregistrate, a detalierii acestora, consider că s-a demonstrat că aplicarea metodei interactive în ciclul preșcolar este un lucru de bun augur, atât pentru educatoare, pentru că își lărgește sfera preocupărilor, își aprofundează cunoștințele și aplică metode noi, cât și pentru preșcolari, întrucât se dezvoltă comunicarea între membrii grupei, se apelează la gândirea divergentă, critică a copiilor, lucru ce îi va ajuta pe viitor, când vor deveni școlari, dar și în formarea personalității lor, care abia începe să prindă contur.

În concluzie, în baza rezultatelor obținute, a experiențelor dobândite, susțin și promovez folosirea metodelor interactive în ciclul preșcolar ca o foarte bună strategie de organizare, desfășurare și evaluare a procesului educațional din grădiniță!

BIBLIOGRAFIE

Breben ,Silvia (ș.a.), ,, Metode interactive de grup-ghid metodic", Editura Arves, 2002

Cerghit, Ioan, ,, Metode de învățământ", Editura Didactică și pedagogică, București, 1976

Mircea, Ștefan, „ Lexicon pedagogic”, Editura Aramis, București, 2006

Mîndru, Elena ( ș.a.), ,,Strategii didactice interactive", Editura Didactica Publishing House, București, 2010

Pintilie, Mariana, ,,Metode moderne de învățare- evaluare", Editura Eurodidact, Cluj- Napoca, 2003

*Facultatea de Litere și Științe, Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Anul II, Grupa 40701

*Facultatea de Litere și Științe, Specializarea Pedagogia Învățământului Primar și Preșcolar, Anul II, Grupa 40701